Sunteți pe pagina 1din 109

l

fJ {!} () :t;..

( t ,;.; . / .J

-wlatei Calinescu

TlrrAN UL

Sl
, GENlUL
lN
T)OEZlA
LUl
.A

.'- EMl NESCU


t

..,,,

Matei

Ciilinescu

TITANUL Sl GENIUL
IN POEZ IA LUI EMINESCU

Coperta de Cr. M iiller

1~9

MATE!

CALINESCj;l

<:fTITANUL

SI GENIUL
l...l\ ~ 1-'U EZIA
.LUI MIHAl EMINESCU
I

',j, ' ,-

'

SEMNIFICA Til ~I DIRECTII


ALE ETOSULUI EMINESCIAN

(J 1i ~~F.~:~
I

r; ::~>i

~tot.~i~. ~~~~.-..... U~
U C 1 i l"i:' k~ ~~ T I
..;.L:J

1 9 6

E Ul TUI\ A PENT R U LITERATU RA

. .
\.

'

j:J'.T4\ .lJL qN.Ir]J_ , w

, II

.PD ~:J A .W f 1 .fr/ .;-MJ f\11~. 5C{J

II

Este evident di multe dintre atitudinile lirice ale lui Eminescu exprima - direct sau
indirect - un proces moral profund ~i complex, astfel indt e greu de conceput posibilitatea unei definiri mai cuprinzatoare a personalitfitii sale artistice fara a se tine seama ,~i
de aceasta. Nimeni nu va sustine, fire~te, ca
autorul Luceafarului ar fi un poet moralizator
sau didactic, preocupat in primul rind de a
formula precepte sau recomandari etice, de,~i
,.. 01tn'eori el a cultivat astfel de forme lirice, rididndu-le la prestigiul marii arte. Ar fi insa
cu totul gre~it sa circumscriem problematica
etica eminesciana la un aspect atit de limitat.
Familiarizat ~i ca filozof cu lumea ideilor,
Eminescu ~i-a pus de timpuriu intrebarile fundamentale asupra condi(iei omului in univers,
cautind cu fervoare solutii pentru conflictele
care - in epoca sa - impiedecau realizarea
unei armonii zntre existenfa umana ~z esenta

)J5!G

--------~~~----------------

llllltllltl,

lilllrlate )1i necesitate, intre natulntre subiectiv ~i obiectiv. Astfel


,t, tlll/lllllini generale justifidi preocuparea de
11 1r1 11/1.1 1 itui, cu ajutorul date lOT" oferite de
ofn 111 .w. 1nrnilr, direr'(ii ale ctosului eminesi11 11t '

utf ,1 1111111/.

C i.! II

TITAN SI GENIU,
CA SIMBOLURI ALE INADAPT.ARII

~
!

Credem ca discutia trebuie sa mceapa prin


examinarea pozitiei lui Eminescu fata de
timpul sau. Explicit sau implicit, primele exegeze critice ale operei poetului . au pornit de
la aceasta problema. Caci una dintre tdisaturile izbitoare, nu numai ale poeziei, dar ~i ale
vietii lui Eminescu (~i trebuie spus ca deplina
concordanta lntre destinul artistului ~i al
omului a fost pe drept privita ca semnul unei
naturi superioare, hyperionice), o constituie radicala sa opozitie fata de lumea In care a
tdiit. Eminescu s-a lnfati~at atit contemporanilor sai, dt ~i urma~ilor ca un inadaptat de
geniu, care a resimtit cu dureroasa luciditate
abisul dintre idealurile sale inaJte ~i realitatile
de fapt ale vietii sociale.
A cest tip uman, al inadaptatului superior,
vtata ce li
care refuza sa adere la b forma
apare injositoare, a fost frecvent ]n caJ.iil l
"""Inantismului european, el reprezen.!Jllil, o teartre fat! de stabilizarea grJ'nduirii burgheze,

ae

m7

II IC 'o l((ic <"' In:

r-

. ' u e~ e, se 1nsote~t 1 '


"'" fl'" lii lorii
e
. . v e a 1ecare
I
1 cu note Individual d'f .
" '

1111

o~nurne nive1 d

.
.
e I ente.
e generahzare de 1

p~>l pune proble


d .
. '
a care
me e bpo1ogie t' t' v
po.ll (' Ins vorb. d
A ;_
ar IS Ica, se
1'

)
'

.
1 e o admca mut t' A
lol; a creatorului obse
b'IV Aa ~e m psihol
,
rva 1 a me
d'
c c : 1 doua jumatate
1 . a m cea
lb d i artistul clasi ~ ~e~o ulUI al XVIII-1ea.
.Jti:IJ>Iabilita tii _ c I~I e~voltase facultatea

~I nu numai In p1

an estehcljllll gi'nd sa f v d'


'
aca m ea un instr
'
u ;u c /mete rom
t' 1
ument de o
"
, ~n Icu apare tu lt
I'.I ZV r;'tf it ca
- ~
' .,my__ UOS, Ca un
'
un madaptat vo1unta
fv A v
ltH t c convent
r, s anma.

11.

1 cc:1 atlafJtri Tii 0


v

A I'
cupa un Joe Imp

t
A
I!''" II(';, ts lclic~
1 . .
or ant m
' a c asJcismului .
cI II .'J Ia ~'onn r>(i ~
aceasta a
a c,t un poet po t
1b
OJ>n ii vi:1bil '-vt <a I. 1
t'
I
a
e e a ora o
tiS IC c oar 'In
:l c' I onl'ornJ C'tzav Cl t . t,
masura in care
,
1 s nc ete
. 1'1
Spi il11l crili c a! . ..
~egu I or stabi1ite.
.
VI emn clasice
d
.ilf'nl Ia lmJ)re .v -I A
era cu eose"
Jut au e In care u ~ ...
"",If,.,, fli' CSC
t"J
.
n .:>Ctntor
11 P II e estebce
lq: i, lollullli'nd pe ac t
. c~ c~racter de
I
I
es umc cntenu J'ud vt.
c c v, o . llc uncori a tAt d
d
eca I
I' . . . . .
v I
e ne repte.
1
d et de domi t.
. .x p < sr('. .lll crara
. a penoa
" . IIIOII!riiii<'J :lbsolut e, c1asicismu1
. .
na,te
p
""' . parln. .'lrli .sl u1UI. a d aptarea ~i 1 resupunea
1
tiiH11 ; 111111 11 jf
liJ > d
a norme e
e comportament ocat 1
.'ran ( 1 ~
n
I
' ' < "P" ll la bu ~ nea f
d 1
scriilori "
"
ron e or, numero~i
rnccp s: J ga viteze in jurul Curtii, strav

'"'I'

"

"IIi Jlclll sc sa obtina favorurile regale. Succesul


'''~~' i opere literare e adeseori determinat de
.II d11di nea lui Ludovic al XIV-lea ~i a Curtii
11. d . Dizgratia regala era, in astfel de cond i ( i i, una dintre cele mai mari nenorociri care
.~c pu teau intimpla unui poet : o anecdota care
circula prin secolul al XVIII-lea atribuia
moartea lui Racine faptului
fusese exclus
de la favoarea regelui-soare.
Reactia preromanticilor ~i a romanticilor
lmpotriva clasicismului are in chip firesc un
caracter nu numai estetic : un nou ideal etic
~ i adeseori un crez politic radic
n
loc important' m p
ramu lor. Actul poetic
trebuie sa fie, din toate punctele de vedere,
un act liber. E interesant de constatat
in
mai multe tari preromantismul ~i romantism ul au inaugurat o ascutita polemica impotriva spiritului clasic francez 1 In cultura germana, de pilda, 0 astfel de tendinta apare

ca

ca

1 In
incercarea de sinteza asupra romantismului
e uropean (Le 1omantisme dans la litterature eurojJeenne, Paris, 1948), Paul Van Tieghem remarca faptul
ca mi~carea romantica a luat in unele tari un caracter
antifrancez, deoarece clasicismul i~i gasise intruparea
ideala in literatura franceza: , ... il n'est pas etonnant
que le mouvement TOmantique ail jJris dans plusieurs
pays l'aspect d'une revolte contre l'hegemonie de
['esprit, du gout, du style franr;ais . Franr;ais classique
et d'ancien regime, s'entend; car les tendances de Ia
France du XIX- siecle sont sympathiques d beaucoup
de romantiqnes etrangers." {Op . cit. , fJ. 14.)

~---

--~~~~~----

I"' " "."'

I 7!J,IJ,,
"" " ' ' ftl r uttu r(i

In Scrisorile despre cea


.
ale
I
.
L
.
maz
'
UI
essmg. Un docu
t
' " ''~~' d ocvcnt II consftI me,
. ap01. faimo
men
I JlflltUtlll r g i e din H a b
(
'
asa
hli.t.~ i . 1Tcrdcr G ~ urg 1_767-68) a ace,.
'
oe lC, toti reprezent t ..
<~ l unn mul D rang- uJ .
.
an II
S I I . . I
. ...
ut, apot romanticii (fratii
, < ~ . < ge de.) continua ~i dezvolta ace t v d '
n T ( I t ' . Moddul rccomandat e
I
a~ a I.
- a anhp d 1
.
I OI' II H d n conformist- . t
.
ans ocrahce a artei ocl u
S 1n franccze I
lb v
a1 . sr - k
genm tu urator ~i liber al
11 1 1. 1 cspeare.
Form at In sfera cult ..
e . I
uru germane, Eminescu
o\
i
l
l
un
adept
neconditionat
all UI. Sh a k-espeare

1
~ uu a< vcrsar declarat
I
I .
fr:u ln'z C . .
I
a gustu UI clasic
.. Onicaru d ramatic al C . l .
r1 I' 1 . ~
urzeru uz
u,ll, mlr-un articol pe c
I S
oI . I . I
are . curtu
I . Ill llll Caza
Jn COntra inf fuentei francez
fl.III/Jr II I '"
" '1Lr
[ uz. romznesc

'
u
(4 m
1Ie 1876)e
. " ,
o,1 ~ 1 t' X p 1IC<t 111 tcrmcni }"1 5 't' d

P I I e once
echi-'
vo< poz l (la f a ta de cl . .. f
.
.
asicu ranceu din

I (.'

.( ": I I'(' - - ca tuluror romanticilor - ' d


Mohne li place fa ra rezerve . D
oar
sci 1 M . ,
, e aceea far.
1 .<: ]~ .Ill . oil. Te .slnt cIas Ice,
pe dnd dramele
UJ '-"
( ' I ll (' ~ C:orncille

.
~I cum se mat numesc
accJ Il ll.~ln Il l rg~IJori (pe)
t I' .
f
..
. .
ca a ICI nu sint de
el clas rc<:, CI n~tc imitafii slab .
.
.
~
e ~I gre~Ite ale
t
ragedici anti cc . Mor'
tere n-a avut alt profe-

1n1 d cclt natura, de-aceea e clasic in farsele


1. tk chi ar. " 1
I .ttind termenul , clasic" in acceptia lui
I ' loridi (denumire a gindirii estetice din vea' nl al XVII-lea ~i al XVIII-lea in Franta ~i
111 alte tari europene), Eminescu ne apare ca
1111 ,anticlasic " declarat ~i consecvent, lucru
1111 lipsit de semnificatie intr-o literatura care
11noscuse, prin generatiile anterioare, o impktire, o simbioza chiar intre clasicism ~i rolnantism.
Cum spuneam, inadaptarea romantidi nu
C"sle numai estetica, ea implica ~i substraturi
111ai adinci ale con~tiintei artistului. 0 profund a insatisfactie resimte sensibilitatea rolllantica in fata societatii ~i a institutiilor contc.:mporane, in care identifica principiile ingradirii ~i chiar ale mutilarii personalitatii
umane. Inadaptarea ia la unii reprezentanti
ai romantismului forma protestului, a revolu(ionarismului profetic etc., capatind - am
putea spune - un caracter , extravertit", titanic. La altii, structuri mai . contemplative,
inadaptarea la viata sociala tinde sa-~i ga~
scasca anume compensatii - de uncle refugiul
In vis, in natura edenica etc. Starea lor de
spirit e nostalgia dureroasa, d orul, tinjirea
1 M. Eminescu, Scrieri politice ~i literare, editie crilidl. 1ngrijita de I. Scurtu, Minerva, Buc., 1905.

IO

11

----

---

I'"

"""'it. In

acest al doilea caz, inadaptare , I< 11 (sane reamintim, de pilda, versurile cecputul
unui
proces de , int roversmne

" h~< clin Scrisoarea II: , Acea tainica simtire,


.
1) .
1a stabilita trebuie IuaC f' t
slll1ct
- 1 v" v .
a, rre~ e, ca un ,, ' cloarme-n a ta harfa I In cuplete de teatru
" I ( e~]a ' ca~r de cele mai muite ori ambel
o dcsf aci ca pe o marfa, Cl'nd cu sete cauti
!endmte, de.~1 contrarii, coexista, cu moment , "'" a ce sa poata sa te-ncapa, I Sa le scrii cum
10
care una sau cealaWi d evine predominanta 1<' lumea, vro istorie pe apa ?" etc.).
Cercetarea
eminesciene va fi , ered em 1: de remarcat ca, int~-una din directiile ei
In
v . v operei
v
masur~ sa exemplifice concret paralelismu 11portante, gindirea estetica a romantismului
accs~o r l orme de manifestare a inada tarii '"'sidera adevarata poezie ca un produs al
ca ,:>I, ~le a ltfel, contradictiile ce se nastintr .,nitdui, acesta fiind esential diferit ~i chiar
cle. Ca romantismul inseamna, cum am m . 'JI" S talentului (dexteritate, adaptabilitate la
:;p us, 0 mutatie profunda in structura artisti:; g uli, elasticitate). Ideea de geniu ocupase un
0
dove~qte ~i un alt fapt : inadaptat volun- 111 important ~i in estetica preromantica. In
tar, _artlstul capata o inalta con~tiinta despr "' secolul al XVIII-lea- remarca Paul Van
llt Cn lrt"l' .sa cIespre semm'f'rcatra
. creatiei salee l'icg11em I - critin,. f'l
f'
.
de
1 ozo 1, poeti se ocupa
1111 1111
_-- _ I cl, el l!;>i da seam a
parerile ~i ati~ "oblema geniului ~i stabilesc numeroasele ca~udmdc
.1ctcristici distinctive ale acestui stadiu inalt
. d 1 sale
v , nu pot trezi un ecou f avora b'l
1
1111
c
ra , ca, ll1 I um ea d e care ei se d 1' ,, puteri i creatoare fat a de simplul talent de a
tc
I
e tmr ru , laurii succes ului socr'ai sm
' t re- l)lnbina ingenios clemente conventional-ratio. aza
.. . .rnmc
1
ZC I vtt( l a tora. 1n romantism et1'ca c
. .
'
rea t'ICI ar- ,,,de din traditia artistica. Geniul sta sub semt lSI IC<; dol~ln~_qte clteva norme impodante : 111 d inspiratiei, in el lucreaza forte de esenta
1
pentn
a - $1 a l1rm a crezul poetul treb
~ f' '"ll)erioara. Artistul genial, in virtutea mesart J1 , .
. ..
'
llle Sa Ie
g, ' 1d ' 1 sacnl tea avantaJ'ele mat ena
Ie ~~ Jldui inalt pe care e chemat sa-l exprime, nu
lllora
t' .ale consacrarii 0
v oca t're rmpune

..,. poate conforma nici ingustelor norme


b
0
a ncga (l e, chi ar o asceza , ceea ce greu ar fi. 1., tctr' ce, nt' ci convent,.iilor sociale ale vremii
puf:ut
cone pe. un autor al veac u Im c1asrc.
C u ..de (el nu este niciodata un om cu initiativa
,.
Cit vdc putcrn ce accente e exprimat dispretul practica, dimpotriva, in lumea egoismului rafa(.a d e succcsul faci l, conformist lap t; .
r . '
'
oe~d 1oI cr. Paul Van Tieghem :
Le TOmantisme dans la
man ICJ , Ill traditi carora se situeaza $i Emi- litternture europeenne.

Ill(

ca

12

13

pace, achizitiv al capitalismului in dezvolta


in care e sortit sa traiasca exemplarul
el apare ca un dezinteresat, ca un , visat0 1111 an superior, una din temele sale centrale
insetat de un ideal inaccesibil etc.). Spiri ( 1\1 olse, Chatterton etc.).
."
,practic" burghez i~i exercita ironia sa gro
Filozofii reflecta ~i ei asupra probleme1. In
asupra artistului desprins de contingent, sti p.trtea estetica a operei. sa~e, Sc~open~auer
gaci ~i timid in ordinea cotidiana, stapinit
lor muleaza o teorie a gemulm, axata pe ct!eva
miraje , donquijote~ti ". Eminescu mediteaza
roI. 1 elementele principale ale reprezentarii
1 II
v

el as upra acestei imprejurari :


ntice
pe
care
le
integreaza
insa
pestmts.,,....
,
. .
mului sau metafizic. Eliberindu-se de ttrama
Az i abia vedem ce stearpa ~j ce aspra cale este
Cca ce poate sa convie unei inime oneste ;
vointei oarbe ~i egoiste, geniul are - }n conIa r in lumea cea comuna a visa e un pericul,
ccptia filozofului german - o esenta anorCaci de ai cumva iluzii, e~ti pierdut ~i e~ti ridicul.
mala, exceptionala, el putind contemp.l a "?"~
(Scrisoarea II
neralitatea existentei". Geniul nu va f1 fenctt
ca
om nici in plan biologic, nici in plan soAcest aspect a] inadaptarii - tinind, cu
,
1
cial caci el i~i sacrifica binele persona m nua ratan J, de ctica creatiei - a dus la apariti
in cadr ul romantismului european, a unui m mel~ ,scopului obiectiv". Citeva precizari ~u
pri~ire la conceptul schopenhaue~ia~ de ge~t~
al geniului nefericit, mit care-~i extrage su
pe care Maiorescu il adopta . ~1- l .aph~a
stanta din numeroase cazuri reale. Dispretm
tale
quale, in articolul din 1889, chtar lm Emtlntr-o lume mercantila, in care totul se vind
nescu - sint cu atit mai necesare, cu cit poet.ul
~i se cumpara (in care, referindu-ne la citat
insu~i, mai ales in ultima perioada de creat1~,
din Eminescu, poezia insa~i devine o marfa
poetu]ui stapinit de exigentele unci vocatii su i~i formeaza o imagine a geniului in uncle pnvinte paralela cu cea propusa de filozoful gerperioare ii e pregatit un destin tragic pe pia
man. Sa reamintim, de pilda, faptul ca, intr-o
omenesc. Motivul nefericirii omului de geni
insemnare asupra Luceafarului, gasita printre
ilustrat ~i de Goethe in Torquato Tasso (1789)
manuscrisele saie ~i adeseori citata de comenare 0 ari e de raspindire extrem de larga in ro
tatori, Eminescu retine un aspect din teoria
mantism, ~ i un Alfred de Vigny - spre a da
schopenhaueriana cind spune ca geniul, de~!
num ai un exemplu - face din izolarea dure. umele lui scapa de simpla uitare, pe de alta
A

l.f

15

I '" ~ ~- Ill s;(, pc p amint, nu e capabil de f .


w
.
a enc
' rll cva, mci capabil de a fi fericit. El ~ - It .
n ar
'" o;rrrl c, dar nici noroc " yl
a eon, cum a.r fJ
~~~. _malul tulburat~rului poem postum Ca
{a.cl~e _(1879), regasim unele dintre ideile fi
ozo ulUI german despre geniu . 0 g ..
c
b
enu, c
_u urn_ ra ~ammtu1 11 sfintiti, I Trednd atit de
smgun
robiti 1 un t e t"1 ca ace .
d . pnn
. . secolii
.
1
me ICI milo~I ~~ bllnzi in viata I Ce
v
It b0 1
parca n-au
a
nav dedt pe eel de fata
J 0 ncu1
sun
t 1
,
C~ J pnetem, dar ~i oricui li pare I Ca n
.
1
p~~ ~ru ~-i~s~1 at~ fost in 1umea mare. 1 1n ~~::
vLr< traJrati nemcetateniti
~- t t . . . '
.
v.

~
'
yl 0 U~I lllCI llllr un u l st ram 1 nu osafit'ICV
1
...
1

. . . .' .
. ..
aCI amura v1etu
.r(r sf rrns-o cu-ngn Jire 1 ~ 1- d' d
.
v , .
Y
Ill u-1 acea ha1na '
d t ll t"lllll>a l I" IIH r c I Oridt se sch' b 1
..
.
'
1m e umea, de
t.rd , orr ~lc cr:~te, I In dreap ta -va oglinda
de-a
p urun se gase<te
. I Cave! 1u mea pare nu - .

mai a curge trecatoare. I Toate sunt COJI du. ..


1
. .
1 eru
ce
.v ~1-n
.
. ei . nepientoare, I Pe dnd tot ce a1ea rga,
~Irun se a~terne I Repaosa in raza g' d' ..
t
m In I ce1.
e erne. I Iar adevaru1, ca ~i pacatu1 m
..
~ve, I De fata-i pretutindeni ~i pururea aie~:~,~
d'ert :ste ca Sc~openhauer, fi1ozof a carui gi~
. lr~ .lmprumuta multe elemente experientei
a_rhsh_ce, . P?rne~te in genera1izarea sa de la o
Sltuatie hpic romantica a creatorului .. 1na
. d ecvarea v sav socia1a ~i etica. Coloratura pe care
0
capata expunerea prob1emei e met a f'lZICa.
. v
l

...

~-s~r~LJ . f~~-i\.,
1
fr~gm"e~i." e5l~ti~;

St hopcnhauer afir
' 1ntr-JK
I raclus de Maiores , ~i p~biic~t

1~. Cbiz-b.orbi~

titcrare, di ,Esenta geni~lu"~ este a:normala, int rudt consista~ emanciparea intefectufui

din serv1cru vointei, cariil'afi'e'Ste destinat In


chip fires~} !~rea lui din-:propriu impuls" 1 Deci, fiinta geniala rupe, prin contemplarea esentelor, valul iluzoriu al ,individuatiei". Exista - spune Schopenhauer - o cunoa~tere geniala, intuitiva, care, de~i este un
atribut tot al ,intelectului", se deosebe~te radical de cunoa~terea abstract-rationala. Geniul
este dar ,perfectia ~i energia cunoa~terii intuitive", fn vreme ce talentul ,este mai mult _g,
eminenta in dexteritatea i agerimea cuno~te::
rii di;;ursive" . Schopenhaue;-vorbe~te ~i de
inspiratie, d~de~teptarea geniului, momentul
sacru, ora inspira t1e1" .. care coincide cu iberarea intelectului" de vointa. E in teres ant de

--

Yn legatura cu activitatea universitara a lui Titu


M aiores cu - care in anul ~colar 1884-85 preda, la
Faculta tea de filozofie ~i litere, cursu! de lstoria filozo fi ei in secolul nostru - Convorbirile literare publica
fragmente din Lumea ca voin(a ~i refJrezentare. 0 nota
a redactiei informeaza eli M aiorescu explica, la cursu!
sau, indeosebi teo ria estetica" a lui Schopenhauer. ln
C. L., XIX, 1, Bucure~ti , 1 aprilie 1885, apare, insotit
de nota amintita, fragmentul Despre estetica poeziei,
de Schopenhauer. Yn acela~i an (C. L., XIX, 5, Bucure~ti, 1 august 1885), revista publica consideratiile lui
Schopenhauer Despre geniu (Cap. 31 din volumul
al Il-lea, aparut In 1844, al Lumii ca vointa $i repre1

zentare).

16

17

- -

~-

- - - - -

CO II.~Ialat ca filozofuJ german incearca sa fadi


1111 portrct ps"h logic cu multe tdisaturi rornanlicc - al geniului: ,Geniului ii lipse$te
cunpatarea sau raceala prudenta, care consista
tocmai in a atribui lucrurilor numai ceea ce
li se cuvine in realitate, mai ales in privinta
scopurilor noastre posibile : de aceea nici un
om rece ~i cumpatat nu poate fi geniu". Nu e
aceasta un mod de a afirma c<gacteruLQezinteresat al geniului, in concordanta c::u viziunea
romantica ? Sclwpenhauer vorbe~te apoi de
naivitatea sublima a genli.I!ui, alt aspect al
Jipsei de egoism. Qeiiilli -ar fi, in lumea m~
china a cotidianului, , un copil mare". bi~c:::_
tivarea, impersonalizarea interesului cu care
acesta urmare~te spectacolulluniii e,- dupa filozoful german, o trasatura necesadi : , Orie<~
geniu este de aceea un copil mare, fiindca se
uita i n 1ume ca in ceva strain, lntr-un teatru,
a~adar cu 1nteres curat obiectiv" . In figura
geniillul, a~a - cum o aescrie Schopenhauer, se
armonizeaza trasaturi melancolice cu altele
de o profunda seninatate, deoarece ,cunoa~
terea este in sine vesela ~i fara durere" . Dar
iata cum se contureaza fizionomia geniului :
, ... ~i fiindca tot chinul se na~te din vointa, iar
cunoa~terea este in sine vesela ~i fara durere,
:inaltele lor frunti ~i ochiul lor luminat ~i contemplativ, care nu sint robii vointei ~i nevoilor

d seninatate mareata,
primesc acel aer lu e e strabate din dnd
atura a, car
o.1rccum supr~n .
se armoniza cu me' d 1.
I vine greu a
.. "
In em ~ nuu ut mai ales ale guru
l.
1 rlalte trasa un,
. "d
l:lllco Ia .ce ,o d dm
. p 1asa 1"mpliCa+iilor
ei I ea~
Despnnzm -o
. v geniului pune
.
.
h penhauenana a
liste, teona sc o
"t . adaptarea arhsv
am num1 zn
in lumina ceea c: , d , v sa afle explicatia
.
f
cautm msa
. 1
t ul m roman IC,
. .
1v de or din socia '
.
, t
ontradictie rea a,
v "1
c.: nu m r-o c
. . F ta de reprezentan e
ci pe tarimul ontologie~. 1 ~ ( urn ar fi teoria
.
a gemu m c
antenoare asupr . .
t 1) Schopenhauer
emulm na ura ,
. v
hcrdenana a g
. Intuitia geniala nu.
't
elemente no1.

aduce Cl eva
'b'l"tavtil
a fortei par.
e
a
sens1
1
1
'
t
1 . I,, .m t electului". Oridt de
mai
. . et'o em~na
Cl arJartme
hCipa Ive,
u .
. . t" nalistul Schopen1
area la u a 10
paradoxa ar P
' . . ' intelectualizeaza.
..
.
. a gemu1U1 se
hauer . Imagme
. d" fa:ptul di sensibihta.
ea provine In
' t
lu instinctul etc. sm
1mpreJurar
t tea natura a,
.
tea, spontanei a
d litati exclusive
,
f "l f 1 german mo a
pentru 1.ozo .u te ~~. me
. t lectul e un mod de
b
ale oar ei vom
. contemplarea ge. t .. dar pnn
actiune al vom ei,
'
l"bera in cazuri cu
sta se poate e 1
'
.
. v ..
nerahtatn, ace
..
de sub tirama

1
la
genu
'
totul exceptwna e 1

u . lit spre a o s up.


fortei care 1-a zamis v t , Eminescu un geniu
u a vazu m
M
Titu moresccare vorb ea Schopenhauer. Ard
ca acela espre
.
.
in partea sa

z poezn e .,
ticolul Emzn~sc~ ~~
ortret moral, patruns
care se conshtme ca un p
n ,

z zu;

18
. 19

/
j.

d(' .r rl'entclc unei incontestabile admiratii etice,

.~uiJ I iniaza - ca pe o trasatudi geniala - nepotrivirea poetului cu )umea conventionaHi".


)'cluJ lui Eminescu e caracterizat ca fiind lipsit
de orice forma a egoismului, de orice vanitate.
Criticul Convorbirilor releva apoi ,simplicit~tea :indntatoare ce o avea in toate raportunle sale omene~ti ", vorbe~te de ,naivitatea sa
ca de copil, care-i d~tigase de mult inima tuturor", apoi se refera iara~i la ,naivitatea unui
geniu cuprins de lumea ideala, pentru care
orice cobodre in lumea conventionala era
0
suparare ~i o nepotrivire fireasca". Reminiscen!ele schopenhaueriene, chiar terminologice,
cov~r~esc acest portret moral, ~i imaginea globala pe care-o contureaza Maiorescu apare ca
rezultatul unei incercari de a ilustra, nerenuntind la nici o nuanta aproape, teoria filozo fului german prin cazul individual al lui Emines~u I. Geniul ar fi purtatorul propriului sau
destm: ,Ce a fost ~i ce a devenit Eminescu
este rezultatul geniului sau innascut, care era
prea puternic in a sa proprie fiinta incit sa-l
fi abatut vreun contact cu lumea de la dru-

C?bservati~ _di articolul Iu! M aiorescu e o aplicare


fide~a a teon et schopenhauenene a geniului la cazul
1

par~tcular al P?eziei !ui Emi?escu a facut-o pentru 1nt1ia


oara Tudor Vtanu, m studwl Personalitatea lui Eminesc._u, din volumul Fragmente modeme, Cu!tura Nationala, 1925.

I !ltd sau firesc".


Poetul, iubind prototipuri
, 1<-rne, respinglnd de plano realitatea impe:1( ( lit, ~i- ar fi cautat refugiul ,cu -~e~ancoh,e
111 ,pcrsonala ... intr-o lume mai potnvtta cu et,
'I ll lumea cugetarii ~i a poeziei". Dadi e adev.'trat ca personalitatea lui Emines~u o _cara~
kri zeaza ,o a~a de covir~itoare mtehgenta,
, I ju tata de 0
memorie careia niiHiC din cele
, ,. ~ i intiparise vreodata nu-i sdipa" afir~~
( ta imediat urmatoare (... , lumea in care traJa
1'1 dupa firea lui ~i fara nici o sila er~ apr.oape
l'xclusiv Iumea ideilor generale ce ~~ le msuv" -:- s. n)
~ i s e ~i Ie avea pururea 1a m d er_nma
:
ni se pare, fara a fi falsa, umlateral~, ca ~~
f<'o ria seninatatii abstracte" a poetulm sau a
,. mela~~oliei impersonale", de inspir~tie evident schopenhaueriana, dar armomzate cu
acea orientare clasicizanta a criticului Convorbirilor literare pe care au relevat-o
T. Vianu E. Lovinescu etc. Metafizica ~i anislorica in~erpretarea maioresciana, de~i releva
- de' altfel in conformitate, cum am vazu~, ~u
indicatiile lui Schopenhauer - contradlctta
uintre poet ~i ,lumea conventionala" (d~ fa~t
rcalitatea istoridi), ramine produsul unel ahtudini intelectuale a idealismului estetic. N u
surprinde, deci, faptul ca in tot articolul lui
Maiorescu nu se poate intllni cuvlntul , roman! ism" (de~i 0 data e amintit Leopardi), ca lipA

20
21

N I"~W Oricc referinte CU caracter istoric, ca nu S


lnccarca - nici sumar - o situare a lui Emi
nc.scu l'n conjunctura literadi a vremii etc. Intr-un punct, Maiorescu ajunge chiar sa depa
~casca, exagerind-o, teoria schopenhaueriana.
care, dupa cum am vazut, pornea de la idee
nefericirii terestre a geniului. Trebuie desci fra ti aici o reactie polemica a mentorului Convorbirilor fata de ideea, tot mai frecvent formulata in presa epocii, ca Eminescu a dus o
existenta de privatiuni ~i suferinte, ca a fos t
o victima a imprejurarilor sociale in care a
trait. , Daca ne-ar 1ntreba cineva : a fost fe ricit Eminescu ? am raspunde : cine e feri cit ? Daca ne-ar intreba : a fost nefericit
Eminescu ? am raspunde cu toata convingerea : nu ! " ; sau : , A vorbi de mizeria materiala a lui Eminescu insemneaza a intrebuinta
o expresie nepotrivita cu individualitatea lui
~i pe care el eel dintii ar fi respins-o... Sa fi
avut ca redactor al Timpului mai mult dedt a
avut, sa fi avut mai putin pentru micile lui trebuinte materiale tot atlt era ... "
Imaginea despre Eminescu pe care a dat-o
Maiorescu sta, cum s-a vazut, sub semnul teoriei geniului. Inadaptat la realitate, poetul s-ar
fi refugiat intr-o Iume a esentelor, realizind
conditia ,seninatatii abstracte" . De~i intr-un
mod unilateral, Maiorescu a atras atentia aici

" 'I IIJira unei trasaturi importante a lirismului


, ,,, incscian din perioada ultima de creatie, do'"'nali:i de mitul poetic al Luceafarului : conr,.," fJlativitatea geniala. Redus a la aceasta
11 ,,i ca dimensiune, personalitatea marelui poet
1111 poate fi insa inteleasa adecvat. De altfel,
cltip a cum vom incerca sa dovedim, contemplat 1vilatea eminesciana nu e o forma a indife' m tei, a apatiei (in sensu! etimologic), ci subli- '
111:trea ~ i transfigurarea unei profunde drame ,
111l.crioare.
Asupra implicatiilor dramatice ale emines' ianismului i~i concentrase atentia Gherca.
Scris cu doi ani inainte (Contemporanul,
111artie 1887), articolul Eminescu al lui C. Dohrogeanu-Gherea ia explicit in dezbatere raporturile intre poet ~i epoca sa. Atitudinea
islorista a criticului socialist se situeaza la antipodul generalitatii desprinse de contingen~ a
id eilor maioresciene. Dobrogeanu-Gherea mccarca sa dea 0 explicatie social-istorica a personalitatii lui Eminescu. Atdigind atentia asupra faptului ca ,pricina curentulu! decepti~
ni st-pesimist in literatura europeana a !o.st Clvilizatia burgheza, care a in~ el at a~teptanle c~
sc puneau intr-insa", criticul Contemporanuluz
l~i dezvolta teza sa asupra lui Eminescu ca un
artist de natura dual a ~i conflictuala. Citind
fai moasele versuri din Faust (, Zwei Seelen

22

23

Wolmen in meiner Brust, I Die eine will sich


von der andern trennen"), Gherea identifica
situatie spirituala similadi in opera eminesciana, vorbind de ,principiile du~mane ce s
lupta in inima poetului, principiul viitorului ~i
principiul trecutului : fondul prim de idealism (notiunea e folosita in sensu! unui idealism etic, n.n.) ~i optimism al poetului, cu pesimismul german conserv.ator, ci~tigat mai tirziu sub indurirea mediului social". In favoarea ideii sale, Gherea aduce diferite argumente, de ordin psihologic ~i social. ,Dualismul " poetului se infati~eaza, de pilda, in
,deosebirea spiritului care insuflete~te poeziile
consacrate iubirii, de eel care patrunde pe cele
filozofice ~i sociale. In cele dinti'i, poetul e
aproape cu totul naturalist, aproape optimist
idealist" (Gherea exprima ideea ca Eminescu
ar fi, initial, de un ,naturalism ca acela care
s-a manifestat in Grecia antica", parere care
trebuie, de~igur, luata mai mult ca o imagine
critica, pentru a face mai sugestiv acel ,fond
prim" de vigoare, prospetime armonioasa).
Criticul circumscrie apoi aria pesimismului la
poeziile filozofice ~i sociale. Explicatia diferentelor semnalate e urmatoarea: ,Iubirea
fizica e un sentiment puternic natural, care are
adinci radacini in organizatia fizica ~i psihologica a omului ~i a tirna mai ales de fondul prim
24

.
d alu1 social J:nsa ~i ideile fi1ol pnctulm ... I e
d
t' de mediul
A v
i ales de e uca Je,
. v
"''< c ahrna
rna
0
.
atia
fiziologica
A
ator
rgamz
II t.d
mconJur
. .
t' Ansemnat. Mediu1
:
ol mult mal pu ,m 1
.
, 1.1, .L un r
. I
v de care mm. a 1es a tirna creatmnea
Ill ,;,
msa,
. v ,
d pe _poet in sen11 iala ~i filozofica, mnun1n
poeziile sociale
. .
lui e natura ca
11
1 pcsimismu '
. . t " Uneori elemenf
sa fie peSlffilS e.
v
11 f , I
, ozo 1ce
.
le (trebuie sa
1.11 didadice, alteonfplrea ~~~ea nu dispu.
a de alt e ' ca
(11tcm seam , .
.
de cronolog1e a
0
d
scna arhco 1u1,
. .
H'a, em ~~~
.
. sciene ~~. nu avea cuno~tinta mel
tlpcrel emme
t
lor) analizele crit 1 fond al pos ume
'
b
de oga u
v .
. ult o va1oare istorica,
firului au astazi mal m
.
licari cauzale
d premisele unel exp
de~t, pum~ v . . . Eminescu ele au inaugurat
,, personahtatn
lm a cercetarn.
v '.. I m
. f
nda
.....,.portanta
_____lui
_
cl directJe .ecu
f' - cu toate di aso1
( '1
e 1 acee
v A fmplatoare , 1erea
d
1 A t nu o ata m 1
ricri1e sa e sm
d ' tat problemarimii care au ISCU
1 d. t
tlllU
m re P
.

surprin'
d
lui tomantzc emmescmn,
1tea
emonu
"""" .
( d
arte,
,_--d
trad ictiile lui mtenoare pe e o p
r.m con
.
d' ia B ron-Shelley, pe
rvolutionansm m tra It
y
t' . m")
"I alta dezabuzare scepbca,
. v " decep .wms
v
b' .
(c
d' 'd . adesea de o remarcabila mo ~Om e 1 ei,

sa
lv Gherea avea totu~l o
.
litate mtelectua a,
'f' 1 estetic al
despre spec! lCU
raca reprezentare
h
t' And <:i simplifi
ne , sc ema lZI
"'
poeziei emmesCJe
A

26

d'nd. a.specte importantc, nidnd digresiuni


lung1 ~~ nu o data nepot.rivil c, ros lind unele
sentinte depreciative, cu care nu pul cm fi d~
acord. Afirmlnd lnsa d't pcsilllislnul crninescian e rezultatul unei luplc n1 n1nliul ~i al
unei dram c li e , nilinrl ( ,'ollltmfJI)rmmlui a
d~t o imag ine t;<"n~r:rlil err 111rrlk lrrr;rntc adeva ral c a nTa n :rrn 11rrnril il/(trlllfllauilitatea
poclufu i.

l1na g inc:r ~II"OJ:wl:; d .. (:llcr 1.r sl;l, in parte,


sub s mnul lilrnu.\11/ttlur 1, d n;i .rnsl. lcnncn nu
era folo sil In linrh.IJ1rl r,di 111(1'i lilnarc a vremii.
Dcpark de irnp:1, ilild.d,. r pe care Schopenh~u.c r o _:dri!>rri :1 !: 1'1/llrlrri, l: r11in cscu li apare
cnl1 crrl1u son: rli sl c" ,. Jcr:w nalitale contradictori .~ i p.tk lir :1, o ne d i1Hf lnl 1c rcvolta titanica
~i rcnrrn(:tr<", 1: itll<"t t'.'l. lril d r .~ rrhlini al di Gherca l:;;i co nslrui st :riJ ;IIrrwtd.rr(a :rrli ofului, in
1

l'olosim " fcnn ' nul ck lilllllill!l , f n vc nt 1n studiile


de ht~rall;Ira tHnpanrf~ d in nll it llt' k !I 1 d ccnii, cu
semnd.' ca._t1a d ' rl'vnll1r l 'fll tl ' '"""'' iva a tot ceea ce
rc prcz nl t~, d e.. Ia pl1111111 ,.,,,nr f soci:d plna Ja eel
abslra l :fr_~c> w l":: cpr!'siu11 c a rl .it r:rr:l, d omin atie a
nedrcpta(11.'. for_t:r ,,.,~ lri ct iv :i l"ic. 0 rcvulta ctica, desigur,
d e J_) n~ p~"' \11 ur 1;r ~~ cr~a l _oarc a un ci mito log ii simb olice
POli 1v1la '" . rttarol c1 1111pulsuri ~i aspiratii. Titanul
ro~r.a nlrc e l!rad :tpl :rlul voluntar, ani m a t de un violent
spmt pol ' llll c. Conccplului larg de titanism ii sint
subo~donalc noti.l!ni ca satanismul sau demonismul roma~tlc, /HouuL(JJsuutl etc. 0 definitie cu determinari
ma1_ boga te a lJ!rmisrnului am incercat s-o formulam in
c!'lplt?lul urm iito r a! aces tui studiu : Evolu(ia motivului

tztamc in poezia eminescianii.


26

majoritatea cazurilor, pe exemple luate din


creatia de tinerete a lui Eminescu. (Inger ~i
Demon, lmparat ~i proletar, Mortua est, Venere # madona constituie pivotul consideratiilor criticului, care nu observa diferentele
profunde lntre astfel de poezii ~i productiile
deplinei maturitati, analizate cu acelea~i instrumente : Luceafarul, Glossa, Scrisorile.)
Observatia ca generalizarea lui Gherea se
sprijina mai ales pe poezii ale tinarului Eminescu ~i ca, din aceasta pricina, animatorul
Contemporanului nu a izbutit sa dea o interpretare adecvata a tendintelor din perioada
maturitatii creatoare a poetului, o Hicuse Tudor Vianu In primul capitol al cartii sale despre Poezia lui Eminescu (1930). In acest studiu - Atitudini ~i motive romantice in poeziile de tinerefe - T. Vianu ajungea la concluzia ca ,cercul de idei al poeziilor de tinerete ale lui Eminescu apartine mai cu seama
romantismului de nuanta franceza" ~i ca ,din
aceste lnrluriri, directe sau indirecte, Eminescu nu va retine dedt acel fel al unei reactiuni morale quietiste ~i meditative, propru
firii sale ~i spre care noile 1nr1uriri sub care va
trece i:l va solicita mai de aproape, in timp ce
atitudinea revolutionara ~i optimista va fi !nlaturata cu totul". Afirmatia ne pare prea categorica : titanismul revolutionar al tineretii
27

emmesCiene nu va fi niciodata cu totul ab::~n


donat, el va evolua insa, se va incorpora in
forme artistice noi, va dobindi, fuzionind cu
motivul geniului, dimensiuni inedite in raport
cu acelea pe care le cunoscuse In ctapele anterioare de dezvolta rc a rom anti smului european. E adevarat ca in tincrete ti tanismul poetului sc ma rturis ea In a titudini lirice explicite,
cvidente, ~ i ca astfcl de atitudini dcvin mai
rare In anii maturitatii. Un filon titanic, implicit ~i mai profund, poate fi totu~i descoperit la o analiza atenta. E ceca ce vom incerca sa faccm, discutind raporturile in care
se afla motivul titanic ~i motivul geniului doua di n tre cele mai importantc coordonate
ln trc ca re se d esfa~oa ra evolutia lirismului
emmesCJan.
Practidnd un soi de , comparatism u spontan,
Gherea a intuit - cum am ln ccrcat sa a ratam -- implicatiile tita nq ti ale poeziei lui
Eminescu, fara lnsa a izbuti sa le valorifice
dedt partial ~i lntlmpla tor. I mportant este
faptul ca imaginea despre Eminescu a criticului socialist sc bazeaza pe o explicare sociali:i. a personali tatii poetului ~i a sentimentului sau de inadaptare.
Interpretata intr-un sens sau intr-altul, ina~
d aptabili ta te a romantica a lui Eminescu a constituit un punct central al multora dintre co28

mentariile dedicate poetului. Nu intra in


obiectul acestui studiu sa intrepr inda un examen al criticii eminesciene in evolutia ~i ramificatiile ei atit de diverse. Referirea la articolele lui Maiorescu ~i Gherea a urmarit, cu
un interes mai mult istoric, reconstituirea modului in care s-au cristalizat primele imagini
critice importante ale personalitatii lui Emirescu, atragind atentia asupra acelor aspecte
pc care cercetarea de fata va incerca sa le discute mai pe larg. Am mai adauga, in legatura
cu explicarea fenomenului eminescian ca marturie a inadaptarii, contributia - putin cunoscuta azi - a lui G. Ibraileanu. E vorba
de cursu! universitar Epoca Erninescu 1 tinut
la Ia~i in 1912 ~i apoi reluat de mai multe ori.
curs care aduce uncle precizari ~i nuante in
plus fata de studii anterioare cum ar fi Curentul erninescian 2 sau capitolul IX din Spi!itul ctiJic in cultura rornineasca ( Evolu(ia
spiritului critic. - Critica sociala extrema ~
Erninescu).
1 T extul litografiat, la Facultatea de litere din Ia~i.
1n 1919, al Cursului de istoria literaturii romine moderne. Ej;oca Eminescu, dupa note stenografice din
anul 1912.
2 Curentul eminescian a aparut in N oua revistii rominii, nr. 36, 1901 , ~i a fost reluat in v olumul Scriitori
$i curente, Editura Viata romineasca, 1909 (editia a_
II-a, 1930).

29

P rofitam de acest prilej pentru a expune


d teva dintre ideile formulate de Ibraileanu in
prelegerile sale. Ceea ce criticul Vietii romine~ti nume~te , epoca Eminescu" se cuprinde
intre 1880 ~i 1900 (de~i cronologia stabilita
nu e luata dedt ca o demarcatic conventionala), ea urmlnd ,epocii Alccsandri". Epoca
Em incscu 1ncepe aproximativ prin 1880, pentru ca abia acum e cunoscut ~i recunoscut
acela care, prin sensibilitatea sa geniala, o
anticipa inca din 1870, dnd i~ i gasise timbrul sau specific in primele poezii trimise
Convorbirilor literare. Inainte de a defini
caractcristicile epocii Eminescu, Ibdiileanu
face cltcva precizari in legatura cu raportul
d inlrc ind ividualitalea artistica ~i mediu, inccrclnd sa depa~casca d ificultatea in care se
afl a Gh crca clnd lncl ina sa prezinte, uneori,
influenta mcdiului asupra scriitorilor ca un
r apor t de detcrmin are mecanica. ,Anumite
imprejurari socialc produ c o anumita atmosfcdi morala, ~ i accca cheama, prime~ te, incuraj caza pc scri ilorii care-i corespund. D aca
aparc un optimist dupa 1880, nu e imbrati~at.
D aca ar fi aparut un pesimist la 1_840, n-ar
fi fos t \'mbrati ~at." Desigur, lucrurile nu se
limiteaza la acest singur aspect. Criticul cauta
sa expl ice dt mai nuantat circumstantele care
produc in con~tiinta artistului acel dezechili-

bru, acea criza dramatica, definitorii pentru


ceea ce numim inadaptarea etica romantica.
Cei care reprezinta epoca Eminescu - in
afara de marele poet, Ibraileanu mai enumera
pe Caragiale, Delavrancea, Vlahuta etc. - 1
sint ,ie~iti din patura de jos, fara avere ... tre- ,
buie sa lupte pentru trai ~i tdiiesc din munca
_lor". Ruina ameninta clasa lor sociala, de
uncle un anume fond de nelini~te ~i atitudinea
de revolta intelectuala impotriva rinduielilor
existente. Criticul urmare~te deosebirile dintre
scriitorii epocii Eminescu ~i cei anteriori. Generatia de la 1848, caracterizata printr-o bogata efervescenta politica, sociala, culturala,
e o generatie de intemeietori, intr-un fel. Scriitorii p!na pe la 1870-1880 , erau multilaterali,
scriau de toate, fiindca trebuia sa avem tot
f~l.ul de lucruri ale civilizatiei, idei, ~ coli,
Cal ferate etc. Dar nu se margineau numai la
litera~u:a. Av.ea~ activitate sociala, erau propagandt~h de tdet, mini~tri, gazetari" ~ . a.m . d.
Aceasta ar putea explica lipsa de determinare
a insu~i conceptului de literatura in acea
epoca. P!na in 1870-1880, spune Ibraileanu,
se scrie mult ~i divers, dar elementele alogene - in special franceze - ca ~i elementele
autohtone, literatura poporana, nu s!nt inca
perfect asimilate intr-un tot organic. Se constata adeseori inclinatia scriitorilor de a tra31

:3 0

duce, de a prelucra, imita sau adapta opere


din alte literaturi, Hira o prea mare preocupare de originalitate. Mai intii prin Eminescu, asimillnd in adlncime atit experienta
populara, cit ~i influentele straine, literatur~
cap ata o noua organicitate. 0 alta deosebire
cscnti al ~t o vcdc l braileanu in specializarea
scrii to ril or de la Eminescu inainte. Specializa rc d ubla: ,Ca indeletnicire a omului, intii,
~ i apoi din punct dt: vedere al genurilor literare". Scriitorii epocii Eminescu ,sint numai
scriito ri. D aca mai au o aWi indeletnicire, e o
slujba din care sa poata trai, ~i aceasta este
altccva. Tot sufletul il dau literaturii :
C n:a ngrt, Caragiale, Eminescu, Vlahuta, Delavrancca etc." Pa~op ti ~tii, cu exceptia lui
Gr. A I cxaml rcsc u (pc care l braileanu il gase~tc ~ i In altc p rivi ntc un , modern "), nu-~i
puneau ni ci p robl ema spcciali zarii dupa genuri.
L a 1880, se obsc rv a o marcata tendinta in directia unci a tari spccializari (nu lipsiHi de firq ti cxccptii) , scmn al unei con~ tiinte estetice
mai cxigc ntc. Apoi, d e~ i fac ~i ei arta cu tendin(ii (caci n u cxis ta arta fara manifestarea .
un ci atitu d ini fata de realitate), scriitorii de la
1880 n u mai sint tezi~ti, ca multi dintre predecesorii lor. 0 alta trasatura distinctiva ar
consti tui -o fap tul ca scriitorii epocii Eminescu
manifes ta un puternic simt de autocritica
32

(estetica). ,Ce inseamna autocritica?


se
1ntreaba lbraileanu. Sa nu-ti placa tot ce ai
scris, sa fii nemultumit de ce ai scris, sa eliminezi ce nu e frumos. Acest lucru 1-a avut odata
Alexandrescu, eel putin in ce prive~te fondul.
Ceilalti, nu.- Sc:rieti, haieti, numai scrieti !>>,
spune~ Eliade." Pe dnd scriitorii de dupa 1880
une?~I ,~erg cu spiritul de autocritica pina la
stenhtate . Acest spor de , con~tiinta artistica "
e ~~ progres insemnat. Ibraileanu da exemple
ed1f1catoare : Eminescu, Caragiale, Delavrancea, Creanga etc. Scriitorii ace~tia se disting
de predecesori ~i prin faptul ca sint intelectuali, chiar , intelectuali~ti " - i~i pun adica
intr~b~ri f.ilozofice, sociale etc., s\'nt ni~te reflexiVL Pnma opera din literatura noastra in
c~re s~ pun.e problem~ intelectualului ii apartme lm Emmescu : Sarmanul Dionis. E atinsa
in sf~r~it, chestiunea mult discutata a pesimis~
mulm, a ,deceptionismului" , cum spunea Gherea. lbraileanu tinde sa vada, in atmosfera
pesimista care domina sfiqitui veacului al
XIX-lea, un complex de cauze sociale ~i temperamentale. Scriitorii sint, de cele mai mult.e
o.n' saraci ~i, in chip firesc, p articipa la durer~le tut~r.or oropsitilor. Lipsa unor solutii efictente ~~ 1mediate genereaza indoiala in valoarea actiunii .~i tristete. Trebuie adaugat ca, 0
data cu Emmescu, apar in literatura naturile
v

33

hiJwrscnsibile (Sarmanul Dionis, apoi Dan al


lui Vlahuta, 'bubadurullui Delavrancea). Scrii Lori i ln~i ~ i slot "oameni putin practici, care
vor fi lnvin~i In lupta pentru trai ". Publicul
litcrar al vrcmii c ~i cl format, In buna rnasura, cl c oam cni ricli ca (i , prin cultura, din ciasci de jos. 1\c<:~tia cxc rcita profesiuni intelectu ;d\ ncsig' tlr<.:, silua tia lore precadi. De aceea,
\i adni't Ia criti ca amadi a ,civilizatiei" (de
tip capitali st), pe care o intreprind scriitori ca
l ~n 1in " sr u, Vlahuta, D elavrancea etc.
Plasarca In epoca a eminescianismului, a~a
n un o lnrcarca Ibraileann, ni se pare deosebit
d t i nst ru eI iva, chi ar claca concluziile la care
ajunge n iti l' ul n11 sc pot retine In totalitalca lo r 1
Rcma rc;d1i li't c In cursu l lui G. Ibraileanu
a na li za ro 1 clit,iilor socialc cbtorita carora
1 fn co ntinua rca cursului si nt dczhi:ilute numeroase
prubl cmc In lcga tura cu cdi tarca opcrci cminesciene,
care vor fi rclu a tc ~ i adincil e i n arl icu lclc despre edi\ii k opcn:i c tnin c~ r i c n din Vi a(a ro mineascii (192 7,
1928 , I!J'2!l) . C riti cu l face ~ i in aceasta p arte multe
obscrv:l\i i fin e, d a r a dopUi fa~a de publicarea postumclu r - a tl t vc rwri , ci t ~ i proza - o a titudine principia! ~i total uq.p li va, sprijinind-o pe argumente frag-ile, pc ca re ccrrctarea ~ tiintifidi de mai tlrziu le-a
spuliJcra t cu u ~ urin\a . In cele cinci volume ale marii
sale monog-ra fi i co nsac rate lui Emiriescu (1934-1936),
G. Ca lilt cscu a valo rifi cat In chip stdilucit p ostumele,
cu )nscmn::ltc lc lor zadminte de aur poetic, iar lnceplnd
din 1939, cditia monu mcntala a lui Perpessicius a pus
In circulati c alit v::~ria ntele, dt ~ i postumele, fadnd
posib ile stml iil e gcnctice asupra creatiei eminesci cne.

34

apare in literatura romma


~~ m tipologia
scriitoriceasca - inadaptabilul superior. Criticul stabile~te adeseori cu finete relatia dintre
fenomenele vietii istorice ~i mutatiile produse
de acestea pe planul con~tiintei estetice. Desigur, istoria literara actuala nu a pastrat sublmpartirea literaturii noastre in epocile pe care
le distingea Ibraileanu. Criteriile metodologice
au evoluat mult. Caracterizarea momentului
eminescian ~i a personalitatii marelui poet
depa~e~te insa, prin interesul pe care-1 suscita,
sfera unei simple operatii de clasificare.
Ceea ce i se poate repro~a lui Jbraileanu este
putinatatea referintelor sale la contextul literar european in care, spre a fi inteles in adlnca
lui originalitate, trebuie integrat lirismul eminescian. Marele filon titanic, in continuitatea
caruia se afla poetul, e pierdut cu totul din
vedere. lbriiileanu explica doar cauzele inadaptarii eminesciene, fara a incerca sa-i determine, printr-o raportare mai larga, formele
de manifestare ~i Hira a-i defini notele specifice In cadrul literaturii universalc. 0 astfel
de raportare cste 1nsa absolut indi spensabila In
studierea lui Eminescu, ca de altfel In studierea oricarui mare poet mondial.
Inadaptarea eminesciana se cxprima prin
doua cuprinzatoare simboluri romantice : titanul ~ i geniul, lntre care se stabilesc numeroase
35

om:xiuni , diferite in implicatiile lor de la o


pcri oada de creatie la alta.
Cuprinsa lntre limite de timp apropiate, biogra fia artistica a lui Eminescu marturise~te o
cvo luti c de o cxtrao rdin a ra rapid itate. Dintr-o
as lfcl de lmprcjurarc decurge n ecesitatea unui
stud i u cro nolog=c a l creatiei eminesciene, firql , fa ra peri odizari rigide, care nu pot dedt
i nt rod ucc o ordine aparenta .~i artificiaUi in
sinlcza vie ~i esential dinamica a operei marelui poet. Liniile mari ale evolutiei de care vorbeam nu pot fi totu~i ignorate. Astfel, in cadnd discutiei pe care am inceput-o, se impune
o di .~ tinc(ie importanta. Inadaptarea tita nica ia,
In nl'a ( i<~ tlnaru lui Eminescu, forma revoltei
ronanli rc, arc adcscor i un caracter pe care
l-a 111 nuit , cu un i men lmprumutat psihologici cxt rav Tlil ". l:roul em inescian se infati ~eazrt acum ca till rlf'mon, ca un utger cazut mlndru de cadcrc" - un suflct bintuit de
~.ria~c ronfl icle, urm a rind visu l unei fuziuni a
ex t rcmclor. Pcnlru a face mai u~or de percepu t :; I ruclma accstu i erou titanic, ne vom
rcfe ri Ia proza llnarului Eminescu, in care trasaluri ~ i nu antc implicite in lirica devin, privite din unghi ul descriptiei ~i al epicului, explicite. Co n enlatorii au citat adeseori portretul
lui Tom a Nour din Geniu pustiu; el poate
constitui, lntr-adevar, o elocventa ilustrare a
'

36

"

tendintelor care se intretaiau ~i se ciocneau in


sufletul romantic al tinarului poet de 19-20 de
ani : , Era frumos- d-o frumusete demonica.
Asupra fetei sale palide, musculoase, expresive,
se ridica o frunte senina ~i rece ca cugetarea
unui filozof. Iar asupra fruntei se zburlea, cu o
genialitate salbateca, parul sau negru-stralucit,
ce cadea pe ni~te umeri compacti ~i binefacuti.
Ochii sai mari, caprii ardeau ca un foe negru sub ni~te mari sprincene stufoase ~i imbinate, iar buzele strins lipite, vinete erau de o
asprime rara. Ai fi crezut ca e un poet a teu,
unul din acei lngeri cazuti, un satan, nu cum
~i-1 lnchipuiesc pictorii : zbircit, hidos, uricios,
ci- un satan frumos, de-o frumusete stralucita,
un satan mindru de cadere, pe a carui frunte
Dumnezeu a scris geniul ~i iadul lndaratnicia
- un satan dumnezeiesc, care, trezit in ceri ,
a sorbit din lumina cea mai slnta, ~i-a !mbatat ochii cu idealele cele mai sublime, ~i-a
muiat sufletul In visurile cele mai dragi, pentru
ca In urma, cazut pe pamlnt, sa nu-i ramlna
dedt deceptiunea ~i tristetea gravata in jurul
buzelor ca nu mai e in ceri. Repedea lmflare
a narilor ~i vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inima din cele nebune, un caracter pasionat. T alia sa subtire, fina ~i mina sa alba.
cu degete lungi ~i aristocrate, semana cu toate
astea a ave o putere de fier. Toata expresiunea
37

'

in sme era d-o putere generoasa, de~i infernala." 1 Aceasta simultaneitate a contrastelor
din portretul citat i~i gase~te, in proiectatul roman, ~i expresia epica. Toma Nour e infati~at
ca un damnat ~i un .razvratit, sentimentul predestinarii se i'mplete~te la el cu acela al libertatii, scepticismul cu revolutionarismul, apostazia cu credinta, duritatea cu delicatetea etc.,
totulin maniera unui romantism tenebros ~i patetic, ,extravertit", fara a fi totu~i exterior ~i
factice, deoarece o adinca vibratie poetica investqte cu valoarea unor marturii artistice
cvocatoare ~i revelatoare locurile comune ale
un ci orientari literare depa~ite in 1870 2
Dionis c ll i cl un titan: prin practici magice
d !twing-e timpul f;i spatiul, ajunglnd, dupa
Emin csc11 , l'ro: ii /it cmrit, Ed . lngrijita de E . Simion
Flora ~ulc u , E.l' .L. , l!JG4 , pp. 107-108.
" ln cap ilolul ] twinwa din !Jtoria litcralurii ro mine
modcrtt c (Casa Scoalclor, 1944 , In co la borare cu Serban
C ioc ulesc u ~ i Vladitnir Strcinu) , Tudor V ianu af irma
ca Toma Nolll cslc un cxc lllplar al ace lui "om romantic, a~a cum icsisc din cpoca luciferiana, sfarlmatoare
de lcga luri , a Rcvnlu\ici Franceze, din marile sinteze
speculative a le id c:tli smu lui post-kantian, In care orgolilll cll p;c tar ii omcn c:;li, fa uritoarea lumii, a tinsese cuimile l11i cc lc mai lnaltc " etc. ~i di acest personaj "este
ar ch eli pul em in cscia n ". Intr-adevar, una din notele
ori gin a lc ale pcrsonalitatii poetului, Inca din epoca
tineretii , n conslitui e lmpletirea dintre luciferismul ro manti c In tra ditia fran ceza, dar ~i engleza, ~i lnclinatia
de a vcdca lum ca prin intermediul marilor categorii
reflex ive - incli natie pc care o dato r caza desigur formatiei sale intr- un mediu cultural germ anic.
1

~i

38

inaltarea in paradisul selenar, sa creada gind fatal ~i demoniac - ca. ar fi insu~i Dumnezeu ; prabu~irea lui Dan-Dionis e aceea a
unui Inger pedepsit. ,Vum ! Sunetul unui dopot urie~esc - moartea marei, caderea cerului
- boltile se rupeau, jumaltul lor albastru se
despica, ~i Dan se simti trasnit ~i afundat in
nemarginire. Riuri de fulgere 11 urmareau, popoare de tunete batrine, vuirea nemarginirei,
ce tremura mi~cata..." 1 Aparut in 1872, Sarmanul Dionis indica una din directiile fundamentale ale evolutiei lui Eminescu, constatabila,
intr-im grad sau altul, ~i In alte scrieri din perioada 1870-72 : interiorizarea pornirilor ro- ~
mantice. Dionis e, tipologic vorbind, un inte- '
lectual inadaptabil, dar ~i un imaginativ, un
filozof visator. Titanismul lui Dionis apare ca
o dime!2siune interioadi, 5aci toate avatarurile
fantastice prin care trece el se inscriu in spatiul simbolismului oniric, de~i , in spi ritul romantismului magic, poetul vrea sa echivaleze
yisul cu realit<lltea, lasind totul sa pluteasdi In
ambiguitate.
Poezia eminesciana din perioada studentiei
(Viena ~i Berlin) e adeseori titaniana ; ~i aici
se prefigureaza tendinta -de interiorizarc lirica
a impulsurilor demonice. Revolta etica. a poe1

Eminescu. Prozii literarii. Ed . cit., pp. 53-54.

39

tului se lnsote~te cu sentimentul unei ineficiente tragice. De aceea, intr-o mi~care dialectica foarte complexa, poezia eminesciana oscilcaza intre convingerea ardent profetica ~i
scepticism, lntre elan generos ~i luciditate critica, intre patetism ~i ironic filozofica, distrugatoare de iluzii, lntre vointa de a schimba o
lume rau lntocmita ~i quietism. lnger ~i demon
(terminata la Viena, In 1872), lmparat ~i proletar (care a trecut prin versiuni succesive :
Proletarul, 1870 ; Umbre pe plnza vremii,
1871, ~i textul publicat, al carui final e compus in 1872), ca ~i numeroase postume : tabloul dramatic Andrei Mure~anu (1871), Demonism (1872), Odin ~i poetul (1872), Memenlo mori (1872) etc. - comunica tensiunile
unei mari luptc interioare, slnt documentele
artistice ale unei con~tiinte in permanenta zbatere. Conflictul moral ~i intelectual se exprima,
in aceste compuneri, cu mijloace adeseori lmprumutatc traditiei romantice, dar de o puternica originalitatc.
'"'" Figura titanul11i ~i aceea a geniului domina
intreaga crca(:~c emmesciana. In opera de tineretc am putca spune ca geniul (simbol al
cunoa~terii contemplat{;;i)se subordo~eaza d~
multe ori tilauului (simbol al razvrati~)t}n ultima perioada de cr~atie, raporturile __mtre tt40

tan i eniu se modifica, primul subor onlndu-se adeseQ..Jj celui _d~al doilea. Luceafar I
dovada. Inada tare a
a.lLi.a ' ultimele
poezii ale lui Eminescu, forme inalt contempl;:-,_
tJve. Dar - cum se va vedea in continuarea
-=studiului - nu e vorba aici de o contem la ie
in iiei~ta, abst;ac~na (cum sustinea Maci de o contemplatie critica i irofliiji ,
.-..'iiorescu),
.
ntr-un sens lu.z.of.ic_Comentatorii mai vechi,
care au vrut sa vada in accentele finale ale lirismului eminescian expresia unei renuntari
definitive, s-au in~elat. Revolta romantica de
esenta titanica n-a disparut, ea s-a sublimat
insa, a fost supusa unui proces de maxima intelectualizare ~i esentializare. Lini~tea clasica de
care s-a vorbit in legatura cu ultimele poezii
ale lui Eminescu nu provine dintr-o suspensie
ataraxica a tuturor vibratiilor emotive, dimpotriva, ea este de natura I<.atharsis-ului aristotelic, presupun!nd trairea prealabila a milei
~i groazei, a sentimentelor tragice.
Inadaptabilitatea, aceasta mare categoric romantica, ia, in expresia lirica eminesciana, o
mare bogatie de infati~ari, se insote~te cu multiple implicatii, cresdnd cronologic in amploare
~i adincime pina Ia a capata proportiile unei
opozitii simbolice intre ceresc ~i terestru, eternnecesar ~i vremelnic-intimplator (pe aceasta li-

sta

41

me, punctul culminant II reprezinta Luceafaml) ; plna la marturia unei disperari cosmice

( Rugaciunea unui dac), compensata adeseori


printr-o nostalgic dulce a extinctiei {0, mama ... ,
Mai am un singur dar etc.). Ramlne ca numcroasele ramificatii ~i consecinte decurglnd
din ~; ituatia de in ndaptat a poetului sa fie discuta tc, In parte, In capitolele urmatoare. Mai
liOlam acum doa r ca semnificatiile etice ale
aces tci atitudini slnt limpezi ~i ca ele au doblndi t pentru noi, chiar dad nu totdeauna explicit, valoarea ~i lnsemnatatea unor dimensiuni
tipi ce ale sensibi]itatii celui rnai mare poet romln. 0 lnaWi tensiune moraUi face parte din
ceca cc numim specificul eminescian ~i ea expli ca lntt-o masudi de loc neglijabila acel
, f a rmcc' tulbuditor, ace a f ascinatie de care s-a
vorbit In lcgatura cu autorul Luceafarului. Emi!1escu ~i- ~ pus, In tcrmcnii glndirii artistice,
cele mai grave lntrcba ri asupra naturii umane,
~i lntreaga sa creatic co dramatica stradanie de
a le afla d ispuns . Stdidanie lmpletita cu reactia violcnUi - dcsprc care am putea da atltea
excmplc - l'a la de lnchistarile ~i prohibitiile
arb itrarc, anliurnane, ale unci epoci din istoria
noastdi domin a ta de ,monstruoasa coalitie"
lntre bnrghczic ~ i reprezentantii feudalitatii.
Reconstituind drama pe care a trait-o poetul

patrundem mai adlnc In substanta poeziei sale,


o lntelegem rnai unitar ~i rnai nuantat totodat1L
Eminescu ne apare ca un genial poet al puri tatii lndurerate, dar niciodata lnfrlnte, ca un
inadaptat voluntar, sublim prin refuzul sau de
a admite orice compromis ~i prin mistuitoarea
sete de perfectiune, prin incandescenta patetidi
a verbului sau.

42

--

EVOLUTIA MOTIVULUI TITANIC


1N POEZIA EMINESCIANA.

Una din marile surse ale lirismului emines,c ian o constituie patosul justitiar. Ideile de
dreptate ~i nedreptate, de bine ~i de rau sint in chip nemijlocit - axele in jurul carora se
rotesc lumile primelor meditatii (1870-1873).
Ro!flantismpl tita~ -ell po.eiu,L.u,i e h-1-ntt~iLde un
duh revolutionar, de vointa de a sfadma...ordinea intemejata pe bedreptate ~ {ju ; v~lurile
lri"alte ale razvratirii, cu fo~netul lor aspru ~i
sonor, se sfarma insa - de pe acum - de
rocile dure ale convingerii filozofice ca totul
e zadarnicie. l ata unul din aspecte le a ceea ce
s-a numit dualismul structurii cminesciene : o
tensiune extraordin ara lntre impulsul revoltei
titanice ~i con~tiin( a lui vanitas vanitatum. Spiritul poetului c, In permanenta, un dmp de
lupta.
Deosebit de lnsemnate pentru definirea universului de idei etice ale tinarului Eminescu
(dar cu prelungiri evidente pina in anii maturitatii sale poetice) slot, alaturi de , antume ",
44

numeroase postume apartinind perioad~i i~


care a fost elaborat pamfletul liric al Epzgomlor (1870) ~i anilor imediat urmatori. In tabloul dramatic Andrei Mure~anu (1871), compus la Viena, e expusa in simboluri mo~ume~ ~
tale, in raportari cosmice o filozo!ie a tstot~1e1
care extrage concluzii pesimiste dm fa~tul_ ~~
calcarii pe planul Social a ideii de JUShtte.
N edreptatea e insa~i esenta istoriei :
... D eschid cti ochii vo~tri ,
.
.?
Vedeti eli s/int ~i bine slnt nurnat pentru pro~tt
De d nd sunteti In lurne, a existat dreptate
~ .
Si pentru voi ? Dar greul voi nurnai tl purt.aratt,
Voi v-ati hdinit du~rnanii, i-ati apara t cu smge,
Yn Joe de-a sparge capul naplrcei sub picior,
Voi ati crescut-o mare ~i as tazi va zugruma.

! 11 min a de vei princle-a istoriei carte


Si claca tu de frica sau poatc de ru~ine
In faptcle ei re!e nu vei incifra bine,
Veclea-vei cum sub ochii-ti In plin se dc s fii~oara
lUul ~i i a r a~ i diu! - ca vremea se masoara
Dupa a rautatii pa~ ir e. Riiu $i udi
Dacr'i rm sunt, nu este istorie. Sperjura ,
Invidios-avara, de singe !nsetata
E omenirea-ntreaga - o rasa blastamatL .

Raul ar reprezenta conditia primordiala a


oricarei suprematii in lupta du9 pentru existenta, izvorul oricarei puteri instituite.
R
. usa - la modul romantic - sub semnul vointei de bine.

--

45

m u a l desperarii" , se ridica impotriva tiraniei


divine, ~ i poetul il glorifidi intr-o avalan~a de
imagini cosmice, grandioase, in care marea e
, dezdidacinata", iar sistemele sol are pot fi
proiectate in haos printr-un impetuos gest al
negatiei :
Acum pricc:p eu gindu-ti, dici zvircolirea ma m
Triiiqle-acum in mine:. Pricep gindiri rebele
Cind ai zmuncit infernul ca sa-l arunci in stele,
De zrii dacina~i marea ca s-o irnpro~ti in soare,
Ai vrut s-arunci in caos sisternele solare
Da ! ai ~tiut ca-n ceruri, raul, nedreptul trona,
Ca secole natinge l-adora, 1-incorona,
Stiai c-a~a cum este nu poate a fi bine !

Sensu! razvditirii demonice devine din nou


obiect de meditatie (In afara de poezia "antuma ", de un romantism ca m exterior, lnger ~i
demon- 1873, interesan ta totu~i pentru d ezvaluirea ipostazei socialc, de prolcta r, a demonului eminescian, caIn strofa: ,Pe un pat sarac
asuda intr-o lunga agonie I Tinarul. 0 lampa-ntinde limb-avadi ~i subtire, I Sfiriind in
aer bolnav" etc.) , in mitul liric postum intitulat : Dcmonism ( L872), splendida marturie a
fortei creatoare cu care era daruit poetul de
22 ani. Vazuta din unghi terestru, , 0 racla
mare-i lumea. Stelele-s cuie I Batute-n ea, ~i
soarele-i fereastra I La temnita vietii". Din46

colo se intinde o alta lume, a luminii paradisiace ~i a , dmpiilor albastre ", ,Uncle in loc
de aer e un aur, I Topit ~i transparent, mirositor I $i cald ". Este sala~ul unei divinitati batrine, figuraHi ca in vechile reprezentari religioase , cu barba de ninsoare"' cu 0 coroana
,colturoasa", de fulger 1mpietrit, care sclipe~te ,salbatec". lmaginile au o concreteta
suava: un Inger ,dnta I Pe arfa sa, ~i aerul
ro~e~te I De voluptatea dntecului sau" . Lumina alba a lunii, a~a cum cade ea in lumea
noastra, o alcatuiesc , tandari duioase I Din
dntecul frumos" intonat de cetele serafice. ln
paralelismul simbolic, pamintul este , cadavrul I Cel negru de vechime ~i uscat" al unui
Titan mort, care se dizvratise dndva impotriva
Dumnezeului tiran 1 AWim ~i In aceasta poe1 Irnaginea unei divinitati tiranice se irnpune in intregul romantisrn. Gerrnenii ei trebuie cautati in Paradi snl
fJi e7dut al lui Milton, uncle monarhul ceresc estc: infa
ti~at , cum spunea foarte spiritual Taine in a sa Isto rie
a literalurii engleze, ca un fel de Carol I, inconjurat
de corpuri de lachei angelici . Cc:ea ce c: rnai frurnos
in acest paradis e infernul, ~i in aceasta istorie a lui
Dumnezeu, rolul principal e al diavolului. Di avolul,
ridicol in evul mediu, ispititor incornorat, farsor abject,
rnairnutoi trivial ~i rau, dirijor al unui sabat de babe,
a devenit un gigant ~i un erou." Maretia lui Satan din
poernul miltonian o rernarcasc:,- printre cei dintii, Shelley, in a sa D e fence of Poetry (Apologia poeziei) din
1821, cind afirrna ca dernonul lui Milton, .ca fiinta
morala, este ... superior lui Dumnezeu ". 0 semnificativa
comp aratie intre Satan ~ i Prometeu stab ile~te Shelley

47

..

zic o interpretare Iibera, in sensu! unui romantism axat pe ideea etica, a pesimismului schopenhauerian. In oamenii care mi~una pe cadavrul metamorfozat geologic (, uscat... stors
de dureri cstc adlncu-i I ~j de dureri a devenit
granit ") exista porniri marete, nobile. Acestea
exp rim a, de fap t, nostalgia concordantei cu fi rcscuL al carui si mt oamenii 1-au mo~tenit de
Ia Titanul mort (pamintul, natura), dar pe care
nu-l pot duce Ia lmplinire :
In van pamintul mort ne-nspidi citeodata
Din sintul sue a! stinsei sale viete
Gindiri dc-o nobi!a, nalta rascoala ;
Yntoa rcc rca Ia fire ~ i dreptate.
Noi nu -l pri ccpcm ...
in prcf ata Ia l'romethen.r Unboun.rl. Penlru poetul Reginei Mab, Dumnczcu nu c dccit un rcgc, Ia fe l de
ncd rcpt ~i de dclcslabi l ca or icc rcgc pamintcsc: , ... The
avenging Gorl I Who, fnotolyfJ e of human misrule.
sits I High in /i eave11's 1calm . u fJon a gn lrlrm throne, I
Even lihe an Earthly King" (Queen Mab , VI, 104-107)
- .Razbunaturu l Dtllllnczcu, I Care- prototip a! relelor
ori ndui eli uma nc - ~adc I Sus, in a ecru lui imparatie, pe
tronu l sau de a ur, I /\scmcni unui rege al pamintului ".
La llyron - unul d intrc cei mai tipici reprezentanti
a i tilani smului romantic - L ucifer dobinde~te uneori
o scrnnifi ca tir promctcica, de aliat a! om ului impotriva
lui Dumn czcu. Poate fi reamintit ~i monologul liric
l'rometheu.r de Goethe, in care, de asemenea, divinita tea suprema, Zeus, c in fat i~ ata ca o forta tiranica. Desigur lnsa eli imaginea unui Dumnezeu silnic, arbitra r
~ i oprcsiv, cstc mult mai raspindita In romantismul
european decit. au putut sugera cele dteva cxcmple
da te aici.
4R

~i nu-l pricepem pentru ca sintem facuti


dupa asemanarea acelei divinitati reprezentind Raul (cu clemente din Vointa schopenhaueriana) ~i care se define~te, la Eminescu,
prin egoism, dorinta de putere ~i dominatie,
prizoniere , individuatiei". Elogiul ad us celui
rasculat impotriva tiraniei divine, in numele
firescului ~i-al principiului dreptatii, e rostit
cu melancolie. Titanul care incercase sa dea
omului ,consilii" cu , glasul naturii, I Ce-i
glasul lui ... " purta in el fatalitatea propriei
sale lnfringeri :
0 , Demon, Demon ! Abia-acum pricep
De ce-ai urcat adlncurile talc
Contra naltimilor cere~ ti.. .
Tu ai voit s-aduci dreptate-n lume :
El e mon arc ~i nu vrea a cunoa~te
Decit vointa -~i proprie, ~i-aceea
E rea. Tu a i crezut, o, Demon,
Ca in dreptate e putere. - Nu,
Dreptatea nu-i nimic far' de putere.

Revolta impotriva , Fiintei Supreme" nu trebuie circumscrisa numai la poezia de tinerete


a lui Eminescu. ~egasim acest motiv, de pilda,
in l&a'aczunea UJlU:k 4a:f1..(A.paruta la 1 sept.
1879), uncle dialoo-ul cu Dumn ~eu ia form a
unui patetic autoblestem, prin care insa se
neaga, de lapt, substan a i sensu! creatiei divme. up~ grandoarea cosmogonica a primelor
49

versuri, dupa imnul adresat Creatorului (ca un


fcldeinvocatie rituala dar cu semn.ificatli iromce , eroul liric ii cere lui Dumnezeu :
Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila,
Sa binecuvlnteze pe eel ce rna lmpila,
S-asculte orice gura ce-ar vrca ca sa rna rlda,
Puteri sa puie-n bratul cc-ar sta sa rna ucida,
S-accla dintrc oameni dcvina eel lntli
Cc mi -ar dipi chiar piatra ce-oi pune-o dipatli.

Q astfel de sete paroxistica de extinctie, marturisita insu~i creatorului vietii, e o polemidi indirecta i, prin aceasta, mai inte~. Eminescu
porne~te, in acest poem (textul publicat e un
f~agment din- postumul Gemenii, ale carui varianlc se prelungesc pina in 1881), de la cunoscuta informatie despre viata relig1oasa
~hilor d; ci, pentru care moartea ar fi fo~t
tiil'ii10ment festiv~ pri lcjul ;;n~; bucurii sarb~
tore~ti, iar na~terca rivita ca un l>Iestem. Poe:Iffiileminescian pastrc; z1i numai semnifica1a
ilozofidi. a unor ascmcne;-~ri, integrind-o
intr-Lm simbol larg-:care depa~qte cu mult, "
prin implicati ilc lui, 0 simpla mcercare de a ~
constitu i 0 legenda istorica. -De altfel, CUI~ Se
po;te lesne observa, intervin in aceasta rugaciune numcroase elemente care n-au nimic comun cu mitologia dacica. Geneza - reluata
ma1 tirziu in Scrisoarea I - a uce ecouri dm

50

Rig-'Veda, "vecinicul repaos" ~i "stingerea


etern~ '' sint, de asemeni, motive indiene ale
1 ozofiei budhiste etc.
mco o e pro lema
izvoare or, poemul nu poate fi inteles adecvat
dedt prin raportare la traditia romantismului
titanic. Revolta impotriya vjetii e reyplta ]mpotriva l{i'C'i1rii divine, cum spuneam, iar rugaciunea, o blasfemie:
Sa ccr a tale daruri, genunchi ~i fruntc nu plec,
Spre udi ~i blcstcmuri a~ vrea sa te lnduplec,
Sa simt eli de suflarea-ti, suflarea mea se curma
Si-n stingcrea eterna dispar fara de urma.

Dar manifestarile explicite ale titanismului


apartin, in majoritate, creatiei de tinerete a lui
Eminescu.
Poezii .ca Andrei Mure~anu (1871), Demonism, carora trebuie sa le alaturam primele variante din lmparat ~i proletar (Proletarul ~i
Umbre pe pinza vremii), ca ~i marele poem
sociogonic - cum il nume~te T. Vianu - Memento mori, caracterizeaza imensa efervescenta
spirituala in care se afla poetulin perioada studiilor de la Viena. Lirismul eminescian l~i fixeaza acum cadrele largi , titanice ale evolutiei
sale.
In afara dtorva pretioase sugestii din studii
mai Vechi I, meritul de a fi discutat prima oara
I fntrc
eJe merita Sa fie amintit stucJiuJ intituJat
Eros $i Daimonion de Pompiliu Constantinescu (Revista

51

pe larg p~ lema titanismului gQezieiJui....mincscu li revine lui D . .Egp.-Wlic.i...+Cursul univer~oezia lui Mihai Eminescu, 1948, Cluj ) ~i
lui Tudor anu 2 .
Greu accesibile, din pacate, cercetatorului de
azi atlt cursu} mcntionat, dt ~i eel anterior
(E:ninescu in critica ,~i istoria literadi romineasdi, 194 7), aduc o contributie relevabila mai
ales In ceea ce prive~te interpretarea operei
eminesciene din punctul de vedere al comparatismului, domeniu In care fostul profesor universitar din Cluj avea o pregatire temeinica,
ilustrata concludent ~i in studiile sale funda-

~'undatiilor,

1 iulie 1939, republicat in volumul Ese~~~-~


critice. Casa Scoalclor, 194 7), incercare de a defmt
structura pcrsonalitatii emincscicne (c~ r~fe~ir! mai mult
Ia proza Iitcrara), in ca re sc. fac ~h socte,: t ~n.ter esante
in legatudi cu tilanismul , dc~t n o tt~ne ~ ~~~a~t nu ~r;
pentru critic o sferli pe deplin prcctz ala, fund folostta
uncori intr-un sens pur mela foric.
! Mai ales in lucrari din u~tim~I dec~ni~,. p recu~
Eminescu (in volumul Litnalum umversala ~l ltleratura
na(ionalii, E .S.P.L.A., l 955) S_?U. Mada h ~~ Emines cu
(in vol. Studii de lit. um versala ~~ comfJarata: Ed. Academi ei, 1963). !n Madclch ~i Eminesc_u, ~- V!a~m constata, in rom antismul european, doua onentan fun d~
mentale : titanismul ~i , alaturi de acesta, ex~rcst.a
"experientelor intimc ale eul~i ind!vidual a! po~~tlor
La Eminesc u, titanisrnu! a r ft dommant ~n _poezul_e. de
tin crete, adeziunea poetului la cercul J ummu. ex~ltcmd
faptul ca , pina Ia sfir~itul pre~atur al c~neret sal~,
Eminescu n-a mai putut da o mat mare extu;der_e P_?S~
bilitatilor titane ~t i ~i revolutionare ale gemulm sau

52

l
\

mentale despre literatura romina din perioada


iluminista sau despre Eliade Radulescu. Trebuie retinuta ideea lui D. Popovici ca daca titanismul se manifesta In tineretea lui Eminescu sub forma unei propensiuni evidente
spre reprezentarile gigantice in spatiu ~i In
timp, spre fabulosul mitologic etc., purifidndu-se in anii maturitatii de proiectiile exterioare, adincindu-se ~i obiectivlndu-se "clasic", sensibilitatea poetului ramine In continuare esential titanica 1
Ceea ce am vrea sa subliniem acum este di
titanismul, coordonata importanta a fenomenului romantic european, conshtt11e una m
fonnele s1moohce pnn care se manifesta patosul JUsht~ar, spmtul revoltei ehce. ldeea insubordonarii' ~i razbunarii e intim legata de
chiar primele expresii pe care le prime~te mitul titanic in vechea Elada (razvratirea titaI "Am
amintit ca in formele ei pure explidi
D. Popovici - tema titaniana presupune fabula n arata
sa u in actiune, ceea ce ne duce !a epic sau dramatic.
Acesta es tc cazul lui Byron, bunaoara : oricit de incarcata de sensuri lirice, opera lui se construiqte epic sau
dramatic. Accsta este, in anumite mornente, ~i cazul lui
Eminescu. Dar vocati unea lirica a poetului romin este
ati t de puternica, incit cele mai adeseori cl lips e~ te
personajul de ori ce montare obiectiva ~i pulver izeaza
actiunca. Liricul invadeaza, un Iiric ce se spati aza pe
schemele sentimentale titani ene ~i care, uneori , ca o
reminiscenta a formelor ce !-au precedat, sc organizeaza in scara obiectiva. Ynaintea l irismului obiectiv

53

lmpotriva lui Uoran_os : luopta


t
z i lor olimpieni cu titanii ; ap01, ftgura h anului tragic ~i sublim: Prometeu)o Ura
celui mai tlnar dintre titani, vicleanul Cr~o
tatalui sau e provocata,
nos, A
tmpo t nva
In ultima instanta, de tendintel~ Aarbttr~r
autocratice ale lui Uranos, care-~I mtemmtase progenitura In bezna pamlntul~i. ?'eeaAImv A t u1 - care zamis1ise rasa btamlor
P amin
v
A
A d u- se cu Uranos
preunm
A ' I"i
; indeamna
v . ea m-_
sa~i fiii 1a rascoala tmpotn~a tat~l~l lor (~e
siod, 7 eogonia)o Cronos va tndephm fapta razv .. caCI
v - spune el _ " nu pot respecta
bunaru,
.
un tata atit de rau numit tatao E1 este eel dmt:ii care a nazuit spre tica1o~iio" Scherr:a re~c
ttei titanice e u~ or de dedus din v:chm1 mtt :
impulsu1 revo 1te1. e ~en~ at de. apasarea
A
. vune1ce
a.ta.-p v
au t on' tvf
a 1 care-i aparc lllanulm mteme
.
v Tilanul 1)oate f1 pnv1t msa
nedreptate ~~ cnma.
111d Ill
0

:Jonos

.
. 1izase epic In poema Fala
a! Lu~eafiimlm, lc!:na sc o~i7al .. 399-400.) Punctul de
in gradma de aw. (Of' : ~ ., pp titanismului emines1 1 D Popov1c1 asupra
I t
vee1ere a u1
..
.
s u eel putin incomp e
cia n ramlne lo 1u ~.l Ul11"1atera 1 ~bserva asdel procesuJ
rn lu cra rca mcntionala n~ se. care trece U:otivul tide in tc lcct ua l.izarc tre~tata, pdm' perioada finaHi de
tanic Ia Emlncscu, a.Jungm .' tnb. t' " de tip clasic"
.
. la o expresJe o tee tva,
"
,
creat1e, nu numm '
.
It
t'v
escnti al pen1
dar subordonlndu-se chl~r unf~:om:~J ui eminesclan:
tru lntelegc:ela
motivul
gemu m. ,a?ec:'at\
mcarca ~e semnificatii filozofice ~i
etice distincte.

54

I'

~i ca un uzurpator odios ~i viclean, cum s-a intimplat cu Prometeu, pe care abia Eschil a inddiznit - pentru prima oadi - sa-l reabiliteze. In legenda bib1ica a arhanghelului razvratit, Satan, aflam o implicatie asemanatoare, pe
care insa viziunea romantica o va corecta, atribuind demonului noblete etica ~i maretie tragica. Titanismul romantic - trecem peste numeroasele etape anterioare din istoria acestei
mari teme - nu
fi in eles adecvat in orela ia lui c
nti~mului
(satanism, demonism, ideea de geniu (>tco),..d.e..
cit dad! ~ndiifil()F seGia osto.rice ale
epocii cau:..l.,. ~aerat. Adincile framintarj revofutio

s-ciudii a ~fWWtMtri
in fata compromisurilor burgheziei aj unse 1a_
p4.!..erea politid, aspiratia multor Ftri europene
spre eliberarea lor nationala, contradictiile sociale, din ce in ce mai acute ~i mai complexe,
aparitia ~! dezvoltarea proletariatului ~
tuiesc - cu numeroasele diferentieri tinlnd de
speciffcui evolutiei istorice a fiecarei natiuni fundalul pe care se proiecteaza gestul eroiu i
gr~~Hos al t
mailtic. Un VClst proces
de transmutare a valorilor are loc. T!tanul sau
demonul, osinditi in viziunea eticii cre~tine,
sl'nt acum glorificati pentru nesupunerea lor in
fata unei ordini_ arb~trar<:_ ~i tiran~ce. Un Byron
(in al sau poem dramatic Cain) lnalta un Imn

55

eroismului tragic al ri:izvratitului Cain. Dar intreaga opera byroniana este in primul rind caracterizata prin frecventa abordarii temei titanice. Shell9: reia mitul prometeic, dindu-i o
solutie 1;-;-piritul aspiratiilor sale umanitaristlibertare (Prometheus Unbound). Prin Hyperion, John Keats apare ~i el un poet al titanicului. E revelatoare extensiunea pe care-o capata motivul la un Lermontov (Demonul), Robert Browning (Sordello, Paracelsus), sau la
Victor Hugo, cu care Eminescu este inrudit
direct prin aspecte insemnate ale operei sale.
In Germania de la sfir~itul secolului al
XVIII-lea, Sturm und Drang-ui indica, prin
insa~i titulatura pe care-o adoptase dupa
drama lui Maximilian Klinger- sensu! impulsiunii titanice. H otii lui Schiller schiteaza portretul revoltatului anarhi c (Karl Moor), teatrul
tinarului Goethe evoca ~i cl figuri titanice
(Gotz von Berlichingen), ca de altfel lirica sa
din aceea~i perioada: Prometheus, Mahomed
etc. Faust insu~i e considerat de unii ca un personaj titanic, de~i faustianismul, care va avea
un destin atlt de complex in intregul romantism european ~i dupa aceea, depa~e~te sfera
problematica a titanismului. Pentru o lamurire
a conceptului de titanism ni se pare util sa ne
referim la lucrarea comparatistului ceh Yll1~
Cerny : Essai sur le titanisme dans la poesie

romantique occidentale entre 1815 et 1850


(Praga, 1935). Examinind un numar impresionant de fapte literare, Cerny incearca sa defineasdi, prin inductie, titanismul, deosebind dteva din coordonatele lui principale. Titanismul ii apare cercetatorului ca tinind in primul
rind de domeniul unci atitudini etice. Revolta
titanica presupune obiectiv existenta unui dualism, care se exprima in opozitia dintre legislatia divina, irationala ~i apasatoare, ~i tendinta
omului 9~ - '!:::~.i _afirma liber personalitatea, In
lupta cu propriul sau destin. Acesta e desigur
un mod simbolic ~i mitic de a dezbate o problema de etica sociala, dar Cerny, preocupat
ca multi dintre comparati~ti de a clasifica ~i
defini, mai putin de a explica, ignora factorul
istoric ~i rolul sau determinant in procesul literar. De aceea, lucrarea penduleaza intre factologie ~i speculatie abstract filozofica pe marginea materialului acumulat, ca ~i cum ideologicul ar putea avea o cauzalitate pur ideologica. Trednd peste o asemenea carenta, Eseul
asupra titanismului ramine 0 lucrare din care
se pot extrage numeroase sugestii pretioase.
Car~ s!nt caracterele.generale CJ,le titanismuJ... W.
d&i c~rny L_Ma.i intii, antropocentrismul sau
(opus teocentrismului) ; apoi, antiquietismul ~i
antimisticismul, ca ~i inaltul sentiment al responsabilitatii individuale. Legislatoarele atitu-

57

dinii titanice sint ratit:mea ~i con~tiinta umana.


Titanismul ar fi, de asemena, antipanteist ~i
chiar antirousseauist - In sensu! ca intre om
~i natura se stabile~te un conflict (exemplele
culese de Cerny din Leopardi, Vigny, chiar ~i
din Victor Hugo etc. nu legitimeaza o concluzie
at!t de generala ~~ de categorica, pe care 0 infirma, de pilda, un Shelley, un Keats sau de~i nu intra in obiectul cartii discutate - reprezentantii Sturm und Drang-ului). Cercetatorul subliniaza apoi caracterul meliorist al titanismului. Esential ni se pare ca titanismul
implica - ~i in aceasta privinta Cerny are
dreptate - atitudinea revoltei etice, proiectata
in simboluri de mari d1mensiuni. 1n acest. sens
gestul titanic nu trebuie considerat ca o ab~
stracta reactie fata de o idee sau alta, ci ca
transpunerea unui intens conflict din planul
realitatii istorice. Tema titanica traduce un aspee~ al inadaptarii "jbjlliijmce, cax c sc; dc~
~eaza prin vaste i violente i~bHfl'iti pole~ Cerny forteaza ins a lucrurile at unci d nd
incearca sa sistematizeze rigid - procustian
am zice - implicatiile filozofice ale titanismului. 1n coordonatele geoerale ale fenomenului,
a~a cum le stabile~te cercetatorul ceh, romanticii titanici ne apar ca. ni~te simpli ~i obsecvio~i continuatori ai git1dirii iluministe (ratio/

58

nalism, antiquietism, antimisticism, antinaturism etc.). Raminind mereu axat pe o impulsiune etica, titanismul e insa un fenomen
mult mai complex ~i chiar contradictoriu. Astfel, individualismul orgolios (ie~it dintr-o idealizare a exceptiei) se implete~te cu patosul democratic ~i libertar, antiquietismul revolutionar
cu diverse forme ale renuntarii quietiste etc.
Daca unii poeti ai titanicului sint antinaturiti,
ca Vig_2Y, ura altora impotriva "civilizatiei"
(de tip capitalist) se exprima, in sensul aceleia~i fundamentale inadaptari etice, printr-o
atitudine de adoratie fata de ~ ._ea
,~ta". A laturi de Keats, 11 putem considera
pe Eminescu unul dintre ce1 mat pro tgw~i
poett ai titanismului naturist. (Interferenta intre motivul titanic ~i al naturii e evidenta, de
pilda, in Demonism, uncle, dupa cum s-a observat natura e chiar titanul ucis in lupta sa cu
'
Dumnezeu.) De aceea, am vorbi de un titanism vazut mai mult ca tensiune spre un ideal
etic, dar cu fire~ti ramificatii estetice, gnoseologice etc. Titanismul ar rezulta a~adar din
gradul acestei tensiuni .si din fm:ta en care
ai'l'iSfiii se opune fata de tot ceea ce contrazice
id~ul siiu. Nu e poate hpstt
e m eres v
amintim s~ifjcatia etimologidi a cuvintului
~'Fe in greaca veche deriva din verb~l
59

t itaino

~I

~_:_::_;;;,;:..:~..,.e , s eCI 1ce pentru etosul roma ti ; procesul acesta nu se


. oara msa decit extrem de rar (exceptie ar face Shelley
sau Hugo) in marginile unei viziuni optimiste.
Eroul titani c are, in genera l, o aureola tragica.
In figura lui se lntllnesc, la dimensiuni hip erbolice, individualismul orgolios ~i nu o data
anarhic, demonismul ~ i satanism ul (ca forme
ale spiritului negativ, ale voin tei de a distr uge
rlnduielile opresive atit In ordinea morala, cit
~i in cea materiala), profetismul, dorinta evaziunii in infinit (de uncle frecventele cala torii

In cosmos ale titanului romantic) etc. Reluind o


idee pe care am mai formulat -o, avem de-a
face, inaltindu-ne deasupra nuantelor, cu o
proiectie mitica a fenomenului inadaptarii voluntare, ca rezultat al inaltei lui valorificari
etice.
U nul dintre cele mai uternicc m .llisuFi-titlolllice m op era lui Eminescu 11 reprezinta, fadi
lndoiala, discursul Proletarului din lmparal
~i rol tar. E deosebit de semnificativ faptul ca
in elaborarea marelui poem (al carui text definitiv apare in Convorbiri literare, 1 decembrie 1874) elementul primordial, nucleul 1n
jurul caruia se organizeaza succesiv materialui
liric, este polemic ~i titan_hln. Studierea genetica
a poemulm confirma din plin aceasta ipoteza.
Forma initiala intitulata Proletarul ~i, mai tirziu, ldeile unui proletar, se situeaza in epoca
studentiei vieneze. Perpessicius afirma ca
, acest prim tipar al poemei poate fi situat In
irnediata apropiere cu Epigonii, a~adar lnainte
de august 1870", corectind eroarea unor editori sau comentatori anteriori (Botez, Gh. Bogdan-Duica), care credeau ca Proletan tl a fost
conceput dupa infringerea Comunei din P aris
- deci dupa mai 1871. Abia versiunea a doua,
Umbre pe pinza vremii, se situeaza dupa 1871
- dovada strofa , Versallia invinge! (... ) lara
Comuna cade" , absenta din prima forma

60
61

(M. Eminescu, Opere, ed. Perpessicius, I, Note


variante la lmparat ~i proletar, p. 343),
Umbre pe pznza vrernii apartine cronologic perioadei berlineze, fiind elaborat, dupa Perpessicius, intre 1873-74 (ibid. , p. 346). Aceasta
versiune se incheie cu momentul tragic al prabu~irii Comunei. Trecerea spre finalul textului
definitiv e pregatita. Acest final apare in manuscrise independente ~i se situeazit in epoca
pregatirii doctoratului ~i a traducerii din Crit ica ratiunii pure a lui Kant, intr-un moment
de acut pesimism.
Am face constatarea - importanta pentru o incercare de periodizare a creatiei eminesciene ca inceplnd din 1873-74 se
observa un anume declin in tratarea motivului
titan ic. lndemnul la razvditire al Proleta
lui i~i gase~te o contrapon ere m
nimicniciei. Dupa
rnr::::--~~p..;
l i;.,n...-lf"tl'8:-77'18=:"'
l 7'09J ---eiem en tele
primordiale in inspiratia eminesciana slot
Erosul ~i Natura. Mai intllnim, fire~te, ~i atitudini titanice- de pilda in Mure~anu (1 876) ,
care constituie o reluare a fragmentului din
1871. (Sa citam imnul adresat lui Satan, cu idei
poetice asemanatoare celor din textul anterior,
dar intr-o expresie artistic:;.a superioara : , .. .In
glasu-adinc al stranei I Voi mesteca legenda
cea vechie a Satanei. I 0, Satan! geniu mindru
~i

62

etern, al desperarii, I Cu geamatul tau aspru


ca murmurele marii ... I Pricep acum zimbirea
ta trista, vorb-amara : I Ca tot ce in lume e
vrednic ca sa piarL. I Tu ai smuncit infernul
ca sa-l arunci in stele, I Cu cirduri uri a~e te-ai
1naltat, rebele, I Ai scos din radacine marea
s-o - mpro~ti in soare, I Ai vrut s-arunci in
chaos sistemele solare.. . I ~tiai ca diutatea
eterna-n ceruri trona, I ca. secole nat'inge cu
spaima o-ncorona !" etc.) Un reviriment puternic al titanismului se constata in ultimii
ani de creatie ai lui Eminescu. E vorba 'insa
acum de 0 viziune noua asupra titanicului, mai
lnalta ~i mai ad'inca, pe care o vom caracteriza mai tirziu.
Revenind la lmparat ~i proletar, trebuie
spus ca succesiunea cronologica stabilita i~i
are importanta ei. Proletarul din 1870 este
expresia unei atitudini titaniene careia nu i se
gase~ te (considerind textul separat) nici un corectiv filozofic pesimist. Proletarul - privit
ca un demon romantic ---a,'areseaza un rechizitoriu necrutator orinduirii b'izate pe explOatare (versurile : , ro 1 1 onn
e:fCruda
~i nedreapta I Ce lumea o imparte in mizeri
~i bogati" figureaza ~i in aceasta prima forma) .
E nel:ndoielnic faptul ca poetul avea cuno~
tinta de marxism. Critica st
m ~~ a s1ste6~

melor legislative ca forme ale opresiunii, critica religiei, a proprietatii etc. amintesc de
principalele idei ale M,.av.if6JE!Jui Parti du!ui
Comunist. Proletarul eminescian vede insa singura solutie intr-o intoarcere la comuna primitiva : ,Atunci va veti lntoarce Ia vremileaurite, I Ce mitele albastre ni le ~optesc
ades" ... sau ,Intoarceti-va iara?i de uncle voi
plecarati, I Intoarceti-va iara~i la al naturei
sin. I Cunoa~teti dar odata ca lung va in~e
larati, I Ca secoli cu minciune dureril e purtarati, I Pe dnd in~elatorii duceau un trai divin".
(A~a se incheie manuscrisul Proletarului.) Cu
unele modificari in discursul proletarului, a
doua versiune, Umbre pe pinza vTemii, adauga
poemului fragm entul despre Cezar (,Pe malurile Senei in faeton de gala" etc.) ~i pe eel
infati~ind revolutia comunarzilor (,Parisul arde-n val uri" ... etc.). Referirea directa la Comuna, cu care se incheie acest text, a disparut
din forma definitiva : , Versallia invinge !. ..
$i flamura cea ro~a I Filfiie tremurinda pe
frinte baricade. I De aburii de singe ai barbarei parade I E umeda a zilei lumina crunta,
ro~a. I V ersallia invinge, iara Com una cad e."
l_mpulsul titanian, generator al poemului, e
aici ,corectat" din doua unghiuri. Din acela
al Cezarului, care :
64

Convins ca voi el este-n naltimea-i solitara


Lipsita de iubire, cum ca prindpiul rau,
Nedreptul ~i minciuna a! lumii poarta friu ;
C-a lumei istorie ce-n veci se desfa~oara
E fabula ciocanului ce cade pe ilau.
(Cu mici diferen te. aceasta strofli
a !recut ~i in versiunea tiparita.)

$i apoi, din unghiul istoriei, care pe atunci


parea sa infirme nobilul ideal revolutionar al
proletarului : , V ersallia invinge ! ", flamura
cea ro~a ,cu umbra-i de dreptate" e silita sa
se incline ... Textul definitiv da, prin finalul
cunoscut, o extensie ~i o pondere mult mai
mare simbolului Cezarului. Crescut dintr-un
impuls initial titanic, poemul
- e o antiteza reflectatv '
$i proletar. Exista o simetrie a contrastelor
mtre inceputul ~i sfir~itul acestui dramatic document al unei con~tiinte dilematice. Discursul
proletarului, incendiar ~i iconoclast e lin de
avm u 1 amc a marilor nazuinte revolu iointr cele mai
nare. N e a 1v
....----::puternice explozii de lirism polemic din intregul romantism euro ean. Tonul inregistreaza
un verhginos crescendo, ~vintele ca ata 0
duritate aproa e materiala. Foarte cunoscut,
textul trebuie recital in gind, cu inflexiuni
patetice ~i intr-un ritm precipitat, spre a-~i
revela marile efecte inefabile, obtinute - pa65

radoxal ! - prin procedeele retorismului. InfUicararea miniei ~i a sperantei este inlocuilr,


in final, cu solemnitatea rece a senhmentu w
za=a~:Eici~i. care-1 stapme~te pe SliD o licul C~
zar. ~otivuC titanic - cedeaz~C aTCi lo~I moti~
vului vanitas vanitatum, tratat dintr-o perspectiva inalt filozofica. S-ar putea spune di
~~ul eminesci.~.m, C:._zarul e mai putin un
zmperator ~i mai mult un cugetator, de o Iuciditare tragidi : . ,In veci acelea~i dor"'iiri
mascate cU.-aHa haina I $i-n toata omenirea
in veci acela~i om - I In multe forme-apare
a vietii cruda taina, I Pe toti ea ii in~ala,
la nime se distaina, I Dorinti nemarginite
plantind intr-un atom. I I Cind ~tii di visuacesta cu moarte se sflr~e~te, I Ca-n urma-ti
dimin toate astfel cum sint, de dregi I Oricit
ai drege-n lume - atunci te obose~te I Eterna
alergare ... ~-un gind te-ademene~te : <<Ca vis
al morfii-eterne e viata lumii-ntregi"." Ca ~i
alte poeme ale aceleia~i perioade, lmpamt ,H
ro e ar reve a ua itatea sufleh:llui ~~Tries
ciao. E evid~~~ poetul adera la critica lumii
din perspectiva proletarului,- ca ~i fa - ideal~!
jusfl{1ar a - aces uia.- Pe e alia partt! insa,
pe s1rn1s , e se ara de acordruideea-iluz~ i
~vers<;t e_=-str'iletu~a ~ ii _Rare im ietrit a
pe veci, imposijir de mooificat.
--

a-

-.:::-._

66

In lm arat _ i prole tar, titanul


sint figuri antitetice. Adeseoii, insa, in poezia l!ffi:mesc iana ' se pr~ce o semnificativa >
con amin are intre cele doua sim'boluri. Cre.:"'
dem ca in aceasta imprejurare se poate identifica una dintre notele originale pe care le
dobinde~te motivul titanic in lirica lui Eminescu.
Nu aflam, in _Roezia sa numai o ex resie a j
elanului titanic care se fringe, ci ~i o conte;;:.
p_la
~nditi;i h; ice a tit~ului, ; aztrta
de Ia altitudinea cugetarii. Faptul beneficiaza,
esigur, ~i de o justific~e istoridi : reprezentind, cum se va vedea, un moment ulterior romantismului european, Eminescu incepe
sa scrie intr-o perioada in care pesimismul
fi lozofic cucere~te numero~i adepti. Spiritul
vremii e putin favorabil atitudinilor titanice.
Inclinat, prin structura, spre romantismul titanic, Eminescu este in aceea~i masura un artist de o exceptionala receptivitate ~i forta
intelectuaHi, un ,modern". Orientarea sa, in
planul ideilor, s re pesimismul scho enhauerian (explicabila prin atmosfera anilor de
Shi'dentie vieneza ~i berlineza, ca ~i prin starea de spirit generala din Rominia in epoca
incheirii ,monstruoasei coalitii"), poetul o
--=--mod deconcepe adesea mai mult ca pe un
~~itidi fi ozofica a vietii, ect ca pe - aderarea

iea

67

!
l
I

sa la un sistem metafizic lnchis. Intr-un patrunzator eseu despre Scfiopenh.auer, Thomas


Mann remarca in scrisul lui acel tip special
de ironie corosiva care, probabil, e una din
explicatiile succesului filozofiei "Vointei" in
perioada de deziluzie de dupa 1848 : "Exista
In unele pagini o pornire sarcastica pe care
(Schopenhauer) o indreapta impotriva vietii,
cu privirile sclipitoare ~i cu buzele strlnse, lmpletind-o cu citatii grece~ti ~i latine ; plin de
mila ~i nemilos, el tintuie~te Ia stilpul infamiei mizeria lumii, redacteaza procesul-verbal, face socoteala ; de altfel, departe de a
cople~i, cum ar fi de a~teptat din partea unei
precizii ~i a unei puteri de expresie atit de
intunecate, el, dimpotriva, prilejuie~te in astfel de cazuri o satisfactie ciudat de adinca,
prin protestul spiritului, prin revolta umana
care se revela in tremurul retinut al vocii.
Aceasta satisfactie fiecare o incearca ; deoarece, dnd un asemenea om - in acela~i
timp spirit care judeca ~i mare scriitor, vorbqte despre suferinta lumii in general, el
vorbe~te ~i de suferinta ta ~i de-a mea, ~i
triumfam cu totii simtindu-ne razbunati prin
verbul lui maret." I
t Les pages immortelles de SchofJenhauer, choisies et
expliquees Par Thomas Mann, Ed. Correa, Paris, 1939.

68

smul romantic a fost ades~


rareori lnsotit de o lu!i:flitru__
<' rl lid a tit de acuta ca a mmescu, el a fost
ra?eort dublat de o con~tiinta filozofi ca ~i ironica atit de inaWf.
.
,.,
0 alta directie originali'i - mai ales in poezia din ultima perioada - ar fi liricizarea
si interiorizarea maxima a motivului titanic
(tendinta care i~i afla expresia perfecta In
1-uceafarul, uncle acest motiv se implete~te
semnificativ cu acela al geniului). 0 asemenea imprejurare ne indreptate~te sa vorbim,
i'mpreuna cu D. Popovici, de sensibilitatea tilanica a lui Eminescu, chiar in afara momenfclor dnd tema propriu-zisa e abordata In versurile sale. Nu exista implicatii titanice, de
pilda, In frecventa invocare a cosmicului ?
Intuitia cosmogonica (atit de stralucit discutata de G. Calinescu in marea sa monografie
eminesciana), fiorul genezei, vastele proiectii
siderale creeaza fara lndoiala un spatiu titanic, precum ~i necesitatea marilor reconstituiri istorice, sau acea sete adinca de eternitate creeaza un timp dimensionat titanic.
Considerind poezia eminesciana din punct
de vedere cronologic, sfera de manifestare a
ti tanicului devine cu timpul o sfera pur ideala,
aceea a gindirii, care... "zau, nimic In lume
schimba" (Eu nu cred nici in lehova, 1876).

69

Unul dintre momentele caracteristice pentru


expresia co~fliciuJ.!.Ji )ntre .tit.anismul ~irii
~i con~tiinta filozofidi a zadarniciei 11 reprezill'tirStrisoau!o...l (aparuta in- Convorbi;i literare, 1 februarie 1881). Confruntat cu marile
probleme ale universului, umilul ~i ,batrinul
dascal cu a lui haina roasa-n coate" este, prin
penetratia in adincuri a cugetarii lui, un adevarat titan,
... asemanator legendarului Atlas :

Uscativ a~a cum este, glrbovit ~i de nimic,


Universul fara margini e In degetul lui mic,
Caci sub frunte-i viitorul ~i trecutul se lncheaga,
Noaptea-adlncli-a veciniciei el In sume o dezleaga ;
Precum Atlas In vechime sprijinea cerul pe umar
A~a el sprijina lumea ~i vecia lntr-un numar.

Cum subliniaza ~i G. Calinescu, in volumul


V al Operei lui Mihai Eminescu, poetul mediteaza in Scrisoarea I asupra maretiei glndirii
umane, integrlnd-o insa ,contradictiei fundamentale a universului: ; ,Dascalul sarac i~i
umple urechea cu bumbac, pricinuindu-~i dar
surditatea pentru lumea intinsa. El tine lumea
intr-un numar, cum tine Atlas cerul pe umeri.
Comparatia restabile~te puterea divina a calculului (~i prin urmare a omului) ~i expune in
chipul eel mai vizibil contradictia fundamentala a universului : imensitatea ve~nica, dar
inconscie, de partea lunii, efermitatea mizera,
dar intelectuala ~i deci mareata, jos". (Op. cit.,

t 1ec t n~ 1 1
,1. dav d ~" -
ci putinta
p. 148). Procesu1 .me
~
r
~
l"l"~
artici.E_
e
la
spectacolul
cosmod
as~
_
;:; ~ cpp 3 ~t 11 :
gonic, asemen1. unm" ft
1~

"1

Pe clnd luna straluce~te peste-a tomurilo~. bracuri, .


lpa"-1 poarta glndul lndarat cu mn de veacun,
c1

f t"
L a-ncepu t, Pe dnd fiinta nu era, .mel .ne lm a,
Pe clnd totul era !ipsa de viata ~~ vomta,
Cind nu se-ascundea nimica, de~i tot era as,cuns ...

A
etc.
Cind patruns de sme
msu~l od'I hnea eel nepatruns
.

rn tr-o

Din perspectiva gindirii .ina~ta~e. ;rintre


. . luminoase izvorind dzn znfznzt d", pre, rozun
t
..
zen u1 p lanetar e vazut, prin contrast (f !men.
1 ca un microcosm de insecte urmci,
swna,
) Sensu! deprecierii etice este
mu~ t e.
. evident,
.
el provenind din dispretul titan~lm_ care pnve~te lumea terestra de Ia o alh~u.dme galac~
tica, nu numm. 'm sens fizic ' dar ~~ mtelectual .
Ia In lumea asta mare, noi copii ai lumii ~!ci ,
...
r pe pamm
" A tul nostru mu~unoaie
. . de
A furn1c1
" i ;
Facem
Microscopice popoare, regi, o~tem ~~ ~~vatat_ .
Ne succedem generatii ~i ne credem mmunatl '
Mu~ti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul etc.

Apoi, gindirea titanica i~i fulgera drum spre


viitor, avind viziunea sfir~itului :
In prezent cugetatoru1 nu-~1 opre~ te a sa minte
. A' .
.
C1. -ntr-o c1"1pa" g1Andu-1 duce mii de veacun
.
. mamte '
Soarele ce azi e mindru el .il vede ~r:st ~ ro~.
Curn se-neh 1"d e ca 0 rana pnntre non mtuneco~l ,

70
71

Cum planctii toti in h


Ei, din frinel I . ~- e~ta .~' s-azvirl rebeli in spat,
e ummu ~~ a! soarel .
lar catapeteasma I . .
Ui scapat1 ;
.
umu 1n adinc s

.
Ca ~~ frunzele de t
-au mnegnt,
oamna toate stelele-au pierit etc.
0

Soarta cugetatorului (n
.
u numat cea din
timpul vieft"t . .
~ CI ~I cea po t
v)
totala antiteza cu f f
v s u~a este insa in
or~a mareata
d"
pe care de altfel .
.
. a gm tru sale,
ntment n-o Ia In seamva, cact:
v .
Ce in lume-ai reviirsat 0
Nu lumina
Oboseala lob.
- ' Ci pacatele ~i vina
I
'
' s a IC!Unea to t
Intr-un mod fat I I '
a e re ele ce sint
a e,;ate de 0 m o d
T oate micile m
.
ma e pamint
lzeru unu, suflet h. .
'
M ult mai mult .
c mUit
u vor atrage decit tot ce ai gindit.
0

Titanismul anilor d f
mari gesturi de
Ie v merete, extravertit in
revo ta invaiuit t
neguros, profetic ~i t , .
In r-un aer

v
ra~tc a trecut
f
prmtr-un proces d . ~ '
, m tmp,
1
rea interioara a po:tuizt~ ectualizar~ .. Dezbate d
u UI s-a amphf t
"I
zm marile categoru.. a Ie refl . . tea
I ' uh 1deplinei maturitaf
.
. extet. n poezia
transforma in G ~ eAmmesctene, Titanui se
emu. cest pr
I
surprinde

oces -ar putea


mat nuantat ~i

.
analiza a Luceafarului.
mat convmgator o

MOTIVUL .EPIGONILOR"
$1 SEMNIFICATIA LUI

Procesul de interiorizare ~i intelectualizare


:. titanismului in poezia eminesciana reflecta
In chip original un moment literar european
caracterizat prin ceea ce s-ar put.ea numi criza
con~ tiintei romantice. Marile teme romantice
ontinua sa circule, dar ele doblndesc - tn
operele cele mai semnificative ale jumatatii
a doua a veacului al XIX-lea - sensuri ~i
implicatii noi. Ar fi, desigur, gre~it sa sustinem
ca sursele ~i chiar structura intima a lirismului
eminescian n-ar fi romantice. Dar nu-i oare la
fel de gre~it ca, intr-un context european in
care trebuie situat indiscutabil un poet de geniu cum este Eminescu, sa vorbim fara nuante
de romantismul sau intr-o perioada dnd curentul romantic propriu-zis, cu toate prelungirile lui, s-a incheiat ? Aceia care au incercat
sa cuprinda sintetic fenomenul, examinind situatia literara a diferitelor tari europene, au
ajuns la concluzia ca intre 1850-1860 mi~73

....

ca rca romantica se sflr~ e~te peste tot 1 Marile


valori ~i categorii ale sensibilitatii romantice
nu dispar brusc - de fapt ele au preexistat
momentului istoric de afirmare a acestui curent, ~i nici azi n-au disparut, pentru ca
romantismul in sens estetic eo dimensiune temperamentala, tipologica - dar, o data cu imprejurarile sociale ~i morale noi, expresia lor
artistica se modifica. Prin formatia lui culturala, Eminescu apartine unei perioade ulterioare romantismului, de~i inca puternic Iegata
de acesta. Elucidarea analitica a unui atare
aspect ni se pare de o deosebita importanta.
De~ i , aparent, vom parasi pentru un timp firul
principal al studiului - examinarea raportului di ntre simbolul titanului ~i acela al geniului - acest ocol ne va permite o intelegere mai
adecvata a conditiilor in care se realizeaza
ace a interiorizare lir c
intelectualizare a
v

~--_...~:...;:.~-...= ld<l"-'~~-~ectica intre titan


~t""gemu, care i i atin
IJ
t 1 culmin"7rrt ca
expreste f>Oef
Luceafaru,l. Pentru a defini
romantismul eminescian in ceea ce are el specific, pentru a determina masura in care marele poet romin reprezinta, intr-un sens superior, momentul de criza a con~tiintei romantice,
v

"

,
Cf. P aul ".on Tieghem, Le romantisme dans la litterature europeenne, pp. II9-120.

74

II<"

propunem Sa urmanm Semnificatiile uneia

d ,,11 rc gravele dezbateri care se desfa~oara in

11pna sa : dezbaterea in jurul roblemei_epi- .


1:unisrnului.
Foarte cunoscuta, atit de populara incit one inc poate cita pe de rost versuri din ea s~u
c hiar fragmente intregi, Epigonii este o poezte
rare a fost mai putin cercetata cu instrumentele
riguroase, nu atit ale filologului, cit ale istoricului literar.
U n mai vechi didacticism ingust, simplist
~;i schematic (, voluptuos " schematic, am inorazni sa spunem) , a proiectat 0 umbra asupra
poemului, redudnd semnificatia lui la douatrei idei elementare, repetate mecanic ~i devenite, in cele din urma, simple cli~ee. Pe de
alta parte, critica , estetica" a negli j at sa~ a
minimalizat insemnatatea Epigonilor, socohnd
compunerea reprezentativa pentru faza, repede depa~ita, a creatiei de tinerete a lui Eminescu, importanta numai intrudt se pot identifica aici uncle tonuri ~i tipare stilistice pe
care poetul le va perfectiona mai tirziu. N -au
lipsit desigur aceia care sa atraga atentia asu ~
pra bogatiei de implicatii pe care le poate
descifra o analiza atenta a poemului, situat
in contextul nu numai al literaturii romine,
dar ~i al traditiei literare universale. Epigonii:
prezinta insa un mare interes ~i din alt punct
7&

de vedere ; sint prefigurate aici orientari pe


care poetul le va relua ~i adinci mereu. De
aceea, am considera conceptul eminescian de
~m~a pe 0 categorie mai larga, a carei
definire este esenti ala pentru intelegerea personalitatii poetului. Problematica Epigonilor
revine - cum vom vedea - in mai multe
poeme ale lui Eminescu, pina prin anii
1878-79, depa~ind cu mult sfera unor preocupari de tinerete. Inainte de a lua in discutie
conceptul eminescian de epigonism, se cuvine
insa sa examinam mai indeaproape lumea de
motive ~i de idei a Epigonilor.
Aparuta in Convorbiri literare (15 august
1870), poezia se numara printre primele in
care identificam timbrul specific e scian.
Epigonii e o satira nu rpsr a, pe alocuri, e
accente sententios a:aactice, dar
~:...2~.1:!:--!:~~il.l..l:.a_~~w,...~,.._~ ucnrn

de mai tirziu lava fumegl'nda a imprecatiilor


din Scrisori. Obiectul satirei il formeaza .gel1,eratia contem oranilor dezabuzati ai oetu ui,
d~tigati de atitudinea unei cere ralitati reci
~i sterile. Pen..txu_a vesteji pe epis-oni, p ~;~etul
evoca admirativ - printr-un procedeu de altfel clasic al genului - stralucitoarele generatii anterioare, ale intelectualilor patrioti
animati de generoase avinturi. Ceea ce condamna Eminescu e, in fond, !ipsa unu~,
76

. 1 ll ll U i ideal de Viata Care Sa insufleteaSC~


lttrrarea artistica a tirn"pului sau, ~i dintre eel
.IIi n~ i de acest ,mal du siecle" nu vse exclu~e
11iri pe sine: ,Ce e cugetarea s~cra? _Combr11arc maiestrita I Unor lucrur~ neexrste~t~ ;
rarte trista ~i-ndlcita, I <::e mar mult o r~cr;
frcaza eel ce vrea a descifra. I Ce e poeZia .
f nger palid cu priviri curate, I Voluptos. joe
cu icoane ~i cu glasuri tremurate, I Strar ~e
purpura ~i aur peste t,arina . ~ea . ~rea. II Ramlneti clara cu bine, smte frn vrzwnare, I
faceati valul sa dnte,
puneati ste~ua sa
zboare, I Ce creati o alta lume pe-asta l~n;e
de noroi ; I Noi reducem tot la pravul a:r m
noi miini in ruina, I Pro~ti ~i genii, mrc ~i
ma~e sunet sufletul, lumina- I Toate-s
praf.:. Lume~-i cum este ... ~i ca dinsa sintem
noi .. . "
.
Eminescu a lamurit singur, intr-o scnsoar.e
adresata lui Iacob Negruzzi, semnificatia Epzgonilor. Felul ~ pusa problema resorturilor adinci ale creatiei in acest document e
de eel mai acut interes. ,Daca in Epigonii
afirma poetul in scrisoarea expediata redactorului Convorbirilor literare din Viena, la
1716 1870 - veti vedea laude pentru poeti ca
Boliac, Mure~an or Eliade, - acelea n~ sint
pentru meritul intern a~ lucra~ilo~ lor, cr ~~
mai pentru ca intr-adevar te mi~Ca acea naiVI-

c:

c:

77

ta e ~incera, necon9tiuta cu car


au ei. Noi
ee~ti mai noi cunoa~tem starea noastra, sintern trezi de suflarea secolului - ~i de-aceea
avem atita causa de-a ne descuraja. (...) Poate
ca Epigonii sa fie rau scrisa. Ideea fundamentala e comparatiunea dintre lucrarea increzuta ~i naiva a predecesorilor no~tri ~i lucrarea
noastra trezita, dar rece. Prin operele Jiricilor romini tineri se manifesta acel aer
bolnav de$i dulce, pe care germanii o numesc
Weltsclzmerz. A~a Nicoleanu, a$a Scheliti, a~a
Matilda Cugler. E oarecum con$tiinta adevarului trist ~i sceptic, invins de catre co1orile .
~i formele frumoase - e ruptura dintre lumea
bulgarului ~i lumea ideii. Predecesorii no~tri
credeau in ceea ce scriau, cum Shakespeare
credea in fantasmele sale ; indata insa ce
eon$tiinta vine ca imaginile nu sint decit un
joe, atuneia dupa parerea mea se na~te neincrederea sceptica in propriile sale ereatiuni. Comparatiunea din poezia mea cade in defavorul
generatiei noi, $i ered cu drept." E relevat
aici, a~~dar, eontrastul intre ,naivitatea sineera,
necon$tiuta", increderea , naiva ", sentimentul
unei misiuni superioare (ehiar daca lucdirile
ie~ite dintr-o astfel de eoneeptie sint de , un
merit intern" mai scazut) ~i eunoa$tere, luciditatea ,rece", , con~tiinta ... ca imaginile nu
sint decit un joe", , neincrederea sceptica" , ca78

, .tctcristice generatiei ,epigonilor" . Subliniem


hp lul ca Eminescu discutv
Febi~nm de
t's letica, plasm u-se intr-o ers
udL.eticii.
Actu ar
me sa a1 fl. acea unitate, acea
nrganicitate adinca pe care n-o poate asigur~
dcdt adeziunea pasionata la un sistem de valo,:i, c redinta ferma intr-un ideal, chiar daca
111ijloace e expres1e1 smt ma1 stingace, mai
naive. Emmescu sta i e~te - o antiteza roman! ica ~e ingenuitate $i cori~tiinta, 1nm spQJlla; i 1', sentiment ~i -gind.ir e, nu straina,
poate, de pretmrea a cordata de un Herder
geniului natural. Poetul vede - ca ~i alti romantici - relele ~i mistificarile produse de
exercitarea unilaterala a ratiunii. In fapt, insa,
ei nu condamna atit gindirea ea atare, cit
inclinarea ei catre relativizarea valorilor, conseeintele unei atitudini intelectuale seeptice.
Cultura Europei burgheze din cea de-a doua
jumat?.te a veacului al XIX-lea sta sub semnul unei relativizari a valorilor ~i, in acela~i
timp, al unei separari ~i specializari a valorilor ; principiul arta pentru arHi e una din
urmari. Eminescu se delimiteaza semnificativ
de o asemenea coneeptie. Pentru el - ca ~i
pentru alti mari scriitori din acea vreme - o
arta eu functie pur estetica e semnul unei degradari, al devitalizarii ~i sterilitatii. Poate fi
relevata pe aceasta linie de preocupari o
79

postuma din 18 73, Dumnezeu ~i om, cu variante datlnd Inca din 1869-70 (ceea ce atesta
continuitatea reflectiei pe tema Epigonilor de-a
lungul mai multor ani). E vorba de reprezentarea iconografica a na~terii lui Crist, cu acea
stlngacie a artei primitive, lnsa sincera, plina
de putere de convingere :
Cartii veehi roase de molii eu pare~ii afuma~i.
l-am desehis unsele pagini, eu-a lor litere batrine
Strimbe ea gindirea oarba unor seeole straine, '
Triste ea aerul bolnav de sub murii afunda~i.
Dar pe pagina din urma, In trasuri greoaie, seei,
Te-am vazut nascind In paie, fa~a mica ~i urlta,
Tu, Christoase,-o ieroglifa stai eu fruntea amarita
Tu, Mario, stai taeuta, ~eapana eu oehii reei.
'
Era vremi aeelea, Doamne, cind gravura grosolana
Ajuta numai a! mintii zbor de foe eutezator ...
Pe cind mina-ncii eopila pe-oehiul sint ~i arzator
Nu putea sa-l inteleaga, sa-l imite in ieoana.
lnsa sufletul eel vergin te gindea in nopti senine,
Te vedea rizlnd prin laerimi, eu zimbirea ta de Inger.
Llnga tine-ngenuneheata, muma ta stetea-n uimire,
Ridicind frumoasa, sinta, ciitre eer a sale mine.

Fata de imaginea simpla a vechiului gravor,


artistul modern il reprezinta pe Crist lntr-o
postura fastuoasa, "regala", pictlndu-1 cu o
,mina /ina", cu multa abilitate tehnica, dar
fara acoperire sentimentala, de vreme ce are
,inima de~arta" de orice ideal :

Azi artistul te eoneepe ea pe-un rege-n tronul sau,


Dara inima-i de~arta mlna-i fina n-o urmeaza ...
De a veacului suflare a lui inima e treaza
Si In ochiul lui euminte tu e~ti om - nu Dumnezeu.
Azi glndirea se aprinde ca ~i focul eel de paie Ieri ai fost credinta simpla - insa sincera, adinca,
Imparat fu~i Omenirei, crezu-n tine era stinca ...
Azi pe plnza te arunca, ori in marmura te taie.

Eminescu n-a fost niciodata un poet al religiosului, ~i versurile citate nu exprima dedt
o antiteza simbolica, a carei semnificatie e de
ordin mai general. Poezia apartine in mod
evident directiei de cugetare asupra artei inaugurata cu Epigonii. 0 expresie ca ,inima...
treaza" ,de a veacului suflare" trimite gindul
la textul scrisorii adresate lui Negruzzi (, sintern trezi de suflarea secolului "), dar din colo
de astfel de apropieri exterioare, inrudirea
celor doua poezii nu poate fi pusa la indoiala,
caci semnificatiile ~i atitudinile fundamentale
se inscriu evident lntr-o sfera comuna de preocupari.
Comentind Epigonii ~i postuma citata (sub
titlul Crist, cu care aparea In editiile mai
vechi). D. Popovici ajungea sa-l considere pe
Eminescu un reprezentant al curentului european prerafaelit, fire~te, fara inrudiri directe
cu fenomenul cultural englez (Cursu} Poezia
lui Mihai Eminescu, 1948). D. Popovici In-

80
81

ceardi sa urmareasca, in implicatiile lor mai


adinci, ideile literare ale poetului, spri j inindu-se pe largi referinte culturale ~i ajungind,
de multe ori, la concluzii revelatoare, solid
argumentate. Ne vine totu~i greu sa subscriem
la ipoteza despre prerafaelitismullui Eminescu,
chiar daca ar fi vorba de o orientare exclusiv
programatica, a~a cum tine sa precizeze D. Popovici. Pina la un punct, istoricul literar are
dreptate, caci Eminescu din Epigonii ~i din
alte poezii inrudite ca tema reprezinta, intr-adevar., un moment insemnat in caanif reactiei ahtide~d~te pe p an ropean. Prerafaelitismul e 'i nsa o octrina cu care marele poet
romin nu are aproape nimic comun 1 Daca
t
Atitudinea poetului - spune D. Popovici discutind" Epigonii - se degaja a~adar cu toata clarita tea :
el are in vedere literatura preocupata indeosebi de
cultul formelor literatura care, in Europa, daduse na~
tere unui cure~t estetizant... Condamnind poezia decadenta, admirind literatura plina de sinceritate ~i incredere a inainta~ilor Eminescu devine un reprezentant
tipic a! gindirii pre'rafaelite in cultura romina. Evident,
nu voi sustine derivarea lui directa din ~coala engleza
a lui Rosetti ~i Morris ; prin atitudinea lui insa, poetul
romin se fixeaza in ceea ce s-ar putea numi reactiunea
europeana prerafaelita, in cuprinsul careia el detine
unul din locurile importante, atit prin taria verbului
propriu, cit ~i prin curentul pe care il creeaza. Pentru
ca, fapt pe care ~tiinta romina il ignoreaza cu desavir~ire, Eminescu creeaza intr-adevar in literatura romina
un curent prerafaelit, a carui actiune este mai mult
de natura programatica. Prin Vlahuta, din care amintesc poezia Unde ni sint visatorii, el se prelunge~te pina
in timpuri apropiate de noi." (Op. cit., pp. 213-214 .)

82

Jl'"' uncle din indrumarile sale teoretice (in


l'" ic J oh n Ruskin - a carui glndire prezinta
"" :tnume paralelism cu aceea a ~colii lui
I l ,tllk Gabriel Rosetti, mai ales William
Morris, devenit mai tirziu socialist), prerafae1t1 is11ml incearca o eticizare a esteticUl c l.lc len d curentului ramine utopist, deoarece
1 n'omzeaza solutionarea conflictelor s.o.ci,j;l.le
Ji' i11 educatia estetidi, printr-o ina ta.te..spiri'" d ~ realizatli cu ajutorul frumosului, introd,, s...- in toate sferele vietii omene~ti. Astfel
1 .' i de~i cultiva o anume naivitate medieval a, simplitatea ~i stingacia gratioasa (in
I or me de altfel savant stilizate) - prerafaeli1ismul e ~i el una din formele pe care le ia
r mentul estetizant european din cea de a doua
jumatate a secolului al XIX-lea. Nimic comun ins a intre artificiozitatea ~i simbolismul
rnistic al artei prerafaelite ~i conceptia estetica
a lui Eminescu. Reactia antidecadenta eminesciana sta sub semnul unui ideal romantic, ~i
daca am insistat asupra acestui aspect am fa.cut-o spre a stabili mai precis cadrul in care
se desfa~oara reflectiile marelui nostru poet
asupra artei, respingind ispita unor interpretari, seducatoare in aparenta, dar in esenta
false.
Reluind, dupa aceasta digresiune, discutia
asupra Epigonilor (in care se prefigureaza
83

atitea idei importante, dezvoltate ulterior in


creatia eminesciana), se cuvine subliniat ~i
faptul ca se formuleaza in aceasta poezie 0
co.Dceptie ,l!recisa despre rolul poetului. PredeceS':rfl -aam"i'tati, reprezeiltanti ai1riptelor pa~optiste in buna parte, ,convorbeau cu idealuri", erau ,si'nte fjrj yjzjonatt';"trecru ,o alta
lu~ pe-asta lume de noroi". Poetul trebuie sa
fie , semnelor vremii profet". Revolutionarismul profetic, cu accente sociale ~i patriotice,
constituie o coordonata insemnata in gindirea
estetica a tinarului Eminescu. Poetul trebuie
sa inalte un glas puternic prin care sa se exprime framintarile unanime, un patos colectiv. Verbul lui trebuie sa fie apt de a lovi ~i
carboniza tot ceea ce inseamna rau, stagnare
etc., trebuie sa fie, de asemenea, apt de a imbarbata ~i i'ndruma, indircat de o forta contagioasa. Dintre poetii generatiei mai vechi, tinarul Eminescu i~i alesese drept model pe
Eliade, reprezentant al profetismului romantic
descinzind in linie directa din Lamartine ~i
Hugo. Marturia acestei admiratii o aflam in
poezia La Heliade, publicata in 1867 in Familia. Intre ,lira vibrinda de iubire" ~i ,ceea
care falnic imi dnta de marire"' poetul de
17 ani se pronunta fara ezitari in favoarea celei
de a doua : ,Sublim e insa dntul dnd tipa ~i
ia-n goana I Talazurile negre ce turba, se ras-

1oo.11n;;, I $i spumega ca furii ~i urla-ngrozi'"1 I Astfel iti e dntarea, batrine Heliade, I


C :11 111 curge profetia unei leremiade, I Cum se
1,11," 11n -un vifor zburind din nor in nor. I Rull l 11 1 - a~ la Erato sa dnt ca Tine, barde, I De
111 1 In viata-mi toata, dar dntecu-mi de
IIIOarte, I Sa fie ca Blestemu-ti ... sa-l dnt, apoi
'' " 1110[. "
1\ ces t omagiu nu e unul conventional, cum
< mai scrisesera ~i se mai scriau in acea epoca
pcntru a saluta meritele unui maestru. Eminescu
" vca sa revina de altfel asupra figurii profeti' ctfui Eliade, in afara de cunoscuta strofa din
l." fJ i gonii, intr-o poezie nepublicata in timpul
victii, scrisa cu prilejul mortii autorului Bibilicelor (La moartea lui Heliade, aprilie 1872,
<"cl. P erpessicius, I, p. 261). Aici Eliade e infa( i~at, in imagini hiperbolice, ca un , Vulcan pu1t: rnic care cutremur in el poarta", ca un fel
de mintuitor inspirat, cu , idei c-ale lui
( :rist" etc. 1
1 Jn fond Eminescu adera mai mult Ia idealul artistic
rep rezentat 'de Eliade decit Ia exprc;sia poetidi prop.riuzisa a acestuia. Inca din 1870 (Scnsoarea de Ia V1ena
ciitre Jacob Negruzzi), autorul Epigonilor marturisea
cii laudele aduse intre altii ~i lui Eliade "nu sint pentru
meri tul intern al lucrarilor lor" . Mai tirziu, in articolul
Monumente, din Curierul de la$i (11 martie 1877),
publicat in editia lui I. Scurtu (Scrieri politice $i literare, 1905), Eminescu, recunoscind mer itele tinarului
Eliade, formuleaza in legatura cu activitatea de dupa

84

85

Trebuie consemnat faptul ca tinarul poet,


consecvent crezului sau, cultiva blestemul profetic, s~J nzz contPti in versuri
deO""'Vioienta dezlan tu it ~ , sei!i<>e mea
,
dar tiplhite in Familia abia in 1869 (31 ianuarie I 11 februarie) : ,La voi cobor acuma, voi
suflete-amagite, I ~i ca sa va ard fierea, o, spirite-ametite, / Blestemul il invoc ; I Blestemul mizantropic cu vinata lui gheara, I Ca sa
va scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiara, I Cu
fierul ars in foe " etc.
Daca in versurile sale de rnaturitate atitudin
rofetid e in general p lirasita,
impulsurile distructive alimentate a inc~put
dint;,_un astfel de crez poetic se yor adim:i, ~i
ge~lele Scri wri J.rebuie totu~i considerate,
pri~ indignarea l01~ superlativa, In con_tinuitg1845 a scriitorului aprecieri foarte severe (, Cam de pe
la anul 1845 lncepe lnsa In mintea scriitorului bucure~tean o suficientii nemaipomenita ~i o deciidere intelectuaHi cu atlt mai primejdioasa, cu cit Eliade era
privit In vremea lui ca un fel de oracol ") . lntr-un
articol din Timpul (11 aug. 1879) , reprodus In editia I. Cretu (OfJera fJoliticii) sub titlul C. A . Rosetti ~i
comfJania, Eminescu II considera totu~i pe Eliade ca pe
un reprezentant al , generatiei trecute " .. . , care privea
cu spaima propa~irea spoielii ~i feneantismului In tara
~i combatea prin pene otelite a unor adeva rati apostoli
demoralizarea sistematica, cu care liberalismul cosmopolit, individualismul orb ... lncepuse a lmplea, ca buruiana cea rea, straturile lngrijite plna atunci ale unei
sanatoase dezvoltari ".

86

f, ' 11nui titanism profetic din care a fost conoar a ur


( ~o n ccptia romantica
semnificatia
l11 patriotica a artei nu apartine doar anilor
1 ncti i. 0 regasim, de-atltea ori, in articolele
f'ltbli cate dupa 1877 in Timpul, inclt cu greu
,, .1r putea grupa, !ntr-un studiu ca acesta, toate
.trfuriile elocvente pentru o astfel de directie
. ' J: lndirii estetice eminesciene.
Nc vom multumi sa atragem aici atentia asu1'' ' unui text ce ni se pare fundamental, atit
f' cnlru definirea universului etic al lucrarii
.t rfistice, cit ~i pentru atitudinea lui Eminescu
l.t (a de revolutia de la 1848. E vorba de arti' olul aparut in Timpul din 24 noiembrie 1877,
111 litu lat Balcescu ~i urma~ii lui (v. M. Emill csc u : Opera politica, editata de I. Cretu,
( :ugetarea, vol. I). Arta lui Balcescu - spune
f'Oetul - ,de~i e rezultatul unei indelungate
~ amanuntite munci, totu~i munca nu se
haga nicaieri in sama, preq.Im in icoanele
mae~ trilor mari nu se vede amestecul amanuntit de vapsele ~i desenul ingrijit linie
cu linie". Balcescu, inspiratul istoric al
vremu lui Mihai Viteazul, realizeaza in
scrierea sa capitala o adinca organicitate,
asemanatoare cu aceea pe care 0 identifidim la , scriitorii din vechime". A~a cum
Shakespeare (in _scrisoarea adresata lui I. Ne87

gruzzi ~i citata mai sus) credea in plasmuirile


sale, a~a i~i vede ~i Balcescu ,pe eroii sai aievea ~i-i aude vorbind ... " 0 astfel de perspectiva e aceea a entuziasmului, a caldurii participative, capabila sa insufleteasca totul. Dar iata
ce scrie Eminescu : ,,.Q neobicinuita caldura su_fleteasca, raspindita asupra scrierii intregi, topqte nenumaratele nuante intr-un singur intreg, ~i asemenea scriitorilor din ~hime, el ii
vede pe eroii sai aiev~i-i aude vorbind dupa
cum le dicteaza caracterul ~i-i ajunge mintea,
indt toata descrierea persoanelor ~i intimplarilor e dramatica, fara ca autorul sa-~i fi ingaduit a intrebuinta undeva isvodiri proprii ca
poetii". Balcescu, arata Eminescu mai departe,
are in scrisul lui un entuziasm care ,ne incalze~te, caci este sincer, adevarat, energic, s-arata
cu acea ne~ovaire de care ne minunam In caracterele antichitatii". In acela~i articol, poetul insista asupra tradarii ~i degradarii ideilor pa~optismului de catre urma~ii lui Balcescu. Cei
care reprezinta acele idei (adica liberalii) , nu
mai sint patrun~i ~i se slujesc numai de dinsele
ca de o plrghie pentru ajungerea unor interese
mici" . Daca Balcescu ar mai trai, spune Eminescu, ,el s-ar spaiminta vazind cum a fost sa
se realizeze pe pamintul nostru libertate ~i lumina. El ar vedea parlamente de papu~i neroade, universitati la care unii profesori nu ~tiu
88

scrie o fraza cored, gazetari cu patru clase


jllllllare, cu un cuvint, oameni cari vazind ca
11 .111 incotro de lipsa lor de idei, fabrica vorbe
111 rt, risipind vechea zidire a limbii romillqli, pentru a parea ca tot zic ceva, pentru a
1111ula o cultura care n-o au ~i o pricepere pe
I . I rc natura n-a voit sa le-o deie." Dupa cum
w ~ti e, critica liberalismului ~i a politicianisnlldui corupt este, in publicistica eminesciana,
unilaterala, ea impletindu-se cu propunerea
un or solutii sociale conservat9a
~-utopice
l'rin vehementa verbului, prin patosul etic, o
lnma parte din opera ziaristica a lui Eminescu
d cp a~e~te insa caracterul ingust, spiritul polemicii conservatoare, rididndu-se la nivelul unei
dezbateri mai largi asupra destinului social al
poporului romin.
In Epigonii Eminescu stabilise, referindu-se
Ia exemple culese din poezia romina, o distinctie tipologidi ~i istoridi (dar cu implicatii
adinci in planul valorilor) ; pe de o parte,
poetii trecutului, admirati pentru ,spusa" lor
, sinta ~i frumoasa", pentru vizion~rismul lor,
pentru credinta lor sincera ; pe de alta parte,
poetii prezentului - ,Simtiri reci, harfe zdrobite", ,inimi batrine, urlte" - stigmatizati
pentru !ipsa lor de credinta (,noi nu credem
in nimic ! "), Epigonii este fara ind v
ti~ dar cu o parhcu antate distinctjva impo:1111 1

89

tanta : sarcasmul e incarcat aici de un dramatism interior, tonul os~ileaza permanent intre inflexiunile ironiei ~i ale pateticului. Conclitia epigonica (urmarita de Eminescu in dteva dintre determinarile ei filozofice ~i etice)
implica in primul rind atitudinea esimismului
lipsit de i

perspe~tiva
.
. .
Once I sal
este ruma t. Ce1 contammati de morbul spiritual al epigonismului au o , privire scrutatoare
ce nimica nu viseaza " ~i au a juns I a convingerea ca " 0 conventie e totul ; ce-i azi drept,
miine-i minciuna ". Existenta le a pare - cu
reminiscente schopenhaueriene - ca un circuit
etern ~i inchis, fara finalitate: , Moartea suecede vietii, viata succede la moarte. I Alt sens
n-are lumea asta, n-are alt scop, alta soarte."
Lumea fenomenal a e iluzorie, subiectiva, caci
, Oamenii din to ate cele fac icoana ~i simbol ; 1
Numesc sint, frumos ~i bine ce nimic nu insemneaza ". Epigonii au con~tiinta inutilit v ..

u~e.

Problematica Epigonilor revine in numeroase


poezii scrise ulterior de Eminescu. Ne-am referit la Dumnezeu ~i om (1873). 0 analiza
atenta merita pe aceea~i linie Icoana ~i privaz
(1876). Nedesavir~ita, compunerea se constituie
dintr-o interesanta suprapunere de motive ~i
modalitati eminesciene : accentele de meditatie
90

1 1 o~ 1

, , sc lmpletesc cu cele satirice, ela~u.rile


1111 d <sivc slnt brusc retezate de o cenzura Iro11 11,1 ~ i adesea autoironica. Poemul e conceput
1.1 pnsoana a doua, ca 0 adresare catre iubita,
11 , .t 1e i f rumusete , vrednica de Dante" zadarnic
1111 (':t rca sa-o exprime in , versuri ~i descrieri "
l' "t'l ul cu , slabii crieri" . Recunoa~tem aici ~i.
ll" .1 mi~care sufleteasca de idealizare a femeu ,
<.11 c In erotica eminesciana se afla intr-un per11, ,1n cnt echilibru instabil cu mi~carea inversa,
dcl'inind ceea ce G. Calinescu numea odata
., 111i soginismul social " al poetului . Aceasta ideaIt zare se insote~te uneori cu un impuls, am zice
d(' , autocalomnie", care face de altfel pa~te
dinlre conventiile genului: abundent folo s1ta
111 liteza. La Eminescu, natura adinc medita1iva 0 asemenea pornire capata 0 coloratura
spc~iala, ea tinzind sa contureze ~ viz.iune !ilozofica asupra nimicniciei ~i neputmte1 unm . ar1ist a tins de melancolia lucida a veaculm (e
rcluata aici, In mod explicit, tema Epigonilor).
1ata cum se concretizeaza o asemenea atitudine
In [coana ~i privaz. La inceput, contrastul e
circumscris : , Frumsetea ta divina, nemaigindita, sfinta 1 Ar fi cerut o arfa puternica
ce-ncinHi ; I Cu flori stereotipe, cu raze, cu
diamante, I Nu pot sa scriu frumsetea cea vrednica de Dante. I 0 , bate-ti joe de mine, pigmeu de~ert, nedemn" etc.

91

Poetul se situea;~;a insa repede in zone mai


inalte ale cugetarii. I~i pune problema geniului
~i , co~stata in el insu~i acea aspiratie, acea
admca ,sete a formelor perfecte", dar i~i da
seama in acela~i timp de neputinta sa fire
hibrida" - de a lnfaptui pornirea spre desavir~ire : ,Si eu simt acest farmec ~i-n sufletu-mi
admir, I Cum admira cu ochii cei mari odat'
Shakespeare. I Si eu, eu sint copilul nefericitei
secte, I Cuprins de-adinca sete a formelor perfecte ; I Dar unde este dinsul cu geniu-i de
foe I Si eu, fire hibrida - copil far' de noroc."
Temeiurile adinci ale unei atari stari de lucruri trebuie cautate in faptul ca poetii moderni nu mai au un sentiment direct al realului
(,Din mii de mii de vorbe consista-a noastra
lume") ~i deci nu mai pot avea forta plenara,
armonioasa a geniului natural, inzestrat cu
spontaneitate participativa ~i crelnd sub semnul
entuziasmului. In contrast cu un Dante, Shakespeare, Calidasa, On1cr, poetii moderni sint Iivre~ti ~i excesiv de cerebrali (,Noi abuzam sarmanii de mina-ne de crieri") . E !impede ca dezbaterea din Epigonii a fost aci dezvoltata prin
raportari mai vaste, care confirma ipoteza ca
E_minescu a avut in vedere distinctia intre ~

n~ c~ e:~

a unui
por,WWenhJI a~~e

r
92

"-----

'l"l"l.ucilate. 1 Implicatiile cu care imbogat~ ~ fl l : n~cu astfel de idei sint semnificative


I" "'' 11 momentul istoric in care are loc aceasta
.!1 , f,,tf -rc asupra creatiei : , Sintem ca flori
f111 f1i lc, citim in colbul - ~colii I Pe carti cu file
''"'W, cc roase sint de molii. I Astfel cu me~te
~ "l : nri in minte-ne - un pir- I am vrea sa
,,,.,.i rodii sau flori de trandafir. I In capetele
tw .ts fr c de semne-s multe sume, I Din mii de
11111 de vorbe consista-a noastra lume ... II Nu-i
" , . t alta lume, a geniului rod, I Careia lumea
1 Nu ni se pare lipsit de interes faptul di receptarea
Shakespeare de ditre tlnarul Eminescu sta sub'" 11111Ul viziunii herderiene. Filozoful german, care a
" vnl o a tit de bogata contributie In dezvoltarea folclo11Nmului romantic, fusese poate primul care insistase
.11111pra implicatiilor poporane ale operei shakespeariene,
, onside rata ca o emanatie a geniului nordic. lntr-un
'"anuscris, datat Ia Scurtu 1870-71 , Eminescu se
rxpri ma astfel : .Flori mirositoare, lnsa sclbatece ca
fl orile din cununa nebunului Rege Lear. Oare amestecul
rt pare Hira lnteles a florilor selbatece ce se strecoara
prin pletele batrinului rege nu slnt metafore vii a
rrcierilor sai, in cari imaginile, fl orile glndirei s-amestccau selbatece ~i fara lnteles. $i dta profunditate In
acele glndiri, ~i cit miros In aceste flori. Astfel slnt
~ i flori le selbatece dntecele poporale. Pe dmpiile
lor a cules Shakespeare ~i orice poet national - pe
al te cimpii lnsa a cules poetii aceia cari vorbesc de rai
~i iad, de ingeri ~i demoni, de stelele cerului ~i de
margaritarele din fundul marei . Shakespeare a vorbit
de om - de om cum e. Betivul sau e betiv, eroul sau
crou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic ~i fiecare
om e muruit din gros cu coloarea caracterului sau, caci
Poporul concepe cum vede ~i Shakespeare a fos t al
poporului sau prin escelinta."
1111

93-

noastdi e numai un izvod ... l Frumoasa, ea cuprinde pamint, ocean, cer I In ochi la Calidasa,
pe buza lui Orner ? I 0, salahori ai penei, cu
rime ~i descrieri, I Noi abuzam sarmanii de
mlna-ne de crieri ... "
Aceste patetice dileme se desfa~oara insa intr-un climat social. Ironia poetului se obiectivizeaza cind el constata ca intre , ofiterul tanto~
cu spada subsuoara" ~i poetul , ginga~", ,timid "' , nauc " etc. alegerea femeii trebuie sa
cada, neaparat, asupra celui dintli. $i la un
moment dat chiar i~i indeamna sarcastic iubita : , Fugi, fugi ! Ce te a~teapta cu mine
intr-un veac, I In care poezie ~i versuri slnt
un fleac " etc.
Caci, dupa cum concluzia Cugetarilor sarmanului Dionis era, In tonul ironiei romantice,
, Poezie-saracie" , ~i de asta data poetul e silit
sa recunoasca lntr-o maniera similara : , Cu
rime ~i cu strafe nu se-ncalze~te soba" ~i constatare banala, dar prea adevarata: , Nevoia este gheata ce-amoru-n graba-1 stinge".
Spiritul dezbaterii din Epigonii 11 regasim ~i
intr-o postuma semnificativa din 1879 (0, -ntelefJciune, ai aripi de ceara !). Poetul medtteaza
asupra caracterului relativizator, destructiv al
gindirii, care-1 face pe om sa ajunga la con~tiinta pesimista ca lumea e un "vis amar" ~i sa
nu mai poata lntelege , a naturei sfinta limb a".
94

idealizarea virstei infantile, cu visele


1 1 " ' tuonioase, cu naivele dar a tit de nobilele
1 1 ' lT d inte.
Gindirea ii a pare poetului ca o
"" :.:i de lnstrainare, ca un obstacol de netrecut
11 1 , .; ; ularea
, intregimii vietii", a , armoniei
d 11 ln :i tinereti". Cu , aripi de ceara", intelep1 11111 <:a e o ~coala a neincrederii sceptice In
! .1(.1 ci totul e egal, nu exista ierarhii, pentru
1 . 1 o aparenta nu poate fi preferata alteia. Emi11 1sr u percepe caracterul dilematic al gindirii
.tl ,s f racte ~i intrebarile pe care ~i le pune In
finalul poeziei 0,-ntelepciune, ai aripi de
I ('(/TCt ! au un rasunet dramatic : , Sintem ple1 .1ti sub greul anatemii I De-a nu afla nimic in
vccinic mers? I Sintem numai spre-a da viata
problemei, I S-o dezlegam nu-i chip in univc rs ?" Nostalgia virstei candorilor e, de fapt ,
o nostalgic a lmplinirii in totalitate, pe care
glndirea 0 face imposibila, pentru ca neaga impulsul prim de lncredere in frumos, In bine, in
o~d evar. Initial, omul e inzestrat cu capacitatea
de a aspira, de a visa creator ; gindirea e 1nsa
fa ramitare a unitarului, sterilitate, con~tiinta a
ncantului. ,In viata mea - un rai in asfin(ire - I Se scuturau flori albe de migdal ; I
Un vis purtam in fiece gindire, I Cum lacul
poarta-o stea pe orice val... I I ... I I In van cat
lntregimea vietii mele I $i armonia dulcei tinereti : I Cu-a tale lumi, cu mii de mii de
I ll .twi,

95

stele I 0 , cer, tu astazi cifre rna inveti ; I Putere oarba le-arunca pe ele, I Lipse~te viata
acestei vieti ; I Ce-a fost frumos e azi numai
parere - I Cind nu mai crezi, sa dnti mai ai
putere ?"
Adresindu-se gindirii, poetul o acuza ca a
, stins ochiul G reciei antice" ~i a secat , bratul
sculp torului grec" (antichitatea fiind pentru
Eminescu simbolul comuniunii perfecte intre
om ~i natura). Intelepciunea cu ,aripi de ceara"
ii reteaza omului orice punte de comunicare cu
marile ritmuri plenare ale firii . El devine nepasator fata de frumusetea ademenitoare a
oceanului, care , ar vrea sa se ridice I Cu mii
talazuri ce-nspumate tree" ' caci glasul gindirii
, urechea noastra-o schimba : I P ierduta-i a
naturii sfinta limb a ".
Glndirea (in fond reflectia teoretica pesimista) ii apare poetului ca o fatal itate, dar ea
nu izbute~te sa inabu~e, sa anihileze nostalgia
armoniei, credinta in frumusetea idealului pierdut, ci, dimpotriva, constituie un aliment permanent pentru acestea. Eminescu este, cum am
mai spus, un artist de o structura duala, in
con~ tiinta caruia contrariile coexista.
Analiza poeziei 0,-ntelepciune, ai aripi de
ceara ! ne-a revelat, prin tensiunea ei fundamentala de idei (elogiu al spontanei tatii !ncrezatoare, in conformitate cu sensurile naturii, de:
96

" I''' k, ~ i luciditate critica pesimista, sfi~ie1.. 111 de miraje, de alta parte), o problematica
''"'d.tra cu aceea a Epigonilor ~i a altor poezii
.1 , ., 1 11!ale pina acum. N otiunea de epigonism
, tp.t lii la Eminescu o semnificatie care depa1 ,. It' sfera artei ~i credem ca nu gre~im afir11111111 ca ea exprima ideea poetului despre ,spi1 t11d nou", despre sentimentul de viata ,moo! I 111", inconsistent ~i contradictoriu, sceptic ~i
It .tgic. Cind vorbim de influenta lui Schopenlt.tucr, trebuie sa tinem seama ca. - intr-o ma'olll it de loc neglijabila (~i cu atit mai mult cu
1 11 aceasta imprejurare dezvaluie felul profund
.d lui Eminescu) - ,spiritul nou", din a carui
.lcra de influenta poetul insu~i nu se poate
:.ttsllage, e adeseori caracterizat prin idei schol cnhaueriene. Ar fi oare exagerat sa descopcrim la pesimistul Eminescu germenii unei cri1ici etice chiar a _pesimismului? In orice caz,
1m anumit aspect al operei sale face posibila ;
" astfel de ipoteza : refl ec{ia pesimista ii apare ~
, a trasatura a unei epoci de celebralitate seadi,
inde partata de comuniunea cu natura, realzzata
altadata. Ca temperament, Eminescu a avut
lntotdeauna o inclinatie spontana spre contem- /
plarea naturii, cu care adeseori dialogheaza ~
alit de firesc ~i de liber. Aceasta trasatura a .
ramas prea puternica spre a fi acoperita cu totul
rle aluviunile unei cugetari insistente asupra ni- /
97

,..

micniciei existentei ~i spre a nu intra uneori


in contradictie (poetul poate nu era pe deplin
con~tient de o asemenea imprejurare) cu inse~i
fundamentele pesimismului filozofic.
Revenind la motivul epigonismului in poezia
eminesciana, observam ca el se infati~eaza sub
forma unei antinomii... a unei ciocniri intre
idealul romantic., ~i o 01jentare contrara care,
din perspcctiva unei luciditati tragice, constata
ca atingerea oricarui ideal e impo1 ibila. ln versurile scriSefntr-o perioada de creatie mai timpurie (Epigonii sau Durnnezeu ~i orn), antinomia e folosita in directia condamnarii artei
est,etizante, decad
_~ care abilitatea te mea m ocme~te acel entuzi'asrti sinter, ,n~on-:
~tiut"' acea caldura parhCipativa pe care poetul
TCi<fe'n tifica in creatia unor predecesori vizionari. Dupa cum am vazut, insa, portretul spiritual al ,epigonilor" e mai complex. Atitudinea lor i~i afla explicatia intr-o filozofie deziluzionata ~i glacial pesimista, intr-o boala
morala pe care Eminescu o denume~te, in scrisoarea catre lacob Negruzzi, cu termenul german Weltschrnerz. In poeziile ulterioare apartinind aceleia~i sfere tematice (I co ana ~i privaz, 0,-ntelepciune, ai aripi de ceara !), antinomia se large~te, capata o coloratura filozofica
mai precis a. In I coana ~i privaz punctul de referinta i1 reprezinta geniul natural (Shakes-

98

J'<':tre, Dante, Calidasa, Orner) ; raportat . la


'' csta, artistul ,modern" apare ca purtatorul
, f igmatelor celebritatii reci ~i sterile. In ull1111 a poezie analizata, problematica depa~e~te
.t proape total cadrul dezbaterii estetice (se mai
l.t cc aluzie doar la ,bratul sculptorului grec" ,
pl' care gindirea 11 ,seaca", apoi la imposibilif. tlca de a cinta ,cind nu mai crezi"). Reflectia
:c des fa~oadi aici pe coordonate generale.
Aderind explicit la marile valori romantice
(<"rcdinta vizionara intr-un ideal moral ~i social, aspiratie spre totalitate, admiratie pentru
gcniu ca expresie spontana a naturii ~i spiri1111 ui unui popor, profetism etc.), Eminescu i~i
da totodata seama, cu un sentiment tragic, de
faptul
aceste valori sint, in societatea timp ului sau, lipsite de forta de iradiatie pe care
.tu avut-o altadata. Contradictiile orinduirii
hurgheze, in stadiul pe care-1 ating in a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, produc in
con~ti inta multor intelectuali ~i arti~ti o stare
de spirit pesimista. Fapt este ca, de~i elaborat
'in eel de-al doilea deceniu al veacului al
X IX-lea (primul volum din Lurnea ca vointa
,1i reprezentare apare in 1819), sistemul lui
Schopenhauer cunoa~te o difuziune larga mai
ales dupa moartea acestuia (1860). E o epodi
de , deziluzie postrevolutionara" (Engels). Criza
orlnduirii burgheze cuprinsese intreaga Eti-

ca

99

,..

ropa de dupa 1848, provodnd, intre altele,


o mare deruta ideologica. Un sentiment, acut
~i foarte raspindit, al labilitatii valorilor i~i
pune pecetea asupra psihologiei arti~tilor. Multi
se deschid acum influentei idealismului pesimist al lui Schopenhauer. Nu e cazul de a intreprinde, In aceste pagini, un examen al vastei
inriuriri exercitate de schopenhauerism in a
doua jumatate a veacului al XIX-lea, asupra
unor individualitati atlt de diverse ca Richard
Vvagner, Gustave Flaubert, Eminescu etc., asupra simboli~tilor francezi (Jules Laforgue) ~i
chiar asupra unor arti~ti care se formeaza la
sfiqitul veacului al XIX-lea ~i inceputul celui
de-al XX-lea (Thomas Mann). Atmosfera sociala si intelectuaUi din jurul lui 1870, nu numai in Rominia, ci ~i In alte tari europene,
este foarte propice atitudinilor ,deceptioniste" ,
cum le numea Gherea. 1n Franta, de pilda, razboiul franco-prusac ~i infringerea Comunei din
Paris genereaza un val de deziluzie pe ca re-1
ilustreaza literar generatia Flaubert, Goncourt, Renan etc. E o idee pe care-o formuleaza A. Thibaudet, adi.t!nd in continuare ca,
in astfel de conditii, ,pesimismul lui Schopenhauer gase~te un teren pregatit. Epigonii acestei generatii, poeti parnasieni ~i romancieri naturali~ti, sint unanim ~i profund pesimi~ti. Zola
incearca sa-i unneze lui Balzac cu o epopee

'' "' '_is la a naturii umane." (A. Thibaudet


II /1 / (1//'C de la litterature /ranfaise de 1789
'' "' JO ttrs, Stock, 1936.) In Germania, pesimis'""' s cl~ openhauerian intra in literatura prin
"' l(' lt- dmtre poemele dramatice ale lui Richard
w .,_J'.~1 cr, care exercita o influenta consideI ''

' ,d,d a.
, . <:h ia r

Hira raporturi directe cu filozofia lui


. :.1 10penhau~r, literatura engleza cunoa~te dupa
I ,, /0 una dmtre cele mai ad'i:nci viziuni pesi"" '.lc din intreaga ei evolutie: ne gindim la
I hom as Hardy.
(. :~~s ecintele sociale ale dezv<YWirii , civilio~(ICI
de tip capitalist s1nt extrem de dure' ~l.tSC. Progresele tehnicii, industrializarea in
' lim rapid se fac cu pretul unor mari sacrificii
".m~ne. Omul se simte strivit, sufocat de ma:lll lsm, intr-o lume nesi gura, cu orizonturile
' 111~m e c~te; ~ta~ea de spirit apasatoare, pe
( .ll e-o vmhlmm 111 toate tarile europene ~ i care
,cflecta, cum spuneam , criza orinduirii bur;:ltcze din cea de a doua jumatate a secolului
11 . X IX-lea, i~i gase~te uneori just.ificari _
< m c~t .de ciudat ar parea - ~ i in unele interp rc~an ale desco_Pe~irilor ~tiintifice ale epocii.
() cercetare speCiala ar putea ilustra insemna1o~tca pe care o au, interpretate desigur arbi1rar, argumentele ~tiintifice in formularea unor
lt'orii pesimiste. ldeile determinismului biolo101

!00

,.

gic, ruinind mitul ,liberului arbitru", implica


pentru unii reprezentanti ai intelectualitatii o
filozofie sumbra, fatalista. Romanul naturalist,
de pilda, sta sub semnul unui fatalism al ereditatii. $tiinta distruge rind pe rind iluziile
religioase sau de orice alt fel cu care se putusera hrani , altadata, spiritele derutate sau
anxioase ; face din ce in ce mai greu posibile
compensatiile imaginative, evaziunile.
Dintr-o perspectiva generala se poate constata prelungirea, ~i in aceasta perioada - mai
cu seama in domeniul poeziei - a multor motive tinic romantice. Satanismu macabrul r.e. ..Jo~ot"
mantic
aju~na in- simbolism. Temele
~ simbolur.rte ~inadapHirii co n~!t
chrnte, luind
adeseori form .P~xistice. _ _N. _dentificam
oare o precisa sursa romantica in atitudinea de
fronda airrara a a~a-.Ql.!!!!] tilor ,poeti damnati" ? Privite mai de aproape, in spirit analitic, aceste teme romantice prezinta insa unele
modifidiri, au unele semnificatii noi pe care
istoricul literar e dator sa le consemneze.
Spuneam ca la Eminescu, In poeziile pe
tema epigonismului", este reluata antinomia
"
'~
romantica tub's ingenuitatea spontana $t gmdire. considerata ca o facultate sterila;-a~
_g_atoa e.
;;,.
ln diferite forme, opozitia dintre con~tiinta,
ratiune, pe de o parte, ~i viata (ca stare pri-

sa

102

diala, capabila sa stabileasca raporturi inf~tdi v - magice cu lumea), pe de alta parte, o


lit sfa lam la toti romanticii germani. Contratit <t ia e solutionata printr-o condamnare ~i
,,h,tndonare a gindirii in favoarea unei expan,i tllti a fortelor irationale ale sufletului. Renun(.IITa la luciditate se traduce prin descoperirea
'" 'ei tehnici ~i etici a visului 1 Unii urmaresc
".tnulare voluntadi a ratiunii (Jean Paul Richit'r, de pilda, se exersa in arta de a-~i provoca
v isc In stare de veghe, vise ale caror premise
It- alegea singur, dar care sfiqeau prin a se
dcsfa~ura imprevizibil, fara controlul subiecft~l u i). Poet al unui alt moment istoric, Emilltscu n-ar mai fi putut proceda a~a. lntre cei
doi termeni opu~i se stabile~te acum o tensiune
,lcctrica. Poetul nu poate sa nu tina seama
rezultatele g!nd_iru e a uturor mi' ;LJcfor ~i idealurilor sale - , dur a cum nu se
poate imp~dica sa aspire, la modul romantic,
wre ~adm l spon taneitatii naive. Eminescu are
" mare capacitate in directiaaceea ce am numi
f ;:].irea dilematica, form~ pe care o ia acuta sa
dczbatere inteiectuaHi. $i apoi, insa~i gind-irea
( ron~ tiinta a determinismului ineluctabil) pe
care-o condamna el este structural altceva.. deIIIII I

1
fntr-o substantiaHi carte, L e 1omantisme allemand
'' le reve, Cahiers du Sud, 1936, Albert Beguin discuta
I' ' ,,iJJema sub numeroasele ei aspecte particulare.

103

,.

d
iunea e care romanticii o lnlocuiau atlt
, de u~or cu insp1ratia, visul
1 1a etc.
cep 1
1 e1 teoretice schopenhaueriene (extrase mai ales din filozofia moral a,
cum remarca pe buna dreptate Tudor Vianu in
capitolul Eminescu ~i etica lui Schopenhauer
din Poesia lui Eminescu, 1930) , poetul romin
le integreaza unui alt context, unei sensibilitati
particulare, dindu-le un sens nu o data diferit
de acel original. Eroarea unora dintre comentatorii mai vechi ai poeziei eminesciene, atunci
dnd ~i -au propus sa ia in discutie problema infh entei lui Schopenh auer, a constat mai ales
In perspectiva limitata pe care au adoptat-o :
ei s-au multumit sa identifice paralelismele ~i
corespondentele uneori evidente, fara a tine
seama de implicatiile specifice pe care le capata unele idci schopenhaueriene J'n opera marelui poet, de locul real pe care-1 ocup a ele
in sinteza vie de tendinte intelectual-afectivc a
ceea ce numim personalitatea eminesciana.
Nu ne vom referi aici dedt la un aspect particular, totu~i nu lipsit de o semnificatie mai
larga. E cert ca In vremea dnd scria Epigonii,
Eminescu avea cuno~tinta de sistema lui Schopenhauer, cu care luase probabil un prim contact (prin vulgarizarea lui Scherzel, unul d intre profesorii gimnaziului din Cernauti) inca
din 1866. Tinind seama de aceste imprejurari,
104

111 :.e pare interesant de consemnat di se pot


"l cnlil'i ca in filozofia Epigonilor neindoielnice
oil ~nle
schopenhaueriene. Versul M oartea
'" '' c de vte ii viata. succ~de !a moarte " - cu;" sttgereaza ghilimete e o os1 e e poet, 111 <' a fi chiar un citat din filozoful german,
" c a formulat adeseori ideea circuitului etern
.d voi ntei de a trai, moartea fiind o simpla
' I ol pa. Tot schopenhaueriana e ~i afirmatia ca
l111nca e li sita de orice finalitate, teoria ca toltd c iluzie (reprezentare su tectiva etc. Dispnant gladale a epigonilor, poetul ii opune
Ins a, spre a o in j osi, atitudinea increzatoare ~i
oplimista a scriitorilor din trecut - multi
dintre ei luptatori in revolutia de la 1848 .
. Mai pot !i reinviate idealurile lor atit de nol
hdc? Emmescu este sceptic in aceasta privinf,a. 0 luciditate tragica - de esenta supe' ioa ra - i~ i pune pecetea ~i asupra gindirii
sale. Ca dezbatere asupra artei, Epigonii reprezinta un drn-cele mai impresionante aocutnente ale cn2ei con*tiintei estefrce- romantice
di!l intreaga literatura universaH:- lntr-un sens
similar trebuie interpretate ~i celela!te poezii
lliscutate - toate atestlnd importanta pe care a
a tribuit-o marele poet problematicii
nil or: re uata, m ung mn diferite, de-a lungul
unei perioade de aproape zece ani. Cum s-a
azut, analiza motivului Epigonilor poate fo-

105

\
_,

,.

dt ratiunea pe care romanticii o inlocuia!!.,.a tit


, de' u~or cu inspiratia, visul i * a etc.
cep 1
1 e1 teoretice schopenhaueriene (extrase mai ales din filozofia moraHi,
cum remarca pe buna dreptate Tudor Vianu in
capitolul Eminescu ~i etica lui Schopenhauer
din Poesia lui Eminescu, 1930), poetul romin
le integreaza unui alt context, unei sensibilitati
particulare, dtndu-le un sens nu o data diferit
de acel original. Eroarea unora dintre comentatorii mai vechi ai poeziei eminesciene, atunci
cind ~i-au propus sa ia in discutie problema influentei lui Schopenhauer, a constat mai ales
In perspectiva limitata pe care au adoptat-o :
ei s-au multumit sa identifice paralelismele ~i
corespondentele uneori evidente, fara a tine
seama de implicatiile specifice pe care le capata unele idei schopenhaueriene 1n opera marelui poet, de locul real pe care-1 ocupa e1e
in sinteza vie de tendinte intelectual-afectivc a
ceca ce numim personalitatea eminesciana.
Nu ne vom referi aici declt la un aspect particular, totu~i nu lipsit de o semnificatie mai
larga. E cert di In vremea dnd scria Epigonii,
Eminescu avea cuno~tinta de sistema lui Schopenhauer, cu care luase probabil un prim contact (prin vulgarizarea lui Scherzel, unul dintre profesorii gimnaziului din Cernauti) inca
din 1866. Tinind seama cle aceste imprejurari,
104

ni se pare interesant de consemnat ca se pot


iclentifica in filozofia Epigonilor ne!ndoielnice
ac~nte schopenhaueriene. V ersul Moartea
succedevie ii, viata. succ;Je !a moarte " - cum
o sugereaza ghilimete e o os1 e e poet, pare a fi chiar un citat din filozoful german,
care a formulat acleseori ideea circuitului etern
al voi ntei de a trai, moartea fiind o simpla
dapa. Tot schopenhaueriana e ~i afirmatia ca
I umea e li sit de orice finalitate, teo ria ca totul e iluzie (reprezentare su tectiva etc. Disperarn glac1ale a epigonilor, poetul !i opune
lnsa, spre a o !njosi, atitudinea increzatoare ~i
optimista a scriitor ilor din trecut - multi
dintre ei luptatori in revolutia de la 1848.
Mai pot fi re!nviate iclealurile lor at!t de no-l
b~le? Eminescu este sceptic in aceasta privmta. 0 luciditate tragica - de esenta superioa ra - t~i pune pecetea ~i asupra gindirii
sale. Ca dezbatere asupra artei, Epigonii reprezinta un r dill cele mai impresionante aocu1-r!:ente a le cn2ei coneytiintci estetice romantice
di!l !ntreaga literaturau niversala. Intr-un sens
s-i~i lar trebuie interpretate ~i celelalte poezii
d1scutate- toate atestind importanta pe care a
atribuit-o mmele poet problematicii < u nilor: re uata, In ung mn diferite, de-a lungul
unei perioade de aproape zece ani. Cum s-a
vazut, analiza motivului Epigonilor poate fov

105

losi intr-o incercare de a incadra personalitafe~iFRiFH!sea in n1i~earea ~a romantism~i . Poetul romin nu e un simplu conti nuator al romap ftclttAA ~el lid e, ctrm au fir mat unii dintre istoricii literari din trecut, , un
romantic tirziu"), ci_~e_E_:r:e~n_ti, cu__Qputere arIshca unica, un -rf1()'ffient distinct al istoriei lite{aturii universale, ulterior romantismulm. Directiile in ca;e se dezvolta poezia in aceasta
perioada sint multiple ~i contradictorii : in
Franta, prin Baudelaire, romantismul d t;,.. tip
satanic T noctum pregate~ te teren\ 1l p entr u
simbolism -~ in Anglia, curentul a~a-numitului
, neonunantism" ia aspectul prerafaelitismului t
fo rma de critica estetica a cap italismului ; in
G,..$[maii1a-;-momentul discutat v e reprezen~at de
Richard Wagner care u rmare~te reahzarea
unei sinteze 1~oezie si muzj ~ impletind
elemente romantice ~i elemente decadente, Infr-o fo rmuFa artistica menitll: slt exerci e - . fluenta europeana pina la inceputul secolului
al XX-lea. Judecat in acest context - aici
schitat foarte sumar - Eminescu ilustr;:za in
formele ei cele mai ex liirt'e - i totodafa mai'
patehce 1 emele specifice epocii sale. E de
remarcat faptul important ca, in Rominia
(unde capitalismul era mai putin dezvolt~e
dt in tame ocC1 enfafe- ~r uri""cle- dima~itele feudale erau mu l -mai ii~er9_1lse), traditia romanl06

_l_!;ca. u.n v fi.lon puternic ~i Pt:,9- ;


ea ma1 tram1ca 1mplicati e roman tid
.1 poeziei ~i , de fapt, a intregii opere eminescicne o constituie desigp.r idealul unei arte na(ionale, ca expresie a geniului poporului roc ~
ut1i1 ._D~rect sau indirect, o asemenea teildi nta /
pcrmanenta explica de ce - de~i traind inten~ (
criza euro eana a romantismului --: Eminescu
- - en ' partizanuf unei con: 1.
1 c Jii
enerale des re arta ca -m m complex de valori estehce, e 1ce, soc1al5! ~i un
ad versaraf , autonomiei esteticului". Cu a tit
mai adinc ~i revelator e mesajul
care-1 couJunica dramatica dezbatere interioara din Epigonii ~ i din celelalte poezii cu o sfera problematica asemanatoare.
Analiza motivului Epigonilor - a carui tralare explicita in poezia eminesciana o consta1am in limitele unei perioade care incepe in
1870 Ia Viena ~i merge pina in 1879- poate
a juta la intelegerea diferentiata a unora dintre
orientarile specifice ultimilor ani de creatie ai
poetului (1880-1883). S-a putut observa, desi gur, ca tema Epigonilor vine uneori in atingere
r u una din temele a carei discutie intra direct
In obiectul studiului nostru : aceea a geniului.
Plna la un punct, viziunea eminesciana asupra
g-cniului, a~a cum se exprima ea in poeziile cerrctate in acest capitol, se situeaza in continuitaI ica. r?rezenta

J.: rcs1s....:..

pc

107

tea teoriei romantice a geniului natural, opus


tale~lui, care nu poate opera dedt cu mijloacele . c{inoa~terii rationale ~i caruia ii sint
inaccesibife fulguratrlel~ revelatii .. ale intuitiei
spo:rifane:-Tiupa Herder - principalul initiator, prin ideile sale estetice, al . Stu:m ~n~l
Drang-ului - acest concept al gvem~lm c~pata:
in Germania romantica, o larga Circulatie. $1
pentru Eminescu - dupa cum s-a vazut, In
I coana ~i privaz, de pilda - , Dante sau Shakespeare, Orner sau Calidasa repr:zinta idealul
romantic al geniului natural. Un Id:_al pe rar:
insa nimeni, in lumea contemporana poetuhn,
nu 1-ar mai putea atinge, din pricina necrutatoarei lumini livide, proiectata de gindirea asupra iluziei de~arte a vietii insa~i .
.
Apare insa la Eminescu, In 1:ar:e. sub mfluena lui Schopenhauer, 9i o alta vizmne as u~
1tea
pra gemulm.
Nu s on
..
de idea~i de inalta.~_Pirit~wla, ca reac~1
fata de_solicitarile medmhn soCI~l co.rupt, alcatu!esc notele princip<!k--ale gemulm, ..a~a .cum
n concepe poetul mai :les In~ v a__n1 ~e
creatie. Dupa cum am mcercat sa ar~tam m
primul capitol al studiului nostru, t:ona schopenhaueriana a geniului porne~te ~~. e.a de la
dteva reprezentari romantice (nefenCirea geniului pe pamint, naivitatea sublima 9i melancolia lui etc.), carora li se adauga lnsa citeva

101)

tdisaturi noi. Capabil de a se elibera de vointa,


de instinctul de conservare, geniul are, pe calea
unei intuitii intelectuale, acces spre lu mea ideilo r universale platonice. Daca imaginea hercleri ana a geniului era dominata, in ultima instanta, de principiul sensibilitatii (entuziasm,
capacitate participativa etc.), imaginea schopcnhaueriana insista mai mult asupra principi ului intelectual (sediul acelei forte intuitive
de: care vorbe~te el este inteleclul), de unde
.tcca universalitate ~i obiectivitate senina a lucrarii geniului etc. Mai ales in ul tima parte a
activitatii sale, Eminescu pare a adera la o conccptie intr-o masura similara a geniului . .E nercsar sa subliniem
numai zntr-o masuT?i, deoa rece adeseori s-a pus semnul identitatii intrc
felu l cum e infati~a t geniul, de pilda in Lucea/e ntl, ~i teoria schopenhaueriana. Dar gcniul
I; Eminescu nu reprezinta stadiul. recomandat
de fi lozoful german, al contem la iei ..l!.m.raxice, ci - acest lucru va reie~i limpe- e din
.. ;;-pitOlcle urmatoare - 0 fo rma sublimati'L,a
inadaptabilitatii titanice, cuiin sens critic pre( is. Ceea ce I-a atras ~ poet n1 "iiic't'fina lui
Scl10penhauer asupra genit~lui - in conformit.tlc, de altfel , cu o linie evolutiva intima a
I11Sa~ i creatiei sale - a fost acea capacjtaJe,..

ca

----------

cl ~~1~; ~ectuala! ~cea. putinta de a p~~


cl 10cow
acc idental ~J particular, pe care 1 le
- -
.

__..

109

atribuia metafizicianul Vointei. Pe aceasHi cale,


Eminescu depa~e~te dilema epi onismului ~i
descopera mare ta
ru, a inaltelor perspective filozofice. Chiat ignorat ~i obscur
intr-o societate meschina, gemalul astronom din
Scrisoarea I ramine o figura sublima. Ajuns la
matuma e, < mi~scu are deplina con~tiinta a
valorii sale. E, acesta, un sentiment titanian. 0
intensa mindrie vibreaza, ca un arc incordat
din care sageata e gata oridnd sa ti~neasca, ~
versurile ultimilor ani de creatie. Sa rearmnti~ Scrisoarea 11 (:,Daca port cu u~urinta ~i cu
z1mbet a lor -~ra, I Laudele lor desigur m-ar
mihni peste masura "), sa reamintim Luceafarul, Glossa, sau aparent sentimentala poezie Pe
linga plopii fara sot (1883) , in care, cum remarca subtil lbraileanu 1 se exprima de fapt
Hyperion :

Dlndu-mi din ochiul Hiu senin


0 raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
0 stea s-ar fi aprins ;
Ai fi trait 1n veci de veci
Si rlnduri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret.

1 G. lbraileanu, Scriitori romni ~i straini, Ed. Viata


romlneasdi, 1926 (cap. Eminescu, Pe Unga plopii fara

sot).
110

?rgo.liul titanic devine o tdisatu v

v
a liguni geni"ului
ra esentiala
a~a cum
' fv
nescu in ultim.. ' . d
? m att~eaza' Emi11 am
e creatie D v
v
poet traise cu acuitat
. upa. ce tmarul

e, ca . un di C~-- - I
cnz~ con~tuntei ro
f.
. u.r.wae e
nismului, la 30 de rna~ t;e,~enhmentul e ~maturizari a~ntu deplinei
depa~ita ~i inloc ~to t em~ este depa~ita. Este
m a cu a tele

.
nante pentru ca d b t
' mat tmpresiO. '
ez a erea lor a 1 1
.
mai mare altitudin
. v
re oc a o ~~
o puritate
e poe~tca: unde aerul este de
aproape pnmeJdioasa
adaptati atmosferei din zone
.. pentru cei
mat JOase.

PARTICIPARE SAU ATARAXTE?

Problema raporturilor intre o timism i


pesim~~ opera eminesciana a fo~t discu tata in numeroase rinduri, dar a examma toate
opiniile - cu nuante atit de diverse - care
au fost exprimate in aceasta privinta e o operatic nu numai fastidioasa, ci ~i steriHi, de
vr~me ce s-a ajuns mai demult la o concluzie
acceptata in linii generale de toata lumea :
pe planul gindirii teoretice, atitudinea poetului este adeseori pesimista~ fn timp ce pe p an
~ental se constata o alternanta intre manifestarile jubilative ~i cei-;;- JePr-esive, fara -o
predominanta exclusiva a unora sau altora.
0 caracterizare a pesimismului eminescian,
cu stabilirea implicatiilor speci{ice ~i a limitelor sale, intra in chip firesc in obiectul studiului nostru, care, prin analiza simbolurilor
titanului ~i geniului, incearca sa descopere
clteva dintre directiile ~i dimensiunile etosului
eminescian. Or, pesimismul se lnscrie in sfera
atitudinilor intelectuale cu o pre<jsa semnifi11 ~

c~tiev etivdi. Dupa cum s-a vazut, etica titamana sta sub semnul unui intens sentiment al
~voltei, proiectat in mari gesturi destructive.
Sufleh~l t~tanic e staplnit de puternice vibratii,
~e pasmm cu largi ecouri vuitoare, c,;a ale manlor cascade. Dar sufletul geniului ? Pe linia
h:i ~ai~rescu, multi au vorbit de imperturbablla mdtferenta a figurii geniului eminescian
de capacitatea lui de a contempla cu absolut~
obiectivitate spectacolul lumii. Cum motivul
geniul_ui ocupa un loc important In creatia de
matuntate a lui Eminescu, s-a putut ajunge
uneori la afirmatia ca substanta insa~i a lirisrn_ului sau, exprimata deplin, ar implica atitudmea pasiviti:itii ataractice, In perfecta corespondenta cu idealul schopenhauerian. Dar
- cum constatam ~i mai 1nainte - intre titanul eminescian ~i geniu (Hyperion) nu exista
n_ ~o~uti~ _de c_o~tinuitate, ci, dimpotriva, 0 spe< .Ctca ~~ med1ta fu ziune.Jeninatatea geniului
nu .~j~din ap~tie ]__ diceala ci dintr-o
:at blimare a impulsurilor de revolta titaniene.
I )isc_utia acestei probleme face necesara, In
< o J.lb~uarea celor spuse in capitolul anterior,
n:Jcnrea la influenta schopenhaueriana, cu
:1ortul de a o circumscrie ~i de a o explica
111 contextul_ lntregii personalitati a poetului ;
ck a determma, pe dt posibil, nuantele pe care
lc capata idei.le pesi mismului filozofi c, functia
113

pe care-o 1ndepl in esc In opera eminesciana.


Gici poezia lui Eminescu asociaza motive ~i
teme literare care, adeseori, n-au nimic comun,
ba chiar ar implica - pe un plan riguros conceptual - o contradictie a schopenhauerismului : astfel, titanisml!}, profetismul polemic
(care, de pild a, ve$tejind c.orupt;;, prezentului,
exalta In schimb frumusetea eroica. a trecutului) etc. ApoL_ ca poet al iubirii ~i naturii,
Eminescu este dep arte ae VIZIUnea sum --ra-a
filozofului , Vointei", care recomanda anihilarea instinctualului prin asceza, autoflagelare.
G. C~.Iinescu, atunci dnd discuta filozofia teoretica ~i practica a poetului, remarca la un
moment dat ca atitudinea fata de natura a lui
Eminescu reprezinta punctul lui de despKrtir~
fata de conceptia scho enhaueriana. ..Pentru
Eminescu, temperamentul de poet ~i om cu
seve bogate, transcenderea naturii e un lucru
greu de 1nfaptuit" ... ; el considera , bun ceea
ce e conform naturii ~i rau ceea ce adultereaza
natura", Hlurindu-~i un concept al , fericirii
relati ve", al dlrei instrument sigur e instinctul, dorin ta de , relntoarcere la conditiile spetei" (Opem lui Mihai Eminescu, I , p. 107).
Aspiratia eminesciana spre totalitate, spre cuprinderea integrala a realului - atitudine care
se situeaza 1n continuitatea traditiei romantice - nu poate fi pusa nicicum In relatie cu
11-1

schopenhauerism ul ; cu atlt mai putin, draj


o-ostea lui nedezmintita fata de patne ~ ~ valo-/
~~ u: .popu ar, espre care avem atltea\
marturu gra1toare.
Trebuie luat, apoi , in considerare marele
filon al patetisniului social care strabate i:ntreaga poeZie emm soana, de la primele manifestari ale adolescentului de geniu ~i p1na la
Scrisoarea III sau Doina. Chiar daca Scrisoarea Ill nu poate fi considerata o poema In
linia titanica - pentru ca lipsesc proiectiile
mitic-simbolice care sa permita identificarea
acestui motiv - prin spiritul ei, prin tonul
vehement polem ic din partea a doua, prin
unele detalii semnificative, ea apartine evident unui ~t de structura ~ i_2ensib ilitate.__ti.::_
tanica. De altfel, marii satirici amari ai
romantismului fusesera ~i ei poeti cu puternice
resurse titaniene. Byron, Shelley, Hugo (cu
<d e carui Pt)Jepse - Lee; Clu1timents - satira
eminesciana din Scrisori prezinta 1nrudiri) au
derat adeseori la formele lirismului polemic
cleschis, compun!nd opere care, l'n absenta simbolurilor exterioare, pastrau suflul interior al
t itanism ul ui . lnvectivele strivitoare pe care
Eminesc u le ad reseaza, In Scrisoarea !II, parazi tilor sociali, fal~ilor patrioti, demagogilor
ci nici ~ i cretini, tuturor paiatelor politice care
,. nnmai banul il v1neaza ~j c!stigul fara munca",
ll5

sint rostite de la o altitudine etidi a profetismului negativ, sJ'nt, in fond, uite blesteme
~ Cei care con damna nemernicia ~i
putreziciunea .morala a parazitilor- eroulliric
e colectiv - au, dintr-un exces de minie,
,fata... sceptic-rece" , cum spune poetul. Sane
amintim ca. aceasta asoCiere de termeni
- scepticism ~i raceala - exprima o trasatura esentiala a demonului eminescian :
Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece.
Vii mirati, cum de minciuna astazi nu vi se mai trece ?
C1nd vedem eli toti aceia care vorbe mari arundi
Nurnai banul il vineaza ~i d~ti gul Hira mundi,
Azi, dnd fraza lustruita nu nc poate in~ela ,
Astazi altii sint de vina, domnii mei, nu este a~a ?
Prea v-ati aratat arama, sf1~iind aceasta tara,
Prea facurati n eamul nostru de ru~ine ~i oca ra,
Prea v-ati batut joe de limba, de sirabuni ~ i obicei,
Ca sa nu sc-arate-odata cc s1ntcti - ni~te mi~ei !
Da, d~tigul fiha mun di, iata singura pornire ;
Virtutea? e-o n erozie ; Geniul ? o nefericire.

0 similara raceala demoniaca este caracteristidi ~i geniului - ca simbol poetic (Lureafarul). 0 raceala in care insa se poate identifica o dureroasa dialectica a sentimentelor ~i
ideilor. 0 raceala care exprima, lnainte de
toate, inflexibilitate, rigoare etidi, intr-o poezie a puritatii eroice ~i tragice.
Se pune ]ntrebarea, a~adar, daca Eminescu
a adoptat sau a vrut macar sa adopte in chip

consecvent, ca atitudine artistic~, aspiratia spre


idealul ataraxiei, pe care II recomanCia Schopenhauer. Parerea noastra este di, prin intreaga structura a sensibilitatii sal~ prin tern- ~
peramentul sau deschis, receptiv (melancolia
lui fiind un reflex al acestei receptivitati
exceptionale, ~i nu o melancolie ,metafizidi")
prin aderentele lui la viata colectiva a poporului - datatoare de forte ~i certitudini - Eminescu n-ar fi putut adera la o etica a pasivitatii, a contemplatiei indiferente. Ce sens
trebuie atribuit aiunci unora dintre lnclemn urile explicite formulate de poet, de pilda, 1n
celebra ~i aclmirabila Glossa? 0 analiza atenta
va putea releva aici un substrat critic de o
deosebita elocventa, exprimat printr-o ironie
.Q_e id~, printr-o virulenta distilata In mari
concepte, care nu caracterizeaza dtu~i de putin
spiritul resemnarii stoice. Daca Glossa e rodul
unei posturi contemplative a eului poet~e
cuvine subliniat ca nu e vorba aici de 0 ~
..t.cr.J.ulli!tie apatica, ci de una profund ironi.c.ii.
~i critic..!L.urmarind smulge~~ilot:...d~ p
chJ.puril~_Jllikrnicilo.r.. (pentru a pune in evidenta slabiciunea lor, jalnica nebunie a actiunii lor, dintr-o perspectiva inalt filozofica),
11rmarind ,demitizarea" unor mituri in~eHi
loare. Poezia trebuie situata in contextul une1

11 6

117

largi tendintt: literare moderne, dezvoltata Inca


din prima jumatate a secolului al XIX-lea,
tendinta polemica In raport cu unele reprezentari conventionale transmise de epocile
anterioare ~i concretizata, pe una din directiile
ei importante, prin ceea ce s-a numit procesul
de , dezeroizare " a eroicului. 0 ~Ii~-d~ d.ei
incontestabil scho enhauet~B~ sint folosite de
poet lntr-un sens demistificator. Se poate observa ca actul critic in Glossa - ca ~i in alte
poezii satirice eminesciene - J~le~te adeseori
obiective sociale (indicatie pretioasa asupra
cauzelor reale ale pesimismului poetului) :

Privitor ca la tc atru
Tu 1n lume sa te-nchipui :
J oacc unul ~i pe patru
Totusi tu g hi ci-vei chipu - i.

So art a geniului (caci despre el este vorba


in Glossa) apare dinainte pecetluita intr-o
lume ai direi actori principali slnt ,mi~eii " ~i
~ na.taraii" .

Nu spe ra cind vezi mi~eii


La izb!nda faclnd punte,
Te-or 1ntrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte :
Teama n-ai, cata-vor iadi~i
Tntre dln~ii sa se plece,
Nu te prinde lor tovadi ~ :
Ce e val, ca valul trece.
118

~turile, preceptele morale se adreseaza

cum sugeram, ~ui inadaptat genial, unei fap~


~ hyperionice, ale caret tdealuri sm condamnate sa ramlna fara ecou practic. Refuzul
d~ a ~artici~a. la spectacolul lumii, atit de jaim e ~~ dAe nd1col I? acela.~i timp, nu-~i afla
lememl m vreo la~1tate egoista, ci intr-o con,ftiin(a ;-inefiaen fez, con]ugatf. cu dorinta de
;.:. nu se murdari In atingere cu universala
coruptie, care se !nfa~oara in iluzii ademenitoare, , mome~te" cu luciile ei ,mreje" :
De te-ating, sa feri in laturi
De hulesc, sa taci din g ura ;'
Cc mai vrei cu -a tale sfaturi.
Daca ~tii a lor masura
Zica toti ce vor sa zic~
Treaca-n lume cine-o t;ece
Ca sa nu-ndrage~ti nimica, ,
Tu riimii la loale rece.

_!{ace~~ e de fapt un ,e,rotest al spiritului,


o,. reactieA polemidt, ~i _nu o simpla abdicare. -'
C.me nu mtelege aceasta nu a intuit niciodata
dialectica tensiunilor interioare ale poeziei.
~sa trebuie integrata, pentru a fi interpre tata adecvat, ansamblului liricii emines~- Ea l~i va dezvalui atunci coordonate
adlnci, greu de surprins la o analiza separata.
Aspira oare Eminescu sa exprirne aici reco" 'andari etice obiective ~i de valabilitate um119

versala i' $i da ~i nu. lUspunsul la intrebarea


pusa poate fi afirmativ in masura in care poetul indica temeiurile unei atitudini de repudiere fata de proasta intocmire a lumii. Glossa
e animata de suflul unei revolte lucide, asociata insa - semn al aceleia~i structur i- duale
de care am mai vorbit - unei viziuni fataliste. Pe de alta parte, poezia reprezinta un
moment al dramaticei dezbatcri launtrice a
insu~ i creatorului : un moment care trebuie
incadrat intr-a succesiune. c~ monolog ink
rior, Glossa p!:Qpune unele solutii_ etice subi~c_
tive : un eroism al solitndin.ii : al izolarii
~n tare, aspiratia spre _JLuri.tat.e.__glaciaHi,
realizata pri;-contempla'tia ironica: E acesta
un aspect al valorii de autoconfesiune pe care
o are orice mare poezie. Solutiile numite , subiective" nu incheie, in Glossa, marea dezbatere in care e angajata intreaga biografie
artistica a lui Eminescu ; nu sint nici solutiile
cele mai frecvente la care ajunge poetul. 1
1
Semnificatia critica a Glossei - cu atit mai convingator ilustrata cu cit e dedusa dintr-o privire in
spirit comparatist asupra evolutiei motivului , lumea ca
teatru" - a fost pusa in valoare de Tudor Vianu,
intr-o pagina de o remarcabila densitate (Eminescu,
in volumul Literatura zmiversala ~i literatura na(.ionalii,
E.S.P.L.A., 1956) : ,Pentru privirile filo zofului deprins
sa recuno ascli legilc eterne, viata poate aparea ca o
comed ic ~i oamenii ca ni~te actori care repeta mereu
acela~ i rol. Comparatia vietii cu teatrul ~ i a oamenilor

Ca ~i in cazul multor alte poezii eminesciene, cercetarea variantelor Glossei este


revelatoare. Dupa cum a stabilit Perpessicius
In editia monumentala (vol. III, Nate ,~i variante, cap. Glossa, pp. 83-112), elaborarea
acestei poezii se intinde pe o perioada de opt
am: 1874-1 882. Textul publicat de Maiorescu, in editia din 1883, nu e ultimul, ci
dateaza din 1880. Compararea celor doua
variante ce pot fi considerate, din punctul de
vedere al perfectiunii artistice, la o egaUi inaliime - ne referim la Glo.ua din editia Maiocu actorii este un moliv provenit din antichitate, de !a
Epictet ~i Marc-Aureliu, uncle 1-au gasit Shakespeare
~ i Calderon. E l revine ~i in Glossa lui Eminescu. D ar
pe dnd In antichitate sau In Contra Reforma, comparati a era menita sa sprijine pietatea paglnului sau a
cre~tinului supus armoniei prestabilite a lumii, In care
fiecare are datoria sa se supuna rolului ce i-a fost
lncred intat de logosul universal, aceea~i comparatie are
Ia modernul Eminescu, atins de spiritul revoltei, scopul
de a divulga comedia vietii ~i de a injosi pe acei
care l~i asuma falnicia unor roluri In contrast inveselitor cu monotonia repetarii lor. Tirania care ne umple
de spaima se degradeaza In ochii aceluia care o prive~te
In felul accsta. De aci recomandatia poetului, inaltat
la ataraxi c stoicli : Nu spera ~i nu ai teama, I Ce e
val ca valul trece ; I De te-ndeamna, de te cheama I
T u ramli la toate rece. Aceas tii recomandare a ascultat-o rareori poetul lnsu~i ." Observat ii pe marginea
Glossei a mai facut T . Vi anu, In afara cartii despre
Poesia lui Eminescu, 1930, In studiul Din istoria unei
teme poetice : lumea ca teatm, cuprins In volumul
Studii de literat urii. universala ~i comparatii., Ed. Aca.demiei, 1963.

120
12 1


rescu ~i la manuscrisul din 1882- e in masura
sa nuanteze analiza in adlncime a acestei
geniale poezii. Operatia propusa va scoate in
relief, In afara comuniHitii motivului general,
filozofic, dteva importante note diferentiale.
F aceam mai lnainte observatia ca in Glossa,
de toti cunoscuta, e.lJI poetic adopta o atitndi Jle..-_
cr" ;
olemica, tinzlnd sa
a. te . osnicia
- dg.r $i vanitatea - oricar.ej stdidanii de.__a .
obtiu..e marjrea 89Gi~fericirea iJuzorie a
puterii, intr-o lu~sential nedreapta~ Comparatia celor doua variante e in masura sa
lntareasca o asemenea afirmatie. Mai intii,
trebuie sa avem in vedere faptul ca textul
.,definitiv" al editiei Maiorescu (de fapt, cum
am vazut, provizoriu de vreme ce Eminescu
a revenit asupra lui) coincide, ca perioada de
creatie,
cu procesul de elaborare a Scrisorilor
\
(1879-1881). Ceva din efervescenta satirica
a marilor poeme se simte, firesc, ~ i In Glossa.
Manuscrisul ulterior, eel din 1882 - inscriindu-se cronologic in perioada dominata de
preocuparea desaviqirii Luceafarului -, prezinta o estompare a accentelor polemice. Cum
observa ~i Perpessicius, avem de-a face cu o
anume infiltratie in Glossa a motivului din
Luceafarul.. ~roni~ filozofica face Joe in acest
;
text expres1e1 une1 dureroase nostalgii a infinitului. Daca l'n Glossa anului 1880 lumea
v

terestra era contemplata oarecum , d~un:-_


t m '' , poetul recomandJ'nd atitudinea spectator ului care se retrage , l'n colt " ~i ~etr:,:ce ~
sine . cu ironie, pe seama celor ce joaca, tar~
s-o ~tie, rolurile lor grote~ti pe _scena vietii~n varianta din 1882 punctul dm care e contemplata comedia existentei e unu~ mai inalt,
extramundan, stelar. Stilistic vorbmd - dar
~u evidente consecinte intr-un plan mai !arg textul din 1880 este lipsit de orice reprezent~r<:.
cosmica, de parca. poetul ar fi avut in veder:
er Constatarea se impune dupa
0 lu~; fara
Jectura variantei din~ care ele~1ent~l
f..OSmic revine mereJJ. Lasam la o parte ~ma,gt
nea prilejuita de soarele care, ~~,un_c1 c~nd
.<!pun e,, ~a
, .~ar e. pe o alta fat-a lumu (tmagme
p rovenita din variante mai vechi ~i reluata i~
Cu miine zilele-ti adaogi) , pentru a ne refen
la altele, mm caracteristice in directia celor
souse :
.
. , Timpul care bate-n stele I ~ate pulsul ~~
,lt1 t"ne"
1
'. sau , In zadar y~i tim pi ~~ stele IN e-ar

parea luneditoare" ; sau: ,~ur~:i muzica dm


sfere I Izvorind de sus, te chiama ; sa~, foarte
elocventele versuri : "Tu te-ndreapta dup-o
raza I $i ramii senin ~i rece" Dar impresia
Q_e grandoare ~i de privire din ina~t, car~ se
asociaza acestei ultime vanante a Glossez, e

122
123


greu de sugerat p rin citate fragmentare ; iata
de ce vo~ ceda ispitei de a reproduce dteva
strofe :
In zadar ~i ti~rteJe.
Ne-ar parea lunccatoare,
Sunt ca frunze toate cele
Din copacul ce nu moare.
P este-un an revin In stoluri
Paseri ce se-ntind sa piece,
Intre-a vietii doua poluri
T otul sta ~i totul trece.
N ll Spera, caci pentru tine
Este grea a vietii puntc,
Te-ar 1ntrece ori ~i cine,
Chiar sa fii Cll stea In frunte
Numai muzica din sfere
.~
Isvorlnd de sus, te chi;ma...
In pacatc ~i-n parere
Nu spera ~i nu ai tcama.
De te-ating, sa feri In laturi
De hulesc, sa taci din gura '
Nu lndrepti cu-a tale sfaturi
~ele strlmbe din natura.
Creaza toti ce vor sa creaza
Tread falnic cine-o trece '

Tt~up-<>-- l'a-z.~
i ramli el}i_n .i

-!:_CCC

Au disparut din varianta ultima a Glossei


~feririle direct polemice (,Joace unul ~i pe
. """
...
P a t ru " ; ~
,natarau
; tema teatruv

'-'""")

--------

124

lui, avind o importanta axiala in textul din


1880 (caci este reluata, sub diferite forme, in
patru strofe - a 3-a, a 4-a, a 6-a ~i a 7-a),
se gase~te acum izolata intr-o singura strofa ;
apoi, o alta diferenta semnificativa : pentru
acela care prive~te realitatea dintr-un unghi
sis!_eral e firesc ca ea sa nu-i mai apadi . a,____
de primejdioase tenta .n. n r-adevar, manuin t8"82-nu mai-pumene~te de-ale lumii
, lu-fi!_ mreje", de ,dntecul de sirena" etc. lata
a~adar cum o poezie ie~ita dintr-o atitudine
de amara ironie filozofica ?i de incordare polemica abia disimulaUi exprima, intr-o forma
mai tirzie, o tulburatoare nostalgie, calma ~i
cnina, a infinitului, pierzindu-~i in buna ma,sura duriHitile sarcastice ~i acea vehementa
1stapinita a tonului. Aceasta Glossa din 1882
I aduce marturie despre un alt moment al dezba terii interioare pe care-o reprezinta lirica
eminesciana 1n intregul ei. Aflam un exemplu
de ataraxie/stoica mai concludent in varianta
ultima a Glossei ? Greu de sustinut o asemenea parere in legatura cu o poezie a aspira?iei,
a atlt de romanticei aspiratii spre infinit, spre
lnaltimile ashale. Filozofic vorbind, acest text
;d Glossei, ca ~i cele care 1-au precedat In
ti mp, reia motive schopenhaueriene. identificate
rlincolo de orice dubiu in cercetari mai vechi.
In actul poetic, insa, aceste motive capata sem125

nificatii conexe, se imbogatesc cu nuante esentiale (caci nuantele slnt, in poezie, esentiale),
se eminescianizeaza profund. Glossa, in cele
doua variante analizate, exprima 0 marturie
patetica, obiectivata. Clasica prin echilibrul expresiei, prin tonul gnomic, prin transformarea
lui eu In tu impersonal (persoana a doua e
specifica satirei eminesciene), poezia apartine
totu~i, prin aproape toate implicatiile ei, sferei de sentimente a romantismului. E, cum am
mai spus, o confesiune, dar deghizata In forme
,clasice ", hieratice ~i, prin aceasta, cu atlt
mai impresionanta pentru eel care ~tie sa patrunda sub sclipirea lor impersonaUi, spre fondul de nobila suferinta, spre documentul uman
pe care-1 constituie Glossa : document al inadaptarii geniale, al unei mari sensibilitati
ultragiate.
De altfel - dincolo de putinele marturii
din care s-a putut legitima, printr-o interpretare unilateral estetica, teoria seninatatii ataractice ca dimensiune interna a lirismului
eminescian - am putea ilustra, prin exemple
numeroase ~i concludente, imensa capacitate
participativa a poetului. Natura esential pa' sionala, in permanenta confruntare cu ea insa~i
~i cu lumea lnconjuratoare, Eminescu investe~te realitatile, asupra carora se proiecteaza
fascicolul atentiei sale, cu o importanta covlr126

~itoare, de uncle ~i delimitarile sau adeziunile


sale pline de un inalt sentiment al responsabilitatii. Pesimismul sau nu este niciodata
amoral (bazat pe o negare sau o neincredere
in valorile etice), ci, dimpotriva, apare ca
rezultatul unei permanente stdidanii de apreciere ~i ierarhizare a fenomenelor. Experienta
eminesciana - in acest plan de discutie comunica tensiunile interne a ceea ce am numi
un umanism tragic. rn chip firesc, 0 astf d de
pozitie intelectuala ~i afectiva confera o marc
extensie functiilor critice, evaluarilor negative,
dar totdeauna acestea deriva din idealul pozitiv. Intr-o postuma intitulata N oi amzndoi
avem acela~i dascal (1879), Eminescu a exprimat foarte limpede nuanta etica a pesimismului sau, resorturile lui adlnci. 0 aceea~i manifestare exterioadi - poetul mediteaza asupra
unui aforism latin - poate proveni din cauze
profund diferite ; o aceea~ i idee poate fi
sustinuta pentru scopuri opuse, cu sinceritate,
cu noblete morala, de unul, lntr-un spirit josmc ~i demagogic, de altul :

Noi amindoi avem acela~ i dasdi l.


~colari sintem ac eleia~i pareri ...
Unitul gind oricine recuno asca-1.
Ce ~ti i tu azi, eu am ~tiut de eri.
De-a.celea~i lucruri pllngem noi ~i riclem ...
Non idem est si duo rliwnt idem.
127

Tu zici di patria e-n dedidere


De rls ~i de ocara c-am ajuns ;
Clnd cineva opinia mi-ar cere
El ar primi tot astfel de raspu;JS,
Ca de ru~ine ochii sa -i lnchidem :
Non idem est si duo dicunt idem .
Caci din adlncul glndurilor tale
Rasare ura, din a! meu amor.
Tu ai vrea tot sa mearga pe-a sa calc,
Eu celui slab li sint de ajutor.
Cu-acela~i glnd, noi totu~i nc dcsfidem :
Non idem est si duo dicunt idem .
Pe mine raul, de~i rid, ma doa~e.
Ma tine lini~ tea vietii-ntregi ;
Iar tu uiti tot Ia raza de splendoare
,.,Ce-o
.. varsa-asupra ta a lumii regi ...
,)1-a' vrea cu proprii miini sa ne ucidem :
Non idem est si duo dicunt idem.

Acest adagiu latin - Non idem. est si duo


dicunt idem - se poate foarte binr:: aplica ~i
raporturilor intre opera lui Eminescu ~i aceea
a ,dascal.ul.ui'~ sau, Schopenhauer. 0 influenta,
cum subhmaza adesea ~tiinta literara contemporana, trebuie privita nu numai din unghiul
transmisiunii, ci ~i din acela al receptarii ei.
A nega influenta lui Schopenhauer, sau a o
mini~aliza cu totul e in fond la fel de gre~it
ca ~~ a stabili o identitate intre orientarile
teor:_tice ale poetului ~i ale filozofului german.
Dupa cum ne- am straduit sa aratam, parale-

lismele ce se pot descoperi 1 intre uncle motive


sau atitudini ale lui Eminescu ~i ideile
schopenhaueriene trebuie considerate dintr-o
perspectiva mai larga, care sa tina seama de
insemnatele deosebiri intre personalitatea poetului ~i aceea a filozofului. Cel care recepteaza
o influenta nu se comporta pasiv fata de ea
(dad nu e un simplu epigon), ci o asimileaza,
o modifica in conformitate cu structura ~i tendintele sale. Ca expresie a unor factori istorici, pesimismul metafizic al lui Schopenhauer
exprima o reactie impotriva revolutiei burgheze din Franta ~i a consecintelor ei, din
punctul de vedere aristocratico-feudal, conservator ~i reactionar, inclinat sa nege sensul
oricarei idei de progres. Universul schopenhauerian e, fundamental, un univers eleatic,
imobil, in care mi~catoare slnt doar aparentele.
Dupa cum s-a vazut intr-un capitol anterior,
filozofia aceasta sumbra se raspinde~te abia
dupa 1848, influenta ei cea mai mare exercitindu-se in ultimele 3-4 decenii ale veacului
trecut. Ea corespunde - fiind nu o data disociata de sensurile ei initiale - starii de deruta
1 Sintem lnclinati sa credem ca au mai dimas putine
izvoare neidentificate. A~adar, sub acest raport, cercetarea influentei schopenhaueriene e practic inchei ata.
R:imine insa deschis ~i fecund domeniul interpretarii ,
a I cxplicarii acestei influente din unghiul receptarii ei.

128

129

~i deziluzie post-revolutionarli In care se afla


o parte a intelectualiditii europene.
Privind influenta schopenhaueriana asuora
lui Eminescu din unghiul receptarii ei, se ~ot
observa doua directii specifice in care aceasta
se manifesta. Pe de o parte, rlinit in marea lui
se~sibilitate de spectacolul mizeriei ~i suferintei poporului sau, poetul e indemnat uneori sa
creada ca insa~i esenta lumii o alcatuiesc
coruptia, egoismul feroce etc. Nu trebuie sa
vedem aici o convingere permanenta a lui
Eminescu, ci doar o proiectie a unor dureroase
experiente, o ipostaza pe care adeseori insu~i
p~etul, prin a:tivitatea sa politica, prin inflacararea sa cetateneasca, o infirma. Un al doilea ~sp~ct al influentei lui Schopenhauer il
consbtUie ceea ce s-ar putea numi critica filozofica a vietii. Desprinzindu-le, poate involuntar, de semnificatiile lor initiale, Eminescu
folose~te uneori ideile schopenhaueriene in directiile pe care i le indica spiritul sau polemic.
Aceste idei capata o coloratura particulara
si.nt adeseo~i insotite de accente sociale puter~
mce. Analiza Glossei, in textul ei eel mai
raspindit, poate constitui o exemplificare. Personalitate dinamica, in neincetata cautare a
unor solutii, Eminescu ramine un mare pa 1-ticipativ chiar ~i atunci cind recepteaza, asimillnd-o, influenta gindirii schopenhaueriene.
130

Substratul generos, tensiunea "idealisHi" (in


sensu! pe care-! dadea Gherea notiunii) se pot
identifica totdeauna in critica filozofica ~i etica
a lumii, a~a cum a conceput-o poetul.
Am incercat pina acum sa indicam citeva
din implicatiile particulare ale pesimismului
eminescian : resorturile lui etice (care presupun un ideal meliorist), tendintele lirice pe
care ~i le asociaza. Ramine totu~i sa stabilim
mai exact limitele intre care se poate vorbi
de pesimism in opera marelui poet. Cind
observa existenta unui "fond prim optimist",
Gherea pornea de la o problema similara.
Pentru criticul Conternporanului, manifestarile
spontane ale sensibilitatii eminesciene (expresia dragostei ~i a intimitatii cu natura) se
inscriau in sfera unei atitudini optimiste, de
tipul ,naturalismului" pagin din antichitate.
Peste un asemenea fond, "s-a altoit pesimismul german", care, la Eminescu, se constata
mai ales in sfera reflectiilor filozofice ~i sociale. Fara a urmari aceste aspecte in determinarile lor mai complexe, in esentiala lor
ciocnire dialectica, Gherea a surprins una din
problemele specifice ale lirismului eminescian.
Exegetii de mai tirziu ai operei poetului chiar daca n-au avut in vedere distinctia stabilita de criticul socialist - au incercat ~i ei sa
circumscrie aria pesimismului .eminescian. Ast131

fel, T.Vianu, in capitolul Pesimism #natura din


Poesia lui Eminescu, vorbe~te de , imblinzirea"
pesimismului lui Eminescu prin contactul cu
natura, care ,li este prietena poetului". Spre
deosebire de un Leopardi sau de un Alfred de
Vigny, deznadejdea lui Eminescu i~i gase~te
alinare in mediul familiar al codrului, al
frumusetilor firii, percepute cu o mare acuitate
senzoriala. Daca la T . Vianu dialogul poetului
cu natura releva o , dulce pasivitate", o ,resemnare", cu totul altfel se infati~eaza el in
viziunea lui G. Calinescu. Eminescu ii apare
ca 0 personalitate telurica, de 0 sanatate exploziva, nutrita de sevele amarui ~i proaspete ale
pamintului acoperit de o proliferanta vegetatie. In numeroase pagini de o exceptionala
forta evocatoare, G. Calinescu a conturat imaginea a ceea ce s-ar putea numi titanismul
naturist al lui Eminescu. Robuste e ~i gracili::_
tate, ampla capacitate ubilativa, elan uri extinse pe scara cosmicului -:.__ iata atitudini ~i
coordonate ale poeziei eminesciene, in care
natura ~i iubirea i~i afla expresia plina de un
farmec iradiant, puternic ~i delicat. Problemele legate de acest aspect nu pot fi , acum,
dedt schitate sumar. Ni se pare insa ca perspectiva deschisa asupra naturii are, in ceea ce
prive~te definirea etosului eminescian, dteva
implicatii care se cer subliniate. E important
132

de aratat ca pentru Eminescu natura nu are


doar 0 valoare com ensatorie f a de insatisactiile ~i mutilarile produse in insul urn~~ de
oCie a e, e ,ctvt izatia" capitalista), ci ~i una
pozitivii.. Sentimentul eminesci~ na.!_urii exprtma o solidaritate socia a i ist~a intr-un
plan foarte vast, cu ecouri foart
dinct, caremerita sa ie studiata. De~i cu accente persO'rl'a:I-;'kcti~ marcate, atunci dnd vorb~
despre natura, poetul se obiectiveaz['f;;_t~-~
anume masura, g asu ui capata inf1exiun.i.!!!.e:i
largt ~i, ~ inia aceluia~i proces, in astfel <J.e
poeili, intonatiile folclorice sint cele mai frecvente. __Chiar ~i in J irica erotic)i emi,nescia9-a
se poate cons tata acest fenomen de relativa
o tee tvare. . Clilinescu f&cea observatia, de
altfel numai partial justa, ca Eminescu e un _
poet al dragostei senzuale, c tar , venerice",
ceca Celiidica robiistetevli=Ila, un_ temperament dir;ct ~ i ~xt~av~rtit. Adevarul e ca exista \
un intreg sector al. eroti~ii e~inescienc in care
)
idi1a se desfa~oara in natura, dupa un ritual
(
subtil folcloric, ~ i in care ppetul expnma ~
regtstru de- sentimente dincolo de individual,
>
reprezentind, sa zicem, psihologia tlnarului indra_gostit al literaturii populare.
sta relativa obiectivare e ~i un mo d - de regenerare,
pen ru ca faceposlbil un contact fecund cu
valori sigure - soliditate mora a, spontane i-

ar

133

tate, sanatate. ln asemenea poezii Eminescu


practic~ uneori, extragind- efecte de delicateta

lirica i _de o subtila savoare, umorul stenic


etu!ant ~i gratios~ c~-- p~~tul -contin~(-~i i~
)!Ceasta ipostaza, un ilon romantic e indscutabil, dar t_rebuie _ar~t_<!t_ c_~, _P!~ _factura ~spe
claTa, inefabila a umorului sentimental (care
n-are nimic comun cu acea ,l.ron"ie romantica"
definita de Friederich Schlegel), un capitol
bogat din poezia erotica a lui Eminescu, raportat Ia experienta romantismului european
in genu! discutat, aduce o prospetime ~i o originalitate incontestabile. Ambianta naturii
treze~te in poet predispozitiile naive, exultarile
~i secretele ingenuitatii. Umorul liric eminescian, dulce ~i invaluitor, e un mod de participare optimista Ia miraculoasa viata a naturii :
Imparat sllivit e codrul,
Neamuri mii ii cres.c sub poale.
Toate inflorind din mila
Codrului, Mariei Sale.
Luna, Soare ~i Luceferi
El le poarta-n a lui herb ,
Imprejuru-i are dame
Si curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei repezi
Purtatori ii sint de ve~ti,
Filomele-i tin orchestrul
Si isvoare spun pove~ti .
134

Peste flori, ce cresc In umbra ,


Linga ape pe potici,
Vezi bejanii de albine,
Armii grele de furnici ...
Hai ~i noi Ia craiul, draga,
Si sa fim din nou copii ,
Ca norocul ~i iubirea
Sa ne para judirii ... etc.
( Poveslea codrului)

Motivul naturii 11i al iubirii ocupa un loc


atlt de lnsemnat in lirica eminesciana, incit
numat un stud'iii analitic extins poate sugera
bogatia de nuante particulare, me ite, ru-care
poetul le investe~te~ RCferinte e t~mgentiale Ia
poezia naturii ~i erosului au avut drept s~
lfia ceasta discutie -despre ci~sul emi~es~ian ,
doar de-a in-dica un dom~iu larg in cat:T. accentele pesimiste- seatenueaza- ~l. nu 0 d_ata,
sint lnlocuite de luminoase exultari. De la
Floaie albastra (poezie de tinerete, scrisa probabil la Viena sau curind dupa aceea, 1872 lnceputul lui 1873) ~i plna Ia Lasa-ti j umea
(elaborata dupa 1878, 1n- perioada deplinei
maturitati) san La mijloc de codru (ale carei
variante merg p1Ii.a -ii:i T8Bl), un sector J ntreg
d in erotica lui Eminescu ta _
tili iem.!!ul unei
seii.Siliilitati de m~r.!!~a acitate euforica --!ilioa
de spontaneitate sanatoasa, robusta ~i infinit
deJicata -In accta~I timp.
.
135

.LUCEAFARUL"

Aparut in 1883 in Almanahul Societatii


Academice ,Romznia ]una" (Viena), reprodus
in Convorbiri literare (1 august 1833) ~i apoi
in prima editie a Poesiilor alcatuWi de Maiorescu (dec. 1883), Luceaf(irul a fost socotit de
aproape toti cei care s-au ocupat de comentarea operei marelui poet ca o ,cheie boWi" .a
lirismului eminescian, ca punctulcel mai inalt
de interferenta a principalclor motive ~i semnificatii eminesciene. Originea poemului e
cunoscuta : ideea Luceafarului i-a fost sugerata poetului, inca din perioada petrecuta la
Berlin, de memorialul de calatorie allui R. Kunisch : Bulwrest und Stambul, Shizzen aus
Ungarn, Rumiinien und der T iirhei (Berlin,
1861), in care autorul german transcria, intre
altele, doua bas me popu!are romine~ti, Fat a-n
gradina de aur ~i T?.nara f(ira corp. Ambele
1-au atras pe Eminescu (atit Fata-n gradina
de aur cJt ~i Miron ~i frumoasa fara corp
- publicate pentru intiia oara de ll. Chendi
1.'36

in 1902, - au fost elaborate curind dupa


lectura cartii lui Kunisch, in 1874-1 875).
Basmul versificat Fata-n gradina de aur nu
poate fi socotit o varianta a Luceafarulu~, c~ci
deosebirile intre cele doua compuJ1en smt
foarte mari. Poemul epic postum reprezinta
insa, in biografia artistica a lui -e;nine~cu,
prima cristalizare a motivului Luceaf~rulz~z. 0
asemenea imprejurare indruma in c111p ftresc
spre studierea comparativ genetica ~ poe~u
lui care a fost considerat- ~i nu fara temet ca' un , testament liric" al geniului eminescian. Aplicarea metodei genetice are avant~
j ul, in cazul Luceafarului, de a ajuta efec.hv
la elucidarea unora dintre cele mai cuprmzatoare simboluri eminesciene in ceea ce au
cle specific, ireductibil.
De~i izvorul principal al Luceafarului fu~ese
identificat inca din anul aparitiei lui, de catre
Moses Gaster.. in a sa Literalura popttlara ro-I
mzna (1883), abia studiile lui D. Caracostea.
au lamurit decisiv problema genezei ma~elm
poem. Avind meritul de a fi stabilit premtsele
1-Ese~t~ unor rnai vechi articole ~i cursuri t!fiversitare
avind drept obiect geneza Luceafarului se gil- se~te concentra ta In volurnul Creativitatea eminesciani'i ~d. Fun 1u 1uJ . 1zvor
datii lor, I 94.'3. p entru stu d .m 1 pnnc1pa
K . ah1
. d'1ca t ra d ucerea b asme I or Jt.ll umsc.
poeme1. se poa te m
u1 n
, Ic ca" tre D . Caracos t ea (D ow1" basme n e C111.pscute
S
i:voarele lui Eminescu, Buc., Editura lib(anel
o'<'C & Co. , 1926).
1.'37

unei discutii genetice asupra Luceafarului, Caracostea dimine insa, in interpretarile sale, tributarul unor conceptii ale esteticii idealiste.
Criticul folose~te punctele de vedere ale teoriei
, configuratiei". Creatia capodoperei - Lucea
farul - ar reprezenta pentru poet indeplinirea
unui , destin" , expresia plenara a structurii saleoriginare, dupa numeroase eforturi ~i bljbiiri
indreptate spre aflarea formei perfecte, pre
determinate, a personalitatii sale. Idealismul
este adeseori teleologic, finalist. Multe din judecatile lui D. Caracostea au un astfel de caracter. Atit Fata-n gradina de aur, cit ~i variantele Luceafarului apar ca ni~te simple , dibuiri"
anticipative ale , icoanei definitive" . Tot ceea
ce difera, in formele anterioare, fata de textul
publicat al poemului, este mecanic cenzurat ca
inferior, nedesavir~it etc. Multe pagini din
Creativitatea eminesciana, nu lipsite, din dnd
In dnd, de observatii patrunzatoare ~i interesante, cad in eroarea de a vrea sa recompuna
cu argumente de bun-simt, uneori simpliste,
etapele succesive ale procesului creator eminescian. Criticul se substituie poetului, explidnd
cu o dezinvoltura deplasata , cum plasmuia
Eminescu" , de ceo anume imagine i s-a parut
imperfecta, de ce o stroHi i s-a parut de prisos,
totul cu rationamente specios didactice, presupuse a-l fi ajutat pe Eminescu sa ajunga, dupa
138

atltea tatonari, la ,icoana definitiva" a personalitatii sale - Luceafarul.


lnteresul cu care ne apropiem de acest marepoem simbolic provine nu numai din inalta
lui valoare estetica, ci ~i din imprejurarea ca
e1 reprezinta - cum arata Tudor Vianu, in
capitolul Luceafarul din Poezia lui Eminescu ~
o sinteza a lirismului eminescian. Intr-adevar,
aproape oa e mari e teme a lui Eminescu
se intllnesc aici : te a geniului ~i a titanulu,!
sau a demonului ; te,w.a er~ ; JWJ.ura, ~
micul, elementul neptunian
sint ~i ele pre..-J
zen e, in reprezentari poetice largi, care capata o semnificatie categoriala. Crescute dintr-o astfel de fuziune, simbolurile Luceafarului se rasfring retroactiv asupra intregii opere
eminesciene, iluminindu-i ~i reliefindu-i trasaturile esentiale. Ca ~i alte creatii ale perioadei finale, poate intr-o mai mare masudi decit ele, Luceafarul este de o tulburatoare ~i
misterioasa limpezime. inm.litatea riguroasa,
de crista! 1ndelung ~lefui!,ech.i!.ibrul erfect al
ex_2resiei, tonu so emn-6 iectiv _ au facut =;]2_e
unii comentatori (T. Vianu, D . Popovici etc.)
s_a vorbeasca.._- in sensu! estetic larg al notiunii - de ~n clasicism.Jl ~i
nesciene. Sub formele sever clasice se marturis e~te insa o con~tiinta tragica, dureros receptiva fata de contradictiile unei epoci de criza

----,..- -

139

sociala ~i intelectuala a civilizatiei burgheze.


Simbolurile Luceafarului sint proiectiile artistice ale unei grave dezbateri interioare, filozofice ~i etice.
Aceasta analiza i~i propune sa circumscrie
doar marile semnificatii ale poemului, sa reconstituie doar principalele coordonate ale dezbaterii de care vorbeam, incerdnd sa descopere relatiile particulare care se stabilesc
- in aceasta marturie finala a creatiei eminesciene - intre simbolul titanului ~i acela al
geniului. Compararea fazelor prin care a trecut
elaborarea Luceafarului va folosi la despriuderea unor concluzii, pe cit cu putinta clare
~i diferentiate. Pentru a face expunerea mai
accesibila, e de preferat sa urmarim - chiar
daca metoda va parea prea didactica - felul
cum evolueaza, de Ia modelul initial (basmul
lui Kunisch), pina in versiunea definitiva a Luceafarului, cele patru persona je simbolice, 1n
ordinea aparitiei lor : Fata de lmparat, Hyperion, Gitalin ~i Demiurgul.
-)
"\

I. Fata de imparat ,..)

Ca ~i poemul Fata-n gradina de aur, ca ~i


Luceafarul, basmul lui Kunisch incepe prin
-descrierea frumusetii fetei de imparat. Per140

sonaj generic aici, ea


e ~i mc1 in
prima versificare eminesciana a basmului ea
nu va ie~i din aceasta indeterminare onomastica. Fata de imparat e un simbol la Kunisch ,
modelat eslgur ointr-un material folcloric, dar
stilizat, investit cu semnificatii care lipsesc indeob~te din reprezentarile populare. De altfel,
dupa cum s-a demonstrat cu temeinice argomente, basmul transcris de Kunisch in memorialul sau de calatorie nu are, in simbolica lui,
un specific folcloric, ci unul cult (vadind interventia esentiala a autorului, care a folosit
scheme ~i motive populare intr-o imbinare
proprie 1). Fata de imparat simbolizeaza n!JlJJ,.raletea. Frumusetea-i exce ionala constituie
p~ntru tatal ci:""imparatul, temeiul unui exc~siv
orgoliu patern : "lmparatul gindi atunci in
mlndria lui : e prea sus ca sa fie sotia unui om,
nimeni nu e vrednic de ea ; e prea frumoasa
pentru ochii altor oameni, nimeni nu trebuie
s-o vaza" (citatele din basm reproduc traducerea lui Caracostea). Im aratul, deci, spre
a- ~i izola fiica
a cladit 1n E_alat cu totu ~i
cu totu
it cu argint, ~i in
jurul pala_ty
gradina cu pomi de
1 Cf. D. Caracostea, Creativitatea eminescianil, p. 61
si urm., 1n care se fac referinte Ia tipologiile basmelor
(A. Aarne si E. Thompson), stabilindu-se precis elementele in spirit wit introduse de Kunisch In povestea
f ctei de imparat.

141

aur ~i flori de
e, ro~ii, verzi, al?astre". Condamnata la recluziune pe viata,
mtr-o lume inchisa, artificiala - . de~i fastuoasa - fata de imparat se ofile te incetul cu
lncetul. Dupa scurgerea unui an de claustrare
dnd slujitoarele o lntreaba de ce e a~a d~
trista, ea raspunde : , E un an de dnd sint in
palatul acesta, ~i dnd am intrat aice era afara
primavara; eu insa nu mai pot sa vad codrul
verde ~i dmpiile inflorite, pentru ca tineti
to ate ferestrele inchise, ~i de aceea am sa mor".
Speriate ca intr-adevar a~a se va intimpla, deoarece fata nu mai , gusta mincare, nici bautura", slujitoarele deschid fereastra odaii :
,paserile dntau, cerul era albastru ~i poiana
verde, ~i aerul proaspat al primaverii patrundea in valuri largi in odaie. Fata de imparat
se bucura, merse repede Ia fereastra ~i, dnd
simti aerul inviorator de primavara, se insanato~i, deveni frumoasa ca inainte." In acest
moment o vede un zmeu, care se indragoste~te
de ea ~i caruia - nucleul Luceafarul de mai
tirziu - fata de imparat ii va cere sa renunte
Ia nemurire pentru a-1 putea accepta drept sot.
Intre timp insa, in cautarea fetei pornise feciorul unui alt imparat puternic. Sfinta
Miercuri, Sfinta Vineri ~i Sfinta Duminica ii
acordasera sprijinul lor. Fiul de imparat
- nici el n-are nume- ucide balaurul din fata
142

castelului ~i arundi floarea primita de la sflnta


Miercuri pe fereastra deschisa in privazul careia se afla fata : ,Ea impletea din flori o cununa, iar florile erau de felurite pietre scumpe,
albastre, verzi, ro~ii, ~i foile ~i crengile erau de
aur, toate luate din gradina. Cind zari ea loarea, care cazuse in poala ei, scoase un strigat
de bucurie ~i arunca pe toate celelalte, care-i
parura urite pe linga aceasta singura. ~i nu era
d edt o Hoare obi~nuita, cum vazuse nenumarate zilnic in vremea dnd cutreiera sloboda. ~i
saruta floarea ~i indntata sorbi mireasma ei ~i
nu se putea satura privind vinele ginga~e ale
frunzelor." Cind 11 vede, apoi, pe mindrul feci or de imparat (care-i spune greutatile ~i obstacolele invinse spre a ajunge la ea), fata se
ap rinde de o dragoste spontana pentru el ~i e
"ata sa se lase rapita. Pasarea daruita flacaun
lui de sfinta Duminica, in zbor spre fereastra
din turnul castelului, se face tot mai mare, ~i
f ata de imparat poate cobori, pe spina rea ei,
spre iubit. Acesta o ia pe calul nazdravan ~i
f uge cu ea, izbutind sa scape de urmarirea imparatului. Dar zmeul care-1 implorase zadarnic
pe Dumnezeu sa-l dezlege de nenumire (pentru
a putea fi iubit de frumoasa fata de imparat)
li zare~te pe fugari. Indurerat ~i miniat, se
hotadi~te sa se razbune. Printr-un ~iretlic, el ii
dcsparte pentru o clipa pe cei doi inddigostiti
143

,I

~i pravale o stinca uria~a asupra fetei (,Elinsa


nu voi ca unul sa moara in bratele celuilalt" ... ). Feciorul de imparat va pieri ~i el, cu
inima zdrobita, in Valea Amintirii.
Din aceasta relatare rezumativa a basmului
lui Kunisch ne intereseaza, deocamdata, figura
fetei - viitoarea Catalina a lui Eminescu. Cum
am spus, ea reprezinta feminitatea natumla.
Claustrarea ~i existenta artificiala din pafatul
construit de lmparat o lmbolnavesc. Ea prefera
o floare simpla, oarecare, florilor de pietre
scumpe ~i aur. Vrea sa fie libera. lntr-o perfecta simetrie a reactiilor ei, o inspaimlnta ~i
inaltarea supraterestra pe care i-o propune
zmeul. Ea refuza sa fie ridicata linga soare ( ,a~
orbi ~i vecinatatea soarelui m-ar arde") sau sa
locuiasca in palatele de coral ~i margaritare din
fundul marii (, daca te-a~ urma In palatele tale
de margean ~i margaritare albe, uncle nu patrunde nici 0 raza a soarelui, atunci ar trebui
sa mor de frig"). Fata de imarat aspira deci
spre realiza a uner cdndit1i fire~ti - ~i fe~io
rul de imparat ii ofera, in aces sens, sing ra
so:trii 1e. N if.i ~n ~c_:cent de depre~~r~etica in
portretul fete1 nubile, a~a cum il scli1 eaza Kunisch. Dimpotriva chiar. Fata de zmeu ea se
pastreaza lntr-o totala pasivitate, nu roste~te
nici un cuvint de dragoste (la cele 'doua aparitii
ale acestuia fata e doar speriata : ,rna dor .
IH

ochii dnd te privesc" ~i ,mi-e frig in apropierea


ta"' spune ea, far a sa-~i marturiseasca in vreun
f cl atractia pentru el). Cind ii cere zmeului sa
se lepede de nemurire, ea vrea mai degraba
sa-l incerce, cu un fel de curiozitate juvenila ;
Atunci fata cea frumoasa gindi sa-i incerce
~uterea iubirii ~i dadi nici o jertfa nu i-ar fi
prea mare ca s-o ci~tige ~i-i grai : Ca sa te
urmez ~i sa fiu a ta, trebuie sa te lepezi de
toata puterea $i nemurirea ta, trebuie sa fii un
om ca toti ceilalti, ca sa te pot imbrati~a fara
sa rna tern de tine ."
Citeva trasaturi noi apar In portretul eminescian al fetei de imparat. De~i, epic vorbind,
diferentierile intre poernul Fata-n gradina de
aur ~i basmul-izvor sint putine, nurneroase accente Jirice rnodifica sirnbolurile, le confera, in
orice caz, o rnai mare adincime. Pe de alta
parte, insa~i perspectiva din care sint privit:
faptele ~i irnprejudirile relatate e alta : rna1
larga, pentru ca punctul de conternplatie e m~i
lnalt. Versurile (e folosita ottava rima a lm
Ariosto ~i Tasso, cu rime de tipul : ab ab ab cc)
au 0 cadere greu rnatasoasa, cu falduri bogate,
dar - din cind in cind - ~i suave prospetimi populare, fo~niri de frunze intrerupte de
vesele triluri. Evident nedesaviqit (cum subliniaza ~ i Perpessicius, in notele de la vol. VI al
marii editii), poemul are frumuseti straluci145

toare la tot pasul, dovada eli Eminescu, dincolo


de tenacitatea sa de ~lefuitor al cristalelor expresiei, avea, neindoielnic, darul spontaneitatii
geniale. Pentru cine vrea sa inteleaga sensurile
adinci ale Luceafarului lectura atenta a acestui
basm versificat e de o importanta capitala. Limitindu-ne deocamdata la prezentarea fetei de
imparat, suprindem dteva semnificative note
diferentiale fata de imaginea din textul izvor.
Frumusetea ei are mai marcate atributele nubilitatii. Prizoniera castelului cladit ,din pietre luminoase" reprezinta ~i aici aspiratia spre
naturalete, asupra careia insistase autorul basmului, dar cu acea tinjire erotica specifica xromentului post-puberal, cu acea subtila tortura
a instinctelor, cu acel amestec de jucau~a ing.e nuitate infantiUi ~ide viclenie lacoma, senzuala:
Acolo-nchisa cu mai multe soate.
Ca ea copile ~i sotii de joaca,
In lumea ei salbatic se rasfata,
tn straluciri viata ~-o imbraca.
A ei priviri sunt tinere ~i hoate,
Z!mbirea-i calda buza-i sta s-o coaca
Si-n acest rai, in asta lume suava
,. De multamire se simtia bolnava.

Fata de lmparat are ceva de salbaticiune,


o mistuie ,neastimparatul I De viata dor".
Cind soatele deschid fereastra, ea relnvie, se
face , mai farmacatoare" : , Se rumeni in fata
146

ca marul, I A-ntinerit-o aerul ~i cerul". Cind


'l'are pentru prima oara zmeul, poet~l co~en
k ;tza din alt unghi asupra frumusetn fete1. 0
.,, lnleie din ochii zmeului , cuprinse-a ei mind rete" ... , ~i-n treditoarea tinadi femee I Se-na"'ora copilul sfintei mari" . Contrastul e~er~
" tTmelnic e subliniat chiar din momentul mfav
,
t
v" (
(i ~:'u ii zmeului. Acesta, pre f acut , m s eau~ ca
:i Ia Kunisch de altfel), cade noaptea dm cer
711 "tinda ei :nareata" ~i se intrupeaza, martu1 isindu-i frumoasei copile dragostea sa. Fata
de lmparat i~i da seama eli are in fata ei ,un
gcniu mindru", o faptud'i superioara. ln,vo;b~le
ci se strecoara un accent pe care nu-l mhlmm
Ia Kunisch: admiratia, de~i amestecata cu
,
me spaima totodata. Fata nu cauta insa nic_i11111
o<l ata sa ademeneasca pe geniul intrupat dm

'I

vazduh:
- 0, geniu mindru, tu nu e~ti de mine,
De-a ta privire ochii mei rna dor,
Singele meu s-ar stoarce chiar din vine,
Caci m-ar usca teribilu-ti amor !
Curind s-ar stinge viata mea, straine,
Cind tu m-ai duce-n ceruri llnga sori,
Frumos e~ti tu, dar a ta nemurire,
Fiintei trecatoare e peire.

Clnd zmeul-geniu coboara a doua oara, che'"lnd-o in , palatele splendizi de crista!" din
lundul marii, fata vorbe~te din nou de nevred147

nicia ei. Nu chipul ,eel peste fire" n poarta ea


in su._flAet, ca~i e~ista 0 incompatibilitate prof~nda m~re VItahtatea ei (, Eu palpit de viata")
~I nemunrea zmeului, care-i apare tocmai din
pricina aceasta , mort" , rece, ne!nteles :
- Ca sa-rni ajungi nevrednica-mi iuhi re
Ai pa rasit al eerurilor eort D ar nu e ehipul tau eel peste fire
Ce-n fundul sufletului rneu il port.
0 , geniul rneu, rn i-e frig l-a ta privire,
Eu palpit de viata - tu e~ti mort.
Cu nemurirea ta tu nu ma-nveti ,
Aeurn rna arzi, aeurna rna lngheti.
Nu ... om sa fii , om .treciitor ea mine,
Cu slabieiunea sufletului nost Sa-ti lnteleg tot sufletul din tine
Si bratul tau, de rni-a fi adapost,
Sa stiu cii-i slah, iubirea cii-1 sustine,
La om e-un merit, ee Ia zei n- a fost.
De ma iube~ti, sa-mi fii de sama mea
Fa-mi dar de nunta nemurirea ta." .

Cererea de a renunta la imor talita te, pe care


fata o adreseaza zmeului, beneficiaza la Eminescu de o argumentare etica, poate nu In concordanta deplina cu ternperamentul ferninin
nu_bil. Fata de 1mparat forrnuleaza, in treacat,
o Idee asupra eroisrnului uman : un eroism al
P-~~iun~i (,bratul slab" sustinut de forta ,iubiru_ ) ~I al efortului, al nazuintei, necunoscut
zeilor (notiunea de , merit" e relativa, pentru
148

1 '

o~h so lutul

face imposibile ierarhizarile, com-

1'' ' ;ttia).


As tfel de ginduri apartin, fara indoiala, poelului rcflexiv care e Eminescu ~i atribuirea lor

:i trc fata de imparat ne apare, cum sugeram.


oi. II'CC Uill fortuita. Mai potrivita cu firea ei e 0
. .J I :1. 1m pre jurare in care o descrie poetul. Ea
.I :i linga fereastra ~i 0 soata li ghice~te in carti.
d,. d ragoste :
1

Pe-atunei eopila lrnplc tea eununa


Din flori de aur si de diarnante,
Din ciirti o soata-a ei li sta sa-i spuna
C-al ei noroe purtatu -i de un fante 1 .

E tocmai momentul dnd feciorul de impacare prime~te aici simbolicul nume de


J,' Jo ri n - arunca floarea primita de la Sflnta
Micrcuri. Dragostea fetei pentru frumosul ~i
11ohi lul tlnar (Florin, spune G. Calinescu, , e
t 1 istul Fat-Frumos, adolescentul atins de fla' ;tl -

,Fante" aici lnseamna valet {Ia cartile de joe), desi


exp resiva a euvlntului e rnai la rga. Eminescu a
11 1:<i lntrebuintat cuvlntul si altada ta, pastrlnd eehivocul
1 '' te rmenul folosit Ia jocul de ciirti, ap aslnd lnsa pe
"" Pii catiile depreciative : ,Si dnd dama cocheteaza cu
I'' ivirile-i galante, I Impartind ale ei vorbe intre-un
I I ai ba trln si-un fante, I Nu-i minune ca simtirea-i sa
r.c poata insela, I Sa confunde-un crai de pica cu un
I ra i de mahala ... " (ScriJoarea V .) Aceasta scurta sea pal " c sarcastica de~ i ramlne In fond fara consecinte
;, poemul analizat - pune in lumina o trasatura care
v. o fi accentuata in portretul de mai tirziu al Ca t5Jinei.
I

1ona

149

cara instinctului viril". Opem lui Mihai Erninescu, V, p. 248) izbucne~te cu o spontaneitate
care-i diva~e~te fiinta. E o ,mila", o h"ilburare,
un , le~in" al inimii, o tristete tinjitoare:
Ea il privea cu ochiul plin de mila ,
I-ar fi sorbit cuvintul de pe gura.
In fata lui ea nu-~i ma i face sila,
Un le~in parca inima i-o fura
$i trist prive~te tinara copila
Cumplitii muri ~i porti ...

Florin da drumul pasarii maiastre, care in


zborul ei cre~te miraculos, de la , marimea unei
vrahii" plna la dimensiuni de , corabie" . (Un
acela~i fapt, plat relatat de Kunisch, prime~te
la Eminescu, prin concretizarea fabuloasa, un
nou relief poetic.) Fata fuge cu Florin, ca ~i in
basmul izvor, dar episodul urmaririi tinerilor
1ndragostiti de catre 1mparat a fost suprimat
(era, de altfel, un episod parazitar).
In linii mari, a~adar, personajul feminin al
poemului adlnce~te simbolul din basmullui Kunisch, il imbogate~te in determinari concret-lirice. Sint lnsa ~i deosebiri semnificative : e inclusa, astfel, In portretizarea fetei, o nuanta
meditativa. Poetul reconstituie liric ciclul erosului feminin, natural ~i instinctual, dintr-o
perspectiva a cugetarii. De~i nu aspira sa-~i
150

d c- p ii ~ cas ca

conditia, fata de imparat resimte in


zmeului-geniu o admiratie pe care eroina
lt.tstnul ui lui Kunisch n-o cunoscuse. Pot fi
, .. nscmnate apoi citeva patrunzatoare accente
l'', ih ologice: ingenuitatea adolescentei se ames1 ' ii. sub til cu o anume viclenie erotica, inott nl a In fond , dar tradlnd setea instinctului de
,, s lmplini cu orice pret.
Fata de lmparat - despre care, acum, se
'' (liii1 C doar Ca se trage ,din rude mari impara1c~ ti " - capata numele Catalina 1 in Luceafa1111 . 0 optica vulgarizatoare, simplificind arbilt :tr complexitatea simbolurilor acestui mare
I oem, a vrut sa vada In figura Catalinei un
h.111al exemplu de infidelitate feminina, in care
(Ht ctul ~i-ar fi proiectat anumite resentimente
prrsonale. Se poate aminti, pe aceasta linie, leI .!(.L

' Mi se pare nepotrivita- ~i in fond neconcludenta " " crcarea de a descoperi o semnificatie simbolidi nu"'dui Cata linei din Luceafarul. Astfel, D . Caracostea
(l .'rcativitatea eminesciana, p. 151) face speculatii
11 (1 oase ~ i nu lipsite de un umor involuntar dnd scrie:
.. <:a ctimologie, Catalina vine de la Ecaterina. $i intre
11 1111 osfe ra inalta pe care o evoca numele sfintei ~i modi ! icarile introduse in forma poporana, care o apropie
k comunul Lina, pardi este ceva din deosebirea intre
'"" nirea inalta a fetei de imparat ~i complementul ei
l11 csc, Catalin" etc. Un alt cercetator trimite pentru
"'"ncle lui Catalin ~i al Catalinei la poemul dramatic
I .tg-mentar Don juan de Lenau, in care un personaj
,... nume~ te Catalinon, constatind insa : .De altfel nu
Nt ' g-as e~te nimic asemanator tntre aceste poeme "
(! )
(l .' tJ IIV. literare, 15 iunie 1939, nr. special inchina t lui
l: .. ,incscu, p. 1354).

151

1
genda stupida transmisa de I. AI. BratescuVoine~ti (in volumul de amintiri Din pragul
apusului). Maiorescu i-ar fi explicat scriitorului
ca Luceaf(irul a fost generat de un episod nefericit al dragostei lui Eminescu-Hyperion pentru Veronica Miele-Catalina, sed usa de Caragiale-Catalin. Maiorescu-Demiurgos i-ar fi ariitat poetului calea necesara, destinul sau de artist, caruia trebuia sa i se supuna netulburat,
renuntind la proiectul sau de casatorie. Toate
acestea n-ati nimic de-a face cu realitatea artistica a poetului. In ce consta, dar - spre a
reveni la problema luata in discutie - deosebirea dintre fata de imparat, a~a cum e infati~ata in poemul de tinerete, ~i Catalina ? Se
observa in portretizarea personajului feminin
din Lucea/(irul, pe de o parte, o imbogatire a
implicatiilor etice, pe de alta, o complexitate
mai mare a insu~i simbolului artistic. A afirma
ca figura Catalinei cumuleaza mai multe tdlsaturi morale negative dedt fata de imparat e
o constatare, de~i adevarata, superficiaHl. Cata,lina simbolizeaza, de fapt, o conditie dedublata,
spre deosebire de fata din oemul mai vech-cale carei aspiratii se plaseaza, toate, s ub re=gistrul erosului natural. Catali~ insa- nazu:
ie~pre lumea ura il~~ui, dqi, pe
de alta parte, cedeaza fara dificultati paju1ui

atcginJ. 9L c.are-4i_simte. afinTtaf1 ex- -

--

----

!52

I'' irrratc intr-un ton cu inflexiuni de ,auto' .rlonmie ") ~ ,~i-i zise-ncet : Inca de mic I Te
r rrrro~team pe tine, I ~i guraliv ~i de nimic, I
'1'<-ai potrivi cu mine ... ". S~rioritatea Lu' <'.t farului i se pare ~i ii este - in.!ccesibg a,
" Tascineaz i o inspaiminta in acela~ i timp.
< : hiJ~i demonului ii cutreiera visele; dar ea
rrrr- se poate totu~1 sustrage dragostei terestr~.
( :o ntrastul e atit de abisal, intre universul se" in, intre infinitul dominat de necesitate al lui
I I yperion ~i lumea str1mta a lui Catalin, stapinil a de noroc - incit cu greu s-ar putea adrrritc ideea unci condamnari a Catalinei din
pcrspectiva Luceafarului. ~a _:apata doar
am putea zice - con~tiinta abisului care-1
dcsparte de ,chipul de fut" al femeii trecatoare.
Prima deosebire insemnata intre cele doua
pcrsonaje feminine simbolice (eel din Fata-n
.t: riidina de aur ~i eel din Luceafarul) consta,
.t~adar, in inzestrarea Catalinei cu o calitate ce
lipsea fetei de imparat: tulburatoarea nostalg;c a infinitului, pornirea spontana spre Lun:afar. Derivind de aici, se constata in portrelu[ simbolic ~i o semnificatie satirid., deoarece
( :atalina i~i va contrazice aspiratia inalta, se va
.rrata nedemna de eel spre care aspirii. Oricum
l11sa, satira e departe de a fi exclusiva. Persorr: j antitetic ~i ambivalent, Catalina e in ace153

la~i timp superioc1-ra ~i inferioara fetei de imparat.


Sclipirea pura a stelei solitare ii treze~te fetei
nubile dorul de df agoste :

Ia r ea vo rbind cu el in somn,
Oftind din greu suspina :
- 0 , dulce-al noptii melc Domn,
De ce nu vii tu ? Vina !
Cobori in jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa ~i in gind
Si viata-mi lumineaza !

Privea jn zare cum pe man


Rlisare ~i straluce,
Pe mi~cfitoarele clirari
c prabji negre duce.
1l vede 11zi, il vede mini ,
Aptfel dorinta-i gata ;
EJ iar pfiVind de saptamini,
ti cade draga fata .
Cum ea .pe coate-~i razima
Visind ale ei timple,
De dorul lui - ~i inima
Si sufletu-i se imple.

Luceafarul, atra& de frumusetea ei, o urma10


mreaja de vapaitf", lunednd prin cristalul
oglinzii ~i revarsinJ.u-se , lumini~ I Pe trupu-i"
sau "P e ochii mari batlnd inchi~i". fu. versuri
d~ o limpiditate ahsoluta e reconstituita aicio
stare simbolica - Je trecere spre somn. Atmosfera hipnotica favorizeaza intruchiparea Luceafarului, care e pn ,Domn" al noptii, bintuind lumea onirica, Catalina doarme deci dnd
adreseaza Luceafanilui chemarea ei : un somn
nelini~tit, cu grele oftaturi, din care se desprind cuvintele unei incantatii.

L uceafarul ~i-o dore~te mireasa, faga,111 i ndu-i domnia in imparatia oceanului, c;;;;__
Cal.dtna e cuprinsa de spaima. Frumusetea Lu, ~ . tTii.ru lui , ireala, de vis, e aceea a unui "lnl: n ", dar:
< :lnd

Strain la vorba ~i la port,


Luce~ti fara de viata.
Caci eu sint vie, tu e~ti mort,
Si ochiul tau ma-nghe a ta~ .

re~te in odaie, "T~sind cu recile-i sdntei

154

I )aca, in termenii lui expliciti, refuzul Catallllt"i nu ~e deosebe~te prin aproape nimic de

ria al fetei de imparat din poemul de tine1 t"(t", el este invaluit aici lntr-un larg halo de
'l ltgcstie. Luceafarul are puritatea glaciala a
1d cii de necesitate, lumina lui e rece, ochiullui
' .i s plnde~te un frig boreal. ..Ylsele Catalinei nu
~ pot insa elibera de fascinatia stelarli. Infr-a
11 ;: Lnoapte, tot fn somn, un dor vwlent pune
.,,;iplnire pe ea, , o apuca" de inima:
oil

155

la~i timp superioara ~i inferioara fetei de imparat.


Sdipirea pura a stelei solitare ii treze~te fetei
nubile dorul de dragoste :
Privea In zare cum pe mari
Rasare ~i straluce,
Pe mi~catoarele carari
Corabii negre duce.
11 vede azi, il vede mini,
Astfel dorinta-i gata ;
El iar privind de saptamini,
Ii cade draga fata .
Cum ea pe coate-~i razima
Visind ale ei tlmple,
De dorul lui ~i inima
Si sufletu-i se imple.

Luceafarul, atras de frumusetea ei, o urmain odaie, , Teslnd cu recile-i sdntei I 0


mreaja de vapaie"' lunednd prin cristalul
oglinzii ~i revarslndu-se , lumini~ I Pe trupu-i"
sau ,Pe ochii mari batlnd lnchi~i" . .fu versuri
de o limpiditate absoluta e reconstituita ajcjo
st~re simbolica - de trecere spre somn. Atmosfera hipnotica favorizeaza intruchiparea Luceafarului, care e un ,Domn" al noptii, blntuind lumea onirica. Catalina doarme deci dnd
adreseaza Luceafarului chemarea ei: un somn
nelini~tit, cu grele oftaturi, din care se desprind cuvintele unei incantatii.
re~te

Iar ea vorbind cu cl In somn,


Oftlnd din greu suspina :
- 0 , dulce-al noptii melc Domn,
De ce nu vii tu ? Vin a !
Cobori in jos, luceafar blind,
Alunednd pe-o raza,
Patrunde-n casa ~i in gind
Si viata-mi lumineaza !,

Cind Luceafarul ~i-o dore~te mireasa, fagaduindu-i domnia in imparatia oceanului, ~


lalina . e cuprinsa de spajma. Frumusetea Lul'Cifarului, ireala, de vis, e aceea a unui ~In
ger", dar:
Stra in Ia vorba ~i Ia port,
Luce$ti fiira de viata.
Caci eu sint vie, tu e$ti mort,
Si ochiul tau ma-nghcata .

Daca, in termenii lui expliciti, refuzul Cata1inei nu &e deosebe~te prin aproape nimic de
.tccla al fetei de imparat din poemul de tinerete, el este invaluit aici intr-un larg halo de
sugestie. Luceafarul are puritatea glaciala a
ideii de necesitate, lumina lui e rece, ochiul lui
raspinde~te un frig boreal. .Y}sele CaHi.linei,. nu
s pot insa elibera de fascinatia stelara. Intr-a
1rcia noapte, tot fn somn, un dor vwlent pune
.~ laplni re pe ea, ,o apuca" de inima:
155

Ea trebui de el in somn
Aminte sa-~i aduca,
Si dor de-al valurilor Domn
De inim-o apuca.

Luceafarul 1i apare acum ca "un_ demon"


frumos, cu 0 coroana arz~ scaldat in foe
d;soare". Dra ostea ei a dev nit - 'ntensitate, dureroasa. Luceafarul nu mai are atri utele glaciai'itw ; dimpotriva, privirea lui
"arde" . A~a cum, in momentul primei sale int~ari nocturne, el emana un frig abstract
(ca efe ct ur moral), acum el sugereaza senza~
t ia de dogoare, de invapa1er
.:Mii dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari ~i grei mii dor,
P rivirea ta rna a rde>>.

Pentru Catalina, Luceafarul, acest Domn- al


noptii fascinant, semnifica extremele: "i~
~i "demon", gheata ~i flacara.
0 alta diferenta insemnata a Catalinei fata
de fata de imparat din basmul versificat consta
In prima ei reactie fata de Catalin (personaj
de altfel radical modificat in raport cu FlorinFat-Frumos). Am atras deja atentia asupra accentului de autocritica etica pe care-1 vadesc
cuvintele adresate lui Catalin : , Inca de rnic I
Te cuno~team pe tine" etc. Ea-i marturise~te,

in continuare, dragostea dureroasa ~i stranie pe


o~rc-o poarta Luceafarului. Con~tiinta "nimicnicici" provenea desigur dintr-o asemenea
i11alta raportare, dl.ci ce putea 1nsemna ea, ,Cat:i)ina
a de sublima stralucire, fata de u1 ifatea astrala a
simbolicului Luceafar.
. x presie a aspiratiei spre nemarginit ~i inaccelii,.I, versunle ca~ aldituiesc confesiunea Cit :rrfhci sinl prin!_!:e cele mai tulburatoare din
i~t'lreal!a
poezie eminesciana. E un moment in
..
0
( .trc eiil poetului se identifica intim cu al per.o1naj ului. Afirmatia poate surprinde pe eel
, .trc pastreaza despre Catalina o imagine ex' l11siv ~i conventional-satirica, crezind in po11hilitatea de a eticheta - cu forrnule perfect
I'Xplicite - simbolurile artistice. Fapt e ca
IO: rnines cu se exprirna uneori, la rnodul directIn ir, prin intermediul eroinei Luceafarului:
.. Dar un luceafar, rasarit I Din lini~tea uita' I i. I Da orizon nemarginit I Singuratatii mal i i ; I I $i tainic genele le plec, I Caci mi le
'"'pie pllnsul, I Clnd ale apei valuri tree I Cal:ilorind spre dinsul; II Luce~te c-un amor
rw ~ pus I Durerea sa-rni alunge, I Dar se inalta
1111 rnai sus, I Ca sa nu-l pot ajunge. II Patrunde
1, rsf cu raze reci I Din lumea ee-l desparte ... I
rII veci 11 voi iubi ~i-n veci I va raminea del' " It' .. . II De-aceea zilele imi s1nt I Pustii ca

!56
l5 T

ni~te

stepe, I Dar noptile-s de-un farmec sflnt I


Ce nu-l mai pot pricepe. " 1
Catalina nu-~i mai aminte~te de aparitiile In
vis ~e Luceafarulm-mger ~~ Luceafarul~-de
m<m...dar sufletul ei e suav de bolnav d~orul
,.---singuratecei stele. Erosul terestru - c3.ci.-kg_ii
ace;t"uia li -e supusa ineluctabil - o __,.
va face
insa sa~ ~~ gaseasca in bratele lui Catalin ceea
ce Eminescu numeste (uneori depreciativ) , noroc;;['' . Ultima chemare adresata Luc~tda~tilu;
2 c~na Catalina se simte fericita llnga iubitul
ei - e o incantatie ~optita, solicitarea unei
influente protectoare: ,Cobori in jos, luceafar
blind, I Alunecind pe-o raza, I Patrunde-n CO
1 In perioada dnd compunea Lucea/ii.rul Eminescu
era preocupat intens de acest motiv al nostalgiei stelare.
0 confirma o serie de poezii-postume, da tlnd din 1882, ca Dacii. iube$ti fara sa speri, $i oare tot n-ai inteles
(cu varianta : Sii fie sara-n asfintit) sau Un farmec
/ trist ~i neznteles, pe care o citam ca pe una din culmile
lirismului eriiinescian : "Un farmec trist ~i nenteles I
Puterea mea o leaga, I ~i cu nimic nu m-am ales I Din
viata mea lntreaga. I I E un luceafar rasarit I Din negura
uitarii, I Dlnd orizon nemarginit I Singuratatii marii. II
lngalbenit ramine-n veci I Si-i e aproape stinsul, I Clnd
ale apei val uri reci I Calatoresc cu dinsul. II Cu-atitea
tainici rugaminti, I Cu-atitea calde ~oapte, I Cu-atltea
lacrime fierbinti, / Varsate zi ~i no a pte, I I I te-ai rugat :
dorul nespus I Din suflet sa-ti alunge, I Dar el se nalta
tot mai sus I Ca sa nu-l poti ajunge. II Va raminea
necunoscut I Si va luci departe I Caci lumineaza din
trecut I lubirii celei moarte. I I Si se aprinde pe-orizon I
Pustiu de mari ~i stepe I ~i a lui farmec monoton I
M-a-nvins far-a-1 pricepe."
/

158

d ru ~i in gind, I Norocu-mi lumineaza ! " .


.. Casa", din primele invocatii rostite in somn, a
dc:enit ,codrul" idilelor ~i al evaziunii erotice;
"vmta" a fost inlocuita cu notiunea efemerului , noroc". Unii au vrut sa vada ~i in aceasta
lncheiere a episodului de dragoste Cata.Iin-Cal a lin~ o intentie satirica. Chiar daca ar fi a~a,
t'scnttal ni se pare aici altceva : anume faptul
di intentia se tope~te intr-un simbol poehc en
latente inepuizabile. Intcrpretarea e silita ""'s a
.trunce fascicole luminoase doar asupra uncia
sau alteia dintre implicatii, nu le poate insa
cuprinde pe toate ~i cu atit mai putin Ie poate
n.:zuma intr-a formula sau aduce la un numitor
<'omun. Raspunsul Luceafarului - care e de
r:lpt rostit intr-un dialog interior - subliniazal(lcca ca lumea fenomenalitatii terestre e su-'
pus uriui relativism f:lt lt te~tre : _orice poate
/ Ji l.wocuit cu once 'i ~i dnd valoril~s - .....
p:lrut, in virtutea unei posibilitati infinite de a
k echivala (raul cu binele, adevarul cu minI iuna etc.). Acesta credem ca e sensul ver:.u ilor :

- Ce-ti pasa tie, chip de lut,


Dac-oi fi eu sau altul ?,.

<:u as-tfel de consideratii am trecut insa Ia o


I" oblcma

noua.
159

2. Hyperion

I,

In prima sa ipostaza din basmul transmis de


Kunisch, Luceafarul era un "zmeu, puternic duh
care traie~te in pe~terile muntilor ~i poate sa
capete orice infati~are. Se prefacu in vint ~i
dnd adie pe fata ~i umerii frumoasei fete, se
aprinse de dragoste ~i jura ca va fi a lui."
A~adar, cind cazu seara, ,el se prefacu in '>tea
~i se repezi in odaia fecioarei. Acolb insa el se
prefacu intr-un frumos, luminos tinar. " Cind
fata de imparat refuza sa-l urmeze pe zmeu in
lumea ,de dincolo de nori, in vecinatatea soarelui", el se intristeaza : , ... se intrista, se prefacu iara~i in stea ~i se inapoie in cer. Acolo
ramase el toata noaptea ~i privi jos in ca:rnaruta frumoasei fete ; razele lui insa erau palide
~i lincede, parca ar fi fost intunecate de jale,"
lntrupat: prima oara, dintr-un element uranian,
zmeul apare a doua oadi intr-o intruchipare
neptuniana: , ...puternicul zmeu se prefacu in
ploaie ~i cazu in odaia fetei de imparat. Acolo
lua el insa inHiti ~area unui tinar frumos, ai
carui ochi erau alba~tri ca marea cea adlnca ~i
al carui par lucea in lumina lunii ca solzii pe~ti
lor." Zmeul ii propune fetei sa-l urmeze in imperiul submarin. Ea ii cere insa - ca sa-l
puna Ia incercare - renuntarea la nemurire,
160

~ zmeul ii fagaduie~te:

" ... mine voi zbura la


.umul Domnului ~i-i voi aduce inapoi nemu ca ~i puterea pe care mi le-a daruit ~i-1 voi
lllg-a sa rna preschimbe intr-un om slab ~i mu1 I I or, ca tu sa fii a mea". A poi, se preface in
'll rcubeu ~i ramine toata noaptea deasupra par. .tu lui fetei. Rugamintea adresata lui Dumel.c u e simpla ~i concisa : "Doamne, iti aduc
lnapoi toata stralucirea ~i puterea ce mi-ai dalllit. Iubesc o copila a pamintului, de-aceea
ingaduie-mi, o, Doamne, sa fiu vremelnic ~i
slab ca ea ! ". Refuzat, zmeul i~i repeta cererea,
d. r Dumnezeu ii spune sa-~i coboare privirile
Nprc pamint. Vazindu-i pe fugari, duhul eel
I :i ra de moarte lacrameaza : intiia lacrima "de
l. t lnceputul ve~niciei, ~i lacrima, cazind i n fundill marii, se facu margaritar". Urmeaza raz' '" narea ~tiuta . Acestea sint toate elementele
.1rc compun figura zmeului, un fel de divinil .tf c intermediara, reprezentlnd fortele ascunse
r; primejdioase ale naturii.
Zmeul din poemul Fata-n gradina de aur
prczinta modificari importante in raport cu
.tccla din basmul-izvor. Mai intii. el nu mai
cs lc doar zmeul mitologiei populare romine~ti.
l'oate ca nu ar fi lipsit de interes sa urmarim
klul cum e infati~at, din momentul aparitiei
.~a le (versul 201 ~i urm.). Poetul il nume~te
.. s~au " , apoi, in aceea~i strofa, "copilul sfin~;<

II

1214

161

tei mari, I Nascut din soare, din vazduh, din


neaua". Cind se metamorfozeaza din ,steaua",
intr-un ,tinar luminos", el pare , un demon ratacit din soare". Fata i se adreseaza ca unui
,geniu mindru" (in sensul de duh, de divinitate,
pe care ~i-1 pastreaza acest cuvint polisemantic, derivat din latinescul ,genius"). Patruns
a doua oara in odaia iubitei, sub forma de
ploaie ,aromata lin", zmeul se transforma intr-un tinar incununat cu trestii, , mut inger din
tarii". Cind zboara spre , tronul eel etern" spre
a cere dezlegarea de nemurire, el este iarasi
vazut ca un ,Smeu" (ortografiat cu majuscula).
Dumnezeu- Adonai- il nume~te ,demone"
(desigur in acceptia grecescului , daim :m "), ,cuvint curat" , , Eone" (in filozofia platoniciana
- emanatie a puterii divine, existind ve~nic) :
Si tu ca ei voie ~ ti a fi , demone,
Tu care nici nu e~ti a mea fiiptura ;
Tu ce sfinte~ti a cerului coloane
Cu glasul mlndru de eterna gurli ...
Cuvi nt cura t ce-ai existat, Eone,
Cind universul era ceata sura ... ?
Sa-ti numeri anii dupa mersul lunei
Pentr-o femee?

Cele mai multe dintre trasaturile atribuite


zmeului din poem subliniaza conditia nobilcontemplativa a supraterestrului. Acest persona] se bucura din partea poetului de o atentie

dcosebita, mult sporita fata de cea pe care i-o


autorul basmului. Desigur, pe Emirtescu
1- a atras posibilitatea de a proiecta in fjgura
zmeului puternic ~i melancolic un fond ]10gat
de reprezentari mitologice, definitorii pt-ntru
factura romantismului sau din perioada de tincrete. Interesul aratat basmului se datoia in
hu na masura felului cum era infati~at acest
cl uh, innobilat fata de prototipul sau foldoric,
rare, ca regula generala, intruchipeaza forta
misterioasa ~i terifianta a raului. La Kuflisch
- element cult, fara indoiala, cum s-a deJnonslrat - zmeul nu mai este subordonat d1avolului, ci lui Dumnezeu. Trebuie sa identificam
.ti ci una din consecintele romantismului, cilre a
dcschis in literatura seria marilor reabi.l itari
{litanul, dcmonul, ingerul cazut - pe pJanul
viziunilor mitologic-simbolice ; ocna~ul, cer~e1orul, vagabondul, femeia pierduta etc . .r in
ordinea sociala). Zmeullui Kunisch nu este insa
p de-a-ntregul ilustrativ pentru o asemenea
d i recti e. Impulsul razbunarii 11 stapine~te, ~i
furta lui distructiva, exercitata asupra cuplului
de tineri indragostiti, aduce in basm un elefllent
lerifiant, in spiritul superstitiilor populart La
l: n1inescu, procesul de reabilitare a zmeului
(care, de altfel, inceteaza de a fi un sifllplu
l.lllCU ) e dus pina la capat. Episodul razbunarii
' suprimat in poem. Demonul eminesci~
o~ corda

16.3
162

co_ntemplativ ~i nostalgic, din lumea lui perioadi el ri;ne~te hi1plmirea in drag~a telu1rica, e e!lle a d~suhTillla~arata 'Cpisodul Iorin - fatide- frllparat, atit de dens
liric), dar coborirea din generalitatea ideala in
particular ~i accidental nu ii este permisa.
Zmeul din poem prefigureaza pe geniul-titan
din Luceafaml, dar drama lui este de alta natudi. G. Calinescu a intuit patrunzator semnificatia simbolurilor din Fata-n gradina de aur,
caci, intr-adevar, fata de dragostea naturala a
tinerilor Eminescu nu ia o atitudine critica :
, In general, poemul e cu desavir~ire obiecti v,
fara amaraciune fata de purtarile tinerilor,
cari in basmul poporan ies de altfel indreptatite, contempllnd numai uria~a mecanica a instinctelor sub neputinciosul amestec al spiritului" (Op. cit., V, p. 249). Zmeul-demon ramine
totu~i superior, pentru ca lumea lui e a tensiunilor cosmice primordiale ~i eterne, pe dnd lumea celor doi indragostiti e (cum va reie~i mai
!impede Ia analiza cuvintelor lui Adonai) intemeiata pe valori efemere.
0 inconsecventa in constructia zmeului simbolic din Fata-n gradina de aur credem ca o
putem identifica in lipsa acelei "<js:ronitati. cosmice " si tjtanice pe care g FHa-nifesla, mai tlrziu,...HyperioR-:- Zmeul acesta (de~i e de fapt un
, eon", o existenta increata) nu e cuprins In-

f' un ciclu etern necesar ci, precum un zeu conVl'nt ional, se poate u~or metamorfoza in
.. ~ft:aua", in ,ploaie" etc. ~entru a se intrupa,
d nu se rupe, ca Hyperion, cu un efort am zice
, ("()s:nogon.Jc", dintr-o lume a ve~nicelor rotatii.
Nn -1 Cle m1rare ca el adopta, in fati"Tetei , posl ~lra ~n.d:agostitului timid, proferind imploratii
'" sohCitmd mila :

- Ah ! te iubesc - ii zise el - copila,


La glasul tau simt sufletu-mi rlinit,
Din stea nascut plec fruntea mea umila
Cu ochii mei prind chipul tau slavit _ '
Nu vezi cum tremur de amor, ai mila !, etc.

Zmeul din oem este a~adar un daimon mel.ll lcolic ~i sensib1 , sit oarecum de gran~~ ~~;~re ~ita.nica. Asupra (lestui aspect, ne,glijat
~ a msi!a.Lfoart<u:nYlLEm.inescu iiL~
nr rca ~uceafaru~ui, fadnd din. Hyperi;i; ij_ 0
1
xprCSie a mmonei eniale ~i titanice.
C:once}5'tm ~~ e a orarea poemu ui F ala
:"/dina de aur se inscrie, cum am mai spus,
111 pcrioada studiilor berlineze, textul
ultim
1
I i nd scris dupa cum considera Perpessi' n ls putin dupa stabilirea poetului Ia Ia~i ,
111 I ~ 75. Cercetarea postumelor eminesciene dol rdqtc ca intre
1873-1874 ~i 1878-1879
111.11 de
fl ux titanian din perioada vieneza
fl,'i'I0- 1872) inregistreaza 0 scadere in lirica

zn

164

155

poetului. Cauzele trebuie cautate in sentimentul crescind de insecuritate pe care-1 are Eminescu la Berlin, in adincirea influentei schopenhaueriene etc. Chiar dadi in perioada delimitata (desigur cu rezerva ca nu e vorba decit de o cronologie aproximativa ~i conventionala, caci 0 biografie intelectuala, de~i cunoa~te fluctuatii , nu e niciodata discontinua) ,
poetul publica unele poeme de suflu titanic
(cum ar fi, de pilda, Jmparat ~i proletar) , elementele lor titanice s-au cristalizat intr-o faza
de creatie anterioara - la Viena. ln lumina
acestor constatari - acute ~i in capitolul
Evolutia motivului titanic in poezia eminesciana - nu-i greu explicabil felul cum e construit personajul zmeului in poemul Fata-n
gradina de aur. Ar fi exagerat ~i inexact sa
sustinem absenta implicatiilor titanice in basmul versificat (cea mai evidenta fiind impulsul demonului de a renunta la nemurire).
Totu~i, zmeul trist ~i oarecum resemnat e mai
mult simbolul unei inadaptari pasive, dedt al
uneia titanice. Cum am mai aratat, in ultima
perioada de creatie a lui Eminescu observam, in schimb, 0 revenire (dar intr-un punct
mai 1nalt ~i mai original) la--atitudinile eticii
titanice. Se poate releva acest lucru ~i in ScrisO?ile de o atit de vehementa elocventa tragica, ~i in cristalinul Luceafar. Acea 1mpletire

~nf rc

revolta ~i con~tiinta chinuitoare a inefij icn~ei ei, acea intelectualizare ~i interiorizare


,, ,,txima a titanismului, in care identificam speificul contributiei eminesciene la dezvoltarea
11 11mdiaHi a motivului, pot fi argumentate conj ludent prin analiza simbolului lui Hyperion.
lntre ultima versiune a Fetei in gradina de
1111r (18 74-1875) ~i prima versiune autonoma
,, 1-ucea/arului (cca. 1880-188-l..,...dupa Perpeslirius) distanta cronologica este de eel putin
j inci ani. Structura diferita a simbolurilor din
I .11cea/arul interzice, cum am mai spus, considnarea poemului mai vechi ca o varianta, de~i
I rcprezinta in chip evident o etapa in elalorarea marelui mit poetiC al lui Eminescu.
Anii 1880-1881, dominati de compunerea
Srrisorilor, inseamna pentru poet, dupa cum
II ,1 vazut, 0 reinviere a Sensibilitatii titanice,
<'<a ce confera pesimismului eminescian din
'" rasta perioada o coloratura specifica. lnj ('I rind sa rezumam intr-o formula 0 atitudine
'' Iislica extrem de complexa, am spune c3.
"' rst. pesimism provine dintr-o revolta etica ~i
111 iala, iar titanismul filozofic e o mcercare
e
e care inceard i sa le intrel"'" o o~ict.ate.....c
ta i inumana.
Nu c desigur intimplator faptul ca, in aceasta
1tj 10ada, Eminescu resimte cu mai mare acuij

167
166

tate dedt oridnd ruptura dintre artist ~i lumea


contemporana. Dascalul din Scrisoarea I e
~ (titanic prin forta gindirii) neinteles ~i
batJocorit. Scrisoarea II infati~eaza drama
poetului 1ntr-o lume mercantila ~i meschina.
Se~timentnl in adap Hiri i atinge acu:m un pnnct
~mat,

intre alte

prrerih:ti~

ani, in geniaJ.a Glossa (1880). E de inteles, in


astfel de c6nditii, fiprri1 eli zmeul-demon din
poemul mai vechi capata o noua ~i explicita
semnificatie simbolica ; de~oit-aetlftl Luc~~r,
el ex rima soarta eniului titanesc. Eminesc~-,
s-a referit o ata in t ermeni foarte 1mpezi la
, intelesul alegoric" acordat Luceafarului. Intr-o nota pe marginea uneia din variantele poe-
mului, reprodusa de mai toti comentatorii, el
marturise~te : , In descrierea unui voiaj in tarile romine, germanul K. poveste~te legenda
Luceaflirului. Aceasta este povestea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca daca geniul
nu cunoa~te nici moarte ~i numele lui scapa
de simpla uitare, pe de alta parte, insa, pe pamint, nu e capabil de a ferici pe cineva, met
capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar
n-are nici noroc." Pe marginea aceluia~i maarut
nuscris, poetul mai adauga: , Mi
__.)
eli soarta Luceafarului din poveste seamana
168

--

--

lt CP- soarta geniului pe pamint ~i i-am dat-=='


.tcestfpte es a ego!"~~ :.
_
H - i riori tiaie-te in lume
elor...._p
~~le. ~ are, cum spuneamjci un genm
1110 d1 .
x.
~

~I
--5(;
-:-Nu aht
ta numele ttta1
~
v
clin mitologia greaca,_ f tgurav -
remv1ata
1111 l~
,_____

AV'
111 row zmti~m de-~~~ats, m ~penon, . .z.
(,.,rima versiune) ~i Hypenon (versmnea
11 0n
.r

v)
....ra c:i
mai dezvoltata, dar netermmata .
11 Jl eno
v
rgul i1 nume~te pe Luceafar Hyperion
I ) Cm iU

..,
~
t
tcn ru a-i _atrage
- atentia asupra naturii
-- lui -u2 Cu o intentie stilistica similara il
~
r
11tTIOa ,_

~ Hi:ilderlin pe eroul romanului sau


11 11r111Se v
- (caci personajul ilustreaza
I .ti'I. C ..P r~perion
/
rin
care
trece omul superior spre a
(' t ; q )C le P
IIIU

P .

f11Pt, in basinul lui Kunisch nu e vorba propriu---------

I)

l e l)Jceafar, de~ i zmeul se prefa ce la un moment


"'' <.c fCa. Asocierea intre geniu ~ i Luceafar e insa

s h

.
.. 1 E .
d
t~me!cu , e vretmeGce .ou
mtt-o scnere e mere,e cum es e
em
m ..r''oma Nour spune in cursu! unei discutii cu
!'" '''" 0.l smgura
.
f runte unsa cu mtru l 1m. D umnezeu
1
" ': " r'e sa forme din oceanul cugetarilor omene~ti
1
Ill S (a

o
a vo lb urao grgantt
ca,
care sa se-na 1+,e d 'm f un"1 " "'1''" 1,1 ui marei pina sus in nouri i ginditori din cerul
1
1
I II
I liSt

.
. I
. lm ce se nume$le gemu
... ( s. n. ) . v ez1. E mtI 111111111 11
dtte
. . mgn. 1. t ao dE
stmwn
.
.
oza
1
zterara,
e
e
ugen
,
1
1
1
'"1 '"Fi"no 1 wuteu,
~
EPL
. . ., 19 64, p. 11 2 . .
.

111 rt'ece~ te , numele e compus dm pref1xul hyper


g::t) ~ i pa rticipul verbului " a merge" - iOn,
(,J, "'" 1}'J' cel-care-merge-deasupra. In aceasta acceptie,
'"'"
""""
f
.
h omenc
. pen t ru soare
ep1tet
II I III I II! ll e Hunl' recvent
) D
. .
. d . .
t 1
11
..
t
r
e
w
~
.
e
d':I.cl,
pnl"
env~,1e,
" cuvm u
;

01
1
1 11
,, 111 .c tt1111 tea ~ o con 1t1e mora a supenoara.
1
d.ol on
ln .ool c

11111 1111

11 e c.

~~

e. ~~ stator~uca da

169

I.

tate decit oricind ruptura dintre artist ~i lumea


contemporana. Dascalul din Scrisoarea I e
~(titanic prin forta gindirii) neinteles ~i
batjocorit. Scrisoarea II infati~eaza drama
poetului intr-o lume mercantiHi ~i meschina.
Sentime
pu.nct
~~ alte poezi:hii~
ani, in eni Ia Glossa (1880). E de inteles, in
astfel de conditii, ap ul ca zmeul-demon din
poemul mai vechi capata o noua ~i explicita
semnificatie simbolica ~it-a'tifll L!!f~i!f!r,
el ex rima soarta eniului ~minesc~-'\
s-a referit o ata in termeni foarte tmpezi Ia
,intelesul alegoric" acordat Luceafarului. Intr-o nota pe marginea uneia din variantele poe-
mului, reprodusa de mai toti comentatorii, el
marturise~te : ,In descrierea unui voiaj in ta:_ile romine, germanul K. poveste~te legenda
Luceafarului. Aceasta este povestea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca daca geniul
nu cunoa~te nici moarte ~i numele lui scapa
de simpla uitare, pe de alta parte, insa, pe pamint, nu e capabil de a ferici pe cineva, met
capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar
n-are nici noroc." Pe marginea aceluia~i
nuscris, poetul mai adauga: , Mt.___..._.......~.
ca soarta Luceafarului din poveste seama~
168

----

t-am dat

---=

prk
11 10 ~ ~~are, cum spuneam, ca un gemu
lllanesc. u aht

ta1Fu'mele tita-==--~
n11lui din mitologia .greaca,_ ftgura 'reinviata
1,, romantism de un K~ m yperion, A Vi.~ion (primaversTi'i~~ ~i Hyperion (versiunea
ullcrioara ~i mai dezvoltata, dar neterminata).
Dcmiurgul 11 nume~te pe Luceafar Hyperion
pentru a-i ! trage atentta asupra n~mii Lq_i s_upe:;;are. 2 _ Cu o intentie stilistica similara 11
IIUmis~ Hi:ilderlin pe eroul romanului sau
liri c Hyperion - (caci personajul ilustreaza
d ap ele prin care trece omul superior spre a
' D e fapt, in basinul lui Kunisch nu e vorba propriu11 '1 de L uceaflir, de~i zmeul se preface Ia un moment
,1,,, In stea. Asocierea intre geniu ~i LuceaHir e insa
loo .or lc v eche ~i statornicli Ia Eminescu, de vreme ce o
oo ol i lnim si intr-o scriere de tinerete cum este Geniu
(""tiu . Toma Nour spune in cursu! unei discutii cu
l .. oo : . 0 singura frunte unsa cu mirul lui Dumnezeu
i n stare sa forme din oceanul cugetarilor omenesti
" :1 ingura volbura gigantica, care sa se-nalte din fundod ab isului marei pina sus in nourii ginditori din cerul
lttuafarului ce se nume$te geniu ... (s. n.) . Vezi Emi~< n , Proza literara, editie ingrijita de Eugen Simion
'" Flora Suteu, E.P.L., 1964, p. 112.
' In greceste, numele e compus din prefixul hyper
(d ... osupra) si participul verbului " a merge" - ion,
' " wonnind cel-care-merge-deasupra. In aceasta acceptie,
h ,.,,,.,inn e un frecvent epitet homeric pentru so are
( 11 1'/ll'rion Helios). De aici, prin derivatie, cuvintul
1'" 1< scmnifica ~i o conditie morala superioara.
169

ajunge la revelatia propriului sau destin).


Structura titanica a Luceafarului se dezvaluie
in cite'\la din atitudinile sale. ~ai )n.tii. _in
dorinta sa de a se desprinde d.in.Jumea e~
~i Ae~esara. Cind ii vorbe~te Demirgului de
~reul neg~ vecinicii", dod i~i marturise~te
"setea de repaos"' el exprima nazuinte titanice, de~i nu se r~volta in numele lor, ca atitia
alti predecesori ai sai :
4

De greul negrei ve~ ni cii,


Plirinte, rna dezleaga
Si laudat pe veci sa fii
Pe-a lurnii scarli-ntreaga ;

0 , cere-rni, Doarnne, orice pret,


Dar da-rni o altli soarte,
Clici tu izvor e~ti de vieti
Si datator de rnoarte ;
Reia-rni al nernuririi nimh
Si focul din privire,
$i pentru toate da-rni in schimb
0 ora de iubire ...
Din chaos, Doarnne,-arn aparut
Si rn-a~ intoarce-n chaos ...
Si din repaos rn-arn nascut,
Mi-e sete de repaos.

Se pune intrebarea : mai poate fi vorba de


titanism in asemenea coordonate ? Caci titanul sau demonul se definesc tocmai prin ~nsu-,_
170

bordonarea lor fata de principiul absolut, prin


fi fidarea lui, asumindu-~i toate consecintele
I ragice ce decurg dintr-o atare manifestare.
Or, aici, Luceafarul cere invoirea divinitatii,
1111 arernci 0 clipa inten i
razvrati.
l~itspunsu a intrebarea de mai S'US frebuie sa
(in a seama de o imprejurare importanta :A
rn iurgul eminescian- dupa cum se va vedea
"' 'u tirzi~ _:__, nu mai reprezinta acea divinifat~otriva careia se revoltau titanu roma n' ic'r_~l a - creveni!.J:Ln ,s1mbol JlLPecesiTif ~os(
11ri cc, a con~tiintei universale a necesilafji_
~irat~a lui Rypenon e p6'~ dwr ca
.1spiratie, realizarea ei- sub orice forma- e
nposibila.. Revolta titanica lnseamna, in fond,
" alegere (intre posibilitati diferite), o afirr11 :1rc a libertatii obiective. Dar Hyperion trarqlc in lumea necesitatii absolute ~i. reluind
, clc:b ra formulare a lui Spinoza: singura i
" 'dta lui libertate sta in intelegerea acestei
lit"Cc.~ Itati .
- ~i to tu~i, insa~i ideea Luceafarului ca ar
/llil ta ob ine eliber~rea din imperiul stn~t al
ncr sitatii echivaleaza, in con itn e a e, cu
"" act de rebeliune titemca. Pe de alta rarte,
' 1.. .,r ;T'm.bolizind necesitatea, Q_emiurguJ paslr c.,za unele dintre atributele tiranului divin
.J romantismuluj. T clctul definitiv contine
I"" 1c putine marturii in aceasta privinta (una
171

ar fi malitia cu care Demiurgul ii spune lui


Hyperlon, ne~tiutor inca de tradarea Catalinei : , $i pentru cine vrei sa mori? I Intoarce-te, te-ndreapta I Spre-acel pamint ratacitor I $i vezi ce te a~teapta"). In schimb,
variantele Luceafarului pot furniza unele elemente in directia celor afirmate. In varianta
B. 2275 (0., ed. Perspessicius, II, p. 402),
H yperion e cuprins de o spaima fara nume
dnd ajunge la al ,nefiintei adapost" ~i vrea
,. sa se adreseze Demiurgului : ,Fiori de moarte
II strabat I $i aripile-~i stdnge I $i este data
ce de-intiiu I Ca el incepe-a plinge". In varianta C. 2261, intitulata Legenda Luceafiirului (op. cit., pp. 435-36), In momentul
corespunzator al desfa~urarii poemului, ~
riQD simte a ro ierea Demiur lui ca pe-o
ema
1
a : , Fiorii-1 tree ~i frig ii
e - I Aripile i~i stringe ... ", sau ,II sorb adinc
fiorii cruzi I Ai golurilor crude I $i i se na~te
in auz I Un glas ce-abia se-aude". In varianta
D. 2260 (op. cit., p. 44 7), Demiurg_ul insu~i
- de~i fara vreo nuanta de acuzare - vorbe~te
de esenta titanica a Luceafarului : , Hyperion,
care rebel, (s. n.) I Rasai din lumi cu soare, I
Cine nu are moarte-n el, I Acela nu mai
moare .. . " Toate aceste sugestii au disparut din
versiunea definitiva, poetul socotindu-le probabil de prisos pentru reliefarea sensului esen-

(ial al simbolului demiurgic. S-ar putea n'i7~~~


lntrebarea - intrucitva naiva : ~
procedat Hyperion daca n-ar fi avut doy~a
precisa a infidelitatii Catalinei ? Ar fi coJ~ 15
cl un act de insubordonare ata de injonct 1 ~
nile Demiurgului? Inclinam sa credem - ttulnd seama de logica artistica severa a intre.
'}C~
gului poem - caVH ypenon,
consubt
s an ta
,_
adcea de necesitate n-ar fi Jill!.! ~
rze inten ia Zhiar daca iubita lui de pe ~naint ar fi fost de 0 constan a exem lara. var
,fis ~tia nu trebuie sa se rataceasca printre
apoleze pe care, de la inceput, le infirma rtalil :ttca artistica insa~i a Luceafarului.
.Ita.=_
l lyperion apare a adar
't
c
.ar.
11 a ic~te sa se rupa din ciclul sau ceresc, thP
. ... "
a1o:1ptea ,negret. veCimcn
, pen t ru ,._~v_...... de.
nd,irc". El este ispitit de erosul terestfU
I "('11;-;rea
Catalinei il face sa cada de pe
'tnaaa-i orbita. In prima intruchipare apil~e
, ' un , tinar Voievod, I Cu par de aur m9ale '
. , cer " ~~. d'tn ,mare " (, I ar ceru1 este
""'a 11t dtn
. meu I c:
r.<ste
t.ol.d
yi muma-mea e marea . .1:1
v

")

oceanica a demonului. A doua coP 0 III , . a Luceafarului ni-l infati~eaza in ~post~z~


1111
. 1 ,nop t"n . T'f
""" ;( (.fiu al ,soare1m. " ~I-a
u
v
dv
'
H
.
'" vrut sa va a In
ypenon un Inger, un
"loo~n g hcl cre~tin (v. art. lui Radu Dragn&a:
, ''"''"alitatea lui Eminescu, in Gindirea, 19~ 9 )
q '"d aza

113
172

ar fi malitia cu care Demiurgul ii spune lui


Hyperlon, ne~tiutor inca de tradarea Catalinei : , $i pentru cine vrei sa mori ? I lntoarce-te, te-ndreapta I Spre-acel pamint ratacitor I $i vezi ce te a~teapta"). In schimb,
variantele Luceafarului pot furniza unele demente in directia celor afirmate. In varianta
B. 2275 (0., ed. Perspessicius, II, p . 402),
Hyperion e cuprins de o spaima fara nume
dnd ajunge Ia al , nefiintei adapost" ~i vrea
.. sa se adreseze Demiurgului : , Fiori de moarte
il stdibat I $i aripile-~i stringe I $i este data
ce de-intiiu I Ca el incepe-a plinge" . In varianta C. 2261, intitulata Legenda Luceaf{irului (op. cit., pp. 435-36), in momentul
corespunzator al desfa~urarii poemului, ~
riQD simte apro ierea Demiur _ lui ca pe-o
eman :.e_~a : ,Fiorii-1 tree ~i frig ii
e - I Aripile i~i stringe ... ", sau , Il sorb arline
fiorii cruzi I Ai golurilor crude I $i i se na~te
in auz I Un glas ce-abia se-aude". In varianta
D. 2260 (op. cit., p. 44 7), Demiurg_ul ins~i_
- de~i fara vreo nuanta de acuzare - vorbe~te
de esenta titanica a Luceafarului : , Hyperion,
care rebel, (s. n.) I Rasai din lumi cu soare, I
Cine nu are moarte-n el, I Acela nu mai
moare ... " Toate aceste sugestii au disparut din
versiunea definitiva, poetul socotindu-le probabil de prisos pentru reliefarea sensului esen172

(ial al simbolului demiurgic. S-ar putea na~t~


)ntrebarea - intrudtva naiva : cum ar f1 ==
procedat H yperion daca n-ar fi avut ~o~d.a
ptCclsa a infidelitatii Catalinei v? A~ ~I cor~us
d un act de insubordonare ata de lllJOnctmnilc Demiurgului? lnclinam sa credem - ti11!nd seama de logica artistica severa a intregului poem - di Hyperion, consub~ta~ ial c_u
l!lcea de necesitate n-ar fi utut sa-~1 rea~
r;;-[nten ia chia; daca iubita lui de pe pall, int ar fi fost de o constan a exem lara. Dar
cli scutia nu trebuie sa se rataceasca printre
qHlleze pe care, de la inceput, le infirma real il;tlca artistica insa~i a Luceafarului.
II yperion a pare a~~~a~d~a!.!.r~a.__.....__...,"""'""""'...,_,....,~
' 11i q te sa se rupa din ciclul sau ceresc,
1111.tptea , negrei vecinicii", pentru ,2_~ de
111hirc ". El este ispitit de erosul terestru:
I ltt' l ~rea
Catalinei il face sa cada de pe
111'1na-i orbita. In prima intruchipare apare
, , , 1111 , tinar Voievod, I Cu par de aur m9ale",
11 .1:n 1l din , cer" ~i din ,mare" (, lar cerul este
"" " meu I $i muma-mea e marea"). Este
qoo:d;tza oceanica a demonului. A doua coho' 111 a Luceafarului ni-l infati~eaza in ipostaza
l.l .ll il (fiu al , soarelui" ~i-al , noptii;-:-trnTi
Ill Vrttl sa vada in Hyperion un inger, un
"lt.t11g hcl ere~ tin (v. art. lui Radu Dragnea :
' /u 1/ualitatea lui Eminescu, in G1ndirea, 1929) .
173

Polemizind cu Radu Dragnea, Tudor Vianu


a relevat, intr-o analiza bogata in sugestii,
caracterul demonic al Luceafarului (cap. Luceafarul, din Poezia lui Eminescu). E vorba
de u~eare;-largind ea:drele F0prezet1'farii romantice, aduce numeroase ecouri
~ntice - fiindca Luceafarul este, in fapt, un
dairw,J.n. Intr-adevar, el reprezmta fortelc;__pr~
;-ordiale fiind nascut din vidul cosmic (cerul)
,
~nu~r (marea), - din intunecimea
1nceputurilor fecundata de lumina (noaptea ~i
soarele), din chaosul indeterminat (care, Ia
Eminescu, are adeseori sensu! grecesc etimologic de spatiu gol - de Ia chaino, , a fi deschis" - precum in versurile despre ,surele
vai de chaos" din Scrisoarea /). Dorul .ir.ezist~
bil de iubire e de esenta titanesca, dupa cum
am incercat sa aratam. 0 clipa, Luceafarul
dore~te sa-~i sacrifice nemurirea, sa se nasca
,din pacat"' sa primeasca ,0 alta lege"' pentru
a putea fi iubit de frumoasa muritoare :

Tu-mi cei chiar nemurirea mea


In schimb pe-o sarutare,
Dar voiu sa stii asemenea
Cit te iubesc de tare ;
Da, rna voi naste din pacat,
Primind o alta lege ;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sa rna deslege,..
174

Si se tot duce... S-a tot dus.


De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

Aspira ia <k.ffi.9!!Yilli.Ji.P_r~ iuhire _e un motiv


~e Eminescu -a mat 1 ustrat ~i a t~ata.
N u nc gin dim numai la poemul e tinerete
ln1:_er # de'lflon sau Ia St~ii, cu romantica
f tg ura a lui Arald, ci ~i la productii ale dvepli:
ll t'i maturitati, cum ar fi Scrisoarea V (aparuta
111 1886, dar elaborata intre 1879-1881).
1), agostea virila - spune Eminescu - este
, x prcsia unei framintari dramatice a demonu1111 i nlerior 1 Nostalgia erotica a acestui de1111111 c de fapt o nostalgie spre auto-cunoa~tere,
HJ'' t' acea plenitudine care a facut altadata
1,11,., ibila magnifica inflorire a geniului antic.
1,,.

11 ici p0ate Sa-nteleaga, ca nU lit 0 Vrei ... ca-n tine


"" demon ce-nseteaza dupa dulcile-i lumine,
1 ., d demon pllnge, ride, neputind s-auza pllnsu-si,
1 1 " vrea... spre-a se-ntelege in sHrsi t pe sine 1nsusi,
I 1 ' I' zbate ca un SCulptor fara brate si ca geme
1 .11 1111 maistru ce-asurzeste in momentele supreme,
1

idee asemanatoare, desi nU poate fi VOrba ~i~i


expri~ata ~n r?manul lmc
Ill/"'' ion de Holder lin. Hypenon martunsest~ la ~n
111 , 1111 11 1 dat: .... puternica dragoste s~ zbucmma m
.,,,. ... l':t un Titan lntemnitat"
(Cf. P1erre -ertaux,
1/,f,/, ,/iu, Hachette, Paris, 1936, cap. Les themes ~e
1 II 1 111 1 ion , In care se defineste mai pe larg sensu! b1 "" '" ""lui holderlinan).
I

o1 .

{)

1111 , izvo r", o aflam

175

Pin-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice din sfere,


Ce-o aude cum se na~te din rotire ~i d idere.
S-ar. pri~epe. pe . el tnsu~i a~el demon... S-a r rena~te,
Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoa~~e
~i , patruns de-ale lui patimi ~i amor~-i, cu . nesat!U. .
El ar fringe-n vers adonic limba lm ca ~~ Hor~tm
Ar atrage-n visu-i mindru a isvoarelor murmurun, .
Umbra umeda din codri, stelele ce a rd de-ya. pur~n,
Si-n acel moment de taina, cind s-ar.. cre~e ca:t fence,
Poate-ar invia in ochiu-i ochiul lumu cet anhce ... etc .

Hyperion din Luceafarul ar putea fi con~


siderat un fel de rototip_ _ideal al acestm
demon launtric.... sortit sa dimina neinteles de
catre 0 ft:;IJleie pre~ .. slab~~_ inconstant31 1i..J n;t"inc~ta, 1n.seaim1nt~a de sublimitatea
erosului titanic. '
Posibilitatea de a Infringe, fi e-~
scur"t( din punct de vedere cosmic,
( tat la masurile terestre el insumeaza mn ~1 fill
de ani), legiJe strictei necesitati astron~mic~,
1
revela 0 alt~~En]JitaaiGk: I '-!.ceaBhul!.n.
Rujifudu-se "diiLJacul lui de sus". p~rtat ~e
dor, el stra
s!ice- dtstante siderale, spre a ajunge acolo uncle see fla Demiurgul, Parintele universului I , uncle

vcac~- r~po~~

1 E poate acela~i Demiurg despre care ~e yorbe~t~ ~~


Scrisoarea I : . D ar deodat-un punct se m1~ca ...yce. m 1:
latay- I .I Cum din chal.ls fac e muma, tar e
. .
~~ smgur.

176

., 11 11 -i hotar, I Nici ochi spre a cu noa~te, I ~i


vrcmea-ncearca in zadar I Din goluri a se
11.1.~le. II Nu e nimic ~i totu~i e I 0 sete care-1
.~oarbe, I E un adinc asemene I U itari i celei
oarbe." Calatoria cosmica e un motiv frecvent
In poe;fa de onentare .fiFamca a romantism~
~ - Unul din argumentele cele mai convingatoare cu privire la structura de titan a Luceafarului il constituie, apoi, acea mindrie de care
am mai vorbit. Coborit pe p amint, H yperion
are puritatea ghetei sau a flacarii abstracte,
are o mindrie interiorizata a inaltei lui condi tii, car;-1 face sa para ~ri , strain" ' 0 fiinta
de neinteles. Luceafarul are aureola unei dem- .
nitati care apar~~ titanului.
Problema semnificatiei Luceafarului se cuvine insa abordata ~i din alt unghi. Plna acum
am discutat despre Hyperion considerat rnai
ales ca eroul unui mit poetic, urrnarind situatia explicita in care se afla el, relatiile ~i functiile explicite pe care le exprima el in cadrul
acestui mit. Marea forta de iradiatie sugestiva
cu care e inzestrata figura Luceafarului provine insa doar indirect din imprejurarile relevate :in analiza externa de pina acum, - etapa
necesara, dar numai preliminara dnd e vorba
devine ta tal... Punctu-acela de mi ~care, mult mai slab
ca boab a spumii, I E stapinul fa ra margini peste margi nile lumii" etc.
12

1111

177

/1

de a interpreta simboluri artistice. Caci H Ykl!:_


rion este un simbol, cum am mai spus. Etimologic, simbol tnseamna semnul din care se
intelege sau prin care se exprima ceva. Cum
remarca Tudor Vianu, pentru metafora sim~ 1, simbolul artist~c e~p
ce simi>olunle celelalte (matematice, logice,
juridice etc.) au un caracter plan.
Ramine a~adar, dupa ce am analizat figura
Luceafarului in latura aparenta, sa lncercam
a releva ~i dteva din implicatiile ei adznci. 0
indicatie esentiala In aceasta directie - am
citat-o mai sus - ne-o da insu~i Eminescu :
Hyperion reprezinta soarta geniului. Simbolul
Luceaflirului este un stmbol cZar (ca to ate rnarile simboluri eminesciene,cafe staJ"S\ih semnul inefab.*-' ~i-::.J~rofundei - limp-~!mi), de~i
niciodata in poem ri.u ~ntllne~te cuvintul
geniu, de~i nici unul din eli:mentele externe
.-- --

1 Studiul lui T. Vianu despre metafora (in vol. Problemele metaforei $i alte studii de stilistidi, E .S.P .L .A.,

195i) $i comunicarea mai recenta Ia Congresul de


stilistica de la Var$ovia (1961) , intitulata : Quelques
observations sur la metaphore poetique, contin numeroase sugestii pentru definirea si~bolului artistic. ~n
cazul particular al metaforei ," T. V1 anu fa c: observ a~~ ~
importanta eli ea reprezinta . o struct~ra semant!ca
profunda", cu un strat apare~t , extern, $1 altele s':b.Jacente. Profunzimea metafore1 este, spune T . V1anu,
. ilimitata sau infinita", pantru di asocierile pe care le
produce ea sint totdeauna mai bogate decit cele p e
care le pot determina termenii ei expliciti, luati sepa rat. E vorba fire$te de un infinit potential, latent.
178

dt Iegendei, luate separat, nu conduc spre o


1111rmenea interpretare. Simbolul se co nsti tui~=
llrobservat i abia in final se cristalizeaza,
1e , re t roac t'1ve " asupra l,ll-?
pr01ectm d f asc1cu
f, rgtlc onstruc ii a oemului. A cest efect ,reII oactiv" a devenit pentru oncme a citit
I.Hccafarul de mai multe ori ~i a meditat asu1'1.1 lui - un efect , anticipativ " ~i orice noua
1,1fur a a poemului este insotita de permanenta
11'prczentare a simbolului geniului, caruia i
'" dcscopera mereu ~i mereu alte sensuri ~i
H 1hsl raturi. Fiecare detaliu, fiecare din ele""'lllcle pe care le-arn numit externe este astfel
111 vcslit cu sugestivitate simbolica. Analiza cri'" .i nu poate nici pe departe epuiza un feno11 1!'11 de 0 atare complexitate, ea trebuie sa se
1111d(umeasca a surprinde doar marile directii
.! 1 ln(elegerii lui.
< :.t simbol al geniului, Hyperion exprima in
l111111a ei extrema atitudinea inadaf?.!Jlr.~i 1!_0luu t(lre. Contrastul intre ceresZ~i telur infaI ~'J d r;:;-poem este incarcat e mtentii .etice,
111 11odata insa explicite, ci subsumate ordinei
11111wli ce~ lasm u-ne intr-o asemenea peri II I I j~ a, putem considera ca spatiul ceresc. in
1 11, l.uceafarul straluce~te singuratic, nu e
dl1, v. 1 dcdt lumea gindirii 1 a esentelor inte1 ~ 1l11 .dt, rcprezentata intr-o mare metafoia
"" ' """ ~ - Rcvoltat impotriva realului (a carui
A

179

fascinatie, sub forma erosului, o mai r~simte


totu~i), geniul titanesc se 1nalta pe firmamentul intellgentci, intra in circuitul necesitatii
c(;"smice obiective, eli erm u-se pnn m e egere,
pr"in cunoa~terea contemplativa. De aceea ni
se pare falsa , prin unilateralitatea ei, inter retarea data de Gh erea Lucea/&rulub ca expresie a psihologiei resentimentului : , Se vede
ca simpatiile poetului sint pentru Luceafar, ~i
poate intre Luceafar ~i poet este ~i ceva comun. Noua insa, simpli muritori, ne pare ca
in acest raspuns, afara de mindrie, este ~i
multa amaraciune ~i invidie ; Luceafarul desigur ar fi vrut sa fie in locul lui Catalin. In
mindria lui ne pare ca este ceva de al vulpei
care, neputind ajunge la struguri, se mingiie
cu ideea ca-s acri, newpti, stricati. "
Pe acest plan de discutie (simbolic), titanismul Luceafarului are o nota distinctiva importanta : el semnifica nu 0 razvrati re im otriva arbitra rului divin (Demmrgul reprezinta
aici contrastul arbitrarului, necesitatea), ci impotriva conditiei terestrului, relativului, eic;:
meru 1. 'fitar;;:;-en~T:ill
o adinca sete
de absMUt el traie~te o drama a a solutuluf.
D~~ul tipic al roillaiitlsmul~i este _!ngerul cazut edepsit ~i exilat, dar continuindu-~i
lupta pentru abolirea tiraniei cere~h, htanu
eminescian (din creatia de maturitate), ~vot-

are

lti Hiu-se impotriva lumii strimb alcatuite, se


1" dU'i intelectua pma a o con itie extrate~~.:1 rh.z. pina la intelegerea Ee_esitatii uni:e-r' ili;. T itanul se transforma a~ad ar In Geniu.
I Iiperi on e simbolul patetic al unei asemenea
"'il tari intelectuale, atribut al geniului care,
. pt pamlnt, nu e capabil de a ferici pe cineva,
1111i capabil de a fi fericit ", care , n-are
tl lltarte, dar n-are nici noroc". Da r ce In' ll una norocul fata de cunoa~tere?

3. Catiilin

...;.:....;..;;...;;.;;:~.::.::..:=:.~....::C::.:a:::t~a~li~n:..din Luceaai aceasta conditie a

orului.
basmul popular prelucrat de Kunisch el
1 liul unui imparat puternic, un Fat-Frumos
Jl ll lll it in cautarea fetei de imparat, pe care 0
" ' "~' lnainte de a o fi vazut. El strabate locuri
l1l llttcate (Valea Amintirii, Valea Deznadejdtt ), sfatuit ~ i ajutat de Sf. Miercuri , Sf. Vineri ,
', 1 Duminidi ; rapune vi teje~te balaurul care
lt.tjuia castelul iubitei etc. Dupa ce fata de
'"11 1:;rat e ucisa de zmeul vindicativ, else stinge
,f, olorul ei : , Cind insa ajunse In Valea AminI 11 1, uu putu merge mai departe, ~i se a~eza
11 " '

T11

181

sub un copac. ~i pasarile, in ramuri, cintau


cintece care preamareau minunata frumusete
a fetei de imparat. Iar el asculta aceste cintece pina muri." A~a se incheie basmul transmis de Kunisch. Eminescu imbogate~te semnificatia acestui personaj in poemul Fata-n gradina de aur. Numindu-1 Florin, poetul a avut
intentia precizarii simbolului (floarea fiind stadiul initial in circuituUoottrfailatii vegetale,
promisiunea rodului). Florin e mistuit de dorul dragostei, ca de un foe, ~i frumoasa ne~tiuta, despre care auzise vorbindu-se, il atrage
magnetic:
D ar de a ei frumsete fara seaman
Auzi fe ciorul de-mparat Florin.
Norocul lui cu-al ei ii pare geam an,
De-atunci un foe il mistuie in sin.
<< ln van stau locului, stau sa ma-ndeaman
Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin,. .
P a truns de dorul ne$tiutei Verguri
S-au dus sa ceara sfat la Slnta Mie rcuri.

Peripetiile drumului spre castelul unde era


prizoniera fata sint, pentru Eminescu, prilejuri de magnifice descriptii lirice. In Valea
Desperarii, intunecata , cum o simt doar orbii",
Florin vede corbi zburind , in fala I In aer dar
ca pete de cerneala". Senzatia de umiditate
rece, ~optirea misterioasa a frunzelor, cronca-

nitul pasarilor de rau augur alcatuiesc 0 atIIIOSfera de Spaima, pe Care poetul 0 evoca
fara efecte exterioare, cu o rem arcabila siguranta in arta de a sugera, prin imagini limpezi,
l11 molcoma desfa~urare, tenebrosul ~i straniul.
Fl orin e, in basmul versificat, o figura lumiHoasa ~i nobila, flacaul pe care , iubirea lui il
doare" ~i care aspira, firesc ~i puternic, spre
pl cnitudinea erotica. Ca un Fat-Fr umos, el beHcficiaza de ajutorul unor fapturi supranatu1 .d e, Sfintele Miercuri, Vineri ~i Duminica din
111itologia populara. '
De la Florin la GillaJ.in din Lu.c.e.afiiwL disf. nta este enorma. Catalin apare, cym _spu-ll cam, -ca~..:3].tezta fuf'H.)!pa:.i.G.!,l : ver~rile
c .1rc-l introduc au atit de evidente.Jlccenl$:.. ~
111 icc, iiidt intentia de
ecie! e etica a per_'/llllaJu ui poate area uneori su arator de di- ~
I c:da.
C~taiiii r epreziiita- f~a - de ~indra ~i
I 1.1g-ica altitrrd.ine mora a- a Luceafarului c-~n11itia servila:
-----. -
In vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor Ia masa,

U n paj ce poarta pas cu pas


A -mparatesii rochii,
Baiat din flori $i de pripas,
D a r lndraznet cu ochii... etc.

182
183

Spre deosebit:_e de Florin, a carui dragoste


pentru fata de imparat era ca 0 suava boala,
ca o nepotolita t~tura interioara, Catalin simte
fata de Catalina a pornire erotica li.Rs.!.ta
d~ sublimari ale mitologiei pasiunilor.
Frumusetea fetei nubile il indeamna pe gratiosul paj sa-~i incerce , norocul". E n a
oara dnd In poem apare acest cuvint :
Dar ce frumoasa se facu
Si mindra, arz-o focul ;
Ei, Catalin, acu-i acu
Ca sa-ti incerci norowl (s. n.).

Privit de la altitudinea extraterestra a Luceafarului, c~~lL11 simbolizea~i.<:>r-G~nea.haz~r


d~ui, a agarentei si a instinctuluj ingm t~e t,
,Jndiridl@.ttei""-:-Nu e ipsit e importanta
faptul ca, de mai multe ori, se vorbe~te despre
Catalin ca des pre un copil ("copil de cas a",
"paj "), dar mai semnificativ atunci dnd Catalina 11 "asculta pe copila~, I Uimita ~i distrasa",
sau in idila de la sflr~itul poemului, cind :
"Miroase florile-argintii I $i cad, o dulce
ploaie, I Pe cre~tetele-a doi copii I Cu plete
lungi, balaie". Nuantele etice negative, lnregistrate la introducerea personajului Catalin in
trama epica a poemului, se dizolva incetul cu
incetul. Lectia erotica pe care pajul o expune
~
-- - . -frumo~s~i _ fefe lntr-un fel aluziv -~i ~agalnic

--

184

,,I,.

o gratie ironidi, in for mula lirismului


.. l, icctiva ~~ impede din-ait; poezii ale matu1 11 :itii
eminesciene: Pajul Cupidon, Kamadt oa etc. Mai tirziu, fugit cu iubita in mijlocul
""lurii, Catalin e cuprins de un eros pasional,
lll 'l ,l(iabil, ~i cuvintele pe care le roste~te au
11 wnanta profunda pe care o trezesc In noi cele
111.1 i autentice dntece de dragoste ale lui Emil" sru. Dupa cum eul poetului se identificase cu
"l'i al Catalinei (atunci dnd ea i~i exprima
ol111 noasa nostalgie catre Luceafar), acum se
dnll-rlidi, nea~teptat, cu acel al lui Catalin,
, It IHut i inno
~. 0 asemenea im1' I (' i \1 rare e In maSUfa Sa COrecteze 0 interpref tll , . schematica ~i vulgarizatoare a Luceafad in nefericire raspindita, daca nu atlt in
1 "''l',rza
eminesciana, eel putin in opiniile
"'" "lice de circulatie curenta.

,,,11;,

0, lasa-mi capul meu pe sin,


lubito, sa se culce
Sub raza ochiului senin,
Si negrait de dulce ;

Cu farinecul luminii reci


Gindirile strabate-mi,
Revarsa lini~te de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Si de asupra mea ramii,
Durerea mea de-o curma,
Caci e~ti iubirea mea de-ntii
Si visul meu din urmii.

185

Ca ~i Florin din Fata-n gradina de aur, Catlilin reprezinta, in fond, erosul natural si mecanica instinctelor. Modificarea atitudinii poetulm lata de cele doua personaje provine dintr-o modificare, mai adinca, a conceptiei s e
d~spre iuh1re. urpnn em aici una din contradictiile specifice ale personalitatii emimS:'
cienc, a ?affi elucidare critica nu e to~ai
u~oara. In linii mari, se poate observa eli exista
o diferenta intre momentele dnd Eminescu exprima liric (direct ~i spontan) sentimentul sau
erotic, ~i cele in care, adoptind postura filozo. fului, mediteaza asupra dragostei ca una dintre
formele pe care le imbraca iluzia universal a 1
Pentru a ilustra aceasta ultima imprejurare se
pot extrage din opera poetului numeroase citate. Unul dintre cele mai elocvente este, desigur, celebrul pasaj din Scrisoarea IV:
Nu simtiti c-amorul vostru e-un amor strain? Nebuni !
Nu simtiti ca-n proaste lucruri voi vedeti numai
minuni?
Nu vedeti c-acea iubire serv-o cauza din natura?
Ca e !eagan unor viete ce seminte sunt de ura ?
Nu vedeti ca risul vostru e in fiii vo~tri plins,
Ca-i de vina cum ca neamul Cain lnsa nu s-a stins ?

Fata de iubirea absoluta, de esenta spml11 ala ~i demonica a Luceafarului , Catalin- la


.111 ti pod semnifieli acel , am or strain", care,
l.ora s-o ~tie, ,serv-o cauza din .natura", fiind
'' impulsiune a oarbei Voint~J. schopenhau
' icne. Incon~tient de faptul eli e un simplu iniloument, Catalin apare ca un co{Jil - amestec
'"" viclenie erotica i
andre(:a -, ca o inlo11pare ?meneaseli a pajului Cupidon.,z care ~i
of7ia ,v1clean'7t ,alintat", ,sfi os ca ~i copiii ",
d.tr cu o , zimbire ... vicleana" ~i cu ochii , galq i", ,ca ~i ochii de vadana" (Pajul Cupidon,
111 ris prin 1874-1876 ~i publicat cu mici modilo c-:iri in 1879). A~a este vazut Catalin dintr-o
pns pectiva inaffii., dintr-un un hi sider
?
I l l C.
ar perspechva aceasta nU ramtne ne111 It i mbata, elici dupa cum a reie~it ~i din
I<" spuse mai inainte in partea finala a
I 11 1 ('a farului, Catalin exprimli o dimensiune
11 IIi 111 a ~i foarte caracteristica a liricei emin<;s' It ' l l (' , acea patima arzatoare ~i !ntunecata care
"''!'ira spre ,1'armecul luminii reci" . Cei , doi
copii I Cu plete lungi balaie", care se iubesc in
.th11 ul nocturnal cringurilor ~i pentru care fe111 irea (desigur iluzorie) e o uimire, sint in- __-

In articolul din 1887, Dobrogeanu-Gherea atrasese


at~ntia. asupra structurii contradictorii a personalitatii
lUI Emmescu, relevind, cum se ~tie, . deosebirea spiritului care lnsuflete~te poeziile consacrate iubirii, de eel
care patrunde pe cele filozofice ~i sociale". Particulari186

. I

--

-~

'"" implicatiile distinctiei mai largi pe care o facea


1 !':0 , sc r emarca- dupa cum am aratat- 0 deose,.,,. l nlrc expresia directii a dragostei ~i atitztdinea
11" ufi cli fata de dragoste in poezia eminesciana.
1. 1..

187

fati~ ati intr-un tablou poetic purificat de intentii satirice. Replica ultima a.. T.uceqjjirului
nu e o condamnare, ci o constatare. o sentinta
filozofica, sarcasmul ei (daca poate fi vorba
aici de sarcasm) fiind de o raceala senina, as tro~~--~--~--~~-----~
nomica. Indragostitii
traiesc intr-o lume a "norocu ui" (nnorocul va petrece"), a fluctuatiilor
~i ~~~ a hazardului - sub infati~area schimba oare a caruiadeterminismul naturii se manifesta ineluctabil. Norocul e "orb" - cum
se spune adesea- ~i celor doi copii le e refuzata intelegerea conditiei lor adinci, a destinului lor. De pe orbita lui ve~nica, Hyperion
cunoa~te, stralucind solitar, cu o diceala tragica.

Traind in cercul vostru strimt


Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea rna simt
Nemuritor ~i rece.

4. Demiurgul

Procedind ca ~i pma acum, sa vedem cum


apare divinitatea in basmul lui Kunisch. lata
scena in care zmeul se infati~eaza la scaunul
lui Dumnezeu: "Pe cind insa feciorul de imparat zbura cu frumoasa fata, zmeul eel puternic
188

1.bura Ia scaunul lui Dumnezeu : Doamne, iti


o~ duc inapoi toata stralucirea ~i puterea ce mi-ai
daruit. Iubesc o copila a pamintului, de-aceea
lngaduie-mi, o, Doamne, sa fiu vremelnic ~i
i lab ca ea ! Ziditorul insa raspunse : Tu nu
~ I ii ce ceri. Copiii pamintului sint ca spuma
111 arii, o adiere de vint ii plasmuie~te, o adiere
de vint ii nimice~te. $i iubirea lor e ca o stea
:izatoare, vine din cer, mersul ei este luminos,
d.1r se stinge cum atinge pamintul, ~i viata ei
(inc numai o clipa. >> Zmeul insa se ruga a doua
o~. 1 ra. Atunci Domnul zise: <<privqte jos !, ~i
11 11 ul
vazu cum frumoasa fata de imparat,
1.11 c-i ceruse jertfa puterii ~i nemuririi, fugea
'" hratele unui fiu al pamlntului ." U rmeaza
I 11-scrierea razbunarii zmeului. Afirmarea, de
1111 re Dumenezu, a caracterului tranzitoriu ~i a
'''"1 irniciei vietii omene~ti cumuleaza, in baslll ld lui Kunisch, dteva locuri comune, a~a
lll llll ilc topoi, frecvente in toate miturile relir III,ISC ~j aJ Caror prototip biblic este ace} faiII ICIS vanitas vanitatum din Ecleziast. In cazul
ol u.r utat, cuvintele ziditorului nu-~i asociaza
Ill ( i () valoare expresiva particulara, raminind
l:c'll t-rale ~i solemn banale.
A ccst foarte sumar fragment din basm a
1.. . 1 mult dezvoltat de catre Eminescu. Vorbi1 .1 Dcmiurgului se extinde, in Fata-n gradina
,{, (//lr, pe ~ase strofe de tipul ottava rima.
189

1
Zmeul-daimon zboadi spre tronul ceresc printre
mii de stele ,ca ninse" ~i cade in genunchi in
fata lui Adonai, stapin al universului, inconjurat de ,mindre genii cu lumina-ncinse". Se
cuvine observat, dintr-un inceput, ca viziunea
eminesciana asupra divinitatii se inscrie in
coordonatele paginismului mitologic antic. Intr-adevar, in infati~area Demiurgului, de~i numit cu un cuvint biblic Adonai, nu intra nici
un element cre~tin. Geniile apartin mitologiei
latine ~i corespund, in unele privinte, cu daimonii vechilor greci. Adonai nu e Dumnezeul
Genezei, creator al lumii, ci un fel de idee
absoluta, o con~tiinta universala ; zmeul i se
adreseaza astfel :
0, Adonai ! al carui gind e lumea
Si pentru care toate sunt de fata etc, (s. n.)

Demiurgul, cum s-a vazut, 11 nume~te pe


Zmeu demon, fiinta primordiala ~i increata
(,Tu care nici nu e~ti a mea faptura"), Eon
care a existat ~i atunci ,Cind Universul era
ceata sura". Ca ~i in alte poeme, Eminescu i~i
manifesta aici liber placerea de a prelucra rnarile mituri cu valori filozofico-poetice ale lumii antice. In discursullui Adonai catre demonul indragostit, cunoscuta tema lirica vanitas
vanitatum e orchestrata amplu, intr-un ritm
lent, care e al gravelor meditatii. Ideea peri~
190

1hilitatii omului se proiecteaza in numeroase


111 tafore de larga sugestivitate :
- Tu-i pismuie~ti... ~i pismuie~ti aceca
Ce ei in lume numesc fericire A u nu ti-i mila dnd prive~ti sdnteea,
Cum ca Ia soare e a ei pornire ?
As tfel ~i ei i~i aruncar-ideea,
Dorinta, pasul, in nemarginire,
Dar cum sdntei se sting, in drum spre soare,
Astfel ~i omu-aspira, dara moare.
Ca ei sa fii ? Sa vezi ca sub blcsteme
De ura e-nfierat umanul nume,
Sa a i de semenul tau a te temc,
Sa fi ca spuma, fuga unei spume,
Sarmane inimi lnchegate-n vreme,
Sarmane patimi aruncate-n lume,
~ i sa rna blestemi, sa ma-ntrebi : Ce urept
Avui sa-ti pun o inima in piept?
l'c-o clipa-n mijlocul eternitatii
Sa deschizi ochii tai mareti ~i clari,
Sa masuri toate visele vietii,

Simtind incet cum iara~i redispari,


Sa pari un fir de colb in raza vietii
~ j in pa rerea-i pe-un moment sa pari,
S:t fii ca ~i dnd n-ai fi ... Intre ieri
~ i mini, o clipii... oare ~tii ce-mi ceri ? etc.

I 11 l .uceafarul, Eminescu a renuntat la unele


1111 .11111ntc exterioare, fabulos-decorative, care,
111 p11nnul Fata-n gradina de aur, precedau
''' ""l: 'd dcmonului cu Adonai (,tronul eel
191

etern", treptele pe care "stau mindre genii" ).


Demiurgul se afla intr-un yid cowogonic, unde
, vremea-ncearca in zadar I Din goluri a se
n<ij~.mc. as.emenea-t-l:fitarii celei
oar be". Imaginile s-au esentializat ~i, I a o astfel de inaltime simbolica, gestul prosternarii in
genunchi fata de Dumnezeu (gest pe care
zmeul il face) a devenit pentru mindrul L uceafar imposibil. In prezentarea Demiurgului,
Eminescu a introdus un motiv esential al creatiei sale : viziunea cosmogonica. Luceafar.ul
strabate cerul spre a ajunge in punctul aspatial i atemporal dinainte de "ziua cea dintii ",
~nde : ,Nu e nimic ~i totu~i e I 0 sete care-!
soarbe" - o alta expresie, poate, pentru acel
,dor nemarginit" din fragmentul cosmogonic
celebru cuprins in Scrisoarea I. Totul este de
o densitate poetica uluitoare, fiecare cuvint are
transparenta misterioasa ~i greutatea cristalului. Demiurgul din Luceafarul e o proiectie filozofica. In Fat a-n gradina de aur, dupa cum
s-a vazut, intuitiile ~i implicatiile filozofice nu
lipseau din reprezentarea globala a divinitatii,
dar ele se inve~mintau in forme ~i in colori mitologice. Reprezentind ideea necesitatii absolute, Demiurgul din Luceafarul e un simbol
care se constituie intr-un cadru mai general.
Adresindu-se Luceafarului, el il nume~te pentru prima oara in poem - Hyperion, dar,

cum am J:ncercat sa aditam, e Yorba alCl mai


mult de o apelatiune simbolica dedt de o intentie sugestiva in directia mitolo~icului . .Discursu! Demiurgului, axat pe anhteza dtntre
esenta ~i alli!!enta, etern ~i vremelnic, necesar
~ i J:nflmpHitor, este - raportat la. dezvoltare~
universala a motivului - una dm cele ma1
stralucite ilustrari ale lui vanitas vanitatum.
Poetul se identifica aici unei con~tiinte universale ~i transcendente, patosul lui se subli~eaza
~ i se hieratizeaza. Sentimentul d: esenta ~~
mantica. al perisabilitatii capata o expres1t:
d iamantin-clasica, de o profunda seninatate
tragica:
-

Hyperion, ce din genuni


Rasai c-o-ntreaga lume,
N u cere semne ~i minuni
Care n-au chip ~i nume :

T u vrei un om sa te socoti,
Cu ei sa te asameni ?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar na~te iara ~i oameni.
Ei numai doar dureaza-n vint
De~arte idealuri Clnd valuri afla un mormint
Ras ar in urma valuri ;
Ei do ar au stele cu noroc
~i _
p rigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
~i nu cun o a~tem moarte. etc.

192
193

etern", treptele pe care ,stau mindre genii" ).


Demiurgul se ami intr-un v:'
onic unde
remea-nceardi In zadar I Din goluri a se
~~ti::1Jiiti-un ~as_emenea-t-Bitarii celei
03 rbe". Imaginile s-au esentializat ~i, la o astfeJ de lnaltime simbolidi, gestul prosternarii in
genunchi fata de Dumnezeu (gest pe care
zmeul il face) a devenit pentru mindrul Lu ce~tfar imposibil. In prezentarea Demiurgului,
Erflinescu a introdus un motiv esential al creatiei sale : viziunea cosmo onica. Luceafar l
strabate ceru spre a ajunge in unctul aspa~ atemporal dinain e e ,zma cea dintii" ,
uncle : ,Nu e nimic ~i totu~i e I 0 sete care-1
so~rbe" - o alta expresie, poate, pentru acel
dl>r nemarginit" din fragmentul cosmogonic
~elehru cuprins in Scrisoarea I. Totul este de
0 Jensitate poetidi uluitoare, fiecare cuvint are
transparenta misterioasa ~i greutatea cristalului. Demiurgul din Luceafarul e o proiectie filozofica. In Fata-n gradina de aur, dupa c
s-a v3zut, intuitiile ~i implicatiile filozofice
lip~eau din reprezentarea globala a divinitatii,
dai ele se inve~mlntau in forme ~i in colori mitologice. Reprezentind ideea necesitatii absolutt, Demiurgul din Luceafarul e un simbol
care se constituie intr-un cadru mai general.
Adresindu-se Luceafarului, el il nume~te pentru prima oar a in poem - H yperion, dar,
192

CUm am incercat sa aratam, e yorba alCl mai


mult de o apelatiune simbolidi dedt de o intentie sugestiva in directia mitologicului. Discursu! Demiurgului, axat pe antit~za dintre
csenta ~i aPf!fenta, etern ~i vremelmc, necesar
~ i inumpHitor, este - raportat la dezvoltarca
universali:i a motivului - una din cele mai
stdilucite ilustrari ale lui vanitaJ vanitatum.
Poetul se identifica aici unci con~tiinte univer~ale ~i transcendente, patosul lui se sublimeaza
:;; i se hieratizeaza. Sentimentul de esenta wmantica al perisabilitatii capat~ o expresie
diamantin-clasidi, de o profund~ seninatate
I ragica:
-

Hyperion, ce din genuni


Rasai c-o-ntreaga lume,
N u cere semne ~i minuni
Care n-au chip ~i nume :

T u vrei un om sa te socoti,
Cu ei sa te asameni ?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar na~te iara~i oameni.
Ei numai doar dureaza-n vint
De~arte idealuri Gind valuri afla un mormint
Riis ar in urma valuri ;
Ei doar au stele cu noroc
$i .Prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici Joe,
Si nu cunoa~tem moarte. etc.
193

1
Maiorescu, in calitatea sa de editor al lui
Eminescu, ~i-a permis, in afadi de alte modi
ficari, eliminarea unui grilp de trei strofe din
discursul poetic al Demiurgului. Multi editori
~i comentatori ulteri.ori au incercat (printre ei,
lbdiileanu) sa justifice interventiile criticului in
textul eminescian, presupunind acordul poetului, de~ i editiile mai noi ale poeziilor reprodue in chip firesc singura versiune a Luceafarului a carei tiparire a fost supravegheata de
autor (cea din Almanahul Societii(ii Academice
<< Rominia ]una))). Strofele suprimate de Maiorescu in editia din 1883 sint urmatoarele:
Vrei sa dau glas acelci guri,
Ca dup-a ci dntarc,
Sa se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare ?
Vrei poate-n fapta sa arati
Dreptate ~i tarie ?
Ti-a~ da pamlntul In bucati
Sa-l faci lmparatie.
ft i dau catarg Hnga catarg,
O ~tir i spre a strabate
Pamlntu-n lung ~i marea-n latg,
Dar moartea nu se poate.

Supresiunea 1-a obligat pe editor sa modifice


versurile : , Cere-mi cuvintul meu de-ntli - /
Sa-ti dau intelepciune ?" prin palidele ,Tu e~ti
din forma cea de-ntli, I E~ti vecinica minune .. .
~i

194

1e -\im
,1
smt
smgme
Ce1e tre1 stro f"e e1"1mmate
intregul poem care ex lie. t za oetic sensu!
s~m ohc al figurii Luceafarului. !n economia
textului importanta lor este fo arte mare. Hyperion ii ceruse D emiurgului acordarea conditiei pieritoare a omului spre a-~i putea implini dorul erotic atit de aprins. Demiurgul revelindu-i Luceafarului imposibilitatea de a-~i
modifica destinul - ii propune totu~i, in strofele citate, ca un fel de compensatie, sa aleaga
intre trei ipostaze posibile ale intruparii sale
paminte~ti. Ceea ce ii refuza lui Hyperion este
duar moartea. Hyperion poate fi om .. dar unul
dintre aceia care nu cunosc moartea : adiclun
geniu. nma orma a umamtatu gemale- in
enumerarea pe care o face Demiurgul - o reprezina Poelul. Eminescu i~i exprima viziunea
asupra g-;;nrurui poet ic printr-o metafora grandwasa, care ar merita un comentariu mult mai
extins dedt ingaduie economia unui studiu ca
acesta. Precum Orfeu care, dntind, fi:l.cea arborii sa se apropie spre a-1 asculta mai bine,
glasul poetului genie_k lncarcat de fo rta magnetica, poate pune in mi~care natura staf ca, 0
poate modifica ~i modela ca pe o materie plasli ca. U n fior geologic anima imaginea muntilor
~ i a insulelor smulse de cuvinul poetic din
inertia lor milenadi. A doua ipostaza terestdi a
r.<niului al' fi
a mmlui .bhhat de stat,

"1"

195

legiuitor drept ~i puternic ; a treia, aceea a


1
co!,!f!ucatorului de osti.. a strat~ului Oricum,
1nsa, 1mp~irea in dragoste 1i era interzisa lui
Hyperion, caci erosul sta sub semnul efemer Ul, a , noroculJ!i," ~i geniul ramine prin 1n2
sa~i esenta lui strain d e psemenea fluctuatii .
Principiu coordonator al universului, Demiu'rgul nu indeplme~te rugamintea r:lli:eafarului, pentru ca ideea de N ecesitate con~tienta,
cu a carei substanta Hyperion se identifica intim, nu se poate nega de sine. Dsrniurgul e_winescian nu este un Dumnezeu persQJlal (la modilf biblic), 1nzestrat c~o fort?. absoluta.?. pe
ca<~ ~ p~!Osi cu: ~'"<i;. El i!i este_sie!i
sub r onat, lipsit in { Qed de libertaJ e, ca ~i
Hyperion:ln toate variantele, chiar ~i in cea

lnterpretarea pe care am dat-o acestor strofe se


1
sprijina ~i pe argumente furnizate de variantele LuctJafiirului. Astfel, In varianta B-2275 (datata de Perpessicius cca. 1881), O pere, II, pp. 392-408, propuuerile
Demiurgului slnt mai dezvoltate, caci, alaturi de posibilitatile enumerate In textul definitiv, mai figureaza
~i aceea a geniului religios (Budha) ~i a geniului filozofic (Plato), In strofele: ,Si daca vrei sa fii un
sfint I Sa ~tii ce-i chinul, truda, I Iti dau un petec de
pamlnt I Ca sa te cheme Budha" ; ~i: .De vrei In
numar sa rna chemi I In lumea ce-am creat-o, I Jti
dau o fl~ie din vremi I Sa te numeasca Plato".
E posibil, cum crede D. Caracostea, ca interventia
2
lui Maiorescu sa fi urmarit corectarea unei .erori" a
poetului , a unei devieri de la teoria schopenhaueriana
a~iu~~i. F.il~z~ful german stabilise o distinctie abi-

np~opiata de forma definitiva 1 fi


v
II of a c::xplicativa a Demmrgu
.
Im.' pe
gureaza
car
'f'IHIIICScu
I" a suprimat-o Ia publ'xcarea' poemului.e
II < IO eternul meu intreg I T - .
.
lc .I s nina I C
.
e ax smuls, o
urn vrex puterea mea s-o ne I
I l llllln a dm lumina" . Id en t"f"
d u-se cu Id g,
I xcm
"' n<"cesitate
gen'
eea
mI nu se poate
'
" '" r:lge soartei sale.
Ill li

"

con~tienta

J ~e

o simplitate cristalina, Luceafarul


I'
f
1~1 re
ana xza stra
unduri nebanux'te, semn1r1
tI .Id( tt tsucces1ve
.
b . dm ce in ce ma'1 cupnnzatoare
. n e sxm ohce inepuizabile ~i inefabile A '
nccrcat
pmav acum sav indicam dteva d' m
.
tt.,k d"Irec u pos1'b'Ile ale interpretarii simbolum rna1 I or poemului. Ramine sa definim acum locul
l'l" care-1 ocupa Luceafarul in literatura uniA

1<- V"l I a

..

. da lntre

~~" I"rca intre dest otmcta


pent ' f rmn .
1opere"
(Schopenhauer Des
ru _apte ~~

d d 1
e a n deo cca pentru
" reprezentare II si t pre ge_nzu, Lumea ca vo in(a
X IX, 5, 1 au~ust' 188,5 e.xt fu~hcat in Conv. literare,
'cscu). Demiurgul em ' I?- r~. ucerea lui Titu Maio11 prop
1 H
0~. . tpostaze ale actiuniimesctan
b vr d
une Ul ypcrion
l'"le lui Schopenhauer'
a lm ~-se astfel de la princi ' csant de consemnat f~pt~l uvmEa. celor spuse, e inteiu aceasta de filozoful
ca mmescu, deosebindu-se

.
german cred 1

IIIIUI gemu exprimat in fa t'
~ ~ m postbbtatea
t11arele strateg part" . v . P. e. Legtmtorul drept sau
I
tctpa ~~ et Ia 0
.
ese~tav d emmrgi
di.
. . n editia Perpessiciu
llllJtulata Legenda Luce ~~ yo.l. 1. II, vananta C. 2261
pp. 418-443.
a aru Itt ~ datata 10 aprilie 1882:
geniu v 1 om d e ac(zune

po

197
196

versaUi. Cercetarile anterioare au stabilit seria


tematica In care se lnscrie poemul eminescian.
E vorba de~ dragostea pe care o simte o fap tura supranatnra,U (Inger, demon, titan) pentru o faptudi a pamintului. sau, mai general, """'
de drai<iStea !ntre doua fiinttf abisal deosebite. /
Moti..vul acesta fusese larg ilustrat In roman-/
tismul eucopean, care, dupa cum se ~tie, a culti.vat sub toate formele marile antiteze fas cinante. Fara a ne opri acunrasupra ,diferentelorspecifice", tema de care am vorbit o afHim
tratata de Byron In Heaven and Earth (Cer
... ~i pamznt), de Vigny In Eloa, de Lermontov In
Demonul, de R. Wagner In Lohengrin etc
Avem de-a face, In toate aceste cazuri, cu niste
mituri, de inspiratie biblidi san paglna, bogate
in ramificatii, cu numeroase determinari, adeseori cu clemente de fabulos romantic. Judecat
J:ntr-un astfel de context, Luceafarul se . eosebe~te izbitor In primul nn pn~ puritatea lirismului san de factura neoclasica. Desigur,
poemulSe consbtme, cum s-a aratat, ca un ,mit
liric", dar cu trasaturi distinctive importante.
Mitologismul romantic e, In fond , un mod de
concretizare fabuloasa, vadind 0 predilectie
pentru vastele viziuni metaforice. 0 astfel de
predilectie am lnregistrat-o ~i la Eminescu,
intr-o faza anterioara a creatiei sale (poezia mitologidi e bogat reprezentata in perioada vie198

~i

apoi in cea berlineza, o dovada in acest


"'' I iind ~i poemul Fata-n gradina de aztr) .
/,, r'tl{ilrul e un mit simplificat la extrem, pas' ' " " ' doar cadrele esentiale ale perspectivei
'" ll ologice. Un patetism !nalt, de idei, 1-a facut
1" l: minescu s_!-iL_piarda voluptatea roman''' .i ;1 asocierilor pe scara fabulosului.
l ~ ; 1port!nd In continuare Luceafarul la poe"' din a carei serie tematidi face parte, se pot
" ' .roperi ~i alte note diferentiale, mai prol1111de. Hyperion e, cum am aratat un titan
d.1r farn ce!e gesturi largi, teneb;oase, ' far~
&t< ' lul de damna~e care le are adeseori in
' cprez.entarite I.Q ~. Cum a intuit odata
l'nmpiliu Constantinescu I, titanismul emines' ian este aici ,subordonat Demiurgului". Adidi
dcii de necesitate. Faptul eli titanul - devenit
1:cniu - este identificat cu un astru - Luceal:lrul - nu-i !ntimplator. In gindirea filozofica
din a doua jumatate a secolului al XJX-lea
patrund - de~i s!nt nu o data interpretate idealist - ideile determinismului, consecinta fircasdi a dezvoltarii ~tiintei. Riguroasele mi~
cari ale astrelor devin un simbol al determinismului universal. Cerul fanteziilor romantice
(sa ne gindim chiar la tinarul Eminescu, - Ia
ascensiunea in edenul lunar al lui Dionis, Ia
111 .,,

ln studiul Eros i Daimonion, Eseuri critice.


199

1
cerul din poema postuma Povestea magului dilator in stele etc.) a fost inlocuit cu vidul cosmic al miilor de ani lumina, al ,negrei ve~
nicii". Reprezentarea spatiului intersideral ~i-a
pierdut fabulosul antropomorfic sau geomorfic.
In universul negru ~i rece, cu largi , vai de
chaos" din care izvorasc lumini stelare, ~i ele
reci, - aici este , locul menit" lui Hyperion.
In sensu! celor spuse, se poate adita ca uneori
Eminescu folose~te poetic sugestii ale ~tiintei
astronomice moderne. Marile distante sint
transpuse in valori temporale (, dii de mii de
ani" in Luceafarul sau in La steaua).
Dtl~-~ta.tea 11nor traditii ale rom~Luceafilml depaseste. prin semnificatiile sale
curent, exprim1nd
in r. 1p genial tendintele ~i contradictii e unui
m11ment cultural european cmd con$tiinta romantic;[ trece printr-o criza. SolutJa estl!tidi a
acesteiCrize i se infliti~eaza poetului sub forma
unui ideal clasic, al artei senine ~i obiective, in
care insa tragismul romantic nu e negat, ci
doar purificat, esentializat.
Fara sa-~i piarda forta ~i Hl.rgimea, dar transformindu-le in categorii interioare, titanismul
eminescian fuzioneaza in creatia anilor maturi - a carei culme o reprezinta Luceafarul
- cu mitul geniului. Eminescu imbogate~te
acest mit romantic cu semnificatii noi, care ex200

P i 111_a. dilemele dureroase, contradictiile ired 111'1 bile ale momentului sau is to ric ~i cultu' .d. Geniulla Eminescu este un titan ale carui
1111pulsuri sint fdnte ~i chiar anihilate de con:d 1i11la determinismului universal. Nu numai
1 ~ I crior, ~~. existenta sa fenomenala, ci ~i laun'' 1c, el tra1e~te o adinca drama, aceea a in' 11111patibilitatii pe plan etic dintre relativ ~i .
. d,~o lut. Oridt de ,lnalta seninatate rece ar
.IIi ngc, prin cunoa~terea ~i critica filozofica a
l111n ii, acest geniu sta sub semnul unei mari
l 111 stratii: ~e,. vreme ce realizarea umana spre
.11c ~sp1ra 1.1 este refuzata. Problema capata
pnn tensmnea poetica specific eminesci,, ,, ;; - dimensiuni tulburatoare. ,0 ora de iullilc" cste, in definitiv, un echivalent exact al
I kmitatii, 0 forma chiar a acesteia. Dar
0 ora
.II ~llbire" adevarata nu e posibila pentr~ HyI'I'IIOI1. Intr-o astfel de dezbatere simbolica nu
r in1plicat numai erosul, ci ~i toate celelalte
' .' dori omene~ti. Se reflecta aici, intr-o modald.ll c a.p atetismului obiectiv, acea grava criza
o1 v;1~on~or pe care-o traie~te con~tiinta eurowana dm cea de-a doua jumatate a secolului
.d X IX-lea, consecinta a dezvoltarii orinduirii
1
.q>i la liste. Dilema Luceafarului, reluata in alti
ln1n cni, disociata de simbolul geniului, dar
ldlb~ l antial aceea~i, va alcatui o coordonata imporlanta a literaturii romine post-eminesciene.
201

I
0 vom regasi ~i la Arghezi, ~i la Blaga, ~i la
alti poeti - cu diferentele fire~ti de
temperament artistic, de ton ~i mijloace lirice.
0 vom regasi, cu vibratia ei inalt filozofidi,
la un prozator ~i dramaturg cum e Camil Petrescu, in opera caruia drama absolutului ~i a
cunoa~terii ocupa un loc atit de insemnat. Ca
orice mare artist, traind cu o dureroasa acuitate
contradictiile ~i dilemele timpului sau, Eminescu este descoperitorul unei categorii de sensibilitate largi, care anticipeaza citeva din directiile specifice de evolutie a literaturii noastre
din secolul al XX-lea. Semnificatia eminescianismului e insa mai cuprinzatoare. Epoca
posterioara romantismului european ~i-a aflat,
in opera lui Eminescu, una din expresiile cele
mai depline ~i inalte a framintarilor ei.
numero~i

S U MAR

l 'i l.tll ,

'

'

'

,
~ ~ gen.u, ca Slmbolun a le madapta rii
l .voltt~ ta moti vului titanic In poezia emitttsc ia nii
1\ io l tv td Ep igo1ilor " .
--f . . . .
"

vi semnt 1cat1a lui .


l '. tll it ipa rc sau ataraxi c ?
. 1' " ,-,,fii rul "

44
73
112
136

1
0 vom
numer
tempe
0

Vf

la u
tref
cu
OT