APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE

Abordarea acestei problematici vom continua sa o facem respectand

aceeasi regula pornind de la sociologia generala si terminand cu istoricul
sociologiei juridice; aceasta si pentru ca privind din punct de vedere
cronologic, sociologia ca stiinta noua este anterioara celei juridice.
Facem aceasta precizare si pentru ca in viziunea personalitatilor cu
merite in crearea sociologiei, nu gasim o departajare neta intre notiuni de
sociologie pura si sociologie juridica, acestea din urma gasindu-se de multe
ori expuse in lucrarile lor fara a face insa o referire stricta la sociologia
specializata.
A. Primele origini
Antichitatea a fost perioada in care oamenii au format grupuri mari
care au creat cetatile si statele in care au realizat valori materiale si
culturale, ele constituind baza civilizatiei moderne.
Ideile acestor timpuri s-au materializat in lucrari care fiind studiate in
zilele noastre, dau posibilitatea analizei institutiilor si temelor expuse,
reusindu-se evidentierea unor concluzii de natura sociologica, cu toate ca
nasterea propriu-zisa a sociologiei este inregistrata mult mai tarziu, cu peste
doua milenii.
Inca din ANTICHITATE a fost sesizata existenta politicului ca obiect de
cercetare in general.
Abordarea politicului din perspectiva SOCIOLOGICA are o istorie extrem
de bogata.
Analistii desprind doua momente hotaratoare:
- cel al precursorilor;
- cel al intemeitorilor.
Seria precursorilor incepe cu ARISTOTEL numit si STAGIRITUL dupa
orasul natal Stagira (384 322 i.e.n.), care in lucrarea sa POLITICA,
subliniaza ca omul este o fiinta politica pentru ca el este un animal
naturalmente sociabil, capabil s 222c23c a traiasca in grupuri organizate si

reglate, in societatea civila si in corpuri politice, in cadrul carora unii

comanda, altii se supun.
Contributia lui Aristotel este deosebita mai ales in ceea ce priveste
analiza raporturilor dintre cetatean, comunitate si stat.
La Aristotel, politica Stiinta regala este stiinta celui mai mare BINE, al
Binelui Public.
Atat in POLITICA, cat si in Statul atenian, Aristotel ia in considerare
factorii sociali-economici si factorii social psihologici in interpretarea cauzelor
schimbarilor produse in formele de guvernamant.
Referindu-se la aportul lui Aristotel la crearea unor premise temeinice
pentru fundamentarea ulterioara a sociologiei politice sociologul francez
SCHWARTZENBERG arata ca acest corifeu al gandirii antice a elaborat nu
numai filozofia politica, ci chiar sociologia propriu-zisa.
Spre deosebire de Platon, Aristotel a efectuat cercetari concrete variate
si extinse conduse in spirit stiintific, folosind metode inductive si
comparative.
Personalitatile de vaza in domeniu (din antichitate) au fost grecii
Aristotel si Platon.
In lucrarile sale fundamentale Politica si Etica, Aristotel formuleaza
idei de ordin sociologico-juridic, dintre acestea cele mai importante sunt
referitoare la:
o societatea umana care este guvernata de o anumita
fundamentala, de etica, obiceiuri, cutume si moravuri;

ordine

o conceptele de coinoniai, filia si nomos reprezentand grupurile de

indivizi, solidaritatea sociala si fenomenul social numit ordine
eficienta.;
o existenta in cadrul fiecarui grup social a dreptului si a solidaritatii
sociale;
o statul este un fenomen natural cerut de existenta fiintelor umane.
Sociologul francez G.Gurvitch considera ca Aristotel a prefigurat multe
din aspectele importante ale sociologiei juridice cum sunt: microsociologia
dreptului si sociologia juridica.

Platon, pe langa idei de ordin juridic si criminologic, in cunoscuta sa

lucrare Republica, mentioneaza ca cei care guverneaza statul sunt
magistratii. Ei asigura fericirea membrilor societatii, statul avand ca sarcina
principala administratia justitiei, mentinand in felul acesta ordinea si
unitatea.
Asa dupa cum afirma majoritatea istoricilor si nu numai, dupa perioada
fertila a gandirii antice, reprezentata de eruditii mentionati (la care trebuie
adaugati Herodot si Platon precum si scriitorii acelor vremuri ca: Homer,
Sofocle si Ovidiu etc) a urmat o perioada de peste 1500 de ani, de slaba
fertilitate sociala
In evul mediu, in vestul Europei au aparut primele idei de ordin
sociologico-juridic in lucrarile teologului Toma DAqino si a scriitorului italian
Dante Alighieri.
Adevaratele origini ale sociologiei se regasesc tot in Europa de vest,
dupa schimbarile de esenta produse de Revolutia Franceza 1789 si de
revolutia industriala cand in locul religiei incepe sa fie folosita stiinta in a
explica si intelege lumea.
Premergator acestor evenimente istorice a fost scriitorul, juristul si
filozoful francez Jean-Jacques Rousseau, care afirma ca societatea a aparut
dupa ce oamenii, la inceputul existentei lor naturale, au trait izolat pentru ca
apoi acestia sa se asocieze.
Aceasta asociere in care se mentin forta si libertatea fiecarui individ, se
datoreaza insuficientei fortelor izolate ale oamenilor, luati separat, pentru a
le asigura supravietuirea.
Pentru aceasta asociere (afirma autorul) s-a gasit instrumentul juridic
numit contract social care duce la crearea statutului contractual.
Rezulta ca statul si dreptul sunt produse ale vointei comune (sub forma
de contract) ca forme ce se impun pentru existenta vietii sociale.
In afara ideii centrale referitoare la acest contract, Montesquieu
apreciaza ca dreptul se explica atat prin principiul legalitatii indivizilor cat si
prin interventia unor alti factori
-de ordin natural cum sunt: relieful, marimea si calitatea teritoriului,
felul climei, dar si
-de ordin socio-economic cum sunt: comertul, moravurile, religia si
libertatea cetatenilor.

In acelasi timp, iluministul francez afirma ca dreptul nu este ceva

imuabil ci ca aceasta evolueaza in timp si spatiu datorita unor cauze
generale care influenteaza in acelasi timp si societatea.
Referindu-se la precursori, specialisti de marca ai sociologiei sustin ca
ar trebui considerat nu un precursor ci chiar un adevarat intemeietor al
ulterioarei sociologii MONTESQUEIU (1689 - 1748).
Prin SPIRITUL LEGILOR 1748, dar si prin cea de a doua a sa lucrare,
CONSIDERATII ASUPRA CAUZELOR GRANDORILOR ROMANILOR SI AL
DECADENTEI 1734, Montesquieu are o contributie remarcabila la creerea
premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea
(enuntarea) principiului legitatii, ca decurgand din insasi natura lucrurilor:
- formularea raportului dintre legile generale si cazurile particulare
- relevarea faptului ca face parte din spiritul legilor, rolul pe care
totalitatea conditiilor (geografice, economice, psihologice si institutionale), il
are in determinarea configuratiei si continutului ordinii politice dintr-o
anumita tara.
Montesquieu a fost preocupat de sintetizarea datelor elaborand
concluzii generalizatoare cum ca exista relatii constante in faptele sociale.
Istoria si viata sociala nu sunt conduse numai :
- de vointa PROVIDENTEI (intelepciunea suprema a divinitatii in guvernarea
lumii);
- de capriciile HAZARDULUI;
- de vointa ARBITRARA a oamenilor;
ci de legi care exprima regularitati, care deriva din natura lucrurilor.

B. Intemeietorii sociologiei
1. Auguste Comte

Desi au existat multe incercari in nasterea noii stiinte, majoritatea

autorilor sunt unanimi in parerea ca cel mai de seama sociolog, parintele
acesteia este filozoful francez Auguste Comte 1798-1857 care a folosit
pentru prima data cuvantul sociologie 1838.
Potrivit acestui autor, sociologia are ca obiect
umanitatea iar partile componente ale sociologiei sunt:

de

investigare

-statica sociala (care cerceteaza crearea societatii si structura institutiilor ei);

si
-dinamica sociala (reprezentata de dezvoltarea ideatica a omenirii).
Comte a creat pozitivismul sociologic, considerand ca noua stiinta
determina bunastarea umanitatii, utilizand stiinta pentru intelegerea
comportamentului uman, ducand la prevederea si controlul acestuia. El a
considerat ca oamenii se gasesc permanent intr-o pozitie duala: viata in
comun si a tendintelor lor egoiste, ultimele fiind infrante de educatia
religioasa si de nivelul de cultura generala.
2. Emile Durkheim filozof si sociolog francez. Seful scolii franceze de
sociologie. A demonstrat o orientare pozitivista (Despre diviziunea muncii
sociale, Regulile metodei sociologice) a subliniat caracterul obiectiv, legic
si specific al fenomenelor sociale.
Teoria sa despre reprezentarile colective are un substrat idealist
obiectiv.
Unul din parintii sociologiei in general si a sociologiei juridice in special
este considerat filozoful si sociologul francez Emile Durkheim 1858-1917.
In conceptia sa, societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele,
acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii,
viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan.
Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale, in ea fiind reflectate
multiplele fatete ale solidaritatii sociale.
Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza,
sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca
fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. Potrivit
autorului, dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate.
El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate
umana:

a) solidaritatea mecanica;
b) solidaritatea organica.
Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii
de legi, astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar
cea organica pe cele restitutive (ex. dreptul familiei, commercial etc).
In afara de geneza sociala a criminalitatii, cu privire la reactia sociala
fata de acest fenomen, concretizata prin pedepsirea infractorilor, Durkheim
afirma ca pedeapsa este ca insemnatate mai mare in societatile mai putin
dezvoltate, unde puterea conducatorilor are un caracter absolut.
3. Max Weber (1864-1920) sociolog, filozof al istoriei, politolog si economist
german a elaborat: Studii de sociologia religiei si istoria economiei (Etica
protestanta si spiritul capitalismului).
A acordat o importanta deosebita unitatii principiului cauzalitatii si
comprehesiunii (care se poate intelege usor) in cunoasterea realitatii
sociale, elaborand in acest scop cu functii metodologice, scheme abstracte
denumite tipuri ideale.
Autor al unei teorii eclectice (imbinarea mecanica, hibrida a unor idei,
conceptii, puncte de vedere) privind pluralitatea factorilor istorici cu
sublinierea primatului factorului psihologic (economie si societate).
Sociolog de seama, a fost germanul Max Weber 1864-1920, care pune
in centrul atentiei actiunea sociala, ea fiind determinata de faptele oamenilor
care determina crearea colectivitatilor si complexele lor sociale.
In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei, conventie si drept, (in care
ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp.
Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia
dintre cele trei tipuri de drept:
- dreptul material supranatural (mistic si religios);
- dreptul material relativ, rational (procedural sau institutional);
- dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul
logicii formale.
Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic.
C. Traditii si contributii romanesti in domeniul sociologiei juridice

Vestitul spatar Nicolae Milescu Nicolae Spataru (1636 1708) boier si

carturar umanist din Moldova
Participand la un complot impotriva domnitorului Stefanita Lupu 1659
1661 a fost silit sa ia drumul pribegiei.
A peregrinat in Germania, Franta (unde a indeplinit o misiune
diplomatica) Suedia a trimis un tratat teologic in latineste care reprezinta
prima lucrare a unui roman tiparita la Paris.
S-a stabilit in Rusia, devenind sef al corpului de talmaci.
A tradus si compilat in limba romana lucrari cu caracter istoric, religios,
educativ si filologic.
Vechiul Testament, o prima istorie a imperiului otoman in latina si in
rusa, intre 1675-1678 a indeplinit din insarcinarea tarului Aleksei Mihailovici
o misiune diplomatica la Peking in urma careia a scris Jurnal de calatorie in
China si Descrierea Chinei, lucrari valoroase mai ales sub raport literar si
documentar.
Atat spatarul Milescu cat si domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir
(Descrierea Moldovei) au abordat aspecte de ordin sociologic constatate la
colectivitatile umane pe care acestia le-au observat si le-au descris.
Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) in Roman, agronom, economist si
statistician, membru de onoare a Academiei. Intemeitorul stiintei agricole
moderne in Romania. Are contributii insemnate in organizarea primelor
experiente agricole, a fermelor model.
In secolul XX-lea, in lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad se gasesc
rezultatele investigarii de ordin sociologic facute de autor in colectivitatile de
agricultori din trei judete ca Dorohoi, Putna si Mehedinti.
A avut un rol insemnat in infatuirea reformei agrare (1864), a alcatuit o
monografie privind agricultura.
Adevarata nastere a sociologiei romanesti este asimilata cu aparitia
actiunilor initiale, organizate si conduse de Dimitrie Gusti (1880-1955) Iasi,
profesor universitar la Iasi si Bucuresti. Fondatorul scolii sociologice
(monografice) Bucuresti potrivit sistemului sau sociologic, realitatea sociala
constituie un tot de manifestari(economice, spirituale, juridice si politice)
conditionate de actiunea mai multor factori (cadrul cosmologic
biologic, psihologic si istoric) si guvernate de legea paralelismului
sociologic.

A infiintat Institutul Social Roman (1921-1948), Consiliul National de

Cercetare Stiintifica (1947-1948) revistele Arhiva pentru stiinta si reforma
sociala si Sociologie romaneasca. Este unul din intemeietorii Muzeului
satului 1936.
Renumitul om de stiinta roman, a format in anul 1938 Institutul de
cercetari sociale al Romaniei, lucrarile acestei institutii purtand influenta
conceptiei acestuia.
In conceptia lui D.Gusti, obiectul sociologiei il constituie realitatea
sociala conditionata de factori naturali (cadre naturale) dar si sociali.
Dezvoltarea studiilor si cercetarilor de sociologie juridica au fost
continuata de catre scoala sociologica de la Bucuresti, fondata si organizata
de Dimitrie Gusti, colaboratorii sai (Mircea Vulcanescu, Anton Golopentia,
Traian Herseni, Henri H. Stahl). Realitatea sociala reprezinta un ansamblu de
manifestari (economice, spirituale, juridice si politice) ce se dezvolta in
stransa legatura cu cadrele vietii sociale. In consecinta, dreptul si
reglementarile sale pot fi evidentiate prin utilizarea metodei monigrafice la
nivelul unor unitati scolare(familie, scoala, biserica, sat, oras, etc.).
In conceptia scolii monografice de la Bucuresti, sociologia juridica
studiaza principiile, criteriile, imperativele, normele si valorile ideii de
dreptate cum sunt elaborate de comunitatea rurala traditionala, iar pe de
alta parte actiunile, infaptuirile, obiceiurile, moravurile si uzuantele propiuzise care traduc in fapt ideea de dreptate.
Scoala sociologica de la Bucuresti a intreprins numeroase cercetari de
etnologie si socilogie juridica, in numeroase judete si zone ale Romaniei
interbelice, recoltand un
bogat material faptic despre dreptul obisnuielnic, dreptul funciar, familiei si
penal din domeniul psiho-sociologiei juridice ale unor grupuri si colectivitati
sociale romanesti.
Dupa instaurarea regimului totalitar in Romania, sociologia va fi
considerata o disciplina burgheza, utopica simistificatoare a realitatilor
sociale, fiind inlaturata din planurile de invatamant mediu si superior. Dupa
1966, inceputul timid de liberalizare a societatii romanesti, sociologia
redevine obiect de studiu si cercetare.
Dupa decembrie 1989, cand dreptul ca disciplina inceteaza de a mai fi
servit unor interese ideologice, politice si de partid, iar socilogia este
dezideologizata de ideile totalitarismului si filozifiei marxiste, sociologia
juridica devine un obiect de studiu generalizat in planurile de invatamant ale
unor facultati si colegii universitare.

In zilele de azi poate cel mai cunoscut om de stiinta in domeniu este

profesorul Nicolaie Popa, cel care in anii 1977 preda cursul de sociologie
juridica la Facultatea de Drept Bucuresti.
Alaturi de el, preocupari majore cocretizate in cursuri universitare si
lucrari de specialitate sunt prof. Maria Voinea, Dan Banciu, Ion Vladut, Andrei
Stanoiu, Vasile Popa, Sofia Popescu.

Secosan Sergiu
Uvvg Arad, An III
Zi