Sunteți pe pagina 1din 10

STRESUL ÎN ACTIVITATEA DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

Rodica TOCAN Inspector de muncă Inspectoratul Teritorial de Muncă Ilfov

STRESS IN SCIENTIFIC RESERCH

SUMMARY

The present paper aims to analyze the causes, effects and possibilities for reducing the stress affecting the workers from the field of research. The main stress source in the research domain is the lack of resources (underfinancing). The excessive stress at the working place may be accompanied with work productivity with consequences on the mental and physical health of the worker. It is essential that scientific research to have a better position on the list of politic priorities in order to benefit for an adequate financing and an efficient managament.

Cuvinte cheie: cercetător, subfinanţare, competiţie de proiecte

1. Introducere

Numeroase cercetări au demonstrat faptul că stresul la locul de muncă reprezintă o mare problemă pentru lucrători şi că acest fenomen a crescut progresiv în ultimile patru decenii. Un sondaj de opinie paneurpean efectuat de EU-OSHA arată că 51 % dintre lucrători consideră că stresul este ceva obişnuit la locul de muncă. Stresul profesional se află pe locul doi în ierarhia problemelor de sănătate profesională în ţările Uniunii Europene, după afecţiunile musculoscheletice. Stresul legat de activitatea profesională apare atunci când solicitarile mediului de muncă depăşesc capacitatea angajaţilor de a le face faţă sau de a le menţine sub control. Munca este o parte centrală a vieţii oamenilor. Este expresia nevoii bazale de împlinire, de a crea, de satisfacţie şi de a se simţi important. La locul de muncă oamenii îşi petrec cea mai mare parte din timp. Totusi, când munca nu oferă oamenilor oportunitatea de a-şi dezvolta creativitatea, inteligenţa şi abilitatea de a lua decizii, poate cauza stres. Sursa stresului poate devini excesivă, repetată sau continuă. Stresul ocupaţional reprezintă unul din riscurile majore pentru sănătate. De asemenea, stresul ocupaţional poate duce la scăderea productivităţii, absenteism şi la creşterea ratei de accidente legate de profesie. Stresul la locul de muncă creează costuri semnificative pentru organizaţie, dacă ne gândim numai la concediile medicale acordate lucrătorilor a căror stare de sănătate este afectată de stres. Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze cauzele, efectele şi posibilităţile de reducere a stresului cu care care se confruntă lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul cercetării. Pentru a înţelege mai bine cum acţonează stresul în acest domeniu trebuie să cunoaştem câteva aspecte din munca cercetătorilor.

2. Activitatea de cercetare

Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică cuprind trei diviziuni principale: cercetarea ştiinţifică fundamentală, cercetarea ştiinţifică aplicată şi dezvoltarea tehnologică şi transferul tehnologic.

Cercetarea ştiinţifică fundamentală, teoretică şi experimentală, este căutarea, producerea şi promovarea cunoaşterii ştiinţifice şi a cunoşţintelor ştiinţifice fundamentale. Cercetarea ştiinţifică aplicată este înglobarea cunoştinţelor ştiinţifice fundamentale şi a cunoştinţelor empirice într-un produs finit, proces sau serviciu ce pot avea, în principiu, valoare de piaţă. Dezvoltarea tehnologică este aducerea produsului finit, a procesului sau a serviciului obţinut de cercetarea aplicată, direct sau prin transfer tehnologic, la nivelul intrării în producţie pentru a deveni produs, proces sau serviciu cu valoare pe piaţă.

muncă nu se cunosc multe

aspecte de către oamenii obişnuiţi. Pentru ca rezultatele muncii sale să fie încununate de succes, cercetătorul trebuie să posede anumite

calităţi.

Perseverenţa, ambiţia, voinţa, curajul de a aborda probleme dificile şi de a ajunge acolo unde nu au ajuns alţii, puterea de a trece peste eşecuri sunt numai unele dintre ele. Curiozitatea, creativitatea şi pasiunea pentru munca sa îl determină pe cercetător să meargă mai

departe. La toate acestea se adaugă puterea de muncă, capacitatea de a fi pus mereu la curent cu ultimile noutăţi şi de a-şi corela activitatea cu ultimile direcţii la nivel mondial. Desigur că pentru a obţine rezultate remarcabile cercetătorul trebuie să fie în permanentă căutare a unor soluţii, să încerce să se autodepăşească şi să se simtă motivat. Entuziasmul trebuie să-l însoţească mereu pe cercetător şi să-l poarte către crezul său. Recompensa cercetătorului este revelaţia ştiinţifică, moment care vine după o perioadă de muncă intensă, cu încercări şi frustrări. Strategia naţională de cercetare - dezvoltare şi inovare 2014 -2020 este pusă în practică printr-o serie de instrumente, unul dintre acestea fiind Planul naţional de cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare 2014 -2020 (PNCDI III). Bugetul total al Planului Naţional de Cercetare - Dezvoltare şi Inovare III pentru întreaga perioadă se va asigura din fonduri de la bugetul de stat, fonduri externe nerambursabile şi contribuţii ale partenerilor la proiecte. Prin Planul Naţional se finanţează, pe bază de competiţii, o parte substanţială a sistemului de cercetare-dezvoltare şi inovare (CDI), reprezentând 50–70% din sistemul de cercetare public şi 25–50% din ansamblul sistemului public şi privat. Planul Naţional III include mecanisme de investiţii publice prin care se alocă competitiv fonduri pentru proiecte prin programele planului. Programele/proiectele de cercetare - dezvoltare şi inovare şi acţiunile cuprinse în Planul naţional de cercetare - dezvoltare şi inovare se realizează pe bază de contracte de finanţare. Atribuirea contractelor de finanţare pentru conducerea şi execuţia proiectelor se realizează conform Normelor metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea programelor, proiectelor de cercetare - dezvoltare si inovare şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare - dezvoltare şi inovare. Contractul de finanţare este încheiat de unitatea contractantă cu executantul serviciilor de conducere de programe sau de conducere/execuţie proiecte în condiţiile stabilite de către autoritatea contractantă, care asigură finanţarea integrală a activităţilor necesare pentru realizarea contractului. Contractul de finanţare poate avea o durată de mai mulţi ani, în medie trei ani. Atribuirea unui contract de finanţare se realizează în sistem competiţional sau în mod direct. Principalele surse de finanţare ale activităţii de cercetare sunt:

Cercetarea ştiinţifică se face de către cercetători, oameni despre a căror

fonduri publice naţionale:

- programele din cadrul Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare- Inovare - proiecte pentru dezvoltarea resurselor umane (Ex. proiecte pentru formarea tinerelor echipe), proiecte de tip Idei (proiecte de cercetare fundamentală), proiecte de tip Parteneriat (colaborări între institute de cercetare, universităţi şi sectorul industrial)

- programul nucleu prin care se derulează programele proprii de cercetare în cazul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare

- programele sectoriale ale ministerelor de ramură

fonduri publice internaţionale (ex. programele EUREKA, ERA –NET)

fonduri private

- contracte de cercetare finanţate direct de către beneficiarii privaţi

- cofinanţarea proiectelor de cercetare de către partenerii privaţi

- finanţarea unor secvenţe din proiectele de cercetare (partea de dezvoltare experimentală, cheltuielile

cu proprietatea intelectuală ce nu sunt eligibile pe fonduri publice) Valorificarea rezultatelor cercetării se face sub formă de:

licenţe, redevenţe, etc. obţinute în urma transferului tehnologic

produse rezultate din activitatea de cercetare

servicii (analize biochimice, studii etc.)

În România există mai multe tipuri de organizaţii de cercetare:

institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, finanţate prin câştigarea competiţiilor naţionale şi internaţionale şi prin proiectele de tip nucleu

institutele Academiei Române cu finanţare de bază de la minister şi din proiectele câştigate prin competiţii naţionale şi internaţionale

institutele/centre de cercetare private care pe lângă fondurile proprii pot fi finanţate şi prin câştigarea competiţiei de proiecte

departamentele de cercetare din universităţi finanţate din bugetul propriu şi din câştigarea competiţiilor de proiecte

În subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice funcţionează Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). Aceasta gestionează cea mai mare parte a finanţării cercetării.UEFISCDI (autoritate contractantă) administrează şi gestionează finanţarea proiectelor din bugetul alocat Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Finanţarea proiectelor se face în limita bugetului competiţiei.UEFISCDI lansează anunţul public privind competiţia de proiecte în care figurează informaţii privind denumirea şi, după caz, acronimul programului pentru care se pot depune propuneri de proiecte, prezentarea programului (scopul şi obiectivele programului, durata şi fondurile publice alocate cu această destinaţie, categoriile de proiecte care pot fi finanţate, condiţiile de eligibilitate ale participanţilor, programul de desfăşurare a competiţiei, respectiv data limită de primire a propunerilor de proiecte, data şi modul de anunţare a rezultatelor competiţiei etc.) În scopul informării potenţialilor contractori, autoritatea contractantă publică pe pagina sa de internet sau furnizează solicitanţilor, la cererea acestora, contra cost, un pachet de informaţii cu privire la prezentarea programului, modul în care se poate solicita şi obtine finanţarea în cadrul programului, modelul contractului de finanţare şi punctele de contact. După expirarea termenului de depunere a propunerilor de proiecte pentru fiecare program, autoritatea contractantă selectează experţii evaluatori pe domenii de specialitate în funcţie de numărul de propuneri de proiecte primite. Evaluarea proiectelor se face de către o comisie de experţi evaluatori (români şi străini - cel puţin trei evaluatori), din lista de evaluatori a programului, propusă de către autoritatea contractantă, în baza criteriilor de selecţie propuse de organismul consultativ care asigură coordonarea ştiinţifică a programului (ex. rezultatele ştiinţifice individuale, vizibilitate internaţională) şi se aprobă de către autoritatea de stat pentru cercetare - dezvoltare. În acest context se pune problema principalelor atribute pe care trebuie să le îndeplinească evaluarea propunerilor de proiecte: corectitudine, coerenţă, eficienţă şi transparenţă. Lista propunerilor de proiecte şi punctajul obţinut de fiecare dintre acestea, în ordinea descrescătoare a valorii punctajului, se face publică prin adresa de internet a autorităţii contractante destinată programului. Lista se aprobă de către autoritatea de stat pentru cercetare - dezvoltare. Lucrul în cadrul proiectelor este preponderent în echipă. Cercetătorii care au ca obiect de activitate cercetarea fundamentală pot lucra şi individual, în condiţiile în care nu au nevoie de infrastructură specială. Rezultatele cercetării pot fi brevetate (proprietarul brevetului este institutul sau institutele unde s-a efectuat cercetarea). Brevetele pot fi valorificate prin cesionare / vânzare de licenţe / aplicare. Rezultatele cercetării pot fi publicate în reviste de specialitate, preferate fiind revistele internaţionale cu vizibilitate ridicată cotate ISI sau pot face obiectul comunicărilor ştiinţifice la conferinţe, simpozioane, workshopuri, prin prezentări orale, lecţii invitate şi postere. În general, taxele de publicare / taxele de participare la conferinţele internaţionale sunt acoperite din bugetul proiectelor care au generat rezultatele respective sau din bugetul instituţiei, în funcţie de politica acesteia (ex. dacă are ca obiectiv stimularea publicării/ comunicării/ştiinţifice). În acest context este foarte importantă finanţarea proiectelor respective. În fiecare domeniu ştiinţific există la nivel internaţional reviste ştiinţifice în care pot fi publicate noile rezultate. Dacă o revistă este citită de oameni de ştiinţă din domeniu şi este considerată serioasă, articolele din ea vor fi citate în alte articole. Numărul de citări ale unui articol este foarte important, relevând valoarea acestuia. Articolele din cele mai prestigioase reviste ştiinţifice din lume (cotate ISI) acoperă fluxul principal de informaţii ştiinţifice şi sunt indexate într-o bază de date, utilizată de guverne şi instituţii din

toată lumea. Cu ajutorul acestei baze de date se pot evalua rezultatele obţinute în domeniul cercetării - dezvoltării şi inovării de către grupuri sau ţări. La aceste rezultate are acces întreaga comunitate ştiinţifică internaţională, uneori cu plata unor taxe. Aceste taxe sunt încasate de reviste şi nu de autorii articolelor. Cercetătorii români au acces la publicaţii ştiinţifice prin intermediul bibliotecilor naţionale de specialitate. Accesul se poate face online, iar taxele sunt plătite în general de institute sub forma de abonament la o anumită publicaţie. Taxa platită individual este destul de mare, de ordinul sutelor de euro, sumă greu de suportat de către un cercetător. Unele din revistele de specialitate importante din lume nu se regăsesc pe listele bibliotecilor din România sau pot fi consultate pe o perioadă scurtă de timp.

3. Factorii implicaţi în apariţia stresului în activitatea de cercetare

3.1 Subfinanţarea şi instabilitatea financiară a activităţii de cercetare

În perioada 2007–2013, deşi s-au înregistrat unele progrese faţă de situaţia anterioară a României, decalajele între sistemul cercetare - dezvoltare - inovare naţional şi cel al celorlalte ţări europene, asa cum sunt reflectaţi indicatorii cheie urmăriţi la nivelul Uniunii Europene, s-au menţinut. Procentul din produsul intern brut (PIB) acordat de către guvernanţi cercetării este în prezent foarte mic - 0,46%, mult sub nivelul considerat acceptabil de către cercetători. Dacă privim tabelul de mai jos vom realiza faptul că în anul 2013 România se afla pe ultimul loc între ţările Uniunii Europene la capitolul

în domeniul cercetării-dezvoltării.

Cheltuieli % din PIB cu Cercetare şi Dezvoltare în anul 2013

cheltuieli

din

PIB

Nr.

Denumire

%

Nr.

Denumire

%

Nr.

Denumire

%

crt.

crt.

crt.

1

Uniunea

2,0

11

Finlanda

3,3

21

Olanda

1,98

Europeana

1

1

/

EU 28

2

Uniunea

2,0

12

Franta

2,2

22

Polonia

0,87

Europeanã

9

3

/

EU 27

3

Austria

2,8

13

Germania

2,8

23

Portugalia

1,36

1

5

4

Belgia

2,2

14

Grecia

0,8

24

Regatul

1,63

8

0

Unit

5

Bulgaria

0,6

15

Irlanda

1,5

25

România

0,39

5

8

6

Rep. Cehă

1,9

16

Italia

1,2

26

Slovacia

2,59

1

6

7

Cipru

0,4

17

Letonia

0,6

27

Slovenia

2,59

8

0

8

Croatia

0,8

18

Lituania

0,9

28

Spania

1,24

1

5

9

Danemarca

3,0

19

Luxemgurg

1,1

29

Suedia

3,30

6

6

10

Estonia

1,7

20

Malta

0,8

30

Ungaria

1,41

4

5

- Sursa: Eurostat.

Anual finanţarea a început cu întârziere datorită neaprobării la timp a bugetului naţional. Acest fapt a produs efecte negative asupra activităţii de cercetare şi stres suplimentar cercetătorilor:

decalarea desfăşurării proiectelor de cercetare până la aprobarea bugetului anual

rectificarea valorii proiectelor de cercetare în desfăşurare sub nivelul de finanţare contractat iniţial, ceea ce face imposibilă atingerea obiectivelor propuse în proiect

întârzieri la plata retribuţiei cercetătorilor, diminuarea retribuţiei acestora datorită bugetului alocat mic şi fluctuant, diminuării continue a sumelor aferente anilor de derulare a proiectelor cu finanţare naţională, nesiguranţa locului de muncă, spectrul somajului

necesitatea de a încheia acte adiţionale la contractele de cercetare în derulare, timpul destinat activităţii de cercetare fiind diminuat datorită birocraţiei suplimentare

lipsa unui calendar previzionat al competiţiilor interne pentru accesarea finanţărilor naţionale

acceptarea la o competiţie de propuneri de proiecte a unui număr mic de lucrări ceea ce duce la sentimentul de frustare al cercetătorului (ex. La o competiţie de proiecte au fost depuse 2961 de proiecte din care aprox. 100 -150 de proiecte au fost finanţate , ceea ce înseamnă o rată de succes de 4% faţă de 20 -30% în SUA şi 18 -22% în UE.

lipsa organizării competiţiei de propuneri de proiecte pe o perioadă mai mare de timp, fapt ce afectează ştigarea de proiecte şi implicit, finanţarea

stagnarea achiziţionării de materiale şi consumabile şi a echipamentelor performante

nemulţumirea furnizorilor de servicii şi produse din cauza plăţii cu întârziere a facturilor

blocarea angajării tinerilor absolvenţi

fluctuaţii de personal datorită mobilităţii tinerilor şi orientării acestora către zone mai sigure financiar

restricţionarea fondurilor necesare deplasării cercetătorilor în străinătate pentru a-şi susţine lucrările la diverse întălniri internaţionale

afectarea sentimentului de siguranţă al carierei de cercetător

3.2 Diminuarea posibilităţii de concretizare a rezultatelor cercetării prin colaborare cu sectorul industrial, principalul factor de inovare

Proiectele Parteneriat care presupun colaborări între institute de cercetare, universităţi şi sectorul industrial, au ca scop creşterea competitivităţii activităţii în domeniul cercetării - dezvoltării şi inovării prin furnizare de soluţii la problemele de interes socio-economic, concretizate în tehnologii, produse şi servicii inovative. Din păcate, un procent destul de mic de întreprinderi din sectorul industrial este interesat de domeniul cercetării. Reducerea finanţării publice şi lipsa interesului pentru cercetare din partea sectorului privat ca urmare a situaţiei economice dificile din ultimii ani au condus la o reducere importantă a veniturilor institutelor de cercetare şi a cercetătorilor ca urmare a acestei colaborări. Dorinţa cercetătorilor este ca o parte a rezultatelor activităţii de cercetare să fie preluate de către mediul privat prin transfer tehnologic, astfel încât un anumit produs rezultat din cercetare să fie dezvoltat şi lansat pe piaţă de către un agent economic. În acest caz, cercetarea trebuie să furnizeze agentului economic documentaţia de execuţie, proceduri, programe şi asistenţă tehnică pe toată perioada execuţiei. O altă posibilitate de colaborare în domeniul cercetării în sectorul industrial este formularea de către acesta a cererii către o instituţie de cercetare de a găsi o soluţie tehnică pentru a rezolva o anumită problemă. În România ambele situaţii prezentate mai sus se întâlnesc rar. IMM-urile nu-şi pot permite financiar achiziţionarea echipamentelor echivalente celor din cercetare pentru punerea în practică a rezultatelor cercetării sau sunt interesate doar de câştigul imediat şi mai puţin de investiţii de lungă durată. Domeniul cercetare-dezvoltare şi inovare se dovedeşte slab conectat, atât cu mediul de afaceri, cât şi cu publicul în general. În aceste condiţii, inovarea nu reprezintă un factor central al dezvoltării economice şi sociale în România. Domeniile în care se anticipează un interes mai mare al investitorilor în CDI sunt domeniile de specializare inteligentă: biochimie, tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, spaţiu şi securitate, energie, mediu, schimbări climatice, eco-nano- tehnologii şi materiale avansate. Este luată în calcul de către cercetători şi o deficienţă de comunicare între aceştia şi mediul privat, în sensul că cercetarea nu beneficiază de o publicitate adecvată, care ar putea face cunoscute rezultatele muncii cercetătorilor în mediul privat.

3.3 Concurenţa şi protejarea proprietăţii intelectuale

Concurenţa se realizează pe mai multe planuri. Unul dintre acestea este reprezentat de competiţia pentru resurse financiare, desfăşurată într-un cadru formal: între domenii / între instituţii / între cercetători.

De asemenea, mai există competiţia informală între cercetători, în ceea ce priveşte cariera ştiinţifică. Un

CV mai bun asigură o încadrare mai bună, un salariu mai bun, şanse mai multe de a câştiga proiecte de

cercetare etc. În activitatea de cercetare există în permanenţă concurenţă din partea institutelor de cercetare similare din străinătate sau din ţară, în cadrul competiţiilor de proiecte. Se manifestă de asemenea, o presiune permanentă resimţită de cercetător în vederea obţinerii rezultatelor ştiinţifice (articole, cărti, brevete etc.) publicate înaintea altor echipe de cercetare, pentru că de

calitatea şi numărul publicaţiilor ştiinţifice depinde în mare măsură succesul viitoarelor aplicaţii de proiecte. Cercetătorii sunt conştienţi de faptul că o idee proprie nepublicată la timp devine o idee finalizată de concurenţă. Subfinanţarea cercetării duce la întârzierea ciclului idee - soluţie - prototip, rezultând o concurenţă cu forţe inegale cu marile institute de cercetare din străinătate pentru atragerea de fonduri europene. Totusi, în funcţie de specificul lor, o parte din rezultatele cercetarii pot face obiectul transferului tehnologic prin intermediul transferului de tehnologii, tehnici etc., în schimbul obţinerii de redevenţe, licenţe, etc. Aceste rezultate sunt protejate prin brevete. Sunt protejate rezulatatele ştiinţifice care au grad ridicat de noutate şi un potenţial ridicat de exploatare comercială.

3.4 Programul de lucru şi volumul de muncă în activitatea de cercetare

Activitatea de cercetare implică ore lucrate după treminarea programului normal de lucru şi un volum mare de muncă, mai ales în perioada competiţiilor de proiecte, multe ore lucrate la domiciliu, inclusiv în weekend (raportări, redactarea articolelor, activitate de documentare), constrângeri temporale cu ritm de lucru foarte ridicat impuse de termenele competiţiilor şi de predare a lucrărilor, de programele în derulare şi de angajamentele internaţionale, sarcini auxiliare activităţii de bază. În fapt, în activitatea de cercetare timpul efectiv de lucru nu poate fi cuantificat. Această situaţie are repercursiuni asupra sănătăţii, şi implicit, asupra vieţii cercetătorului: sacrificarea timpului liber, inclusiv al celui petrecut cu familia, amânarea zilelor de concediu, neglijarea sănătăţii personale.

3.5 Probleme legate de publicarea rezultatelor cercetării în reviste bine cotate în mediul ştiinţific şi

de participarea cercetătorilor la conferinţe internaţionale

Rezultatele cercetării pot fi publicate pentru a fi verificate şi validate de alţi experţi din domeniu în vederea certificării paternităţii şi utilizării lor apoi de către comunitatea ştiinţifică. Exigenţa şi competenţa comitetelor de redacţie ale revistelor determină calitatea acestora. Articolul trimis spre publicare este analizat de membri comitetului de redacţie care hotărăşte dacă va fi publicat sau nu. Publicarea de articole ştiinţifice în reviste cotate ISU reprezintă o obligaţie de serviciu a cercetătorului pentru care nu este plătit în plus la nivelul instituţiei. În anii anteriori exista un program cu finanţare de la buget care premia autorii articolelor ştiinţifice publicate în reviste de prestigiu. Din păcate, subfinanţarea sistemului de cercetare a făcut ca acest program să nu mai funcţioneze. Trebuie subliniat faptul că publicarea articolelor/comunicările ştiinţifice constituie un criteiu esenţial în evaluarea atât a cercetătorilor cât şi a instituţiilor din care aceştia fac parte dar şi un stres pentru cercetător. Respingerea unor lucrări de la publicare reprezintă o situaţie dificilă pentru cercetător ( dezamăgire, frustrare, pierderea încrederii în sine). Stresul poate fi resimţit şi în cazul prezentării rezultatelor cercetării în faţa unei audienţe (dificultăţi legate de utilizarea limbii engleze, claritatea prezentării, puterea de convingere a auditoriului despre importanţa

studiului, mai ales că auditoriul este format de multe ori din cercetători competitori şi foarte atenţi la fiecare detaliu). Stresul este cu atât mai mare cu cât cercetătorii se află la început de carieră şi manifestarea ştiinţifică

este mai importantă.

În unele cazuri deplasarea cercetătorilor la conferinţe internaţionale nu se poate face datorită lipsei

resurselor financiare.

3.6 Teama cercetătorilor privind afectarea risc în timpul desfăşurării activităţii

stării lor de sănătate datorită acţiunii unor factori de

În timpul activităţii cercetătorii pot fi expuşi la diverşi factori de risc. Pentru exemplificare amintim doar

două situaţii:

agenţii chimici (ex.utilizarea metanolului, izopropanolului, alcoolului etilic, acetonei la ştergerea oglinzilor laserilor)

generarea de nanoparticule la utilizarea laserului, producerea radiaţiilor ionizante în cazul laserilor de foarte mare putere, manipularea surselor radioactive, a materialelor radioactive şi a generatoarelor de radiaţii - ex. Radiaţia X.

3.7 Grija permanentă pentru asigurarea condiţiilor optime de funcţionare a tehnice utilizate în activitatea de cercetare

echipamentelor

Un exemplu în acest context este dat de stresul produs cercetătorilor de necesitatea menţinerii într-un spaţiu cu atmosferă controlată a laserilor de mare putere, cunoscându-se sensibilitatea acestora la vibraţii, variaţii de temperatură, umiditate, praf şi vapori de solvenţi. Spaţiul de lucru trebuie dotat cu filtre de aer speciale care să limiteze praful (numărul de particule pe metru cub). Dat fiind faptul că sursa principală de particule într-o cameră cu atmosferă controlată este omul, se impune accesul controlat in spaţiul în care funcţionează laserul de mare putere. Orice perturbare în funcţionarea unui echipament tehnic poate duce la compromiterea unui experiment. Foarte importantă pentru funcţionarea corectă a echipamentelor şi buna desfăşurare a muncii de cercetare este şi atenţia acordată informaţiilor transmise prin comunicare verbală.

3.8 Managementul neadecvat al activităţii de cercetare ştiinţifică

Pentru a da un impuls activităţii de cercetare din România şi pentru ca aceasta să devină competitivă pe plan internaţional este necesar un sistem de management adecvat care să ia în calcul toate elementele definitorii pentru cercetare-dezvoltare şi inovare: resursele umane, infrastructura pentru cercetare, resursele financiare, mediul de cercetare, strategiile şi politicile care privesc cercetarea, cooperarea internaţională şi valorificarea rezultatelor cercetării. Managementul instituţiilor de cercetare trebuie să se asigure că există o bună planificare a activităţii, că personalul din subordine beneficiază de oportunităţi de dezvoltare, că este deschis dialogului, că este capabil să rezolve conflictele la locul de muncă, acordând o atentie deosebită satisfacţiei în muncă a personalului. Managementul trebuie să informeze personalul cu privire la deciziile importante, schimbările şi planurile de viitor din organizaţie şi să dea informaţiile necesare îndeplinirii sarcinilor de muncă, astfel încât fiecare cercetător să cunoască responsabilităţile dar şi drepturile ce-i revin la locul de muncă.

3.9 Nesiguranţa privind salarizarea cercetătorilor

O problemă importantă semnalată de cercetători este cea a retribuţiei primite pentru munca

depusă.

În cazul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare o mare parte din finanţarea proiectelor se face în

urma obţinerii contractelor prin competiţie de proiecte. Rezultă că şi retribuţia cercetătorilor din aceste institute depinde de numărul proiectelor câştigate în cadrul acestor competiţii Cercetătorii nu au un salariu garantat, situaţie întâlnită în puţine ţări din lume.

Cercetătorii din Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare şi nu numai, consideră că trebuie să aibă asigurate de la bugetul de stat cel puţin infrastructura şi fondurile de salarii, aceasta fiind modalitatea prin care activitatea de cercetare este susţinută în statele avansate.

O salarizare mai bună este obţinută de cercetătorii care lucrează în cadrul unor proiecte contractate cu

finanţare europeană al căror buget nu suportă diminuări pe parcursul derulării.

Salarizarea cercetătorilor trebuie să fie corectă şi atractivă.

3.10 Alţi factori care pot contribui la apariţia stresului în activitatea de cercetare:

exigenţele cognitive: nivel ridicat de atenţie concentrată şi distributivă, nivel ridicat al creativităţii, al capacităţii mnezice (memorie de scurtă şi lungă durată)

necesitatea unui nivel înalt de precizie, rigurozitate

necesitatea aptitudinilor de dezvoltare personală cu privire la varietatea muncii, iniţiativă, posibilitatea de a învăţa lucruri noi, utilizarea experienţei în muncă, lucrul în echipă

lipsa suportului social primit de cercetători din partea colegilor care afectuează atmosfera în cadrul echipei de proiect

lipsa suportului primit de cercetători din partea managementului

comunicare neadecvată între colegi sau între cercetători şi superiori

schimbările dese de condiţii pentru promovarea şi acordarea gradelor şi funcţiilor ştiinţifice

necesitatea permanentă de a dobândi noi cunoştinţe într-un domeniu extrem de dinamic pentru a fi competitiv la nivel mondial

adaptarea la noi metode, tehnici, tehnologii prin utilizarea unor echipamente extrem de performante

preocuparea pemanentă pentru achiziţionarea unor echipamente tehnice şi tehnologii care să înlăture pe cât posibil accidentarea sau afectarea stării de sănătate a cercetătorilor sau a personalului auxiliar

birocraţia în cazul depunerii de proiecte, al raportărilor efectuate către autorităţile contractante cât şi la accesarea fondurilor structurale (instrumente financiare administrate de către Comisia Europeană)

lipsa unei comunicări constructive cu partenerii din proiect sau cu reprezentanţii autorităţilor contractante

participarea la concursurile pentru promovarea în grade ştiinţifice

dificultatea de a menţine un echilibru între activitatea profesională şi viaţa de familie

spectrul larg de preocupări şi cunoştinţe solicitate unui director -responsabil de proiect (manageriale, economice, ştiinţifice etc.)

lucrul cu aparate foarte scumpe

legislaţie naţională nearmonizată cu legislaţia europeană (Ex. în domeniul reglementărilor vamale)

legislaţia în permanentă modificare/completare/armonizare

neobţinerea rezultatelor aşteptate în urma experimentelor

nerecunoaşterea meritelor profesionale

4. Consecinţele acţiunii stresului asupra cercetătorilor

4.1 Efectele stresului asupra carierei cercetătorilor

Stresul resimţit de cercetători poate avea ca urmare:

scăderea atractivităţii pentru învăţământul din domeniul ştiinţific şi pentru activitatea de cercetare în rândul absolvenţilor de învăţământ superior

diminuarea interesului pentru cercetare

orientarea unor cercetători către alte activităţi

plecarea cercetătorilor în străinătate (fuga creierelor), mulţi alegând să nu se mai întoarcă La ora actuală un număr important de cercetători români lucrează în diverse institute de cercetări străine, pe baza unor contracte pe termen lung. Alţii lucrează pe baza unor granturi de cercetare, pe baza unei finanţări provenind din Uniunea Europeană sau de la fundaţii străine

îmbătrânirea avansată în sistemul de cercetare

4.2

Efectele acţiunii stresului asupra stării de sănătate a cercetătorilor si a organizaţiei

Stresul în muncă poate afecta sănătatea cercetătorilor producând mai multe tipuri de efecte:

simptome cognitive: probleme de memorie, tulburări de concentrare, diminuarea abilităţii de a lua decizii raţionale, blocaje mentale etc.

simptome subiective: anxietate, apatie, plictiseală, oboseală, indispoziţie, scăderea încrederii în sine, nervozitate, insomnii, migrene etc.

simptome emoţionale: dispoziţie schimbătoare, capricii, iritabilitate, nerăbdare, senzaţia de izolare, agitaţie, depresie, stare de nefericire generală etc.

efecte comportamentale: abuz de cafea, fumat excesiv, neglijarea responsabilităţilor

 

efecte

organizaţionale:

insatisfacţie

în

muncă,

absenteism,

productivitate

scăzută,

demisii,

perturbarea activităţii de cercetare, reducerea loialităţii faţă de organizaţie etc.

Stresul cronic poate avea un impact major asupra sănătăţii cercetătorilor, datorită afecţiunilor la care poate contribui: infarctul de miocard, hipertensiune arterială, accidente cerebrovasculare, ulcer, afecţiuni musculoscheletice, diabet zaharat şi, în urma cercetărilor efectuate, cancerul. De asemenea, stresul antrenează perturbări considerabile pe planul productivităţii, creativităţii şi competitivităţii cercetătorilor. Rezultatele activităţii depuse de cercetători influenţează personalitatea acestora. Consecinţa insatisfacţiei în muncă poate fi pierderea entuziasmului şi slăbirea stimei de sine.

5. Soluţii pentru prevenirea stresului în rândul cercetătorilor

creşterea alocaţiei bugetare pentru cercetare - finanţare susţinută şi continuă prin stabilirea unui procent mai mare din PIB pentru domeniul cercetare - dezvoltare - inovare. Pentru îndeplinrea acestui deziderat este necesară înţelegerea de către guvernanţi a importanţei pe care o reprezintă activitatea în domeniul cercetării - dezvoltării şi inovării pentru economia ţării.

modalitaţi eficiente de stimulare şi de finanţare ale cercetării ştiinţifice, astfel încât rezultatele acesteia să devină competitive

modernizarea managementului cercetării ştiinţifice

realizarea unui mediu de cercetare care să facă atractivă profesia de cercetător

evaluarea corectă a performanţelor ştiinţifice

evaluarea individuală a cercetătorilor în vederea selecţiei sau promovării care trebuie să ţină cont de nişte componente: potenţialul creativ, inventiv, mobilitate geografică, intersectorială (industrie/învăţămant, public/privat), interdisciplinară

evaluarea unei instituţii de cercetare bazate pe suma evaluărilor individuale, plusul sau minusul datorat managementului etc

evaluare corectă a proiectelor de cercetare astfel încât să nu se subvenţioneze cu bani de la buget colectivele neperformante.

acţiuni ale statului pentru a crea în România o atmosferă propice cercetării, stimulativă pentru cercetători, în care ei să vadă oportunităţi de dezvoltare a carierei profesionale

crearea unei ierarhii corecte de valori

dezvoltarea unei strategii de stimulare a procesului de inovare, de transferare a rezultatelor cercetării în mediul social şi economic prin parteneriatele cu mediul privat, care reprezintă totodată şi accesarea unor resurse financiare importante, inclusiv cofinanţarea unor proiecte de cercetare.

diversificarea relaţiilor de parteneriat la nivel naţional şi internaţional

diminuarea birocraţiei în activitatea de cercetare

facilităţi pentru tinerii cercetători, pentru a evita plecarea acestora în alte domenii sau în străinătate şi scăderea numărului de cercetători

salarizare motivantă şi ritmică, ce trebuie să asigure cercetătorului şi familiei sale un nivel decent de viaţă, să stimuleze eficienţa şi spiritul de iniţiativă

creşterea posibilităţii de valorificare a rezultatelor cercetării prin publicaţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale, participări la conferinţe ştiinţifice de prestigiu organizate în ţară şi în străinătate, organizarea de workshop-uri la care să participe specialişti români şi străini

stimularea potenţialului colectivelor de cercetare prin participarea acestora la programe prioritare de cercetare pe plan naţional şi internaţional

preocuparea pemanentă pentru achiziţionarea unor echipamente tehnice şi tehnologii care să înlăture pe cât posibil accidentarea sau afectarea stării de sănătate a cercetătorilor sau a personalului auxiliar

dezvoltarea infrastructurii de cercetare

6. Concluzii

Stresul excesiv la locul de muncă poate interfera cu productivitatea muncii, având consecinţe asupra sănătăţii fizice şi psihice a lucrătorului, în cazul de faţă a cercetătorului. Abilitatea de a găsi metode de a diminua stresul poate face diferenţa între succes şi eşec în activitatea unui cercetător. Cercetătorii se formează în timp cu multă investiţie materială şi umană, nu ne putem permite să-i pierdem. România nu duce lipsă de materie cenuşie. Din contră, are un mare potenţial de afirmare în lumea ştiinţifică internaţională. Trebuie doar să ştim să ne punem cercetătorii în valoare. Sunt foarte puţini cercetători care decid să revină în România, de aceea este necesar să se faca eforturi pentru readucerea acestora în ţară. Cercetarea ştiinţifică produce cunoştinţe ştiinţifice, nu mărfuri. Aceste cunoştinţe reprezintă valori de utilitate socială generală, oferite tuturor prin publicare, în cazul cercetării pe bani publici sau numai angajatorului, în cazul cercetării ştiinţifice private sau cu regim de diseminare limitat. Productivitatea şi competitivitatea internaţională a unei ţări depind de rapida acumulare a cunoaşterii şi de transferul efectiv al tehnologiilor şi a experienţei pozitive. Fără cercetare nu putem avea prosperitate, deci rezultă că cercetarea este esenţială pentru starea spirituală şi materială a naţiunii. Având în vedere cele menţionate mai sus, este esenţial ca cercetarea ştiinţifică să ocupe un loc mai bun pe lista priorităţilor politice astfel încât să beneficieze de o finanţare adecvată şi de un management eficient.

Bibliografie

1. HG NR. 1265/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea programelor, proiectelor de cercetare - dezvoltare şi inovare şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare - dezvoltare şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare

2.

Florian, Starea actuală a cercetării din România

3.

Gabriel I. Nastase, Dan C. Badea, Probleme ale sistemului de cercetare dezvoltare - inovare (CDI) din România

4.

Kappel, Mircea Ignat, Unele probleme ale cercetării ştiinţifice aplicative în România

5.

Comitetul Superior al Inspectorilor de muncă SLIC, Efectele stresului asupra sănătăţii