Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura

romana
O trasatura a literaturii romane de la sfarsitul secolului al Xl-lea si inceputul secolului XX
este coexistenta mai multor curente si tendinte literare, concretizate insa in opere inegale ca
valoare. Acum se afirma puternic poezia sociala cu accente realiste, alaturi de renasterea unui
romantism provincial si taranesc. incep sa fie cultivate, totodata, si unele modalitati lirice
innoitoare, moderne.

Samanatorismul numeste orientarea literara cristalizata in jurul revistei Samanatorul,

aparuta la Bucuresti intre 1901 si 1910 si condusa, in ordine cronologica, de Vlahuta, Cosbuc si
N. Iorga. Aceasta directie se constituie ca o reactie la modernism, la industrializarea si
emanciparea societatii. Principalele trasaturi sunt paseismul, concretizat in permanenta tendinta
de intoarcere in trecut si de condamnare a prezentului, idilismul sau preferinta pentru infatisarea
pitoreasca a satului, considerat nucleu al specificului national si al spiritualitatii romanesti
autentice, sentimentul dezradacinarii, in virtutea caruia orasul este vazut ca un loc al pierzaniei,
interesul pentru viata taranimii, pentru natura patriei si pentru valorile etice. Aceasta grupare si
tendinta literara nu include insa opere deosebit de valoroase din punct de vedere estetic,
cuprinzand, in general, o literatura angajata, declarat moralizatoare, cu o diluare a lirismului si a
emotiei care a condus la autodizolvarea ei, desi ecouri ale samanatorismului se inregistreaza pana
in preajma celui de-al doilea razboi mondial. Dintre poetii apartinand acestei perioade s-au
evidentiat Al. Vlahuta si St.O. Iosif, insa cel care o reprezinta cel mai bine si cu rezultate notabile
este G. Cosbuc.
Poporanismul este orientarea literara caracterizata prin aceeasi simpatie fata de popor,
exprimata insa, literar, cu mai multa obiectivitate. Revista care a gestionat aceasta orientare
cultural-literara este Viata romaneasca, aparuta la Iasi la inceputul secolului XX (1906), sub
conducerea lui G. Ibraileanu. Poporanismul nu are o conceptie literara precizata clar, ideile sale
desprinzandu-se, in principiu, din doctrina politica. Se retine atitudinea critica fata de structurile
societatii contemporane, apropierea fata de taranime, prin promovarea idealului de luminare a
acesteia, prin accesul la cultura, dezaprobarea falsei infrumusetari a vietii, tipic samanatorista si
atitudinea realist-critica. Poetul cel mai apropiat de spiritul poporanismului este O. Goga.