Sunteți pe pagina 1din 2

Chirea Alexandra Madalina,an III,Id Re -diferenta

Despre adevarul lumii si adevarul fictiunii

Realitatea este punctul de plecare al oricrui demers creator, felul n care


este ilustrat n textele narative fiind influenata de estetica literar, de modalitile
narative adoptate i de inteniile autorului cu privire la finalitatea actului creator.
Fictiunea isi are radacinile in realitate ,orice scriitor porneste de la un
concept real pe care-l transfigureaza in scopul de a crea o lume noua,similara celei
reale. O lunga perioada, literatura a avut pretentia sa fie asemenea realitatii si nu o
arta in sine. Cu timpul,a fost acceptata ideea ca intr-o opera exista elemente
inspirate din realitate dar si din fictiune. A spune adevarul intr-un
roman,inseamna sa ai capacitatea de a-I crea o iluzie veridica cititorului,intentia
autorului fiind sa creeze iluzia unui univers coerent ,cat se poate de real.
Operele memorialistice reflect fidel realitatea unei epoci, n timp ce operele
aa-zis de ficiune se raporteaz mai mult sau mai puin fidel la realitatea cotidian.
n operele narative realiste, convenia veridicitii este respectat,prin creare in
raport cu realitatea.
Deoarece realitatea nu are o imagine imuabila,statica,aceasta a fost de-a
lungul vremii perceputa in functie de determinarile sociale,culturale si psihologice.
La fel au existat multe opinii legate de functionalitatea fictiunii ,care a fost pe rand
atat elogiata ca fiind un mod de a ajunge la adevar cat si blamata si considerate
periculoasa .Ca un elogiu adus fictiunii, Mario Vargas Llosa vorbeste despre
fantezie ca un dat uman,diabolic,o fantezie ce deschide continuu o prpastie ntre
ceea ce suntem i ceea ce am vrea s fim.
Rolul literaturii, al ficiunii, este tocmai acela de a completa marele vid
dintre speran i posibilitate. Ficiunea materializeaz fantasmele individului, ale
grupurilor, ale epocilor, descrie natura uman n toat complexitatea ei, n care
principiul realitii se mbin cu principiul plcerii, n care realul cenuiu este
surplombat de irealiti mirifice sau comareti. Spre deosebire de istoriografie sau

de genul jurnalistic, care se subordoneaz i sunt verificate prin compararea cu


realitatea,romanul incalca regulile vietii,pentru a-I adauga ceva in plus. Acest fapt
denota c veracitatea literaturii nu se msoar prin izomorfismul ei cu realitatea
extern, ci prin capacitatea de convingere
Platon in schimb credea ca mimesis se afla intre ceea ce este si ce nu este,iar
mimesis nu poate deveni adevarul,iar a cunoaste o realitate prin imitatie nu
inseamna a cunoaste adevarul. Socrate afirma ca cea dintai cunoastere,cea
adevarata, este cunoasterea notionala, sau "intemeiata", fiindca numai notiunea
ramane neschimbata in vesnica schimbare a lucrurilor, prin aceea ca ea poate fi
formata la fel la toti oamenii. Numai notiunea poate poseda general-valabilitate, si
numai ea poate fi obiect al cunoasterii adevarate.
In modernitate se admite ca fictiunea are o finalitate in realitate,deoarece
orice reprezentare care este trecuta prin anumiti factori de distorsionare precum un
autor,un mediu de transmitere a ideilor si un destinatar,nu este considerata In
definitiv adevarata pentru a putea fi opusa fictiunii. Asadar fictiunea capata un soi
de veridicitate proprie,care nu mai este opusa adevarului,care isi are propriul
adevar si scop. Atat adevarul realitatii cat si cel al fictiunii este unul
relativ,subiectiv deoarece atat cunoastere pe cale fictionala cat si cea factuala poate
oferi un tip de perceptie a adevarului.