Sunteți pe pagina 1din 61

Cap.

3 TURISMUL IN SPATIUL URBAN


Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in
arhitectura acestora, si ca orasele, privite ca centre economice si culturale, sunt detinatoarele
unor
variate atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de
vizitatori.
Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism, au aparut si
preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija
pentru
armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane.
3.1. Turismul urban forma distincta de calatorie
De-a lungul timpului, orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie
dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura
cladirilor si ansamblurilor, monumente, sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor, a
edificiilor publice si private, elemente ale artei decorative, arta peisagistica, atractiile pe care le
adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice.
Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de
alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism turismul urban. Pe
masura amplificarii caatoriilor, aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta
beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse.
Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor, se impune clarificarea
catorva aspecte legate de continutul, detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea
impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de
desfasurare.
3.1.1. Scurt istoric
Dorinta de cunoastere a unor locuri noi, ingrijirea sanatatii si odihna, pelerinaje, razboaie sau
descoperiri, au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi
timpuri.
Turismul urban isi are originea inca din antichitate, cunoscuta fiind afluenta calatorilor care
frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene.
Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor, a
vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. Calatoriile si explorarile geografice
din
acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme,
sisteme tehnice si elemente decorative exotice, contribuind astfel la innoirea artei si stiintei.
Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile, cladiri destinate negustorilor calatori
sau
pelerinilor, ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia, pe coastele de nord ale Africii,
in
Spania sau in Peninsula Balcanica. Ulterior, obiectivele calatoriilor se diversifica, pastrand insa
in
centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. arhitectura cladirilor si ansamblurilor,
sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor, a edificiilor publice si private, elemente
ale

artei decorative folosite in interiorul si exteriorul edificiilor, arta peisagistica,


Incepand cu secolul al-XVI-lea, scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane
apartinand unor orase ca Roma, Paris, Segovia, Karlsruhe, Dresda, Leipzig, Edingburg etc, si
care

se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor, biserici, manastiri,


porturi, ruine, palate, gradini, spatii comerciale, etc. In toata aceasta perioada, asezarile urbane
europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele, palate, catedrale,
gradiniparcuri,
amenajari de importanta edilitara (pavaje, iluminat, transport intern).
Mai tarziu, orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a
dezvoltarii economice, a exploziei demografice, cresterii comertului mondial, progresului
inregistrat
in domeniul transporturilor. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale,
urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier, R. Unwin, E. Henard, O. Gerson, J. Haussman
incercand sa schimbe peisajul citadin. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce
la
aparitia oraselor mici si mjlocii, cu o arhitectura noua, care imbina unele traditii locale sau
regionale
cu elementele urbanismului modern.
In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru
modernizarea structurilor edilitare, indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai
usoare si fiabile.
Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al
doilea razboi mondial, scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor
urbane cunoscand o deosebita amploare. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de
realizarea unor noi stiluri arhitecturale, in multe orase europene, alaturi de centrele vechi istorice,
dezvoltandu-se cartiere moderne. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care
include
urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris, Londra, New York), orase istorice
(Oxford, Cambridge, Venetia, Canterbury), orase industriale traditionale (Bradford), orase de
cultura si arta (Roma, Florenta, Salonic, Avignon), orase revitalizate (portul vechi si docurile
Londrei), etc.
Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de
orase balneare, montane sau de litoral, elementul cultural distingandu-se in plan secundar.
3.1.2. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban
Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii
statutului si a functiilor oraselor, demers ce presupune abordarea intercorelata atat a
notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban.
Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au
condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care
confera acestora statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta
asadar

si asupra turismului, fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca
locatii
pentru alte forme de turism.
In majoritatea tarilor europene, incepand cu anii 80, s-au remarcat o serie de mutatii in
practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice, diminuarii
duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor, toate aceste
evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor
turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. Intr-o acceptiune foarte larga, turismul
urban
reprezinta petrecerea timpului liber in orase, avand la baza motivatii dintre cele mai diverse, de
la
vizionarea de spectacole, vizitarea unor obiective culturale, pana la efectuarea de cumparaturi
sau
vizite la rude si intalniri cu prietenii.
In prezent, literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata
pentru turismul urban, punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune
referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist, pe de o parte cat si la delimitarea
spatiului urban, pe de alta parte. Astfel, se precizeaza ca turismul urban se refera atat la
circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane, in afara resedintei principale, cu conditia
ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor
pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban.
Potrivit opiniei specialistilor110, turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin
20000 de locuitori, avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata, prin
acestea intelegandu-se, potrivit definitiei OMT, deplasarile de 1-3 innoptari in afara
resedintei. Asadar, singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel
demografic, desi, in unele tari (de exemplu, Franta), statistica oficiala indica limita de 2000 de
locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane.
O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul
calatoriei, in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi, avand in vedere
distanta de deplasare care, potrivit opiniei unor autori, ar trebui sa fie de cel putin 100 km.
Prin organizarea sa functionala, spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o
serie de activitati turistice, municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea
spatiilor de agrement, conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui
numar cat mai mare de turisti.
Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin
cultural, recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale
si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice
110 Cazes, F. Potier, Le tourisme urbain, Que sais-je, Presses Universitaires de France, 1996,
pag.10
111 Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2000, pag.83

au condus la transformarea orasului intr-un adevarat pol de atractie pentru o serie de forme
de turism (afaceri si congrese, turismul tehnic si stiintific, turismul de cumparaturi). Asadar,
turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de
turism.112
Treptat, evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici,
sociali, demografici, juridici si tehnologici. Dintre acestia, un rol important il detine
interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice, tendinta ce inregistreaza o continua
crestere, indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea
identitatilor culturale, protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile
viitoare. Nu in ultimul rand, de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii
centrelor istorice ale oraselor, reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor, innoirii
echipamentelor urbane, actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea
atractivitatii destinatiilor turistice urbane.113
Factori. De-a lungul timpului, evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de
factori economici, sociali, demografici, juridici si tehnologici. Dintre acestia, un rol deosebit in
cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii
timpului de munca, urbanizarea, cresterea duratei medii de viata, diversificarea produselor
turistice, cresterea mobilitatii persoanelor, dezvoltarea tehnologiilor, a informatiilor si a
transporturilor, sporirea atractivitatii spatiilor urbane, cresterea interesului pentru obiective
culturale, dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale, a turismului de afaceri114.
a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de
munca, cresterea duratei alocate studiilor, scaderea varstei de pensionare, sporirea duratei
concediilor, etc., fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie
semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice;
b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal, progreselor inregistrate in
domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de
calatorie, dar si unor factori de natura sociala, cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si, pe
aceasta baza, a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia, la care se adauga o serie de
facilitati oferite acestora, cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii;
c) dezvoltarea transporturilor, a retelelor rutiere si feroviare, a mijloacelor de
transport de mare viteza, dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi
destinatii, introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie, de asemenea, la cresterea
preferintelor pentru sejururile de scurta durata;
112 Gheorghilas A., Turism urban si turism cultural, Editura Credis, Bucuresti, 2004, p. 12
113 http://www.association4d.org/enjeux/documents/tourisme-urbain.html
114 http://www.chez.com/geotourisme/la3.htm

d) atractivitatea oraselor detine, de asemenea, un rol important in formarea fluxurilor


de vizitatori ai spatiului urban; de mentionat in acest sens, eforturile municipalitatilor de a
diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice, a centrelor comerciale,
cresterea calitatii spatiului urban printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si
specifice.
De-a lungul timpului, acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de
scurta durata in spatiul urban, amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici
definitorii pentru deplasarile in orase.
Dintre acestea, pot fi enuntate115: lipsa sezonalitatii, deplasarile urbane petrecandu-se
pe toata durata anului, indiferent de anotimp, imprevizibilitatea, datorata faptului ca de cele
mai multe ori decizia este luata spontan, fara o planificare anterioara, acest fapt fiind
incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau
posibilitatea cunoasterii, in orice moment, a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a
locurilor in spatiile de cazare. Adesea, deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre
turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura, festivaluri,
concerte, seri distractive, targuri profesionale, etc. De aici si faptul ca aceste deplasari
antreneaza venituri financiare semnificative, turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale,
cumparaturi, agrement, deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului.
De asemenea, sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea
atractivitatii orasului, eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural, a
ospitalitatii, a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea
imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. Cunoasterea particularitatilor
cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor
statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a
motivatiilor acestora de calatorie, sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi
sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale.
Mult timp, fluxurile urbane au fost neglijate, neexistand nici in momentul de fata
statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora.
Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si
unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban, permitand astfel identificarea mai
riguroasa a segmentelor de consumatori, a motivatiilor de calatorie, a cheltuielilor efectuate in
spatiul urban.
115 http://www.notreville.net

Avand in vedere aceste particularitati, actiunile intreprinse la nivelul organismelor


publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si
coerente, prelungirii duratei sejurului, diversificarii serviciilor turistice, turismul urban
reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si, pe aceasta baza, o
modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban.
3.2. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia
In privinta motivatiilor de calatorie116, ponderea cea mai mare o detine turismul
cultural si agrementul urban (aproximativ 40%), urmat de intalniri cu familia si prietenii
(30%), afaceri si motive profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice,
cumparaturile, participarea la evenimente, etc. Avand in vedere aceste motivatii, o analiza a
comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale
cererii si, pe aceasta baza, la conturarea unor forme ale turismului urban, astfel117:
a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la118: vizitarea obiectivelor
patrimoniului istoric (vestigii arheologice, istorice, monumente, castele, edificii religioase,
parcuri si gradini, etc), vizitarea muzeelor (de arheologie, istorie, stiinte naturale, pinacoteci,
gradini botanice, parcuri zoo, etc), participarea la evenimente culturale (spectacole de opera,
balet, teatru, festivaluri de muzica, dans, film, sarbatori traditionale, etc), turism industrial si
tehnic (vizitarea unor obiective economice, constructii specifice, ansambluri arhitectonice
urbane, etc). Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana
(40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%), Anglia (23%), Olanda (46%),
Belgia (25%), Franta (45%), Italia (51%), etc.
Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati
de monumentele, muzeele, cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice, spre deosebire de
cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri, animatia culturala in aer liber, in general,
locurile mai putin mediatizate, incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor
orasului.
In acest context, in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica
pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente, orientata spre dezvoltarea
componentelor majore ale produsului turistic oferit, si anume: dezvoltarea tipurilor de
transport intern si extern, cu asigurarea unei circulatii fluente, fiind incurajat transportul in
116 G. Cazes, F. Potier, op.cit., pag.38
117 idem, pag.39
118 Minciu Rodica, op. cit., pag. 85

comun, mai putin poluant; astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri,
a masinilor de inchiriat, extinderea zonelor pietonale, a micilor spatii comerciale; asigurarea
cu echipamente si servicii de primire, prin diversificarea hotelurilor de lux, a unor lanturi
hoteliere, a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste;
diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei, accentul fiind pus pe
servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale; asigurarea unor servicii publice
adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana, de securitate-pompieri,
politie, urgenta medicala. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea
unor centre de interes multiculturale, cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor; prin
asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare
turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de
stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice, in scopul valorificarii durabile a
acestora, prin intermediul Comitetelor regionale de turism; sprijinirea initiativelor culturale
care includ spectacole, festivaluri expozitii temporare, si care sporesc durata de sejur in orase,
animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere, serbari religioase, teatru in
aer liber, plimbari de seara; cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare
deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic cultural; astfel,
alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale, mai exista si o clientela pentru afaceri,
care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine; pastrarea si dezvoltarea in
permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale - prefecturi si
primarii - in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate, de care beneficiaza si turistii.
De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare
(CMCD), constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de
a
contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari, la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric
universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la
Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme
culturale
si regionale, alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni;
oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare
culturala, sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si
administrarea
institutiilor culturale, etc.
Din 1990, cu sprijinul Consiliului Europei, un numar de unsprezece orase au statutul de
capitale culturale ale continentului: Paris, Atena, Amsterdam, Anvers, Berlin, Copenhaga,
Dublin,
Glasgow, Lisabona, Luxemburg, Madrid, Salonic, lista ramanand deschisa si pentru alte orase
europene, in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar
impresionant
119 http://www.firewall.unesco.org/culture/development/wccd/html_fr

de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual, Albert Dock - Liverpool cu 4-5
milioane, Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare, Centrul cultural din Glasgow cu
8-9
milioane, Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori, etc. Pe
masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est,
si
unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale
continentului.
Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la
nivel national, regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in
vedere largirea accesului la cultura, participarea activa a cetatenilor, o mai buna recunoastere a
diversitatii culturale si lingvistice, incurajarea creativitatii, gasirea unor solutii de finantare pe
baza
de parteneriat intre sectorul public, privat si societatea civila, etc.
Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei, in ultimul
deceniu al secolului XX, a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de
cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole. In acest sens,
pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului, a
textilelor, jucarii, produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite
(apeducte, poduri, instalatii tehnice din domeniul naval, aeronautic).
b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul
mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor si formelor oferite de unitati, statiuni sau zone
turistice,
capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie, de placere, sa
dea senzatia unei satisfactii, unei impliniri, sa lase o impresie si o amintire favorabile120.
Turismul de agrement detine, de asemenea, o pondere importanta in deplasarile catre spatiile
urbane, un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement, deosebit de apreciate in randul
turistilor,
fiind ocupat de parcurile de distractie.
Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si
Atractii), europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de
agrement121, parcurile de distractii, carnavalurile, manifestarile traditionale, sarbatorile
religioase
constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban.
Recent, IAAPA, reprezentand circa 5.000 de companii din peste 100 de tari, inclusiv din
Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele
mai
mari incasari (vezi tabelul nr. 3.1.).
Tabelul nr. 3.1.
Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii
120 Stanciulescu Gabriela, N. Lupu, Gabriela Tigu, Dictionar poliglot explicativ de termini
utilizati in turism, Editura
All, Bucuresti, 1998, pag. 6

121 http://zt.ziua.ro/

cu cele mai mari incasari in anul 2003


Cedar Point SUA
Busch Gardens Williamsburg SUA
Fujikyu Highland Park Japonia
Blackpool Pleasure Beach Blackpool, UK Marea Britanie
Six Flags Magic Mountain SUA
Alton Towers Marea Britanie
Kennywood Park SUA
Lake Compounce Theme Park SUA
Valleyfair SUA
Hershey Park SUA
Sursa: http://www.cedarpoint.com/public/inside-park/rides/special.cfm
In privinta numarului de vizitatori, pe primul loc122 se situeaza Disney-World-Epcot
(Orlando, SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris,
Franta)
cu 10,7 milioane vizitatori, Blackpool Pleasure Beach (Blackpool, SUA) cu 6,5 milioane
vizitatori,
Futuroscope (Poitiers, France), Phantasialand si Europa Park (Germania), Asterix (Franta) cu
cate
2-3 milioane de vizitatori fiecare.
Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland, in Anaheim (1960) si Walt
Disney World (Orlando, SUA, 1971)123. Dat fiind succesul companiei Walt Disney, multe orase
au
incercat sa copieze modelul parcurilor tematice. Astfel, Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un
veritabil success, iar in 1992 a fost inaugurat, la 32 de kilometri distanta de Paris, un Disneyland
cu
o investitie in valoare de 4,4 miliarde $, pe o suprafata de 2000 ha. Unii specialisti francezi au
criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor polua ambianta culturala a
natiunii124.
Pentru viitor, se asteapta extinderea EPCOT CENTER, acestea reprezentand una din atractiile
educationale ale parcurilor Disney, avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si
univers.
un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: Future World (Lumea viitoare) si
World Showcase (Vitrina Lumii).
In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir), este dificil de realizat o
clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. Cu toate acestea, in
1988, Dr. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor
de loisir si, pe aceasta baza, o delimitare a acestora, astfel125: parcurieveniment (Disneyland,
parcuri urbane, safari, ecomuzee, parcurigradini, muzee stiintifice si de tehnologie, etc.);
parcuri de odihna (naturale, forestiere, gradini botanice, expozitii horticole, etc.); parcuri
acvatice (piscine de loisir, bai termale si de distractii, etc.); parcuri de joaca si sport (gradini
122 http://www.cedarpoint.com/public/inside-park/rides/special.cfm
123 Ph. Kotler, D. Haider, I. Rein, Marketingul locurilor, Editura Teora, Bucuresti, 2001,
pag.220

124 idem, p. 221


125 Lanquar R, Les parcs de loisir, Que sais-je, Presses Universitaires de France, 1991, p.12

pentru copii, complexuri sportive, etc.); complexurile de loisir urbane sau rurale; alte categorii
(baze de agrement situate in spatii periurbane, terenuri de golf, tenis, case de cultura, etc.).
Preferintele vizitatorilor se indreapta, de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter
cultural si distractiv in aer liber, parcuri tematice, festivaluri, evenimente sportive, cafenele,
restaurante, viata nocturna, etc. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare,
desfasurate pe strazi, bulevarde sau in parcuri care, de cele mai multe ori sunt gratuite,
permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor126. Totodata, turistii
pot opta pentru spectacole de teatru, opera, muzica clasica, religioasa, circ, expozitii de arta,
vizitarea unor muzee, case memoriale, ansambluri monahale, situri arheologice, unitati
economice, plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in
importante parcuri si gradini ale oraselor, in cartiere originale pentru atmosfera si
cumparaturi. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si
pantomima in aer liber.
c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese, colocvii,
seminarii, targuri, conferinte, expozitii, reuniuni, intalniri cu parteneri de afaceri, stagii de
pregatire, etc. In general, preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de
inalta calitate, vizitarea centrelor comerciale si animatie traditionala; spre deosebire de
acestia, participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele
istorice, muzee, expozitii, in general, preocupari de natura intelectuala. Turismul de afaceri
concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din
totalul incasarilor din turism127, inregistrand valori diferite de la o tara la alta, in functie de
echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica.
Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri, acestea se structureaza in128: turism
general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de
munca obisnuit (delegatiile), reuniuni si intruniri (intalniri, conferinte, simpozioane, colocvii,
congrese, etc.), targuri si expozitii, calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca
recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala.
Potrivit statisticilor internationale, cele mai multe congrese si reuniuni au loc in
Europa care concentreaza circa 60% din actiuni, iar clasamentul pe tari indica pe primul loc
SUA urmata de Franta, Marea Britanie, Germania, Olanda, Italia, Elvetia, Belgia Spania si
Japonia.
Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. USD luandu-se in
considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor, neincluzand volumul
126 http://www.notreville.net/spectacles-rue.asp
127 R. Minciu, op.cit., pag. 79
128 Davidson R, Business Travel, Pitman Publishing, London, 1994, pag. 2

afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile


indirecte ale agentilor participanti, extrem de dificil de cuantificat.
Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a
organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale.
Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor, organizatorii cauta permanent solutii
pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti, constatandu-se cresterea
preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru
crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. In acest context, "intalnirile pe mare"
constituie noutati in domeniu, congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera
atragand anual circa 120000 participanti. Exista, in prezent, peste 130 vase de croaziera
dintre care, Royal Caraibbeans Nordic Prince, Chandris Meridian si Horizon Closter
Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte.
O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE"
reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. De
exemplu, in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence
Inn, Embassy, ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca, in prezent,
sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA.
In prezent, turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate
semnificative in economiile multor tari. In acest context, dezvoltarea turismului va avea in
vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri
de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are
multiple implicatii politice, economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor
gazda.
d) Turismul sportiv reprezinta, de asemenea, o motivatie importanta a circulatiei
turistice urbane, cele mai multe posibilitati oferindu-le, in domeniul sportului, manifestarile
de tipul olimpiadelor, turneelor de tenis, campionatele mondiale care, in afara scopului
cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare, reprezentand un puternic
impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati.
Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor
USD. De exemplu, cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta, sumele alocate pentru derularea in
bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. USD, investitie la care au contribuit
alaturi de organizatori, firme si corporatii din intraga lume, volumul afacerilor derulat cu
aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante.
e) Efectuarea de cumparaturi este considerata, de catre unii specialisti, ca o importanta
sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza, de regula, in marile centre

comerciale, situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. Includerea cumparaturilor
in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor,
controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor
orasului, neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor
achizitionate de catre turisti.
In general, interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie, multe
dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. Marile centre comerciale
multifunctionale au constituit, incepand cu anii 80, adevarate puncte de atractie in peisajul
urban prin asocierea activitatilor comerciale, sportive, de alimentatie si hotelarie, agrement,
etc. in acelasi perimetru. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din
Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a
828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha, avand circa 10
milioane de vizitatori anual129. Un alt exemplu il constituie The Mall of America, situat langa
Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate130.
Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de
baschet, o sala de box, un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului.
Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se
intinde pe o suprafata de 3 ha (Knotts Camp Snoopy). Acest parc este dotat cu 26 de piste
pentru biciclete, un patinoar, un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500
mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. Proprietarii
acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual,
acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. Toate acestea demonstreaza tendinta
oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile
destinate petrecerii timpului liber. Astfel, serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca
parte integranta a comertului cu amanuntul131.
f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp, organizarea acestora presupunand
consultarea unor specialisti din domeniul culinar, si au ca obiectiv participarea la anumite
evenimente din domeniul gastronomic, degustari de vinuri, expozitii, etc.
g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in
oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. Tot in aceasta categorie sunt incluse si
calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera,
de regula, la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat, in orase diferite sau la
129 Villani A, Distributia comerciala in cadrul orasului si in teritoriu, Editura Didactica si
Padegogica, Bucuresti, 1995,
pag. 105
130 Kotler Ph, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1997, pag. 725
131 Kotler Ph., op. cit., pag. 726

vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si
locurile linistite pentru odihna si recreere.
Delimitarea acestor componente ale turismului urban, asociate motivatiilor de
calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil
referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si, pe aceasta baza, a accesibilitatii in
spatiul urban, diversificarea ofertei de produse si servicii turistice, amploarea evenimentelor
culturale, sportive si de afaceri. In acest context, preocuparile edililor, a organismelor publice
locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului
liber contribuind astfel, la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor
acestora.
3.3. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial
Inca de la aparitie, turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul
ridicat al transporturilor, nesiguranta si durata calatoriilor, lipsa de confort a sejururilor,
neajunsuri
care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale
populatiei. Treptat, turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic, a dezvoltarii
stiintei si tehnologiei, a cresterii nivelului de trai, devenind, in prezent, un adevarat factor
dinamizant al economiilor urbane.
In prezent, asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si
care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri,
congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului
liber
in spatii destinate agrementului si divertismentului.
In Europa, turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in
totalul innoptarilor132, multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului
liber, de
la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi, activitati sportive
si
recreative, vizite la rude si prieteni, etc.
Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice, au fost delimitate trei categorii si
anume133: marile metropole, ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural; orase
de
talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban; orase mici, cu un pronuntat
caracter istoric, in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy, Vittel, Karlovy
Vary,
etc.) sau cele situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat.
132 www. inta-aivn.org
133 Dewailly J.M., E. Flament, Le tourisme, Sedes, Geographie, 2000, pag. 115

Potrivit unui studiu134 referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor, vizitarea oraselor
concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale, inregistrand valori diferite de la o
tara la
alta. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane, pe primul loc se situeaza
Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41,5%), Finlanda (41%), Spania (41%), Belgia (30%),
Marea
Britanie (25%), principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in
principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%).
Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice
in principalele orase europene in anul 2004
Tabelul nr. 3.2.
Orasul Sosiri de turisti Innoptari
Paris 15.192.557 31633273
Praga 3.863.989 14781281
Madrid 5781169 12655411
Berlin 6.159.967 11412925
Dublin 4376000 16898000
Amsterdam 4.192.000 7766000
Munchen 3.744.929 7756152
Viena 3268289 7701081
Barcelona 4.549.587 7777580
Sursa: http://tourmis.wu-wien.ac.at
Dupa cum se poate observa, primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre
distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor, se detaseaza capitala Frantei urmata, cu valori
sensibil
mai scazute, de Dublin, Praga, Madrid si Berlin.
In privinta echipamentelor de cazare, dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se
prezinta astfel:
134 The Europeans on Holidays, European Comission, Directorate General XXIII, Enterprise
Policy, Distributive
Trades, Tourism and Co-operatives

Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare


in principalele orase europene in anul 2004
Tabelul nr. 3.3.
Orasul Numar unitati Numar locuri Grad de ocupare
Berlin 549 64167 51,3
Londra 490 128237 83,3
Viena 349 40033 53,3
Munchen 344 38506 55,2
Amsterdam 326 34462 59,0
Milano 258 25626 54,6
Hamburg 254 27734 44,0
Venetia 205 11810 84,3
Torino 205 12472 68
Sursa: http://tourmis.wu-wien.ac.at
Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice
urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare
apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric, reprezentand totodata importante
destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. Intre
tarile
cu traditie in domeniu, veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta,
Italia,
Spania, Olanda, Belgia, Germania, Marea Britanie, principalele motivatii de calatorie in aceste
tari
fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric, centrele de afaceri si conferinte precum si de
posibilitatile de petrecere a timpului liber.
In Franta, turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul
innoptarilor, ocupand locul al doilea dupa turismul rural, inregistreaza o durata medie a sejurului
de
4,1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld. FF reprezentand consumul turistic urban135. In
privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban, 68% din calatoriile rezidentilor au ca
motivatie vizitele la rude si prieteni, mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul;
cu
toate acestea, datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate, rezidentii utilizeaza
mijloacele de transport in comun. Activitatile practicate sunt, in majoritatea lor, culturale, axate
pe
vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber.
Referitor la calatoriile non-rezidentilor, acestea se situeaza la aproximativ 24 mil. sosiri,
tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%), Marea Britanie (14%), Belgia (11%),
135 http://www.association4d.org/enjeux/documents/tourisme-urbain.html

Olanda (10%), Italia (8%), Spania (6%); cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul,
important
centru cultural si istoric al Europei. Durata medie a sejurului este de 5,1 zile, turistii spanioli si
italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului, motivatiile de calatorie referindu-se in
principal la vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%), efectuarea de cumparaturi
(20%),
turism de afaceri (18%), parcuri de distractii (9%).
Asadar, principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural, Franta
detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil. vizitatori.
Cele mai vizitate monumente apartinand Directiei Patrimoniului, in anul 2000 au fost
urmatoarele:
Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franta in anul 2004
Tabelul nr. 3.4.
Monumente Numar de vizitatori
Arcul de Triumf 1.100.000
Mont Saint-Michel 930.000
Chambord 770.000
Haut Koenigsbourg 600.000
Sainte-Chapelle 600.000
Azay-le-Rideau 350.000
Consiergerie 250.000
Cetatea Carcassonne 250.000
Notre-Dame 200.000
Sursa: Directia Patrimoniului din Franta
Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul, Aigues-Mortes, castelele Angers,
Chaumont, Pierrefonds, ce depasesc 100.000 vizitatori anual.
Dintre monumentele istorice de natura particulara, apartinand anumitor comunitati locale,
merita amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual), Palatul Papal de la
Avignon, castelele Blois si Chenonceaux. Franta detine si un numar impresionant de muzee
(2.000)
publice sau private, care o plaseaza
pe al patrulea loc in clasamentul mondial, si care atrag un
numar de turisti in continua crestere. O atentie deosebita merita capitala Frantei, Parisul, cu peste
100 de muzee, din care 20 sunt printre cele mai cunoscute in lume. Artele frumoase sunt cel mai
bine reprezentate in cadrul lor, insa
nu pot fi neglijate stiinta si industria, care beneficiaza, de
asemenea, de locuri originale si prezentari foarte didactice: Luvrul, Muzeul Petit-Palais, Muzeul
de
arta moderna al centrului Pompidou, Muzeul de arta moderna Ville de Paris, Muzeul Picasso,
Muzeul Cluny, Palatul Descoperirilor, Muzeul Artelor Decorative, Muzeul National al Tehnicilor,
Citadela Stiintelor si Industriei Villette, Muzeul Omului, Muzeul National al Artelor si Traditiilor
Populare, Muzeul de Istorie Naturala.

Pe langa muzeele cu traditie, specifice sfarsitului secolului al XIX-lea, ce par adesea


adevarate conservatoare academice, noile muzee, la un secol distanta, se caracterizeaza prin noi
conceptii cum ar fi amplasarea lor in spatii deschise, dinamice, unde operele pot respira lumina
naturalasi unde un public foarte larg (elevi, studenti, marele public) se poate informa si cultiva,
gratie punerii in valoare a operelor corelate cu calitatea informatiei (panouri explicative, pliante,
vizite cu ghid, biblioteci specializate, librarii, sali de proiectii si de conferinte). Intr-o egala
masura
contribuie la aceasta innoire si serviciile de primire si de restauratie, programe de animatie si
marile
expozitii cu caracter temporal.
Integrandu-se in noua generatie de muzee, ecomuzeul are o tripla functie de cercetare,
conservare si valorificare a elementelor naturale si a obiectelor culturale specifice unui mediu si
unei societati. Ceea ce ii este caracteristic este faptul ca permite expunerea utilajelor sau
activitatilor
agricole, artizanale, industriale in mediul lor originar. Astfel, o treime din ecomuzee prezinta fie
un
biotop (o padure, un teren mlastinos etc.), fie o veche moara
sau o fierarie, fie ateliere traditionale
sau specificul unei comunitati rurale. Din aceeasi categorie, noile parcuri preistorice adesea
integreaza un sit (un zacamant de silex, o pestera), un biotop, reconstituiri, precum si sali de
expozitie (de exemplu Samara, Vassieux).
In aspectele sale cele mai dinamice si mai neobisnuite, turismul cultural este reprezentat de
festivaluri, manifestari artistice si expresii diverse ale culturilor regionale, urmarind diferite
aspecte
ca muzica, dansul, teatrul, filmul, folclorul.
Marile festivaluri de teatru se desfasoara la Paris, Aigues-Mortes, Aurillac, Gavarnie,
Bordeaux, Vizille, cele de muzica
la Aix-en-Provence, Orange, Bordeaux, Abbaye de Senanque,
Chartres, Strasbourg, Besancon, Evian, Nice, de cinema la Cannes, Annency, Avoriaz. Dintre
manifestarile culturale ale diverselor etnii din Franta retinem sarbatorile cu caracter religios din
Bretagne, Craciunul provensal, festivitatile legate de muncile campenesti (serbarile hameiului,
berii,
vinului, cidrului etc.), carnavalurile de la Nice, Limoux, sau din orasele nordice cu parade ale
gigantilor (Dunkerque, Bailleul, Douai), jocurile, dansurile si cantecele traditionale (grupuri
folclorice, lupte cu taurii, confruntari acvatice s.a.).
Cuprinzand orase, sate, edificii diverse si situri naturale ce condenseaza civilizatia uneia sau
mai multor provincii, principalele vai culturale ale Frantei sunt cele ale Senei, Loirei, Garonneului,
Rhonului si Saonului.
Principalele atractii de pe valea Senei sunt cunoscutele orase ale artei (Paris, Troyes, Rouen,
Le Havre), numeroasele sate de pe malul apei, abatiile din aval de Rouen, gospodariile rurale, in
special in Normandia, un parc natural regional, marile porturi. Afluentii culturali ai Senei sunt
Yonne-ul (cu orasele artei Auxerre si Sens si podgoriile din Bourgogne) si Oise-ul (cu Chantilly
si
Compiegne).

Vocatia culturala a vaii Loirei se explica prin vestigiile artei romane si gotice, diversitatea
caselor rurale, turismul viticol, orase ale artei ca Le Puy, Roanne, Nantes, celebrele castele
vizitate
de 2 milioane de turisti pe an.
Rhone-ul si Saone-ul se remarca prin multitudinea de orase ale artei (Tournus, Macon,
Lyon, Vienne, Orange, Avignon, Arles), vestigiile galo-romane, arta medievala omniprezenta,
podgorii, situri naturale variate.
De la manufacturi regale, vechi drumuri si mori, la uzine ultramoderne, mine si cariere,
ateliere metalurgice, de textile sau de productie alimentara, viaducte, poduri, centrale
hidroelectrice,
aeroporturi futuriste, obiectivele industriale sunt in prezent puse in valoare in cadrul turismului
cultural cu valente stiintifice.
Tot parte integranta
a turismului cultural, turismul istoric este in general turismul
evenimentelor, al simbolurilor, al marilor momente ale istoriei, pentru care stau marturie siturile,
monumentele, muzeele. Adesea, acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor
tematice.
Impletind valorile spirituale, credinta despre sacru, sentimentele de pietate ale pelerinilor, cu
dorinta de cunoastere, turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultura. Pesterile
sunt
adesea percepute ca misterioase si in acelasi timp protectoare (Lourdes), varfurile colinelor si
piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon, Mont-Sainte-Odile in Alsacia),
padurile si tarmurile sunt propice aparitiilor neobisnuite (Domremy, Paray-le-Monial). Catedrale,
abatii, bazilici, troite, statui, vitralii, picturi, relicve -toate sunt tributare sacrului, atragand prin
aceasta importante fluxuri turistice136 inregistrand circa 3-4 mil. de pelerini anual.
Gastronomia franceza este renumita pe plan mondial pentru calitatea si diversitatea
preparatelor si vinurilor sale, constituind un veritabil patrimoniu cultural. Bucataria franceza se
distinge printr-o valorificare deosebita a aromelor naturale a produselor utilizate, printr-o
delicatete
ce tine cont in acelasi timp de degustare si de impresii vizuale (culori, decor), prin varietatea si
creativitatea mereu surprinzatoare a maestrior culinari. Pelerinii gastronomici (francezi si
straini)
sunt atrasi atat de circuitele cu specific, cat si de restaurantele, hanurile si magazinele locale ce
comercializeaza produse specifice zonei. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez
este prezent pe intregul teritoriu francez, din Champagne si pana in Provence prin itinerarii
organizate de profesionistii din domeniu, concursuri, degustari, vizitari de crame, muzee ale
vinului,
peisaje viticole, case ale negotului.
Nu in ultimul rand, Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri,
organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand, astfel, locul al doilea
dupa
136 Barre J., Vendre le tourisme cultural , Ed. Economica, Paris 1997, pg. 96

SUA. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris, oras ce detine aproximativ 73000 de
locuri
in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri.
La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre
comerciale, magazine de moda, spectacole, restaurante, capitala tarii constituind una dintre cele
mai
vizitate destinatii pe plan mondial.
Germania mai putin dotata cu resurse turistice naturale- dezvolta cu predilectie diverse
forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural, ocupand astfel locul al patrulea pe
plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre
de
afaceri Berlin, Karlsruhe, Hamburg, Frankfurt si Dresda. Turismul cultural este relativ modest
reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial, ocazie cu care,
mare parte din patrimonial cultural, istoric si architectural a fost distrus. Cu toate acestea,
indeosebi
dupa 1990, Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini, primind anual 8-9 mil. de
vizitatori urmat de Munchen si Dresda, acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu
arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale. Vizitarea
oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie
se
inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie
(circa 2%)137.
Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 2001-2003
Tabelul nr. 3.6.
-milOrasul 2001 2002 2003 Orasul 2001 2002 2003
Berlin 8,27 9,48 11,41 Leipzig 1,15 1,31 1,47
Munchen 6,88 7,28 7,76 Bremen 0,97 1,04 1,12
Hamburg 4,51 4,65 4,84 Bonn 1,09 1,13 1,11
Frankfurt am Main 3,64 3,92 4,34 Munster 1,10 1,07 1,04
Koln 2,81 2,96 3,07 Rostock 0,86 0,97 1,04
Dusseldorf 2,32 2,29 2,42 Wiesbaden 0,93 0,98 1,04
Dresden 1,96 2,14 2,41 Essen 0,81 0,83 0,91
Stuttgart 1,95 2,03 2,05 Lubeck 0,78 0,82 0,89
Hannover 1,13 1,13 2,03 Freiburg im Breisgau 0,85 0,88 0,88
Nurnberg 1,77 1,83 1,95 Heidelberg 0,79 0,82 0,85
Sursa: http://www.dst.dk/dst/665
In Belgia, istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie
si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie
universala
(pictorii Van Eyck, Peter Bruegel, P. Rubens). Turismul cultural este astfel reprezentat, pe langa
muzeele ce detin colectii de pictura flamanda, de importante centre urbane ca Bruxelles, Anvers

137 Gee C.Y., J. C. Makens, D. J. L. Choy, The Travel Industry, Third Edition, International
Thomson Publishing Inc,
New-York, 1997, pag. 49

(edificii medievale in stil gotic, catedrale, muzee, statui), Bruges (recunoscut port medieval din
Flandra ce detine o serie de edificii medievale, canale, poduri, piete), Liege (fabrici de sticla
datand
din sec. al-XVI-lea), Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui
Napoleon), etc.
De asemenea, Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care, alaturi de Strasbourg
si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. Totodata, fiind gazda a peste
190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese, Bruxelles se
situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese, dupa Paris si
Londra,
promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive
Bureau).
Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul
organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste
100 se
deruleaza in Londra, al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. Principalele centre
de
congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri), Wembley (2600 locuri), Queen
Elisabeth
Conference Center (1100 locuri), New Exhibition Center (NEC).
Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie, in anul 2003
Tabelul nr. 3.7.
Orasul Numar turisti Orasul Numar turisti
London 13150000 Bath 300000
Edinburgh 910000 Brighton/Hove 260000
Manchester 560000 Cardiff 240000
Birmingham 520000 Inverness 220000
Glasgow 430000 Liverpool 190000
Oxford 410000 Nottingham 190000
Cambridge 370000 Newcastle-upon-Tyne 180000
Bristol 360000 Stratford-upon-Avon 170000
York 310000 Bournemouth 150000
Sursa: www.staruk.org.uk
De asemenea, printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6,5
mil. vizitatori), British Airways London Eye, Alton Towers, Madame Tussauds, Tower of
London,
Natural History Museum, Chessington World of Adventure, Legoland Windsor Victoria & Albert
Museum, Science Museum, Flamingo Land, Theme Park & Zoo, Canterbury, Edinburgh
Castle, Windermere Lake Cruises, Windsor Castle, Chester Zoo, St Pauls Cathedral care atrag in
fiecare an intre 1-3 mil. vizitatori.

In Spania, turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios,
printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million
de
vizitatori anual, Barcelona renumita prin Catedrala Sagrada Familia, Cordoba prin moscheile
sale,
Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. De asemenea, turismul
religios genereaza importante fluxuri de turisti straini, renumite fiind pelerinajele de la
SaintJacquesde-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an.
Nu in ultimul rand, de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul
tarilor organizatoare de congrese si conferinte, cu peste 300 de astfel de manifestari anual,
desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri
in
centre de conferinte si in Barcelona, aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate
de
congrese si intalniri profesionale.
Datorita unei oferte turistice diversificate, Italia se inscrie intre primele tari receptoare de
turisti, cei mai multi dintre acestia provenind din Germania, Elvetia, Franta, Austria, Marea
Britanie
si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural, istoric si religios, efectuarea
de
cumparaturi, turismul de sanatate si turismul de iarna.
Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele
civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor, asezarile
etrusce, Roma clasica, bizantina, medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care
au
precedat Renasterea (XIII-XV), barocul crestin si modernismul, peste 35% din monumentele
istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. Cei mai mari poli
culturali ai Italiei sunt reprezentati de Roma, Venetia si Florenta, orase care atrag cea mai mare
parte a circulatiei turistice culturale.
De asemenea, Italia primeste anual circa 15 mil. de pelerini catolici in cele peste 1700 de
situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican, Asissi, Padova, Loretto, Lambro,
Vicenza, Cascia, incasarile obtinute depasind 5 mld. de Lire italiene, cei mai mari turoperatori
specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi, IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera
Romana
Pellegrinaggi.
In majoritatea lor, calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano, capitala economica a tarii,
Italia ocupand, cu peste 300 de congrese si reuniuni, locul al saselea in ierarhia organizatorilor de
congrese si conferinte pe plan mondial.
Olanda este cunoscuta in lume drept Tara Lalelelor, Tara Morilor de Vant sau Tara de
Jos si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica, printre cele mai
vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. al-XVII-lea, Rijks-Museum cu
celebre panze din pictura olandeza, Casa Rembrandt, etc), Haga (resedinta regala si
administrativa

de stat cu numeroase monumente de istorie, arhitectura si arta, atelierele Vincent Van Gogh, etc),
Rotterdam, Utrecht, Eindhoven, Groningen, etc.
Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari
internationale, Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam
(cu
circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese), Rotterdam si
Utrecht, promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB)
si
Rotterdam Congress Bureau (RCB).
Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural, istoric, religios,
comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda, Grecia,
Portugalia, Finlanda, Elvetia, Suedia, tari care, prin valorile lor traditionale, constituie destinatii
turistice pentru numerosi vizitatori.
3.4. Evolutia turismului urban in Romania
Dincolo de functiile lor sociale, economice, administrative, orasele Romaniei exprima in
mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. In acest sens, evolutia istorica a provinciilor istorice
romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice
prezente,
in principalele orase romanesti. Astfel, in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale,
musulmane, bizantine, gotice maghiare si germane, renascentiste precum si prezenta barocului
german si francez. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei
traditionale
romanesti. Mai tarziu, epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale
clasicismului, romantismului, eclectismului francez, german, italian, ulterior conturandu-se si un
stil
national, ca urmare a scolii de arhitectura romanesti.
Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale,
administrative, publice, comerciale sau simple locuinte. In unele situatii, concentrarea in teritoriu
a
mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase.
Aceste
zone construite (strazi, cartiere, centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori
specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. Dupa 1950, in multe localitati
romanesti, arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective, cu un stil
neadecvat,
aproape fara nici o legatura cu trecutul, multe monumente istorice ramanand izolate, nepuse in
valoare, sau acoperite prin noile edificii. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada
deceniilor sapte si opt , unele fiind irecuperabile. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor
din
1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti, iar cutremurul din 1997
care a avariat numeroase cladiri, a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar
de
monumente civile si religioase. La sfarsitul anului 1989, cel putin 29 de orase au suferit
importante

interventii cu efecte ireversibile asupra fondului construit, dintre care pot fi amintite: Suceava,
Botosani, Iasi, Roman, Pascani, Husi, Barlad, Targoviste, Galati, Ramnicu Valcea, Giurgiu, Baia
Mare, etc. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea
altora intr-o situatie de continua degradare.
O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui
valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele
urbane traditionale. In acest sens, deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice
care
atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior, cu marturii aflate in diferitele muzee din
Craiova, Slatina, Bucuresti, Deva, etc., vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria
civiliatiei poporului roman - ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis), Mangalia
(Callatis),
Istria (Histros), cetatile si vestigiile daco-romane, vestigiile si cetatile medievale, intre
ansamblurile
urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara, Sibiu, Brasov, Targu-Mures,
Medias,
Cluj-Napoca, in mare parte restaurate, vestigiile cetatilor din Oradea, Alba-Iulia, Arad,
Timisoara,
vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges,
Targoviste, Bucuresti), monumentele istorice si de arta medievala, monumente de arta si
arhitectura in stil romanic (Sighisoara, Reghin), gotic si neogotic (Brasov, Cluj-Napoca, Bistrita,
Sighisoara, Targu-Mures, Miercurea-Ciuc, etc.), renascentist (Alba Iulia, Bistrita, Brasov, etc.),
baroc (Oradea, Sibiu, Timisoara, etc.), brancovenesc (Craiova, Bucuresti, Ramnicu-Valcea,
TarguJiu, etc.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in
renumite
centre urbane, monumente de arta plastica, institutii de cultura si arta, elemente de etnografie si
folclor.
La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag, in fiecare an,
semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara Brasov,
Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara, Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava,
Festivalul de jazz de la Sibiu, etc.
In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri, in ultimii ani inregistranduse
progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri, al echipamentelor electronice pentru
asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata
romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de
afaceri. Dintre toate centrele urbane ale tarii, orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al
turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si
reuniuni. De mentionat in acest sens, Centrul International de Conferinte situat in cladirea
Palatului Parlamentului, facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate
in
sali cu 20, 100, 400 sau 900 de locuri, cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi
straine, asigurand astfel derularea congreselor, seminariilor, meselor rotunde organizate de

Parlament, Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane
juridice
din Romania, World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de
pana
la 300 de locuri, Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri, Romexpo, hotelurile Marriot,
Intercontinental, Bucuresti, Hilton, Lido, Helvetia, Complexul Hotelier Turist, Centrul de
Conferinte Snagov, etc. In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri,
aceasta
este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia -Hotelurile Mara, Palace, Caraiman,
International, etc.), Poiana Brasov (Complexul Favorit, Sala Polivalenta, Complexul Turistic
SportBradul, Hotel Alpin, etc.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si
reuniunilor
situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia, Mangalia, NeptunOlimp. Nu in ultimul rand, se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in
imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj, Timisoara, Brasov, Iasi,
Sibiu, etc.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri,
de
cele mai multe ori, la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat, absenta instalatiilor
de
aer conditionat, a serviciilor de secretariat, informare rapida etc.
Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania, arealul constituit
din Bucuresti, orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de
desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64%
din turistii romani si 36% din cei straini. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu
echipamente de cazare, zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din
totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004, reprezentand un grad satisfacator de
valorificare
turistica. Datorita neomogenitatii datelor statistice, pentru analiza de fata au fost cumulate
informatiile referitoare la baza tehnico-materiala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti,
celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice, considerandu-se ca acestea
acopera in totalitate zona urbana. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 3.8.), aceasta zona
concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice, situatie reflectata de nivelul principalilor
indicatori.
Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004
Tabelul nr. 3.8.
-%Zona/Indicatori Total
tara
Statiuni
montane
Statiuni balneare Litoral Delta
Dunarii
Zona urbana
Nr. unitati* 100,0 31,33 9,73 1,58 0,47 56,87

Nr. locuri 100,0 11,86 15,41 42,5 1,02 29,21


Capac. in functiune 100,0 16,85 21,15 19,23 0,84 41,9
Grad de ocupare 22,6 48,6 41,8 28,3 32,9
Turisti cazati** din 7005000 13,19 10,7 11,38 0,01 63,67
care:
-Straini 12,22 7,03 7,2 12,55 18,92 14
Sursa: calculat dupa INS, Informatii Statistice Operative, Breviar Statistic, 2004
* Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004
*2003
In privinta echipamentelor de cazare, zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul
unitatilor, urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce
priveste numarul locurilor de cazare.
Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a
timpului liber prin agrement si divertisment, zona urbana primeste 64% din circulatia turistica
totala, din care, cea mai mare pondere o detin turistii romani.
Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in
spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si, asociat cu
acesta, numarul innoptarilor si durata medie a sejurului.
Analizat in dinamica, numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a
cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a
deteriorarii
nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta, inregistrand ritmuri anuale lente
de
crestere, a turistilor straini, evolutie datorata, in principal, cresterii ponderii calatoriilor de afaceri
si
a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane.
O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada
1997-1999 a fost marcata de o scadere continua, o crestere semnificativa observandu-se doar in
anul
2003 (vezi tabelul 3.9.).
Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana
Tabelul nr. 3.9.
Anii
Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului
Romani Straini Romani Straini
Romani Straini abs dinamica abs dinamica abs dinamica abs dinamica
1997 2845757 100 655561 100 5396751 100 1477141 100 1,9 2,25
1998 2610951 91,75 641538 97,86 4967753 92,05 1329655 90,01 1,9 2,07
1999 2282900 80,22 653056 99,62 4331718 80,26 1297486 87,83 1,9 1,99
2000 2063878 72,52 716276 109,26 4068540 75,39 1489840 100,86 1,97 2,08
2001 1979932 69,57 750202 114,44 3955474 73,29 1642008 111,16 2 2,19

2002 1989000 69,89 803000 122,49 3781000 70,06 1690000 114,41 1,9 2,1
2003 1985000 69,75 895000 136,52 3956000 73.,3 1906000 129,03 1,99 2,13
Sursa: INS, Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003
Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza
valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1,99 si 2,25 zile pentru turistii straini,
situatie
comparabila cu cea existenta pe plan mondial.
In structura, analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor
romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor, situatie complet
diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere.
Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice
urbane; cu toate acestea, deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice
pe
motivatii de calatorie, este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care, alaturi de
cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban.
Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor
de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30,6% apropiata de cea
inregistrata pe total tara de 34,9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei
materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii
importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si, pe aceasta baza, o apropiere de tarile
europene cu traditie in acest domeniu.
Astfel, in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana, atat
numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta, cu usoare
cresteri incepand cu 2001, diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi
continue. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a
unor
capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic
Tabelul nr. 2.10.
Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana
Anii
Capacitatea existenta
Capacitatea in functiune Numar de unitati Numar de locuri
abs dinamica abs dinamica abs dinamica
1997 1118 100 84219 100 21173477 100
1998 1183 105,81 83144 98,72 21172668 99,99
1999 1326 118,61 81989 97,35 21086241 99,59
2000 1179 105,46 79298 94,16 20690883 97,72
2001 1330 118,96 79505 94,4 21128346 99,79
2002 1432 128,09 79752 94,7 20603000 97,3

2003 1535 137,3 79635 94,56 21062000 99,47


2004 1327 118,69 22630412 106,88
Sursa: INS, Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005
Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic, au aparut si altele noi din
necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort.
Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri138 rezulta ca cea mai mare pondere in
total o detin hotelurile si hostelurile (32,33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20,57%). in
privinta gradului de confort, cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de
2*,
situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite.
Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca
orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale, insa evolutiile acestora se
inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a
teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a
unor
politici de management si marketing urban, a unor programe turistice care sa puna in valoare atat
orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite, lipsei unor preocupari in
directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase, indeosebi a celor de
categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente.
Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul
urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute. Din analizele si
previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu
se
prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism. In acest sens,
colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul
turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai
originale, fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor
animatori
precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de
voiaj specializate in astfel de calatorii.
3.5. Perspectivele turismului urban
In ultima perioada, fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata, in cea
mai mare parte, deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre
locuri
de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica, padurile tropicale ale Amazonului, Marele
Zid
Chinezesc, insulele Scotiei, etc. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite,
138 ***Activitatea de turism in anul 2004, Institutul National de Statistica

pentru mai mult de jumatate dintre ele, turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele
mai
importante139, Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA, Spania, Italia, Austria,
Marea
Britanie, Germania, Canada si Elvetia
Pe piata internationala au avut loc, in ultima perioada, o serie de transformari in structura
obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie, proces ce a determinat
amplificarea concurentei, acest fenomen manifestandu-se, de cele mai multe ori decisiv pentru
viitorul zonelor turistice, eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea
pe
piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. Totodata, turismul de
evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a
segmentelor de turisti, localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte, de regula, prin
lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea. Aceste
eforturi sunt dublate, in mod obisnuit, de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia
mediatizarii
evenimentelor, festivalurilor si sarbatorilor specifice, pe de o parte, precum si asigurarii unei
infrastructuri adecvate (stadioane, sisteme de tranzit, centre de conferinte, etc) luand in
considerare
faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie, a spatiilor amenajate si
serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice.
O deosebita amploare o inregistreaza, in ultimii ani, piata serviciilor de gazduire a
activitatilor organizate de firme. Exista, in acest sens, cinci categorii de activitati care definesc
piata reuniunilor: expozitiile comerciale, intrunirile, congresele, conferintele si expozitiile de
consum. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata cursa
exponentiala, existand o dinamica in dublu sens: interna si externa. Dinamica interna se refera
la
extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de
intruniri si
expozitii comerciale. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de
60%, se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte, ca
metoda
de crestere a ocuparii in spatiile de cazare.
Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in
strategiile de dezvoltare locala, fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a
strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati, in cadrul unui plan general de
dezvoltare economica. Pot fi enumerate, in acest sens, o serie de tendinte legate de sectorul
turismcalatorii140:
-planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia
turismului si a sectorului de calatorii;
139 Kotler Ph, D.Haider, I.Rein, op.cit., pag. 206
140 Kotler Ph, D.Haider, I.Rein, op.cit., pag. 239

-o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei, iar
marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai
important;
-calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal,
preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere, ceea ce va determina
orasele-gazda sa adopte un marketing combinat;
-gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi
investitionale in amenajarile in aer liber si recreative.
In conditiile cresterii fenomenului concurential, factorii de decizie de la nivelul oraselor vor
trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si, pe
aceasta
baza, identificarea pietelor-tinta, pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si
trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie141, pe de alta parte, acesta din
urma
constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si fabricarea
unor
elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru
o
forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. Un exemplu pozitiv in acest sens il
constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a
ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. Pe de alta parte, atractivitatea unui loc poate
fi
diminuata de instabilitatea politica, dezastrele naturale, factorii de mediu nefavorabili si
supraaglomeratia. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in
infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. Drept urmare, rezultatul a fost scaderea
numarului de turisti datorita poluarii, salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a
traficului.
Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii,
destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare, de
regula
prin cinematografie, televiziune si uneori, prin muzica. India a inregistrat o crestere cu aproape
50%
a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi, orasul Atlanta si-a imbunatatit
imaginea
in urma filmului Pe aripile vantului, turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe
imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee, Compania British Airways l-a angajat pe
actorul Robert Morley, orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi
promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. Sunt astfel exploatate evenimente,
vedete
sportive, actori, filme, etc. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a
locului. Odata creata o imagine, este deosebit de dificil de modificat. Un exemplu semnificativ in
acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o capitala a viciului, avand ca
principala
atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. Pe de alta parte insa,

141 idem, pag. 212

Las Vegas este si un oras universitar important, un centru de servicii de inalta tehnologie care a
atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de firme in acest domeniu precum si o atractie pentru
sport, divertisment, recreere si spectacole artistice.
In tarile dezvoltate, turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in
actiunile de planificare, finantare si implementare. Autoritatile publice se preocupa de eliberarea
terenurilor, sistematizare, evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura,
iar
acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism, realizarea sistemelor de
tranzit,
actiunile de restaurare, etc. revin in sarcina administratiilor locale. In tarile Europei Centrale si
de
Est precum si in cele in curs de dezvoltare, guvernele sunt cele care raspund de planificarea si
controlul dezvoltarii turismului, expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in
totalitate de investitiile publice, adesea neadecvate. Exista insa si incercari de promovare a
investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie, al dreptului de proprietate acordat
strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). Un exemplu pozitiv in acest
sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta, Cancun, Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin
combinarea cu succes a investitiei mixte in turism, in care investitia statului in infrastructura este
dublata de investitia privata in dotari turistice.
O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o
constituie dezvoltarea patrimoniului, conservarea istoriei locurilor, a cladirilor si a obiceiurilor.
De exemplu, Winterset (statul Iowa), locul de nastere al actorului John Wayne, este vizitat in
medie
de 300000 de turisti in fiecare an, Seymour (statul Wisconsin), locul de origine al primului
hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an Zilele Hamburgerului, existand numeroase
exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat
batalii istorice si care au devenit astfel, importante atractii turistice.
Sintetizate, principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel142:
-orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport, aventura, distractii,
asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza;
-cresterea turismului cultural si de aventura, a ecoturismului si a turismului religios;
-diversificarea produselor turistice;
-sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si, pe aceasta baza,
stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale;
-fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an;
-cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat;
-extinderea turismului de afaceri;
-accentuarea problemelor legate de calitatea mediului;
142 Stanciulescu Gabriela, op. cit., pag. 17

-utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing.


In concluzie, marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte
strategii de marketing urban, atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat
determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective
ca
loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme. Astfel, prin integrarea
armonioasa a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea
imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate.
Cap. 4 TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC
In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial, orasele devin tot mai atractive
iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice, a serviciilor, conservarea
centrelor
istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte, la
afirmarea oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui
echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata
corespunzator.
4.1. Orasul ca centru de receptie turistica
Asa cum s-a mai aratat, spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce
contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban, prezenta obiectivelor turistice
devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti.
4.1.1. Atractiile turistice ale oraselor
Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban, se poate desprinde concluzia ca
atractii precum istoria si personajele celebre, elementele culturale, recreerea si divertismentul,
evenimentele si ocaziile festive, cladirile, monumentele si ansamblurile sculpturale precum si
frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii
in
alegerea destinatiei de calatorie. Dintre acestea, un rol important il au atractiile culturale.
Muzeele - prin functia lor, aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea
obiectelor care reprezinta un interes istoric, stiintific, artistic, etc, se incadreaza in grupa
edificiilor
culturale. Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare,
sistematizare si conservare ale organizatorilor. Astfel se pot diferentia:
a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din
exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective;
b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data;
c) muzeele locale, de dimensiuni mult mai mici, ce concentreza exponate colectate indeosebi din
perimetrul asezarii gazda.
Lucrarile de specialitate, si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de
maxima importanta care atrag anual milioane de turisti. In multe dintre produsele turistice
lansate
de marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice, vizite la aceste inedite
obiective.
(British Museum, de exemplu, cuprinde 12 sectii - paleontologie, antichitati, manuscrise,
etnografie,

monezi, istorie orientala, greaca , romana etc- , museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara
pe
o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale, etc.
Casele memoriale - pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice,
culturale, politice, etc. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in
fluxurile
de vizitatori, dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a
locuit in acel loc. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti
amintim, pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart, din orasul Salzburg, numeroase imobile
care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai
lumii: casa lui Rubesn din Anvers, casa lui El Greco din Toledo; personaje din lumea literara:
casa

natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon, casa lui
Goethe
din Frankfurt pe Main, etc.
Teatrele si Operele - pastreaza functia culturala initiala care, prin ea insasi, devine o sursa
pentru desfasurarea actului turistic. In unele cazuri, valoarea turistica a acestor obiective sporeste
prin insusirile arhitecturii lor. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris, a carei
constructie a inceput in 1861, Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si
ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar, Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de
1600 de locuri. Totodata, vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in
obiective
turistice de maxima atractivitate. In Antichitate, acestea erau reprezentate de amenajari specifice
practicarii actului cultural in aer liber, cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau
curbate). Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti,
si, ulterior, in orasele antice romane.
De asemenea, valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie
cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini, moschei pentru musulmani,
sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic, gotic, rococo, baroc, clasic, neogotic).
Ca
exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. Petru, Catedrala Sf Sofia,
Bazilica San Marco din Venetia, Westminter Abbey din Londra, Catedrala din Edinburgh, Domul
din Milano, Catedrala Santiago de Compostella din Spania, etc.
De asemenea, bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si
altor edificii antropice (vechime, grandoare), dar si prin insusiri particulare, specifice, cum ar fi
stilul arhitectonic sau decoratiile.
Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale
caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele, sinagogile, etc avand o larga raspandire
in
intreaga lume.
In ceea ce priveste obiectivele istorice, deosebit de interesante sunt vestigiile antice
(Acropola Atenei, Templul lui Apolo din Delfi, Templul lui Zeus din Olimpia, Insula Rodos).
Din
perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate, resedinte ale seniorilor feudali ale caror
elemente de fortificatie (zidurile, turnurile de aparare, crenelurile etc.,) constituie un potential
atractiv ridicat.
Deosebit de interesante sunt, sub aspect turistic, palatele si castelele regale care sunt intalnite
in multe dintre marile metropole ale lumii. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra,
Palatul Regal din Praga, Palatul regal din Madrid etc. In categoria obiectivelor istorice pot fi
incadrate si monumentele, mausoleele, statuile, coloanele ridicate in cinstea unor importante
figuri
istorice, etc.

O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane, noile materiale si


metode tehnice, stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. De exemplu, stilul constructiv
dar
mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai
vizitate institutii de acest tip. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu
titaniu iar peretii din sticla. De asemenea, in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile
impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen,
General
Motors din Detroit, marile complexe expozitionale din Hanovra, Osaka, Montreal, institutii
finaciare din Paris, Londra, Amsterdam, New York).
Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale
anului. Astfel de activitati si manifestari umane, specifice marilor centre urbane, sunt:
carnavalurile,
festivalurile artistice, targurile si expozitiile. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual
asemenea
manifestari, un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri.
Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific, cum sunt saloanele auto, targurile de
turism, targurile de carte, etc.
De asemenea, in cadrul destinatiilor turistice urbane, pot exista si alte elemente precum
frumusetea cadrului natural, parcurile si gradinile publice, vechile cartiere ale oraselor, arterele
comerciale, etc. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care, capata o pondere
importanta
in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura
celor
prezentate anterior.
4.1.2. Vizitatorii
Dezvoltarea economica a reprezentat, dintotdeauna, una dintre prioritatile urmarite in
procesul de guvernare/gestiune urbana. Cu toate acestea, cresterea concurentei intre orase in
directia
atragerii unor noi segmente de vizitatori, firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor
locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la
construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor, tot mai exigente,
ale
cumparatorilor. Acestia din urma, pot proveni, in principiu, din patru piete-tinta principale143: a)
vizitatorii, b) locuitorii, rezidentii si lucratorii, c) afaceri si industrie, d) piete de export.
In ceea ce priveste piata vizitatorilor144, aceasta este alcatuita din doua grupuri majore:
vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau
pentru
incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre
turisti
sau calatori in tranzit.
143 Kotler Ph., Haider D., Rein I., op. cit., pag. 29
144 idem, pag. 30

Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la
infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. In general, aceste birouri isi
disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. De exemplu,
in
SUA, in Pennsylvania, un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor
subventii in valoare de 7 milioane de dolari. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta
imbunatatirea centrelor si a spatiilor amenajate pentru conferinte si intruniri precum si
promovarea
acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate.
Pe de alta parte, toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si, pe aceasta
baza, de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati
cu
o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator, cresterea ratei infractionalitatii
precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon. Un rol
important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie
sa
tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului.
In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de
zonele de provenienta, caracteristicile demografice, nivelul asteptarilor, frecventa calatoriilor
precum si de cuntumul veniturilor. Astfel, in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc
urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate, zone de piata sau localizari,
caracteristici ale clientului si avantaje cautate. Detaliate, acestea se prezinta astfel:
Variabile de segmentare pentru piata turistilor
Elemente de atractie cautate Zone/localizari de piata Caracteristici ale
clientului
Avantaje

Soare, mare, schi

Frumusete naturala

Peisaj salbatic

Recreere

Vanatoare

Cultura/istorie

Oameni

Evenimente

Sporturi

Parcuri tematice

Capacitati amenajate

Strainatate

Raza nationala

Raza regionala
800 km

Raza locala 160


km

Caracter sezonier

Pe toata durata
anului

Varsta

Venit

Familie

Celibatari

Practicanti ai
unei profesii

Stiluri de viata

Grup etnic

Grup religios

Pret

Comoditate

Calitate

Servicii

Cantitate

Diversitate

Capacitati
amenajate


Produse cu caracter de
unicat
Sursa: Kotler Ph., Haider D., Rein I., op. cit., pag. 211
Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate
si, in acest caz, revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce
fiecare
segment in parte, in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta
diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii
acestui segment. In ceea ce priveste costul atragerii, acesta este o variabila in functie de planul de
marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura.
In final, biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea
profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele
locuri in aceasta clasificare.
Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor
reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor
demografice
si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua
expansiune.
4.1.3. Turismul factor de dezvoltare a urbanismului
Asa cum s-a mai aratat, multe dintre orase detin un important potential turistic, fapt ce se
reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban. Astfel, turismul contribuie
la
cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata, evolutia oraselor,
extinderea
lor, contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice, destinatiile urbane devenind
tot
mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare.
Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in
contextul extinderii functiilor acestora. Pe aceasta baza, s-au conturat orase turistice avand o
identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel:
Orase muzeu
Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice. Orase ca
Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor, Reims pentru catedrala, Versailles sau
Fontainbleau atrag prin castelele lor. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee, cum ar fi
de
exemplu, orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor Venetia - remarcabil prin canalele
sale.

Centre de pelerinaj
Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri
importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase. Dintre acestea pot fi exemplificate:
Mecca, Medina sau Fatima pentru lumea islamica, Vaticanul, Santiago de Compostella sau
celebra
Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina.
Orase universitare
Dintre acestea, pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si
Oxford in Marea Britanie, Uppsala in Suedia, Princetown in SUA, etc. Totodata, in multe cazuri,
universitatea poate constitui un oras in oras.
Orasele festival si orase - congrese
In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari
culturale internationale. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a
congreselor,
orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare. In acelasi timp
exista
si tendinta ca orasele mai mici, dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea
manifestarilor internationale de acest tip. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege, Cannes,
Monte Carlo, etc.
4.2. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor
In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia
asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor, planificarea urbana detine un rol central in
strategia urbana; totodata, asa cum reiese din cele prezentate, orasele pot constitui destinatii
turistice
atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere. Avand in vedere rolul turismului in
dezvoltarea comunitatilor locale, este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana,
dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp
o
concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si satisfacerea nevoilor interne ale
locuitorilor.
4.2.1. Planificare urbana premisa a dezvoltarii urbanismului turistic
Planificarea, constructia, modelarea, renovarea, amenajarea spatiului urban sunt preocupari
care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor, componenta umana si sociala a
activitatii

de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane:


locuinte
constructia de locuinte, consolidarea locuintelor degradate, amenajarea ansamblurilor de locuit;
drumuri amenajarea, repararea acestora; transport fluidizarea traficului, acoperire teritoriala;
salubritate; servicii de educatie, de sanatate, culturale accesibile populatiei; dotari pentru
petrecerea
timpului liber, infrastructura turistica, etc. In acest context, a amenaja spatial urban inseamna a
regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte.
In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului, trebuie precizate care sunt
motivele care stau la baza restructurarii, renovarii, amenajarii urbane si care vizeaza aspecte
distincte ale vietii urbane145:
a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. Este vorba, in special, de teritoriul periferic al
orasului, dar aflat in perimetrul construibil, ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse
mai
modeste. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu
caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv.
b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare), al crearii unui
anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. Aceasta inseamna, de
fapt,
inlaturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute, a surselor de
nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si
poata indeplini optim functia pentru care au fost create. Zonele considerate insalubre se
caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie; de aceea scopul fundamental de
salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii.
c) Motivul reevaluarii istorice, artistice si arhitecturale a orasului. Orasul detine o anumita
valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta, in acest sens, o posibilitate de
cunoastere
a trecutului istoric. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una
a
ansamblului. Altfel privind lucrurile, o constructie noua, de exemplu, trebuie sa corespunda
necesitatilor actuale, sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile
existente.
Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete
ale orasului, pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe
evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. Planificarea urbana reprezinta ansamblul
masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase.146
Planificarea
urbana nu inseamna, insa, doar amenajare fizica ci si amenajare sociala, un ansamblu de
activitati
orientate spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale, a unor
145 Nitulescu Dana, Perceptii ale problemelor sociale si programe de interventie in Romania,
Academia Romana,
Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, noiembrie 2001
146 Dictionar de Sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998, pag. 425

situatii critice din prezent sau de perspectiva147 (ex: reducerea delincventei urbane, cresterea
gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte, organizarea serviciilor publice si
private
pentru varsta a treia, etc).
Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala
complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate
sociala
prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente148:
a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de
reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras,
despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea);
b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia
despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale;
c) modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia
se
pot studia fenomenele urbane, relatiile intre ele, procesele de transformare ale acestora;
d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in
practica un model urban.
Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban, pot fi conturate
cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de
planificare
urbana.
Adaptat particularitatilor fenomenului turistic, procesul de planificare urbana presupune
conturarea unui nou concept, acela al urbanismului turistic, in masura sa solutioneze aspecte
legate
de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor.
Astfel, in sens larg, conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si
metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si
afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice.
Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei
imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor, cat si in randul localnicilor si
comunitatilor
locale in ansamblul lor. In acest context, un rol important revine marketingului urban al carui
principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legatura puternica intre politicile publice si
exigentele
consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei.
Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si
antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica, serviciile
publice, infrastructura, nivelul de trai al locuitorilor, etc., care, impreuna, contribuie la afirmarea
identitatii destinatiei urbane.
147 idem
148 Nitulescu Dana, op. cit., pag.8

Asadar, urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in
randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea
destinatiei
turistice urbane. Pe de alta parte insa, crearea unei imagini favorabile este legata, inainte de toate,
de
garantarea furnizarii serviciilor de bazasi intretinerea infrastructurii in beneficiul cetatenilor,
firmelor si al vizitatorilor, conceperea de noi elemente de atractie care sa duca
la o imbunatatire a
calitatii vietii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare.
In sens restrans, urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care
vizeaza organizarea, amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea
rolului turismului in economiile locale, integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte
functii
urbane si, pe aceasta baza, la sporirea atractivitatii orasului turistic. In acest context, actiunile
specifice vizeaza amenajarea peisajului natural, dezvoltarea si diversificarea infrastructurii
turistice,
promovarea evenimentelor, fundamentarea design-ului urban pe principii estetice, reabilitarea
patrimoniului construit si a centrelor istorice.
In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor, pe de o
parte, nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului, pe de alta parte este mai mult decat
necesara, urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin
asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii, utilizarea
eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone, extinderea
controlata
a implantarilor turistice, protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui culturalistoric,
etc.
Avand in vedere cele prezentate, se pot identifica la nivelul municipalitatilor conditiile
prealabile care sprijina dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca
finalitate
dezvoltarea turismului si pe aceasta baza, cresterea competitivitatii orasului turistic.
Trebuie subliniat faptul ca
actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in
conditiile in care municipalitatea poseda resurse umane specializate care sa gestioneze eficient
activitatile in conditiile unor constrangeri generate de mediul in care se desfasoara. Totodata,
realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale, agenti economici si locuitori reprezinta o
conditie
esentiala, imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate.
In
acest context, infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea
urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva.
Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de
feedback, control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept
rezultat
obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea
contribuie la

cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic.

4.2.2. Rolul arhitecturii si design-ului in turism


Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara, tot mai mult, analiza cadrului sau
arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor.
In
contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice, o pondere semnificativa in structura
motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale
unor vechi civilizatii, cu cladiri istorice, muzee si sali de spectacole, sali de conferinte, parcuri de
distractii sau mari centre comerciale. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu
sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o
continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic. Astfel, arhitectura
constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se
desfasoara turismul.
In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia
turism-monumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor
catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si, pe aceasta baza,
intre
principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor.
Ca preocupare relativ recenta, design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al
turismului la a carui modelare participa, avand ca sfera de preocupare de la conceperea
mobilierului
urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si
in
proiectarea echipamentelor turistice.
O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si
publicitate care contribuie, in mod coerent, la informarea corecta a vizitatorilor. Pe langa
aspectul
functional, de comunicare directa, prin imagini care pot fi memorate cu usurinta, este esentiala si
impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. Alteori, grafica este inclusa in spatiul
arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu.
Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si, indeplinindu-si rolul functional,
socialeconomic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu.
Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane, la care participa intr-o importanta
masura si design-ul, cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si
dinamic.
Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele
turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare. In aceste conditii,
deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor
standarde
de dezvoltare.

In ceea ce priveste planificarea amplasarii, acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea
cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza:149- evitarea riscurilor de mediu
(alunecarile de teren, dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime); mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere, peisaj si zonele
conservate; - mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta
atractie vizuala.
Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare, acestea sunt aplicabile si echipamentelor
turistice si se refera la150: a) densitatea dezvoltarii in ceea ce priveste hotelurile, se exprima
prin
numarul de camere pe unitatea de suprafata. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si
casutele, densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la
cladirile
cu aproximativ patru etaje. De regula, hotelurile din zona urbana au densitate mare; b) controlul
inaltimii cladirilor in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat
acestea
sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti; c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile
zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. In cazul
statiunilor
aflate pe litoral, cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja; d) standarde
referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre
suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate,
o
acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru
recreere;
e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul
unui
numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice.
In ceea ce priveste arhitectura, proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor
principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a
pastra unicitatea zonei; b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica; c)
utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor
arhitecturale
si la obtinerea de benficii; d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie
naturala si
vizibilitatea peisajului. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu
dizabilitati.
4.3. Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului
Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind
proprietatea asupra pamantului. In sens restrans, exercitarea dreptului de proprietate avea loc
adesea
fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice, acestea din urma intrand,
nu
de putine ori, in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant.
149 Stanciulescu Gabriela, Managementul turismului durabil in centrele urbane, Editura
Economica, Bucuresti, 2004
150 idem

Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor


reglementari privind regimul constructiilor. Primele referiri la aceasta problematica pot fi
intalnite
la Aristotel, Platon (Legile, cartea V) si Vitruviu (Cele zece carti de arhitectura). Un alt
exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa
respecte o serie de norme legate de igiena si securitate, in caz contrar, fiind sanctionati cu
demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la
inaltimea, alinierea, estetica si distanta intre cladiri. Reglementarile privind urbanismul au
evoluat
in paralel cu dreptul, pana la jumatatea secolului al XIX-lea. Abia in 1840 apar in Europa
primele
elemente de politica a urbanismului. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi
mondial,
dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata, fiind lipsit de reglementari specifice. Odata cu
explozia urbana, reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si
diversificare vizand initial doar interiorul oraselor, pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra
spatiilor periurbane si a zonelor rurale.
4.3.1. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general
In literatura de specialitate, dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse, putandu-se
totusi identifica si o serie de elemente comune. Astfel, prof. Henri Jacquot, de la Universitatea
din
Orleans, considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor
stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale
colectivitatilor publice1. O astfel de definitie tine seama, mai intai, de largirea domeniului
interventiei dreptului urbanismului, care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban,
fiind
vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor
urbanizarii.
La randul sau, prof. Jacqueline Morand-Deviller, de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone),
presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului, considera ca dreptul urbanismului
reprezinta
ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. Conceput initial ca un drept al
solului urban, domeniu al dreptului imobiliar, el tinde sa devina un drept al activitatilor
desfasurate
in legatura cu acesta. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic
atunci
cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie, ca resursa economica. Evolutiile din ultimii ani
confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in
aglomeratii urbane. Astfel, dreptul urbanismului poate deveni, dintr-o asemenea perspectiva, un
drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte
aspecte
ale locuirii: securitate, igiena, sanatate, loisir, educatie, mediu, etc.
1 Jacquot H., Droit de lurbanisme, deuxieme edition, Dalloz, 1989
1 Jacquot H., op. cit.

Avand in vedere toate acestea, se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura
a sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si
amenajarea spatiului urban, in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a
localitatii, comunitatilor locale si nationale2 .
In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului, vor fi prezentate in continuare
raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei, dreptul amenajarii teritoriului si
dreptul mediului.
Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si
amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului
care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea, deservirea, implantarea si
volumul,
aspectul exterior, etc.
Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea, in cadrul teritoriului national, a celei mai
bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. Ca atare,
dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national, iar dreptul
urbanismului amenajarea oraselor. De aceea, intre cele doua ramuri, se stabilesc raporturi foarte
stranse, localizarea unitatilor urbane, ierarhizarea acestora, constituind un element important al
politicii de amenajare a teritoriului.
Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand
protectia, conservarea si dezvoltarea mediului. In unele state, reglementarile privind protectia
mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si
amenajarea teritoriului. In mod inevitabil, intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala,
problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. Organizarea spatiului urban si
conflictele
diverse pe care le genereaza (zgomotul, poluarea atmosferica, etc.) au stat la baza aparitiei
miscarii
ecologiste, mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural. Astfel, dreptul urbanismului a
suferit
un amplu proces de ecologizare crescanda, prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la
protectia mediului si conservarea naturii. In acest sens, realizarea unui mediu urban de calitate
presupune, pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului, si reforme mai profunde la nivel
general, de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. Cu
toate acestea, dreptul mediului este mult mai cuprinzator, incluzand referiri atat la problematica
spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu.
Desi apartine dreptului public, dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in
general si dreptul civil in mod particular. Astfel, actul de construire intalneste frecvent servitutile
legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. 607-609 Cod
civil), servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. 610
Cod
2 M. Dutu, Dreptul urbanismului, Editura Economica, Bucuresti, 1998

civil), servitutea de vedere, servitutea de trecere, etc. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in
faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar, in timp ce dreptul
urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu
Din punct de vedere istoric, evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict
legata de ritmul de urbanizare. Adesea, puterile publice au intervenit pentru a face fata
problemelor
din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. Dreptul urbanismului nu a cunoscut
reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. In privinta proprietatii
funciare, dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere, Constitutia din 1923 a
decretat ca autoritatea publica, pe baza unei legi, este in drept a se folosi de subsolul oricarei
proprietati imobiliare.
Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane, Legea de unificare administrativa din
14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in
vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, problemele de amenajare a teritoriului si urbanism
s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul
politic.
Prin Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale
se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la strictul necesar si folosirea
optima a pamantului. Astfel, sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea
dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator, restrangerea
perimetrelor
construibile, utilizarea completa a terenurilor, stabilirea zonelor functionale, amplasarea
unitatilor
economice, a constructiilor de locuit si social-culturale, a spatiilor plantate si de agrement,
echiparea tehnico-edilitara, imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. Instrumentele de
baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor,
detaliile
de sistematizare si studiile de amplasament.
Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. 37/1975 privind sistematizarea,
proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale, Legea drumurilor
nr.
13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea, construirea si amenajarea
drumurilor, Legea nr. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor
industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii, Legea nr. 9/1973 privind
protectia mediului inconjurator.
In privinta legilor, acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si
amenajarea spatiului urban, precum: Legea nr. 18/1991 (modificata prin Legea nr. 169/1997) a
fondului funciar, Legea nr. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 4/1994 si Legea
nr.
125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora,

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, Legea nr. 10/1995
privind
calitatea in constructii, Legea nr. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
national-Sectiunea I-Cai de comunicatii, Legea nr. 17/1997 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa, Legea nr. 351/2001 privind aprobarea
Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a IV-a Reteaua de localitati,
Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului, pot fi
mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor
structuri
cu competente in materie, domenii specifice (HGR nr. 766/1997) pentru aprobarea unor
regulamente privind calitatea in constructii, HGR nr. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de
avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor
tehnice
privind constructii in domeniul turismului), organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr.
127/1992
pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). Un loc aparte il ocupa in
acest
context, Regulamentul general de urbanism, aprobat prin HGR nr. 525/1996, modificata si
completata prin HGR nr. 789/1997.
In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor, si ordonantele au calitatea de
izvor al dreptului urbanismului, numarul lor fiind pana in prezent, relativ restrans. Este vorba de
Ordonanta nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor
existente,
Ordonanta nr. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din
perimetrul central al Municipiului Bucuresti, incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric, si
stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona.
Alaturi de aceste acte guvernamentale, o contributie importanta o au ordinele si instructiunile
ministerelor, ca de exemplu: Ordinul nr. 49/1998 al ministrului transporturilor, pentru aprobarea
Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane, Ordinul nr.
91/1991 al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat
formularele, procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr.
50/1991,
Ordinul MLPAT nr. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a
investitiei, etc.
Referitor la documentatiile de urbanism, acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si
exprima scopurile, mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism,
oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea
disfunctionalitatilor.
Planul Urbanistic General (PUG)-este documentatia care stabileste obiectivele, actiunile si
masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare, pe o perioada determinata, pe
baza
analizei multicriteriale existente. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al
localitatii respective. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se
elibereaza
certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. Continutul

sau se refera la: delimitarea intravilanului, respectiv a zonelor construite sau destinate
constructiilor,
impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea, volumul si
structura potentialului uman in cadrul localitatii, repartizarea activitatilor pe ramuri si profile,
stabilirea reglementarilor spcifice localitatii, evidentierea formei de proprietate asupra
terenurilor,
delimitarea zonelor, siturilor si obiectivelor protejate, delimitarea zonelor cu interdictie de
construire, dezvoltarea sistemului de retele tehnico-edilitare, reabilitarea, protectia si conservarea
mediului, identificarea si eliminarea surselor de poluare, epurarea apelor, eliminarea deseurilor.
Planul Urbanistic Zonal (PUZ) - este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate
actuala sau viitoare, prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate
elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire.
Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare
arhitectural-urbanistica a zonei, stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind
utilizarea terenurilor, completarea stradala, precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara,
detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate, detalierea formei de
proprietate asupra terenurilor.
Planul Urbanistic de Detaliu (PUD)- este documentatia prin care se stabilesc conditiile de
amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie
precizata,
cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren.
4.3.2. Problematica turismului in dreptul urbanismului
Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana
au determinat, de-a lungul timpului, aparitia miscarilor ecologiste, mai dezvoltate in orase, decat
in
zonele rurale.
Legea nr. 137/1995 a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice
pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor, pe de
o
parte, si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui, pe de alta parte.Astfel, raspunderea
autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la:
a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor
de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea si protectia
peisajului, mentinerea curateniei stradale;
b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea
unitatilor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de
epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea,
ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere);

c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor de


interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor
naturii. In acest scop, este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu
efecte
daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora;
d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire,
concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi, parcuri,
aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala, amenajamente peisagistice cu functie
ecologica, estetica si recreativa);
e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de
autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in
anumite
zone ale localitatilor, indeosebi in spatiile de locuit, in zonele destinate tratamentului, odihnei si
agrementului;
f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si
imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor
decorativi;
g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de
intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale;
h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati.
In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism, aceasta este reglementata de HG Nr.
31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si
statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii din domeniul turismului iar HG
Nr.
107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea
turistica a
plajei litoralului Marii Negre.
In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra, a fost adoptata HG 335/2002 privind unele
masuri de implementare in Romania a programului "Steagul Albastru - Blue Flag" urmata de
Legea
Nr. 347/2004 Legea muntelui care reglementeaza principiile si modalitatile de dezvoltare si
protectie a zonei montane prin punerea in valoare a resurselor, pentru stabilizarea populatiei si
cresterea puterii economice la nivel local si national, in conditiile pastrarii echilibrului ecologic
si
protectiei mediului natural montan, respectand principiile stabilite prin reglementarile
internationale
privind dezvoltarea montana durabila.
Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului
arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national, Ordinul Ministrului
Turismului Nr. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea, amenajarea,
intretinerea
si exploatarea partiilor si traseelor de schi pentru agrement, OUG Nr. 62/2004 privind regimul de
organizare si functionare a parcurilor turistice.

Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice, a fost aprobata Legea nr.


422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al
monumentelor istorice.
Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit,
exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte, astfel:
Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H.G. nr. 525/1996) a inclus cerintele
protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind
referiri la
pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit.
Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor
naturale ale solului si subsolului, armonizarea dezvoltarii asezarilor umane, precum si
reabilitarea,
protectia si valorificarea mediului natural si construit.
Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu
caracteristici comune geografice, istorice, economice sau de alta natura, urmareste si reabilitarea,
protectia si conservarea mediului.
Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal, planul de amenajare a
teritoriului municipal, orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare
la
problematica ecologica.
In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat, potrivit art. 7 din Legea nr.
50/1991, pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate, s-a instituit obligativitatea unui
aviz
special din partea anumitor organisme. Astfel, in rezervatiile istorice si de arhitectura, sau in caul
lucrarilor care modifica monumente de orice natura, solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei
Nationale pentru protectia monumentelor, ansamblurilor si siturilor istorice.
De asemenea, prin Ordonanta Guvernului nr. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia
patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra
regimului
patrimoniului arhitectural.
In privinta zonelor naturale protejate, potrivit Regulamentului general de urbanism,
autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale, rezervatii naturale precum si in celelalte
zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si
al
Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice.
Prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in
constructii care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate
corespunzatoare,
in scopul protejarii vietii oamenilor, a bunurilor acestora, a societatii si a mediului inconjurator
(art. 3).
Conform art. 5 din lege, pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt

obligatorii realizarea si mentinerea, pe intreaga durata de existenta a constructiilor, a


urmatoarelor
cerinte: rezistenta si stabilitate, siguranta in exploatare, siguranta la foc, igiena, sanatatea
oamenilor,
refacerea si protectia mediului, izolare termica, hidrofuga si economie de energie, protectie
impotriva zgomotului.
Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea
tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la
realizarea
si exploatarea acesteia. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire,
consolidare, transformare, extindere, reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul
initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat.
Dupa cum s-a aratat, toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de
valorificarea resurselor materiale, de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului, de separare a
zonelor de construit de cele protejate.
Cap. 5 MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE
In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului
de vizitatori, orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate, pe de o parte, de
asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar, pe de alta parte, de realizarea unui
echilibru
intre resursele naturale si mediul construit, intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor, intre
avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea
turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata
in
concordanta cu cerintele prezente si viitoare. In acest sens, un rol important revine autoritatilor
locale de a asigura o politica unitara, coerenta, un ansamblu de instrumente, metode si tehnici de
gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a
patrimoniului turistic si, pe aceasta baza, la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context
local si regional.