Limba noastra

Limba noastr-i o comoar

n adncuri nfundat
Un irag de piatr rar
Pe moie revrsat.
Limba noastr-i foc ce arde
ntr-un neam, ce fr veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastr-i numai cntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zri albastre.
Limba noastr-i graiul pinii,
Cnd de vnt se mic vara;
In rostirea ei btrnii
Cu sudori sfinit-au ara.

Limba noastr i aleas

S ridice slava-n ceruri,
S ne spuie-n hram i-acas
Venicele adevruri.
Limba noastra-i limb sfnt,
Limba vechilor cazanii,
Care o plng i care o cnt
Pe la vatra lor ranii.
nviai-v dar graiul,
Ruginit de mult vreme,
Stergei slinul, mucegaiul
Al uitrii 'n care geme.
Strngei piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde i-i avea n revrsare
Un potop nou de cuvinte.

Limba noastr-i frunz verde,

Zbuciumul din codrii venici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfenici.

Nu vei plnge-atunci
amarnic,
C vi-i limba prea srac,
i-i vedea, ct i de darnic
Graiul rii noastre drag.

Limba noastr-i vechi

izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
i citindu-le 'nirate, Te-nfiori adnc i tremuri.

Rsri-va o comoar
n adncuri nfundat,
Un irag de piatr rar
Pe moie revrsat.