A.

TORACE
1. Bronhiile principale si radacina plamanilor

Putin deasupra centrului suprafetei mediastinale a fiecarul plaman si mai aproape de marginea
posterioara decat de cea anterioara, se gaseste radacina, prin care plamanul este conectat cu
inima si traheea. Radacina este formata din bronhia principala, artera pulmonara, venele
pulmonare, arterele si venele bronsice, plexurile nervoase pulmonare, vasele limfatice si
tesutul
conjunctiv,
toate
acestea
fiind
incluse
intr-o
reflectie
a
pleurei.
Radacina plamanului drept se afla in spatele venei cave superioare si o parte a atriului drept si
sub vena azigos. Radacina plamanului stang trece pe sub arcul aortic si in fata aortei
descendente; nervul frenic, artera si vena pericardo-frenica, si plexul pulmonar anterior se afla
in portiunea anterioara, iar nervul vag si plexul pulmonar posterior in spate; inferior fata de
acestea
se
gaseste
ligamentul
pulmonar.
Structurile principale care formeaza radacina pulmonara a fiecarui plaman sunt aranjate intr-o
maniera similara anteroposterior pe ambele parti: portiunile superioare ale celor doua vene
pulmonare in fata, artera pulmonara la mijloc, iar bronhiile impreuna cu vasele bronsice in
spate.
2. Vascularizatia arteriala a inimii
Arterele sunt sinoase, ceea ce permite distensia lor in timpul contractiilor inimii.
-se situeaza subepicardic
-in santurile inimii
-artere de tip terminal-obliterarea brusca determina aparitia necrozei
A.coronara stg
-orig-sinusul ant stang
-teritoriu-VS-fata sternocostala
-fata pulm.
-port stg a fetei diafragmatice
VD-1/2 stg a infundibulului a. pulm
-o port a fetei sternocostale, in apropierea santului interventricular
-vf septului
-2/3 sup ale septului interventricular
-m.papilari
Atrii-AS+auricul stg
-AD ( fata sup.)
-septul interatrial
T. nodal

Ramuri: -A.interventriculara ant.

-A. circumflexa
-A.interventriculara recurenta post.

A. coronara dr
-orig-din sinusul ant drept
-teritoriu-VD dreapta a conului a .pulm.

p.dreapta a fetei sternocostale

fata diafragmatica
-1/3 postero-inf a septului interventricular
-m.papilari-post si septali ai VD
-post ai VS
-A-urechiusa dr
-AD(fara fata sup)
-portiuni mici din AS si septul interatrial
-T.nodal
Ramuri:
Descendente-ventriculare ant-a.infundibulara dr
-a. marginala dr
-ventriculare post
Ascendente-a.atriala dreapta ant
-a.atriala a marginii drepte

A. interventriculara post

Ramuri ale a. coronare stangi

-a. interventriculara ant-ram.-ventriculare stg-a.diagonala a VS
-septale ant-a.coroara int.
-ventriculare dr-a.infundibulara stg

- a. interventriculara recurenta post

-a.circumflexa-ram-descendente(ventriculare)
-a. marginala stg
-ascendente(atriale)
-a.atriala stg ant
-.a atriala marginala stg

3. Aorta toracica raporturi, ramuri

AORTATORACIC:Este situat n planul profund al mediastinuluiposterior, fiind n raport cu coloana vertebral. Are untraiect
descendent, uor oblic n jumtatea superioar,vertical n jumtatea inferioar.Realizeaz urmtoarele raporturi:

ANTERIOR cu bronhia stng, cu venelepulmonare stngi, cu nervul vag stng, cupericardul fibros, cu esofagul,

POSTERIOR cu unghiul costovertebral stng,cu feele anterioare ale corpurilor vertebrelor T-T.

LATERAL (dreapt i stng) cu pleurelemediastinale acestea ptrunznd n aorta iesofag, respectiv ntre vena azigos i
esofag,formnd 2 funduri de sac interaortico-esofagian i azigo-esofagian.Ramurile: sunt de calibru redus, ele mprindu-se n

a)Ramuri parietale, destinate pereilor cutieitoracice, fiind reprezentate de artereleintercostale posterioare (III-XI),b)Ramuri
viscerale: arterele bronhice, artereleesofagiene, arterele pericardice
4. Raporturile inimii
Raporturile inimii
Inima este situat n torace, n mediastinul mijlociu, ntre cele dou regiuni
pleuropulmonare, napoia plastronului sternocostal i deasupra m.diafragma. O treime din inim
este la dreapta planului median i dou treimi la stnga planului median. Inima este nvelit ntrun dublu sac pericardic, fibroseros. Deci, raporturile inimii se realizeaz prin intermediul
pericardului.

RAPORTURILE
FEEI
STERNOCOSTALE
A
INIMII

RAPORTURILE
INIMII

BAZEI

RAPORTURILE
MARGINILOR INIMII
RAPORTURILE
VRFULUI INIMII

RAPORTURILE
FEEI
DIAFRAGMATICE

pielea
esutul subcutanat
glanda mamar stng
m.pectoral mare stng
plastronul sternocostal (stern, cartilaje costale, spaii
intercondrale,
muchi
intercostali,
pachete
vasculonervoase intercostale)
mm.transveri ai toracelui
vasele toracice interne
timusul / grsimea timic
recesurile pleurale costomediastinale anterioare
marginile anterioare ale plmnilor

esofagul
nervii vagi
gg.limfatici periesofagieni
ligg.esopericardice
ligg.vertebropericardice
recesurile pleurale preesofagiene i retroesofagiene
aorta descendent toracic
canalul toracic
v.azygos i vv.hemiazygos
lanurile simpatice toracale
vertebrele cardiace (T5 T8)

marginea dreapt plmnul i pleura dreapt

marginea stng plmnul i pleura stng, n.frenic stng i
vasele pericardofrenice stngi
- cu plastronul sternocostal, la nivelul celui de-al 5-lea spaiu intercostal
stng
-

- prin intermediul m.diafragma, cu ficatul i fundul stomacului

5. Pe fetele plamanilor se intalnesc fisuri sau scizuri adinci, care divid organul in lobi.
La plamanul stang se intalneste o scizura sau fisura oblica (Fissura obliqua). Ea porneste de pe fata mediala
a plamanului, imediat deasupra hilului; se indreapta in sus si inapoi si trece pe fata costala, la circa 6 cm sub varf; strabate
fata costala, mergand in jos si inainte si intersecteaza marginea inferioara si baza plamanilor; ajunge din nou pe fata mediala,

pe care urca pana atinge limita inferioara a hilului. Fisura oblica porneste in consecinta de la nivelul hilului si se termina tot la
nivelul acestuia.
Fisura oblica divide plamanul stang in doi lobi: superior si inferior (Lobus superior si Lobus inferior). Lobul
superior are forma conica. El cuprinde varful, marginea anterioara, cea mai mare parte a fetei costale si mediale si putin din
baza plamanului. Lobul inferior este cubic si formeaza cea mai mare parte a plamanului stang.
La plamanul drept fisura oblica are un traiect asemanator cu fisura oblica a plamanului stang. Aici apare insa
si fisura orizontala (Fissura horizontalis). Ea porneste de pe fata costala a plamanului drept, desprinzandu-se din portiunea
mijlocie a scizurii oblice; se indreapta medial, strabate marginea anterioara a plamanului, ajunge pe fata mediala a acestuia si
se termina la nivelul hilului.
Fisurile plamanului drept separa trei lobi: superior, mijlociu si inferior (Lobus superior, Lobus medius, Lobus
inferior). Cei trei lobi ai plamanului drept sunt inegali. Cel mai voluminos este lobul inferior, iar cel mai mic lobul mijlociu.
Lobul superior are forma conica, iar lobul inferior forma cubica, la fel cu lobii corespunzatori de la plamanul stang. Lobul
mijlociu al plamanului drept are forma unei prisme cu baza orientata lateral.
Fisurile plamanilor sunt adanci si ajung de la suprafata plamanilor pana in vecinatatea hilului. La nivelul
fisurilor, lobii pulmonari au si cate o fata interlobara (Facies interlobaris), acoperita de foita viscerala a pleurei, patrunsa la
acest nivel. Fetele interlobare nu sunt drepte si nici nu sunt situate intr-un singur plan: sunt fete sinuoase cu ridicaturi si
depresiuni, iar planul lor se indeparteaza de cel orizontal. Din aceasta cauza, la examenul radiologic planul fetelor interlobare
(numit si plan fisural) apare ca o intersectie de linii opace si ocupa o zona cu o inaltime de cativa centimetri, in cazul
scizuritelor (procese inflamatorii care intereseaza pleurele fetelor interlobare), imaginea radiologica a planului fisural este
bine evidentiabila.
6. Aspect exterior inima
CONFIGURAIA EXTERN A INIMII
INIMA = piramid triunghiular care prezint:

faa sternocostal (orientat anterior, superior i spre stnga)

faa diafragmatic (orientat inferior)
faa pulmonar sau marginea stng
baza inimii (orientat posterior, superior i spre dreapta)
vrful inimii (apex cordis) orientat anterior, inferior i spre stnga
marginea dreapt, ascuit, a inimii

1.1. Faa sternocostal a inimii

1/ ARE 3 PORIUNI:
superioar, atrial:
alctuit de faa superioar a atriului drept i faa superioar a atriului stng
cele 2 atrii sunt separate de anul interatrial anterior
fiecare atriu trimite o evaginare numit urechiu:

urechiua dreapt este mai mare, triunghiular i ajunge cu vrful la aort;

posterior de ea este orificiul de vrsare a v.cave superioare n atriul drept

urechiua stng este mai mic i se gsete pe latura trunchiului pulmonar

o poriune mijlocie, vascular: n contrapant, ce corespunde orificiilor aortic i pulmonar
o poriune inferioar, ventricular:
o format predominant (2/3) de ventriculul drept
o n partea stng e format de ventriculul stng
o ventriculul drept are o camer de ejecie sau arterial ce se numete infundibul
sau con arterial i se continu cu trunchiul pulmonar
o ntre ventriculul drept i cel stng se gsete anul interventricular anterior ce
conine vasele interventriculare anterioare

traiectul .I.V.A. > de la poriunea stng a anului coronar la marginea

dreapt a inimii (la nivelul incizurii vrfului inimii)
Faa sternocostal a inimii are raporturi, prin intermediul pericardului, cu:
-

o poriune
o
o
o

o
o
o
o
o
o
o

1.
2.

3.

4.

corpul sternului
mm.transveri toracici
vasele toracice interne
recesurile pleurale costomediastinale anterioare
cartilajele costale III VI stngi
timusul / grsimea timic WALDEYER
gg.limfatici supraretroxifoidieni SAPPEY

1.2. Faa diafragmatic a inimii

ALCTUIRE :
o segment ventricular ventriculii drept (3/4) i stng (1/4)
o segment atrial feele inferioare ale atriilor drept i stng
ntre cele dou segmente ale feei diafragmatice se gsete poriunea posterioar a anului
coronar ce conine:
o n partea stng v.mare a inimii, sinusul coronar i a.circumflex a inimii
o n partea dreapt a.coronar dreapt
segmentul ventricular prezint, ntre ventriculul drept i cel stng, anul interventricular
posterior ce conine :
o v.medie a inimii
o a.interventricular posterioar
faa diafragmatic a inimii este aezat pe centrul frenic al diafragmei prin intermediul cruia
vine n raport cu:
o fornixul stomacului
o datorit raportului transdiafragmatic cu stomacul, n cursul aerogastriei ce provoac
distensia stomacului pot apare tulburri de ritm cardiac (sindromul gastrocardiac
transdiafragmatic)
o faa superioar a ficatului

1.3. Baza inimii

patrulater, privete posterior, superior i spre dreapta
alctuit de atrii (drept i stng), separate prin anul interatrial posterior
la dreapta anului interatrial posterior este poriunea sinusal a atriului drept (desprit de
urechiua dreapt prin anul terminal al lui His); la extremitile superioar i inferioar ale
poriunii sinusale se deschid respectiv vena cav superioar i vena cav inferioar
4. faa posterioar a atriului stng prezint orificiile venelor pulmonare
ntre orificiile vv.pulmonare stngi i cele ale vv.pulmonare drepte atriul stng prezint
anul esofagian; posterior de acesta, ntre atriu i esofag, pericardul formeaz fundul de
sac al lui HALLER
pe faa posterioar a atriului stng coboar v.oblic a atriului stng (Marshall) i se vars n
sinusul coronar
5. prin intermediul pericardului baza inimii corespunde: vertebrelor cardiace Giacomini (T5
T8), esofagului i aortei descendente toracice
1.
2.
3.

1.4. Vrful inimii (apex cordis)

Vrful inimii este rotunjit i neted. Orientat anterior, inferior i spre stnga el este format de ctre
ventriculul stng i prezint la nivelul marginii drepte incizura apical (incisura apicis cordis) traversat :
fie de a.apexian posterioar
fie de a.apexian anterioar
Este n raport, prin intermediul pericardului, pleurei (recesul costomediastinal anterior
stng) i marginii anterioare a plmnului stng, cu peretele toracic, ntr-un punct situat n spaiul V
intercostal stng, la 8 9 cm. de linia median, la nivelul liniei medioclaviculare stngi (spaiul IV
intercostal la copil i spaiul VI intercostal la btrni). n timpul sistolei vrful inimii lovete peretele
toracic iar loviturile sale ritmice constituie ocul apexian care, la indivizii slabi, poate fi apreciat prin
palpare.

1.

1.5. Marginea dreapt a inimii

alctuit de atriul drept i ventriculul drept
segmentul atrial este vertical i se ntinde de la orificiul v.cave superioare la orificiul v.cave inferioare
segmentul ventricular este orizontal i se ntinde de la orificiul v.cave inferioare la vrful inimii; acest
segment desparte faa sternocostal de faa diafragmatic i este intersectat de incizura vrfului inimii
(incisura apicis cordis) ctre care converg anurile interventriculare anterior i posterior

incisura apicis cordis poate fi traversat de a.interventricular anterioar ce se continu cu a.apexian

posterioar
peste marginea dreapt, n anul coronar, trece a.coronar dreapt

2.

1.6. Marginea stng a inimii

alctuit de atriul stng i ventriculul stng
se mai numete fa pulmonar a inimii i las o amprent adnc pe faa mediastinal a plmnului stng
numit patul inimii
peste ea, n anul coronar, trece artera circumflex a inimii nsoit de vena mare a inimii:
peste faa pulmonar a inimii coboar frecvent prima ramur diagonal a V.S. provenit din
A.I.V.A.

7. Configuratia externa plamani

Configuraia extern:/
La nivelul suprafeei plmnilor se pot distinge 1 sau 2 anuri adnci
= scizuri, care delimiteaz parenchimul pulmonar n lobi:

* scizura oblic (prezent la ambii plmni) pleac de pe faa

medial a plmnului, posterosuperior de hilul pulmonar, trece pe
faa costal, apoi se ndreapt oblic inferior i anterior,
intersecteaz marginea inferioar a plmnului i se termin n
partea anteroinferioar a hilului.
* scizura orizontal (prezent doar la plmnul drept) pleac de la
jumtatea traseului descris de scizura oblic pe faa costal, se
ndreapt orizontal spre marginea anterioar, o intersecteaz, dup
care trece pe faa medial i se termin la nivelul hilului.
* la locul interseciei celor 2 scizuri, n drept spaiului IV
intercostal drept se descrie un unghi ascuit = unghiul lui Boyden

Plmnul drept, avnd ambele scizuri, este mprit n 3 lobi (superior,

mediu i inferior), iar cel stng, avnd doar scizura oblic, este
mprit n 2 lobi (superior i inferior).

Pe faa medial a celor 2 plmni se descriu o serie de impresiuni date

de viscerele intratoracice:

* plmnul drept:
o n poriunea prehilar impresiunea cardiac, impresiunea VCS
o n poriunea retrohilar impresiunea esofagului, impresiunea
venei azygos
o n poriunea suprahilar impresiunea crosei venei azygos
o n poriunea infrahilar impresiunea VCI
* plmnul stng:
o n poriunea prehilar impresiunea cardiac, impresiunea
aortei ascendente
o n poriunea retrohilar impresiunea aortei descendente,
impresiunea canalului toracic
o n poriunea suprahilar impresiunea crosei aortei,
impresiunea

venei

brahiocefalice

stngi

8. Mediastin comunicari. Continut mediastin posterior

Lateral - cu regiunile pleuropulomonare prin pediculul pulmonar:- t r i m i t e
s p r e
p l a m a n : - b r o n h i i l e -arterele pulmonare-arterele bronhice-filete nervoase
uperior
p r i m e
cu
p r i m

cu
gatul:- t r i m i t e
spre
gat:-ramurile
arcului
aortics t e : - v e n e l e -traheea-esofagul-nervul frenic-fasciile respectiveInferior
abdomenul
prin
orificiile
diafragmatice:-trimite:-aorta-esofagul-nervie s t e : - V C I -ductul toracic-venele sistemului azigos

Mediastinul inferior
cuprinde:
o
Mediastinul anterior - sub forma unei lame inguste detesut conjunctiv lax si resturi timice, situat anterior
depericard.
o
Mediastinul mijlociu - contine:-Pericard-Inima-Vase mari (portiunea intrapericardica)
o
Mediastinul posterior - contine:-esofag
MEDIASTINUL POSTERIOR:
-cuprinde doua compartimente:

Compartimentul retro-traheo-bronho-pericardic (esofagian)

Comparimentul pre- si laterovertebral

Comparimentul retro-traheo-bronho-pericardic (esofagian)
-este situat posterior de:- c o m p a r t i m e n t u l
traheo-bronhic
al
etajului
superior
a l mediastinului anterior-compartimentul pericardic al etajului inferior al mediastinuluianterio

9.
Mediastin

impartire
10. Traheea toracica raporturi, vascularizatie, inervatie, structura

topografica,

continut

Traheea

este

un

conduct

aerian

care

continua

laringele.

Traheea se intinde de la vertebra cervicala C 6 pana la vertebra toracala T 4 unde se imparte in doua bronhii, cate una pentru
fiecare
plaman.
Traheea

are

lungime

de

10

Traheea

12

centimetri

si

un

are

diametru

de

aproximativ

doua

centimetri.
segmente:
cervical
toracal.

segmentul
segmentul

In
segmentul
cervical
are
urmatoarele
raporturi:

posterior
cu
esofagul

anterior
cu
glanda
tiroida,
muschii
infrahioidieni
si
pielea
lateral cu: artera carotida comuna, vena jugulara interna, nervul vag, lobii laterali ai glandei tiroide
Segmentul
toracic

anterior
lateral cu plamanii

este

situat
posterior
cu

in
crosa

mediastinul
aortei,

superior
cu

si
sternul

vine

in
si

raport

cu:
esofagul
timusul

Structura
La exterior prezinta o tunica formata din tesut conjunctiv iar la interior prezinta o mucoasa cu epiteliu cilindric ciliat. Tunica
mucoasei
este
bogata
in
glande.
Intre tunica externa si cea interna se afla un schelet fibrocartilaginos, alcatuit din 15 - 20 de inele cartilaginoase. Aceste inele
sunt
unite
prin
ligamente
fibroelastice.
In partea posterioara, inelele sunt incomplete si prezinta fibre de colagen, elastice si fibre musculare netede (muschiul
traheeal).
Vascularizatie
Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele tiroidiene si din arterele bronsice.
Venele
se
varsa
in
vena
jugulara
interna
sau
in
venele
azygos.
Limfaticele dreneaza in ganglionii cervicali pentru segmentul cervical si in ganglionii traheobronsici si mediastinali pentru
segmentul toracal.
Inervatie
Inervatia este asigurata de fibre simpatice si parasimpatice. Fibrele simpatice provin din simpaticul cervical si toracal iar
fibrele parasimpatice din nervul vag.

11. Aorta ascendenta + crosa aortica limite, raporturi, ramuri

AORTA ASCENDENTPrezint ca limita inferioar orificiul arterial alventricolului stng. Limita superioar este
reprezentatde emergenta trunchiului arterial brahiocefalic.Cu o lungime de aproximativ 5-6cm, aorta ascendenteste n
ntregime intrapericardic, ea fiind cuprins mpreun cu Artera Pulmonar ntr-o teac comunformat de pericardul seros.Realizeaz
urmtoarele raporturi:

ANTERIOR cu pericardul, glanda Timus i pereteletoracic anterior,

POSTERIOR cu faa anterioar a celor 2 atrii

LATERAL STNG cu artera pulmonar.

LATERAL DREAPT cu auriculul drept i vena cavsuperioar.Din aorta ascendent se desprind 2 ramuri: artera coronar
dreapt i artera coronar stng.B.ARCUL (CROSA) AORTEI Are form curb, cu concavitatea orientat inferiorspre pediculul pulmonar
stng. Topografic este situat n mediastinul posterior,realiznd urmtoarele raporturi:

ANTERIOR: faa medial a plmnului stng,pleura mediastinal a plmnului stng,nervul frenic stng, nervul vag stng i
nerviicardiaci,

POSTERIOR: traheea, esofagul, ductul toracic,

SUPERIOR: trunchiul venos brahiocefalicstng,La acest nivel din crosa aortei se desprind 3 ramurivoluminoase, care n
ordinea emergentei lor sunt:trunchiul arterial brahiocefalic, artera carotid comunastng. Artera subclavicular stng.

INFERIOR: artera pulmonar stng, cubronhia stng.Limita proximal este dat de originea trunchiuluiarterial
brahiocefalic. Limita distal este reprezentat deligamentul arterial.
12. Originea si momentele importante in dezvoltarea aparatului car Etapele organogenezei aparatului respirator.
Exist 2 mari etape:
De la 4 spt la 4 luni= etapa n care se difereniaz bronhiile i bronhiolele, adic structurilecare nu au structur muscular
neted (muchiul bronic al lui Reis
senssen)De la 4 luni la 6 luni intraut. Cnd se dezv bronhiolele respiratorii = struct active ale
aparatului bronic (care prez m. bronic al lu
i Reissenssen)
Apare diverticulul respirator=mugure pulmonar = nvaginaie n peretele ant al proenteronului.
La embrionul de 3 mm apare un an pe faa ant a acestui intestin n dreptul arcului branhial iv (anlaringotraheal) care se
adncete i se tra
nsf n diverticul.
La embrionul de 4 mm se obs c acest diverticul respirator se bifide,
constituind bronhiile principale
i din acest diverticul bifid se dezvolt epiteliul bronic (pseudostratificat ciliat). Deasupra
diverticulului, tot din peretele vent
ral al proenteronului, se dezvolt proeminena epiglotic din care
se va dezvolta laringele.
Dezvoltarea laringelui .
Are origine dubl. Segmentul supraglotic al laringelui se dezvolt din peretele ventral al faringelui, ntimp ce regiunea glotic
i subglotic se dezvolt din extremitatea cranial a traheei. n spt 4, la embrionul de 5 mm, laringele are 2 plici laterale
mobile. La confluena diverticuluiepiglotic (=segm faringian al laringelui) i diverticulul respirator apare o fant. Cele 2 plici
la
terale
evolueaz n corzile vocale care vor strjui etajul glotic la laringelui. Superior de plici se dezv epiglota,
iar posterior de ele, se dezv alte 3 tipuri de plici:AritenoepigloticeFaringoepigloticeGlosoepiglotice
n spt 5, locul de co
municare n
tre trahee i faringe se numete despictura craniocaudalrespiratorie i n dreptul ei apare o proeminen denumit furcul
care, prin dezvoltare, va danatere epiglotei. Lateral de epiglot apar 2 proeminene care vor consitui cartilagiile aritenoide. n
spt 6
7 se formeaz epiglota, care este legat de limb prin plicile glosoepiglotice, e legat defaringe prin plicile faringoepiglotice
i este legat de cartilagiile aritenoide prin plicile
aritenoepiglotice.
Pn n luna a 5
a, n pereii laterali ai laringelui superior apar i plicile ventriculare, car evor constitui
falsele corzi vocale.
OBS. Concomitent, ntre luna 4 i 5 se dezvolt:

1.
Cartilajul tiroid din arcul brahial iv2.
Cartilajul
cricoid i aritenoide din arcurile brahial 5 i 6
3.
Plica elastic a cartilajului aritenoid care apare ncepnd cu luna a 4
a, se dezvolt pn lavrsta de 50 de ani, dup care ncepe s regreseze.
OBS. Tot din arcul 6 brahial se dezvolt inelele arcului bronic.
Dezvoltarea tr
aheei i bronhiilor.
La embrionul de 4 mm, spre sfritul spt a 3
a, mugurele pulmonar d natere traheei i celor 2proeminene laterale denumite muguri primitivi bronici. Mugurele drept
este aproape vertical. n spt 4, poriunea din mugurele bronic
cuprin ntre bifurcaie i originea lui n proenteron sealungete inferior devenind trahee.
n luna a 5a apar glandele traheale i bronice, iar n spt a 7
a apar inelele semicartilaginoase ischia musculaturii netede bronice.
Structurile cartila
ginoase i semicartilaginoase la nivelul bronhiilor i traheei nu sufer modificri decalibru, n timp ce structurile de la nivelul
bronhiolelor reprezentate de musculatura neted suferbronhodilataie (simpaticul) i bronhoconstricie (parasimpatic).
L
a embrionul de 7 mm, bronhiile primare ncep s se ramifice. Bronhia dreapt d dou ramurilaterale, una superioar mai
mic pentru lobul pulmonar drept, iar una inferioar care va devenilobul mijlociu. Captul caudal al
acestei bronhii va deveni lobinferior drept. Bronhia
principal stng d o singurramificaie lateral care va
deveni lob superior stng, n
timp ce extremitatea ei caudal
va deveni lob inferior stng.
Dezvoltarea plmnilor
.
Mugurii bronici derivai dinmugurii bronici primitiv stng i
drept vor deveni muguri
secundari i se vor divide
dihotomic mpingndmezenchimul mezocardului
dorsal spre lateral i caudal.
Acest mezenchim va invada
canalele pleuroperitoneale i el
va constitui cte o
proeminenpulmonar lateral
dreapt,
re
spectiv stng. (care constituie
primordiul pulmonar)
13. Vascularizatia venoasa si limfaticele inimii
Venele cordului
Sunt grupate in 3 categorii:
I.

Venele mari subepicardice care dreneaza 60% din sangele

venos prin sinusul coronar

II.

Venele mici subepicardice care se deschid in AD prin foramina,

fiind 3-4 vene subepicardice de pe fata ant a UD din regiunea conului
arterial si de pe peretele arterial

III.

Venele minime Thebesius care sunt vene profunde cu originea in

grosimea miocardului. Ele se unesc formand trunchiuri tot mai mari in
toate cavitatile inimii prin ,, foraminula", mai dense in AD, ambii
ventriculi, mai ales la baza muschilor papilari, varful inimii si in septul
interventricular

In infarctul cicatricial s-a obs dilatarea enorma a vv. Thebesius in stratul subepicardic al zonei de
infarct si anastomoza lor directa cu vasele miocardului pericicatricial.
S-a evidentiat circulatie de suplinire prin retroperfuzie cu aport de sange direct din
cavitatea ventriculara spre miocardul invecinat neafectat.
Sinusul coronar
Este cea mai mare vena a cordului situate in santul coronar stg, pe fata diafragmatica a
inimii, deasupra fantei terminale a A circumflexa.
Are lungimea de ~3cm, grosime de 8-12mm, si se deschide in AD printr-un ostiu marginit
de valva Thebesius.
Este inglobat in peretele As care ii formeaza peretii si care asigura eliminarea sangelui
odata u sistola atriala.
Afluenti:-vena mare a cordului, mica, medie
- vena post a VS, vena oblica AS si alte vene atriale mici
Vena mare a corduui
Originea la varful cordului, merge prin santul I.V. ant cu A.I.V. ant, fiind initial la dreapta apoi
o incruciseaza si urca spre santul coronar, mergand prin el deasupra A. circumflexa sip e fata
diafragmatica a cordului si se continua direct cu sinusul coronar.
Dreneaza: peretele ant al VD si VS , AS, in cea mai mare parte
Vena medie a cordului
Originea la varful inimii, merge prin santul interventricular post cu A. I.V. post si se varsa in
sinusul coronar la etremitatea lui terminala.
Dreneaza sangele din VD si VS ( partea diafragmatica) si partea inf a septului I.V.
Vena mica a cordului
Se formeaza pe fata ant a VD sau la marginea drp a cordului. Merge in santul coronar drept
si pe fata diafragmatica a cordului impreuna cu A coronara drp si se varsa la etremitatea terminala
a sinusului coronar.
Vena post a VS merge obilc pe fata diafragmatica a VS pe care o si dreneaza in sinusul
coronar.
Vena oblica a AS(Marshall)
Merge pe AS ant de venele pulm stg. Are o parte fibrozata: V cardinala ant stg si o parte
terminala ce se deschide in sinusul coronar.

Anastomozele venoase ale inimii

1.

2.

Anastomoza intrinseci superficiale si profunde care apartin venelor

Thebesius
Anastomoze extracardiace-> intre venele inimii si venele vecine

Anastomozele venoase au rol functional prin dezv de sunturi venoase, adaptandu-se rapid la
necesitatie circulatiei.
Limfaticele cordului
Sunt reprezentate de 3 plexuri limfatice intrinseci subendocardic miocardic si subepicardic si de 2
trunchiuri colectoare.
Plexurile intrinseci suntbogat anastomozate
Exista o bogata retea limfatica a cordului, mai ales in peretele ventricular
,,burete limfatic"
Plexul limfatic subendocardic este format dintr-o retea capilara cu ochiuri mici ce este
drenata prin vase limfatice perforante direct in plexul subepicardic.
Plexul limfatic miocardic este abundant capilarizat, capilarele mergand cu cele sangvine
inconjurand fibrele miocardice.
Plexul limfatic subepicardic este dens, vasele fiind orientate la nivelul ventricolelor in axul
longitudinal al cordului si drenand in cel 2 trunchiuri colectoare.
Trunchiul colector stang, aduna limfa din VS si din peretii ant VD de langa santul
interventricular ant.
Are originea pe fata post a inimii ce dreneaza peretele inf al VS, merge in santul coronar
stg, primeste de pe fata lat a VS si apoi pe fat ant unde intalneste un colector voluminos din santul
interventricular .
Merge post de trunchiu pulm, la nivelul bifurcatiei lui strabate pericardul si dreneaza in gg
traheobronsici. Exista un gg intercalar juxtapulmonar descries de Rainer si I. Tanasescu la
stanga trunchiului pulm.
Trunchiul colector drept
Dreneaza limfa din peretele inf al US, mg drp si drp a peretlui ant VD. Tot pe fat
diafragmatica a VD un vas collector porneste si merge paralel cu A.I.V. post si ajunge in dreapta
santului coronare drp, merge apoi pe fat ant a inimii drenand single venos din partea dreapta a
inimii.
Merge apoi intre Ao si Tr pulm , trece apoi ant de arcul aorteic, strabatand pericardul si
ajunge sa dreneze in gg mediastinali ant.
Ant de aorta pe traiectul lui se afla gg limfatic intercalar subepicardic preaortic Rainer.
Limfa atriala, mai saraca se varsa in cele 2 trunchiuri colectoare.

Exista si alte colectoare care duc limfa descendt catre gg juxtafrenic, situate pe flancul drp
al VCI. Alte colectoare duc limfa ascendant catre gg de pe flancul drept al VCS.

14. Aorta ascendenta + trunchiul pulmonar

Trunchiulpulmonar
Apartinesistemuluicircultieifunctionaleaplamanilorcareincepelaorificiultrunchiuluipulmonarsiseterminalaorificiilevenelorpulmonare
Orificiulpulmonarcu
valvelesemilunare
-anterioara,stangasidreapta:lalimitasuperioaraa
conului pulmonar;
transportasangeneoxigenatdin
VD
laplamanDiametrullaorigine:2,5cm.
Traiect:
oblicsuperior,posteriorsilastanga;dupa5cm.sebifurcaEsteinvelitdepericardimpreunacuaortaascendenta
Raporturi:
anterior:corespundespatiuluiIIintercostalstangacoperitdeurechiusastangasipericard,detimuslacopil--posterior:aortaascendentacuorigineaa.coronarestangisiAS;ajungelavertebraa5-a--dreapta:aorta
ascendenta stanga:orificiuldeintrareinsinusultransversalpericarduluiIntrebifurcatiatrunchiuluipulmonarsibifurcajiatraheei-plexulcardiacprofund
Diviziunileaa.pulmonareprecedsirespectadistributia
arboreluibronsic
inrr.lobare,apoisegmentareRr.terminaleformeazaoreteacapilaraininteriorulperetiloralveolarisiasepturilorinteralveolare,abronhiolelor respiratoriisicanaleloralveolare;laacestnivelcapilarelearterialecusange
neoxigenatseintalnesccuplexurilevv.pulmonaresimicilerr.dinaa.bronsiceparticipandlabarierahemato-alveolara

Arterapulmonaradreapta
sedesprindeaproapeinunghidreptestemailungasiarecalibrumaimaredecata.
p.stanga
prezintaportiuni-intrapericardica
(inafarafoiteiseroase)extrapericardica
Raporturi:
A-a.
aortaascendenta;v.cavasuperioara;nv.frenicsivaselepericardofrenice
Pbronhiaprincdr.;esofagul;nv.vag
infv.p.dr.superioara supcrosav.azygosintialant.,trecepostero-latdebronhie
Ramificatii:
r.lobarasuperioara:aa.
apicala.ant.
ascend.
&
descend.,
post,
ascend.&descend.

r.lobaramijlocie:aa.
laterala&mediala
r.lobarainferioara:aa.
apicala,subapicalasubsup.,bazale
mediala,ant.,laterala,post.
Arterapulmonarastanga
launireaportiunilorintra-siextrapericardica:
ligamentularterialBotalo-

launireacua.aortadescendenta
R
a
p
o
r
t
u
r
i

nv.frenicsivaselepericardofreniceinpediculul
Pbronhiaprinc.stg. pulmonar:
infv.p.stg.superioara
supcrosaaortei;nv.laringeurecurentstg.incruciseazaant.bronhiasiseaseazasup,
Ramificatii:
r.lobarasuperioara:aa.
apicala,post.,ant.
ascend.&descend.,
trunchilingular-sup.&inf.
r.lobarainferioara:aa.
apicala,subapicalasubsup.,bazale
mediala,ant.,laterala,post

15. Cupola pleurala asezare, delimitare, raporturi, ligamentul pulmonar

16. Structura plamanilor fara segmentatie
Aerul ajunge n
laringe, trahee,
aerul sau de a
diametru dup
diametru

plmni prin intermediul unui sistem de conducte format din: nazo-faringe,

bronhii i bronhiole. Rolul sistemului de conducte este de a nclzi i umezi
capta i ndeprta particulele strine inhalate. Sistemul de canale scade n
fiecare ramificaie de la trahee i bronhiile mari, pn la bronhiole cu
mai
mic
de
un
milimetru.

Plmnul este format din peste 30 de tipuri diferite de celule. Traheea i bronhiile mari sunt
tapetate de un strat mucos ce conine mai multe tipuri de celule: celule ciliate asigur
deplasarea mucusului, celule caliciforme secret mucusul, celule bazale au rol n
regenerare i celule neuro-ectodermice asigur funcia secretorie a plmnilor. n corion
(stratul profund situat sub mucoas) se gsesc celule implicate n procesele de aprare
limfocite, mastocite, eozinofile sau neutrofile. Bronhiolele respiratorii i canalele terminale
(ultimele ramificaii ale arborelui bronic, se deschid n sacii alveolari) conin celule Clara
secret surfactant i mucus.
Unitatea funcional a plmnului este acinul pulmonar (sau sacul alveolar) format din
alveole pulmonare. Acestea conin dou tipuri de celule pneumocite de tip I i pneumocite
de tip II (cele de tip doi secret surfactant). Pe lng aceste celule se mai pot gsi i
macrofage. n total, cei doi plmni conin aproximativ 300 de milioane de alveole pulmonare
ce asigur schimbul de gaze respiratorii dintre snge i aerul atmosferic. Rolul principal n
acest schimb i revine membranei alveolare. Aceasta este o barier aer-snge, format din
pneumocite de ordin I, II i surfactant n partea alveolar, iar de cealalt parte din membrana
i endoteliul capilar. Grosimea membranei este de doar 0,5 micrometri i asigur un schimb
rapid de gaze (ntre snge i aer). Surfactantul de care am tot amintit este un lichid al crui
rol poate fi neles uor comparai alveola pulmonar cu un balon de cauciuc ce se umfl i
dezumfl ritmic (micrile respiratorii), iar surfactantul ce menine alveola deschis cu pudra
de talc din interiorul balonului ce previne lipirea cauciucului. Deci, rolul surfactantul este de a
preveni
colabarea
alveolei
pulmonare.
17. Lobulatia plamanilor [lobuli, acini]
18. Vascularizatia nutritiva pulmonara. Limfaticele plamanului
Plmnul are o dubl circulaie: nutritiv i funcional. Cea nutritiv

este dat de arterele bronice (ramuri din aorta descendent poriunea

sa toracic) una pentru plmnul drept i 2 pentru plmnul stng.
Circulaia funcional este de fapt mica circulaie i este reprezentat
de trunchiul arterei pulmonare, cu originea n ventriculul drept i care
se mparte n 2 ramuri principale: dreapt i stng. Artera pulmonar
stng este legat de artera aort prin ligamentul arterial (rezultat
prin oblitererea canalului arterial Botallo). Cele 2 artere pulmonare
dup ce au ptruns n hil, dau ramuri corespunztoare ramificaiilor
bronhiilor i se distribuie parenchimului pulmonar, pn la nivel
alveolar. Capilarele alveolare, la nivelul crora se realizeaz
hematoza, se continu cu un sistem venos care dreneaz n cele 4 vene
pulmonare: superioar stng, inferioar stng, superioar dreapt i
inferioar dreapt se deschid n atriul stng. Drenajul limfatic se
face n ganglionii intrapulmonari, bronhopulmonari, traheobronici i
paratraheali.

19. Aorta descendenta + ramuri

Ramurile aortei descendente

A o r t a d e s c e n d e n t a t o r a c i c a d a r a m u r i p a r i e t a l e s i v i s c e r a l e . R a m u r i l e viscerale sunt:
trunchiul celiac, artera mezenterica superioara, arterele suprarenale stanga si dreapta - , arterele renale stanga si
dreapta - , si artera mezentericainferioara. Trunchiul celiac se imparte in trei ramuri splenica, gastrica
stanga sihepatica si vascularizeaza stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul si splina. Arteramezenterica superioara
vascularizeaza jejunoileonul, cecul, colonul ascendent si partea dreapta a colonului transvers. Artera mezenterica
inferioara vascularizeazap a r t e a s t a n g a a c o l o n u l u i t r a n s v e r s , c o l o n u l d e s c e n d e n t , s i g m o i d u l s i
p a r t e a superioara a rectului
21. Mediastinul superior
Delimitare:

anterior : manubriul sternal,

posterior : vertebrele toracice T1-T4

bilateral : pleura mediastinal dreapt i respectiv stng

superior : apertura superioar a cutiei toracice

inferior : planul transversal imaginar ce trece prin unghiul lui Louis i discul intervertebral T4-T5

Coninut:

viscere :
o

timusul

esofagul

traheea

structuri vasculare:
o

artera i vena toracic intern (mamar intern)

venele brahiocefalice (dreapt i stng)

vena cav superioar (poriunea superioar)

arcul aortic i ramurile sale (a.brahiocefalic, a.carotid comun stng i a.subclavie stng)

vena intercostal superioar stng

structuri neurologice :
o

nervii vagi (drept i stng)

nervii frenici (drept i stng)

nervul recurent laringian stng

structuri limfatice :
o

ductul toracic

ganglioni limfatici

22. Raporturile plamanilor

Cei doi plamani, suspendati prin pediculii lor, pot fi comparati cu doua jumatati ale unui con taiat de la varf spre baza. In
acest mod, fiecare plaman prezinta o baza, un varf, doua fete si doua margini. Aceste elemente realizeaza raporturi de
vecinatate prin intermediul pleurelor.
Baza (Basis pulmonis). Repauzeaza pe diafragma, motiv pentru care mai este numita si f a t a d i a f r a g m a t i c a (Facies
diaphragmatica). Baza este puternic excavata (concava), deoarece se muleaza pe fata superioara, boltita, a diafragmei.
Concavitatea bazei este inclinata: priveste nu numai in jos, dar in acelasi timp anterior si medial.
Diafragma este mai ridicata in dreapta din cauza ficatului. Ca urmare baza plamanului drept este situata pe un plan mai inalt
decat baza plamanului stang.
Prin intermediul diafragmei, baza plamanului stang are raporturi cu splina, fundul stomacului si partial si cu lobul stang al
ficatului. Baza plamanului drept raspunde, tot prin intermediul diafragmei, recesurilor subfrenice si fetei diafragmatice a
ficatului. Asa se explica posibilitatea ca un abces subfrenic sa perforeze diafragma si sa se evacueze intr-o bronhie.
Virful (Apex pulmonis). Virful paraseste cavitatea toracica, depasind orificiul superior al acesteia cu 23 cm; raspunde fosei
supraclaviculare mari de la baza gatului.

Varful este acoperit de cupola pleurala si raspunde prin intermediul acesteia primei coaste, arterei subclavii, care lasa o
impresiune la acest nivel, ganglionului stelat, nervului vag, plexului brahial si muschilor scaleni. Uneori se mai gaseste pe
varful plamanului drept un sant determinat de vena cava superioara.
Fata costala (Facies costalis). Este convexa, rotunjita; priveste inainte, lateral si inapoi, urmarind curba descrisa de coaste. De
altfel, coastele imprima pe aceasta fata cateva santuri transversale.
Fata mediala (Facies medialis). Prezinta:
O zona posterioara, rotunjita, numita portiunea vertebrala (Pars vertebralis), care patrunde in santul pulmonar al toracelui
osos. Raporturile acestei portiuni se realizeaza cu: fetele laterale ale corpurilor vertebrelor toracale, extremitatea posterioara a
coastelor, spatiile intercostale, ganglionii simpatici toracali, nervii intercostali si vasele intercostale;
O zona anterioara, mai larga si usor concava, numita p o r t i u n e a m e d i a s t i n a l a (Pars mediastinalis), datorita
raporturilor pe care le are cu organele din mediastin. Pe portiunea mediastinala este situat h i l u l p l a m a n u l u i (Hilus
pulmonis). Acesta reprezinta locul pe unde trec elementele pediculului pulmonar. Hilul este usor excavat si situat in treimea
superioara a fetei mediale. La nivelul hilului pulmonar formatiunile pediculului realizeaza raporturi complexe intre ele. Astfel
la nivelul hilului drept, bronhia este situata postero-superior, artera inaintea ei, iar venele pulmonare inferior fata de artera. La
nivelul hilului stang elementul superior este artera, sub ea fiind situata bronhia; dintre venele pulmonare, una este situata
inaintea bronhiei iar cealalta dedesubtul ei. Hilul imparte portiunea mediastinala a fetei mediale intr-o zona prehilara, situata
inaintea hilului si alta retrohilara, situata inapoia lui.
Portiunea mediastinala a plamanilor realizeaza cum s-a mai afirmat raporturi cu organele mediastinale. Unele din
aceste organe imprima forma lor pe plamani. La plamanul drept se intilnesc: impresiunea retrohilara a venei azigos; arcul
acesteia este situat deasupra hilului; prehilar apare impresiunea venei cave superioare, situata in portiunea superioara a fetei;
dedesubt apare impresiunea, putin accentuata, a inimii. La plamanul stang se intilnesc: impresiunea arcului aortic, situata
deasupra si impresiunea aortei descendente, situata inapoia hilului. Dedesubtul hilului fata prezinta puternica impresiune
cardiaca (Impressio cardiaca), determinata de inima si pericard.
Pe langa formatiunile mentionate, portiunea mediastinala realizeaza (prin intermediul pleurei) raporturi cu: esofagul, traheea,
nervii vagi, nervii frenici si timusul (sau cu tesutul timic).
Fetele plamanilor prezinta arii poligonale, delimitate de linii pigmentate. Aceste arii sunt mai evidente pe fata costala. Ele
reprezinta conturul lobulilor superficiali ai plamanilor.
Marginea anterioara (Margo anterior) separa fata costala de cea mediala. Ea este ascutita; la dreapta este usor convexa, in
timp ce la stanga prezinta o scobitura situata sub nivelul coastei a patra, scobitura cardiaca (Incisura cardiaca pulmonis
sinistri), determinata de prezenta inimii si a pericardului. Sub scobitura cardiaca, marginea anterioara trimite o prelungire
mediala, numita l i n g u l a (Lingula pulmonis sinistri).
Marginea anterioara raspunde inainte sternului si inapoi pericardului, pe care repauzeaza.
Marginea inferioara (Margo inferior) circumscrie baza plamanului. Este subtire si taioasa. Separa baza de cele doua fete:
costala si mediala. Baza plamanului fiind inclinata, marginea urmeaza acelasi plan, fiind mai coborata in portiunea ei
posterioara.
Marginea inferioara patrunde in recesul costodiafragmatic al pleurei parietale.
Pe fetele plamanilor se intalnesc fisuri sau scizuri adinci, care divid organul in lobi.
La plamanul stang se intalneste o scizura sau fisura oblica (Fissura obliqua). Ea porneste de pe fata mediala a plamanului,
imediat deasupra hilului; se indreapta in sus si inapoi si trece pe fata costala, la circa 6 cm sub varf; strabate fata costala,
mergand in jos si inainte si intersecteaza marginea inferioara si baza plamanilor; ajunge din nou pe fata mediala, pe care urca
pana atinge limita inferioara a hilului. Fisura oblica porneste in consecinta de la nivelul hilului si se termina tot la nivelul
acestuia.

23. Separea atriului primitiv

Septarea atriului primitiv i soarta sinusului venos
La nivelul canalului atrioventricular, care are poziiet r a n s v e r s a l , a p a r p r i n p r o l i f e r a r e a c e l u l e l o r
e n d o c a r d i c e d o u proeminene pernue endocardice una ventral i alta dorsal,d e n u m i t e n N o m e n c l a t u r a
E m b r i o l o g i c I n t e r n a i o n a l t u b e r endocardiale atrioventriculare. Prin fuziunea lor ia natere
septulintermediar
(septum intermedium), care mparte canalul
24

Anatomie i Embriologie
atrioventricular ntr-un
ostiu atrioventricular drept
i altul
stng.
Concomitent cu acest proces, pe tavanul atriului primitiv sedezvolt
septul prim
(septum primum) care crete descendent s p r e a f u z i o n a c u s e p t u l i n t e r m e d i a r . D a r , p r e c e d n d
a c e a s t f u z i u n e , n t r e m a r g i n e a s e p t u l u i p r i m i s e p t u l i n t e r m e d i a r s e delimiteaz un orificiu numit
foramen primum
. n a i n t e c a f o r a m e n p r i m u m s d i s p a r p r i n o b l i t e r a r e , n p a r t e a c e n t r a l a s e p t u l u i
p r i m , p r i n p r o c e s d e r e s o r b i e , s e formeaz un alt orificiu numit
foramen secundum
. P r i n a c e s t orificiu atriul drept este n comunicare cu atriul strng. Tot acum,de pe tavanul atriului drept se
dezvolt
septul secund
(septumsecundum) care crete descendent i tinde s oblitereze foramensecundum. Septul secund nu ajunge ns s
fuzioneze cu septulintermediar. Marginea sa liber delimiteaz cu marginea liber aprii inferioare a
septului prin orificiul de comunicare dintre atrii, numit
formen ovale.
Marginea liber a prii inferioare a septuluip r i m n d e p l i n e t e r o l d e v a l v l a n i v e l u l d e f o r a m e n
o v a l e . E l mpiedic trecerea sngelui din atriul stng n cel drept,p e r m i n d d o a r t r e c e r e a n s e n s
invers. n acest fel, o parte asngelui din atriul drept trece n atriul stng i mai departe
n circulaia general (sistemic), ocolind astfel circulaia mic saupulmonar, cci dup cum se tie pn
la natere plmnul fetal nu ndeplinete funcii de hematoz.Dup natere, n mod normal, foramen ovale se
nchide intreg sngele venos din atriul drept trece n ventriculul drept ide aici la plmn pentru
hematoz. nchiderea se realizeaz prin fuziunea septului prim cu cel secund. Datorit creterii presiunii natriul
stng, septul prim este mpins ctre cel secund, realiznd astfel fuziunea i separarea complet a celor dou atrii.
Margineaseptului secund devine
limbul fosei ovale
(limbus fossae ovalis)
24. Inervatia extrinseca a inimii
Inervatia extrinseca a inimii este realizata prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice formnd
plexul cardiac. Fibrele simpatice provin din ganglionii paravertebrali cervicali si exercita efecte
stimulatoare asupra miocardului si vasodilatatoare coronariene. Fibrele parasimpatice provin din
nervii vagi, nerveazapredominant nodulii sinoatrial si atrioventricular si au ca efect diminuarea
activitatii
cordului.
25. Anomaliile sistemului cardiovascular [+ tetralogia si pentalogia]
e produc in timpul cardiogenezei si formarii vaselor mari, aproximativ intre a 20-a si a 50-a zi a dezvoltarii intrauterine,
perioada in care pot fi tulburate fenomenele delicate ale embriogenezei aparatului cardiovascular. Se pot produce defecte de
incorporare a inimii, avand drept rezultat defecte de pozitie; se poate produce o dezvoltare incompleta sau fuzionarea unor
parti care sunt de obicei distincte; se pot resorbi parti care in mod normal trebuie sa ramana (defecte septale); pot sa apara
vase intr-un loc anormal, raman vase care trebuie sa se oblitereze sau dispar vase care trebuie sa ramana. Cum diversele
mecanisme embriogenetice, putin cunoscute in intimitatea lor, au loc simultan, apar destul de frecvent anomalii complexe,
adevarate sindroame malformative.
Anomaliile aparatului cardiovascular reprezinta aproximativ 2% din totalul bolilor cardiace si 30% din totalul malformatiilor
pe aparate si sisteme.

Cauzele anomaliilor aparatului cardiovascular nu se cunosc cu certitudine. Se stie astazi ca rubeola contractata de mama in
primele doua luni si jumatate de sarcina produce anomalii ale aparatului cardiovascular intr-o proportie de 10%, iar diabetul
parintilor in proportie de 2,5%.
La animale, soareci si sobolani, s-au obtinut anomalii ale aparatului cardiovascular prin administrare de albastru tripan, prin
avitaminoza A, prin raze ionizante, prin hipoxie; aceste rezultate nun pot fi extrapolate la om decat cu prudenta.
Nu se cunosc inca factori genetici care produc anomalii ale aparatului cardiovascular, iar in situatia in care exista anomalii
cardiovasculare la mai multi membri ai aceleiasi familii, nu se cunoaste mecanismul de transmitere. Datorita progreselor
stiintei, majoritatea acestor animalii beneficiaza astazi de tratament chirurgical.
Anomaliile cromozomilor se asociaza cu cardiopatiile congenitale: intr-o proportie de 30-40% trizomia 21, 50% trizomia
13-15 si 80% trizomia 18. In ceea ce priveste ordinea frecventei, pe primele locuri apar defectele de septare si apoi
persistenta canalului arterial.
Anomaliile de pozitie ale inimii sunt defecte de incorporare, incompatibile cu viata (exemplu, exocardia) sau compatibile cu
viata (ca situs inversus asociat cu cel visceral, cand anomalia se petrece foarte devreme, in timpul segmentarii, sau izolat ca in
dextropozitia cordis primaria). Defecte ale migrarii aseaza inima in regiunea cervicala, toracica superioara (inima in
picatura), abdominala, lombara sau in hemitoracele drept (dextropozitia primara, asociata de cele mai multe ori si cu alte
anomalii).
Anomaliile de vascularizatie ale inimii intereseaza in special dezvoltarea arterelor coronare: lipsa unei coroane, originea ei
inalta, din aorta sau din pulmonara.
Anomaliile sistemului excitoconductor sunt mult mai rare.
Anomaliile de septare ale inimii, constituite in saptamanile 4, 5 si 6 se prezinta solitare sau sunt asociate cu alte defecte ale
inimii, constituind anomalii cardiace complexe. Defectele de sept atrial (DSA) imbraca mai multe aspecte, dupa varsta la care
a aparut defectul.
Inima triloculara (uniatriala, biventriculara) este consecinta nedezvoltarii in totalitate a septului interatrial, cu persistenta
atriului unic, stare normala in saptamana a 4-a intrauterina.
Persistenta lui ostium primum, normala in saptamana a 5-a, se prezinta ca un orificiu situat deasupra valvulelor, tricuspida
si mitrala, prin care trece sangele din atriul drept in cel stang.
Persistenta lui ostium secundum (persistenta orificiului Botallo) apare ca un orificiu larg in mijlocul septului; acest defect
este constituit probabil la sfarsitul saptamanii a 5-a si inceputul celei de-a 6-a, fie printr-o resorbtie exagerata a septului prim,
fie prin dezvoltare insuficienta a septului secund.
Inchiderea prematura a orificiului interatrial in cursul vietii intrauterine aduce dupa sine o hipertrofie a inimii drepte
(atriu si ventricul) si moartea in primele momente dupa nastere.
Desi in primele 6 luni dupa nastere septum primum si secundum fuzioneaza complet, comunicarea interatriala va ramane la
20-25% din adultii normali ca un orificiu permeabil pentru sonda; aceasta insa nu antreneaza sunt cardiac si nu se considera
anomalie.
Defectul de sept atrial asociat cu stenoza mitrala este cunoscut sub numele de sindromul Lutembacher cu sunt stangadreapta.
Prin absenta contopirii plicilor endocardice din stramtoarea atrioventriculara persista un ostium atrioventricular comun, numit
canal atrioventricular comun; anomalia este asociata cu comunicare interatriala si interventriculara.
Anomaliile de sept ventricular (DSV) sunt defecte ale peretelui interventricular aparute in saptamana a 6-a, prin agenezia
portiunii membranoase a septului, mei frecvent, sau a portiunii sale musculare, putand sa mearga pana la absenta totala a
septului interventricular. Rareori se intalneste aspectul de ventricul unic, neseptat: inima triloculara, biatriala si univetriculara;
malformatia este cianogena.
Defect localizat la nivelul portiunii membranoase a septului interventricular
Defectele septale atriale sau ventriculare se asociaza uneori in sindroame constante, binecunoscute, care beneficiaza de
tratament chirurgical.
Boala Ebstein este un sindrom care apare mai rar, avand ca semn principal dezvoltarea anormala a valvulei tricuspide, care
este atrezica si mai joc implantata. Aceasta malformatie este o boala cianogena si se asociaza cu:
1.comunicarea
interatriala;

2.comunicarea
3.atrofia
4.hipertrofia ventriculului stang.

interventriculara;
ventriculului

drept;

Sunt si alte sindroame cianogene corelate cu circulatia pulmonara redusa. Din aceasta categorie fac parte anomaliile bulbului
arterial, asociate cu comunicare interventriulara. Anomalia bulbului arterial se produce in timpul saptamanii a 6-a, prin
septarea lui incompleta; din el ramane o portiune aortico-pulmonara comuna, numita trunchi arterial comun, prin care se
golesc ambele ventricule.
Persistenta trunchiului arterial. Artera pulmonara isi are originea in trunchiul comun
Tetralogia Fallot
se
produce
prin diviziunea
inegala
a
stenoza
arterei
deplasarea
spre
dreapta
a
aortei
defect
de
sept
interventricular
si,
hipertrofia ventriculului drept.

bulbului arterial,
pulmonare;
(aorta
in

care

determina:

calare);
consecinta,

Tetralogia Fallot
A.
B. Cele patru componente ale defectului
Trilogia
1.stenoza
2.hipertrofia
3.comunicare interatriala.

Vedere

de

Fallot

suprafata

cuprinde:
pulmonara;

ventriculului

drept;

Prin coborarea nespiralata a septului arterial se poate realiza transpunerea inversa a orificiilor arteriale (ale aortei si ale arterei
pulmonare), anomalie numita transpozitia vaselor mari; este asociala cu comunicarea interventriculara in portiunea
membranoasa a septului.

26. Proiectia pericardului pe peretele toracic anterior

27.
Proiectia
plamanilor
28. Dezvoltarea traheei si a bronhiilor

recesurilor

pleurale

pe

peretii

cutiei

toracice

SUB3 DEZVOLTAREA TRAHEEI SI A BRONHIILOR

*La sf sapt a 3 mugurele bronsic se divide in 2 bronhii-bifurcatia este asimetrica ,cea dreapta se dezvolta caudal in directie aproape vertical-ulterior
segmental cuprins intre bifurcatii si laringe devine trahee prin alungire*In luna a 5apar glandele traheale si ggl bronsic
incepand cusapt a 7apar semiinelele traheale si musculature dintre ele astfel incatposterior/dorsal ac semiinele
sunt unite intre ele printr.o membrana trohleara , permitemodificarile traheei in deglutitie*La embrionul de 7 mm
(sapt 5-6)Bronhiile primare sau primitive incep sa se ramnifice,intr.o bronhie lat suplat mijlocieCea lat sup va da
nastere lobului superior pulmonarCea mijlocie- lobul mijlociuCapatul caudal al ac bronhii drepte va constitui lobul inf a
plamanului dreptBronhia primara stanga da o singura ramnificatie lateral care va deveni lob stang
29.
Dispozitia
endocardului
si
fibrelor
musculare
miocardice
la
nivelul
inimii
30.
Mecanisme
generale
ale
formarii
septelor
si
valvulelor
inimii
31.
Muschiul
diafragm.
Insertii,
raporturi,
vascularizatie,
inervatie,
orificii
de
comunicare
32.
Configuratia
interna
a
atriilor
33.
Proiectia
cordului
si
orificiile
AV,
aortei
si
trunchiului
pulmonar
34.
Dezvoltarea
diafragmului
si
malformatii
35.
Septarea
trunchiului
arterial
36.
Septarea
ventriculului
37.
Esofagul
toracal

raporturi,
structura,
vascularizatie,
inervatie
38.
Dezvoltarea
vascularizatiei
pulmonare
39. Circulatia fetala + modificarile dupa nastere
n viata fetala, numarul arterelor si arteriolelor pulmonare este redus, ele au un perete relativ gros si un lumen
ngust, asemanndu-se astfel cu arterele din circulatia sistemica. Plamnul colabat contribuie la mentinerea unor rezistente

vascualre pulmonare crescute comparativ cu circulatia sistemica. Fluxul pulmonar este scazut (7-10% din debitul cardiac
total), cea mai mare parte din sngele ejectat de ventriculul drept traverseaza canalul arterial permeabil la acea vrsta, iar
foramen ovale patent contribuie la scaderea fluxului sangvin pulmonar.
Vasele pulmonare fetale au o reactivitate marita la concentratia de O 2, pH-ul sangvin fetal precum si la un numar de
alte influente fiziologice si farmacologice.
La nastere grosimea peretilor ventriculului drept este egala sau mai mare cu cea a ventriculului stng, ventriculul
drept fiind ventriculul predominant n circulatia fetala.
La nastere au loc urmatoarele schimbari circulatorii importante:
1.

Eliminarea circulatiei placentare prin separarea placentei si cresterea rezistentelor vasculare sistemice.

2.

Asfixia si temperatura scazuta sunt stimuli de ncepere a respiratiei care va nlocui functia placentei; se produce astfel o
rapida scadere a rezistentelor vasculare pulmonare de la 6 mm Hg/min.ml la 0,3 mm Hg/min.ml prin expansiunea
alveolelor, disparitia vasoconstrictiei arteriolelor pulmonare (prin cresterea presiunii arteriale a oxigenului, eliberarea de
PG I2) prin deschiderea de noi teritorii vasculare pulmonare si marirea lumenului arteriolelor pulmonare functionale
antenatal. n urmatoarele 6-8 saptamni urmeaza o scadere a rezistentelor pulmonare cu cresterea fluxului sangvin
pulmonar, dezvoltarea de noi vase pulmonare si involutia mediei musculare din vasele pulmonare.

3.

nchiderea foramen ovale dupa nastere ca urmare a cresterii presiunii n atriul stng.

4.

Canalul arterial sufera n primele 10-15 ore dupa nastere o puternica vasoconstrictie datorata cresterii presiunii de
oxigen n sngele arterial si modificarilor locale ale nivelelor prostaglandinelor. La 72 de ore dupa nastere canalul
arterial este functional nchis, pentru ca nchiderea sa completa sa survina dupa cteva saptamni prin procese de
tromboza locala si proliferare intimala.

5.

Grosimea peretilor ventriculului stng creste o data cu cresterea rezistentelor arteriale sistemice prin hiperplazia celulara
rapida n saptamnile 1-2 postnatal ulterior mai lent.

40. Muschii intrinseci toracali

41.
Dezvoltarea
42. Ductul toracic + marele canal limfatic drept

plamanilor

eprezinta unul dintre cele mai mari trunchiuri colectoare limfatice din organism. Are o lungime de 20-30 cm si un calibru de
2-3 mm.
Se intinde de la nivelul vertebrelor L2-L3 pana la nivelul vertebrei C7, unde se curbeaza si se varsa la confluenta venei
jugulare cu vena subclavie.
Ductul toracic colecteaza cea mai mare parte a limfei din organism.

43. Dezvoltarea venenlor vitelina, ombilicala, cardiace, pulmonare

44. Pleurele [fara structura] morfologie

45. Sistemul excitoconductor al inimii

46. Pleurele [fara proiectii]
Pleurele sunt dou membrane seroase care formeaz doi saci nchii, complet separai
unul de cellalt. n cursul dezvoltrii embrionare, n fiecare sac pleural, se invagineaz
plmnul corespunztor. Astfel iau natere dou foie pleurale: a.pleura parietal care
cptuete pereii toracelui; b.pleura visceral (pulmonar) intim aplicat pe suprafaa
exterioar a plmnului. ntre cele dou foie se delimiteaz cavitatea pleural.
(Virtual n condiii normale ; cavitatea pleural poate deveni real)
Pleura visceral :

este foarte aderent la suprafaa plmnului, ptrunznd n fisurile acestuia i

tapetnd feele adiacente ale lobilor

acoper n ntregime plmnul, cu excepia unei mici poriuni la nivelul hilului,

unde se constituie linia de reflexie spre foia parietal

Poriunea costal se ntinde de la stern la corpurile vertebrelor, cptuind faa

posterioar a sternului i muchiul transvers al toracelui, coastele i muchii
intercostali.
-

Anterior i posterior se continu cu pleura mediastinal.

De-a lungul liniilor de reflexie se formeaz astfel dou funduri de sac sau
sinusuri: sunt recesurile costomediastinale anterior i posterior

47. Vascularizatia functionala a plamanilor

Vascularizatia functionala este asigurata de trunchiul pulmonar cu cele doua ramuri ale lui: artera pulmonara
dreapta si artera pulmonara stanga si de cele patru vene pulmonare: doua drepte si doua stangi.
Trunchiul pulmonar porneste din ventriculul drept al inimii si duce la plamani sange sarac in oxigen, iar venele
pulmonare aduc sangele bogat in oxigen de la plamani la atriul stang al inimii. Trunchiul pulmonar si venele pulmonare
alcatuiesc vasele circulatiei mici, prin care se asigura schimbul permanent de gaze: cedarea bioxidului de carbon din sange in
aerul alveolar si trecerea oxigenului din aerul alveolar in sangele capilarelor perialveolare.
Artera pulmonara dreapta situata inaintea, apoi dedesubtul si in cele din urma postero-lateral fata de bronhia
principala, se divide chiar inainte de patrunderea ei in hil, in patru ramuri:
Ramura superioara (a lobului superior) da cinci diviziuni segmentare: apicala, pentru segmentul apical;
anterioara ascendenta si anterioara descendenta, pentru segmentul anterior; posterioara ascendenta si posterioara descendenta,
pentru segmentul posterior.
Ramura mijlocie (destinata lobului mijlociu) da doua diviziuni segmentare: laterala si mediala pentru
segmentul lateral, respectiv medial.
Lobul inferior primeste doua ramuri:
Ramura superioara, independenta, destinata segmentului apical.

Ramura inferioara, puternica, numita Pars basalis, care se distribuie celorlalte segmente ale lobului inferior,
dand urmatoarele ramificatii: bazala mediala, bazala anterioara, bazala laterala, bazala posterioara.
Artera pulmonara stanga este situata anterior, deasupra, apoi postero-lateral fata de bronhia principala, in hil se
divide in trei ramuri pentru cei doi lobi ai plamanului stang:
Ramura superioara (pentru lobul superior) cu cinci diviziuni segmentare: apicala si posterioara, pentru
segmentul apico-posterior; anterioara ascendenta si anterioara descendenta, pentru segmentul anterior; lingulara, pentru cele
doua segmente lingulare: superior si inferior.
Lobul inferior are o dispozitie arteriala identica cu cea din dreapta.
Ramura superioara, independenta, pentru segmentul superior.
Ramura inferioara, puternica, numita ca si la plamanul drept, Pars basalis; este destinata celorlalte segmente
ale lobului inferior: bazala anterioara, bazala laterala, bazala posterioara; mai este prezenta si ramura bazala mediala, chiar in
lipsa segmentului bronhopulmonar corespunzator.
Ramurile arterelor segmentare insotesc bronhiile si strabat impreuna segmentele bron-hopulmonare.
Ramificatiile lor ajung la lobulii pulmonari unde se dezvolta in reteaua de capilare perialveolare. O parte din aceste capilare
stabilesc legaturi cu capilarele arterelor din jurul bronhiolelor respiratorii.
Venele pulmonare se formeaza din reteaua de capilare, perialveolare, de unde transporta sangele bogat in
oxigen. Aceste vene realizeaza legaturi cu reteaua capilara bronhica apoi formeaza vene perilobulare, intrasegmentare si
intersegmentare (se remarca calibrul mare al venelor intersegmentare care strabat tesutul conjunctiv din jurul segmentelor).
Din unirea tuturor acestor afluenti se formeaza cate doua vene pulmonare la dreapta si la stanga: una
superioara si alta inferioara, care fac parte din pediculii pulmonari.
Vena pulmonara dreapta superioara primeste sangele oxigenat din lobul superior si mijlociu,
Vena pulmonara dreapta inferioara primeste sange din lobul inferior;
Vena pulmonara stanga superioara primeste sangele din lobul superior;
Vena pulmonara stanga inferioara primeste sangele din lobul inferior.
Vascularizatia nutritiva este asigurata de catre arterele bronhice (din aorta toracica) si artera toracica interna,
respectiv de catre venele bronhice (tributare venelor brahiocefalice la stanga si venei azigos la dreapta).
Arterele bronhice insotesc bronhiile si se distribuie peretilor acestora, peretilor vaselor pulmonare si stromei
pulmonare. Arterele bronhice ajung numai pina la nivelul bronhiolelor respiratorii; aici se termina in reteaua capilara din care
pornesc venele bronhice. Arterele bronhice nu asigura nutritia parenchimului respirator, a acinilor pulmonari; nutritia
parenchimului este asigurata de catre vasele circulatiei functionale, adica de ramurile pulmonarei.
Prin vasele bronhice trece circa l% din cantitatea de sange destinat plamanilor. In conditii patologice insa (de
ex.: insuficienta cardiaca) aceste vase pot drena pina la 80% din totalul sangelui pulmonar. Derivarea sangelui se datoreste in
aceste cazuri anastomozelor dintre retelele de capilare ale vaselor bronhice si ale vaselor pulmonare. Anastomozele sunt
foarte numeroase la fat si la nou-nascut, dar ele se oblitereaza cu varsta.
Venele bronhice se formeaza din reteaua subpleurala, din stroma pulmonara si din reteaua capilara din jurul
bronhiolelor intralobulare.

48. Inelele fibroase ale inimii, miocardul adult structura

49. Aparatul valvular al inimii

50. Arborele bronsic
51. Modificari dupa nastere in aparatul respirator
52. Etapele organogenezei aparatului respirator
53. Dezvoltarea arterelor
54. Pericardul fibros
55. Valvulele AV; muschii papilari si pectinati
56. Vena cava superioara + sistemul venelor azygos
57. Simpaticul toracal alcatuire, raporturi si distributie
58. Configuratia interna a ventriculilor
59. Anomaliile aparatului respirator
60. Diferentierea embriologica a endocardului
61. Fetele costala si mediadtinala ale plamanilor
62. Dezvoltarea inimii caractere generale
63. Structura miocardului atrial
B. ABDOMEN
1. Duoden forma, limite, diviziuni, fixare, configuratia interna
2. Bursa omentala + prelungiri
3. F icatul este cea mai mare glanda a aparatului digestiv, organ intraperitoneal plin, de consistenta ferma. Ficatul cantareste
la adult 1200-1500g cu vasele golite. Este situat in loja subdiafragmatica (hepatica) in hipocondrul drept. Este alcatuit din doi
lobi inegali, cel drept fiind de circa 6 ori mai mare decat cel stang.
Asezare : Este situat in cavitatea abdominala etajul supramezocolic in partea superioara dreapta, imediat sub diafragm, iar
lobul sau stang se intinde pana in epigastru. Locul ocupat de ficat se numeste loja hepatica.
Configuratia externa : Are forma unui semiovoid, asezat transversal in abdomen, cu lungimea de aproximativ 28 cm,
diametrul antero-posterior de 18 cm, inaltimea de 8 cm si greutatea de aproximativ 1400 g. are culoare rosie-caramizie,
datorita cantitatii mari de sange pe care o contine.
Ficatul prezinta trei fete :
a) Fata superioara (diafragmatica) este convexa in sus si vine in raport cu diafragmul si cu peretele anterior al abdomenului,
de aceea i se mai spune antero-superioara. Pe ea se observa lobul drept si lobul stang, delimitati de ligamentul falciform.
Lobul drept prezinta impresiunea arcului costal, iar cel stang intiparitura cardiaca.
b) Fata inferioara (viscerala) este concava si vine in raport cu : stomacul, duodenul, colonul, mezocolonul transvers,
rinichiul drept si glanda suprarenala dreapta. Pe aceasta fata se afla trei santuri :

santul antero-posterior (sagital) drept. Adaposteste in portiunea anterioara vezicula biliara,

iar in cea posterioara vena cava inferioara.

santul antero-posterior (sagital) stang. Adaposteste in portiunea anterioara ligamentul

rotund, iar in cea posterioara ligamentul Arantius.

santul transvers. Se intinde intre cele doua santuri sagitale.

Contine hilul ficatului format din elementele pediculului hepatic : artera hepatica, vena porta, ductul hepatic, limfaticele si
nervii.
Aceste santuri delimiteaza patru lobi : drept, stang, caudat si al lui Spiegel.
c) Fata posterioara o continua pe cea superioara si vine in raport cu peretele posterior al cavitatii abdominale la nivelul
vertebrelor T7-T11.
Mijloace de fixare : Sunt reprezentate de ligamente, vena cava inferioara si pediculul hepatic.

Structura : Ficatul este invelit pe peritoneul visceral (tunica seroasa), care se continua cu peritoneul parietal, din care se
formeaza ligamentele : coronar, triunghiular stang, triunghiular drept si falciform, acesta din urma continand in marginea sa
libera ligamentul rotund. Sub aceasta tunica se afla o membrana fibroasa (capsula Glisson) si apoi parenchimul hepatic.
Capsula Glisson patrunde in ficat prin hil, urmarind traiectul vaselor sanguine si formeaza pereti lamelari conjunctivi care,
impreuna cu reteaua vasculara impart parenchimul hepatic in lobuli.
Lobulul hepatic reprezinta unitatea anatomica si functionala a ficatului. Are forma unei piramide asezate cu baza spre
suprafata ficatului si varful spre interior. In sectiunea transversala are aspectul unui poligon cu 5-6 laturi. In structura lui
distingem: capilare sanguine, celule hepatice, canalicule biliare si filete nervoase vegetative. In centru are o vena
centroloculara, iar la periferie prin alaturarea a minim trei lobuli hepatici se formeaza spatiile portale (Kiernan). Aceste spatii
contin: tesut conjunctiv, o ramura a venei porte, o ramura a arterei hepatice, unul sau doua canale biliare, limfatice si filete
nervoase. Sangele circula de la spatiul port spre vena centrlobulara, iar bila din centrul lobului spre spatiul port.
Celulele hepatice sunt asezate in cordoane Remark, dispuse radiar in ochiurile retelei capilare intralobulare. Intre celulele
hepatice si peretele capilarelor se afla spatiul de trecere Disse. Intre celulele endoteliului vascular se situeaza celulele
Kupffer, fagocite ce participa la degradarea hemoglobinei. Intre cordoane se formeaza, prin simpla lor alaturare, spatii inguste
numite canalicule biliare, care nu au pereti proprii.
Spre periferia lobului, canaliculele biliare isi constituie un perete propriu, numit colangiola. Colangiolele din lobulii
invecinati se unesc intre ele si formeaza la nivelul spatiilor Kiernan, canalele biliare perilobulare. Canalele biliare periboluare
se unesc intre ele si dau nastere la doua canale hepatice drept si stang corespunzatoare celor doi lobi ai ficatului, care
parasind ficatul, la nivelul hilului, se unesc si formeaza canalul hepatic comun. Dupa un traiect de 3-4 cm, canalul hepatic
comun se uneste cu canalul cistic si alcatuiesc impreuna canalul coledoc, care se deschide in duoden, impreuna cu canalul
Wirsung, la nivelul carunculei mari.
Canaliculele biliare si canalele biliare perilobulare formeaza caile biliare intrahepatice, iar canalul hepatic comun si canalul
coledoc alcatuiesc caile biliare extrahepatice.
Acinul hepatic reprezinta subunitatea morfofunctionala a lobului hepatic. Este constituit din totalitatea celulelor irigate de
acelasi vas si care isi varsa bila in acelasi canalicul biliar.
Vascularizatia ficatului este realizata de:
a) Artera hepatica ia nastere din trunchiul celiac. La inceput continua directia acestuia si cand intalneste vena porta se
divide in doua ramuri terminale: hepatica proprie si artera gastroduodenala.

Artera hepatica proprie se divide la nivelul hilului hepatic in ramura dreapta si stanga. Da o
serie de colaterale: artera pilorica, artera cistica, ramuri terminale.

Artera gastroduodenala se bifurca in artera gastroepiploica dreapta si arterele

pancreaticoduodenale anterioara si posterioara.

b) Vena porta este trunchiul venos colector al sangelui din tractul digestiv subdiafragmatic, pe care-l aduce la ficat. Ia
nastere din vena mezenterica inferioara care dreneaza colonul stang. Acesta se varsa in vena splenica, care se uneste in
continuare cu vena mezenterica superioara (care dreneaza intestinal subtire, pancreasul si colonul drept) si care este
continuata cu directia spre ficat de vena porta.
Trunchiul venei porte format la nivelul vertebrei L 2, inapoia pancreasului, mai primeste : vena gastrica stanga, vena pilorica si
vena pancreaticoduodenala superioara dreapta.
Vena porta urca spre hilul ficatului unde se termina bifurcandu-se in doua ramuri :
Dreapta, scurta care primeste cele doua vene cistice si stanga, lunga care e in legatura cu cele doua vene obliterate, canalul lui
Arantius si vena ombilicala a ligamentului rotund.
Vena porta are o lungime de 8-10 cm si un calibru de 15 mm.

Venele suprahepatice : (4 grupe) principale si accesorii ajung la fata posterioara a ficatului, pe marginea venei cave.
Limfaticele ficatului sunt: superficiale si profunde.
Inervatia ficatului se face prin filetele nervoase simpatice pe care ficatul le primeste de la plexul celiac si filete nervoase
parasimpatice de la nervul vag prin micul epiplon.
Caile biliare extrahepatice:
Sunt constituite din :
a)

b)

Calea biliara principala reprezentata de canalul hepatocoledoc.

Canalul hepatic comun se formeaza prin unirea celor doua canale hepatice, drept si stang.
El coboara in marginea libera a micului epiplon si fuzioneaza, la nivelul marginii superioare
sau inapoia primei portiuni a duodenului, cu canalul cistic venit de la vezica biliara, formand
canalul coledoc. Aceasta descrie o curbura cu concavitatea spre dreapta si anterior si se
termina la nivelul treimii mijlocii a celei de a doua portiuni a duodenului. Masoara in medie
5 cm, iar calibrul este de 5 mm.

Canalul coledoc prezinta 4 segmente: supraduodenal, retroduodenal, retropancreatic si

intraparietal (in peretele duodenului). Se termina printr-un orificiu comun cu canalul
pancreatic, unindu-se cu acesta in ampula hepatopancreatica a lui Vater. In aceasta zona
exista o importanta formatiune musculara (sfincterul lui Oddi), a carei functionare corecta
asigura tranzitul normal al bilei spre duoden.

Calea biliara accesorie reprezentata de vezicula biliara si canalul cistic.

Vezicula biliara (colecistul) este un rezervor anexat cailor de excretie a bilei, in care aceasta se acumuleaza in intervalul
dintre pranzuri. Este situata in fosa veziculei biliare de pe fata vescerala a ficatului. Are o lungime de aproximativ 10 cm, o
largime de 4 cm si o capacitate de 50-60 ml.
Prezinta 3 portiuni : fundul, corpul si colul.
Fundul veziculei biliare constituie extremitatea ei anterioara si raspunde incizurii cistice de pe marginea inferioara a
ficatului. Pe viu, el se proiecteaza pe peretele abdominal anterior, in punctul unde linia ombilico-auxiliara dreapta intalneste
arcul costal. Este invelit in peritoneu si are o mare mobilitate.
Corpul veziculei biliare este partea aderenta la fata viscerala a ficatului. El se ingusteaza treptat spre col, ultima parte a sa
este denumita infundibul. Vine in raport in sus cu ficatul, iar in jos cu colonul transvers si cu duodenul. Fata superioara adera
slab la ficat printr-un tesut conjunctiv strabatut de vene porte accesorii. Ea se poate dezlipi usor in cursul operatiei de
extirpare a veziculei. Fata inferioara e acoperita de peritoneu si legata de colonul transvers prin ligamentul cistico-colic.
Colul formeaza extremitatea profunda si ascutita a veziculei biliare. Are forma conica si se continua fara o limita precisa cu
canalul cistric. Este liber, nu adera la ficat. In sus si in stanga vine in raport cu ramura dreapta a venei porte, iar in jos cu
portiunea superioara a duodenului.
Structura veziculei biliare : la exterior este acoperita de peritoneu (tunica seroasa). Sub aceasta se zareste un strat subseros
bine dezvoltat, de natura conjunctiva laxa. Urmeaza tunica fibro-musculara, formata din tesut colagel predominant si fibre
elastice, in care sunt cuprinse fibre musculare netede formand manunchiuri orientate oblic. Impreuna cu fibrele longitudinale
si circulare, acestea formeaza o retea in care fibre cu orientare diferita se continua unele cu altele. La interior vezicula este
captusita de tunica mucoasa formata dintr-un epiteliu simplu si dintr-un corion. Epiteliul contine celule absorbante cu platou
striat si putine celule calciforme. In regiunea colului se gasesc glande de tip mucos, al caror produs se amesteca cu bila.
Corionul este format din tesut conjunctiv lax si reticular. Epiteriul este impermeabil pentru pigmentii biliarii. Celulele sale
participa la procesul de resorbtie a apei (concentrarea bilei) si la elaborarea unor constituenti biliari (grasimi si colesterol).
Vascularizarea veziculei biliare este legata de vascularizarea ficatului :

Artera cistica, ramura a ramurii drepte a arterei hepatice patrunde in vezicula la nivelul gatului si se imparte in ramurile
dreapta si stanga.
Venele cistice (doua) sunt satelite arterei. Se varsa in ramura drepta a venei porte.
Limfaticele dreneaza in limfonoduluii gatului si limfonodulii marginii anterioare a hiatusului Winslow. De acolo ajung la
nodulii retroduodenopancreatici.
Inervatia veziculei biliare este facuta de fibre vegetative (simpatice si parasimpatice) care vin in plexul hepatic anterior.
Functiile veziculei biliare sunt urmatoarele : de rezervor, de concentrare si resorbtie, de secretie si de contractilitate.

Canalul cistic este cudat pe colul vezical; se indreapta in jos, la stanga si inapoi si se
termina in unghi ascutit in flancul drept al canalului hepatic, formand canalul colector. Lung
in medie de 3 cm, calibrul sau se diminua dinspre coledoc spre vezicula. Mucoasa de la
nivelul colului si a canalului cistic formeaza valvele semilunare Heister. La legatura dintre
col si canalul cistic se afla sfincterul vezicular.

icatul asezare, raporturi, descriere

4. Splina structura, vascularizatie, inervatie

5. Structura segmentara a ficatului
6. Esofagul abdominal limite, situare, raporturi. Orificiile cardia si pilor
7. Cavitatea peritoneala subdiviziuni, dispozitie peritoneu
8. Ligamentele ficatului
9. Pancreas configuratie externa, raporturi
10. Stomacul peritoneu, structura, vascularizatie, inervatie
11. Stomacul situare, limite, forma, configuratie externa, subdiviziuni
12. Ligamentele viscerelor etajului supramezocolic
13. Cec + apendice vermiform asezare, raporturi, descriere
14. Colon situare, configuratie externa, raporturi, vascularizatie, inervatie
15. Colon configuratie externa, structura peritoneu, marele epiplon
16. Jejun + ileon - configuratia interna + structura. Mezenterul; aspect, directie, raporturi
17. Vascularizatia nutritiva si functionala a ficatului si a cailor biiare extrahepatice
18. Lobulul hepatic. Pediculul vascular aferent al ficatului
19. Continutul vascular al mezourilor + ligamentele peritoneale abdominale
20. Proiectiile viscerelor abdominale la peretele anterolateral
21. Mezenteronul + mezocol transversal dispozitie, raporturi, ramuri, continut vascular
22. Dezvoltarea splinei. Anomalii
23. Dezvoltarea esofagului
24. Anomalii dezvoltare ficat
25. Formarea embriologica a veziculei biliare, a cailor hepatice
26. Pancreasul vascularizatie, inervatie
27. Stomacul peritoneu, structura, vascularizatie, inervatie
28. Formarea embriologica a logamentelor ficatului
29. Formarea embriologica a lobilor hepatici + functionarea ficatului embrionar
30. Anomalii in dezvoltarea veziculei biliare si a cailor biliare extrahepatice
31. Nodurile si vasele limfatice ale abdomenului
32. Dezvoltarea stomacului; anomalii
33. Anomalii ale tubului digestiv
34. Cloaca evolutie + derivate
The cloaca is a structure in the development of the urinary and reproductive organs.

The hind-gut is at first prolonged backward into the body-stalk as the tube of the allantois; but, with the growth and flexure of
the tail-end of the embryo, the body-stalk, with its contained allantoic tube, is carried forward to the ventral aspect of the
body, and consequently a bend is formed at the junction of the hind-gut and allantois.
This bend becomes dilated into a pouch, which constitutes the endodermal cloaca; into its dorsal part the hind-gut opens,
and from its ventral part the allantois passes forward.
At a later stage the Wolffian duct and Mllerian duct open into its ventral portion.
The cloaca is, for a time, shut off from the anterior by a membrane, the cloacal membrane, formed by the apposition of the
ectoderm and entoderm, and reaching, at first, as far forward as the future umbilicus.
Behind the umbilicus, however, the mesoderm subsequently extends to form the lower part of the abdominal wall and pubic
symphysis.
By the growth of the surrounding tissues the cloacal membrane comes to lie at the bottom of a depression, which is lined by
ectoderm and named the ectodermal cloaca

35. Dezvoltarea venei porte; anomalii

36. Stomacul + esofagul abdominal asezare, raporturi, descriere, topografie
37. Dezvoltarea ansei ombilicale [ mezenteronul]
38. Intestinul gros limite, traiet, diviziuni, configuratie interna si externa
39. Dezvoltarea tubului digestiv generalitati, derivatele + intestinul primitiv
40. Desfasurarea peritoneala pe o sectiune sagitala prin bursa omentala la barbat
41. Arterele lienale + ramuri origine, traiect, raporturi, distributie
42. Ductele hepatice + canalul coledoc. Ductele pancreatice
43. Peritoneul duodenal recesurile duodenale si paraduodenale
44. Ficat invelis, cai intrahepatice. Impartirea segmentara a ficatului
45. Dezvoltarea structurala a intestinului gros
46. Dezvoltarea duodenului + anomalii
47. Evolutia embriologica a venelor ombilicale si circulatiei hepatice
48. Splina dezvoltare, structura
49. Dezvoltarea ficatului; mecanisme de formare a lobulului hepatic
50. Ficatul configuratie externa, segmentarea dupa vena porta
51. Duodenul dezvoltare; vascularizatie, inervatie
52. Dezvoltarea structurala a intestinului subtire
53. Dezvoltarea metenteronului
54. Dezvoltarea cecului si a apendicelui vermiform
55. Colonul sigmoid asezare, raporturi, dispozitie peritoneala, vascularizatie, inervatie
56. Dezvoltarea pancreasului; anomalii
57. Vezica biliara + ductul
58. Jejun-ileonul structura interna, vascularizatie, inervatie
59. Pancreasul structura, vascularizatie, inervatie, ducte pancreatice
60. Duodenul configuratia interna, structura, vascularizatie, inervatie
6 Asigura circulatia functionala a ficatului;
Colecteaza sangele venos:
- din intreg tubul digestiv subdiafragmatic
- din pancreas
- din splina
FORMARE:
1.
Retropancreatic:
47%
din
cazuri;
- prin unirea trunchiului venos format de Vena lienala si Vena mezenterica inferioara (trunchiul spleno-mezenteric) cu Vena

mezenterica
- acesta este tipul clasic de formare al Venei porte, fata de care exista variatii;

superioara;

TRAIECT:
initial
are
traiect
retropancreatic,
apoi,
vena
porta
trece
posterior
de
prima
portiune
a
duodenului;
- ajunge in pediculul hepatic, unde este cuprinsa intre marginea libera a omentului mic, intre foitele ligamentului duodenohepatic;
RAPORTURI:
in
pediculul
hepatic
este
situata
in
planul
posterior;
- impreuna su celelalte elemente margineste anterior intrarea in bursa omentala (foramen epiplooicum);
anterior
si
la
dreapta
de
vena
porta
se
gaseste
canalul
coledoc;
- anterior si la stanga de vena porta se gaseste artera hepatica proprie.

1. Vena porta formare, traiect, afluenti

C.
1. Anatomia functionala si embriologia aparatului urinar

PELVIS

Sistemul urinar e format din 2 structuri antimere rinichi. Dou conducte musculo fibroase care conecteaz
rinichii de vezica urinar.

Rinichi

Uretere

Vezica urinar

uretr
Rinichiul produce urina reglnd astfel volumul i compoziia sngelui i a fluidelor organismelor.
Restul sistemului urinar este spedcializat pentru transportul urinii nafara corpului sau stocarea acesteia nainte
de a fi eliminat.
Sistemul urinar se dezvolt dintr-un mezoblast intermediar situat pe prile laterale ale embrionului, regiunea
paracardiac i preromben cefalica pn la nivelul eminenei caudale.
Mezoblastul intermediar dezvolt structurin nefron-like (nefridii) n care au loc procese de filtrare, reabsorbie
obligatorie, reabosorbie facultativ.
Mezoblastul intermediar este angiogenetic, edificnd componenta vascular a nefronului i este ina migrrii
celulelor crestelor neurale.
Din mezoblastul intermedia se formeaz succesiv, ntr-o secven craniocaudal:

pronefros

mezonefros

metanefros.

Pe msura ce strucuteere nefrice caudale se formeaz, cele craniale degenereaz.

Dezvoltarea rinichiului
Pronefrosul este o structur tranzitorie care ia natere din mezvbolastul intermediar corespunztor primelor 5-7
segmente cervicale.
Pronefrosul se dezvolt la nceputul sptmnii a 4-a din partea cranial cordonului nefrogen.
Cordonul nefrogen din regiunea cervical se segmenteaz n mase celulare independente numite nefrotoame.

2.
Structura
rinichilor
3.
Vezica
urinara

asezare,
raporturi,
dispozitie
peritoneala
4.
Anatomia
topografica
a
regiunii
celiace
5.
Trunchiul
celiac

raporturi,
origine,
sistematizare,
ramuri
6.
Vena
cava
inferioara

formare,
traiect,
raporturi,
ramuri

la
nivel
abdominal
7.
Raporturi
fetele
anterioare
ale
rinichilor
8.
Artera
gastrica
stanga

origine,
raporturi,
distributie
9.
Lojele
renale
,
raporturi
rinichi
10.
Peretii
canalului
inghinal
11.
Corticala
renala

structura,
vascularizatie,
inervatie
12.
Vezica
urinara

configuratie
interna,
structura,
vascularizatie,
inervatie
13.
Vasele
mezenterului
superior

traiect,
raporturi,
ramuri,
distributie
14.
Vascularizatia
si
inervatia
rinichilor
[fct
+
nutritiva]
15.
Vascularizatia
si
inervatia
sistemului
urinar
16.
Vena
cava
inferioara,
formare
si
raporturi
17.
Glandele
suprarenale

raporturi,
asezare,
structura,
vascularizatie,
inervatie
18.
Segmentul
lombo-sacral
simpatic
19.
Calice
+
pelvis
renal.
Pediculul
renal
20.
Orificiul
+
continutul
canalului
inghinal
21.
Afluentii
venei
cave
inferioare;
traiect,
raporturi.
Anastomoze
cavo-cave
22.
Vasele
il
interne,
formare,
raporturi
si
distributie
23.
Vasele
il
comune,
formare,
raporturi
si
distributie
24.
Dezvoltarea
aparatului
urinar

origine
si
momente
importante
25.
Muschiul
patrat
al
lombelor,
muschiul
ilipsoas
26.
Ureterul

traiect,
raporturi,
vascularizatie

fara
structura
27.
Vasele
mezenterului
inferior

traiect,
raporturi,
ramuri,
distributie
28. Spatiul pelvisului peritoneal la barbat impartire topografica [loje], dispozitie tesut conjunctiv, elemente continut
29.
Plexurile
nervoase
hipogastrice
30.
Ureterul

formare,
subdiviziuni,
structura,
vascularizatie,
inervatie
31.
delimitare,
continut
32. Situarea organelor abdominale pelvine in raport cu peritoneul + dependentele peritoneale margini, ligamentel,
plici
33. CorZona corticala sau cortexul renal inconjura la periferie zona medulara si prezinta un aspect
granular , datorita prezentei la acest nivel a glomerulilor renali. Ea este compusa dintr-o zona
ingusta, situata imediat sub capsula , denumita corticala subcapsulara sau cortex corticis si o zona
labirintica, ce patrunde intre piramidele lui Farrein, ca si si din prelungirile (coloanele lui Bertin),
care
separa
piramidele
Malpighi.
Datorita dispozitiei formatiunilor medulare si corticale, se delimiteaza lobii si lobulii renali. Lobul
renal este format dintr-o piramida Malpighi si din corticala care il incadreaza, fiind delimitat de
arterele interlobare ce trec prin axul central al coloanelor Bertin. Lobulul renal este constituit dintr-o
piramida Ferrein, impreuna cu substanta corticala care il inconjoara, delimitarea fiind facuta prin
arterele si venele interlobulare. ticala renala structura, vascularizatie, inervatie

34. Vase si nervi retroperitoneu sistematizare, raporturi

PATIU RETROPERITONEAL / espace retro-p6ritoneal / retroperitoneal space. NA: spatium
retroperitoneaie. S. cuprins Tntre seroasa peritoneala si peretele posterior al cavitatii abdominale.
S. r. contine viscerele retroperitoneaie (rinichi, glande suprarenale, uretere, duoden, colon
ascendent
si
des-cendent,
pancreas,
vase
mari
si
nervi).
35.
Rect
si
vezica
urinara
la
femeie

asezare,
raporturi,
aspecte
topografice
36. Artera hepatica comuna origine, traiect, raporturi, descriere, ramuri
Artera hepatica comunaOriginea:
ca ramura dreapta a trunchiului celiac, merge orizontalsi la dreapta.In regiunea retroperitoneala superior de pancreas, merge
apoi in plicagastropancreatica dreapta marginind impreuna cu cea stanga intrarea in bursa omentala. Apoi trece in partea
superioara a duodenului da ca ramura a gastroduodenala pe fata posterioara a bulbului duodenal.De aici artera
hepatica comuna se continua in pediculul hepatic sub numele de a hepatica proprie.A hepatica poate lua
nastere intr-un numar mai mic de cazuri direct din aorta ca artera hepatica stanga. Aceasta artera merge cu ramura
hepaticadin trunchiul vagal anterior printre foitele omentului mic si vascularizeaza lobul stang al ficatului.
In caz de interventie chirurgicala la nivelul stomacului cu sectionareao m e n t u l u i m i c s a u i n c h i r u r g i a
pancreasului pentru intrarea in bursaomentala se poate intercepta artera hepatica stanga si,
s e c u n d a r p o a t e apare necroza lobului stang hepatic.
Pe artera hepatica comuna se afla plexul nervos hepatic ce porneste din ganglioni hepatici semilunari.

37. Cai excretoare urinare

Caliciile mici sunt cai excretoare intrarenale, cu structura musculo-membranoasa, situate in pelvisul renal. Caliciile
mici au o lungime de 10mm si un calibru de 6-8mm. Acestea prezinta doua extremitati :- laterala, care se insera pe
papila renala ( in general numarul caliciilor mici corespunde cu cel al papilelor renale); - mediala care prin unire cu
alte calicii mici formeaza caliciile mari.

II. Caliciile mari

Caliciile mari au si acestea structura musculo-membranoasa, sunt de obicei in numar de trei, situate in pelvisul renal, si
prezinta doua extremitati- laterala, provenita din unirea caliciilor mici;- mediala, care se continua cu pelvisul renal. Caliciile
mari sunt : superior, mijlociu si inferior.

III. Pelvisul renal (bazinetul)

Este un organ musculo-membranos, atat intra- cat si extrarenal, cu forma de palnie turtita antero-posterior.Se proiecteaza la
nivelul procesului costiform al vertebrei L1.

Din punct de vedere al configuratiei prezinta:

- o baza, la formarea sa prin unirea caliciilor mici;

- un varf, care se continua cu ureterul;

- doua fete, anterioara si posterioara;

- doua margini, superioara si inferioara.

Raporturi -intrarenal - este elementul cel mai posterior al pediculului renal, avand anterior arterele si apoi venele.Uneori
posterior se poate situa o artera retropielica. Datorita pozitiei sale , abordul chirurgical in pielotomie se face prin posterior.

Extrarenal anterior-dreapta, portiunea descendenta a duodenului si vena cava inferioara/stanga, corpul pancresului;

- posterior- muschiul psoas.

IV.Ureterul

Ureterul este un conduct urinar lung, intins de la pelvisul renal pana la vezica urinara. Cele doua uretere conduc urina din
rinichi in vezica urinara. Ureterele strabat cavitatea abdominala si pe cea pelviana, paralel cu marginea laterala a muschilor
psoasi, fiind situate retroperitoneal. Ureterul este un organ tubular, lung de 25 30 cm la adult si de 5 7 cm la nounascut.Diametrul este de 3-6mm. Cand este gol, ureterul este turtit dinainte inapoi si aproape uniform calibrat. Traiectul
ureterului nu este rectiliniu. in general el coboara oblic in jos si medial.

38.
Rect
si
vezica
urinara
la
39. Rect configuratie interna, structura, vascularizatie, inervatie

barbat

idem

35

Rectul are doua portiuni : una pelviana , mai lunga si mai larga , numita ampula rectului , alta perineala , ngusta si mai
scurta numita canalul anal . Rectul prezinta n plan sagital doua curburi , una cu concavitatea anterioara , care urmeaza fata
anterioara a sacrului si alta cu concavitatea posterioara . Are aspect fusiform , deoarece cele doua extremitati sunt mai
nguste, iar portiunea din mijloc mai dilatata. Cnd este gol rectul are aspect aproape tubular. Suprafata exterioara prezinta
un aspect fascicular, carnos de culoare rosiatica. Lungimea rectului este de 12-14 cm din care 9-11 cm revin portiunii
ampulare si 3-3,5 cm revin canalului anal.

Raporturi : Ampula rectala este situata n partea posterioara a escavatiei pelviene , ntre vertebra S 4 si locul de insertie al
muschilor ridicatori anali, ocupnd loja rectala.
Loja rectala este delimitata astfel :

Posterior: sacrul si coccisul , pe care se insera muschii piriformisi coccigian

Pe partile laterale: muschii ridicatori anali

Anterior: se gaseste fascia prostatoperitoneana la barbat ; parametrul la femeie

n jos: loja este nchisa prin aderentele ridicatorilor anali si a fasciilor lor la peretii rectului

n sus: loja este nchisa n mod incomplet de peritoneu

n interiorul acestei loji, ampula se gaseste nvelita ntr-o teaca fibroasa, proprie, groasa, rezistenta, elastica, adeseori infiltrata
de grasime numita fascia rectala .
Canalul anal e cuprins n grosimea perineului si se deschide la exterior prin anus . Mijloacele sale de fixare sunt date de
aderentele la muschii ridicatori anali , transvers profund al perineului , sfincter striat extern ca si la fasciile si centrul tendinos
al perineului .
Ampula rectala prezinta o serie de plice longitudinale , pasagere existente doar la rectul n stare de vacuitate si care dispar la
rectul destins ; cteva cute transversale permanente numite plici transversale ale rectului sau valvulele lui Huston . n canalul
anal aspectul interior e caracterizat prin prezenta coloanelor , valvulelor si sinusurile anale .
Coloanele anale Morgagni sunt 8 10 plice longitudinale permanente , cu o lungime de 12 15 mm ce contin n axul lor un
fascicul de fibre longitudinale si ramuscule fine ale arterei si venei rectale superioare .
Bazele a doua coloane anale vecine sunt unite printr o mica plica semilunara a mucoasei, numita valvula anala Morgagni .
Numarul valvulelor este egal cu cel al coloanelor . ntre valvula si peretele canalului anal se delimiteaza sinusul anal
Morgagni . Acesta apare astfel ca portiunea inferioara nchisa n fund de sac a depresiunii (santului) dintre coloanele
Morgagni. Zona hemoroidala este o arie circulara a canalului anal , care corespunde portiunilor mai proeminente ale
coloanelor anale. O alta zona a canalului anal este pectenul sau zona intermediara, care are forma circulara, ncepe la linia
pectinata si coboara pna la nivelul liniei albe a lui Hilton. Dedesuptul liniei Hilton pna la anus se gaseste ultima zona a
canalului anal ce masoara 6 8 mm naltime .
Structura rectului : Tunica externa este formata din peritoneu si adventice . Peritoneul acopera numai jumatatea
anterosuperioara a ampulei rectale , adventicea acopera restul rectului si este formata din tesut conjuctiv lax.
Tunica musculara este alcatuita din :

Stratul longitudinal care se gaseste la exterior rezultnd din disperarea celor doua tenii de pe colonul sigmoid.

Stratul circular se gaseste profund si se ntinde pe toata lungimea rectului. La nivelul canalului anal fibrele circulare
se hipertrofiaza formnd sfincterul anal intern cu o grosime de 3 5 cm n afara lui, separat prin fibre longitudinale
se afla sfincterul anal extern.

Stratul submucos sau tunica submucoasa permite alunecarea mucoasei si contine retele vasculare, mai ales plexuri
venoase.

Tunica mucoasei: La nivelul jonctiunii rectosigmoidiene se face trecerea brusca ntre mucoasa usor rugoasa a colonului la
cea
neteda
a
rectului.
Inervatia: Inervatia somatica a rectului este asigurata prin ramuri din plexul rusinos pentru muschiul sfincterului extern la
portiunea superioara a ampului vine plexul rectal superior; la portiunea suoerioara a rectului vine plexul rectal mijlociu.
Inervatia vegetativa este asigurata prin plexul hipogastric

40. Schema sectionarii transversale prin etajul inframezocolic al cavitatii abdominale [dispozitia peritoneului si
descrierea
lojelor
renale]

41.
Plexurile
nervoase
vegetative
42. Cai excretoare intrarenale. Vascularizatia rinichilor

previscerale

abdomino-pelvine