Despre autor JENI (sau JENNY) ACTERIAN (1916, Constanta~1958, Bucuresti) de fapt Eugenia Maria Acterian, sora lui Haig sia lui Arsavir Acterian, ‘A facut primi 10 ani de scoalé la Notre Dame de Sion in Bucuresti. A dat apoi examenele, inclusiv pe cel de bacalaureat, in particular si s-a inscris la Facuitatea de Litere si Filozofie, pe care o va incheia in 1940 cu o tez de licenti pe 0 tem de logic’ matematicd: Rationamentul prin recurenté, Autoarea tezei este remarcati de profesorul Alphonse Dupront, directorul Institutului Francez, care fi promite 0 bursa ih vederea unui doctorat la Sorbona (nu-si va putea indeplini promisiunea din cauza declansariirizbotului) si it ofer& un scurt voiaj la Paris, in compania colegilor de facultate Ion Frunzett, Stefan Popescu, Eleonora Costescu, Simion Stolnicu s.. Nevoitd s8-si cdstige existenfa, este ajutati de Mircea Vulcdnescu, in caltatea sa de subsecretar de stat la Finanfe, si se angajeze pe un post de referent la C.A.RA. (Casa ‘Autonom’ de Finanfare si Amortizare). Se inscrie dup o vreme la Conservatorul de Arti Dramaticé (1947), sectia Regie. Totodatd, face asistentd de regie pe lingi Marieta (sau Marietta) Sadova, sotia hui Haig Acterian, si Liviu Cie la Teatrele Odeon, Municipal si Tineretuli, sub numele de scend Jeny Arnoti. Traduce piese din franceza si englez. Dupd ce ii ia diploma de regizor, pirdiseste postul de la C.A.F.A. si se angajeazi la Teatrul Municipal, iar ulterior la Teatrul Tineretului; regizeaz unele piese si in teatre de provincie. Se casdtoreste cu un tanr actor, dar c&snicia cu el o dezamageste in asemenea mésurd incat se cufund in ceea ce azi s-ar numi o depresie severd: timp de peste o lun’, se inchide in casi si, riméndind int-o mufenie absolut, nu mindnc& si nu face nimic altceva decat s& fumeze incontinuu. Revine apoi la o viat& normali, dar nu se duce ih provincie, unde fusese mutati cu shia, ci st acasd, traducdnd piese de teatru. Se imbolniveste de maladia Hodgkin (limfogranulomatoz malignd), pe atunci practic incurabili, i moare in varst& de numai 42 de ani, Desi opera ei cuprinde doar acest exceptional jurnal si un volum de corespondent’, ambele apirute postum, Jeni Acterian face parte cu siguranté din familia marilor intelectualiinterbelici. I-a cunoscut personal, de altfel, pe cei mai multi: Mircea Eliade, Eugen lonescu, Emil Cioran, Petre Tulea, Petru Comarnescu, Marieta Sadova, Constantin Noica, Alexandru Dragomir, Mihai Radulescu, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian etc. Nae Ionescu, Mircea Vulednescu $i alti profesori celebri in epocd au fost audiati de ea la facultate. A fost bund prieten’ cu Marieta Rares, Clody Berthola, Lucia Vasiliy, Nuni Dona, Rori Nasta si, mai ales, cu Alice Botez.Jeni Acterian Jurnalul unei fete greu de multumit 1932-1947 Text ales si note biografice de ARSAVIR ACTERIAN Editie ingrijita, traduceri din franceza, note bibliografice si prefata de DOINA URICARIU Editia a doua, revdzutaNota editurii Dreptul de publicare a prezentei editii a fost achizitionat de la Arhiva Culturala Romana (Arcultro), al carei presedinte, dl Fabian Anton, ne-a pus totodata la dispozitie editia Jurnalului lui Jeni Acterian pe care a publicat-o in 1998 la Editura Ararat si o serie de fragmente (datate 8 martie 1936, 21 mai 1936, 20 noiembrie 1936, 24 decembrie 1937, 30 iunie 1945, 5 iunie 1946, 3 iulie 1946) considerate inedite si aparute in revista Ararat (iulie 2005). Pentru aceasta a doua editie Humanitas a Jurnalului lui Jeni Acterian, am folosit drept baza editia princeps publicati de Doina Uricariu si Arsavir Acterian la Humanitas in 1991. Am revazut textul Jurnalului, fara a avea insa acces la original, si i-am adus o serie de modificari minore (actualizare ortografica, cateva interventii cu rol de clarificare a frazei, marcate cu paranteze drepte). Am inlocuit postfata din 1991 cu o prefata scrisé de Doina Uricariu special pentru acest volum, in care ingrijitoarea editiei ofera cititorului si, pana la urm, istoricului literar o multime de informatii nepretuite despre Jurnalul lui Jeni Acterian si publicarea lui. Am marcat in subsol notele bibliografice si traducerile extinse ale Doinei Uricariu cu initialele DU. Am adaugat in subsol traduceri ale tuturor cuvintelor si propozitiilor in limbi straine prezente in text, preluandu-le pe cele mai multe din editia Ararat; ele apartin probabil lui Arsavir Acterian, Acolo unde identificarea era certa, am completat in textul Jurnalului, intre paranteze drepte, numele de persoane, insa numai la prima lor ocurenta intr-un anumit fragment datat (astfel, Emil a devenit Emil [Botta], Al. a devenit Alfice Botez], M. a devenit M[arieta Sadova] etc.); am decis s completam doar prenumele, nu si numele de familie, in urmatoarele cazuri: Afrsavir] (si nu Alrsavir Acterian]), H[aig] (si nu Hlaig Acterian]), Jeni si nu Jeni [Acterian]; pentru identificarea persoanelor am folosit trimiterile la notele de subsol din editia Ararat si am apelat la o prietend a autoarei jurnalului, dna Nuni Dona, careia ii multumim si pe aceasta cale. Am alcatuit un Indice de nume pornind de la indicele din editia Ararat, pe care |-am imbogatit cu multe intrari noi. Am preluat din aceeasi editie, in Addenda, o serie de Scrisori schimbate de autoare cu prietenii ei si Caietul Clubului ,,Pana Trdésnita“. Din pacate, nu am dispus nici intr-un caz, nici in celalalt de textele manuscrise. Am decis sa nu preluam in textul Jurnalului fragmentele oferite drept inedite de presedintele Arcultro deoarece provenienta lor ni s-a parut incerta si, oricum, cantitatea de text adaugata ar fi fost prea mic pentru a fi perceputi de cititor. Despre modificarea titlului acestei noi editii a Jurnalului lui Jeni Acterian vorbeste pe larg Doina Uricariu in prefata.O revelatie a memorialisticii romGnesti jn anul 1991 am reusit s-1 conving pe Arsavir Acterian si publice Jurnalul surorii sale (care murise in urma cu 33 de ani) la Editura Humanitas, dupa o sedere de mai multi ani la Editura Eminescu, unde intentionase sa-] publice initial. Editia ingrijita de mine — cu fragmentele in franceza traduse si intreg volumul colationat cuvant cu cuvant, dupa manuscrisul original, raspandit in caiete, dar si pe foi volante — astepta dactilografiat, din ani ’80, s vada lumina tiparului. Stralucitul Jurnal, la a carui tiparire Jeni Acterian nu a consimtit niciodata, se afla de sapte ani in anticamera directiei Editurii Eminescu, pe care a impartit-o, in tot acest rastimp, cu editia in trei volume masive a scrierilor celuilalt frate al lui Arsavir, Haig Acterian, cu manuscrisul despre Mirare si cele doua Jurnale ale lui Arsavir insusi, cu Jurnalul sculptorului Ion Murnu si cel al lui Stefan Baciu, cu editia de Scrieri in mai multe volume a lui Vasile Bancila, toate predate de mine conducerii editurii, cu referate de sustinere, inainte de 1989. Jurnalul lui Jeni Acterian a aprut, asadar, in 1991 la Editura Humanitas, dar cu un titlu — Jurnalul unei fiinfe greu de multumit — usor modificat fata de cel din manuscris. Titlul original, Jurnalul unei fete greu de multumit, s-a pastrat in contractele pe care le-am semnat atunci, Arsavir Acterian si cu mine, cu editura. Modificarea s-a facut la sugestia lui Gabriel Liiceanu, care dorea sa protejeze lectura unui document de capatai al perioadei interbelice de orice interpretari ilicite sau caricaturale. in plus, atarna la vremea aceea, deasupra noastra si a traducatorului lui Heidegger in limba romana, orizontul Fiintei si al sintagmelor-pereche in-der-Welt-Sein, zum-Tode-Sein care tuteleaza sutele de pagini scrise de Jeni Acterian in limba romana si intr-o francezi ce suna ca o limba materna, tulburandu-ne la lectura prin valoarea lor premonitorie: ,,Cred ca e absolut imposibil s& nu mor tanara“, scrie undeva autoarea. Arsavir a consimfit si schimbe titlul, dar nu prea usor, asa cd am intervenit si eu ca sa-1 conving ca inlocuirea cuvantului fata cu fiin¢a il va ajuta pe cititor s4 inteleaga existentialismul unei remarcabile personalitati interbelice, dincolo de orice reductii la feminitate, adolescenta si chiar la (i) sau (a)moralitate. Dar in sinea mea stiam ca Jeni Acterian alesese un titlu aparent prozaic dintr-o oroare pe care a avut-o intotdeauna pentru cuvintele mari, oroare pe care au impartasit-o toti intelectualii vremii. Eugen Ionescu vitupera in volumul siu Nu sau intr-un articol intitulat «Contra literaturii» impotriva textelor lipsite de cuvintele adevarate, de cuvintele simple si nude, de chiuitoarele interjectii. Jeni Acterian nu s-a ferit de acest vesmant simplu al cuvintelor, de interjectii, de diminutive, mai ales in formulele de adresare. Dupa ce-si pierduse sora mult iubiti, Arsavir tnjea dupa strigatele de bucurie si horbota de interjectii si apelative alintate in diminutive care se revarsau ca o cascada cand Jeni isi intampina prietenele — ca o fata sau o adolescent neimblanziti. Cunoscand-o mai bine decat oricine pe autoarea Jurnalului unei fete greu de multumit, Arsavir Acterian se gandea sa revina la titlul initial la o viitoare editie. Oricum, nu inceta s& se intrebe daca face bine publicnd Jurnalul pe care stia ci sora lui voise de cateva ori s&-l arda. indoielile ii dispareau, cel putin pe moment, de indaté ce-i aminteam ca dactilografiase numeroasele caiete si c& lucrul de ingrijire a editiei, la care m& angajasem cu acordul lui, reprezenta deja o alegere: decizia absolut normala de a tipari unul dintre cele mai importante jurnale ale literaturii romane. Totusi Arsavir isi luase o serie de precautii. iti rezervase dreptul de a nu da in vileag toate persoanele care apareau in Jurnal doar cu initiala numelui mic: dorea s& protejeze acele personaje, in viata peatunci, care faceau parte din zona cea mai intima a marturisirilor. A refuzat din acelasi motiv s4 publice numeroase pagini pe care le-am citit pe atunci in original — si apoi chiar dactilografiate —, intre care si notatiile din anii 1948-1949. Pagina de titlu a editiei Humanitas din 1991 mentioneaza intervalul 1932-1949, desi textul cartii tiparite se opreste la 22 august 1947. Arsavir nu a dorit si publice mérturiile prea personale din urmatorii doi ani, s-a incdpatanat sd le scoata din text si nu a renuntat la decizia lui, asa cd am tinut si se precizeze, pe aceeasi pagina, ca textul a fost ales de el — cat si ce si apara — si mie mi-a revenit ingrijirea editiei. Am lsat cu premeditare cei doi ani in plus in subtitlul Jurnalului, vrand si se stie cumva ca exista o parte de text nepublicata. Nimeni dintre cei care lucrau la carte nu a observat micul meu subterfugiu, nici redactorul, nici corectorii, nici Arsavir Acterian. Cineva a remarcat totusi inadvertenta din editia princeps privind cei doi ani: H.-R. Patapievici, lector sagace, atent la text pana la ultima sa celula. inainte de a filma impreund emisiunea despre Jeni Acterian din serialul fnapoi la argument, difuzata in 22 martie 2007 la TVR, m-a descusut ex abrupto pe aceasti temi. Se pare insi cA din Jurnalul unei fete greu de multumit lipsesc si alte pagini. Nuni Dona, buna prietend a autoarei, mi-a spus ca este convinsa ca Jeni sau Arsavir au cenzurat cel putin un caiet al Jurnalului, caci in acesta nu exista aproape nici o referire la detentia lui Haig, la pachetele ce i se trimiteau la puscarie — lui si, intr-o vreme, si sotiei lui, Marieta Sadova —, dupa cum lipsesc orice notatii cu privire la cartea despre Moliére scrisa de Haig in detentie sau nu se face nici un comentariu despre interventiile Marietei pe langa Carol al II-lea pentru a-! scoate din puscarie pe sotul ei in schimbul unei decizii ce se va dovedi fatal, aceea de a merge pe front in linia intai (astfel ci Haig va fi ucis pe 8 august 1943, la Kuban). Nuni Dona este convinsa ca Jeni Acterian a scris in 1943 mai mult decat a aparut in Jurnalul publicat si cd nue posibil si se fi referit la tragedia lui Haig doar in 7 octombrie, cAnd i-a facut fratelui ei un memorabil portret scris in francez, evocdnd senzatia de a-l intalni zilnic in tramvai pe asasinul acestui intelectual ,,curat si inteligent*, ,,franc si nepatat“, ,,stupid de increzator si de naiv“ in persoana vreunui magistrat militar... ,,un nimic“, ,,un om de nimic“, nici mcar ,,fundamental rau“. jn 1998, la un an dup’ moartea lui Arsavir Acterian, Editura Ararat a reprodus editia ingrijiti de mine la Editura Humanitas, inclusiv traducerea paginilor scrise de autoare in franceza, fara sd mentioneze numele meu si nici faptul c& nu reproducea textul Jurnalului dup’ manuscrisele originale, ci dupa editia princeps Humanitas, folosind, cel mult, o dactilograma din cele sapte in care am multiplicat lucrarea destinata in mod expres acestei editii, ramasa la Arsavir. Singurele texte noi aduse de editia Ararat erau paginile de corespondenta intre Jeni Acterian i prietenii sai si Caietul Clubului ,,Pana Trdsnité“, cu desenele lui infantile, avangardist-suprarealiste, opera a lui Nuni Dona (cu numele de cod, ca membra a clubului, de Fita Barbacot). Dat fiind ca redactoarea Dirilor de seami ale Clubului era chiar Jeni (Jenny) Acterian, alias Allan Squire, merita sa fie date in facsimil paginile scrise de ea, astfel ca cititorul si observe grafia cu litere aproape verticale si ferme si o manierd de a scrie Ia fel literele I sie, u sin sau m, respectiv r si c, care mi-a dat acum peste 25 de ani atatea batai de cap in operatiile de colationare. Caietul Clubului, numit initial al ,,Penei negre“, dar rebotezat in Jurnal al ,,Penei Trasnite“ — nume pe care nu-l adopta si Nuni Dona, una dintre cele patru membre definitive, aldturi de Jeni Acterian, Lucia Vasiliu si Alice Botez -, lua de fapt in deradere miscarea legionara si discursul ei doctrinar ajuns la paroxism. Este un text urmuzian colectiv, un soi de cadavre esquis inventat de cele patru prietene care-si pun semnatura autografa la fiecare Dare de seama. Arsavir nu a dorit sa-l publice in editia princeps —desi era convins ca intregeste personalitatea lui Jeni, care avea menirea, cum spuneam, sa redacteze Darile de seam hilare, transcriind un dicteu automat —, dar publicarea lui in Addenda acestei a doua editii Humanitas mi se pare oportuna. Arsavir Acterian tinea enorm la caietele surorii lui. Mi-a povestit, de altfel, cd le-a salvat de trei ori de la o confiscare sigur. Trecusera prin trei mari perchezitii, prima chiar dupa indbusirea rebeliunii legionare de catre trupele Maresalului Antonescu, cand Haig Acterian, numit directorul Teatrului National in timpul guvernului condus de Horia Sima, fusese arestat si inchis in penitenciarul de la Lugoj. Multa vreme caietele lui Jeni au fost ingropate in pamént, intr-un cufar metalic care le-a protejat. Au stat acolo ascunse in perioada celei de-a doua detentii a lui Arsavir, 1959-1964. Cand acesta le-a scos la lumina, marginea unor caiete s-a atins de piméntul ce le tdinuise, p&tandu-se cAteva foi si hartia italian’ in care erau imbracate. Jeni noteaza in 13 februarie 1941: ,,Trecut pe la libraria italiana si cumparat 0 hartie frumoasa cu care mi-am legat caietul cu note si caietul Clubului («Pana Trasniti»)“. Nuni Dona mi- a confirmat ca era vorba de o hartie crem cu un desen fin de culoarea lucernei, hartie care mai imbraca in anii 80 unul dintre caietele dupa care am colationat dactilograma Jurnalului. Tin minte cd Arsavir mi-a ardtat niste pete ruginii — urme din lupta lui anxioasa si disperata de a salva caietele Jurnalului lui Jeni dupa moartea care o luase prematur, in 1958, cu un an inainte ca el sa fie inchis din nou. ($i-a ingrijit sora, de-a lungul bolii necrufatoare, cu un devotament unic si o suferinta retraita in paginile propriului jurnal, scrise intr-un caiet bleu-cenusiu, intitulat Jurnal despre Jeni Maria si datat 20 aprilie 1958-13 martie 1959, deci inceput cu opt zile inainte ca Jeni sA moar’.) Caietele ce alcatuiesc Jurnalul unei fete greu de multumit, peste 40 la numar, plus paginile volante, de regula transcrise de autoare intre copertile proteguitoare, au scapat si de perchezitia care precedase anii primei detentii prin care a trecut Arsavir, intre 1949 si 1953. L-am sfituit pe Arsavir si-si lase manuscrisele, inclusiv cel al Jurnalului lui Jeni Acterian, unei biblioteci de prestigiu sau Arhivelor Nationale si in nici un caz mie sau lui Bedros Horasangian, cum intentionase de mai multe ori, impins de o generozitate rara si de impulsuri emotionale. Regret insa cd nu l-am sfatuit sd-si pastreze si copiile dupa originale, desi imi amintesc cd am vorbit de soarta manuscriselor lui Eminescu, depuse de Maiorescu in 1904 la Academie si cartografiate abia opt decenii mai tarziu. O viitoare editie completa a Jurnalului unei fete greu de multumit, pe care m-as bucura s-o duc la capat, trebuie sd porneasca de la caietele originale, restabilind textul lor integral, si sa descrie caietele cu invelitorile lor din hartie, inclusiv carnetele cu antetul C.A.F.A. din anii cand Jeni lucra la Casa Autonoma de Finantare si Amortizare. Daca aceste caiete s-au pastrat in forma lor originala, asa cum le- am vazut in anii *80, si daca nu au fost rupte inadins foi din ele, atunci se vor putea adauga cel putin anii 1948-1949 care acum lipsesc. Dar, pentru c4 am citit acele caiete, pot spune ca partea cenzurata de Arsavir Acterian nu-i diminueaza Jurnalului lui Jeni nici unul dintre darurile luciditatii sau fervorilor. Numai Jurnalul lui Mihail Sebastian tinut intre anii 1935 si 1944, si el cu niste pagini pierdute, mai are valoarea acestui periplu memorialistic si document magistral de istorie cultural a anilor *30-’40. De fapt, Jeni Acterian si Mihail Sebastian sunt, in domeniul literaturii de frontiera, asemeni capului si pajurei unei medalii de valoare unica’. N-am spus moneda, ci medalie: cele doud Jurnale sunt fiecare in felul su un unicat exceptional, atat prin marturisirea despre sine, cat si prin cea despre o epoca. CAnd |-am intalnit prima oard la Paris pe Emil Cioran, inainte de mineriada din iunie 1990, i-am méarturisit cat ii sunt de recunoscatoare lui Jeni Acterian pentru ca, gratie jurnalului ei citit in manuscris in