Sunteți pe pagina 1din 8

Alcoolismul, denumit i etilism, este o intoxicaie alcoolic cronic, o stare patologic

determinat de consumul excesiv de alcool. Prin alcool se are n vedere etanolul.


Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oar de ctre medicul suedez Magnus Huss n
1849. n secolul 19 i la nceputul secolului 20 pentru dependena de alcool se folosea doar
termenul dipsomanie.
Alcoolismul este manifestarea, contient sau nu, prin care individul caut satisfacerea nevoii de
a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecine, pentru evitarea sevrajului sau a strilor
psihice neplcute. Consumul de alcool este determinat att de dependena fizic, ct i
dependena psihic.
Consumul necontrolat de alcool are repercusiuni asupra sntii i poziiei sociale ale celui care
bea. La fel ca i alte dependene, alcoolismul este privit ca o boal tratabil.
Dependena de alcool include patru simptome:

nevoia incontrolabil de a consuma alcool


pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur pahar de butur la o
ocazie deosebit
dependena psihic - simptome provocate de abinerea de la alcool, ca de exemplu
ameeli, grea, anxietate, tremurturi i transpiraie abundent
tolerana - nevoia de a crete cantitatea de alcool consumat pentru a-i simi efectele

Alcoolismul este o boal, nu un viciu. Este o boal progresiv, fizic, mental i spiritual,
incurabil, marcat de obsesia de a bea, n ciuda rului fizic produs de consumul de alcool. Este
o boal a negrii, n care bolnavul declar cu convingere "Eu nu sunt alcoolic!"- n ciuda tuturor
evidenelor.
Intoxicaia cronic, voluntar, prin consumarea repetat i uneori masiv de buturi
alcoolice reprezint un flagel social (o adevrat "pandemie toxic"), etanolul fiind inclus n
categoria "drogurilor sociale".
Profesorul american Elvin Morton Jellinek a realizat o clasificare a formelor de alcoolism:
1.

2.

3.

Bautorii de tip ALFA - Motivul principal al consumului: relaxare, destresare,


evadarea din stari de dispozitie neplacute. Acestia consuma alcool pentru a se
usura, incercand sa-si rezolve prin aceasta deferite probleme. In aceasta forma
inca exista control asupra consumului de alcool dar progresiv se poate instala
dependenta. Exemple: consumul unui paharel inainte de dans, inaintea unei
intalniri importante, seara acasa in fata televizorului, etc.
Bautorii de tip BETA - Motivul principal al consumului: obisnuinta de a asocia
orice situatie/eveniment cu consumul de alcool. Acestia consuma frecvent alcool,
cu diferite ocazii, fara a fi inca instalata dependenta. Totusi pot aparea anumite
acuze legate de complicatii organice datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de
stomac, etc.) Exemple: consuma alcool la nunti, botezuri, petreceri, sarbatori,
aniversari, etc.
Bautorii de tip GAMA - Motivul principal al consumului: nevoia psihica si
fizica de consum, in lipsa consumului apar stari psihice si fizice neplacute

4.

5.

(depresie, iritabilitate, nervozitate, melancolie, agresivitate, agitatie psihomotorie, dureri si indispozitii fizice). Acestia sunt dependenti de alcool in primul
rand psihic, dar si fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumata (dupa
primele pahare isi pierd masura, consuma in continuare, apare starea de ebrietate).
Exemple: consuma pe parcursul unei zile cu diferite ocazii, mai ales dimineata
pentru inlaturarea simptomelor neplacute (tremurul mainilor, greutatea vorbiri,
pierdera echilibrului) si seara pentru a putea avea un somn cat de cat confortabil.
Bautorii de tip DELTA - Motivul principal al consumului: nevoia fizica de a
consuma alcool, obisnuinta. Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand
fizic. Pot pastra o perioada mai lunga controlul asupra cantitatii de alcool
consumata (nu se imbata tare, dar nici nu pot renunta). De pilda: obiceiul zilnic,
ca dupa serviciu, cu colegii sa bea 2 beri la barul din cartier.
Bautorii de tip EPSILON (periodici) - Motivul principal al consumului:
decopensare, lipsa capacitatii de a mentine un echilibru, stare de epuizare sau de
depasire a resurselor functionale fizice si psihice. Acestia sunt dependenti de
alcool consumand necontrolat timp de cateva zile, avand, insa si perioade mai
lungi fara consum abuziv. Ca lungime de timp pauzele dintre episoadele de
consum pot varia intre cateva saptamani pana la 5-6 luni de zile. Exemplu: dupa o
pauza de 6 luni de zile, de revelion se incepe consumul si tine 1-2 saptamani,
persoana fiind aproape permanent in stare de ebrietate.

O alta categorisire a consumatorilor de alcool poate fi:


1.
Consumatori "sclavi ai grupului" - cei care nu pot spune NU grupului de
apartenenta; care doresc prin adoptarea acestui comportament sa fie acceptati
sau sa isi castige o anumita pozitie in grup: Beau fiindca si prietenii mei o fac;
Beau fiindca altfel ceilalti vor rade de mine!
2.
Consumatori sclavi ai propriei imagini - persoane care recurg la acest
comportament pentru a-si crea sau mentine o anumita imagine. Beau fiindca asta
fac barbatii!; Beau fiindca voi fi mai puternic si mai interesant!
3.
Consumatori sclavi ai propriilor slabiciuni - persoane care consuma alcool
fiindca cred ca acesta le va rezolva problemele. Am o groaza de probleme pe
care nu stiu sa le rezolv! ; Beau fiindca imi place!

Ce este dependenta de alcool ?


Elementul esential al dependentei de orice substanta il constiutie un grup de simptome cognitive,
comportamentale si fiziologice indicand ca individul continua uzul substantei in ciuda aparitiei
unor probleme importante in legatura cu substanta. Exista un pattern de autoadministrare repetata
care duce de regula la toleranta, abstinenta si la un comportament de luare compulsiva a
drogului. Dorinta ardenta este posibil sa fie experimentata de cei mai multi indivizi cu
dependenta de o substanta, daca nu chiar de toti.
Toleranta este definita ca necesitatea de cantitati tot mai mari de substanta pentru a
ajunge la efectul dorit. Ea se mai poate manifesta si ca resimitirea unui efect diminuat
considerabil prin continuarea uzului aceleiasi cantitati de substanta.
Abstinenta este o modificare dezadaptativa de comportament cu concomitente fiziologice
si cognitive care survine cand concentratiile sanguine sau tisulare ale unei substante se
diminueaza la acel individ care a mentinut un uz prelungit de cantitati mari de substanta. Dupa
dezvoltarea simptomelor neplacute de abstinenta, este posibil ca persoana sa ia substanta pentru
a-si usura simptomele sau pentru a le evita, facand de regula uz de substanta toata ziua, incepand
curand dupa trezire.

Dependenta fiziologica de alcool este indicata de prezenta simptomelor de toleranta sau


abstinenta. Abstinenta de alcool se caracterizeaza prin dezvoltarea de simptome de abstinenta
(hiperactivitate vegetativa, tremor marcat al mainilor, insomnie, agitatie psihomotorie, anxietate,
greata, voma) in decurs de 12 ore sau mai mult dupa reducerea aportului urmand unei ingestii
prelungite si excesive de alcool. Odata ce se dezvolta un pattern de uz compulsiv, indivizii cu
dependenta pot dedica perioade substantiale de timp obtinerii si consumarii bauturilor alcoolice.
Acesti indivizi continua sa faca uz de alcool in ciuda evidentei de consecinte adverse psihologice
sau somatice (depresie, maladie hepatica, etc.).
In consecinta alcoolismul sau dependenta de alcool este consumul de bautura alcoolica,
ocazional sau periodic, indiferent de mijloace sau consecinte asupra persoanei sau familiei, cu
scopul schimbarii starii de dispozitie sau acela de a evita starile neplacute fizice sau psihice
cauzate de sevraj.
De cele mai multe ori, persoanele care consuma abuziv alcool sau cele dependente de
alcool neaga sau refuza discutiile referitoare la consumul si problemele cauzate de dependenta de
alcool. Consumul de alcool poate cauza in timp dependenta psihica si dependenta fizica.
Semne ale dependentei psihice:
starile de indispozitie (frustrare, anxietate, stari depresive) sunt inlaturate prin
consum;
anticiparea consumului, planificarea consumului si a ocaziilor de a consuma;
evocarea cu placere a momentelor de consum, memoria momentelor placute;
in fata unor situatii limita sau a unor momente cu mare presiune emotionala
(deces, boala, divort, pierdere, castig, euforie) dependentul se gandeste automat la
consumul de alcool.
Semne ale dependentei fizice:
in lipsa consumului apare tremuratul matinal al mainilor si palmelor;
dificultati de coordonare a miscarilor, probleme de echilibru si de mers;
transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi;
durere de cap, tensiune, probleme cardiace;
tulburari de somn;
alte semne specifice sevrajului alcoolic.
Toate acestea dispar sau se amelioreaza imediat ce persoana consuma bautura alcoolica.
Consumul de substante in general si cel de alcool in special, parcurge mai multe etape:
o
consumul experimental, in care individul consuma substanta din curiozitate (ex.
la o petrecere);
o
consum regulat, in care individul consuma substanta la diversele intalniri cu
colegii, cunostintele, prietenii;
o
consum devenit preocupare, in care individul obisnuieste sa consume alcool in
multe situatii si cautarea acestor situatii devine in sine un scop;
o
dependenta, este faza in care intregul comportament este controlat de nevoia
organismului de a consuma alcool. Persoana nu mai este libera, este controlata
de substanta!
Indiferent daca este sub forma de bere, vin sau lichior, bauturile alcoolice sunt substante chimice
care afecteaza activitatea mentala, emotionala si comportamentala. Retineti ca alcoolul este un
drog puternic!!! Deoarece bauturile alcoolice sunt atat de comune si accesibile in cultura
noastra, uitam ca alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. Alcoolul devine
astfel un risc din ce in ce mai mare pentru ca poate fi acceptat si incurajat de catre cei din anturaj
si cel putin temporar ii poate face sa para si sa se simta mai mari. Consumul de alcool devine
deci un comportament format pe baza invatarii sociale.

Evolutia dependentei de alcool


Dependenta de o substanta, in general, parcurge mai multe etape pana se produce ca atare.
Etapele consumului sunt:

consumul experimental, in care individul consuma substanta din curiozitate (ex.


la o petrecere);

consum regulat, in care individul consuma substanta la diversele intalniri cu


colegii, cunostintele, prietenii;

consum devenit preocupare, in care individul obisnuieste sa consume alcool,


droguri, tutun in multe situatii si cautarea acestor situatii devine in sine un scop;

dependenta, este faza in care intregul comportament este controlat de nevoia


organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Persoana nu mai este
libera, este controlata de substanta!
S-au facut numeroase studii pe persoanele dependente de alcool iar cercetatorul E.M.
Jellinek a elaborat o descriere sintetica a evolutiei dependentei de alcool. Acesta prezinta evolutia
alcoolismului in patru faze:
1.
Faza pre-alcoolica
2.
Faza de debut
3.
Faza critica
4.
Faza cronica
In faza pre-alcoolica alcoolul este consumat ocazional, la petreceri, sarbatori, protocoale,
etc. In acest stadiu nu exista dependenta fizica si psihica. Dependenta se poate crea ori prin
consum de alcool repetat (insa multi consumatori in exces nu depasesc niciodata acest punct) ori
crescand cantitatea de alcool din ce in ce mai mult cu fiecare ocazie de consum.
In cea de-a doua faza, numita faza de debut, sunt "asigurate" de catre consumator toate
conditiile pentru dezvoltarea dependentei. Consumatorul manifesta urmatoarele simptome:
amnezie, consum de alcool pentru efectul in sine, acunderea alcoolului, preocupare fata de
alcool, sorbirea cu sete a primului pahar, sentiment de vinovatie privind alcoolul, evitarea
conversatiei pe tema alcoolului, aparitia amneziilor dupa aproape fiecare consum.
In faza critica, cea de-a treia, dependenta de alcool este deja instalata, iar alcoolicul
manifesta deja urmatoarele:
- pierderea controlului, persoana nu mai poate controla voluntar cantitatea de
bautura consumata, se pierde simtul masurii, se consuma pana la betie, ebrietate,
intoxicatie, coma alcoolical;
rationalizarea si justificarea consumului, negarea bolii;
grupul de consumatori devine o sursa importanta pentru respect si stima de
sine;
- comportament agresiv, remuscare si sentimentul de vina persistenta;
modificarea comportamentului, tulburari de comportament;
intreruperea relatiilor sociale;
- pierderea serviciului, incapacitatea de a prelua sarcini si responsabilitati;
- pierderea interesului pentru activitati casnice, hobbyuri, alte activitati;
re-interpretarea relatiilor personale;
auto-compatimire marcata, stari depresive;
- gandire irationala - crede fapte sau lucruri fara fundament real, interpretare
negativa;
- protejarea bauturii, neglijarea hranei, a igienei corporale si a aspectului fizic;

prima spitalizare, probleme medicale in urma complicatiilor date de consum;


gelozia alcoolica, scaderea capacitatii sexuale, impotenta;
consum matinal de alcool.

In ultima faza a dependentei, faza cronica, se considera de obicei ca din acest punct, nu
mai exista cale de intoarcere la "bautul controlat". In acest stadiu dependenta se manifesta prin:
- consum permanent de alcool - de unul singur sau in compania prietenilor de pahar;
deteriorare etica - sistemul de valori s-a modificat;
deteriorare reversibila a gandirii;
deteriorare sociala prin compania consumatorilor;
inlocuirea oricarei bauturi cu alcool;
tremuraturi, consum pentru evitarea sevrajului;
refuzul de a accepta starea de degradare fizica si psihica;
- psihoze alcoolice determinate de consumul de alcool: betia patologica, delirium
tremens, halucinoza alcoolica, gelozia obsesiva a alcoolicului, encefalopatia
Wernicke, sindromul Korsakov.

Evaluarea consumului de alcool


Chestionarul AUDIT (Alcohol Use Disorders Identification Test) este un chestionar destinat
masurarii alcoolismului in populatie, compus din 10 itemi. Chestionarul a fost proiectat si
realizat sub auspiciile Organizatiei Mondiale a Sanatatii in anul 1989, pentru depistarea in masa
a consumului riscant de alcool (asa cum este el definit de ICD-10). Este recomandat pentru a fi
folosit in institutiile medicale din sistemul ingrijirilor primare de sanatate. Chestionarul se
utilizeaza prin metoda completarii de catre pacient. In structura chestionarului sunt inclusi: 3
itemi referitori la cantitatea si frecventa consumului de alcool, 3 itemi referitori la dependenta de
alcool si 4 itemi pentru evidentierea problemelor medicale si psiho-sociale generate de consumul
excesiv de alcool. Fiecare item este cotat cu valori cuprinse intre 0 si 4 puncte. Scorul minim este
de 0 puncte, iar scorul maxim este de 40 puncte. Cu cat scorurile sunt mai mari, cu atat cresc
consumul si dependenta de alcool. Chestionarul nu identifica, nu detecteaza problemele din
trecut ale pacientului, referindu-se la ultimul ande viata.
Un alt instrument de identificare a bolii alcoolismului este chestionarul MAST. Dezvoltat in
1971, testul MAST (Michigan Alcohol Screening Test), este una dintre cele mai vechi si mai
precise unelte de screening pentru alcoolism disponibila astazi, eficienta in identificarea
consumatorilor dependenti cu o precizie de pana la 98%. cele 24 de intrebari care se regasesc in
testul MAST vizeaza autoevaluarea de catre pacient a problemelor sale sociale, profesionale si
familiale care sunt asociate cu consumul frecvent de alcool. Testul a fost special construit pentru
screening, pentru a evidentia, din populatia generala, pe acei indivizi care au o problema in
legatura cu consumul de alcool. Exista doua dezavantaje majore ale folosirii testului MAST in
comparatie cu alte teste de screening pentru alcoolism folosite astazi. Primul este legat de durata
de timp necesara completarii chestionarului, care fiind destul de lunga il face mai putin
convenabil pentru aplicare in situatii de triaj, de prim ajutor, sau de asistenta in sistem de
urgenta. Celalalt dezavantaj se refera la faptul ca itemii testului fac referire si pun accent mai
mult si mai degraba pe problemele intampinate de-alungul duratei de viata a pacientului decat pe
problemele sale curente. Aceasta inseamna ca acest test este mai putin probabil sa detecteze
fazele incipiente ale alcoolismului.
Testul CAGE (Cut-down; Annoyed; Guilty; Eye-opener) este un instrument de screening pe cat
de vechi pe atat de popular. Este un test foarte scurt, cu numai patru intrebari care
diagnosticheaza problemele cu alcoolul considerand intreaga istorie de viata a pacientului.

CAGE a aparut pentru ca desi sunt disponibile sute de teste ce pot fi folosite in screening-ul
pentru alcoolism, inclusiv unele foarte elaborate, cu pana la 100 de itemi, a fost nevoie sa fie
dezvoltate teste scurte si foarte scurte de screening pentru a incuraja folosirea lor in cabinetele
medicale de medicina de familie si nu numai sau in situatii de triaj, de prim ajutor, ori de
asistenta in sistem de urgenta. Dispensarele, cabinetele medicilor de familie si centrele de
urgenta pot oferi cea mai buna oportunitate de screening pentru pacientii alcoolici dar studiile
arata ca, chiar si la pacientii cu simptome clasice, abuzul de alcool este identificat doar in 30%
din cazuri in special din cauza aglomeratiei si a programului incarcat. Testele mai scurte nu pot fi
la fel de exacte sau de sensibile ca cele mai lungi dar ele ajuta mult in evidentierea consumului
nociv de alcool sau a dependentei de alcool care poate fi apoi evaluata in continuare cu multe
alte teste mai elaborate. Deoarece negarea insoteste, de obicei, probleme de abuz de alcool, testul
CAGE, la fel ca cele mai multe teste de screening de alcool, pune intrebari cu privire la
problemele asociate mai degraba cu consumul, decat cu cantitatea de alcool consumata. Doua
raspunsuri "DA" la testul CAGE indica probleme cu alcoolul.

Terapia alcoolismului
Se considera ca tratamentul celor care abuzeaza de alcool este dificil, deoarece consumul
prelungit al acestuia conduce la dereglari ale sistemului nervos central, consecintele facandu-se
simtite atat la nivelul procesarii informatiei, cat si in planul echilibrului emotional. Netratate,
aceste efecte conduc la cresterea abuziva si compulsiva a consumului care afecteaza toate
sectoarele vietii psihice si devine unica strategie de a face fata tulburarilor emotionale si
situatiilor stresante specifice vietii cotidiene.
Sunt subminate astfel toate resursele adaptative ale persoanei: forta ego-ului, vointa,
suporturile sociale, locul de munca, starea sanatatii si capacitatea de rezolvare de probleme.
Rezistenta emotionala a consumatorului scade foarte mult, reactiile sale afective capatand un
caracter imprevizibil din cauza tulburarilor de natura neurologica. Pacientul se identifica tot mai
mult cu rolul social de consumator de substante, structura sa psihica devenind tot mai rezistenta
la schimbare.
Din acest motiv, consumatorii de alcool reprezinta unul dintre cele mai expuse grupuri de
risc la situatiile de criza psihologica. Desi acesti subiecti resimt o serie de efecte negative in
urma abuzului de substante, ei sunt ambivalenti fata de terapie si, de regula, nu doresc in mod
real sa-si modifice comportamentul. Aceasta ambivalenta se manifesta si in cazul pacientilor care
au fost internati fortat pentru dezintoxicare.
O categorie aparte o formeaza acei pacienti care se prezinta la terapie la dorinta altei
persoane (membrii familiei) sau pentru alte probleme psihopatologice. Acestia au tendinta de a
nega sau minimaliza problema abuzului, fapt ce creeaza dificultati suplimentare pentru terapeut.
Abstinenta (renuntarea totala la consumul de alcool) este singura solutie pentru iesirea
din dependenta.
Alcoolismul se poate trata prin:
1. consiliere psihologica sau psihoterapie;
2. asistenta medicala - cura de dezalcoolizare;
3. tratament post-cura prin internarea intr-un centru de recuperare;
4. participarea regulata la grupuri de sprijin pentru dependentii de alcool.
Psihoterapia (consilierea psihologica) poate fi primul pas in tratamentul alcoolismului si
consta intr-o discutie confidentiala intre bolnav si terapeut. In cadrul sedintei de consiliere se
poate discuta despre problema dependentei, posibilele cauze ale acesteia, evolutia ei si mai ales
despre modalitatile de tratament ale dependentei. Consilierea psihologica ajuta persoana sa
inteleaga mai bine cauzele, aspectele fizice si psihce ale dependentei, sa dobandeasca incredere
si motivatie puternica pentru a parcurge un program de tratament cu scopul de a renunta la

consumul de alcool si pentru a mentine abstinenta se pot urma diverse directii de recuperare si
metode de tratament.
Una dintre problemele mari cu care se confrunta psihoterapia atunci cand este folosita ca
instrument de lupta imptriva alcoolismului este rezistenta pe care o opune clientul actului
terapeutic. Rezistentele reprezinta comportamente care vin in contradictie cu obiectivele terapiei
si au menirea de a contribui la conservarea vechilor structuri psihice dezadaptative. Acestea se
manifesta prin neparticipare sau participare limitata la terapie. Pacientii pot raspunde
monosilabic si superficial, nu-si indeplinesc sarcinile trasate de catre terapeut pentru indeplinirea
scopului si nu-si modifica stilul de viata. Uneori, ei evita sa discute problema reala, orientand
conversatia intr-o alta directie: problema mea reala este relatia cu prietenul meu".
Rezistentele se pot manifesta si prin tentativele de a face din terapeut un aliat sau,
dimpotriva, prin abordarea lui cu ostilitate. Terapeutul care lucreaza cu astfel de subiecti se afla
intr-o situatie conflictuala: in cazul in care il abordeaza pe pacient mai autoritar, acesta se va
retrage si va abandona terapia, iar in cazul in care cauta sa formeze o relatie terapeutica calda si
apropiata, risca sa valideze comportamentul patologic al acestuia.
Unii teoreticieni sunt de parere ca prima sarcina a terapeutului consta in crearea unui
cadru constructiv de colaborare si in elaborarea unui plan de actiune. Acesta nu trebuie sa ignore
datele clinice, dar nici sa-1 blameze pe pacient, tratandu-1 cu respect si intelegere, fara a ezita
insa sa abordeze subiecte neconvenabile. Cu alte cuvinte, atitudinea terapeutului trebuie sa
realizeze un echilibru intre acceptare si actiunile in directia schimbarii. Desi pacientii care au
probleme cu abuzul nu sunt la inceput dispusi sa discute aceasta problema cu terapeutul, ei vor
accepta sa abordeze alte aspecte care ii deranjeaza. Concentrandu-se asupra problemelor
pacientilor, terapeutul le va demonstra astfel faptul ca ii pasa de situatia lor in calitate de
persoane si nu neaparat ca alcoolici. Acest tip de abordare contribuie la realizarea unei bune
relatii terapeutice, pacientul devenind tot mai dispus sa faca dezvaluiri cu privire la problemele
sale legate de alcool.
Enumeram in continuare cateva din situatiile de criza pe care le poate experimenta un
alcoolic: consumarea unor supradoze si suicidul, pierderea locuintei, disparitia de la domiciliu,
pierderea locului de munca, pierderea unei relatii apropiate, afectiunile medicale, probleme cu
legislatia in vigoare. In lucrul cu o persoana aflata in oricare din aceste situatii psihoterapia are
rol hotarator pentru succes.
Dezalcoolizarea este necesara persoanelor care se afla in faza critica sau in faza cronica a
dependentei de alcool. De obicei dezalcoolizarea se realizeaza in sectiile de dezalcoolizare ale
spitalelor de psihiatrie si dureaza aproximativ 14-17 zile. In aceasta perioada pacientului i se
administreaza o medicatie pentru tratamentul sevrajului, reechilibrarea functiilor respiratorie si
cardiaca, corectarea hipoglicemiei, tratamentul complicatiilor sau al bolilor asociate (hepatita,
infectii acute sau cronice, tulburari neurologice, etc.). Acest tratament medicamentos se
adreseaza in special ameliorarii dependentei fizice. Dupa perioada de spitalizare se recomanda
continuarea tratamentului prin consiliere psihologica si/sau internare in centre de tratament,
pentru tratamentul dependentei psihice.
Alcoolismul si toxicomaniile sunt afectiuni psihice cu o larga raspandire sociala, care
determina o stare de deficienta psihica specifica, marcata mai ales prin dependenta bolnavului
fata de toxic. Prin gravitatea tulburarilor de personalitate pe care le determina, aceste droguri
afecteaza si sensul moral al comportamentului social al individului, ducand la aparitia unor
manifestari antisociale de tip aberant. In mecanismele sociogenetice ale toxicomaniilor, un rol
deosebit au carentele educationale, frustrarile afective, starile complexuale, mediile familiale
dezorganizate, presiunile in educatia copiilor, exemplul rau, lipsa de control psihoeducational in
perioadele de criza psihobiologica.
O etapa mult mai grea si anevoioasa este, in dezintoxicare, prevenirea recaderilor. Aici
sarcina terapeutilor se indreapta spre abordarea psihologica a bolnavilor, in primul rand, prin
cresterea motivatiei bolnavului pentru mentinerea abstinentei, obtinuta prin tratamentul anterior.

Exista o strategie referitoare la comportamentul bolnavului in raport cu ocaziile intempestive


pentru consumul de alcool dar si cu impulsurile pentru reluarea consumului, provenite din
conditionarea reflexa a unor situatii anterioare in care bolnavul era obisnuit sa consume alcool
(de ex. la sfarsitul zilei, dupa parcarea masinii in garaj, cocktail-uri, vizite "la tara", la prieteni
"cu cazan de tuica", etc), astfel de situatii trebuie incluse intr-o lista specifica pentru pacientul
respectiv, care va trebui sa evite momentele respective sau sa le compenseze prin "contramasuri".