Rmi mereu deschis soarelui, luminii, tinereii

Rmi o primvara toat viaa.

N. Iorga
Se desprinde uor un ultim bulgre de zpad de pe malul priaelor i se las dus de
vltoarea apelor n lumea necunoscutului. Ultimele frme de nea se ascund n pmntul
reavn. Dintr-un bulgre de hum s-a ivit un fir de iarb. Apoi altul, i nc unul, nct au
acoperit cmpia toat. Se ivesc cei mai ndrznei ghioceii, iar viorele mbrcate n
albastrul cerului i scot timide nsucul la lumina soarelui care, asemenea unui bulgre de
aur, i rspndete razele asupra pmntului puhav. Natura renvie din propria cenu. Ca
ntr-o diminea a vieii, e mare forfot: se aude zumzet de albini, bzitul gngniilor,
ciripitul psrilor. La nceput se aud glasuri mici de rndunici vorba poetului, dar care
prind curaj destul de repede i se las purtate de adierea vntului, un vnt nvalnic i otios.
Cele mai ndrznee rndunici, venite de departe, taie albastrul cerului ca nite sge i.
F-i timp primvara aceasta s intri n codru pentru a simi adevrata feerie a
primverii. Anume n mijlocul codrului poate fi perceput o tain sacr i o adevarat
minune cea de renviere a naturii. n snul naturii se uit problemele, triste ile, rutina
cotidian. i poi deschide fereastra sufletului, i umpli pieptul de aer cristalin. Primavara e
timpul cnd trebuie s ne ncoleasc n suflet sperana, dragostea, puritatea i ncrederea
ntr-un nou nceput. i dac vrei sa fugi de oameni, doar n natur poi s o faci, n alt parte
nu ai unde
n fiecare an, dup o iarn n care am conservat n noi cuvinte nespuse, gnduri
amestecate i jumati de gesturi, ntmpinm primavara ca pe nou fil a vie ii. Sub magia
lui Mrior, cavaler fermector i stpn al nnoirii, ne sim im prin i n vltoarea unei
fabuloase poveti n care putem gusta din licoarea Tinere ii fr btrne e i vie ii fr de
moarte. Primvara vine atunci cnd ne ateptm mai puin, exact ca bucuriile, i ne inund
sufletul cu voioie i parfum. Primvara are chipul pur al izvorului i mirosul de liliac.
Doamne, de-a putea s pstrez ntr-o sticlu mireasma primverii sau mcar aroma unui
piersic nflorit!