369

depaseasca radacina lui biolcgica si sa mearga mai departe indumnezeindu-se.

in
partea finala a lucrarii, Nichita vorbeste despre moartea omului. Locul unde
sufletele se odihnesc dupa moarte sunt sau raiul, sau iadul. "Pentru ca sufletele
pacatosilor sunt vi novate si condamnate, acolo un de sunt ele in iad, acestea stau in
niste locuri inrunecate, infricosatoare si lipsite de soare. Stau inchise in continuu ca
intr-o temnita, gasindu-se intr-o stare de mahnire, tristete si suspinuri dintre cele
mai grele, in timp ce memoria lor reia astfel si prezinta din nou faprele lor tara nici
un ascunzis, exact cum au fost infaptuite In viata".
Bibliografie: (Nichita Stithatul) Cuviosul Nichita, Despre sujlet, trad. de
Pr. Ion Andrei Gh. Tarlescu, Edit. Andreas, Bucuresti 2012; Idem, Viata Sfdntului
Simeon Noul Teolog, trad. de Ilie Iliescu, Edit. Herald; Idem, Cele 300 de capitole
despre faptuire. despre fire si despre cunostinta si Vederea duhovniceasca
a
raiului, In Filocalia 6, cu 0 introd. de Pro Prof. Dtru Staniloae; Voicu, Arhidiac.
Prof. Constantin, Patrologie. vol. 3, p. 246-248.

lS)Mihail Psellos
S-a nascut pe la anul 1018 In Nicomidia. Si-a format 0 cultura vasta, din
frageda pruncic A studiat teologia si dreptul, in scolile timpului. In vremea lui
MihaillY (l 034-1 041), imparatul Bizantului, a fost judecator, iar sub urmasul lui,
Mihail Y, a aj l!I1S chiar secretar imperial. In vremea lui Constantin IX devine 0
personalitate de prim rang. Deschide universitatea din Constantinopol,
unde preda
el insusi, fiind vestit In toata lumea de atunci pentru cursurile sale de filosofie. Este
atras de filosofia platonica, socotind pe Platon mai important decat Aristotel. Cand
adversarii il acuza pentru nccredinta, Mihail Psellos redacteaza propria marturisire
de credinta.
Acest autor este legat de conducerea
imperiului,
alcatuind cele mai
importante acte oficiale ale imparatului (novele, sentinte). In 1054 imbraca haina
monahala si apoi se retrage in manastirea de pe muntele Olimp din Bitinia. Dupa 0
vreme, paraseste manastirea, revenind in Bizant, spre nemultumirea
multora. In
vremea lrnparatului Isaac Cornnenul (l 057-1 059), Mihail Psellos intocmeste actul
de acuzare a patriarhului
1\1ihail Cerularie. Ocupa importante functii pana sub
Mihail VII, cac: moare la 107~.
Opera. Dintre scricrile exegetice amintim comentariile:
1)La Cdntarea
Cdntarilor; 2)La Suprascrierea
Psalmilor; 3)La Hexaimeron;
4)La cuvintele: S6
facem pe om dupa chipul si asemanarea;
5)Despre paradis; 6)De~pre pacatul
impotriva Duhului Sfdnt; 7) Scolii la scrieri ale Sfintilor Vasile eel Mare. Grigorie
Teologul, Grigorie a/ Nissei si roan Scararul .
Dintre cuvantari, amintim: 1)La Schimbarea
fa Fata; 2)La lntrarea In
Biserica a Maicii Domnutui;
3)La Sfdntul Arhanghel
Mihail; 4)La Sfdntul
Gheorghe;
5) Cuvdn tari funebre la Mihail
Cerularie,
sau Constantin
III;
6)Engomioane
/a Teodota (mama sa), imparatul Constantin IX Monomahul si la
loan Mavropos 01Evhaitelor; Ti'Irei cuvinte despre post.
Mihail
Psellos este ~i autorul
catorva
scrieri dogmatico-polernice:
l)inva(eltura d.: multefeluri (lucrare enciclopedica, tratand teme diverse); 2)Dialog

370

despre lucrarea demonilor (contra ereziei mesalienilor dualisti, care invatau

profund eronat ca Dumnezeu are doi fii, pe Hristos si pe Satana, adica binele si
raul; 3)Marturisirea de credinta; 4)11 capete teologice.
Dintre lucrarile imnografice ale autorului amintim Slujba inchinata
Sfdntului Simeon Metafrastul, diverse imne liturgice si un canon. A compus si
multe versuri religioase. S-au pastrat si 500 de epistole, pretioase pentru
cunoasterea istoriei si a culturii bizantine. In limba rornana s-a tradus Chronografia
sa (aici li numeste pe strarnosi i nostri sciti, mai ales pe cei din Dobrogea).
Bibliograjie: Mihail Psellos, Cronograjia, trad. de Radu Alexandrescu,
introd. si note de Nicolae Serban Tanosoca (lucrarea acopera perioada anilor 9761077, inclusiv c\omnia impararului Vasile II (976-1025), Edit. Polirom, Iasi 1998,
264 p. Lucrarea poarta si subtitlul Un veac de istorie bizantina (976-1077); Voicu,
Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 249-255.
16)Eutimie Zigabenul
Eutimie, sau Eftimie a fost un monah cultivat, pregatit teologic, bun retor.
A trait la Constantinopol, In vremea impararului Alexie I Comneanul, care i-a ~i
cerut sa formulcze un punct de vedere teologic impotriva ratacirilor pavlicienilor si
a bogomililor, ce se raspandisera In tot imperiul. A~a a aparut Panoplia dogmatica,
In 28 de capitole. Eutimie expune invatatura de credinta a bisericii despre
Dumnezeu, creatia lumii si soteriologie (cap. 1-7) si combate toate ereziile,
incepand cu cea a lui Simon Magul si mergand pana la pavlicieni, bogomili si
armeni (cap. 2]-28). Lucrarea a fost publicata In Tara Romaneasca mea de la
inceputul secolului al XVIIl-lea.
Alte lucrari dogmatice poarta titlul: Despre ziua in care a avut /oc Cina
cea de Taina ~i Impotriva mesalienilor sau evhitilor. Cuvantarile lui Eutimie
Zigabenul sunt Despre brdul Maicii Domnului, La Sfdntul Ierotei al Atenei si La
Sfdntul Apostol Toma. Mai cunoscute sunt lucrarile sale exegetice, talcuind
Psalmii, Epistolele pauline. precum si cele patru Sfinte Evanghelii. Eutimie
Zigabenul a scris si scolii In unele fragmente din lucrarile lui Dionisie Areopagitul
si mai ales la lucrari ale Sfantului Grigorie Teologul, precum: Cuvdnt la Teofania
Domnului, La Paste (Cuvdnuirile 28 si 45).
Tdlcuirea Evangheliei dupd Luca are ca principale capitole: despre pastorii
ce petreceau In camp (2); despre Simeon (3); despre cuvantul ce s-a facut catre
loan (5); despre ispitirea Mantuitorului (7); despre soacra lui Petru (9); despre cei
vindecati de fc lurite boli (I 0); despre slabanog (13); despre alegerea apostolilor
(16); despre filii vaduvei (19); despre pilda semanatorului (22); despre fiica mai
marelui sinagogii (25); despre Schimbarea la Fata a lui lisus (30); despre Marta si
Maria (37); despre fariseul care L-a poftit pe lisus la masa (42); despre bogatul
caruia i-a rodit tarina (46); pilda despre cele 100 de oi (56); despre bogat si despre
Lazar (59); despre fariseu si despre vames (62); despre Zaheu (65); despre talharul
care s-a pocait (81).
Bibliografie: Efthimie Zigaben, Tdlcuire fa Evanghelia dupa Luca, trad. de
Adrian Tanasescu-Vlas, Edit. Cartea Ortodoxa, Bucuresti 2006; P.G. 128-131;

371

Idem, Tdlcuirea Psaltirei (1), Ps. 1-5, trad. rom. Mitr. Veniamin, transliterare si
diortosire Mihail Iorgovan, Schitul rornanesc Prodromu, Sf. Munte Athos, 2001;
Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 260-261; Braniste, Pr.
Marin, Imprejurarile in care a fost alcdtuitd Panoplia (Panoplia dogmatica, in
Editio Princeps. Tdrgoviste 1710), In rev. M.O., nr. 7-811958, p. 501-510.
17)Teomact al Ohridei
S-a nascut in prima jumatate a secolului al XI-lea In insula Eubeea, din
Marea Egee. Era de neam grec. Unul dintre fratii lui era slujitor la Sfanta Sofia, In
Constantinopol. Teofilact studiaza la Universitatea din Constantinopol, fiind ucenic
al lui Mihail Psellos. ~i-a desavarsit studiile si a dimas ca profesor de retorica la
scoala patriarhala. A fost monah, diacon la Sfanta Sofia. A fost dascal al fiului
imparatului Mihail VII Ducas (1071-1078).
Teofilact a fost un bun cunoscator al Sfintei Scripturi, dar si al opere lor
Sfintilor Parinti. lucrari pe care el le foloseste la redactarea propriilor lui comentarii
scripturistice. A cunoscut filosofia greaca si latina. Pentru viitorul imparat
Constantin Ducas Porfirogenetul a scris lucrarea lnvatatura imparateascti
iBasilikos logos), un scurt manual de educatie moral-politica si de pedagogie,
necesar pregatirii celui ce avea sa ocupe tronul bizantin. Lucrarea lui Teofilact a
fost intrebuintata pentru alcatuirea invataturilor lui Neagoe Basarab catre fiul sau
Teodosie. Este un tratat scurt, despre educatia fiilor de imparati. Tanarul Constantin
Porfirogenetul cste indemnat sa imite pe mama sa, care a fost virtuoasa si
milostiva, intelegand adevarata masura a jertfei duhovnicesti, Sunt date exemple de
urmat din Scriprura.
in 6 ianuarie 1088, Teofilact rostea un cuvant de elogiu inaintca
imparatului Alexie I Comnenul si a curtii imperiale (din care aflam despre lucrarea
istorica a Anei Comnena, numita Alexiaday.
Prin anii 1088-1090, Teofilact ajunge arhiepiscop de Ohrida (azi orasul
Ohrid, in Macedonia, fosta republica a Iugoslaviei), pastorind peste slavi si vlahi.
Provincia fusese cucerita de Vasile II Bulgaroctonul. Teofilact era vazut de
enoriasii sai ca trimis al imparatului Alexie I Cornnenul, care le impusese biruri
grele, incat localnicilor Ie erau luati adesea copiii ca sclavi.
Teofilact a continuat sa fie gree in gandirc, dar a fost un parinte spiritual,
aparand pe pastoriti contra abuzurilor. Totodata a cornbatut pe pavlicieni si pe
bogomili. A hirotonit preoti educati, A rabdat el insusi nedreptatile la care a fost
supus. A castigat pe credinciosi de partea sa. De acum dateaza 0 colectie de 130 de
epistole, corespondents cu alti ierarhi bizantini, eu curtea imparateasca si eu fosta
imparatcasa Maria.
Teofilact a seris ~i un tratat Despre cele ce se imputd latinilor, sau Asupra
pldngerilor impotriva latinilor (P.G. 126), Desi trecuse putin timp de la schisma
din 1054, Teof lact arata mcderatie, desi nu face concesii apusenilor in privinta
invataturilor, ci apara credinta dreptmaritoarei biserici impotriva ratacirii FiIioque
si a primatului papal. Reaminteste ca simbolul niceo-constantinopolitan
nu
cuprindea Filioque.

372
Corespondenta lui Teofilact

permite reconstituirea
evenimentelor
istorice
ale vrernurilor acelea. Aflarn de acolo de pi Ida despre invazia armatelor apusese In
lliria ~i Bulgaria, la primele expeditii cruciate, 11inceputul sec. XII (P.G. 123).
Teofilact arata un simt pastoral si practic pronuntat. Cunoaste nevoile
bisericii si pe ale crestinilor ~i lucreaza pentru imbunatatirea
starii lor. Ia apararea
pastoritilor sai. Acum se petrece navalirea cumanilor, care au facut mult rau.
Impresionanta este 0 scrisoare de mangaiere trimisa episcopului de Vidin, care Ii
ceruse ajutorul, incurajandu-l: "Ai dusmani multi? Dar, desigur, nu mai cruzi decat
aceia care sunt prin partile accstea si care due 'in robie unul din cinci copii si ca pe
dobitoace obisnuiesc a-i ucide, din cinci sau din zece unul. .. 0 singura scapare este
si un singur leac la cei ce sufera, ca, desi din pricina atator necazuri ne-am intristat,
sa nu ne mai plangern, chiar de am suferi inca si mai multe suparari. Daca insa ne
vorn ruga si cu lacrimi vorn cere ajutorul lui Dumnezeu,
cred ca vom vedea
aratandu-se mila ~i indurarca Sa catre noi".
Din vrcmea pastoririi sale dateaza doua vieti de sfinti: Pdtimirea cefor 15
mucenici din Tiberiopofe (Strumita) (lucrare tradusa in limba roman a de episcopul
Gherasim Tirnus, cu acest titlu, aparuta in Bucuresti, la 1907 - Martirii din
Tiberiopole) si Viata Sfdntului Clement arhiepiscopul Bulgariei (+916; acesta era
socotit apostolul bulgarilor, P.G. 126). Teofilact, desi grec, era apropiat de viata $i
de traditia bisericeasca slava, fiind deschis fata de cultura popoarelor ce fusesera
convertite la crcstinisrn de Sfintii Chiril si Metodiu.
Dintre cuvantarile lui Teofilact amintim: Omilie la Evanghelia a XI-a a
invierii (la Utrenie); Omilie fa Intra rea in Biserica a Maicii Domnului si 0 alta La
Cinstirea Sfintei Cruci (to ate in P.G. 126).
S-au pastrat 14 poezii religioase ale lui Teofilact si doua poeme in cinstea
Sfantului Simeon Noul Teolog si a imnelor sale, pe care Ie recomanda spre lectura
tuturor.
Teofilact se arata asrfcl unul dintre cei mai mari scriitori bizantini, dar si ca
un sfant traitor <11 Evanghelici 'in propria viata, Se pare ca a murit pe 1a 1125-1126.
Inainte de a-si da sfarsitul, s-a lntors la Tesalonic.
In sinaxarele recente este pomenit la 31 decembrie (ex. Sinaxarul ingrijit
de arhimandritul Ioanichie Balan). Cuviosii Grigorie si Gherontie au tradus 'in 1805
Tdlcuirea celor patru Evanghelii a lui Teofilact, numindu-l pe acesta "dumnezeiesc
parinte", Iar V cniamin Costachi, in prefata acestei lucrari, 11 numeste "fericit".
Sfantul Nicodim Aghioritul a tradus din greaca, in greaca vorbita atunci talcuirile
Iui Teofilact la epistolele pauline (Sfantul Teofilact, arhiepiscopui Bulgariei, Cele

14 trimiteri ale Sfdntului, Slavitului si intrutotldudatului Apostol Pavel, cu

insemnari de Nicodim Aghioritul, trad. in romaneste de Mitropolitul Veniamin
Costachi, vol. L edirie ingrij it<1 de Mitropoiitul Atanasie Mironescu, Bucuresti, vol.
1,1904).
Exista si un alt Teofilact (+842), episcop al Nicomidiei, cu care este gresit
confundat.
Praznuirea
Iui Teofiiact,
facandu-se
Ja 31 decembrie,
la odovania
Praznicului Nasterii Domnului, nu are 0 slujba deosebita, citindu-se doar sinaxarul.

373
La indemnul imparatesei Maria, Teofilact a talcuit cele patru Evanghelii
(P.G. 123 si 124). De asemcnca, a talcuit Faptele Apostolilor, epistolele pauline si
pe cele sobornicesti. S-a ingrijit de cartile Vechiului Testament, explicand cartile
profetilor Osea, A vacum, Iona, Naum si Miheia (to ate in P.G. 125 si 126).
Talcuirea data de T eofilact la Sfintele Evanghelii a avut 0 larga circulatie
in Tarile Romane, In Bizant, Serbia, Grecia, Bulgaria si Rusia. Munca lui Teofilact
se caracterizeaza prin claritate si simplitate. Exegeza sa are rol de a zidi spiritual pe
crestini, facandu-i sa inteleaga sensul poruncilor evanghelice.
Teofilact vine in continuitatea traditiei patristice. Merge pe linia Sfintilor
Parinti anteriori lui, mai ales a Sfantului loan Gura de Aur, dar si a Sfintilor Vasile
eel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie al Nissei, Chiril al Alexandriei,
Dionisie
Areopagitul, sau Maxim Marturisitorul.
Uneori, talcuirea Iui Teofilact este una alegorica-spirituala,
Exegeza sa
poate fi socotit.i ca sinteza a invataturii Sfintilor Parinti. Teofilact explica textele
concis, da lamuriri utile $i vorbeste din propria experienta de traire crestina, Tine
cont si de tulburarile si invataturile gresite care erau sustinute in vremea sa.
Teofilact a talcuit Evangheliile dupa 1085 si, desi ele aveau ca destinatar
pe viitorul imparat Constantin, ce li fusese incredintat spre educare, aceste lucrari
sunt la fel de utile oricarui crestin.
Teofilact expune pe scurt intelesul istoric, moral, alegoric si anagogic al
versetelor scripturistice.
Principalii destinatari sunt crestinii simpi (Anagogic =
dupa 0 intelegere inalta).
Desigur, scrierile lui Teofilact, ca si majoritatea celorlalte lucrari exegetice
din perioada postpatristica
sunt putemic influentate de lucrarile de referinta ale
Marilor Parinti bisericesti. Totusi, cei mai importanti autori postpatristici, intre care
~i Teofilact, arata puternice elemente de originalitate,
cunoasterea
izvoarelor
literaturii cresi ine, inalta traire spirituala si stradania constanta de a apara invatatura
bisericii de ratacirile timpului lor.
lata cuprinsul pe scurt al Tdlcuirii Evangheliei dupd Matei: despre cartea
neamului lui Iisus Hristos, zarnislirea si nasterea Lui (cap. l ); magii de la rasarit,
fuga in Egipt, uciderea pruncilor de catre Irod, intoarcerea din Egipt si asezarea in
Nazaret (cap. 2); loan Botezatorul si botezul lui Iisus (cap. 3); despre ispitirea lui
Iisus, inceputul propovaduirii Lui, chernarca primilor ucenici si minunile Sale (cap.
4); predica de pe munte, fericirile si adevarata irnplinire a Legii (cap. 5); despre
milostenie, rugaciune si post ~i sa nu ne straduim numai pentru ce1e pamantesti
(cap. 6); sfarsitul predicii de pe munte, judecata semenilor, puterea rugaciunii (cap.
7); vindecarea unor bolnavi si linistirea furtunii de pe mare (cap. 8); alte vindecari,
invierea fiicei lui lair si ucenicii lui loan Botezatorul (cap. 9); chemarea apostolilor
~i trimiterea lor la propovaduire (cap. 10); marturia Iui Iisus despre loan, 1auda
Tatalui si chemarea celor impovarati (cap. 11); 0 vindecare facuta sarnbata si hula
impotriva Duhului Sfant (cap. 12); sapte pilde despre imparatia cerurilor (cap. 13):
taierea capului Sfantului loan Botezatorul, hranirea a 5.000 de oameni $1 umblarea
pe mare (cap. 14); femeia canaaneeanca (cap. 15); semnele timpului si marturisirea
lui Petru (cap. J 6); Schimbarea la Fata (cap. 17); cine este mai mare in imparatia

374

cerurilor si pilda datornicului (cap. 18); binecuvantarea copiilor si tanarul eel bogat
(cap. 19); pilda lucratorilor viei si vindecarea celor doi orbi (cap. 20); intrarea in
lerusalim (cap. 21); parabola nuntii fiului de imparat si dinarul cezarului (cap. 22);
mustrarea fariseilor si prezicerea daramarii Ierusalimului (cap. 23); venirea a doua
a lui Hristos ~i sfarsitul lumi i (cap. 24); pilda celor 10 fecioare si a talantilor (cap.
25); Cina cea de Taina, tradarea lui luda, lepadarea lui Petru (cap. 26); patimile si
ingroparea lui lisus (cap. 27); Invierea si aratarile Mantuitorului (cap. 28).
Exemple: De pilda, talcuind numele "Iisus", Teofi1act zice: "Numele
acesta Iisus nu este elinesc, ci evreiesc si se talcuieste Mantuitor. Pentru ca
evreieste Iao inseamna mantuire".
Explicand cuvintele rostite de Mantuitorul lui Petru: "Tu esti Petru si pe
aceasta piatra voi zidi Biserica Mea ... " (Matei 16, 18), Teofilact continua:
"Domnul Ii rasplateste lui Petru, dandu-i lui mare plata, a se zidi biserica pe
marturisirea lui. Caci, de vrcme ce Petru L-a marturisit pe El ca este Fiul lui
Dumnezeu, accasta marturisire va fi temelia celor ce cred, incat tot omul care vrea
sa zideasca (rid ice) casa credintei, sa puna ca teme1ie aceasta rnarturisire. Ca macar
milioane de fapte bune de am zidi, dar temelie nu vom avea dreapta marturisire,
subred zidim".
Desprc Invierea Dornnului citim: "Domnul a inviat a treia zi. Dar cum se
numara cele trci zile? Intnl al saselea ceas al vinerii a fost rastignit, de la acesta
pima la a1noualea ceas a fost intuneric, rastimp pe care sa-I socotesti noapte. Iar de
la al noualea ceas a fost lumina. Aceasta este 0 zi. lata deci 0 zi si 0 noapte. Iarasi,
noaptea de vineri si ziua sambetei, a doua zi si a doua noapte sunt. Iar noaptea de
sambata, pana cand se face de ziua, caci de la luminarea de zi toata ziua se numara,
iata a treia zi si a treia noapte. Inca si in alt chip poti sa socotesti ce1e trei zile:
vineri $i-a dat Dornnul duhul - aceasta este 0 zi; sambata a fost inmormantat aceasta este a doua zi: iar in noaptea duminicii, de cand se lumina de ziua, a inviat,
deci din parte se numara si duminica in loc de alta zi".
lata pe scurt si cuprinsul Tdlcuirii Evangheliei dupd Marcu: despre loan
Botezatorul, Botezul lui Iisus si ispitirea Sa (cap. 1); despre vindecarea unui
slabanog si chemarea lui Matei (cap. 2); a1egerea celor 12 apostoli (cap. 3); pilde
despre imparatia cerurilor ~i potolirea furtunii pe mare (cap. 4); invierea fiicei lui
lair si alte vindccari (cap. 5); trimiterea celor 12 apostoli si moartea Sfantului loan
Botezatorul (cap. 6); femeia canaaneeanca si fiica ei (cap. 7); alte vindecari si
marturisirea lui Petru (cap. 8); Schimbarea la Fata (cap. 9); binecuvantarea copiilor
si tanarul eel bogat (cap. 10); intrarea in Ierusalim (cap. 11); pilda lucratorilor viei
(cap. 12); daramarea lerusalimului si a doua venire a Fiului Omu1ui (cap. 13); Cina
cea de Taina, rugaciunea din Ghetsimani, prinderea lui lisus (cap. 14); judecarea,
rastignirea ~i ingroparea Sa (cap. 15); Invierea Domnului si Inaltarea la cer (cap.
16).
o frurnoasa talcuire da Teofilact pildei cu lucratorii viei: "Via este norodul
pe care l-a sadi t Domnul... (Ps. 79, 15-18) ... lar gardul este legea, care ii oprea pe
iudei sa se amestece cu altc neamuri. Tumul este temp1u, slavit fiind, iar teascul
este jertfelnicul unde se varsa sange. Norodul a fost dat lucratorilor, adica

375

dascalilor si stapanitorilor celor dupa vremi ai iudeilor. Sluga trimisa poate fi Ilie,
dintre prooroci, iar dupa accla pe altii, precum Miheia ... Iar a doua sluga, pe care
au improscat-o cu pietre ... , Oseea si lsaia, proorocii. lar a treia sluga ... , Daniil si
Iezechiel. Iar in vremurile din urma a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau, Care din iubire
de oameni s-a facut om ... Iar lucratorii cei rai, cunoscand ca Acesta este Fiul lui
Dumnezeu, L-au scos afara din vie, adica afara din Ierusalim si L-au omorat, caci
afara din cerate a fost rasiignit Domnul... Deci Domnul viei, Tatal Fiului Celui
ornorat ... ii va pierde pe Iucratori , dandu-i romanilor. Iar norodul 11 va da altor
lucratori, adica Apostolilor".
lata si cuprinsul pe scurt al Tdlcuirii lui Teofilact fa Evanghelia dupa
Luca: despre Bunavestire,
nasterea lui loan si cantarea lui Zaharia (cap. 1);
Nasterea Dornnului,
Taierea imprejur (cap. 2); predica lui loan si Botezul
Dornnului (cap. 3); incepurul predicii Domnului in Capemaum (cap. 4); pescuirea
minunata si vindecari (cap. 5); alegerea celor 12 apostoli si predica de pe munte
(cap. 6); alte minuni (cap. 7); pilda semanatorului si invierea fiicei lui lair (cap. 8);
marturisirea lui Petru si Schimbarea la Fata (cap. 9); samarineanul milostiv, Maria
si Malia (cap. 10); rugaciunea Domneasca (cap. 11); semnele vremii (cap. 12);
pilde despre imparatia lui Dumnezeu (cap. 13); pilda despre cina cea mare (cap.
14); oaia cea pierduta, drahma cea pierduta si fiul risipitor (cap. 15); bogatul
nemilostiv si saracul Lazar (cap. 16); vindecarea celor 10 leprosi (cap. 17); alte
pilde (cap. 18); Zaheu (cap. 19); pilda lucratorilor viei (cap. 20); banul vaduvei si a
doua venire (cap. 21); Cina cea de Taina si Ghetsimani
(cap. 22); Judecata,
rasrignirea, moartea si ingroparea (cap. 23); Invierea si Inaltarea (cap. 24).
Vorbind despre Zaharia si Elisabeta ca nu aveau copii, Teofilact zice:
"Ferneile drepiilor, chiar ~i cele drepte, de multe ori au fost sterpe, ca sa cunosti tu
ca legea nu cere multime de eopii trupesti, ci duhovnicesti. Si erau amandoi batrani
si cu trupul ~i eu duhul, pentru ca si cu sufletul imbatranisera,
adica sporisera,
suisuri in inima punandu-si (Psalm 83, 6) si zi avandu-si viata, iar nu noapte, ca
intru lumina urnbland cu bun chip".
Cand ingerul se arata lui Zaharia si spune ca loan va fi mare inaintea
Dornnului, Teofilact explica astfel: "Mare se fagaduieste ingerul ca va fi loan, ins a
Inaintea Dornnului, ca multi se zic a fi mari inaintea oamenilor, iar nu inaintea lui
Dumnezeu, prccum sunt fatamicii. lar mare va fi loan cu sufletul, precum mic cu
sufletul este tot eel care se sminteste".
Pilda sernanatorului
este talcuita astfel: "Iesit-a semanatorul inseamna ca
Fiul lui Dumnezeu a iesit dintru sanurile parintesti ... si s-a facut ararat, Si cine a
iesit? Semanatorul,
Cel Care pururea seamana, caci Fiul lui Dumnezeu
nu
inceteaza de a sernana pururea in sutletele noastre. Caci Domnul nu numai atunci
cand invata, scarnana, ci ~i prin zidirea aceasta si prin cele ce ni se fac noua in
fiecare zi, seamana In sufletele noastre semintele cele bune ... Iesit-a semanatorul
sa semene sarnanta sa, caci al Sau era cuvantul invataturii si nu strain. Pentru ca
proorocii cate le graiau, nu pe ale lor Ie graiau, ci pe ale Duhului ... Si semanand
EI, adica invatand, una a cazut langa cale. Nu a zis ca a aruncat-o semanatorul, ci

376

ea a cazut. Caci Semanatorul seamana si invata, iar cuvantul cade la cei care il aud,
iar acesti se afla ori cale, ori piatra, ori spini, ori pamant bun".
Talcuirea Epistolei cate Romani, realizata de catre Teofilact, are 16
capitole, In care autorul explica verset eu verset epistola paulina. Astfel, explicand
cuvintele: "Sfarsitul Legii este Hristos, spre indreptarea a tot eel ce crede" (Romani
X, 4), zice: "Fiindca mai sus Apostolul a numit chiar dreptate pe aceea din Lege,
evreii increstinati ar fi putut sa zica asa: inseamna deci ca noi am facut faradelege,
pentru ca am lasat dreptatea aceasta. De asemenea, evreii ce nu au crezut in Hristos
ar fi putut sa zica si ei: de vreme ce aceea din Lege este ehiar dreptate, desi nu am
savarsit-o acum, negresit 0 vom savarsi candva. De aceea, aici Apostolul rastoama
~iopreste acestc dona impotriviri, zicand ca "Hristos este sfarsitul Legii", fiindca
Hristos a savarsit ceea ce voia Legea, dar nu putea savarsi, anume faptul de a
indrepta pe om. Asadar, sa nu zici tu, crestin evreu, ca ai nelegiuit, fiindca ai lasat
credinta cea din Lege, caci chiar prin credinta in Hristos ai vazut implinitc intru
sine-ti voia si scopul Legii. La fel, nici tu evreule, care inca nu ai crezut, nu
nadajdui ca vei implini candva dreptatea Legii, fiindca numai Hristos este
irnplinitorul indreptarii acesteia. De aceea, daca vrei sa dobandesti indreptarea,
castiga-L pe Hristos prin crcdinta si vei castiga totul".
o alta cxplicatie frumoasa da el cuvintelor: "Sa nu va asemanati chipului
veacului acestuia, ci sa va schimbati la fata prin innoirea mintii" (Romani XII, 2):
"Sa nu ne asemanam cu lucrurile veacului acesta, fiindca niciunul din ele nu este
adevarat si statomic, ci toate sunt vremelnice... Sa nu va asemanati voi, crestinii
eei nernuritori $i vesnici, eu veacul acesta vremelnic si fara fiinta. Nici sa cugetati
lucrurile acestca. ei schimbaii-va
la fata cu innoirea necurrnata a mintii voastre,
adica totdeauna innoiti-va pe voi. De pilda: Ai pacatuit, crestine? Sa stii ca ti-ai
invechit sufletul si de aceea, innoieste-te prin pocaintal Ai savarsit vreo fapta
buna? Sileste-te a savarsi alta mai mare! Astfel, te innoiesti tot timpul, totdeauna
schimbandu-te la fata intru mai bine!".
Tdlcuirea lui Teofilaet la Epistola I catre Corinteni are 16 capitole. Aeolo
citim, de pilda. cum explica el cuvintele: "Sa nu fie credinta voastra intru
intelepciunea oarnenilor, ei intru puterea lui Dunmezeu" (I Corinteni II, 5): "Aici,
Pavel nurneste intelepciune a oamenilor euvintele induplecatoare si buna limbutie.
Iar putere a lui Dunmezeu numeste irnputcmicirea celor neputinciosi si goniti si
lucrarea minunilor, acelea care au intarit credinta ... corintenilor, iar nu retorica
induplecare si buna-limbutie".
Iar cuvi ntele: omul "duhovnicesc le judeca pe toate, iar el nu se judeca de
nimeni" (I Corinteni II, 15) Ie explica astfel: "Omul duhovnieesc le stie pe toate
cum sunt: si pe cele de fata, ca sunt vremelnice, si pe cele ce vor fi, ca sunt vesnice;
si a sa asezare, ca i~i va dobandi mantuirea, si asezarea eelor necredinciosi, ca se
vor munei. Pentru aeeea ii si judeca, adica Ii mustra, Dar el nu este judecat, adica
nu este mustrat de nici un necredincios; 1afel cum, de pilda, un om cu ochi sanatosi
si limpezi se vcde si pe sine, si pe cei care nu vad, iar orbul nu le vede nici pe ale
sale, niei pe ale altora".

-_._.------

377

Tdlcuirea lui Teofilact la Epistola a doua cdtre Corinteni are 13 capitole.

lata cum explica el binecunoseutele cuvinte: "Darul Domnului nostru Iisus Hristos,
si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirca'Sfantului Duh sa fie eu voi cu toti"
(II Corinteni XIII, 13): "Fiindca Pavel mai inainte i-a unit pe toti crestinii din
Corint, pe unii eu sarutarea. iar pe altii eu urarea, aeum se roaga, dupa obieeiul sau
din toate epistole1e sale, sa fie eu dansii darul Fiului, dar prin care ne-am rnantuit,
iar nu prin fapte1e noastre. Caci, pentru mantuirea no astra, Iisus Hristos S-a
junghiat, dupa darul Sau eel osebit, iar nu dupa datorie. Apostolul ii mai roaga sa
fie intre dansii si dragostea lui Dumnezeu-Tatal, cu care ne-a iubit si L-a dat pe
Unul Nascut Fiu1 Sau pentru noi. Si, ca si cum ar fi fost intrebat: De unde se
pricinuieste darul Fiului?, raspunde ca se pricinuieste din dragostea Tatalui. Si ce a
savarsit daru1 acesta al Fiu1ui si ce ne-a dat noua? Impa11a~irea Sfantului Duh, prin
care ne sfintim, prin venirea Sfantului Duh, facandu-ne partasi Lui si facandu-ne si
noi Duh, nu dupa fiinta, ci dupa Impartasirea Sfantului Duh. Unde sunt asadar cei
ee tagaduiesc dunmezeirea Sfantului Duh $i zic ca Acesta nu e Dumnezeu ... ? Caci
iata aici Pavel L-a numarat impreuna cu Tatal si eu Fiul".
Bibliografie: Sfantul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, Tdlcuirea Sfintei
Evanghelii dUPGI Matei, Edit. Sofia, Bucuresti 2007; din aceeasi serie, vol. II
cuprinde Tdlcuirea Sfintei Evanghelii dupa Marcu; vol. III cuprinde Tdlcuirea
Sfintei Evanghelii dupa Luca; vol. IV cuprinde Tdlcuirea Sfintei Evanghelii dupa
loan; Idem, Tdlcuire la Faptele Apostolilor, Edit. Sofia; Idem, Tdlcuirea Epistolei
catre Romani, Edit. Sofia, Bucuresti 2005; Idem, Tdlcuirea Epistolei 1 si Epistolei
a Il-a catre Corinteni, Edit. Cartea Ortodoxa, Bucuresti 2005; Prof. Dr. Ana
Kalavrias, Opera ermineutica U lui Teofilact de Ohrida in literatura romdna veche,
teza de doctorat, Universitatea Bucuresti 1986; Drd. Matei Coruga, Teofi/act de
Ohrida si opera sa In literatura teologica romdneascd, In rev. S.T., seria a II-a, an
XXV, nr. 9-10/1972, p. 714-724.
18)Eustapu al Tesalonicului
A fost diaeon la Sfania Sofia din Constantinopol $i profesor de retorica. A
sprijinit pe tincrii domiei de studiu. La 1175 a ajuns arhiepiscop a1 Tesalonicului,
indeplinindu-si cu pasiune menirea. A ridicat nivelul moral si teologic al
monahilor, indernnandu-i la studiu. A murit la sfarsitul secolului. Mitropolitul
Atenei si ucenicul sau, Mihail Acominatul a rostit un necrolog In cinstea sa. Opera
sa se gaseste in P.G. 135-136. A alcatuit comentarii la Iliada si Odiseea, folosind
izvoare literarc care s-au pierdut si un comentariu asupra lui Pindar, dovada a
eruditiei lui. Lucrarile sale tcologice sunt discursuri si dialoguri, dar si epistole (74)
importante pentru istoria monahismului bizantin iPrivire asupra vietii monahale) si
o lucrare morala Despre ipocrizie.
Bibliografie: Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 263-265.
19)1oan Zonaras
Scriitor din prima jurnatate a secolului XII si monah. A alcatuit
relatand evenimente de pana la 1118 si comentarii 1a canoane.

Cronica,

378

Bibliografie: Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin,

Patrologie, vol. 3, p. 265.

20)Alexie Aristen
Sau Alexie Aristin. A trait In secolul XII. S-a evidentiat pentru lucrarile
sale de comentare
a canoanelor.
Mai exact, 1a 1166, 1a cererea lui Manuil
Comnenu1 a prescurtat toate canoanele, intocmind un Nomocanon sau 0 Sinopsa,
dupa loan Zonara si inainte de Teodor Balsamon. A adaugat si 0 serie de legi ale
imparatului. Important pentru romani este faptul ca acest Nomocanon al lui Alexie
Aristen a constituit unul dintre izvoarele dupa care s-a intocmit Pravila Mare de la
Targoviste (1652), a monabului traducator Daniil Andrei Panoneanul. Lucrarea a
fost tiparita pe cheltuiala M itropolitului Stefan, cu titlul de lndreptarea Legii (sau
Pravila Mare, sau Pravila lui Matei Basarab). In Pravila Mare, Nomocanonul lui
Aristen este tradus aproape tot. El cuprinde canoane1e Sinoadelor ecumenice si pe
cele ale Sfintilor
Vasile
eel Mare, Timotei al Alexandriei,
Nicolae
al
Constantinopolului,
sau Nichita al Heracleei. La realizarea Pravilei Mari, In afara
Nomocanonului lui Aristen S-(1 folosit si Sintagma lui Matei Vlastares si altele.
Bibliografie: lndreptarea Iegii, sau Pravila Mare de fa Tdrgoviste 1652,
editie critica, Bucuresti 1962; Iorgu D. Ivan, Importanta canonica si juridica a
Pravilei de fa Tdrgoviste, In rev. S.T., nr. 9-10/1952, p. 561-579; Lector Dr. Iulian
Mihai Constantinescu,
recenzie la V1assios Phidas, Drept canonic - 0 perspective
ortodoxa, Iasi 2008, In rev. M.O., nr. 9-1212008; Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin,
Patrologie, vol. 3, p. 268.
21)Nichita Acominatul
Dupa locul nasterii, sc numeste si Coniatul. Se naste la jumatatea secolului
XII. Moare la 1210. Este un functionar important in conducerea bizantina a vremii.
Este istoric, orator si bun teolog. Lucrarea sa cea mai importanta
se numeste
Tezaurul Ortodoxiei, dupa modelul Panopliei dogmatice a lui Eutimie Zigabenul.
Preocuparea principals a autorului este cea de a combate erorile dogmatice cu
argumente rationale si patristice. Arata cunoasterea celor mai multi autori patristici
anteriori. Lucrarea are 26 de carti. Pleaca de la erezia lui Simon Magul si merge
pana in mileniul al doilea, eu disputele seeolului sau.
Bibliografie: Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 269-271.
22)Mihail Acominatul
A fOS1 frate al lui Nichita. S-a bucurat de sansa de a avea 0 cultura
deosebita. A fost conducator bisericesc al Atenei. Cand cruciatii au cucerit orasul la
1204, a fost inlocuit cu un episcop latin. S-a retras In insula Hios si a murit la 1220.
De la el s..au pastrat predici si discursuri, epistole si poeme (P.G. 140).
23)Teodor Balsamon
S-a nascut In deceniu I al treilea al secolului XII la Constantinopol.
A trait
din vremea lui Manuil I C0l1111enul (1143-1180) si pana la Isaac II Anghelos (11851195). A fost diacon si conducator al scolii de drept din Constantinopol
(nomofilax

379
- pazitor allegilor). Din 1193 a fost ales patriarh al Antiohiei, dar orasul se afla sub
stapanirea cruciatilor si Teodor a ramas la Constantinopol. A murit la 1199.
Preocuparile
sale s-au orientat In directia intocmirii unor comentarii la
corpusurile
canonice
existcnte,
de la canoanele
apostolice
si ale sinoadelor
ecumenice si pana la Sintagina lui Fotie. A restabilit, eu ajutorul Vasilicalelor
concordanta
intre canoane si legile iustiniene,
stabilind acordul intre legile
bisericesti si cele civile. A reprodus aproape In intregime comentariul lui loan
Zonaras. Pentru valoarea lui, Comentariullui Teodor a fost tradus in latina.
Teodor a alcatuit si 64 (66) de raspunsuri fa intrebari juridice, trimise
patriarhului
Marcu III al Alexandriei.
A raspuns si Ia intrebarile
legate de
dezbaterile pricinuite de Marea schisma din 1054. A alcatuit 0 Colectie de legiuiri
bisericesti (Colleetio constitutionum ecclesiastiorum). Comentariile
lui Teodor
Balsamon sunt inc1use in Pidalionul lui Nieodim Aghioritul. Alte epistole ale sale
sunt adresate monahilor.
Bibliografie: P.O. 104, P.O. 137, P.O. 138; Voicu, Arhidiac. Prof.
Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 272-273.

24)loan Vekkos
A fost un adept al politicii unioniste. A ajuns patriarh al Constantinopolului
la 1275, pana I'll 1282, cand a fost indepartat. Mai tarziu a fost anatematizat si
inchis. A murit la 1298.
Lucrarca cea mai importanta poarta titlul Despre unire si despre pacea
intre Bisericile vechii si noii Rome, in care sustinea ca Parintii antichitatii crestine
recunosteau invataturile latinilor, dar de la Fotie, invatatura lor a fost deformata.
Alta lucrare se numeste Despre pureederea Duhului Sfdnt. Sunt lucrari pline de
idei unioniste.
Bibliografie: P.O. 141; Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol.
3, p. 274-276.
25)Alexie I Comnenul
A fost J rnparat (1081-1118), intemeietor al dinastiei cornnenilor. A urmarit
sa imite exemplul lui Iustinian. S-a implicat In problemele religioase. A construit
biserici in Constantinopol.
Pentru a stavili atacul nonnanzilor,
a cerut ajutorul
Venetiei. A eliberat Macedonia de norrnanzi. A inlaturat si ocupatia pecenegilor. In
vremea sa se pctrece $i "razboiul scitic". A incercar sa impiedice constituirea unui
stat sarbesc, dar ~i recucerirea Asiei Mici de la turcii selgiucizi.
De la Alexie Is-au pastrat un Cuvdnt contra armenilor $i 0 Rugaciune in
versuri, iar de la fiica sa, Ana Cornnena, Alexiada.
Bibliografie: Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 277;
Dr. Stelian Marinescu, 0 novela de la Alexis Comnen privitoare la reorganizarea
bisericii, in rev. O.B., nr. 5-6/1978, p. 632-640.

380

26)Aretas
Nascut III Patra-Peloponez,
III Grecia,
pe la anul 850, intr-o familie
evlavioasa. lnainte de anul 886 devine ucenic al lui Fotie, la Constantinopol.
A
studiat operele lui Aristotel si Platon. Din 901 a fost arhiepiseop
al Cezareei
Capadociei. Pentru opozitia sa fata de casatoria (a patra) a lui Leon Filosoful, a fost
exilat, dar a revenit. A avut 0 atitudine oscilanta. Castigand increderea imparatului
Leon VI, a indeplinit misiuni diplomatice.
Aretas a luptat pentru reinvierea interesului contemporanilor
sai pentru
cultura clasica. mai ales a eelor 2 filosofi arnintiti. Biblioteea sa s-a pastrat, prin
manuserisele
copiate prin stradania sa, in biblioteei vestite din Apus, Athos,
Venetia, Atena, sau Rusia (ex. scrierile apologetilor greci, opere ale lui Platon ete).
A murit pe la 932-935.
Lucrarea teologica cea mai cunoscuta a sa este 0 Tdlcuire a Apocalipsei.
Este si autorul unor lucrari canoniee, a unor scrieri contra ieonoclasmului,
poeme,
panegince, sau senson.
Bibliografie: Voieu, Arhidiae. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 278280.

27)Nichifor Gregoras
S-a nascut pe la 1296 in Pont-Bitinia.
A primit din tinerete 0 educatie
aleasa, la Constantinopol
fiind vestit pentru stiinta sa. A jucat un rol important in
conducerea imperiului, dar se va retrage. A avut 0 disputa cu calugarul ealabrez
Varlaam. A deschis 0 vestita scoala publica la 0 manastire. S-a opus cu vehernenta
unirii cu biserica latina, mai ales la venirea delegatiei apusene, la 1334, la
Constantinopol.
Nichifor Gregoras a fost adversarullui
Grigorie Palama si al palamismului,
dar ~i adversarul lui Nicolac Cabasila. A murit la 1360.
Opera sa este vasta ~i enciclopedica.
De la el au rarnas 6 diseursuri
dogmatiee, contra lui Grigorie Palarna, despre energia di vina si lumina taborica. A
scris ~i mai multe lucrari "antiretice". A alcatuit lucrari exegetice, omilii, predici la
praznicele imparatesti. Importante sunt si vietile de sfinti scrise de Niehifor
Gregoras: Viata patriarhului Antonie Caoleas al Constantinopolului, cea a Sfintei
Teofana, a episcopului Joan din Heracleea Pontului, sau a Sfdntului Codrat. A
alcatuit si necrologuri.
A alcaiuit 0 valoroasa Istorie bizantina, in 37 de carti, de la 1204 la l359.
Importante
sunt ~i epistolele
sale, care contribuie
la intelegerea
mersului
evenimentelor
din timpul sau. A alcatuit un Comput Pascal, eu ocazia reformei
ealendarului.
Invataurra
sa este diferita de eea a Sfantului Grigorie Palama, care
distingea in mod real substanta si lucrarile lui Dumnezeu, esenta si perfectiunile
divine. Nichifor Gregoras nu face aceasta distinctie, ci considera ca in Dumnezeu
esenta si existenta sunt idcntice. in dezaeord eu latinii, le reproseaza acelora
eroarea Filioque. De asemenea,
ii acuza pe teologii isihasti ca nu cred In
transubstantiere si ca nu vad in darurile sfintite decat Trupul si Sangele Domnului.

381
Bibliografie: Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 285-291
28)Teo) ipt at Filadelfiei

S-a nascut la Niceea, pe la 1250. Cand imparatul Mihail VIII Paleologul a

incercat sa impuna unirea cu Biserica Romei (la 1275), Teolipt organizeaza
rezistenta fata de aceasta hotarare, A fost arestat, batut si inchis. A fost initiat in
isihasm de catre Nichifor Isihastul, traind si In rugaciune. Mai tarziu, Teolipt va fi
el insusi unul dintre dascalii Sfantului Grigorie Palama.
S-a dedicat vietii ascetice, langa orasul sau, Niceea, opunandu-se pe mai
departe unirii. Imparatul Andronic II Paleologul, urmasul lui Mihail VIII ii va
depune pe toti ierarhii unionisti, In 1283, Teolipt, la 33 de ani, va fi ales mitropolit
al Filadelfiei. In 1285, Teolipt a semnat Tomusul Sinodului din Vlaheme, ce
condanma pe loan Vekkos si Filioque.
In 1304, Teolipt a condus apararea cetatii asediate de turci. La fel s-a
intamplat si in 1310-131l. A scapat eetatea Filadelfia de la moartea prin
infometare, negoeiind paeea eu turcii. Prin toata activitatea sa, a luptat pentru pace
in Biserica si pentru unitatea ei, pentru incetarea neintelegerilor. Teolipt a murit in
1322.
A lasat 0 opera alcatuita din cuvantari duhovnicesti, ornilii, tratate si
epistole. A dar sfaturi duhovnicesti, povatuiri pentru monahi si a rostit omilii
duhovnicesti. Cateva titluri de lucrari: Cuvdnt despre ostenelile vietii calugaresti;
Cuvdnt despre lucrarea cea ascunsa intru Hristos; Despre veghe si rugaciune;
Despre linistire si rugaciune; lnvdtaturd despre indatoririle vietii de obste.
In Cuvantullui Teolipt despre ostenelile vie/if calugaresti citim: "Vietuirea
calugareasca este un arbore eu coroana inalta si foarte roditor. Radacina lui este
instrainarea de toate cele trupesti. Ramurile sunt neimpatimirea sufletului $i lipsa
oricarei alipiri de bunurile de care s-a departat. Iar rodullui 11constituie dobandirea
virtutilor", "Apusul soarelui aduce noaptea. Retragerea lui Hristos din suflet aduee
intunericul patimilor si fiarele cele nevazute 11sfasie. Cand rasare soarele, fiarele se
strang in ascunzisurile lor. Cand rasare Hristos pe cerul cugetului care se roaga,
toata alipirea lumeasca se departeaza si dragostea de trup dispare, iar mintea
porneste la lucrul ei, adica la meditarea eelor dumnezeiesti, pana seara".
"Vanturile ridica valurile marii si daca nu inceteaza vanturile, nu se
domolese valurile si nu se linisteste marea. La fel duhurile rautatii rascolesc
sufletul eelui neatent eu amintirea parintilor, a fratilor.i. si a tuturor celorlalte
inchipuiri ale placerii si poruncesc vederii, limbii si trupului intalnirea eu ele".
"Ia pilda de la intelcpciunea albinelor. Acelea, stiind di roiul viespilor le da
tarcoale, raman inlauntrul stupului si scapa de vatamarea atacurilor aeelora.
Socoteste intalnirile desarte ea pe niste viespi ~ifugi de ele ell toata sarguinta".
"Ceea ee este pentru oehi pupila si pentru limba rostirea cuvantului, aceea
este pentru minte pomenirea lui Dunmezeu si pentru eugetare rugaciunea".
"Psalmodiaza cu gura. Dar eu glas Iinistit si eu supravegherea mintii,
nerabdand sa lasi ceva necugetat din cele spuse. Si daca lti scapa ceva mintii,
repeta stihul ori ce cate ori se intampla asa ceva, pana iti vei avea mintea insotind

382
cele spuse". "Nu oeoli plecarile genunehilor. Caci pleearea genunehilor inchipuie
caderea pacatului de la noi ~i prilejuieste marturisirea lui. Tar ridiearea insearnna
pocainta, inchipuind fagaduinta unei vieti intru virtute".
Cuvdnt despre lucrarea cea ascunsa intru Hristos. Teolipt spune: "Pe eel
ce sc nevoieste eu pazirea poruneilor si staruieste In raiul rugaciunii si sade langa
Dunmezeu prin pomenirea
Lui neincetata,
Dunmezeu
11 seoate din luerurile
iubitoare de placere ale trupului si din toate miscarile simturilor si, facandu-l mort
patimilor si pacatului, 11 impartaseste de viata durnnezeiasca".
"Sa nu parasesti
rugaciunea din grija neputiniei niei macar 0 singura zi, pana ce mai rasufli, ca auzi
pe eel ce ziee: Cand sunt slab, atunei sunt tare (II Corinteni XII, 10). Caci facand
asa, te vei folosi mai mult ~i rugaciunea te va ridiea indata, eu impreuna-lucrare
a
harului. Fiindca unde este mangaierea Duhului, neputinta si trandavia nu raman".
Opera lui Teolipt este adresata atat monahilor, eat si, In general, tuturor
crestinilor. Esrc diversa ea tcmatica si profunda duhovniceste. Insista asupra rolului
rugaciunii, prin care Hristos rasare in inima noastra. Se refera mai ales la
"rugaciunea lui lisus".
Teolipt accentueaza
mai putin elementele exteme ale rugaciunii si mai
mult procesul interior, de unire a mintii eu Dunmezeu. Rugaciunea unifica puterile
sufletului divizat de pacat. Mintea omului devine templu allui Dunmezeu. Se simte
la Teolipt influcnta isihasmului.
Vorbeste si despre vi rtuti, mai ales cele monahale, preeum tacerea, sau
smerenia. Virtulile aeestea II ajuta pe crestin sa se desprinda de cele pamantesti.
Bibliograjie: P.G. 143; Filocalia VII; Teolipt al Filadelfiei, Cuviosul si
Marturisitorul
(1250-1322),
Cuvinte duhovnicesti, imne, scrisori, trad. de Diae.
Prof. Dr. loan I. lea Junior, Sibiu 2000; Voieu, Arhidiae. Prof. Constantin,
Patrologie, vol. 3, p. 291-297.

29)Srantul Grigoric Sinaitul

A trait intre 1255 si ] 346. A fost promotor al isihasmului. In 1282 a cazut
in rnainile tureilor, fiind dus in Siria. A fost rascumparat de crestini. A ajuns In
Creta. Aiei un monah batran l-a initiat In praetieile aseetiee. A mers la Athos, iar in
1327 la Tesalonie, imprcuna ell lsidor si eu Calist, viitorii patriarhi, initiind pe
crestini in practica rugaciunii curate. Mutandu-se dintr-un loc in altul, raspandea
aceasta metoda de rugaciune.
In 1335 ajunge In Baleani, intr-un loc muntos retras. Aici aduna multi
monahi in jurul sau. Zideste doua rnanastiri. Trimite la Tesalonic pe Isidor, viitorul
patriarh, ea sa fie model si calauzitor pentru mireni. Sfantul Grigorie Palama a fost
un teolog isihast, iar Grigorie Sinaitul un indrumator praetie al isihasmului, retras.
Cei doi au pastrat 0 legarura continua. Patriarhul ecumenic Calist a scris despre
viata Sfantului Grigorie Sinaitul. A fost publicata la 1811 la Neamt, in "Vietile
Sfintilor" pe noiembrie 27.
Sfantul Grigorie Sinaitul a avut si altfel de legaturi ell poporul roman.
Metoda sa de rugaciune neincetata a fost adusa la Tismana de Sfantul Nieodim.
Sfantul Grigorie Sinaitul a pastrat 0 corespondents
ell domnitorul
N ieolae

383

Alexandru Basarab. Isihasmul a influentat monahismul rornanesc. De asemenea,

atmosfera creai.i astfel a favorizat lupta imporriva asupririi turcesti. In textul gree al
vietii Sfantului Grigorie Sinaitul se spune ca el nu a lasat niciun loe neeereetat, nu
doar al greeilor, ei si al "sarbilor insisi si dineolo de ei".
Opera. Titluri: l)Capete dupa acrostih foarte folositoare, 137 fa numar;
2)Alte 7 capete; 3)10 capete despre linistire si rugaciune; 4)15 capete despre
liniste ,'Ii cele doua feluri de rugdciune; 5)Despre cum se cade a sta fa rugaciune.
Sfantul Parinte vorbeste despre caldura duhovniceasca ee insoteste
rugaciunea curata. Este un sustinator al experientei autentiee a prezentei lui
Dumnezeu.
Despre cum trebuie facuta rugaciunea, citim: "Dimineata sa semeni
samanta ta, zice Solomon, adica samanta rugaciunii. "lar seara sa nu inceteze mana
ta" (Ecel. XI, 6), ca nu cumva sa fie 0 vreme care sa desparta rugaciunea ta
continua si sa nu nimeresti ceasul in care sa fie auzita. Fiindca nu cunosti, zice,
care va ajunge la tinta, aceasta sau aeeea. Sezand deci de dimineata pe un seaun ea
de-o palma, aduna-ti mintea din partea conducatoare, in inima, si tine-o in ea.
Aplecandu-te apoi cu incordare, ca sa simti durere in piept, in umeri si in grumaz,
striga staruitor eu mintea, sau cu sufletul: "Doamne lisuse Hristoase, miluiestemal". "Fiullui Dumnezeu, miluieste-rna!" ... Dar zi mult fiecare jumatate, caci nu
trebuie sa le schimbi necontenit, din lene, fiindca plantele ce se rasadesc eontinuu
nu prind radacina, lnfraneaza-ti si miscarea plamanilor, ca sa nu rasufli In voie,
caci suflarea plarnanilor, care porneste de la inima, intuneca mintea si risipeste
cugetarea, rapind-o de acolo ... Iar de vezi ivindu-se sau luand chip in rnintea ta
necuratiile duhurilor sau ale gandurilor, sa nu te sperii. Chiar daca ti se arata
intelesuri bune de ale lucrurilor, nu le baga in seama. Ci infranandu-ti rasuflarea, pe
cat e cu putinia, si incuind mintea in inima si savarsind neincetat si staruitor
chemarea Dornnului Iisus, sa le arzi $i sa Ie opresti pe acestea, iar pe ei sa-i
biciuiesti in chip nevazut prin dumnezeiescul nume".
.Depre felul cum trebuie sa se zica rugaciunea", citim: "Dintre parinti, unii
o zic in intregirne: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-rna".
Altii, jumatate: "Iisuse, Fiu I Jui Durnnezeu, miluieste-rna", ceea ce este mai usor
pentru neputinia mintii. Caci aceasta nu poate sa zica in chip tainic, singura de la
sine "Dornnul Iisus", intru curatie si in chip desavarsit, decat in Duhul Sfant (I
Corinteni XII, 3). Altfel va face aceasta balbaindu-se ca un copil, neputand sa 0
zica articulat. Dar nu trebuie sa schimbe des cuvintele rugaciunii, din nepasare, ci
cu ragaz, :fara intrerupere, Iarasi unii parinti invata sa se faca rugaciunea cu gura,
altii cu mintea. Eu 0 zic eu amandoua. Caci uneori slabeste mintea a 0 grai,
lenevindu-se, iar alteori gura. De aceea, trebuie sa ne rugarn si eu gura $i eu mintea.
Dar trebuie sa 0 spunem linistit si tara zgomot, ca nu eumva glasul sa tulbure
sirntirea si ateniia mintii si sa le impiedice. Aeeasta pana ee mintea, obisnuindu-se
eu lucrarea, va inainta in ea si va Iua putere de la Duhul sa se roage in intregime si
cu putere. Atunci nu mai e de trebuinta sa se rosteasca cu gura, dar nici nu se mai
poate. Atunei ajunge sa se faca toata luerarea numai Cll rnintea".

384
Desprc cum trebuic sa se cante citim: "Unii canta putin, altii mult, iar altii
deloc. Tu nu canta nici mult, caci aceasta aduce tulburare, dar nici nu lepada cu
totul cantarea, pentru moleseala si nepasarea care se nase din aeeasta. Ci urmeaza
celor ce canta putin. Caci in toate eea mai buna e masura, dupa cuvantul
inteleptilor. Cantarea multa este a celor ce se indeletnicesc
eu faptuirea, pentru
necunostinta si pentru osteneala; nu a celor ce se linistesc, carora Ie ajunge sa se
roage numai lui Dumnezeu, 'ill inima, ~i sa se abtina de la ganduri. "Linistea, zice
Scararul, este lcpadarea intclesurilor sensibile si inteligibile". Caci, daca isi desarta
mintea toata puterea in multa cantare, slabeste de nu se mai po ate ruga cu tarie si
eu sarguinta",
Despre mancare scrie: .Jar despre pantece, imparatul patimilor, ee sa zic?
Daca poti sa-I faci ca m011 si sa-l arnortesti, sa nu slabesti in aceasta lucrare. Pe
mine m-a stapanit, iubitulc, si-i slujesc ea un rob. EI este impreuna-lucratorul
dracilor si salasul patimilor. Prin el vine caderea noastra si prin el invierea, cand e
pus in buna randuiala.
Prin el am cazut din prima si din a doua einste
dumnezeiasca.
Caci stricandu-ni-se
cea de la inceput, am fost innoiti iarasi in
Hristos (prin botez). Dar iata am cazut din nou de la Durnnezeu, pentru nepurtarea
de grija de porunci, care pazesc si sporese harul, cand inaintam. Am cazut, desi
nestiind aceasia. ne mandrim, socotind sa suntem eu Durnnezeu.
Parinti i au spus ca sunt multe deosebiri intre trupuri ill privinta hranei.
Unul are trebuinta de putina, altul de multa hrana, pentru tinerea puterii sale firesti,
fiecare indestulandu-se
dupa puterea si deprinderea lui. Dar eel ee se linisteste
trebuie sa fie totdeauna in lipsire, nesaturandu-se.
Caci ingreunandu-se
stomacul si
tulburandu-se prin aceasta mintea, nu mai poate zice rugaciunea cu tarie si curatie.
Ci biruita de somn, din pricina aburului multelor rnancari, doreste sa doarma
degraba, din care pricina li vin in minte ill vremea sornnului ncnumarate naluciri.
Drept aceea socotese ca celui ce vrea sa dobandeasca mantuirea ~i se sileste sa
vietuiasca pentru Domnul, intru liniste, ii ajunge 0 litra de paine, iar din apa si vin,
trei sau patru pahare la zi. Sa se impartaseasca apoi din mancarile care se nimerese,
din toate care putin, la vremea cuvenita, dar sa ocoleasca saturarea. Facand asa eu
intelepciune, va putea scapa de Infumurare, deoarece s-a impartasit din toate. Sa nu
se scarbeasca de fapturile lui Dumnezeu, care sunt bune foarte, ci sa-I multumeasca
pentru toate. Aceasta este socotinta celor intelepti. Dar eelor slabi in credinta si la
suflet, le este mai de folos sa se abtina de la unele mancari. Lor le-a poruneit
apostolul sa manance legume, deoareee nu ered eu tarie ca-i pazeste Durnnezeu".

Bibliografie: Viata si petrecerea Prea Cuviosului Parintele nostru

Grigorie Sinaitul. scrisa de '(VI" Callist, Nearnt (in vol. Vietile Sfintilor, vol. 3,
noiembrie, Bucuresti 1903); M itropolit Tit Simedrea, Via/a manastireasca in Tara
Romdneasca inainte de arm! 1370, in rev. B.O.R., nr. 7-8/1962; Filocalia VII (eu
lucrarile: Capete foarte folositoare in acrostih; Alte capete; Despre prefacerea cea
patimasd; Despre prefacerea cea buna; invatatura cu de-amanuntul despre
linistire si rugaciune; Despre felul cum poate fl aflata lucrarea; Despre linistire si
despre cele doua feluri de rugaciune; Cum trebuie facuta rugiiciunea; Despre
rasuflare; Cum trebuie so ciinuim; Despre deosebirea dintre cei ce cdnta; Despre

385

amagire; Despre citire; Desprefelul

gdndurilor; Despre mdncare etc.).

cum trebuie tinuta mintea; Despre alungarea

30)Grigorie Palama
lsihasmul. Tennenul vine de la cuvantul grec ishia=liniste.
Se refera la
calugarii care traiau ca pustnici, in asceza riguroasa, in tacere si contemplare, mai
ales la Athos. Metoda isihastilor cerea ca ochii sa fie sustrasi de la orice le-ar
distrage atentia , pentru ca gandul omului sa se concentreze la rugaciune. Ochii nu
erau inchisi, ci erau deschisi, ca sa poata vedea lumina dumnezeiasca,
Barbia era
aplecata pe piept. Se rostea continuu rugaciunea:
Doamne, Iisuse Hristoase,
miluieste-mal,
In functie de respiratie. Rugaciunea orala devenea mintala si apoi
cobora in inima, ajungand rugaciunea inimii. Parintele Dumitru Staniloae spunea
despre isihasrn ca era 0 rcalitate spirituala superioara, 0 traire mai presus de
cuvantul lui Dumnezeu ~i 0 unire.
Controversa
isihasta
se referea
la posibilitatea
vederii
luminii
dumnezeiesti,
la natura ace lei lumini si la raportul ei cu fiinta si existenta lui
Dunmezeu.
Exista un partid al zelotilor $i 0 grupare "politics".
Adversarii erau
imparateasa Ana de Savoia si patriarhul loan Calekas al Constantinopolului.
in
luptele pentru tron intre A na de Savoia ~i loan VI Cantacuzino,
isihastii l-au
sustinut pe loan VI, producandu-se 0 ruptura si politica si religioasa.
Sustinatorii isihasmului au fost: Sfantul Grigorie Palama, Nil Cabasila,
Nicolae Cabasila si Simeon al Tesalonicului. Adversari au fost: Nikifor Gregoras,
Prohor Kidoncs ~i Constantin Armenopol.
Viata Sfantului Grigorie Palama este legata de miscarea de reinviere
spirituala nurnita isihasm (isihia inseamna liniste) si de Muntele Athos. S-a nascut
la 1296 la Constantinopol,
intr-o familie nobila crestina. Tatal sau ocupa 0 functie
publica importanta, fiind consilier al imparatului Andronic II ~i profesor al fiului
imparatului. Din pacate, Grigorie rarnane orfan de tata la 7 ani. Primeste educatie
aleasa chiar Ia palatul irnpcria I, prin grija mamei sale. Studiaza stiintele profane,
gramatica,
retorica,
stiintele
naturii,
dar si filosofia,
starnind
admiratia
contemporanilor pentru pregatirea sa.
De tanar, Grigorie a manifestat inclinatii spre viata ascetica, eu toate
infranarile pe care le presupunea aeeasta si eu neincetata rugaciune. La varsta de 21
de ani (in 13] 7), a plecat impreuna cu doi dintre fratii sai la Athos. Acolo a fost
ucenic al batranului monah Nicodim, de langa manastirea Vatoped, ducand 0 viata
de post si rugaciune neincetata. Dupa moartea lui Nicodim, a continuat sa traiasca
intr-un loc retras de acolo. In general, la Athos erau multi calugari ee traiau retrasi,
intr-o viata de asceza severa si in tacere, fiind numiti isihasti. Ei aprofundau
scrierile lui Dionisie Pseudo-Areopagirul
~i pe cele ale Sfantului Simeon Noul
Teolog, dorind sa se apropie de Dumnezeu si sa vada lumina dumnezeiasca
cu
ochii trupesti. Ca metoda de rugaciune, ei pastrau ochii deschisi si tineau barbia in
piept, privind fix intr-un punct, dar mai ales rostind lara incetare rugaciunea:

386
Doanme, Iisusc Hristoase, miluieste-rna! si tinandu-si respiratia, Desigur, progresul
lor in aceasta vedere presupunea lungi exercitii.
In 1326, Grigorie s-a mutat, impreuna 'cu alti 12 monahi, la Tesalonic. A
fost hirotonit. A continuat sa traiasca in post si priveghere. Dupa alti 5 ani va
reveni la Athos. Acum a redactat primele sale lucrari iCuvdnt despre intrarea
Fecioarei Maria in Sfdnta Sfintelor si despre viata ei si Viata Sfantului Petru

Athonituf).
In anul 1334 a inceput disputa lui Grigorie cu Varlaam din Calabria.
Acesta era un tanar eultivat, filosof, orator, dar orgolios. A venit la Constantinopol
alaturi de calugarii dominicani, pentru a diseuta despre unirea bisericilor. Se va
calugari eu numnele de Varlaam. Va serie lucrari despre purcederea Duhului Stant.
Prezenta inva\at ura despre un singur principiu in Sfanta Treime in aparenta in mod
ortodox, dar spunea ca Tat51 si Fiul comunica atat de strans intre Ei, incat nu se
poate nega Fiului 0 participare la purcederea Duhului din Tatal. Considera ca,
printr-o intelegere dialectics a raporturilor Tata-Fiu, se poate impaca purcederea
Duhului doar din Tatal, cu eea din Tatal si din Fiul, in sensul ca, desi Tatal este
unicul izvor in Treime, totusi Tatal este strans unit eu Fiul.
Aparand punetul de vedere ortodox, Grigorie intocmeste (in 1335) doua
lucrari, prin care respinge relativismullui
Varlaam si metoda sa dialectica. Grigorie
arata ca in Scriptura si in lucrarile Sfintilor Parinti sunt dovezi privind pureederea
Duhului. Scrierile sale chiar poarta titlul: Doua cuvinte doveditoare despre
purcederea Sfdntului Duh. Adreseaza si doua epistole, lui Achindin si Varlaam, la
1336-1337. Varlaarn incepe atunci lupta impotriva isihastilor si a metodelor lor,
numindu-i eu ncrusinare "privitori in buric", sau "eu sufletul in buric" si spunand
ca sunt adeptii unui fals misticism.
Grigorie socotea posibila vederea luminii dumnezeiesti, considerand ca ea
este 0 lucrare divina, ce vine din Dunmezeu, dar este distincta de fiinta divina
nevazuta. Varlaarn ajungea astfel la acuzatia de diteism (ousia, substanta divina
nccreata
si cnerghia,
dinamis,
ce cuprindea
si lumina
divina,
necreata).
Concluziona
61 lumina taborica era creata. Grigorie considera insa ca aceasta
lumina este nccreata, fiind emanatie vesnica a divinitatii, facand legatura dintre
lumea imanenta si divinitatea transdendenta, preeum, harul divino
Varlaam privea luerurile de pe pozitiile rationaliste apusene, scolastiee, ee
pastrau distants intre divin si uman. Pentru Grigorie, importanta este comuniunea
divinului cu umanul.
Lucrarilc scrise de Varlaam sunt: Despre stiinte, sou despre cunoastere,

sau despre dobtindirea intelepciunii, Despre rugaciune, sau despre desavdrsirea

omeneascd si Despre lumina.
Grigorie raspunde acestor lucrari prin trei tratate Pentru cei ce vietuiesc cu
sfintenie in isihie, ultimul dintre el~ purtand si titlul: Despre lumina si luminarea
dumnezeiasca, despre sfdnta fericire si despre desavdrsirea cea fntru Hristos.
Urmeava 0 noua scric de trei lucrari ale lui Varlaam contra isihastilor,
numite Contra mesalienilor. Varlaam va cere la Constantinopol
condamnarea
isihastilor intr-un sinod. Grigorie va redacta la Athos Tomusul aghioritic, senmat

387

de conducatorii
Constantinopol.

centrelor
monahale
de acolo, trimitandu-l
patriarhului
de
Raspunde si lui Varlaam cu alte 3 tratate, numite Respingerea
absurditatilor ce rezulta din scrierile filosofului Varlaarn. Isihastii erau acuzati ca
vad esenta divina. Grigorie spune ca vad luerarea (energhia), vorbindu-se despre

fiinta si energiilc dumnezeicsti.

A doua faza a disputei palamite are ea protagonisti pe Akindin, ueenie al
lui Varlaam. Pentru ca partida lui Grigorie Palama era atacata de Akindin, s-a cerut
un nou sinod, eondus de patriarhul loan Calekas al Constantinopolului.
S-a dat un
Tomos sinodal In iunie 1341, ce respingea invatatura lui Varlaam si a lui Akindin.
Akindin acuza pe palamiti ca sustin pe loan VI Cantaeuzino, ee fusese demis de
imparateasa A IlJ de Savoia ill oetombrie 134l. Grigorie Palama va fi inchis intre
1343 si 1347, impreuna eu alti 6 ierarhi ee 11sustineau. In 1349, imparateasa a vrut
sa dea satisfactie poporului si monahilor si a renuntat sa mai sustina pe patriarhul
loan Calekas ~i pe Akindin, hirotonit diaeon intre timp de patriarh.
S-a tinut un nou sinod la Constantinopol in 1347, ce a dus la depunerea lui
loan Calekas si la condarnnarea
1ui Akindin. Isidor va deveni patriarh al
Constantinopolului,
iar Grigorie Palama va deveni Arhiepiseop al Tesalonieului.
In a doua faza a disputei palamite, cand Grigorie avea ca adversar pe
Akindin, UITll3$u1 lui Varlaam,
Sfantul Parinte a seris urmatoarele
lucrari:

1)Apologie mai pe larg despre lucrarile dumnezeiesti si despre impartasirea din

ele; 2)La ce se refera unitatea in durnnezeire si la ce deosebirile; 3)Dialogul lui
Teofanes cu Testimos; 4)Antirelic impotriva lui Akindin (1342); 5)Al doilea
antirretic (1342); 6)Epis/% catre Arsenie Studitul; 7)Epistola catre Damian
Filosoful; 8)AllC trei scrieri impotriva ereziei (1343); 9)Epistola cafre Atanasie al
Cizicului (l344).
In disputa dintre Grigorie Palama si Varlaam se pomea de la 1umea
nccreata a lui Dumnezeu si se ajungea la dezbaterea raportului dintre fiinta si
luerarea lui Dumnezeu. In disputa cu Akindin, drumul parcurs era eel invers, dar eu
acelasi rezultat. Ca final al disputei cu Akindin, aeesta este nevoit sa se recunoasca

infrant.
In faza a treia, Grigorie Palama 11 infrunta pe Nichifor Gregoras. Niehifor
incerca sa evite confruntarea directs cu Grigorie Palama si a eerut convoearea unui
sinod, tinut la Constantinopol,
in mai 1351, Ia palatul Vlaheme.
Niehifor era sprijinit de Matei al Efesului, de Iosif de Canulus si de altii,
care 11 acuzau pe Grigorie Palarna ca ar fi sustinut ca trupul lui Hristos s-ar fi
prefacut dupa csenta in lumina, devenind prin esenta nemuritor.
Grigoric sustine ell tarie distinctia dintre fiinta si lucrarile Iui Dumnezeu,
cu argumente patristice si din hotararile Sinoadelor preeedente. Acceptand ca este 0
distinctie intre fiinta si luerarea dumnezeiasca necreata, nu rezulta ca Dumnezeu
este eompus, fi indca fiinta este superioara si izvor al lucrarii. Iar noi oamenii nu ne
impartasim de fiinta divina. ci de lucrari.
Grigoric
Palama
a subliniat
ca folosirea
termenului
theosis
(injdumnezeire
pentru orice lucrare divina nu duee la diteism, sau la compozitie in
dumnezeire, ei explica dreapta credinta.

388
Sinodul de la anul 1351 a sintetizat in cele 6 capitole dogmatice ale sale
intreaga invatarura a Sfantului Grigorie Palama. lata cum suna aceasta, sub forma
de intrebari si raspunsuri:
I. Exista In Dumnczcu 0 distinctie vrednica de cele divine intre fiinta si
energie? Raspuns: Exists distinctie, dar nu separatie intre fiinta si energia divina,
2. Admitand aceasta distinctie, energia este creata, sau necreata? Raspuns:
Energia dumnezeiasca este ~i ea necreata, corespunzand firesc fiintei necreate.
3. Daca se admite ca aceasta energie, vrednica de cele divine, este necreata,
cum s-ar putea evita admiterea vreunei compozitii in Durnnezeu? Raspuns: Ea nu
introduce cornpozitii.
4. Cei din vechime atribuie dumnezeirea
numai fiintei, sau si energiei
durnnezeiesti'i Raspuns: Si energia dumnezeiasca si necreata este numita de catrc
teologii din vechime, ca si fiinta divina, cu numele de "Dumnezeire".
5. TeoJogii din vechime zic sau nu ca fiinta este superioara energiei?
Raspuns: Dumnezeu este superior dupa fiinta (Kat'ousian)
energiei dumnezeiesti,
care este conteinplata in mod fiintial in jurul acesteia.
6. Dad Dumnezeu cste participabil, participarea la EI este dupa fiinta, sau
dupa energie? Raspuns: Participarea lui Dumnezeu este eu putinta, dar nu dupa
fiinta si dupa ipostas, ei dupa energie.
Dupa Sinodul din 1351, Grigorie Palama a pleeat la Tesalonic, dar nu a
fost primit de loan V PaleoJogul. Cand imparatii se irnpaca, Grigorie isi reocupa
seaunul. In 1353, bolnav fiind si doar partial refacut, este trimis de loan V
Paleologul la Constantinopol
ea sa-I irnpace iarasi cu Cantacuzino. Ajunge captiv
la turci, la Brusa ~i Niceea. Dupa un an este eliberat si revine la Constantinopol.
noua discutie poarta pe aceasta tema Grigorie in 1356. Aeum scrie alte 4
tratate pe aceasra terna si doua despre pureederea Duhului.
In 1359 s-a imbolnavit gray, murind la 13 noiembrie 1359, la 63 ani. In
1368 a fost canonizar. Este praznuit si In a doua durninica a Postului mare.
Opera.
A scris 7077lul aghioritic, Doua cuvinte doveditoare despre

purcederea Duhului Sfdnt, Epistole catre Achindin si Varlaam, Antireticele contra

lui Achindin (1-7), 150 de Capete si 63 de Omilii.
Alte titluri: predici (inclusiv 0 predica impotriva camaiarilory; omilii (la
lnaltarea Domnului, Bunavestire, Nasterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii
Domnului, Patimile Domnuluiv; necrologuri (La Sfdntul Dimitrie, La Sfdntu!
Teodor, La Sfiintul Nicolae. La Sfdntul Apostol Andrei, La Sfintii Trei Jerarhi);
Comentariu fa Iezechiel; Despre vesmintele liturgice; Contra lui Nichifor
Gregoras.
Omilia 1: Datoria de a trdi in pace unul cu altul. "Nu cugetati raul. Nu
intoarceti raul cu rau, ei biruiti eu binele. Aratati-va dragoste unii altora, ca sa
castigati dragostea din partea Jui Dumnezeu. Aratati-va dragostea catre El. Nu e eu
putinta ca iubcasca pe Dumnczeu, sa prirneasca harul si purtarea Lui de grija cei
care nu-si iubcsc fratii lor. Fratilor, sa ascultati acum de mine, eel ce vine la voi si
care va voi bincvesti pacea inaintea tuturora si catre toti, dupa porunca Domnului.
Colaborati cu mine 1a intarirea pacii, iertandu-va unii altora daca eineva are vreo

389

plangere contra fratelui sau, precum si Hristos v-a iertat voua, ca sa fiti fii ai pacii,
adica ai lui Dumnezeu. Caci EI Insusi este pacea voastra, cel care a facut din cele
doua una, care a desfiintat peretele despartitor si a nimicit vrajmasia prin Crucea
Sa".
Decalogul legiuirii celei dupa Hristos. "Sa nu iei numele Domnului
Dumnezeului tau in desert (Exod 20, 7; Deuteronom 5, 11), jurand mincinos pentru
ceva din cele pamantesti, sau pentru frica oamenilor, sau pentru rusinea, ori
castigul propriu. Caci juruinta stramba este tagaduire a lui Dumnezeu. De aceea, sa
nu te juri deloc. ei sa fugi ell totul de oriee juruinta, ea prin jurarninte sa nu ajungi
la juruinta strarnba, eare instraineaza pe Dumnezeu, si care numara pe eel ee se
foloseste de juramantul stramb eu eei tara de lege, ei, graind adevarul in toate
cuvintele tale, asa sa luerezi taria j uramantului, lar daca s-ar intarnpla vreodata ca
eazi sub juramant (eeea ce este un lueru detestabil), daca te-ai jurat pentru eeva din
cele potrivit legii dumnezeiesti, sa faei aceea ea pe un Iucru legiuit, dar asupra ta
sa-ti iei pedepse pentru ca ai jurat, prin milostenie, rugaciune si plangere si
zdrobirea trupului, ea sa-L faci milostiv pe Hristos, Carele zice: Sa nu te juri
nicidecum (Maiei 5, 34). Daca insa te-ai jurat pentru eeva din cele impotriva legii,
vezi sa nu savarsesti cumva pentru juramant faradelegea aceea, ca sa nu te numeri
impreuna ucigatorului de prooroc Irod, ci, nerespectand acel juramant nelegiuit,
pune-ti sine-ti hotar sa nu te juri vreodata, si fa-ti-L milostiv pe Dumnezeu,
folosindu-te rna i eu ostenea 1;1 ~i ell lacrimi de leacurile mai sus zise".
Cuvdnt /a cinstita si de viatafacatoarea Cruce. "Oare nu vom einsti noi si
vom folosi accst trofeu dumnezeiesc (Crueea) al eliberarii de obste a neamului
omenese, care 11 umai la ara tare pune pe fuga pe sarpele cel incepator de rautate, Il
biruieste si 11 rusineaza, vestind biruirea i surparea lui, care mareste in el si
preaslaveste pe Hristos, aratand lumii biruinta Lui? Iar daca Crucea n-ar fi demna
de privire, pe motiv di pe ea Hristos a suferit moartea, atunei nici moartea Lui n-ar
trebui sa fie rcspectata si nici manruitoare ... Noi, plecand 0 data eu genunchii si
inimile, sa ne inchinam ell psalmistul si profetul David "la loeul unde au stat
picioarele Lui", si unde si-a intins mainile care au cuprins totul si unde a fost intins
pentru noi trupul eel incepator de viata si sa ne inchinam, sarutandu-l eu credinta ~i
sa luam de acolo sfintenie bogata si sa 0 pazim",
Cuvdnt despre iconomia cea dupa trup a Domnului si Mdntuitorului nostru
Iisus Hristos .>i despre harurile ei celor ce cred In El. "Cuvantul lui Dumnezeu, Cel
mai inainte de veei si neeuprins, Atoatetiitor si Fiu atotputernie al Tatalui, putea
desigur sa mantuiasca pe om din moarte si din robia diavolului si tara intruparea
Sa. Caci pe toate Ie tine eu cuvantul puterii Lui, toate se supun stapanirii Lui
durnnezeiesti ... Dar modul eel mai potrivit dupa firea si neputinta noastra si care se
cuvenea eel mai bine si Celui care 11 luera, era intruparea Cuvantului lui
Dumnezeu. ACL'st fapt era ~i drept din partea lui Dumnezeu, caci EI nu face nimic
care sa nu fie $i drept".
Despre inviere si despre mironosite. "Toti Sfintii Evanghelisti vorbesc de
Duminica, prima zi a saptamanii, "dupa Sabat", "foarte de dimineata", "pe cand
inca era intuneric". Iar aceasta inseamna ca era momentul, aproape de dimineata,

390

cand lumina si intunericul sunt inca amestecate. Este momentul in care rasaritul
incepe a straluci in orizont. Privind aceasta de departe, se poate avea impresia ca
cent! se coloreaza cu licariri de lumina, in jurul celui de al noualea ceas al noptii,
iar atunci cand mai sunt trei ore pana la ivirea desavarsita a zorilor. .. Femeile
mironosite erau numeroase si ele nu au venit la mormant doar 0 singura data, ci de
doua sau de trei ori, de fiecare data altele, in cursul aceleiasi dimineti, Astfel, nu
toate au venit III acelasi moment: Maria Magdalena, spre deosebire de celelalte, a
revenit si a ramas un timp mai indelungat la mormant. Dar eu, vrand sa fac 0
sinteza la ceea ce spun Evanghelistii, afirm ca Maica Dornnului a fost prima care a
venit la rnormantul Fiului ei si Dumnezeului ei, precedand-o pe Maria Magdalena.
Aceasta ne-o spune ill mod special Sfantul Evanghelist Matei: "Caci Maria
Magdalena si cealalta Marie (adica Maica Dornnului) au venit la mormant $i iata sa facut cutremur mare, caci ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a
pravalit piatra $i sedea deasupra ei" (Matei 28, 1-2). Toate celelalte femei au venit
insa dupa acesr cutremur si dupa fuga paznicilor, gasind mormantul gol si piatra
pravalita. Preacurata Fecioara a fost de fata cand a avut loc acest cutremur, cand
mormantul a fost deschis si cand piatra a fost data la 0 parte si cand cei care pazeau
erau de fata, chiar daca erau de frica cuprinsi ... Si cred ca pentru ea, inainte de
toate, a fost deschis mormantul de viata datator. .. Ingcrul vestitor a fost insusi
Gavriil, caci vazand-o grabindu-se spre mormant, el, care la inceput I-a spus: "Nu
te teme Marie, ca ai aflat har inaintea lui Dumnezeu", el si acum se pogoara, pentru
a adresa acelcasi cuvinte Prcacuratei Fecioare ..: "Nu va temeti, ca stim ca pe Iisus
eel rastignit II cautati ... " (Matei 28, 5)".
Din Filocalia VII citim un Cuvdnt pentru cei ce se linistesc cu evlavie. Si
despre rugaciune. Aici aflarn: "Pe cei ce se roaga sincer, Durnnezeu uneori Ii
scoate afara din ei, ridicandu-i deasupra $i rapindu-i in chip negrait la cele ceresti.
Alteori, aflandu-se acestia In ei insisi, lucreaza Dumnezeu Insusi prin sufletuI si
trupul lor celc tainice si rnai presus de fire si neintelese inteleptilor veacului
acestuia. Si de fapt apostolilor ce staruiau odinioara in foisor in rugaciune si cerere,
venind Duhul, nu le-a daruit iesire din ei (extazul), nici nu i-a rapit la cer, ci le-a
deschis gura prin limbile de foe si prin ei graia El Insusi acelea pe care trebuie sa le
uite cei ajunsi 111 extaz, daca trebuie sa se uite si pe ei insisi".
Desprc legatura dintrc rugaciune si lacrimi citim: "Lacrima aceasta de
Dumnezeu iubitoare si folositoare intraripeaza rugaciunea, dupa cuvintele
parintilor, lumineaza ochii mintii, cand e unita cu rugaciunea, pastreaza harul din
baia dumnezeiasca, dupa Grigorie Teologul, iar de se pierde, 11readuce ~i de aceea
este $i se numeste a doua baie a sfintei renasteri si al doilea botez dumnezeiesc,
care e mai dureros, dar nu mai mic decat eel dinainte, ba mai degraba mai mare".
Tot in Filoealia VII eitim un cuvant Despre sfdnta lumina. Aici Grigorie 11
mustra pe Varlaam ca tagaduieste orice alta cunoastere a lui Dumnezeu, decat cea
rationala, socotindu-i pe tori orbi, eu exceptia sa, ca filosof. De aceea, Ii ziee: Daca
te-ar cerceta si pe tine cineva cum urmezi sfintilor, te-ar numi nu numai orb, ci si
surd".

391

"Ajungand Pavel in Dumnezeu si vazand cele nevazute ale lui Dumnezeu

In extaz (in iesirea din sine), a vazut oare fiinta lui Dumnezeu? Cine ar indrazni sa
spuna aceasta? La fel si cei curatiti la inima prin linistire (isihie), invrednicindu-se
de vederea eelor nevazute, fiinta lui Dumnezeu ramane neatinsa. Cei ce se
invrednicesc de vederea aceasta, primesc tainic si invatatura despre ea si cugeta
despre ea. In felul acesta, se impartasesc de darul luminii inteligibile a lui
Dumnezeu eu mintea eliberata de patimi si nernateriala. Dar ei stiu in acelasi timp
ca dumnezeirea este mai prcsus si de vederile acestea si de cunostintele ce le vin
din ele. Si asa cunoasterea aceasta mai presus de minte e superioara celei a rnintii.
Ei nu rationeaza despre Dumnezeu din faptul ca nu vad pe Dumnezeu, cum fac cei
ee-L cugeta pe Dumnezeu prin negatie, ci prin vederea insasi vad ce e mai presus
de vedere, patimind, asa-zicand, depasirea tuturor, nu cugetand-o, Preeum
patimirea si vederea eelor dumnezeiesti e altceva decat teologia afirmativa si
superioara ei, tot asa patimi rea disparitiei tuturor e alteeva si e superioara teologiei
negative, din pricina covarsirii a ceea ce e vazut si cugetat, de vederea
duhovniceasca. Daca ar vedea eineva discul soarelui in oglinda, mai luminos ea
soarele insusi de pe cer, asa incat vederea sa-i fie coplesita de fulgerarea aeelui
disc, desigur ca acela ar vedea prin depasire si arhetipul nevazut, dar nu prin
nevedere, ci prin vedere. La fel si cei ee se invrednicesc de aeea vedere
preafericita, nu prin negaue, ei prin vederea mai presus de vedere In Duh,
cunoscand lucrarea aceasta indumnezeitoare, cu atat mai mult pe Cel ce produce
aceasta lucrare".
Tot in Filocalia VII citim un cuvant Despre impdrtasirea dumnezeiasca si
indumnezeitoare, sau despre simplitatea dumnezeiasca si mai presus de fire. Aiei
eombate ratacirea lui Aehindin, zicand: "Daca darul indumnezeitor al Duhului din
sfinti e creat si e ceva ea 0 deprindere, sau imitare naturala, cum ne invata eel ce
umbla printre noi, tulburandu-ne, sfintii nu se indumnezeiesc mai presus de fire,
niei nu se nasc din Dumnezeu, nici nu sunt Duh, ea unii nascuti din Duh si nu se
fae un Duh cu Domnul, ca unii ce sunt alipiti de El". Dar "cei ee se indumnezeiesc
nu se fac numai mai buni dupa fire, ei primesc lucrarea dumnezeiasca, sau pe
Insu~i Duhul Sfant". Tezei scolastiee ca Duhul creeaza harul in noi, deci si
sfintenia in sfinti, asa cum creeaza eele corespunzatoare in toate ereaturile,
Grigorie raspu nde eu o Tnt rebare: Atunci de ee a mai fost nevoie de Intruparea
Fiului lui Dumnezeu? Nu putea crea Duhul Sfant hand in oameni si lara
inomenirea Fiului lui Dumnezeu? "Invata deci, 0, iubitule, ea indumnezeirea e de
la inceput mai pres us de fire".
"T omul aghioritic" a fost alcatuit "pentru eei ee vietuiesc eu sfintenie In
liniste, pentru larnurirea celor ce din lipsa de eercetare a lor si de neascultare de
sfinti, nesocoicsc lucrurile tainice ale Duhului, care sunt luerate in cei ce vietuiesc
dupa Duh, intr-un chip mai presus de cuvant si sunt aratate prin fapte, nu dovedite
prin cuvant". Aici eitim: "Tot eel ce zice ca lumina care a stralucit ucenieilor in
Tabor este 0 naluca si un simbol ce se face si se desface, si nu exista cu adevarat si
sustine ca nu este 0 lucrare mai presus de toata intelegerea, ei mai prejos de
intelegere, se impotriveste sigur marturisirii sfintilor, Caci acestia, fie in cuvantari,

392

fie in scrieri, 0 numesc negraita, necreata, vesnica, netemporala, neapropiata,

nernasurata, ncsfarsita, nehotarnicita, nevazuta de ingeri si de oameni, frumusetea
arhietipica si ncschimbata, slava lui Dumnezeu, slava lui Hristos, slava Duhului,
raza dumnezeirii si cele asemenea ... Tot eel ce zice ca numai fiinta lui Dumnezeu
este necreata, dar nu si lucrarile Lui vesnice, pe care Ie depaseste pe toate, ca ceea
ce lucreaza pe cele ce le lucreaza, sa auda pe Sfantul Maxim".
"Mintea percepe (prinde) 0 lumina, simtirea alta. Simtirea pereepe (prinde)
lumina supusa simturilor, care arata lucrurile supuse simturilor ea supuse
simturilor. Iar lumina mintii este cunostinta aflatoare in intelesuri. Prin urmare,
vederea si mintea nu percep (prind) aceeasi lumina. Dar numai citta vreme lucreaza
fiecare dupa firea sa si in cele dupa fire. Insa cand se impartasesc de un har si de 0
putere duhovniceasca mai presus de fire, cei invredniciti vad si eu simtirea si cu
mintea cele mai presus de toata simtirea si de toata mintea, ca sa spunem cu Marele
Grigorie Cuvaniatorul de Dumnezeu, intr-un fel cum numai Dumnezeu stie si cei
ce lucreaza aces tea".
In Filocalia VII sunt traduse si cele 150 de capete despre cunostinta
naturala, despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre viata morala $1 despre
faptuire. Asa de pilda, in capul 60 explica ce inseamna faptul ca Duh este
Dumnezeu si cei ce se inchina Lui, se cade sa 1 se inchine in Duh si adevar (loan
IV, 23), adica intelegand nctrupeste pe Cel netrupesc. "Caci asa II vor vedea cu
adevarat pe Acela pretutindeni, in Duhul si Adevarul Lui. Caci Dumnezeu
existand ca Duh, este netrupesc. lar ceea ce e netrupesc, nu se afla in spatiu, nici nu
e ingradit de hotare spatiale. Deci eel ce zice ca lui Dumnezeu trebuie sa I ne
inchinam intr-un loc anumit dintre toate locurile pamantului si ale eerului, nu
graieste adevarat si nici nu se inchina cu adevarat, Ca netrupesc, Dumnezeu nu e
nicaieri. Dar C~I Dumnezeu, c pretutindeni. Caci daca este un hotar sau un loc, sau 0
faptura unde nu este Dumnezeu, se va afla ingradit EI Insusi intr-un loc anumit.
Deci este pretutindeni, caci e nehotarnicit, Cum este pretutindeni? Precum Cel ce
nu e cuprins de 0 parte, ci de totul? Nu, caci si atunci ar fi trup. Asadar, precum Cel
ce tine ~i cuprinde totul, se afla in Sine insusi, pretutindeni si peste toate, inchinat
de adevaratii inchinatori in Duhul si Adevarul Lui".
Doctrina, Desi Sfanrul Parinte nu isi propune sa prezinte sistematic
invatatura sa dcspre Sfanta Treime. Ea este expusa si reprezinta continuarea liniei
traditionale a Bisericii. Dumnezeu este 0 singura fiinta, in trei ipostasuri. Energiile
necreate $i divine se revarsa din fiinta Lui, dar sunt distincte de aceasta.
Fundamentul invataturii S:fantului Parinte este pro fund hristologic. Dumnezeu si-a
revelat existerua Sa ipostatica mai clar prin Intruparea Fiului si prin trimiterea
Sfantului Duh. Datorita pcrihorezei ce exista intre Persoanele treimice, ele se
reveleaza una pe alta.
In ce priveste cunoasterea lui Dumnezeu si rugaciunea, Sfantul Grigorie
Palama opune spiritului rationalist al scolasticii 0 viziune autentic crestina, biblica
si patristica, Pentru el, Dumnezeu este personal. Meritul exceptional al acestui
teolog isihast este ca a exprimat Traditia Bisericii, dupa care Dumnezeu nu este 0
esenta irnpersonala, ci un Dumnezeu viu, personal, ce vine spre om si 11 ridica pe

393

acesta pana la contemplarea luminii Sale. Coborarea lui Durnnezeu la om, prin har,
deschide posibilitatea cunoasterii Lui directe, 0 cunoastere ce trece dincolo de un
apofatism intelectual. Crestinii II au pe Hristos In inima si Ii simt prezenta In
rugaciunea curata, mai ales in rugaciunea lui Iisus.
Bibliografie
Traduceri: Scrieri

Viata; slujba), Edit. Deisis,

Sibiu (trad. de Arhidiac. Prof'. Dr. loan 1. lea .Junior); Scrieri II (Cuvdnt despre
intrarea Fecioarei Maria ill Sfdnta Sjintelor si despre viata ei; Viata Sfdntului
Petru Athonitul: Tratatul-epistola catre Xeni; Tratatul-epistola catrefilosofii loan
si Teodor), Edit. Deisis, Sibiu 2005; Decalogul legiuirii celei dupd Hristos, trad. de
Drd. loan 1. lea, In rev. M.A. nr. 3-4/1985, an XXX, p. 209-241; Doua Cuvdntari
fa Cinstita Schimbare fa Fatii a Mdntuitorului Iisus Hristos, trad. de Diac. Eugen
Moraru, in R.T., seria noua, an I (73), nr. 3/1991, p. 34-41; Cuvdnt despre
iconomia cea dupa trup a Dotnnului si Mdntuitorului nostru Iisus Hristos si despre
harurile ei celor ce cred in EI, trad. de Diac. Eugen Moraru, In rev. M.A., nr.
3/1990, an XXXV, p. 29-40; Omilie fa pericopa evanghelica (Luca 16, 19-31) care
zice: Era un om bogat care se imbrdca In porfira si vizon, trad. de Diac. Eugen
Moraru, in rev. G.B., an XLVU, nr. 6/1988, p. 67-72; Din via(a Sfdntului Grigorie
Palama, Arhiepiscopul
Tesalonicului, trad. si prezentare de Arhim. Paulin Lecca,
J (Tomusuri

dogrnatice;

in rev. B.O.R., an LClI, nr. 9-10/1974, p. 1243-1246; Filocalia, vol. 7, trad. de Pr.
Dtru Staniloae, Bucuresti J 977 si Bucuresti 1999, cuprinzand lucrarile: Despre
rugaciune,
Dcspre
Sfanta Lumina,
Despre
impartdsirea
dumnezeiasca
si
indumnezeitoare sau despre simplitatea dumnezeiascd si mai presus de fire, Tomul
aghioritic; Omilii, vol. I, trad. de Constantin Daniel, ed. Anastasia, Bucuresti 2000;
Marturisirea de credinta, trad. de loan L lea, In rev. M.A., an XXIX, nr. 7-811984,
p. 476-490; Marturisirea credintei ortodoxe, trad. de Gh. Badea, in rev. Teologie si
Viata, serie noua, an I (LXVn), nr. 9-12/1991, p. 167-176; Despre inviere si despre
mironosite, In R.T., an !X(8l), nr. 2/1999, p. 105-110, trad. de asistent Ciprian
Streza; Omilia 1: Datoria de a trai in pace unul cu altul, trad. de Dtru Belu, in rev.
M.A., an XXV] ll, nr. 1-211983, p. 33-36; Cuvdnt la cinstita si de viata facatoarea
Cruce, trad. de Diac. Eugen Moraru, in R.T., an I (73), nr. 5/1991, p. 29-37.
Studii:
Bajau, Constantin,
Sfantul
Grigorie
Palama,
neintrecut
propovaduitor
01 cuvdntului lui Dumnezeu, in rev. M.O., nr. 5-812007, p. 86-94;
Buchiu, PI'. Dr. Stefan, lnvatatura desprefiinta lui Dumnezeu si energiile necreate
la Sfdntul Grigorie Palama, in rev. M.O., nr. 3-4/1999, p. 3-10; Costache, Pro Dr.
Doru, Experienia Duhului Sfdnt in viziunea Sfintilor Vasile eel Mare si Grigorie
Palama, in rev. M.O., nr. 5-G/2001, p. 25-35; Hierotheos Vlachos, Sfdntul Grigorie
Palama Aghioritul, Bacau 2000; Meyendorff, John, Sfdntul Grigorie Palamas si
mistica ortodoxa, trad. de Angela Pagu, Edit. Enciclopedica, Bucuresti 1995;
Neagu, Ieromonah lustin, Sfdntul Grigorie Palama, In rev. M.M.S., nr. 211987, p.
63-68; Punguta, lerom. Dr. Vichentie, Cunoasterea lui Dumnezeu si rugdciunea la
Sfdntul Grigorie Palama, in R.T., an I (73), nr. 5/1991, p. 13-25; Staniloae, PI'. Dtm, Predica 10 Duminica a TI-a din Post (despre viata si invatatura Sfdntului
Grigorie Paloma), in rev. M .0., nr. 3-411974, p. 309-313; Idem, Viata si invatatura

394
Sfdntului Grigorie Palama. Bucuresti 1993 (cu trad. lucrarilor: Al doilea si al
trei/ea tratat din triada J contra lui Varlaam; Apologie mai extinsd; Antirreticul al
cincelea contra lui Achindin); Turcescu, Lucian, Sfdntul Grigorie Palamas $1
teologia trinitara, in rev. S.T., an XLVII, nr. 4-6/1995, p. 60-78.

31)NiI Cabasila
A fosi Arhiepiscop
al Tesalonicului
intre 1361 ~i 1363, urmas al lui
Grigorie Palarna. S-a nascut la Tesalonic, pe la 1285. Se numea Nicolae. A fost
profesor de limba greaca pana la 1341.
A ararat simpatie fata de loan VI Cantacuzino si fata de isihasti, Participa
la Sinodul din 1351. Se opune tendintei de latinizare din Bizant,
Lucrarile sale antilatine sunt: l)Trei tratate despre purcederea Sfdntului
Duh, impotriva lui Filioque (ataca in special pe Toma d'Aquino); 2)Tratatul despre
deosebirile de credinta dintre Rasarit si Apus (P.G. 149); 3)Despre primatul papal
(spune despre papa ca este succesorul lui Petru doar fiind ierarh a1 Romei, dar
primatu1 sau este onorific, caci Roma a fost eapita1a imperiu1ui); 4)Despre focul
purgatoriului.
Lucrari din dispura isihasta: l)Scurt cuvdnt despre ereticii akindini;
2) Tomusul sinodal contra lui Varlaam si Akindin din 1351,
Epistole: ] )Catre Nicolae Cabasila (scrie nepotului sau despre intelesul
tratatelor sale, doua epistole); 2)Catre Dimitrie si Prohov Kidones (ucenicii sai).
Lucrarile lui Nil Cabasila au fost fo1osite de greci la Sinoeul unionist de la Ferara-

Florenta.
32)Nicolae Cabasila
A fost 0 personalitate a culturii bizantine din secolul al XIV -lea. S-a nascut
la Tesalonic, din parinti nobili, pe la anul l300. Era nepotul polemistului antilatin
Nil Cabasila. Invata in Bizant In vremea cand cultura bizantina era in renastere, sub
dinastia Paleologilor. Studiaza retorica, stiintele si teo1ogia. A scris un Cuvdnt de
lauda pentru Sfdntul Dumitru si un Comentariu fa cartea a treia din Syntaxa lui
Ptolemeu, cu continut stiintific-astronomic.
Nicolae Cabasila a fost admirat de contemporani si a jucat un ro1 important
in viata Tesalonicului.
In controversa
isihasmului,
a fost partizanu1 partidei
ortodoxe, alaturi de Sfantul Grigorie Pa1ama, contra lui Varlaam si Akindin.
Cand s-au produs tulburari socia1e, Nicoale Cabasila a intervenit in
favoarea populatiei sarace a oraselor, asuprite crunt, adresand un protest violent
imparatesei. A fost prieten al imparatului loan Cantacuzino. A fost propus pentru
scaunul de patriarh al Constantinopolului,
desi era laic. Este 0 "personalitate
de
impunatoare cultura si virtute". Arhiepiscopul
Simeon al Tesalonicului
l-a numit
"fericitul Nicolae Cabasila, care a facut buna biruinta la dreapta slavitoare credinta
si la curatia vieiii". Spre sfarsitul vietii s-a retras la 0 manastire. Nicolae Cabasila a
fost proclamat sfant de Biserica Greaca in anul 1982.

395
Opera sa arata ca a fost un scriitor original. A asimilat toate curentele
traditiei crestine, incepand eu Parintii Apostolici. lata pe scurt prezentarea a doua
dintre cele mai importante lucrari ale sale:
Tdlcuirea dumnezeiestii Liturghii (Erminia tis Thias Liturghias). Nicolae
Cabasila este considerat
ea fiind "eel mai autorizat
interpret al Liturghiei
bizantine". Face 0 talcuire dogmatic a si mistica, completa si profunda. Lucrarea
este impartita In 53 de capitole, fiecare cu cate un titlu. Urmareste ordinea fireasca
a Liturghiei, ale carei parti sunt dezvoltate.
Capitolul 1 vorbeste despre scopul Liturghiei in general. "Savarsirea Sfintei
Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor 'in durnnezeiescul Trup si Sange, iar ca
seop sfintirea credinciosilor".
La primirea Tainelor, crestinii sa fie "pregatiti si cu
vrednicie",
iar mijloacele de pregatire din slujba Liturghiei
sunt rugaciunile,
cantarile si tot ce se savarseste sau se rosteste intr-insa "dupa randuiala sfanta". De
fapt, spune Nicolae Cabasila, "intreaga slujba este ca 0 icoana, care infatiseaza un
singur trup al Iucrarii Manruitorului
in lume, facand sa se perinde pe dinaintea
privirilor noastre toate partite ei, de la inceput pana la sfarsit, dupa randuiala si
unnarea lor fircasca".
Cele cc se savarsesc la Liturghie ne duc cu gandul la luerarea mantuitoare
a lui Hristos, "pentru ca privclistea ei fiind in fata ochilor nostri, sa ne sfinteasca
sufletele si astfel sa devenim vrednici de primirea Sfmtelor Daruri".
Cuprinsul altor capitole ale lucrarii: pentru ce Cinstitele Daruri nu se pun
de la inceput pe Sfanta Masa (cap. 2); Darurile sunt inchinate lui Durnnezeu ca 0
parga a vietii ornenesti (cap. 3); de ce nu se afieroseste 0 paine intreaga, ci numai 0
parte (cap. 5); ce intelegem prin "pomenirea Dornnului" (cap. 7); despre cele ce se
savarsesc 'in painea de la proscomidie (cap. 8); pentru ce a poruncit Domnul sa
facem acestea iutru pomenirea Lui (cap. 9); pentru ce se acopera darurile si despre
cele ce se rostesc atunci (cap. 11); despre inceputul Liturghiei ~i ectenia mare (cap.
12); ce inseamna Doamne miluieste (cap. 13); despre indemnul "toata viata noastra
lui Hristos Dumnezeu sa 0 dam" (cap. 14); despre antifoane si rugaciunile din
timpul lor (eelp. 15); talcuirea antifoanelor
(cap. 17-19); iesirea cu Sfanta
Evanghelie si irnnul Trisaghion (cap. 20); citirile din Sfanta Scriptura (cap. 22);
rugaciunile de dupa intrarea cu Cinstitele Daruri (cap. 25); marturisirea credintei
(cap. 26); despre rugaciunea de multumire si despre sfintirea darurilor (cap. 27);
despre cele ce ne obiecteaza unii latini si raspuns la obiectia lor (cap. 29); despre
jertfa insasi si ce se jertfeste (cap. 32); pentru ce pomenim pe sfinti si mai ales pe
Maica Domnului (cap. 33): despre inaltarea Sfantului Trup ~i despre cantarea
"Unul sfant. .. " (cap. 36); ee inseamna caldura (cap. 37); despre chemarea
credinciosilor la impartasanie (cap. 39); despre mijlocirea lui Hristos (cap. 44); de
ce prin aceste Daruri cinstim si veneram si pe sfinti (cap. 48); pentru ce sfanta
jertfa se numeste euharistie (cap. 52); despre rugaciunile de la sfarsitul Liturghiei
(cap. 53).
Astfel, Nicolae Cabasila arata sensul cuvintelor "Doamne miluieste!",
zicand: "Mai lntai de toate, accasta rugaciune cuprinde intr-insa 0 multumire si 0
marturisire. Al doilea, fiindca a cere de la Durnnezeu mila inseamna a cere

396
imparatia Lui. lar daca 0 cerem pe aceasta, Hristos a fagaduit ca toate celelalte de
care avem trebuinta ni se vor adauga".
"Taina iconomiei Iui Hristos este simbolizata prin insasi jertfa Sfintei
Liturghii. Dar ca este simbol izata si prin cele ce se savarsesc si se rostesc atat
inainte, cat ~i dupa Jertfa. Anume Jertfa vesteste moartea, Invierea si Inallarea
Domnului, deoarece Cinstitcle Daruri se prefac in Insusi dumnezeiescul
Trup, cu
care El a inviat si s-a inaltat la ceruri. Cele de dinainte de Jertfa inchipuiesc cele
petrecute inainte de moartea Domnului, adica Intruparea, iesirea la propovaduire si
aratarea cea desavarsita in lume. Iar cele de dupa Jertfa amintesc ... Pogorarea
Sfantului Duh peste Apostol i. .. Astfel intreaga slujba este un curs unitar de
istorisire sfanta".
"Preotul aduce in taina multurnire lui Durnnezeu, slavindu-L, laudandu-L
cu ingerii ... Apoi sfinteste Cinstitele Daruri si Jertfa este infaptuita ... Preotul
istoriseste acea infricosatoare Cina ... , cade in genunchi, se roaga ... , aplicand acele
dumnezeiesti cuvinte ale Unuia Nascut FiuI. .. la darurile puse inainte, ca primind
ele pe Prea Sfantul. .. Duh, sa se prefaca painea in insusi cinstitul si sfantul Sau
Trup, iar vinul ill insusi curaiul ~i Sfantul Sau Sange. Rostind acestea, tot miezul
sfintei slujbe S-,-1 implinit".
"Pentru ee se numeste Sfanta Jertfa Euharistie? .. Sunt mai multe motive le
de multumire decat de cerere. Caci lucrurile pe care Ie-am primit de la Dumnezeu
sunt mai multe decat cele care ne lipsesc ... Dumnezeu nu ne-a lasat nici un motiv
ca sa-I mai cerem ceva, pe cand pentru a-I multumi avem toate motivele".
Se trcce peste aspcctele
legate de randuiala
sau gesturi liturgice.
Importanta mai mare are scnsul rugaciunilor. Talcuirea are 3 aspecte: dogmatic,
spiritual si simbolic. Cel ma i pronuntat este earacterul dogmatic. Nieolae Cabasila
arata ea Liturghia nu este doar Jertfa de cerere, ci si de multumire. Vorbeste si
despre participarea eelor morti la Jertfa euharistica, ori despre epicleza, tema de
discutii intre greei si latini. Nieolae Cabasila imbina caracterul spiritual cu eel
simbolie al errniniei. Sfanta Liturghie reprezinta mijlocul si mediul de progres
spiritual si de sfintire a omului, dar si de actualizare a ieonomiei divine.
Daca isihastii cereau 0 traire spirituala duhovniceasca pura, contemplativa
si tintcau spre unirea cu Dumnezeu "prin meditatie si conternplatie", ei vorbeau de
3 trepte: purificare (katharsis),
iluminare (fotisma) si desavarsire
(enosis sau
teliosis). Nicolae Cabasila nu combate metodele isihaste si nu este adeptul lor. El
vrea sa arate partizanilor exclusivisti ai isihasmului ca mai exista in Ortodoxie si 0
cale mai usoara, la indemana multimii. Nu in pustie, ci in mijlocul lumii, langa
semeni $i In comuniune cu ei. Calea sa este cea a "trairii spirituale liturgice,
cultuale sau saeramentale".
Este ealea ee duce la unirea eu Dumnezeu sub forma
cultului $i a slujbelor Bisericii. Si Pseudo-Dionisie
mergea pe aceasta cale, ca si
Sfantul Maxim Masturisitorul.
Meritul lui Nicolae Cabasila este ca a stiut sa readuca pietatea crestina la
adevaratul ei izvor, la unirea ell Hristos. Talcuitorul Sfintei Liturghii nu si-a propus
sa tinteasca unirea cu "Divinitatea
supraipostatica,
nediferentiata
in Treimea
Persoanelor si manifestata sub forma luminii taborice", ca isihastii, Calea mistica,

397

deschisa tuturor crestinilor, este eea a harului Sfintelor Taine. Treptele sunt eele 3
Sfinte Taine de initiere: Botezul, Mirungerea, Euharistia, corespunzand purificarii,
iluminarii si un irii depline.
Izvoarc1c de inspiraiic Nicolae Cabasila este un mare seriitor si un teolog
desavarsit. lzvorul sau principal ramane Sfanta Scriptura. Argumentele eele mai
multe sunt luate din aeeasta. Aproape toate afirmatiile sale se refera la autoritatea
dumnezeiasca a cuvantului revelat. Autorul citeaza sau parafrazeaza versete din
Scriptura, mai ales din Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel. Nicolae
Cabasila cunoaste profund atat Liturghiile ortodoxe, cat si pe eea romans. Dar
multe argumentc sunt luatc din operele Sfintilor Parinti. La loe de frunte stau
Sfantul loan Gura de Aur, Sfantul loan Darnaschin, sau Sfantul Grigorie Palama.
Sunt intrebuintate si eomentarii liturgiee anterioare, pe care uneori le corectcaza.
A~a este eel al episeopului Teodor de Andida. Se resimte influenta lui PseudoDionisie Areopagitul si a Sfantului Maxim Marturisitorul.
Si Catehezele
mistagogice ale Sfantului Chiril al lerusalimului sunt intrebuintate de catre Nicolae
Cabasila.
Lucrarca Despre viatn in Hristos (Peri lis en Hristo zois) aduna peste 100
de referiri patristice $i 500 de trimiteri seripturistiee, sau din filosofi. in cartea I,
spune Nicolae Cabasila, aflam ca viata in Hristos se dobandeste prin Sfintele Taine.
Ea "incepe si se dezvolta cat timp traim pe pamant, Insa desavarsirea ei se atinge
abia cand vom fi ajuns la ziua aceea", adica in perspectiva ei eshatologica. Aici pe
parnant se nastc "omul launtric", omul eel nou, zidit dupa chipul lui Dumnezeu.
Autorul exprima in imagini plastice unirea dintre Dumnezeu si sufletul omenesc. in
viata sufleteasca a celor ce petree In Domnul, Acesta le vine totdeauna in ajutor.
"Caci nu exista trebuinta orneneasca pe care Dornnul sa nu 0 implineasca
crestinului. El Ii da viata, il creste, 11hraneste, El este lumina si suflarea lui, El ii
deschide ochii, Ii lumineaza si le da puterea sa-L vada si pe E1, Domnul. El e $i
hranitorul si hrana sufletului nostru, El e Cel ce ne da painea vietii ... Si nu numai
ca sufletul nostru merge sprc El, dar tot El ne da si drumul, ca unul care ne este si
lacas de petreccre aiei pe pamant, dar si tinta a calatoriei noastre prin lume. Noi
suntem madularele, El ne este capul. Daca trebuie sa luptam, si El lupta impreuna
eu noi".
Viata adevarata, spune Cabasi1a, se castiga prin dar de sus, dar si prin
stradania noasrra. In lucrarea aceasta, care porneste de la Dumnezeu, noua ni se
cere bunavointa si dorinta de impreuna-lucrare. "Datorita Sfintelor Taine, ne
nastem si noi la viata duhovniceasca, cu ajutorullor crestem In ea si ajungem sa ne
unim in chip minunat eu Insusi Mantuitorul nostru. Caci prin aceste lueruri sfmte
viem, ne rniscam si suntem". Botezul ne da "insasi fiinta si trairea noastra intru
Hristos, caci pana nu primesc aceasta Taina, oamenii sunt morti si plini de
stricaciune si abia prin ea pasesc la viata". Ungerea cu Sfantul Mir "desavarseste pe
noul nascut In viata Duhului, intarindu-i puterile de care are nevoie aici pe
pamant". Dumnezeiasca Euharistie "sustine aceasta viata, pastrand-o intr-o stare
infloritoare, pentru ca Painea vietii de aici este cea care sustine puterile sufletului ...

398

Sufletul traieste din aceasta Paine a vietii, dupa ce ~l-a primit fiinta in baia
Botezului ~i intarirea prin Ungerea cu Sfantul Mir".
Crestinul traieste in lumea vazuta, avand gandul la cea nevazuta. Nu noi
suntem cei ce nc ridicarn mai aproape de Durnnezeu, ci EI este eel ce coboara, ce
vine la noi. "Prin lucrarea acestor Sfinte Tame, Soarele Dreptatii intra, ca printr-o
mare deschizatura a firii, in aceasta lume". "Prin Sfintele Taine, oamenii ajung
dumnezei si fii ai lui Dumnezeu, iar firea noastra omeneasca, ce altfel este praf si
cenusa, se invredniceste de cinstea care numai Domnului 1 se cuvine, se ridica la
atata marire, incat ajunge partasa la insasi cinstea si firea dumnezeiasca". lata cat
este de mare puterea Tainclor lui Dumnezeu. "Odinioara, Legea era cea care ne
unea cu Dumnczeu, azi este credinta si harul. Odinioara, stare a noastra fata de
Dumnezeu era aceea dintre rob si stapan, pe cand azi, cea de fii si de prieteni ai
Domnului".
Prin mijlocirea Sfintelor Tame, "Hristos vine la noi, I~i face salas in
sufletul nostru, se face una eu el si 11 trezeste la 0 viata noua. Odata ajuns in
sufletul nostru. Hristos sugruma pacatul din noi, ne da din insasi viata Sa si din
propria Sa desavarsire, ne face partasi la biruinta Sa. Dupa ce am iesit din baia
Botezului, ne pune pe frunte cununa de lauri, iar la ospatul Sfintei Impalla~anii, ne
mai declara ~i biruitori impreuna cu El. Si chiar daca nu ne luptam si nu ne
straduim cand savarsim aceste taine ... , atunci in sufletul nostru traim aceste lupte".
Cartea a doua prezinta rolul Sfantului Botez in viata duhovniceasca. "A
primi Botezul insearnna sa Ie nasti intru Hristos, sa incepi 0 viata noua, sau sa fii
dus la viata din nimic". Sunt arnintite si explicate numirile ce se dau acestei taine.
Astfel, Botezul se numestc luminare, pentru ca "ne face sa fim cunoscuti de
Dunmezeu. El ne apropie de lumina si ne indeparteaza de rautatile intunericului.
Intrucat e si lumina, Botezul ne scalda in baia stralucirii celei duhovnicesti si, dupa
ce ne-a curatit pe deplin, ne da puterea sa gustarn lumina". Botezul da omului
putere. Astfel, "sufletul celor ce s-au botezat ajunge sa infrunte rautati atat de
mari". Pilda noastra este cea a sfintilor, care "se duceau bucurosi la moartea cea
dorita". "N-ar avea nici un rost sa aratam ca puterea prin care mucenicii au
dobandit atata indrazneala in lupta ... , ar fi izvorat doar din firea omului ... Toate
lucrurile aeelea sunt rod al Sfantului Botez".
Nicolac Cabasila expl ica apoi in ce chip lucreaza Botezul asupra noastra.
Mai ales, Botezul ne face sa intelegern ce inseamna sa iubim pe Dumnezeu. Caci
El, pentru toarc bunatatile pe care ni le da, nu cere in schimb de la noi decat
dragostea. "Atunci cand vine spre noi Duhul lui Dunmezeu, intai ne face sa-I
simtim prezenta, iar cine simte prezenta Binelui, acela ajunge sa-L indrageasca".
In cartea a treia, Nicolae Cabasila prezinta roadele Sfantului Mil' in viata
duhovniceasca
"El este eel ce pune in lucrare una sau alta din puterile
duhovnicesti, sau chiar rnai multe deodata, dupa cat e de sirntitor sufletul la
lucrarea Tainei". Ungerea ell Sfantul Mil' "aduce acelcasi roade in cei botezati, ca
si punerea mainilor Apostolilor peste cei botezati de dansii". Dar daca Sfantul Mir
aduce roadele sale in toti cei ce 11primesc, nu toti simt insa darurile ce se pogoara

399

peste ei si nici nu trag folos din comoara pe care ei 0 primesc. Fiindca "harul nu
slujeste la nirnic, dad. nu ne srraduirn sa lucram cu el".
Cartea C1 patra prezinta roadele Sfintei Impartasanii In viata duhovniceasca.
Ea este "piscul eel mai inalt al vietii duhovnicesti". Ajungand aici, "nimic nu ne
mai lipseste ca sa dobandim fericirea cea dorita". Acum nu mai primim darurile
Duhului, "ci pe Insusi Vistiemicul acestor daruri, comoara intru care incape toata
bogatia darurilor". Desigur, Hristos este prezent In toate Tainele. Dar in Euharistie,
"Mantuitorul schirnba intru totul launtrul primitorului, irnprumutandu-i insa~i
personalitatea Sa". 1ar ceva mai fericit dedit aceasta nu se poate. Euharistia este
"Taina cea mai mare". "0, ce taina coplesitoare! Cugetullui Hristos se face una cu
cugetul nostru, voia Lui, una cu voia noastra, Trupul si Sangele Lui, una cu trupul
si sangele nostru. Si atunci cat de putemic trebuie sa fie cugetul nostru ... , cand
focul insusi se revarsa peste el!". In toate privintele, aceasta Taina este desavarsita,
Ea ne face fii ai lui Dumnezeu. Sunt expuse si cerintele unei bune impartasanii.
Mai intai de toaic, trebuie sri clorim fierbinte sa ne apropiem de Sfintele Daruri ~i sa
ne curatim suflctele "In chip deosebit",
Sfanta Euharistie este "doctoria cea mai buna", "Painea aceasta, trupul
acesta ... este tocmai aceea pe care toate privirile 0 vor vedea pe norii cerului si
care intr-o clipa isi va arata toata stralucirea sa".
Cartea a cincea invata despre roadele pe care tarnosirea sfantului altar le
aduce in viata d uhovniceasca. Cartea a sasea ne reaminteste cum putem pastra noi
roadele vietii duhovnicesti, roade dobandite prin Sfintele Taine. "Ceea ce se cere
de la toti cei care POaI1iinumele de crestin este datoria pe care trebuie fiecare sa sio implineasca". Nici 0 porunca primita nu este pre a mare pentru puterile omului.
Pe cat ne sta omeneste in putinta, sa ascultam de voia lui Durnnezeu si sa cugetam
continuu la Legea Domnul ui. Aici Cabasila da si 0 talcuire a Fericirilor.
In fine. 'in cartea a saptea se explica felul cum se schimba sufletul
crestinului, daca pe langa harul Sfintelor Taine, se adauga ~i stradania proprie.
Pacatuind, noi mahnim pe Dumnezeu. Din contra, dragostea de Dumnezeu ne
revarsa in suflet 0 negraita bucurie si il face pe omul duhovnicesc sa doreasca ceea
ce doreste si Dumnezeu.
Daca N icolae Cabasila vorbeste doar despre primele trei Sfinte Taine, acest
fapt se datoreaza unor motive care tin de metoda. In aIte pasaje aminteste ~i de
celelalte Sfinte Taine, fara a le dezvolta semnificatia in viata crestina, Nu uita insa
ca sa rearninteasca faptul ca "una si aceeasi putere lucreaza in toate, de aceea sa nu
dispretuim pe nici una din ele".
Doua fragmente din "Viata in Hristos" sunt reprezentative pentru aceasta
lucrare si 0 "strabat ca un fir rosu". Nicolae Cabasila spune:
"0, adancul bunatatii! Nu numai ca Dornnul ne iubeste peste rnasura, ca un
indragostit, ci crede ca atat de mult pretuieste dragostea noastra fata de EI, incat ar
face orice numai sa ne-o casrige. Pentru cine oare a :facut El cerul si pamantul,
soarele si toata lumea vazuta si cea nevazuta, daca nu pentru ca sa atraga spre El
lumea si pe om, ca sa se faca iubit de ele?".

400
"Ca sa putem ehema numele Domnului, nu se cere nu stiu eata pregatire in
catcodata nu ne trebuie nici lacas anumit, ori sa cantarn si sa ne rugam
eu glas tare, pcntru ca nu cxista petie de parnant unde Domnul sa nu fie prezent:
prineipalul este sa-L avem In inima ... Si daca inima omului a fost facuta destul de
larga ea sa-L poata euprinde pe Dumnezeu,
urmeaza ca din clipa Intruparii
Domnului, nimie pe lume nu-i mai sfant decat omul".
Alte lucrari: l)Cuvant de laudd la cuvioasa Maica Teodora; 2)Cuvant de

rugaciune,

laudd la Sfdntul Dimitrie Izvordtorul de Mir; 3)Omilii fa: Bunavestire, Nasterea

Maicii Domnului si Adormirea Maicii Domnului; 4)Cuvdnt de lauda la Sfintii Trei
lerarhi; 5)Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos.
Nieolae
Cabasila
a lasat si opere neteologiee:
l)Cuvant impotriva
cdmdtarilor; 2)Despre camata, Preacuvioasei impdrdtese Ana de Savoia; 3)Elogiu
imparatului Matei Cantacuzino; 4)Efogiu imparatesei Ana de Savoia; 5)Despre
criteriul adevarului, daca exista; 6)Comentarii fa cartea a 111-a a Sintaxei lui
Ptolemeu; 7)S(,I"isori.
Opera Iui Nieolae Cabasila este vasta, dar a fost numai in parte editata.
Mentionam si alte lucrari: J)Despre vesmintele liturgice; 2)lmpotriva aiurelilor lui
Nikifor Gregoras; 3)Trei omilii fa viziunea lui Iezechiel; 4)Omilii la Patimi si
Indltare; 5)Panegerice la Sfintii Mercurie, Andrei si Dimitrie.
Bibliografie: Nicolae Cabasila, Scrieri, Edit. Arhiepiscopiei
Bucuresti,
1989, trad., introd. si note de Pr. Prof. Ene Braniste si Pro Prof. Teodor Bodogae;
Idem, Cuvdntorile teologice: la Iezechiel - Hristos - Fecioara Maria, Scrieri J,
studiu introductiv si traducere de diae. loan 1. Icajr, Edit. Deisis, Sibiu, 2010 (noua
Discursuri teologice: 1)0 tri logie exegetica profetic-hristologica, alcatuita din trei
discursuri de explicare a sensului a doua viziuni ale profetului Iezeehiel, tipologichristologica; 2)0 trilogie hristologic-soteriologica, alcatuita din doua discursuri la
Patimirile lui I-Iristos si la fnaltarea Lui; 3)0 trilogie mariologic-antropologica
la
Nasterea Maicii Dmonului, la Buna Vestire si la Adormirea Maicii Domnului);
Bodogae, Pr. Prof. T., Trasaturi umaniste in spiritualitatea bizantina: Nicolae
Cabasila, in rev. S.T., 1982, ill. 5-6; Tulcan, Pr. Dr. loan, Legatura dintre
Euharistie si Biserica la Nicolae Cabasila, In rev. A.B., 1990, ill. 11-12; Teodor
Episcop de Andida, Coment ariu liturgic, P.G, 140,417-468,
trad. rom. Pr. Prof. N.
Petrescu, in rev. B.O.R., (1971), ill. 3-4, p. 300-322.

33)Cosma Vestitorul
A fost un mare predicator, eu cuvantari de lauda. A trait In secolul VIII-IX,
sau poate In secolul X. Desi nu se cunoaste viata lui Cosma, se cunosc lucrarile
sale, cuvdntari de lauda fa aducerea moastelor Sfdntului loan Guro de Aur, la
Sfdntul loan Gura de Aur, /0 Ioachim si Ana, la Zaharia (tatal Sfantului loan
Botezatorul), fa Sfdnta Varvaro si la Adormirea Maicii Domnului.
Bibliografie: P.G. 106; Voicu, Arhidiae. Prof. Constantin, Patrologie, vol.
3, p. 338-339; Remus Rus, Dictionar enciclopedic de literaturd crestina din primul
mileniu, Bucuresti 2003.

401

34)Petru al Argosului
S-a nascut In 850 la Constantinopol.
A fost monah inca din tinerete ~i s-a
nevoit In asceza si post. Patriarhu1 Constantinopo1u1ui a vrut ca Petru sa fie ierarh
a1 Corintu1ui, dar Petru a refuzat. A acceptat pana 1a urma sa fie episcop a1
Argosului. A fost mare filantrop si predicator. A murit la 922. Este cinstit ca sfant
1a 3 maio
Cuvantari pastrate: La Bunavestire, La Intrarea in Biserica a Maicii
Domnului, La Sfdnta Ana, La sfintii Cosma si Damian ~ia1te1e.
Bibliografie: P.O. 106; Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol.
3, p. 339-341.

35)Antonie Studitul
A fost traitor 1a manastirea
Studion. In 974 a fost ales patriarh al
Constantinopolutui.
A acordat atentie raporturilor cu biserica Romei. Acum s-au
adunat intr-un vo1um vietile sfintilor ortodocsi. In 979 a fost nevoit sa demisioneze.
A murit in 983. Au dimas de 1a e1 randuieli liturgice, dar si legate de spovedanie.
Bibliografie: Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 350-351.

36)Simeon StudituJ (Evlaviosul)

S-a nascut la 916. A vietuit la manastirea Studion, ca simplu monah. A
murit 1a 986. A alcatuit 32 de Capete ascetice, pentru monahi, egumeni, duhovnici,
sau simp1i calugari. A fost dascalul Sfantului Simeon Noul Teolog. De la el a
invatat acesta despre darullacrimilor,
dovada a harului divino
Bibliografie:
P.G. 120; Simeon Monahul, Cuvinte pentru strapungerea
inimii, in colectia Filocalia, trad. de diac. loan I. lea Junior, Sibiu 2009; Cuviosul
Simeon Evlaviosul, Testament duhovnicesc (Cuvdnt etic si ascetic), in vol. Sfantul
Simeon N oul Teolog, Viaia .~'i epoca. Scrieri IV, Sibiu 2006, p. 103-121; Voicu,
Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 351-352;

37)Nichifor Calist Xantopulos

S-a nascut 1a 1265. A fost calugar In Egipt. A murit la 1335. S-au pastrat
de 1a el cateva Iucrari, lntrc care 0 /storie bisericeasca, in 18 carti, care descrie
evenimente1e din primele secole crestine, pana la anul 618. A alcatuit si un opuscul
cu episcopii ~i patriarhii din Constantinopol, ce merge pana 1a 1310. A scris poeme
istorice in versuri si scrisori aghiografice.
A alcatuit comentarii fa tropare, sinaxare la principalele
sarbatori din
perioada Triodului, in care aflarn si explicatii despre originea acelor sarbatori.
Despre sinaxarcle la sfinti cx ista indoieli privind autenticitatea
lor. A alcatuit un
tratat despre Liturghia catehumenilor, comentarii fa troparele din Octoih ~i a1te1e.
A alcatuit un comentariu fa Psalmi si scolii la unele cuvdntari ale Sfdntului
Grigorie Teologul. Alte lucrari au caracter omiletic.
Bibliografie: P.G. 145-147; Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie,
vol. 3, p. 359-362;.

402
38)Visarion al Niceei
S-a nascut la 1395. A studiat la Constantinopol, formandu-si 0 cultura
profana. Va fi apoi monah. Se face cunoscut pentru predicile sale. In 1437 devine
arhiepiscop de Niceea. Impreuna cu imparatul, participa la Sinodul de la FerraraFlorenta, fiind un sustinator al latinilor ~i al unirii. La intoarcerea In
Constantinopol, nu este bine primit. Revine in Italia, unde este pus cardinal. Este
important pentru miscarea Renasterii, fiind reprezentant al umanistilor.
Ayea 0 biblioteca mare, cu opere le autorilor crestini orientali si apuseni.
Aceasta biblioteca va fi data bisericii San Marco din Venetia.
A candidat de doua ori pentru scaunul de papa. Dupa caderea
Constantinopolului, Visarion a fost misionar activ al papei In rasarit, mergand pana
in Rusia, pentru a incuraja unirea cu biserica Romei. Moare in 1472 la Ravena,
fiind ingropat intr-o biserica din Roma. Apusenii 11lauda, iar bizantinii il socotesc
tradator.
A tradus in latina opere ale lui Platon si Aristotel. Visarion cunostea foarte
bine greaca veche si latina. Socotea platonismul foarte apropiat de crestinism,
inc1usiv in problema preexistentei sufletului.
Visarion a sustinut corectitudinea adaosului Filioque. La Sinodul unionist
de la Ferrara-Florenta, Visarion a rostit doua discursuri, desigur unioniste. Sustine
ca prin Fiul, Parintii bisericcsti rasariteni intelcg 0 cauza intermediara si de aceea,
se poate spune ca Duhul purcede si de la Fiul.
Intr-o alta lucrare, apara autenticitatea textelor pe care loan Vekkos le
adunase, in favoarea latinilor, contra Sfantului Grigorie Palama. 0 epistold
"soborniceasca" face apologia primatului papal. In bibliotecile apusene si alte
lucrari pastrate poarta numele sau,
Bibliografie: P.G. 161; Voicu, Arhidiac. Prof. Constantin, Patrologie, vol.
3, p. 377-380; Stelian Brezeanu, Istoria Imperiului Bizantin, Bucuresti 2007.
39)Simeon al Tesalonicului
Se cunosc putine detalii des pre viata sa. S-a nascut pe la mijlocul sec. XIV
la Constantinopol. A fost de acelasi neam cu Simeon Metafrastul. A trait mult timp
la patriarhia din Constantinopol si a avut 0 cultura ce arata ca a frecventat scolile
vremii si bibliotecile. De la Constantinopol a mers la Tesalonic inainte de 1425
cand era episcop. A pastorit intre 1410 si 1429, cand a murit. Este dintre cei mai
virtuosi barbati ai Bisericii lui Hristos. A fost dogmatist si polemist neintrecut. A
murit inainte ca Tesalonicul sa cada sub stapanirea turceasca. A fost ultimul ucenic
al Sfantului Grigorie Palama.
S-a pastrat aproape toata opera sa. Este autorul unor lucrari dogmatice,
liturgice ~i anti latine. Patriarhul Dositei al Ierusalimului a tiparit la Iasi In 1683
opera lui completa (si In P.G. 155). In 1765 a fost tradusa in limba romana lucrarea
Voroavna de intrebdri si rdspunsuri.
Lucrari: 1)Dialog impotriva tuturor ereziilor (inc1usiv schisma din 1054 si
cele sapte sinoade ecumenice); 2)Despre sfintele slujbe si Taine (mai ales Botezul);
3)Despre Sfdntul Mir; 4)Despre Sfdnta Liturghie (explica Liturghia, proscomidia,

403
vorbeste despre vesminte,

vase si anafora); 5)Despre lacasul sfdnt si tdrnosirea lui;

6)Despre hirotonii si hirotesii; 7)Despre Taina Pocaintei; 8)Despre nunta;

9)Despre Maslu; 10)Despre rugae tune; 11)Despre inmormdntare; 12)Despre
simbolul credintei (doua lucrari, din care prima talcuieste articoleie Crezuiui, iar a
doua vorbeste despre izvoarele scripturistice
ale Crezului);
13 )Despre preotie;
14)Slujba in cinstea Sfdntului Dumitru; 15)Doua cuvinte de lauda Arhiepiseopilor
Tesalonicului lsidor si Gavriil.
o frumoasa scriere Despre preotie a fost alcatuita de Sfantul Simeon si
adresata unui monah evlavios ce fusese hirotonit diacon, caruia ii spune: "Prin
Sfintele Taine, tu esti cale si povatuitor al Luminii ... , tu esti Inger, purtator de foc.
Tie ti s-a dat sa tii in mainile tale Carbuncle Cel viu. Tu esti savarsitorul Sfintei
Impartasanii,
csti Inger ~i s luj itor al lui Hristos...
Sfintii Parinti, intelegand
nobletea preoiiei si infricosandu-se
de ea, s-au comportat ca serafimii si ca
arhanghelii. De aceea au ~i zis: am fugit de taina grea a preotiei si m-am sfiit de
ea".
Preotii sunt "ziditori de sufiet, povatuitori spre cele ceresti, lumina si viata
credinciosilor, parinti, pastori si pazitori". "Cei ce vor alege sa devina monahi si In
acelasi timp S[l se invredniccasca
si de treapta preotiei, trebuie sa se smereasca, sa
fie mai cucemici, urmand chipul Celui ce s-a smerit pe Sine pentru noi si al carui
chip ~i randuiala sa 0 unneze si calugarii". Preotii sunt slujitori ai lui Dumnezeu ~i
slujitorii Lui trebuie sa ramana. Hristos "savarseste
pururea cele bune prin
mijlocirea preotilor". "Prin preoti, Hristos a unit eele de sus eu eele de jos si a
risipit toata vrajba",
Lucrarca pastorals (l preotului insearnna in primul rand "rugaciune si lauda
adresata lui Durnnezeu". lar Liturghia "sintetizeaza toata rugaciunea si evlavia".
"In sine, nimeni nu este vrednic de a sluji Sfanta Liturghie, pentru ca si ingerii se
infricoseaza la slujirea ei. Dar stiind ca, smerindu-se, Durnnezeu a dat oamenilor
slujba Sfintei Liturghii, noi preotii sa ne nevoim sa slujim toata viata noastra
Stapanului, care ne-a dat si harul Sfantului Duh".
"Diavolul, fiind imaterial, n-a putut avea ispiteie trupului si deei n-a cazut
din pricina unci amagiri oarccare, ci de buna voie si constient s-a despartit de
Binele pe care II cunostea. Din cauza aceasta nici nu i s-a dat lui chip de pocainta si
ramane pe mai departe In viclenia ~i rautatea lui proprie ... Intruparea Fiului lui
Dunmezeu s-a facut ca noi sa cunoastem prapastia In care ne prabusim si
cunoscand-o, sa ne departarn de eel care ne-a amagit si sa devenim iarasi cum am
fost dintru inccput, sau chiar ~i mai buni. Prin marea iubire a Manruitorului, firea
noastra s-a unit cu Creatorul ~i prin Inrruparea Stapanului, ne-a ridicat din adancul
prapastiei ... Noi (preotii) suntem lucratorii tainei si slujitorii si savarsitorii acestui
mare lucru. Purtam cu noi eu adevarat si in gradul eel mai inalt posibil chipul lui
Dumnezeu. Si-L purtam fiecare dupa rangul si dupa vrednicia sa".
In lucrarea Tratat asupra tuturor dogmelor, se arata care sunt metodele de
aparare si past rare a dreptei credinte: 1)Propovaduirea Intemeiata, prima si eea mai
importanta metoda; 2)Evilarca discutiilor religioase tulburatoare
ale pacii intre
credinte; 3)Excluderea
constrangerii
sau fortei in Biserica; 4)Doar in cazuri

404
exceptionale se pot admite lamuriri cu alte credinte in duhul pacii si dragostei
crestine; 5)Combaterea necrutatoare a superstitiilor pagubitoare.
In lucrarea 12 capitole despre credinta crestinilor, se face un scurt rezumat
al principalelor
12 adevaruri ale credintei crestine, Primele 3 sunt despre Sfanta
Treime, ultimele 3 despre viata viitoare. Se vorbeste si despre 7 virtuti si 7 vicii,
cele 3 virtuti tcologice si cele 4 cardinale, sau generale. Alte lucrari: l)Randuiala

cadirii: 2)Rancluiala cdntdrii; 3)Formularea sinoptica a rdnduielii sdrbatorilor de

peste an: 4)Psaltirea melodica; 5) Octo ihul; 6)Randuiala slujbelor de peste an in
Biserica Tesalonicului; 7)Tipic si molitfelnic; 8)Tropare si canoane; 9)Epistole
diverse, inc1usiv cu continut dogmatic.
Doctrina. Simeon aI Tesalonicului
se opune primatului
papal ~i
infaibilitatii papei, recunoscand doar un primat de onoare. Vorbeste despre rolul
imparatului
in biserica. EI convoaca sinoadele, dar nu are jurisdictie
asupra
bisericii si asupra temelor bisericesti. Prill urmare, imparatul devine aparator al
bisericii, ca delegat si slujitor al ei.
Simeon considera sinodul din Constantinopol
879-880, tinut de Fotie, ca al
VIII-lea ecumenic. Este sustinator al invataturii Sfantului Grigorie Palama. Refuza
Filioque. Sustine creationisrnul,
in privinta invataturii despre originea sufletului
omenesc.
Importanta este doctrina sa despre Sfintele Taine. Vorbeste despre cele 7
Sfinte Taine. Adauga si monahismul, socotindu-l instituit de Hristos. Compara cele
7 Taine cu cele 7 daruri ale Duhului Sfant. Condamna rebotezarea si rehirotonirea.
Cere aplicarea din nou a Mirungerii, pentru cei care au apostaziat, dar s-au inters la
biserica. Critic.i pe apuseni, fiindca nu administrau
copiilor Mirungerea dupa
Botez, lasandu-i intr-o stare de imperfectiune morala,
Vorbeste despre prezenta reala euharistica, Aceasta Taina este 0 jertfa
reala, reinnoita continuu. Cere folosirea painii dospite. Considera impartasirea ca
absolut necesara pentru mantuire. Cere impartasirea copiilor mici imediat dupa
Botez. Nu leaga valabilitatea
tainelor de vrednicia morala a preotului. Insista
asupra caracterului de taina al Nuntii. Cere ca maslul sa nu se administreze doar
celor muribunzi, gray bolnavi, ci si altor bolnavi, spre iertarea pacatelor.
Dupa moarte, spune Simeon, dreptii, respectiv pacatosii, primesc doar 0
parte din rasplata sau pedeapsa, De aici necesitatea si folosul rugaciunii pentru cei
adormiti, pentru ca starea lor sa se imbunatateasca, pana la judecata finals.
Bibliografie: P.G. 155; Simeon, arhiepiscopul
Tesalonicului,
Cuvdnt
despre preotie. trad. de Pr. C. Teofil, in rev. M.B., an XXXI, nr. 10-12/1981, p.
697-710; Idem, Tratat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, dupa
principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos si urmasii Sai, trad. rom. Toma
Teodorescu, Bucuresti, 1865, reed. In editia ingrijita de Protos. Grichentie Natu,
Edit. Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, vol. I, 2001, p. 131 - 156; vol. II, 2003,
p. 126-154; Neamtu, Pr. N., Metode si mijloace pastorale in propovaduirea si
pastrarea dreptci credinte, dupa Sfdntul Simeon al Tesalonicului, in rev. M.O., an
XXVI, nr. 5-U 1974, p. 441-446; Petcu, Drd. Dorel, Rdnduiala si explicarea
Botezului si a Mirungerii dupa Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, in rev. S.T.,

405
nr. 9-1011972, p. 695-710; Stan, Pr. Dr. Alexandru, insemnatatea actuala pastorala
si misionara ortodoxd a Tratatului despre preotie al Arhiepiscopului Simeon al
Tesalonicului, In rev. S.T., nr. 5-6/1984, p. 313-328; Ioanicescu, Pro Lector loan,
Tdlcuirea Sfintelor Taine dupa opera Sfdntului Simeon al Tesalonicului, in rev.
M.O., nr. 1-2/1995, p. l6-35; Idem, Ierurgii si rdnduieli in legatura cu sfdrsitul
omului, dupa Sfdntul Simeon al Tesalonicului, in rev. M.O., nr. 3-6/1997, p. 47-52;
Idem, Insemndtatea cateheticd a tdlcuirilor liturgice ale Sfdntului Simeon al
Tesalonicului, In rev. M.O., nr. 3-4/1999, p. 10-25; Voicu, Arhidiac. Prof.
Constantin, Patrologie, vol. 3, p. 363-369.

40)Calist Angelicude
E numit In P.G. 147 Calist Tilicude. A activat in a doua jumatate a
secolului XIV in Macedonia. A murit spre sfarsitul acestui secol. Ajutat de un tar
sarb, a cladit 0 biserica, in jurul careia traiau mai multi asceti, ucenici ai sai. Era un
om duhovnicesc, ce traia virtuoso Era isihat si se ocupa cu rugaciunea mintii.
S-a pastrat de la el 0 lucrare scurta, nurnita Mestesugul linistirii (Isihastiki
trivi). I se atribuie ~i 0 lucrare lmpotriva lui Toma d'Aquino, Intr-un codex de la
Manastirea Vatoped, pastrat la British Museum, se pastreaza 0 lucrare In 30 de
"cuvinte'', dintre care al XXII-lea este Mestesugul linistirii. Alte lucrari: Despre

raiul duhovnicesc, sau luminile dumnezeiesti; Despre intrarea prin Domnul in

raiul duhovnicesc; Despre placerea $f bucuria duhovniceasca; Despre viata
ascunsa in Hristos; Desprefaptuitor si contemplativ; Despre contemplare etc.
Bibliografie:
Calist Angelicude, Mestesugul linistirii, trad. de Pro Dtru
Staniloae, Filocalia 8, p. 374-386; Stilianos Papadopoulu, Traducerea in greaca a
operelor tomiste. Filotomistii si antitomistii in Bizant, Atena 1967.
41)CaHst Catafygiotul
Se pare ca a trait la inceputul sec. XV. S-ar putea sa fie acelasi cu
patriarhul Calist U. Lucrarea sa Despre unirea dumnezeiasca si viata contemplativa
pare sa fi fost scrisa de Calist JI in timpul retragerii sale la viata monahala.
Se tratcaza aici tema "Unului". Lucrarea arata profunzimea
teologica si
inflacararea autorului. Descrie intalnirea mintii omenesti cu "Unul" dumnezeiesc.
Se subliniaza rolul absolut necesar al Duhului ill unirea sufletului cu Dumnezeu si
In simtirea iubirii fata de Dumnezeu. Duhul devine punte intre sufletul creat si
Dumnezeu trancendent. Parintele Dumitru Staniloae spune despre aceasta scriere
ca este "nu numai 0 sinteza magnifica a intregului scris duhovnicesc de mai inainte,
ci si 0 culme a subtilitati i de gandire ~i a simtirii de intensa spiritualitate
a
Bizantului".
Bibliografie: Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiasca si viata
contemplativd, trad. de Pr. Dtru Staniloae, Filocalia 8, p. 397-528.

42)Marcu Eugenicul
S-a nascut la 1391-1392 la Constantinopol.
A studiat retorica si filosofia.
Va fi profesor a1 lui Ghenadie Scholarias. S-a calugarit la 26 de ani. S-a retras la

406

manastire, alcatuind operele sale. Acum au inceput discutiile dintre latini si greci
privind unirea bisericilor.
In 1437 a fost ales mitropolit al Efesului. A fost ales ca delegat pentru a
merge la Sinodul de la Ferrara, inceput la 9 aprilie 1438. A alcatuit 3 discursuri
despre primelc dezbateri ale Sinodului, privind tema purgatoriului. S-a opus
acceptarii adaosu1ui Filioque. In 1439, sinodul s-a mutat la Florenta. Marcu
Eugenicu1 a raspuns teologilor cato1ici, argumentand invatatura rasaritenilor. A
rostit un scurt discurs despre doctrina ortodoxa. A refuzat sa semneze actul de
unire. S-a inters la Constantinopol in 1440, apoi la Efes. Datorita turcilor, a mers la
manastirea athonita Vatoped. Pe drum a fost prins si exilat. A continuat lupta pana
1amoarte, In 1444.
Opera Iui Marcu Eugenicu1 este vasta. A scris lucrari exegetice, ascetice,
epistole, cuvantari si irnne liturgice. A compus 8 canoane In cinstea Maici
Domnului. A talcuit in parte Sfanta Liturghie ill lucrarea Explicatio ecclesiastici
officii.
Dintre cuvantdri, una este la Profetul Ilie, iar alta la Macarie, un egumen
a1 timpu1ui SULl. A alcatuit 0 epistola Catre Monahul Teodosie eel cazut, care
renuntase 1a viata calugareasca. Alta lucrare talcuieste rugaciuni ale calugarilor
rasariteni. A scris si un canon pe 8 glasuri, cate unu1 pentru fiecare pacat capital. A
explicat locuri mai greu de talcuit din Scriptura.
Alte lucrari ale sale: 1)De angelis contra Argyropuli sententiae (ingerii, cu
totii, au participat la inceput la lumina, dar Lucifer a cazut datorita neglijentei si
lasitatii); 2)Dc resurrectioue (vorbeste paganilor si ereticilor despre inviere);
3)I~trebclri si raspunsuri despre sujletul animalelor (la om, sufletu1 este 0 parte
distincta, pe cand la anima1e este 0 activitate a corpului lor); 4)Contra latinilor (a
alcatuit 3 discursuri despre purgatoriu, rostite la Ferrara-Plorenta; argumenteaza
fa1sitatea acestci invataturi apusene); 5)Oratio ad Eugenicum papam IV (11roaga pe
papa sa acceptc invatatura despre purcederea Duhului, cu argumente din parintii
bisericesti antcrion
si din hotararile
Sinoadelor
ecumenice);
6) Contra
achindinistilor (Iucrarea in doua parti expune doctrina Sfantului Grigorie Palama
despre escnta divina, despre lumina divina si darurile Sfantului Duh; lumina
taborica este necreata, apartinand Treimii, ca si aureola sfintilor; "lumina necreata"
lucreaza in Sfintele Taine).
Bibliografie: Marcu Eugenicu1, Explicarea rdnduielilor bisericesti, trad. de
Diac. Drd. Constantin Caraisaridis, in rev. S.T., nr. 1-211981, p. 47-63; Idem,
Explicarea cuvintelor Rugaciunii lui Iisus, trad. de Drd. loan I. lea Junior, in rev.
M.A., nr. 511987, p. 35-39; Marturisirea de credinta a lui Marcu Eugenicul, trad.
rom. P.S. Visarion Rasinareanu, in Anuarul Facultatii de Teologie "Andrei
Saguna", Sibiu, 2001-2002, p. 157-162; Drd. Vasile Leb, Mitropolitul Marcu
Eugenicul at Efesului, aparator al Ortodoxiei in Conciliul de la Ferrara-Florenta
(J 433-1439), In rev. G.B., nr. 5;-611979, p. 535-543; Voicu, Arhidiac. Prof.
Constantin, Patrologie, vol. 3. p. 369-376.

407
43)Ghenadie II Scholarios
A fost primul patriarh al Constantinopolului
sub turci (1453). A luptat
impotriva uniri i cu biserica rornano-catolica.
S-a nascut la Constantinopol,
la 1405.
A primit 0 educatie aleasa. A avut ea profesor pe Mareu Eugenicul. A asimilat
stiintele umaniste, filosofia si teologia. Stia bine limba latina si a putut astfel
cunoaste teologia apuseana, pe care a si combatut-o. A folosit serierile Ferieitului
Augustin, ale lui Anselm de Canterbury, sau Toma d' Aquino, din care a si tradus.
A fost soeotit gresit ca un simpatizant al latinilor. A aprofundat pe Platon, Aristotel
si Porfiriu, din operele carora a redactat comentarii si rezumate. A eunoseut opera
Sfantului Chiril al Alexandriei,
pe care apusenii 0 foloseau pentru a-si sustine
Filioque. A studiat pe Parintii capadocieni, pe Sfantul loan Gura de Aur, Sfantul
Maxim Marturisitorul,
Sfantul loan Damasehin,
Fotie, Nicolae Cabasila, sau
Sfantul Grigorie Palama.
Pentru eruditia sa, a ajuns secretar al imparatului loan VIII Paleologul. Era
predicatorul curtii, rostind cuvantari in fata irnparatului. Ghenadie se opunea unirii
cu biserica apuseana, pe cand imparatul dorea unirea. S-a retras din toate functiile
pe la 1445. A participat la Sinodul de la Ferrara Florenta, ca trimis al imparatului si
ca teolog si cunoscator
a1 teologiei latine. Intors la Constantinopol,
a fost
antiunionist deschis. A intocmit ehiar un manifest public, pentru locuitorii din
Constantinopol,
contra unirii. Totusi, unirea a fost proclamata la Sfanta Sofia din
ConstantinopoJ 1a 12 decembrie 1452.
in timpul cat Constantinopolul
s-a aflat sub asediu, Ghenadie a fost acolo.
A fost luat ostatic si a fost vandut ca sclav unui turc bogat din Adrianopol. A fost
recomandat lui Mahomed al II-lea ca patriarh si instalat la 6 ianuarie 1454. I-a fost
incredintata Biserica Sfintilor Apostoli. Ca patriarh, era recunoscut de sultan drept
conducator religios si politic al crestinilor din imperiu. Sultanul a scutit clerul de
impozite, iar Biserica avea libertatea eultului.
La cercrea sultanul ui, Ghenadie a redactat 0 Marturisire de credinta in
limba greaca, in 12 articole, cu principalele punete de teologie. Vremurile fiind
tulburi, Ghenadie a pastorit in trei randuri, eu intreruperi, iar la 1464 s-a retras
definitiv la manastire athonita Prodromu, murind in 1472.
Ghenadie II Scholarios a fost un mare teolog. Opera sa este adunata in P.G.
160 si 161. Arc 476 de lucrari originale si 24 de traduceri. lata cateva dintre cele
mai importante: l)Tratate polemice despre purcederea Sfdntului Duh (3 la numar,
legate de Filioque,
combatand
eroarea cu texte scripturistice
si patristice);
2)Mdrturisirea de credinta adresata sultanului; 3)Polemica antilatina in 20 de
lucrari, combatand
ratacirile
apusenilor;
4)Contra achindinistilor (Tatal este
prineipiul necreat, Fiul este nascut, iar Duhul purees din Tatal); 5)Contra simoniei;

6)Contra evreilor; 7)fntrebciri si rdspunsuri despre dumnezeirea lui Iisus Hristos

(un dialog cu doi musulmani);
8)Despre providenta si despre predestinatie (5
lucrari); 9)Despre suflet (5 lucrari despre originea sufletului si destin); 10)Despre
rugaciunea particulara si publica; 11)Poeme; 12)Comentarii la Aristotel si Toma
d'Aquino; 13)Omilii si panegirice (La Postul mare, la sdrbatorile Maicii

408
Domnului, la Praznicele Imparatesti si ale Sfintilor Petru si Pavel. sau
necrologuri) .
Cuprinsul pe scurt al eelor 12 artieole ale Marturisirii lui Ghenadie:
1)invatatura dcspre Dumnezeu, Creatorul lumii "din nefiinta"; 2)dogma Sfintei
Treimi; 3)rapOliurile dintre Persoanele treimiee; 4)providenta divina; 5)Logosul
divin ea Persoana istorica; 6-7)raporturile dintre cele doua firi ale lui lisus Hristos,
In eer ~i in lume; 8)Dumnezeu nu se micsoreaza eu nimie daruind bunatatea si
harul Sau, sprc desavarsirca creaturi lor si spre marimea Sa; 9)Hristos a fost
rastignit si a murit pe Cruce ca om, dar a inviat ea Dunmezeu eu trupul si ii va
invia si pe eei morti; 10)Hristos s-a inaltat la eer si va veni sa judeee lumea;
11)sufletul omului este nernuritor; 12)despre dogma lntruparii lui Hristos, eu
argumente. Versiunea turceasca a aeestei Marturisiri este un monument de valoare
allimbii turee din sec. XV.
Bibliografie: Georgios Sphrantzes, Memorii (1401-1477), Bucuresti 1964,
p. 449-455 (/I Iarturisirea de credintav; Mihail Dueas, Istoria turco-bizantina
(1341-1462), Bucuresti 1958; Cristobul din Imbras, Din Domnia lui Mahomed al
Il-lea. Anii 1451-1467, Bucuresti 1963; Pr. Prof. loan Rarnureanu, Mdrturisirea de
credinta a Patriarhului ecumenic Ghenadie II Scholarios, eu studiu introd., in rev.
0., nr. 411984, p. 496-499; Pr. Prof. loan Ramureanu, Ghenadie II Scholarios,
prirnul patriarh ecumenic sub turci, in rev. 0., nr. 111956, p. 72-109; Idem, Studiu
introductiv fa Marturisirea
de credinta a patriarhului ecumenic Ghenadie 11
Scholarios, in rev. 0., nr. 4/1984, p. 462-496; Pr. Dr. Alexandru I. Stan,
Contributia patriarhului
ecumenic Ghenadie II Scholarios la dezvoltarea
lingvisticii bizantine in secolul al XV-lea, in rev. S.T., nr. 3-411984, p. 259-272; Pr.
Conf. Dr. Dtru Meghesan, Marturisirea de credinta a patriarhului ecumenic
Ghenadie II Scholarios, in rev. Orizonturi Teologiee, nr. 1/2000, p. 31-43; Vasile I.
Munteanu, Bizantinoiogie, vol. IT, Tirnisoara 2000; loan Marin Malinas, 0 istorie a
statului si a societatii biiantine, Bucuresti 2004; Stelian Brezeanu, Istoria
imperiului bizantin, Bucuresti 2007; Marius Telea, Un patriarh apologet:
Ghenadie al Il-lea Scholarios, Deva 2004; Voieu, Arhidiae. Prof. Constantin,
Patrologie, vol. 3, p. 380-393.
44)Filotei Kokkinos
Se cunosc putine date despre el, mai ales de cand a ajuns pe seaunul
patriarhal. Viata sa, scrisa la patru seeole dupa moarte, este 0 lectura de zidire
sufleteasca pentru monahi. Caci Filotei a fost un om eu traire sfanta, un invatat si
un aparator al ortodoxiei.
Filotei era de varsta lui Grigorie Palama. S-a nascut la hotarul seeolelor
XIII-XIV, la Tcsalonic. A urrnat studii temeiniee, eu lecturi bogate. S-a implicat In
controversa isihasta. A fost un sustinator al isihasmului.
A intrat mai intai la 0 manastire din Tesalonie, unde s-a pregatit intelectual
si a avut legaturi eu oameni i de cultura ai timpului. A ajuns egumen al rnanastirii
din Tesalonic. S-a retras apoi la Athos, adancindu-se in isihasm, impreuna eu

409

duhovnici vestiti pentru sfintenia lor. A stat la Vatoped. A mers pe drumul lui
Grigorie Palama.
In anul 1340, cand Grigorie Palama a cerut ajutorul monahilor athoniti,
Filotei, ca monah, a redactat si a semnat un memoriu doctrinar numit Tomusul
aghioritic, aratand ca Athosul era in favoarea isihasmului. Filotei a ajuns apoi
egumen la Marea Lavra pana in 1347, cand a fost ales ca mitropolit al Herac1eei, in
Tracia, pentru 6 ani. In 1353 a devenit patriarh al Constantinopolului, pentru un an.
In 1363 a ocupat iarasi scaunul patriarhal, pentru 12 ani. In 1368 a canonizat pe
Sfantul Grigorie Palama. A readus in parte Biserica sarba sub ascultarea de
Constantinopol. in 1376-1377 a murit.
Pentru ca pericolul turcesc era tot mai amenintator, imparatul loan V
Paleologul a incercat sa salveze imperiul bizantin prin unirea cu Roma. In 1367 s-a
tinut un sinod la Constantinopol. Trimisul papei era Paul al Tebei, devenit patriarh
latin de Constantinopol. Purtatorul de cuvant al grecilor era fostul imparat loan VI
Cantacuzino. Au participat ~j patriarhii din lerusalim si Alexandria. Catolicii au
incercat sa-si irnpuna invataturile gresite. Papa 11chema pe loan V Paleologul la
Roma. in 1369 aeesta renunta la credinta ortodoxa. Patriarhul Filotei al
ConstantinopoIuIui sustine in continuare credinta ortodoxa, Gestul lui loan V
Paleologul rarnane izolat si Tara urmari.
Opera lui Filotei este vasta, Cele mai muite lucrari au rarnas in manuscris.
A fost un polemist, isihast si aghiograf, un teolog pro fund si un filosof. A facut
exegeza, a fostpoet.
Dintre lucrarile sale dogmatice amintim: l)Tomusul aghioritic. Urmarea
lamurirea, cu argumente patristice, a eelor care nesocoteau Iucrurile tainice ale
duhului. Respinge acuzatia pe care Varlaam a adus-o isihastilor ca sunt mesalieni.
2)Cuvinte dogmatice cafre A chindin si adeptii lui si Despre indumnezeire s! lumina
taborica. Au fost trimise irnparatesei din Constantinopol, aparand pe Grigorie
Palama, eare atunci era inchis. Este punctul de vedere al aghioritilor in problema
isihasta. In aceste lucrari se vorbeste despre: lumina divina necreata de pe Tabor;
energiile lui Dumnezeu cele necreate; deofiintirnea Persoanelor Treimice
(Achindin spune despre Fiul si Duhul ca sunt har si energie necreata a Tatalui);
lumina sfanta ~l descoperirile dumnezeiesti. 3)Cele 14 capitole ale ereziei lui
Achindin si Varlaam (sunt rcspinse invataturile lor gresite; Cel ce neaga energia lui
Dumnezeu, neaga pe Dumnezeu Insusi; ereticii ziceau ca energiile divine sunt
create si nu sunt vesnice, Fiul fiind si El creatura; acesti eretici erau deopotriva
antitrinitari; Filotei invata ca harul este necreat si vesnic; ereticii ziceau ca harul
Duhului este insasi esenta $1 ipostasul Duhului; Sfintii Parinti invata ca esenta lui
Dumnezeu este mai presus de energii si este inceputul acestora; ereticii ziceau ca
Dumnezeu nu cste simplu, ci este compus din esenta si energie; tot ereticii afinnau
ca lumina taborica era chiar firea lui Hristos, pe care au vazut-o apostolii);
4)Tomusul sinodal din 1351. Sunt condamnate ratacirile lui Varlaam si Achindin si
este caterisit patriarhul loan Calecas. Este reconfirmata corectitudinea invataturii
Sfantului Grigorie Palama. Nichifor Gregoras, sustinator al ereticilor, este
condamnat si va fi intemnitat: 5)9 Anatematisme pentru adeptii lui Varlaam si 6

410
aclamatii pentru isihasti; 6)Tomusul sinodal din 1368, care proclama ortodoxia lui
Grigorie Palama si cinstirea lui ca sfant. 7)15 cuvinte contra lui Nichifor Gregoras,
scrise dupa Sinodul din 135 l . Aici Filotei vorbeste despre: deosebirea dintre esenta
si energia divina; deosebirea dintre esenta si puterea divina; despre puterea lui
Dunmezeu si cele spuse de Sfintii Chiril al Alexandriei
si Grigorie al Nissei,
rastalmacite de Nichifor Gregoras; despre energia si harul divin; despre energia
divina necreata ~i necompusa; energia divina ~i indumnezeirea
sunt necreate; harul
divin si indumnezeirea
sunt independente de firea umaria; despre Schimbarea la
Fata a lui Hristos si despre lumina dumnezeiasca; despre faptul ca lumina taborica
nu este nici esenta lui Dumnezeu, nici creatia; 8)impotriva anatematismelor
lui
Constantin Armenopulos.
Lucrari panegirice ce s-au pastrat de la Filotei: 1)La Sfdnta Anisia; 2)La
Cuviosul Ghertnan Maroulis;
3) Viata Cuviosului Sava Tziakis; 4)La Sfintii
Apostoli; 5)La Sfantul FOCQ5;;6)La Cuvioasa Fevronia; 7)La Sfantul Teodor Tiron;
8)La Cuviosul Onufris; 9)La Sfdntul Nicolae; lO)La Sfdntul loan Gurd de Aur;
11)La Sfintii Trei lerarhi.
Cea mai cunoscuta scriere aghiografica a lui Filotei este un Panegeric la
Sfdntul Grigorie Palama, de fapt 0 viata a marelui Parinte isihast, scrisa dupa
moartea lui. Ofcra cele mai multe detalii biografice si legate de evenimentele prin
care a trecu t.
La fel de important este Panegericul la Sfdntul Dimitrie, a carui amintire a
fost mereu vie printre tesaloniceni. In Sfantul Dimitrie, Filotei admira pe Sfantul
evlavios si statomic in credinta. Dimitrie lumineaza viata credinciosilor
din
Tesalonic ~i din toata 1umea. Filotei ii face pe tesaloniceni sa fie mandri pentru
inaintasii lor.
Filotei ,1 talcuit uncle locuri din Scriptura, ca un exeget bun. Sunt locuri din
psalmi, Fericirile, pericope evanghelice si predici la sarbatori importante.
Filotei a fost si un mare liturgist bizantin. A contribuit la fixarea si
uniformizarea
tipicului Liturghiei bizantine, in mod oficial, aproape cum este
astazi, scriind Rdnduiala slujirii diaconului la Utrenie, Vecemie si Liturghie. De
asemenea, a scris Rdnduiala dumnezeiestii Liturghii, fixand tipicul Proscomidiei si
a1 Liturghiei. Liturghia de astazi pastreaza randuiala lui Filotei. Acesta a fost si
ultimul mare liturgist al Bizantului.
Dintre scrierile omiletice si exegetice amintim: Cuvdnt la Tdierea imprejur
a Domnului, Trei cuvdntari la Fericiri, catre imparateasa Elena Cantacuzino, Trei
cuvdntdri
la cartea
Proverbelor,
Doud
cuvdntari
la Psalmul
33, un
Kiriacodromion
(1a toate duminicile de peste an).
Alte lucrari ale sale sunt inmografice, ce au intrat in randuiala slujbelor
bisericesti:
Slujba Sfdntulu!
Grigorie Palama; Canonul Sfdntului
Gheorghe;
Canonul Sfdntului Nicolae; Canonul Sfdntului Joan Gura de Aur; Canonul
Sfdntului Dumitru; Slujba si Acatistul Sfdntului Joan Botezdtorul; alte canoane fa:
Sfintii Trei Ierarhi, Sfdntul Joan Damaschin ul, la Adormirea Maicii Domnului;
Canon pentru ostasi pe cdmpurile de luptd; Marimurile la polieleu ~i altele. Multe
sunt si rugaciunile alcatuite de Filotei.