Sunteți pe pagina 1din 5

EDUCAIA INCLUZIV

Grdinia-primii pai spre interculturalitate


ProfesorpentruinvatamantprescolarBanciuMariana
GradinitacuProgramPrelungitNr10Buzau
MOTTO:NUTREBUIESFIMSINGURI,CITREBUIESFIMMPREUN!
n lumea modern, diversitatea n sens larg indiferent dac este de natur cultural sau lingvistic
poate fi pus pe seama a doi factori eseniali: intensificarea migraiei i noile tehnologii de informare i
comunicare.
Ce inseamna interculturalitate?
Interculturalitate este termenul ce denumeste contactul dintre culturi, existenta unui dialog intre
acestea si nu in ultimul rand interactiunea si influenta pe care o primesc reciproc.
Uniunea europeana fiind un ansamblu de tari care incearca sa convietuiasca si sa se ajute reciproc pe toate
planurile (social, economic, cultural etc) interculturalitatea este indispensabila pentru ca aceasta decurge
de la sine. Aceste tari pentru a putea colabora trebuie sa interactioneze, sa comunice, sa intre in contact
unele cu celelalte. De aceea pentru ca exista aceasta uniune exista si interculturalitate in spatiul european
care se poate recunoaste pe mai multe planuri. Unul dintre aceste planuri ar fi cel cultural. Fiind mai
multe tari care colaboreaza toate au unele particularitati culturale pentru ca nu putem fi toti la fel. Fiecare
tara are o identitate culturala si asta este unul din lucrurile cele mai importante care o deosebeste de
celelalte. Chiar daca ne influetam unii pe altii nu inseamna ca trebuie sa renuntam la identitatea noastra,
ceea ce ne reprezinta, ci sa preluam acele aspecte pozitive care ne avantajeaza, cu acordul tarii respective.
Dar vorbind de interculturalitate trebuie sa vorbim si de toleranta. Trebuie sa ne respectam unii pe altii
asa cum suntem, mai ales atunci cand interactionam.
Acceptarea si recunoasterea diversitatii insemna de fapt incluziune, care este bazata, la randul ei pe
ideologia democratiei. Legea poate reglementa intr-o anumita masura problema incluziunii intr-o
societate dar nu suficient. Cel mai important rol in acest caz este al educatiei care dezvolta constiinta
individului pentru ca de mic sa fie pregatit sa accepte drepturile si valoarea individului cu diferite nevoi,
indiferent de ce natura sunt acestea.
Interculturalismul este interaciunea dintre culturi, schimbul i comunicarea n care o persoan accept
reciprocitatea culturii celuilalt. Odat cu intrarea Romniei n Uniunea European la 1 ianuarie 2007,
porile Europei au fost larg deschise multor romni care i-au gsit un loc de munc n afara granielor
rii. Din aceast perspectiv, micii colari trebuie educai s preuiasc valorile i tradiiile specifice
fiecrei ri. Dar, pentru realizarea acestui deziderat, trebuie nvai s respecte i s preuiasc valorile
i tradiiile propriei ri. Pentru integrarea cu succes ntr-o ar european, fiecare romn trebuie s-i
nsueasc valorile rii adoptive, dar, n acelai timp s promoveze i valorile propriei ri.
Multiculturalismul european este o bogie potenial, cu condiia s nu diminueze sau s anuleze
identitatea fiecrei culturi. Politicile educative i culturale se cer a fi deschise nu numai la valorile
naionale, ci i la valorile internaionale. Cooperarea economic i politic nu este posibil fr o
cooperare n domeniile culturii i educaiei.
Pentru realizarea cu succes a acestui ideal, cadrele didactice trebuie s pornesc de la realiti concrete,
s cunoasc nevoile, aptitudinile, nclinaiile fiecrui elev, s le asigure medierea de care acetia au
nevoie i s vegheze ca fiecare s fie recunoscut n cadrul grupului.
Elevii nscui n medii defavorizate vor fi ajutai s-i valorifice aptitudinile, chiar dac ele nu se
exprim n termenii acceptai de coal.
1

Politicile educaionale trebuie s aib la baz principiul educaiei realiste i practice i logica adaptrii
nvmntului la realitile i nevoile locale, naionale i europene.
Pentru rile membre ale Uniunii Europene, educaia colar preuniversitar este o prioritate. Libera
circulaie a ideilor i persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene presupune i un spaiu educativ propice
schimburilor de valori culturale, spirituale, economice. coala trebuie s formeze oameni capabili s
coopereze pe plan local, naional, internaional. Calitatea nvmtului trebuie s creasc n aa fel nct
s in seama de aptitudinile i motivaiile elevilor, de posibilitile, nevoile, perspectivele dezvoltrii
unei ri, de redescoperirea relaiilor colii cu ntrepinderea, cu biserica, cu alte instituii i ali parteneri.
Se urmrete stimularea informrii prinilor i elevilor asupra profesiilor, meseriilor i pieei muncii.
Aciunea educatorului va avea rezultate dac i familia i d copilului posibilitatea experimentrii precoce
a mai multor roluri i dac se bazeaz n relaiile cu el pe respect reciproc, egalitate, solidaritate, ateptri
pozitive.
Competena intercultural presupune att din partea cadrului didactic, ct i a copiilor, prinilor un
ansamblu de elemente interiorizate i ncadrate funcional personalitii, care s permit i s susin
reacii fireti, adecvate n diferite contexte educaionale, percepii ale diversitii culturale i etnice fr
etichetri categoriale nefondate, de tipul prejudecilor i stereotipurilor sau tensionrilor.
Dobndirea acestei capaciti se realizeaz prin suprapunerea mai multor tipuri de influene grupate n trei
dimensiuni:
cognitiv - care cuprinde elemente simple, fundamentale din domeniul psihologiei sociale,
antropologiei culturale, sociologiei etc. renterpretate, adaptate i armonizate n funcie de
necesitile proprii;
instrumental metodologic - pedagogia intercultural apeleaz la acelai ansamblu de metode
activ-participative, la aceleai strategii de nvare prin cooperare,prin descoperire pe care le
utilizeaz orice form de pregtire modern i eficient.
Nu exist o metodologie anume pentru a asigura o educaie intercultural, ci doar mijloace care sunt
capabile de a dezvolta o dinamic intercultural i o nelegere intercultural. Nu trebuie s nlturm tot
ceea ce a fost pn acum, ci trebuie s acordm prioritate i s dezvoltm acele dimensiuni capabile s
promoveze drepturile omului i trebuie, totodat, s lrgim perspectivele solidaritii, fcndu-le mai
concrete i mai puin limitate.
expresiv (relaional-comportamental) - aceasta constnd n efortul susinut i responsabil al
nostru, al educatoarelor, de autoconstrucie interioar i n disponibilitatea transferrii unor astfel
de atitudini de deschidere ctre diversitate, ctre ntregul spaiu educaional (precolari, prini,
personal de sprijin etc).
Formarea noastr pentru interculturalitate ne va ajuta: s rspundem nevoilor fiecrui copil, s le
recunoatem aptitudinile, s le asigurm medierea de care acetia au nevoie i s veghem ca fiecare s fie
recunoscut n cadrul grupului; s descoperim, s apreciem i s ajutm la valorificarea aptitudinilor
copiilor nscui n medii defavorizate.
Este evident c interculturalismul devine o experien uman normal i mai ales inevitabil.
Formarea i educarea copiilor s nu fie lsate s se deruleze de la sine, ci s constituie preocupri majore
ale cadrelor didactice.
Sentimentul apartenenei la o comunitate multicultural se formeaz din primii ani ai vieii, altfel spus, n
cei ,, apte ani de acas, care includ, firesc, anii petrecui n grdini.
Iat de ce le revine educatoarelor, n ansamblu, misiunea de a dezvolta n forme i coninut activiti de
educare i formare multicultural a copiilor.
Cadrele didactice bine intenionate, convinse pe drept c toi copiii sunt egali, iar majoritarii nu
sunt mai presus de ceilali, ignor diferenele dintre copii, stabilind perspectiva majoritar ca norm
aplicabil tuturor i fr negociere.
Vom considera interculturalitatea o parte component a realitii zilnice din grdini, i nu o tem sau o
activitate adugat. De asemenea acordm atenie materialelor expuse, organizrii spaiului care s
permit nvarea prin colaborare, comunicarea, i nicidecum marginalizarea unor copii. Am cutat s
2

deschidem spaiul grdiniei ctre comunitate i specificul ei organiznd ntlniri, excursii, serbri cu
specific intercultural.
Educaia intercultural derulat prin aciuni la nivelul precolarilor au vizat urmtoarele obiective
specifice:
promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare i nelegere fireasc ntre romni i
alte etnii;
transmiterea de cunotine despre propria cultur i despre alte culturi aparinnd altor etnii;
formarea unor deprinderi legate de viaa ntr-o societate multicultural;
formarea atitudinii de respect fa de propria cultur i a celorlalte etnii i combaterea
discriminrii i a intoleranei;
promovarea unor relaii de prietenie i de bun nelegere ntre romni i celelalte naionaliti.
nvarea unor cuvinte, expresii, cntece i dansuri n limba romn, greac, turc, japonez,
mexican, indian.
La ndeplinirea acestor obiective au contribuit: copiii, educatoarea, prinii, comunitatea.
Aciunile realizate n cadrul proiectului s-au desfurat n cadrul unor : vizite, spectacole, plimbri,
concursuri tematice, jocuri, realizarea unor expoziii cu lucrrile copiilor, albume, casete video, activiti
specifice cu participarea ca invitai, a unor copii de mai multe naionaliti. De exemplu activitatea de
observare a costumelor populare, de nvare a unor cntece, dansuri populare.
n cadrul proiectului ,, Primvara n Europa cu tema ,, Prietenie fr frontiere am desfurat diferite
activiti educative prin care am urmrit urmtoarele obiective:
s-i formeze reprezentri despre Globul Pmntesc, harta Europei, s intuiasc locul central
ocupat de Romnia n acest spaiu;
s denumeasc cteva ri despre care au auzit;
s cunoasc cteva steaguri reprezentative ale unor ri mai cunoscute;
stimularea copiilor n vederea definirii propriei identiti ca parte integrant a societii;
cunoaterea i respectarea valorilor culturii naionale i a altor etnii;
cultivarea capacitii de comunicare, colaborare i cooperare;
s manifeste prietenie, toleran, armonie fa de alte popoare;
Considerm c una dintre cele mai importante realizri n urma acestor aciuni a fost prietenia stabilit
ntre copii. Ei au trit bucuria i satisfacia de a contribui la ceva ce este frumos i aparine tuturor, n
continuare vor fi stimulai s-i manifeste fantezia, spiritul creator, s colaboreze i s coopereze depind
barierele lingvistice sau de orice alt natur.
Proiectul corespunde ntocmai conceptului nostru privind educaia tinerei generaii, i anume,
formarea unei contiine deschise care accept i respect diversitatea cultural i social.
ntr-o Europ unit deosebirea cuvintelor nu este o piedic n calea comunicrii, cci exist un limbaj
comun: muzica, dansul, pictura respectul, iubirea, tolerana.
Educaia incluziva are ca principiu fundamental - un nvtmant pentru toti, impreuna cu toti - care
constituie un deziderat i o realitate ce castiga adepti si se concretizeaza in experiente si bune practici de
integrare / incluziune. Programele de stimulare timpurie a dezvoltarii reprezinta o etapa decisiva in
realizarea obiectivelor educatiei pentru toti. Acestea au o influenta determinanta asupra formarii
inteligentei, a personalitatii si a comportamentelor sociale. n pedagogia contemporana exista o
preocupare intensa pentru gasirea cailor i mijloacelor optime de interventie educativa nca de la varstele
mici asupra unei categorii cat mai largi de populatie infantila.
De ce s fim incluzivi i sa realizam o educatie incluziva?
Pentru a nu pierde calitatile si competentele acelora care sunt amenintati cu excluderea-indivizi cu valoare
egala cu altii. In acest sens, constiinta copiilor, de la cea mai frageda varsta trebuie formata si dezvoltata
invatandu-i ca toti copiii trebuie sa participe la actiuni comune care ii ajuta ca creasca, sa se dezvolte,
pentru ca atunci cand vor fi mari sa participe si ei la dezvoltarea comunitatii in care traiesc.
3

Problema care se pune este deci, cat de bine sunt pregatiti copiii, parintii acestora dar si educatoarea
pentru diversitatea existenta si identificata in fiecare grup prescolar si cat de bine sunt pregatiti sa o
accepte. Ma refer aici la incluziunea copiilor care provin din medii sociale diferite, copii cu diferite
dizabilitati, sau de alte etnii si pregatirea celorlalti in vederea acceptarii acestora alaturi de ei, fara
diferente de manifestare comportamentala sau verbala.
Mai intai trebuie insa ca parintii sa cunoasca aceasta diversitate la care ma refer. In acest sens, personal,
inlesnesc comunicarea intre parinti prin cursuri ,,Educati,asa!, prin antrenarea acestora la actiuni din
cadrul proiectelor intreprinse: ,,Copii catre copii, ,,De la suflet la suflet, discut individual cu acestia ori
de cate ori este nevoie.
Doresc sa detaliez acum in ce consta munca educatoarei cu copiii grupei pentru a-i determina sa
raspunda pozitiv la provocarea diversitatii, pentru a face fata varietatii existente in mod normal intr-o
grupa.Se stie ca la venirea in gradinita copiii nu se ajuta intre ei, nu cedeaza jucaria cu care se joaca, nu
dau mana unui coleg daca nu-i convine ceva in aspectul lui, nu se joaca cu un copil care sta retras etc. In
acest sens un rol important il au jocurile cu rol care ii plaseaza pe copii in ipostaze noi, ajutandu-i sa
inteleaga situatii diferite, diferentele de opinii dintre persoane. Interpretand rolurile unor personaje
comune (parinti, copii), sau mai putin comune, in functie de experienta lor, ei vor intelege mai bine
propriul rol, ca si pe al celor din jur,dezvoltandu-si astfel capacitatile empatice, gandirea critica si puterea
de decizie.
Activitatile desfasurate la centrul biblioteca ii ajuta de asemenea sa comunice intre ei, sa se grupeze
dupa preferinte, sa isi doresca sa fie prieteni. Pe masura ce cresc si trec la grupa urmatoare sunt capabili
sa creeze povestiri care sudeaza grupurile de lucru si diferentele aparente se sterg. Metodele interactive de
grup folosite cu tact creaza situatii de invatare centrate pe disponibilitatea si dorinta de cooperare a
copiilor, pe implicarea lor directa si activa, pe influenta reciproca din interiorul microgrupurilor si
interactiunea lor.
Noua metoda a proiectelor ii ajuta sa se cunoasca mai bine, sa coopereze, sa-si dezvolte
competente: creativitatea, capacitatea de comunicare,munca in echipa, fara insa a neglija atragerea si
implicarea parintilor, ocazie pentru acestia din urma de a cunoaste mai bine intregul colectiv, de a
valoriza copii pe care poate i-a considerat exemple nu tocmai potrivite pentru COPILUL LOR. Am facut
referire pana aici la diversitatea mediilor sociale din care provin copiii, la atitudinea familiei vis a vis de
acest aspect.
Educatia incluziva acopera si problema integrarii copiilor cu tulburri/deficiene de limbaj i comunicare,
care sunt cuprini in activitatea de terapie logopedica desfasurata de profesorul logoped, educatoarea
desfasurand in paralel o activitate sustinuta pentru:
- dezvoltarea/ exersarea auzului fonematic i a respiratiei verbale;
- dezvoltarea vocabularului uzual/ functional i exersarea comunicarii.
Copilul cu cerinte speciale trebuie acceptat de colegi si acest lucru trebuie pregatit de educatoare
prin informarea acestora cu scopul de a se comporta normal cu el.
Este foarte importanta sensibilizarea copiilor i pregtirea lor pentru a primi in randurile lor un asemenea
coleg. Sensibilizarea se face prin stimulari:
- crearea i aplicarea unor jocuri care permit stimularea unor deficiente (motorie, vizuala, auditiva), ceea
ce determina copiii sa inteleaga situatia celor care au dizabilitati: vizitarea/ vizita unor persoane cu
deficiente
- exersarea/ dezvoltarea psiho motricitatii, motivatiei i afectivittii. In aceste situatii parintii sunt cei
mai reali parteneri deoarece ei detin cele mai multe informatii despre copiii lor. Aceasta relatie a
gradinitei cu parintii copiilor cu cerinte educative speciale este necesara i benefica, ea furnizand
informational specificul dizabilitatii prescolarului, precum i date despre contextul de dezvoltare a
acestuia. Parintii informeaza i despre factorii de influenta negativa care ar trebui evitati (fobii, neplaceri,
stimuli negativi, atitudini, care determin inhibarea/izolarea copiilor). Trebuie sa recunoastem insa ca dea lungul anilor am intalnit cazuri in care acestia nu erau destul de deschisi si astfel munca noastra, a
educatoarelor, logopedului a fost ingreunata. Personal am constatat ca odata cu incadrarea unui psiholog
4

la unitate, acestia au ales sa fie consiliati de acesta si astfel multe aspecte din familie explicau
comportamente nedorite ale copiilor. Iata deci, ca am trecut la copilul hiperactiv si incapatanat,
diagnostic care poate fi stabilit doar de catre un expert noua ne ramane insa datoria de a aprecia aspectele
ce caracterizeaza o asemenea tulburare si de a gasi masurile care se pot lua. In privinta deficitului de
atentie, copilul:

de multe ori esueaza in incercarea de a-si mentine atentia asupra unor sarcini, activitati, chiar si in
ceea ce priveste, de exemplu, regulile unui joc pe care il joaca cu prietenii sai;

de multe ori ai senzatia ca nu te asculta atunci cand ii spui ceva, chiar daca in mod evident te
adresezi lui direct;

adesea nu e in stare sa rezolve sarcina pana la capat; se opune, si nu pentru ca nu a inteles ce


trebuie sa faca, ci evita aceste activitati, care ii displac in mod evident;

pierde usor lucrurile, uita usor ce are de facut si este foarte usor distras de stimuli externi.
Un copil hiperactiv:

este mereu nelinistit, adesea se ridica de pe scaun, in situatii in care se presupune ca trebuie sa stea
asezat, alearga, se misca necontrolat si nu e capabil sa stea in jocuri care nu implica agitatie si zgomot;

vorbeste excesiv si se agita excesiv, ca si cum ar fi motorizat;

ii intrerupe pe ceilalti, nu asteapta sfarsitul unei intrebari pentru a da raspunsul, ii e greu sa isi
astepte randul.

de cele mai multe ori cand altii ii vorbesc da impresia ca nu asculta.


Cauzele ADHD nu sunt cunoscute, in sensul ca nu exista baze neurofiziologice si neurochimice
pentru aceasta tulburare. Exista teorii care sustin expunerea toxica prenatala, prematuritatea la nastere,
aditivi alimentari, insa pentru ele nu exista evidenta stiintifica care sa indice ca acesti factori duc la
dezvoltarea ADHD. Noua, educatoarelor, ne revine sarcina de a cunoaste aceste simptome,de a discuta cu
parintii si a stabili masurile care se pot lua atat la gradinita cat si acasa.
La gradinita este benefic, de exemplu, ca dimineata, cand vine la gradinita, sa aleaga un joc, si sa
se joace un timp determinat, fara a-l intrerupe, ferit de sursele de agitatie. Copilul trebuie recompensat
daca finalizeaza jocul. Pentru aceasta, ca si pentru diminuarea altor probleme comportamentale, este bine
sa folosim panouri pe care sunt prinse bulinele rosii/fetisoare vesele pe care le aduna copilul. Este o mare
responsabilitate a noastra de a proceda asa pentru ca acesta sa nu ocupe o pozitie de ,,intrus si sa fie
respins de colegi.
O grdinita poate fi incluziva i poate dezvolta practici incluzive n abordarea copiilor, dac se
doreste cu adevarat acest lucru. In acest sens, munca cu copiii continua pan cand nu se vor mai face
diferentieri si segregari n cadrul grupului, iar printii vor accepta toti colegii copilului lor.

BIBLIOGRAFIE :
1. Curriculum pentru nvmntul precolar (3-6/7 ani), 2008
2. Tradiional i modern n nvmntul precolar- O metodic a activitilor instructiv-educative,
Monica Lespezeanu, Editura Omfal Esential, Bucuresti, 2007
3. O noua provocare pentru educatie: Interculturalitatea Teodor Cozma, Editura Polirom, Iasi, 2001