Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSILIEREA ELEVILOR CU
NEVOI SPECIALE
1 Cadru conceptual
2 Obiectivele consilierii
3 Sfera tulburarilor de comportament
3.1 Criterii de definire
3.2. Cauze ale tuburarilor de comportament
3.3. Strategii de interventie
4 Comportamentul perturbator si delincvent
4.1. Cauze comportamentului perturbator si delincvent
4.2. Modalitati de interventie
1. CADRU CONCEPTUAL
Asistenta psihopedagogica a persoanelor cu nevoi speciale se constituie intr-un ansamblu de masuri de natura
psihologica si pedagogica in vederea depistarii, diagnosticarii, recuperarii, educarii, instruirii, profesionalizarii,
adaptarii si integrarii sociale a persoanelor care prezinta o serie de deficiente de natura intelectuala, senzoriala,
fizica, psihica, comportamentala sau de limbaj. Componentele fundamentale ale consilierii acestei categorii
speciale de copii sunt:
Asistenta psihologica:
Asigurarea unui cadru de securitate afectiva in vederea mentinerii echilibrului psihic si dezvoltarii armonioase a personalitatii;
Asistenta pedagogica:
Evidentierea problemelor specifice in educarea, instruirea si profesionalizarea persoanelor cu diferite tipuri de deficiente;
Asigurarea unui cadru optim de pregatire, astfel incat fiecare subiect supus educatiei si instruirii sa asimileze un minimum de cunostinte si
deprinderi practice necesare integrarii sociale;
Sprijinirea cadrelor didactice in elaborarea de trasee curriculare diferentiate si personalizate care sa vizeze aceasta categorie speciala de elevi.
Orientarea carierei are o nota specifica atunci cand se adreseaza persoanelor cu nevoi speciale. In acest caz, consilierea carierei presupune:
Reevaluarea periodica a copilului pentru a constata progresul si a-l orienta spre alte programe de educatie si
formare;
Informarea si formarea membrilor familiei cu privire la natura si evolutia starii de handicap, a atitudinilor
potrivite in aceste situatii si cointeresarea lor in interventiile recuperatorii programate;
2. OBIECTIVELE CONSILIERII
Consilierea psihopedagogica a persoanelor cu nevoi speciale are ca scop dezvoltarea unui proces de sprijinire, orientare , instrumentare cu
mijloacele si resursele de reactie adaptative. Asistenta psihopedagogica a acestei categorii de persoane este recuperativa si instructional-educativa.
In literatura de specialitate, se precizeaza caobiective consilierii persoanelor cu nevoi speciale sunt:
Analiza sistemului de depistare , recuperare, adaptare si integrare pentru categoriile de persoane aflate in
dificultate;
Elaborarea unor strategii de interventie pentru prevenirea si/sau ameliorarea consecintelor diferitelor tipuri de
deficiente sau a unor disfunctii la nivel familial, comunitar si social;
Toate acestea determina, in plan extern, handicapuri comportamentale de forme si intensitati diferite manifestate in exterior prin :
Frecventa tulburarilor de comportament inregisteaza un maxim in jurul varstei de 16 ani, ca apoi sa se atenueze. Tulburarile de comportament se
asociaza, de obicei, cu carente de afectivitate ce determina trasaturi caracteriale egocentriste, de subestimare/supraestimare a e-ului si o slaba
integrare in activitatea grupului.
Comportamentul este periculos atat pentru persoana generatoare cat si pentru cei din jur;
Comportamentul determina stres semnificativ pentru persoanele de contact, ceea ce duce la scaderea calitatii
vietii acestora la un nivel inacceptabil;
Factori biologici - disfunctii organice cerebrale, epilepsie, dificultati audio-vizuale, anumite caracteristici
temperamentale cum ar fi intensitatea inalta a raspunsului emotional si adaptabilitatea redusa la situatii noi;
Factori sociali - marginalizari sociale si familiale, accentul exagerat pe competitie, mediul social insecurizant,
etichetarea, relatii interpersonale tensionate, prejudecati, stereotipuri, atitudini discriminatorii;
Factori emotionali - imagine de sine negativa, stima de sine scazuta, anxietate, "experimentarea"esecului,
etc:
ale
invatarii
la
terapia
manifestarilor
nevrotice
si
determinat
Conditionarea aversiva
Conditionarea aversiva are unele puncte comune cu pedeapsa. Atunci cand subiectul ajunge la un raspun
neadaptativ, i se aplica un stimul nociv in vederea oferirii de catre subiect a unui comportament dezirabil si a evitarii
pedepsei.
Practica negativa
Procedeul consta din faptul ca manifestarile comportamentale neadaptative pot fi inhibate sau chiar anihilate prin
determinarea subiectul sa le produca pana la epuizare. Dupa o perioada de timp, comportamentul va dispare sau se
va produce ocazional.
Subiectul va invata sa asocieze situatiile de tip anxios cu trairile placute care, cu timpul, devin dominante si care vor
M. Saunders in Class Control and Behavior Problems: a Guide for Teachers, 1979 descrie urmatoarele cauze ale comportamentului perturbator:
Antipatie in raport cu scoala
Scoala a devenit o institutie lipsita de relevanta pentru unii elevi. In acest caz profesorul se confrunta cu urmatoarele probleme:
-valorizarea pozitiva si eficienta a activitatii scolare;
- evitarea conflictelor de interese cu ele
Daca relevanta activitatii scolare, exprimata in termenii reusitei in viata, nu este dependenta de munca profesorului ramane posibilitatea motivarii elevilor
prin intermediul unor factori specifici.
Din pacate, asistam la o limitare si ineficienta a modalitatilor de interventie din partea educationalului asupra aspectului motivational al invatarii.
Kenneth Moore considera ca factorii proprii institutiei ce pot motiva elevii sunt :
Omul este o fiinta sociala iar nevoia individului de recunoastere personala este o nevoie fundamentala. Aceasta nevoie este dublata de multe ori de
caracteristicile psihologice ale varstei. De pilda, adolescentii isi dezvolta si testeaza conceptul de sine prin afilierea la un grup social. Unii elevi
incearca autoritatea profesorului din nevoia de intariri periodice care sa le ateste ascendenta pe care o detin printre cei de aceiasi varsta. Autoritatea
profesorului are de suferit daca provocarea nu este acceptata, fenomenul extinzadu-se la nivelul intregii clase.
Izolare sociala
Elevii mai labili psihic simt nevoia acuta a unei acceptari de catre colegii lor. Ei sunt marginalizati pentru ca se integreaza greu, ceea ce le provoaca un
mimetism exagerat in raport cu comportamentul grupului. In dorinta lor de acceptare ei vor exagera provocand dificultati celor din jur.
Comportament impulsiv
Comportamentul impulsiv este caracteristic persoanelor ce par incapabile sa anticipe consecintele actelor lor. Impulsivii pot reprezenta o problema datorita
incapacitatii lor de a-si reprima comportamentele indezirabile.
W. Gnagey in Motivating Classroom Control (1981) precizeaza ca motive ale comportamentului perturbator:
Ignorarea regulilor
Instituirea unui sistem de reguli se face in timp. Intotdeauna va functiona un sistem de reguli formal si unul actual/informal. Sistemul actual este cel ce
functioneaza de fapt si care se instituie, de multe ori, prin "presiunile" pe care elevii le fac asupra adultilor pentru a vedea in ce masura acestia renunta la
regulile formale.
Conflictele intre sistemele opuse de reguli apar atunci cand un elev poseda
seturi opuse de reguli. Ciocnirea dintre aceste seturi de reguli poate generacomportamente deviante.
Transferul afectiv
Pe langa transferul de comportamente, elevii pot opera si transferuri afective; astfel, antipatia fata de tatal sau se poate transfera si asupra scolii.Transferul
afectiv cu efecte negative de comportament se produce cand in viata copilului apar probleme in familie: separarea/divortul parintilor, etc. Dintre factorii
mediului familial care induc comportament perturbator, J.Feldhusen, J.Thurston si J.Benning amintesc:
Pentru a-si masca dezinteresul parintii, prefera sa creada ca influenta hotaratoare asupra propriilor copii o au colegii/prietenii.
Anxietatea poate genera comportamente inadecvate ca forma de aparare impotriva unor elemente din mediu percepute ca ostile.
Modul de manifestare a profesorului poate crea problme de indisciplina:
Desconsiderarea elevilor;
Ignorarea dispretuitoare a elevilor;
Evaluarea elevilor in termeni constant negativi si depreciativi.
Intr-un studiu al lui R.Dierenfield, Classroom Distruption in English ComprenhensiveSchools, (1982), principalele cauze ale comportamentului
perturbator al elevilor sunt:
Comportamentul delincvent se defineste ca ansamblul conduitelor aflate in conflict cu valorile ocrotite de norma penala. Exista numeroase teze ce incearca
sa explice, de pe pozitii diferite, cauzalitatea comportamentului delincvent.
rolul
considerand ca manifestarile deviante sunt rezultatul elementelor de ordin psihic, individual. Cauzele interne ale comportamentului delincvent sunt:
Anxietate;
Nevroze;
Depresii nervoase;
Trasaturi pshice specifice adolescentei;
Esecul asimilarii normelor de conduita;
Esecul de rezolvare al conflictului oedipian din cadrul familiei,
Instabilitate emotionala;
Crize de identitate;
Interiorizarea etichetarii;
Lipsa unei autonomii afective;
Agresivitatea;
Incapacitatea de adaptare la mediu, etc.
Incapacitate de autocontrol;
Instabilitate emotiv- comportamentala;
Agresivitate;
Incapacitatea de a anticipare a consecintelor;
Nivel minim de empatie;
Impulsivitate;
Inexistenta unui sistem de inhibitii elaborate social;
Majore conflicte axiologice;
Autoevaluari incorecte, etc.
4.2. Modalitati de interventie
In consilierea psihopedagogica a comportamentului pertubator si delincvent se utilizeaza aproximativ aceleasi metode si procedee (de pilda, negocierea)
folosite in asistenta celorlalte categorii de consiliati. Elementele specifice consilierii acestei categorii de subiecti sunt: modelul Glasesr si modelul
consecintelor logice.
Emil Stan (1999) considera ca aproape toate conflictele de interese sunt generate de diferenta dintre sistemele de valori ale agentilor implicati .
Acelasi autor precizeaza ca una din modalitatile de rezolvare a conflictelor este negocierea. Procedura de negocierecuprinde patru pasi :
confruntarea pozitiilor presupune exprimarea deschisa a sentimentelor de catre ambele parti; sentimentele
trebuie orientate catre problemele implicate si nu catre persoane;
stimularea dorintei de cooperare are ca efect reducerea suspiciunii si a neincrederii, o mai buna intelegere a
punctului de vedere opus, o percepere in termeni pozitivi a conflictului si o acceptare mai rapida a intelegerii cu
partea adversa, perceputa acum ca fiind partener de negociere;
Modelul Glasser este o tehnica de prevenire a comportamentului perturbator ce recomanda terapia realitatii ca mijloc de disciplinare a copilului.
Terapia realitatii este actul orientarii consiliatului catre realitate, adica al sprijinirii in procesul devenirii lui ca individ responsabil, capabil a-si
satisface interesele in lumea reala. Responsabilitatea copilului trebuie subliniata continuu, iar consiliatii trebuie sa ia cunostinta de propiul
comportament si sa emita judecati de valoare in ceea ce ii priveste.
Modelul consecintelor logice, initiat de Rudolf Dreikurs, se centreaza pe autodisiplinarea copilului. Cheia corectarii comportamentului indezirabil
sta in identificarea scopurilor gresite si in stradania de a-l face pe consiliat sa inteleaga ca este vorba despre o problema de comportament. Subiectul
este informat asupra consecintelor negative ale comportametului sau si este asistat in dezvoltarea unui comportament dezirabil. In acest proces,
Thomas Gordon recomanda parcurgerea urmatorilor pasi:
Definirea problemei;
Generearea de solutii posibile;
Evaluarea solutiilor;
Alegerea solutei adoptate;
Identificarea modalitatii de implementare a solutei alese;
Evaluarea eficacitatii solutiei adoptate.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA