Sunteți pe pagina 1din 10

Miroase a toamn

O compunere despre trecut i prezent sau despre trecerea de la var la toamn. Un text despre vnt, frunze uscate, tristee i miros de toamn trzie.
O zi comun i plictisitoare, numai bun pentru a hoinri cu mintea prin trecut i prezent. Stau n faa ferestrei i privesc pe fereastr la pomii rmai golai i
neajutorai. tiindu-i ast primvar verzi, nu pot s nu m ntreb de ce nu-i pot pstra culoarea frunzei i tinereea pur. n loc de rspuns, urechile-mi percep un
fonet de frunze uscate. Gndul completeaz restul rspunsului: e legea firii. Unii se nasc, triesc i gust din bucuriile vieii, iar alii n loc de bucurie au doar
speran. Acetia din urm i fac bagajele i se ndreapt spre noi orizonturi, ascunse de ochii lumii.
O raz ruinoas de soare, rsrit de dup nori, m aduce cu mintea n prezent. mi mngie faa blnd i imediat simt admiraie fa de creaia naturii. Un
zmbet discret mi ncolete n colul gurii, iar ochii sorb cu plcere apariia soarelui. mi aduce aminte de dimineile de var. Mi-e dor de psrelele vesele, de
rndunicile ce zi de zi ciripeau la geam s le deschid i s le presar grune pe pervaz.
ncntarea dureaz puin, cci soarele obosit de aria verii, se ascunde dup un deal pe cnd mreaa lun apare, ca de obicei, mndr i graioas. Lsarea serii
aduce cu sine i un vnt rece. Acesta sufl cu putere i rscolete toate frunzele. Atmosfera este sumbr, am senzaia c natura se poart dumnos, risipind
covorul ruginiu n cele patru zri. Prin geamul deschis vntul i face loc n camer. Miroase a frig. Miroase a toamn.
Ce bine e s fii acas, ntr-un loc cald, plin de iubire i siguran.
Compuneri: toamna 5 comentarii
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest

n livad
O compunere foarte frumoas despre un aspect frumos al anotimpului toamna: n livad.
Este o toamn puin obinuit. Soarele a ncurcat parc numrtoarea timpului i-i vars vpaia ca n luna lui cuptor. Cerul se rumenete la ivirea zorilor - e drept,
mai trziu - ca n toiul verii i vestete n fiecare diminea o zi fierbinte. Drumul urc lene, erpuind prfos, spre dealurile din jurul oraului, bogate n livezi i
podgorii. N-a plouat de mult i totul este acoperit cu un strat de praf de parc undeva, aproape, ar lucra o fabric de ciment. Aria nu ne poate nela: e totu i
toamn. Despre ea vorbesc verdele ntunecat, prfuit, petele armii, galbenul frunzelor vetede, cenuiul zrii.
ncep s se zreasc livezile de meri, cu pomi pitici si grei de rod, aezai cumini unul dup altul, cu rmuri rotat, ce amintesc de desenele naive fcute de copii pe
asfalt, cu tulpini drepte sau uor oblice, vruite pn la mijloc. Numai crengile merilor ndrznesc s tulbure ordinea i se apleac ademenitoare, oferindu-i fructele.
Sunt mere mari, verzi-glbui, al cror miez, la iarn, va aminti de pepenele galben, mere lunguiee, ro ii, pe care praful s-a aezat ca o pudr i mere aurii cu miez
tare i parfumat.
Este uimitor cum nite pomi att de mici pot purta, fr sa se ndoaie, o povara att de mare, sus inut pe creang doar de o codi! Dac n-ar fi mici i rotunzi, merii
ar putea duce cu gndul la pomul de iarn, gtii la fiecare sfrit de an, srbtore te.
La intrarea n livad ateapt, stinghere nc, stive de lzi din scndur. Mini harnice primesc glei i scri si munca ncepe. Cineva fredoneaz o melodie a unui

cntec cunoscut care ncepe cu "Frunz verde, mer rotat.." i alte voci i se altur. E veselie n livad i nimeni nu se mai gndete la merii pitici, uurai de dulcile
lor podoabe.
Spre sear, irurile de meri rmn stinghere, n vreme ce n lzi, pline ochi, rd merele roii, aurii i galben-verzui care i vor ncepe lungul drum spre magaziile de
sortare.
Cnd nserarea coboar, aducnd cu ea rcoarea srac a acestui sfrit de septembrie, o adiere nfioar livada. Fonetul uscat al frunzelor vorbete merilor
despre apropiata iarn i, dei se vd nfofolii n hain de nea, ei viseaz clipa roz-alb a florilor.

n vacana de var am fost plecat la bunicii mei, la casa de la munte. Cei mai buni i blnzi bunici din lume sunt ai mei. Iar casa aceea, mirosind a
pine proaspt scoas din cuptor, e cea mai primitoare din cte exist pe Pmnt. Nu cred ca am stat foarte mult. Dou sptmni nu este niciodat
mult, mai ales atunci cnd i petreci timpul cu oamenii care te-au crescut, bunicii. n plus, pe uli a din sat sunt i o mul ime de copii de-o vrst cu a
mea.
ntr-una din zilele linitite de august, soarele auriu de var se scald n grdina casei noastre. mpreun cu prietena mea, Gabriela, admiram rodul
zemos al merilor, iar nrile ne erau mbtate de mireasma ierbii proaspt cosite. Mereu dornic de lucruri noi, fata cu pr castaniu, lung i buclat, cu
ochii
mari
i
albatri,
precum
culoarea
zorelelor,
mi-a
mprtit
c
tocmai
ce
inventase
un
joc.
Cine adun cele mai multe flori galbene va ctiga drept premiu o coroni, pe care o vom face din florile gsite. Vom mpleti amndou o coroni , ca
de prines, pe care o va purta ctigtoarea. Vom pune apoi o fotografie pe facebook, pentru a adjudeca rolul de prin es i pentru a fi admirat.
i uite aa, am pornit s culegem flori, uitndu-ne cnd n stnga, cnd n dreapta, gndindu-ne fiecare din noi doar la frumoasa coroni pe care o vom
purta.
La un moment dat, o umbr mi-a trecut prin faa ochilor. Am urmrit-o cu privirea, pn ce a nceput s prind culoare. Era un fluture ginga , cu aripi
mari, aproape transparente, de un rou aprins cu pete galbene. n lumina soarelui, aripile lui strlucitoare mprtiau sgei i-l fceau s semene cu un
giuvaer. S-a aezat pe o floare violet, moment n care am observat ct de firave i erau antenu ele de pe cap: ni te biete firi oare, ca de pnz de
pianjen. Frumuseea lui deosebit m-a fcut s-mi imaginez ce frumos ar sta aezat pe coronia de flori, ca un diamant regal. Mai mult, s-ar i asorta
cu
florile!
Dac a arunca earfa cu care aveam prins prul, a putea s l acopr? Oare l-a prinde? Am ntins mna dup e arf, dar nu am putut s continui. O
emoie din interior m-a copleit. M-am ntrebat dac nu are i el o mam, un frate. De ce nu, bunici, blnzi ca ai mei! Sigur ar plnge dac nu s-ar mai
ntoarce acas. i prietenii lui, care zburd prin prejurul nostru ar suferi. Natura ar fi mai pu in ncnttoare, iar prin gestul meu a dispre ui-o i a laso
fr
aceast
nestemat
vie!
Fr s realizez, lacrimi mici mi-au mijit n colul ochilor. Gabriela mi-a zrit schimbarea brusc de dispozi ie precum i lacrimile ce se pregteau s
neasc. S-a apropiat de mine i ca o sor mai mare m-a mbriat. I-am comunicat i ei gndurile mele, precum i ngrijorarea c am putea tirbi
frumuseea
naturii
prin
gesturile
noastre
egoiste.

Fr s stea pe gnduri, prietena mea, mi-a mprtit tririle i sentimentele. Am convenit amndou c frumuse ea naturii ar trebui s rmn la locul
ei, acolo unde poate fi vie i fermectoare. Florile plpnde ar trebui s rmn proaspete n marea verde a firicelelor sub iri de iarb. i tot a a cum
copacii umbresc pmntul cu ramurile lor dese i frunziul bogat, tot aa i fluturii trebuie s umbreasc pmntul n frac iunile de secund n care se
interpun razelor de soare. Iar dac pasrile ncnt urechile celor care le ascult dulcile triluri i fluturii ar trebui s aib ansa s desfete privirile cu
mirajul
multicolor
al
aripilor.
Am renunat i la planul trist de a culege flori, plan care ni se pruse nainte foarte amuzant i incitant. Convinse c am fcut mai mult dect o fapt
bun, am nceput s ne gndim c aa s-ar fi comportat i o Zn Bun, ocrotind natura. Cu alte cuvinte, po i fi oricnd o prin es, iar pe cap s por i o
cunun mpletit din fapte bune i frumoase!

Expresii frumoase de toamna


soarele mngie pmntul amorit
copaci roiatici
frunze aurii, armii, ruginii
lacrimile lui septembrie ud pmntul
zna cu rochie din frunze ruginii
toamna n caleaca ei de frunze moarte
mbrcat cu o rochie esut cu fire de aur
pe cap poart o cununi btut n pietre scumpe, n form de fructe
soarele se ascunde dup norii cenuii
frunzele strlucesc ca nite monezi de aur
pdurile s-au mbrcat ntr-o plato de aram
mere aurii cu miros parfmat i miez dulce
picturile de argint stropesc pmntul
toamna picteaz copacii goi
toamna picur pete ruginii peste pmnt
bruma argintie a mpodobit grdina
ramuri mpodobite de culoare i lumin
un vnt potolit aduce miresme de toamn
culorile toamnei sunt fr egal : de la galbenul pal, la roul de foc
bruma apleac florile gingae spre iarba ofilit
vesela verde cmpie acu-i trist, vetejit
lunca, btut de brum, acum pare ruginit
zna belugului i bogiei
covor fonitor
frunzele plutesc ca nite brcue
razele palide ale soarelui
pomii mbrcai de roade

nori plumburii
frunze moarte
pdurea trist
nu se mai aud triburile privighetorii
covor de frunze multicolore
munca e n toi
covor moale de frunze
copaci cu vemntul de aram
toamna a vopsit frunzele i fructele
vacana a zburat ca un stol de rndunele
clinchetul clopoelului
miresme de toamn
covor de aur
pmntul stors caut odihn
recolte din belug
nopi rcoroase
gutui amrui cu puf galben
pdurea e ca un castel din basme
se scutur o ploaie albastr
pleac psrile cltoare vslind n nlimi
parfumul florilor
a splat frunzele cu ploaia rece
culc animalele n vizuini
cheam copiii la coal
a nceput s rugineasc frunza-n codru i n vii
trimite psrile cltoare n rile de soare pline
gze plpnde , amorite de frig, caut adpost, sub stratul gros de frunze uscate
au rumenit frunzele plopilor
frunzele de crengi se dezlipesc
cu crengile ude i fr vemnt
salcmii la poart se-ndoaie
pe strad se plimb iernaticul vnt
i plnge cu lacrimi de ploaie
ploua ntruna, ploaie mrunt i btea un vnt iute i rece
nouri albi din care sgetau ace de ghea
zilele umede i reci vesteau apropierea iernii
grdinele rmseser fr verdea
val de brum argintie mi-a mpodobit grdina
peste cretet de dumbrav norii suri i poart plumbul
si cum de la miaz-noapte vine vntul fr mil

plnge-un pui de ciocrlie sus pe cumpna fntnii


i-a furat de prin ponoare puful ppdiilor
toate florile optir ntorcndu-i feele
un salcm privi spre munte mndru ca o flamur
solzii frunzelor mrunte s-au zburlit pe-o ramur
cic-n munte la povarna, plopii i rsurile spun c vine un vnt de iarn
i-auzind din deprtare vocea lui tiranic
toi cilinii pe crare fug cuprini de panic
a nceput s cad bruma
toamna frunzele sunt galbene i armii
frunzele copacilor s-au aternut pe cmp sub forma unui covor multicolor
au nceput s cad fulgi de nea , i iarna este aproape
soarele nu mai nclzete aa de tare

Educatia
"A instrui pe tineri cum se cuvine nu consta in a le vari in cap multime de cuvinte, fraze, expresiuni si opiniuni din diferiti autori, ci a le deschide calea cum sa priceapa lucrurile." John
Amos Comenius Tot ceea ce n-avem de la nastere si de care avem nevoie cand suntem mari, ne este dat prin educatie. Aceasta educatie ne vine de la natura, de la oameni sau de la
lucruri." Jean Jacques Rousseau

Paraiele plang plecarea calda a verii, pasarile pleaca iar spre nicaieri, frunzele palide ca ceara de lumanare cad si mor, flori tarzii si ofilite incearca sa aduca veselia
de alta data, dar vremea ne spune ca a trecut timpul florilor efemere, toamna isi intra in drepturi. Iata cateva randuri despre toamna cea frumoasa si bogata in fel de
fel de roade:

Toamna
Miroase a toamna, a roade bogate, a mere rosii si galbene. Tabloul viu colorat al naturii ne incanta ochii si sufletul. Nici chiar lacrimile reci si marunte ale cerului,
uneori innorat, nu reusesc sa ne intristeze.
Sub greutatea fructelor, pomii din livada parca imbratiseaza pamantul, asteptand rabdatori venirea celor care sa-i elibereze de dulcea lor povara. In aer se simte
mireasma suava a merelor oachese care se joaca de-a v-ati ascunselea printre ramuri. In alta parte a livezii, perele balaie iti fac cu ochiul. Gustul dulce, de podgorie
al strugurilor si puful marunt, catifelat al gutuilor blonde se imbina cu parfumul castanilor adus in casa de o adiere usoara de vant.
Ropotul ploii ma rapeste din lumea viselor. Cei doi meri din fata ferestrei plang ingenuncheati, zbatandu-se, gata-gata sa-si rupa crengile. Dar vantul alunga norii si
ploaia inceteaza. Cornul de argint al lunii urca pe mantia de stele. E noapte.
Natura toata a adormit, prinsa in mrejele intunericului.
Dimineata, soarele bland al toamnei usuca lacrimile de ploaie de pe obrajii imbujorati ai merelor.
S-a dus iarasi o toamna...

O frunza mi-a batut in geam incet, sfios, ca si cum s-ar fi temut sa nu deranjeze. Sunetul mainilor ei se impletea cu simfonia stropilor de ploaie care se loveau de
sticla aburita.
Uimita, am deschis fereastra si ochii mei au intalnit alti doi ochi mici, tristi, inlacrimati si un glas suav care-mi soptea rugator:
- Trebuie sa ma asculti! Mi s-a intamplat o mare nenorocire!
Intelegand starea in care se afla, am luat-o in palma si apoi am inchis geamul. Am privit-o indelung cateva clipe, apoi am indemnat-o usor:
- Ssspune, sspune...
- Dupa cum stii, a inceput frunza, ploaia a inceput de curand sa-si verse lacrimile reci peste oras. Vantul, tovaras nedespartit, s-a pornit sa cante din naiul scorburilor.
Toti copacii s-au cutremurat la auzul cantecului sau, iar creanga pe care eram m-a alungat, lasandu-ma prada toamnei si vantului. Din fericire, am cazut pe
marginea ferestrei tale si de aceea te rog, nu ma lasa din nou prada naturii crude!
- Priveste, i-am spus eu ganditoare incercand sa strabat cu privirea ceata diafana ce ineca imprejurimile; octombrie isi arde nestingherit tortele aramii in valuri
nesfarsite. Dealurile par pictate in mii de culori, iar campiile sunt acoperite de un val argintiu de bruma. Toamna este un anotimp plin de melancolie care noua
oamenilor, ne aduce roade bogate. Oriunde te afli, simti in nari un parfum dulce de mere, pere, gutui si alte fructe pe care Ea ni le da cu generozitate. Chiar daca
uneori este scaldata in lacrimi de ploaie, noi tot o iubim. Frunza tacea. Poate regreta ca a apleat la ajutorul meu vazand ca tin parte toamnei. In timp ce medita, eu
imi atintii ochii asupra geamului. Frunzele copacilor cadeau intruna si dupa ce pluteau usor cateva clipe, se asterneau vestede, moarte la picioarele toamnei. Ea se
aproprie sfioasa de fereastra si, dupa ce privi un timp copacii goi, isi intoarse ochii spre mine si un zambet ii inflori pe chipul palid. Intelesese, in sfarsit, ca locul ei
este printre celelalte frunze si ca legile toamnei nu se vor schimba niciodata.
Zile cenusii
Soarele obosit si lenes il vad mai rar, nici nu mai indrazneste sa ma mai mangaie cu caldura sa. Frunzele se usuca una cate una si asteapta sa cada bruma. Din
umezeala cetii se inalta aburi calzi peste padurile triste si inrosite. Racoarea diminetii ma face sa-mi strang haina in jurul gatului. Galagioasele pasarele se invart in
cerc si pleaca...
- Hei, unde va duceti?! Luati-ma si pe mine!
Dar nici un raspuns din partea lor, sunt hotarate sa plece. Dealurile sunt impovarate de mirosul tamaios al strugurilor si gustul intens merelor. Pamantul isi arata
falos roadele muncii de vara. De prin ulitele satului se inalta razlet cate un fum dintr-un cos; e frig. Ploaia marunta si rece imi bate in geam; in zadarnic, nu-i deschid.
Toate semnele sunt impotriva sufletului meu cald. Gata! A fugit vara cea calduroasa si i-a luat locul toamna si zilele cenusii...
Randunica si frunza
Dupa ce a zburat de colo, colo, cautandu-si hrana, randunica s-a asezat pe o creanga de copac. Privea cu atentie o frunza ce se legana in vant.
- De ce te uiti la mine atat de insistent? o intreba frunza.
- Iarta-ma, te rog, am fost nepoliticoasa. Am observat ca ai inceput sa ingalbenesti.
- Este adevarat, a raspuns frunza. Diminetile sunt reci, timpul este ploios, semn ca toamna se apropie. Dar de ce esti ingrijorata?
- Sunt ingrijorata, deoarece trebuie sa ma pregatesc de plecare. Doar stii ca noi, randunelele, toamna zburam spre tarile calde. Aici nu mai facem fata.
- Nu mai zabovi nici o clipa! Drum bun!
Randunica isi lua zborul.
La anul, poate aceeasi randunica se va aseza pe aceeasi creanga, dar cu siguranta, nu va vorbi cu aceeasi frunza!
Cu dimineti mohorate...
Cu dimineti mohorate si amurguri violete, toamna a dat buzna peste noi aducand cu ea suiere muribunde. Un val de bruma s-a asternut peste copaci, peste
campuri, peste sufletele noastre. Alungate de zilele rele, de vanutri reci si ploi, pasarile au fugit uitandu-si cuiburile. Frunzele, talpi croite de papuci s-au asezat sub
copaci in traiectorii bizare. Plang. Un plans inabusit care se-nfrateste cu lacrimile copacilor ingenuncheati sub vantul trist, rece si taios. A venit toamna, dar nu fiti
tristi are si ea multe momente de frumusete, sa-i dam o sansa!

E cea mai frumoasa...


Dintre toate anotimpurile, nici unul nu intrece in frumusete si in bogatie Toamna. Coborand de la munte cu trena-i aurie, Toamna se plimba prin gradini si picteaza in
galben tot ce-i iese in cale. Mai arunca din paleta sa de culori si un rosu stralucitor pe merele livezilor, si un violet pe viile incarcate de rod, un verde crud pe rochia
verzei.
Pamantul proaspat arat, negru, nu se schimba nici macar in fata ei, a Toamnei. O sfideaza parca. Si Toamna, atunci, se intristeaza si pleaca mai departe cu alai de
frunze vestede, moarte si-mi lasa in suflet nostalgie. Si totusi...e cea mai frumoasa!
In caleasca aurita
Afara-i toamna, iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri. A sosit in caleasca aurita, cu haina de culoarea vantului, cea mai darnica fiica a anului.
Ploi reci si marunte cuprind cu freamate lungi codrul si intreaga natura. Norii isi poarta plumbul greu iar pasarile calatoare pleaca in carduri lungi, alungate de
vifornita pagana.
Un val de bruma argintie acopera dealurile moarte.
A plecat din cer azurul, iar soarele obosit nu isi mai trimite razele pe pamant.
Florile se ofilesc lent, lasand sa cada usor cate o petala moarta, iar pomii isi dezbraca straiele invelind cu drag pamantul proaspat arat. Dar tomantec de crizantema,
simbol al inceputului si sfarsitului de viata, imprastie cate o adiere parfumata.
In amurg, incep sa straluceasca zimtii de gheata ai Luceafarului.

Amurg de toamna
Se lasa seara.
Soarele abia reuseste sa mai strabata cu o raza perdeaua groasa de nori. Pare ranit, ranit de glontul amurgului si de sageata cu varf otravit a toamnei. O liniste ca
de mormant, cuprinde tot orasul, o liniste grea, apasatoare. Vantul se strecoara printre crengi lasand in urma ecoul zborului ciudat. Un zbor ratacit...
Norii intunecati imprastie amaraciune si frica.
Un card de ciori cioclii s-aseaza pe crengile dezbracate, doliu meschin pentru moartea zilei si-a naturii.
Totul e atat de straniu, incat nu-ti dai seama daca este amurg de toamna sau propriu-ti cosmar.

Compunere - Col de natur toamna


O compunere despre toamn, o descriere a unui col de natur, mai excat un parc ncrcat de frunze uscate, plin de culoare i tonuri calde de toamn.

Descrierea unui peisaj de toamn

Anotimpul ruginiu, plin de culoare i farmec a sosit. n drumul su peste pmntul ncrcat de verdea , toamna, precum un pictor priceput, preschimb culoarea
peisajului n tonuri calde de galben-maroniu. Atingerea toamnei a preschimbat peste noapte i frumosul parc din apropierea casei mele.
Rnduii n linie dreapt, de-a lungul i de-a latul aleilor din parc, stau de veghe zeci de trunchiuri de copaci, care de care mai btrni i mai seme i. Frunzi ul des al
acestora, colorat n auriu, reflect o culoare glbuie asemntoare unor flcri, astfel nct copacii par ni te lumnri aprinse, care lumineaz aleile pustii ale
parcului.

Din trunchiurile puternice ale copacilor, cu scoar verzuie, se ridic zeci de crengi groase, ca ni te bra e de uria . Pe acestea se odihnesc pentru o scurt perioad
de timp frunzele uscate i nglbenite de vremea rece a toamnei. Coronamentul ruginiu este att de des, nct razele soarelui, i a a timide, abia rzbesc prin el. La
fiecare adiere de vnt, braele copacilor se mic i odat cu ele frunzele ncep s cad ntr-o ploaie multicolor. Spre deosebire de o ploaie normal, n care stropii
de ploaie se ndreapt direct spre pmnt, ploaia de frunze ruginii este haotic, iar fiecare frunz pare a avea drumul su. Un drum sinuos, precum un dans
armonios, care pare fr sfrit.
Frunzele vetede urc i coboar nencetat, de parc ar fi neohotrte n care parte s o apuce. ntr-un final se a eaz pe solul zvntat i pe aleele deja nglbenite
ale parcului i ncep s formeze covorul ofilit de toamn. Aleea asfaltat, trist pn mai ieri, acum este vesel i se mndre te cu straiele ruginii cu care este
mbrcat. Atunci cnd vntul sufl cu putere, covorul de frunze se undeie te precum un covor magic; se ridic de la sol, se mi c asemenea unei iluzii, iar apoi
revine tcut pe aleea adormit.
Nici ipenie de om nu se avnt prin aleele pustii ale parcului. ncremenirea este total, semn c atmosfera de aici nu este prielnic pentru o plimbare. Singurul
muteriu, care cutreier nestingherit parcul amorit, este vntul rece de toamn. Acesta i plimb rsuflarea rece printre trunchiurile copacilor i mpr tie frunzele
care cad fr oprire. Atunci cnd vntul se oprete, natura mpietre te, iar peisajul pare un tablou reu it de toamn, surprins excelent de pensula unui pictor
ndrgostit de anotimpul jocului de culoare, al luminilor i umbrelor, toamna.

toamna
iar...