Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sanatate si boala
Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc
individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,o
stare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta
durerii. Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult
decat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia
complexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.
Boala este definita ca o serie de modificari biologice si / sau dizabilitate sau un risc crescut
spre distres si / sau dizabilitate.
Boala are mai multe componente:
1. Manifestari.
Fiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic
(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).
Tabloul clinic, numit i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. Semnele
(din lat. signum- semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de
clinician sau de alta persoana (inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii),
independent de ceea ce declara pacientul (de exemplu, modificari ale culorii pielii, modificari
in comportament).Simptomele (din gr.symptoma ceea ce se produce, apare, derivat de la syn
impreun - si piptein cadea) sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand in
sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscute
de clinician doar indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de exemplu starea de
frica). Unele semne si simptome tind s apara impreuna, constituind sindroame (din gr. syn
impreuna - si dromos cale, cursa). Spre exemplu, conceptiile negative legate de propria
persoana considerata in prezent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un sindrom
depresiv. Un sindrom poate avea o etiologie multipla. Daca mecanismele etiopatogenetice ale
unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre boala. Tratamentele
care vizeaza direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cauzele si mecanismele care
le-au generat, se numesc tratamente simptomatice.
2. Boala presupune anumii ageni/factori etiologici (cauzali)
Dou criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. Dupa natura
lor, ei se clasifica in agenti exogeni si agenti endogeni. La randul lor, agentii exogeni pot sa
fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi,
virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) i psiho-sociali (de exemplu
1
stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei sunt
insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fie
asupra aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentii
etiologici se impart in:
a)
b)
c)
d)
e)
Factori declansatori
Factori determinanti
Factori favorizanti
Factori predispozanti sau de risc
Factori de mentinere
a) Factorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod direct simptomatologia. Ei
sunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si suficienti. Unul dintre
factorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la discrepanta cognitiva
dintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, expectante) si evenimentele propriuzise care au loc. Cu cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat problemele psihologice sunt
mai severe.
b) Factorii determinani au aceleai caracteristici ca i cei declanatori produc n mod direct
simptomatologia, dar ei sunt legai specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul Koch
pentru tuberculoz), n timp ce factorii declanatori nu sunt specific legai de un tablou clinic
(de exemplu, stresorii ca factori declanatori pot genera tulburri depresive sau anxioase). n
psihopatologie, pn acum au fost clar identificai puini factori determinani, mai ales de
natur psihosocial.
c) Factorii favorizani joac n psihopatologie rolul pe care catalizatorii l joac n reaciile
chimice. O serie de reacii chimice se pot desfura i fr catalizatori, dar prezena acestora
eficientizeaz ntregul proces. Similar, factorii favorizani eficientizeaz aciunea factorilor
declanatori i determinani n apariia tabloului clinic.
d) Factorii predispozani sunt acei factori care au un caracter general, aparin pacientului, au
fost prezeni nainte de instalarea tabloului clinic i care, prin interaciune cu factorii
declanatori, determinani i/sau favorizani, duc la apariia tabloului clinic.
e) Factorii de meninere au rolul de a susine simptomatologia. Acest rol poate fi jucat de
factorii declanatori, determinani, favorizani sau predispozani care au declanat tabloul
clinic, dar i de ali factori care au aprut dup generarea tabloului clinic. Toi aceti factori
etiologici descrii aici interacioneaz pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu
nseamn c de fiecare dat cnd apare un anumit tablou clinic, trebuie s fie prezeni factori
din fiecare categorie menionat (de exemplu, n anumite situaii, factorii favorizani pot s nu
fie prezeni, iar n psihopatologie este adesea dificil s se identifice factorii determinani).
Tratamentele care vizeaz modificarea acestor factori i, prin acestea, reducerea tabloului
clinic se numesc tratamente etiologice, ele viznd cauza manifestrilor bolilor.
Trauma psihic
Psihologii au definit trauma ca un eveniment singular de o intensitate foarte mare,
eveniment care apare n viaa individului i care depete posibilitile sale de adaptare. n
general acest eveniment neplcut genereaz o sensibilizare excesiv a individului la emoiile
ulterioare. Atunci cnd trauma duce la stress post-traumatic, daunele pot implica schimbri
fizice la nivelul creierului uman, schimbri de natur chimic, ce afecteaz capacitatea
persoanei de a face fa n mod adecvat stresului i care, pe termen lung, genereaz efecte
patogene durabile.
Mult vreme s-a considerat c trauma este acelai lucru cu stresul. Cele dou definesc
ns lucruri diferite trauma se refer la o leziune (ran) sufleteasc, pe cnd stresul este o
manifestare cotidian caracteriastic fiecrei persoane. Trauma are o conotaie de suferin
sau boal.
Cauzele ce determin apariia traumelor
Trauma psihic poate aprea din repetarea unei serii de evenimente mai puin intense
fiecare n parte, prin nsumare copleesc complet capacitatea individului de a face fa sau de
a integra ideile i emoiile implicate n aceast experien.
Sentimentul de ,,a fi copleit" poate fi amnat sptmni, ani, n msura n care
persoana se strduiete s rspund circumstanelor imediate ale fenomenului stresor.
Traumele psihologice pot duce la consecine negative pe termen lung, care sunt adesea trecute
cu vederea, chiar i de ctre profesionitii din domeniul sntii mintale. Oamenii obisnuiesc
s spun c ,,li se rupe sufletulsau c ,,i doare foarte tare. n urma evenimentului
traumatic, se pierde ceva din noi, se creeaz n interiorul nostru o ruptur, ruptur pe care
specialitii o numesc traum psihic.
Trauma poate fi cauzat de o mare varietate de evenimente, dar exist cteva aspecte
comune. Exist frecvent o violare a ideilor familiare pe care persoanele le au despre lumea lor
i a drepturilor omului, punnd persoana ntr-o stare de extrem confuzie i nesiguran. Acest
lucru apare, de asemenea, atunci cnd persoane sau instituii de care persoana depinde sau n
care persoana i pune speranele, ncalc sau trdeaz ateptrile individului ntr-un mod
neprevzut.
Traumele psihologice pot nsoi traume fizice sau pot exista independent. Cauzele
tipice i pericolele de traume psihologice sunt:
a) Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hruirea, violena domestic
sau ameninrile verbale. Abuzurile din copilrie sunt o surs foarte ampl de traume
la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai puin echipai n a face fa factorilor
stresori.
Exprimarea emotiilor
Incepand cu perioada de mijloc a copilariei avem reactii la emotiile pe care le simtim in
functie de ceea ce dorim sa exprimam. Uneori, ne propunem sa mentinem sau sa intensificam
anumite emotii, fie ele pozitive sau negative. De exemplu, poate ca dorim sa savuram si sa
prelungim bucuria pe care o simtim in anumite situatii si sa minimalizam sau sa eliminam o
emotie ca tristetea sau furia. Putem sa ne propune acest lucru pentru a ne incuraja sau pentru a
feri alte persoane de trairile negative. Eforturile oamenilor de a regla intensitatea emotiilor
incep de timpuriu. Parintii isi invata copiii, atat direct cat si prin exemplul personal, cand
anumite emotii sunt adecvate si cand nu, indicandu-le modalitati si momente cand este bine sa
exprime ceea ce traiesc sau din contra, sa nu arate ceea ce simt.
Succesul pe care il putem avea in societate tine de capacitatea noastra de a putea regla
intensitatea emotiilor si de felul in care exprimam ceea ce simtim. Oamenii isi controleaza sau
regleaza emotiile in multe feluri, gasind strategii comportamentale si cognitive diferite pentru
a se simi mai bine. n faa unei situaii care ne poate crea disconfort unele persoane fie aleg s
nu se mai gndesc la acea problem, evitnd n felul acesta tririle negative, fie aleg s se
implice n alt activitate plcuta sau solicitant, ori incearc s gseasc solu ii la acea
problem, implicndu-se n rezolvarea ei.
Aceste tactici pot fi folosite pe rnd, n funcie de contextul situaiei. Pentru nceput putem
s ne canalizm atenia n alt direcie pentru a ne calma i apoi, mai trziu, cnd mintea este
mult mai limpede, putem analiza natura problemei care ne-a deranjat. Aceste tactici nu sunt
alese ntotdeauna deliberat, ns folosirea repetat a anumitor strategii poate determina crearea
unor reacii automatizate, ieind din zona controlului contient.
Reaciile oamenilor la emoiile lor, indiferent dac este vorba de strategii deliberate de
reglare sau de reactii automatizate, pot influenta celelalte componente ale emotiilor, fie direct,
fie indirect. Eforturile facute pentru suprimarea emotiilor pe care le simtim au un cost ridicat
la nivelul functionrii cognitive. Eforturile de mentinere a echilibrului prin inhibarea
exprimarii emotionale pot afecta capacitatea persoanelor de a face fata universului lor social.
Daca intr-o discutie interlocutorii nu exprima in mod natural ceea ce simt si gandesc, in timp,
relatia celor doi se erodeaza.
O strategie buna pentru reglarea emotiilor este aceea a reevaluarii situatiei si incercarii de
a gasi variante alternative de a o rezolva, comparativ cu tendinta de a inhiba exprimarea
propriilor ganduri si emotii. Pe termen scurt, tehnicile de distragere a atentiei sunt strategii
mai bune decat tendinta de a sta si ,,rumina". Rememorarea cauzelor si consecintelor tinde sa
amplifice emotiile negative, in timp ce distragerea atentiei le reduce. Din cauza efectelor
emotiilor asupra evaluarii i judecilor, eforturile de rezolvare a problemelor tind s aiba mai
mult succes dupa ce emotiile negative au fost reduse.
tutore autoritar: fara explicatii, se asteapta o ascultare fidela din partea pacientului;
bun parinte;
de munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi care trebuie ajutati sa se integreze dovedesc
inteligenta sociala.
Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale,
trebuie sa intelegem ca ,,autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar ,,amabilitate" nu inseamna
slabiciune.
Particularitatile alcoolului
Alcoolul este utilizat in acelsi timp ca substanta psihoactiva si aliment. Alcoolul
consumat in cantitati mici este savurat de cei care apreciaza gustul si aroma bauturii
respective si de cei ce beau la ocazii. Intre trecerea de la un consum inofensiv, realizat in
cantitati moderate la consumul excesiv de alcool este un pas foarte mic.
Exercitadu-si functia de aliment, un 1 g de alcool are o valoare calorica de 29 kJ,
detinand astfel o puternica valoare nutritiva, insa fara sa contina substante necesare unei
alimentatii sanatoase, echilibrate. Acesta este si cauza din care bautorul poate obtine mai
multa energie decat are nevoie. De exemplu, un litru de bere are o valoare calorica de
aproximativ 2000 kJ, acoperind astfel 20% din necesarul zilnic de energie al unui barbat ce
presteaza o activitate cu eforturi fizice medii. Cam tot atata putere calorica este continuta in
0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase. Ca particulariatate principala a alcoolului este faptul ca nu
este privit ca fiind un drog ci ca parte integranta din viata, cultura si economia noastra, astfel
omitandu-se pericolele ce vin odata cu abuzul.
Efecte asupra organismului
Alcoolul incetineste functionalitatea sistemului nervos central; blocheaza o parte din
mesajele care ar trebui sa ajunga la creier alterand astfel perceptiile, emotiile, miscarea,
vederea si auzul persoanei. In cantitati moderate alocoolul poate ajuta persoana sa fie mai
relaxata si mai putin anxioasa. In cantitati mai mari alcoolul provoaca modificari majore la
nivelul creierului astfel rezultand intoxicatia. Pesoanele care au abuzat de alcool isi vor pierde
concentrarea, abilitatea de a se exprima coerent sau de a-si mentine echilibrul; vor fi
dezorientate si confuze. In functie de persoana, intoxicatia poate face consumatorul extrem de
prietenos si vorbaret sau foarte agresiv si nervos. Viteza de reactie este diminuata dramatic,
motiv pentru care este interzisa conducerea autovehiculelor dupa consumarea de bauturi
alcoolice.
Cand sunt consumate cantitati foarte mari de alcool intr-o perioada de timp scurta
poate rezulta intoxicatia cu alcool. Intoxicatia cu alcool este exact ceea ce spune si denumirea
sa: corpul devine intoxicat cu o cantitate mult prea mare de alcool. Voma violenta este unul
din primele semne ale intoxicarii cu alcool; somnolenta extrema, inconstienta, dificultati in
respiratie, glicemie extrem de scazuta, palpitatii si chiar decesul sunt rezultate ale intoxicarii
cu alcool.
Starea de ebrietate
Starea de ebrietate denumita in limbajul popular ,,betie" reprezinta o tulburare
pasagera a consumatorului, cauzata de factori externi si avand un substrat organic. Tipul de
reactie in cazul starii de ebrietate este influentat de mai multi factori precum starea fizica si
psihica a consumatorului, gradul de toleranta asupra alcoolului cat si factorii perturbatori ai
mediului extern.
11
obstructiva cronica (BPOC), cancer, in special cancer la plamani sau cancer la laringe sau
gura.
Aparitia impotentei este cu aproape 85% mai mare la fumatori decat la nefumatori,
fiind o cauza majora pentru problemele cu erectia. Fumatul cauzeaza impotenta pentru ca
duce la ingustarea arterelor sanguine.
Stiati ca
1/3 din populatia globului in varsta de peste 15 ani fumeaza si 3,5 milioane de
oameni mor anual ?
un fumator va avea in plamani un litru de gudron ?
fiecare tigara scurteaza speranta de viata a fumatorului cu aproximativ 3-5 min.
ceea ce inseamna cel putin o ora pe zi la fiecare pachet ?
desi 85% dintre fumatori declara ca ar face orice sa se lase de fumat, doar 60
milioane de oameni au renuntat in ultimii 9 ani?
un fumator este expus de 3 ori mai mult la infart miocardic decat un nefumator ?
ritmul cardiac este la fumatori cu circa 15 batai pe minut mai mare decat la
nefumatori ?
cel mai mare procent de fumatori se inregistreaza in grupa de varsta 24-44 ani,
urmat de grupa 15-24 ani?
Nu numai fumatul activ este daunator, ci si cel pasiv (acele persoane care nu fumeaza,
dar sunt in anturajul fumatorilor).
Stiati ca
fumatorii inhaleaza doar 15% din fumul tigrilor, restul de 85% este inhalat de alte
persoane?
fumatul pasiv poate spori cu circa 15% riscul cancerului de plamani la nefumatori?
intr-o incapere in care se fumeaza, oxidul de carbon depaseste de 2 ori norma
admisa de lege referitoare la poluarea mediului exterior?
Efectele nicotinei asupra organelor i creierului:
dificultati de invatare
dificultati de concentrare si scaderea capacitatii de memorare
tulburari emotionale
scaderea rezistentei organismului la infectii prin afectarea sistemului imunitar
cresterea pulsului si a ritmului respiratiei
incetinirea activitatii musculare si a reflexelor
creste probabilitatea de a forma ,,dopuri, ,,cheaguri de sange ceea ce poate duce
la infart miocardic
incetinirea reactiilor
modificari ale dispozitiei afective
colite i ulcere
artrite i artroze
afectiuni ale aparatului circulator
infectii respiratorii cronice, diverse afectiuni ale aparatului respirator
scaderea apetitului si diminuarea comportamentului sexual
13
tulburari ale sarcinii si nasterii, influente asupra noului nascut (nastere prematura,
avorturi spontane, dificultti in dezvoltarea fizica i psihica a fatului).
hepatita;
14
tuberculoza;
sifilis;
afectiuni cardio-respiratorii;
tulburari endocrine;
insuficienta renala;
SIDA;
panica;
anxietate;
depresie;
agresivitate;
labilitate emotionala;
tulburari de comportament;
implicarea in activitati infractionale cand se afla sub influenta drogului sau pentru a-si
procura doza de stupefiante.
Personalitatea de tip A
Indivizii ce detin personalitatea de tip A sunt independenti si ies in evidenta prin faptul
ca vor sa fie remarcati oriunde se duc. Psihologii ii descriu ca fiind ,,buldozere. Ei sunt
constienti de importanta atitudinii pozitive, a motivatiei si a stabilirii unui tel pe care sa il
urmeze in viata. Sunt competitivi din fire si recunoscuti pentru mintea agera. Cei cu
personalitatea A stiu cand trebuie sa isi asume riscuri si sunt buni antreprenori. Au un caracter
pragmatic si rezolva cu usurinta problemele in momentul in care le blocheaza calea spre
succes. Veti descoperi ca acest tip de oameni sunt deschisi catre orice este nou si intampina cu
bratele deschise schimbarea fie ca este ea spirituala sau chiar tehnologica. Secretul acestor
oameni de succes consta in faptul ca nu le este frica sa isi scoata in evidenta propriile abilitati
si personalitatea colorata.
Personalitatea de tip C
Cel mai bun termen psihologic pentru a-i descrie pe cei care detin personalitatea de tip
C este cel de ,,cautatori. Ei sunt introvertitii interesati de detalii care gasesc raspuns la orice
problema. Totusi, usurinta cu care fac acest lucru depinde de starea de spirit pe care o au in
acel moment. Indivizii cu personalitatea de tip C au tendinta sa se retraga din viata sociala
insa se inteleg extrem de bine si traiesc in armonie cu persoanele de tip B, in ciuda faptului ca
acestea se afla la polul opus fata de ei. Personificarea tipului B este contabilul, programatorul
etc. Indivizii cu aceasta personalitate vor prefera sa se inchida in propria cochilie, pastrandu-si
mereu judecata obiectiva si logica in gandire. Trasaturile lor caracteristice sunt natura retrasa
si prudenta. Riscurile nu sunt pentru ei.
Tipologii constitutionale
Tipologia lui E. Kretschmer (medic psihiatru german)
16
simptomatologia psihocomportamentala
Astfel, a ajuns la ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce si-a gasit
finalizarea in lucrarea ,,Structura corpului si caracterul (1921).
Limitata la inceput la 2 tipuri principale, clasificarea lui E.Kretschmer va ajunge in final
sa cuprinda 3 tipuri principale si un tip accesoriu, mai putin individualizat. Acestea sunt:
a) picnic-ciclotim - din punct de vedere morfologic se caracterizeaza prin: constitutie
orizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale, sistem osos fragil.
b) leptosom (astenic) - schizotim - se caracterizeaza prin: constitutie verticala, trunchi
cilindric, cutie toracica plata (turtita), umeri apropiati si ingusti, cap mic si rotund,
muschi si oase subtiri (aspect scheletic), nas lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi
feminine la barbati si masculine la femei.
oarecare extraversie dar si o oarecare instabilitate psihica. Este energic, activ, dar uneori
rezervat, jenat. Ii plac responsabilitatile. In munca, este sever, chiar dur. Are o inaltime peste
medie, este puternic, are toracele dezvoltat, pantecele tras si plat. Aparent este calm dar
uneori vulnerabil.
Ectomorful este longilin (leptosom), dominant cerebral. Poseda o bogata viata
interioara. Este impresionabil pe linie sentimentala. Poseda, insa, o saraca viata exterioara.
Are dificultati in a face atasamente sociale deoarece este predispus la singuratate si
independenta. Are fobie de zgomote si de aglomeratii. Fiind introvertit, oboseste si se
consuma psihic, fapt ce-i creeaza adeseori insomnii. Este, in acelasi timp, o persoana
contemplativa de fond. Este foarte rapid, intelege foarte repede si bine subtexte, sensuri,
probleme invaluite, dar, in acelasi timp este sensibil, foarte vulnerabil si irascibil. Ii plac
proiecte imaginare si disectii de scenarii interioare complexe. Dispune de foarte multa
imaginatie, care-i face rapida implicatia, in sisteme complexe de cunostinte si probleme. Este
insa timid si timorat.
Tipologia lui Eysenck
Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria
extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin
categoriei introvertitilor.
Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se
inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.
Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre
reverie si greu adaptabili.
Stabilitatea sau instabilitatea emotionala este exprimata prin gradul de nevrozism al
subiectului.
Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersma propun o tipologie a
temperamentelor mult mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii francezi Rene
Le Senne si Gaston Berger.
Pentru Le Senne caracterul este ceea ce intelegem azi prin temperament, adica
ansamblul dispozitiilor innascute, care formeaza scheletul mintal al individului. Ei pornesc
de la trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea si rasunetul (ecoul). Din combinarea
lor rezulta opt tipuri temperamentale.
Emotivitatea exprima reactiile afective ale persoanelor in fata diferitelor evenimente.
Emotivii au tendinta de a se tulbura puternic chiar si pentru lucruri marunte. Dimpotriva, nonemotivii sunt aceia care se emotioneaza greu si ale caror emotii nu sunt prea violente.
18
PERSONALITI ACCENTUATE
I.
FIREA DEMOSTRATIV
nclinaia pe care o au persoanele cu fire demonstrativ spre isterie se recunoate
din ntregul lor comportament:
Sunt exagerate n manifestrile afective, n mimic, n gesturi i n felul n care
vorbesc. Se poate ns observa cu uurin c acestor manifestri le lipsete fondul
autenticitii (subiecii joac teatru). Pentru artiti este un avantaj faptul c se pot transpune
foarte bine n ceea ce creeaz; este un avantaj faptul c un scriitor triete personajul pe care l
prezint. O fire demonstrativ mbogete fantezia nscut dintre o gndire liber de orice
constrngere.
Persoanele demonstrative ncearc s se pun ntr-o lumin favorabil prin autolaud
i autocomptimire. Astfel laudei de sine ca activitate verbal i se altur de obicei activitatea
practic cu scopul de a se afirma, de a strni interesul plin de respect al colectivitii. Prin auto
comptimire aceste persoane i gsesc n boal o satisfacie, un beneficiu (se refugiaz n
boal).
O alt nsuire este i capacitatea de adaptare la ali oameni. Persoanele cu firi
demonstrative pot face abstracie de sine, n felul acesta se explic capacitatea lor de a se face
iubite; i fac repede prieteni care nu vd dect amabilitatea lor pe cnd alte trsturi le rmn
ascunse. Capacitatea de adaptare apare aa cum li se pare avantajos n situaia dat, nu aa
cum este n realitate. La momentul oportun gsesc cu uurin pretexte i mici minciuni pentru
a iei din ncurctur.
Posed talent actoricesc; fire demonstrativ implic prezena fanteziei, aptitudine util
n diverse profesii artistice.
Persoanele cu fire demonstrativ au o capacitate anormal de refulare; pentru un timp
mai scurt sau mai lung un om poate refula din contiina lui ceva ce de fapt ar trebui s tie.
La isterici aceast capacitate este mai profund: ei poate uita complet ceea ce nu vor s tie. n
caz de nevoie, personalitile demonstrative pot aduce imediat n contient ceea ce cu un
moment nainte era n incontient.
Din comportamentul personalitilor demonstrative face parte i pripeala n luarea
deciziilor care le pot aduce dezavantaje n viitor. Aceast trstur nceteaz atunci cnd un
19
scop devine excesiv, adic atunci cnd s-a dezvoltat o nevroz isteric. Patosul este o form
tipic de comportament la isterici. Pentru a sublinia convingtor afirmaiile lor, acetia recurg
la patetism n vorb mimic i gesturi. Vorbind cu patos despre durerile lor, ei se auto conving
din nou de intensitatea acestor suferine.
Aa numiii arlatani patologici i n special escrocii nu sunt dect personaliti
demonstrative, nu psihopai isterici; nu au atitudini ostentative, de obicei se comport cu calm
i luciditate, pentru a fi considerai oameni de ncredere.
II.
FIREA HIPEREXACT
Firea hiperexact este opusul firii demonstrative; se distinge prin lipsa capacitii de
refulare. n cazul unei accenturi puternice duce la o psihopatie anancast (pripeala isteric
are la polul opus nehotrrea anacast).
Indivizii hiperexaci pot ntmpina greuti atunci cnd, pentru bunul mers al
lucrurilor, este indicat s se treac peste unele amnunte. Ei vor s analizeze totul pn la
ultimele amnunte
nainte de a aciona, nu vor s elimine din contiin nici cele mai mici
posibiliti de a gsi o soluie mai bun, pentru a nu uita sau a nu grei ceva.
Se poate constata ns, c unii brbai, care n profesia lor sunt hiperpreocupai ca totul
s fie executat cu cea mai mare precizie, acas nu sunt prea ordonai (acest comportament se
datoreaz concepiei luntrice c acas femeia este cea care poart toat rspunderea).
Ablutomania (tendina obsesiv de a se spla), ocup un loc aparte: ntotdeauna mai
pot exista urme infime de murdrie, implicit i de microbi. Dac posibiliti reduse de
periclitare produc totui afecte puternice se poate vorbi despre o lege fundamental a formrii
sentimentelor omeneti: tendinele afective supuse oscilrii ntre doi poli cresc pn acolo
nct sentimente nensemnate se transform n afecte profunde. Din oscilarea ntre doi poli ia
natere frica patologic a nevroticilor obsesivi. Aceast fobie a unor situaii (ca de exemplu
cardiofobia teama patologic de a fi bolnav de inim) care in de nevrozele obsesive, poate
fi consecina nosofobiei (teama de a fi bolnav) sau poate reprezenta frica de o vtmare, dar
fr ideea unei boli fizice.
Cnd hiperexactitatea nu se manifest dect sub forma unei nsuiri accentuate, ea nu
are efecte negative; ies la iveal avantajele unei nclinaii spre meticulozitate. n profesie
indivizii hiperexaci se caracterizeaz printr-o extrem contiinciozitate iar spiritul de ordine
nu este de natur anancast. Dar, hiperexactitatea nu se manifest numai altruist, ea putnd da
natere unei griji exagerate pentru propria bunstare.
III.
FIREA HIPERPERSEVERENT
Substratul firii hiperperseverente, respectiv al celei paranoide, este perseverena
anormal a afectului. Persoanele hiperperseverente admit c se simt cu uurin jignite i
ofensate; multe dintre ele neag ns c ar fi ranchiunoase, nsuire caracteristic firii
hiperperseverente.
Persoanele hiperperseverente sunt nclinate spre susceptibilitate. Oamenii cu firi
hiperperseverente sunt i ambiioi. Relaia dintre susceptibilitate i ambiie se observ cnd
jignirea apare de obicei cnd prestigiul personal pare tirbit. Indivizii de acest tip sunt avizi de
prestigiu personal; aspiraia spre recunoaterea social este modul n care evolueaz viaa
profesional (ca personaliti accentuate, indivizii hiperpersevereni se situeaz profesional
deasupra mediei).
Afectele egoiste sunt cele care datorit intensitii lor se pot manifesta ntr-un mod
anormal. Firea hiperperseverent se manifest ntotdeauna cnd sunt atinse interesele
personale. Ca trstur normal a personalitii, hiperperseverena poate fi sursa unor succese
pe linia unor aspiraii egoiste; n acest fel se ajunge la un sentiment mai pronunat al propriei
valori.
20
21
22
dou tipuri (firea emotiv i firea labil) const n excesul oscilailor sentimentelor: pot cdea
ntr-o disperare profund la fel de repede i uor ca i n starea opus de fericire exaltat.
Oamenii exaltai reacioneaz mult mai intens la ntmplri din via dect oamenii
obinuii. Evenimentele fericite le produc foarte repede entuziasmul, iar cele triste, tot att de
repede le produc disperarea. Aceste persoane sunt n stare s vorbeasc cu o bucurie exaltat
atunci cnd se refer la ceva ce-i emoioneaz, pentru ca apoi, din cauza tristeii ce-i cuprinde
din cauza altui eveniment, s-i exprime aceast nou stare prin cuvinte mictoare.
La astfel de persoane ntlnim frecvent interese artistice pronunate. Dragostea pentru
muzic, art, o concepie despre lume, pot emoiona persoanele cu firi exaltate pn la extaz.
Aceast fire este ntlnit la artiti i poei.
IX.
FIREA ANXIOAS
Cnd presupunem o predispoziie pronunat spre fric, cercetm perioada copilriei,
cnd ntreaga personalitate a copilului este dominat de fric. Copii anxioi se recunosc dup
frica de ntuneric, frica de a rmne singuri n cas, de a dormi singuri n pat, frica de animale,
teama de ali copii; adesea se ntmpl ca acetia din urm s i persecute; copiii anxioi se
tem s se apere i devin inta celorlali, api ispitori.
La aduli, frica nu mai exercit o influen att de dominant, dar persist incapacitatea
de a se afirma n cazul unei divergene de opinii cu o alt persoan. Sunt calificai ca timizi i
docili. Se tem de critic sau dezaprobare, se tem s nu fie pui n ncurctur, i fac probleme
legate de situaii neprevzute sau necunoscute, timiditatea este legat i de observarea
anxioas a mediului exterior.
La femei, timiditii i se adaug i tendina spre spaim care produce hiperiritabilitatea
sistemului neurovegetativ.
Persoanele anxioase dezvolt nevroze hipocondriace.
X.
FIREA EMOTIV
Emotivii sunt impresionai de tririle nsei, n timp ce dispoziia general a labililor se
schimb n funcie de evenimentele exterioare.
Emotivitatea este mai pronunat cu ocazia unor evenimente triste, dar ea apare i n
cazul ntmplrilor fericite. O persoan emotiv este caracterizat de ceilali ca fiind o
persoan miloas. O astfel de fire se emoioneaz uor i poate plnge la filmele sau la
ntmplrile cu desfurri triste sau dramatice.
Firea emotiv se caracterizeaz prin reacii de mare sensibilitate i profunzime n sfera
sentimentelor subtile. Nu sunt impresionai uor de sentimentele grosolane, sunt impresionai
de domeniul spiritual.
Firea emotiv se nrudete cu firea exaltat, dar reaciile afective ale emotivilor nu
sunt att de exagerate, ei reacioneaz ntr-un mod mai sentimental. Sunt persoane miloase,
nduioate i accesibile bucuriilor produse de art, de natur.
Datorit sensibilitii afective crescute, o traum psihic poate s fie resimit cu o
intensitate patologic i s dea natere unei depresii reactive a crei gravitate merge n paralel
cu gravitatea evenimentelor exterioare.
La personalitile emotive mimica particip direct la exprimare emoiei i a
sensibilitii sufleteti (n timpul unei conversaii mimica i trdeaz, se observ orice reacie
afectiv).
a) Recunoasterea bolii
Recunoasterea bolii si acceptarea situatiei de bolnav
Exista urmatoarele modalitati de recunoastere a bolii si a situatiei de bolnav:
Prima varianta este cea realista, rationala, in cadrul careia un individ echilibrat emotional,
cu un nivel de cultura sanitara satisfacator si fara probleme existentiale presante, considera ca,
in fata unor tulburari de ordin somatic sau psihic aparute cu sau fara cauza aparenta, trebuie
sa-si adapteze comportamentul prin masuri igieno-dietetice provizorii pana la prezentarea la
medic, considerata obligatorie (sau sa se limiteze la tentative terapeutice simple, daca ele
conduc la disparitia simptomelor, iar acestea nu se mai repeta).
Un alt mod de acceptare este cel definit ca o constiinta a bolii disproportionata fata de
substratul real organo-lezional.
b) Ignorarea bolii
Cel mai adesea, ignorarea simptomelor se datoreaza unei desconsiderari a lor, chiar de
catre indivizi cu un psihic normal si cu o atitudine realista in viata de toate zilele, dar aflati
intr-un moment de puternica incordare, cu focalizarea intereselor asupra unor probleme care ii
fac surzi fata de propriile lor suferinte.
c) Negarea, refuzul starii de boala in conditiile constientizarii unor tulburari ce pot
constitui semne ale bolii
Este un caz foarte frecvent, deoarece este incomod pentru cineva sa recunoasc faptul ca
este bolnav, in primul rand prin aceea ca, in mod necesar, el trebuie sa se supuna unor
exigente legate de tratarea bolii, care-i modifica uneori substantial modul sau de existenta.
Sunt oameni care se simt deranjati si violent stresati prin simplul fapt ca nu au voie sa iasa din
locuinta cateva zile, in timp ce altii sunt foarte linistiti in fata unor perspective mult mai
neplacute. Prima categorie va nega ideea de boala prin subestimarea simptomelor, chiar daca
va recunoaste boala, nu va accepta starea de boala, riscand agravarea simptomelor
prin ,,sfidarea regulilor jocului.
Negarea starii de boala, in conditiile in care subiectul percepe o serie de simptome
care-l atentioneaz ca ,,ceva nu este in regula cu corpul sau chiar cu psihicul sau, poate sa
aiba la baza doua atitudini fundamentale:
- amanarea deciziei prin sperante vagi in caracterul ei trecator sau lipsit de gravitate,
intalnita atunci cand urmarirea perseverenta a unui scop important nu-i permite individului sa
adopte situatia de bolnav chiar daca simptomele sunt evidente.
- autoamagire, prin mecanisme inconstiente de aparare, la bolnavii ale caror simptome
constientizate de ei sugereaza posibilitatea unei boli foarte grave.
Ambele situatii de negare a starii de boala sunt puternic generatoare de stres psihic.
d) Resemnarea
Atitudinea de resemnare, de dezinteres fata de soarta proprie, o manifesta de obicei
bolnavii cu o stare depresiva mai mult sau mai putin exprimata, dar si alti bolnavi ale caror
conceptii psihofizice sau religioase cu iz fatalist ii predispun la astfel de reactii, vecine cu
starea de indiferentism (proprie in special misticilor).
Cum am putea intelege ce se intampla cu psihicul nostru in aceasta situatie?
24
Imaginea de sine este o parte a eului fiecaruia si reprezinta forma subiectiva prin care
constientizam si ne reprezentam propria persoana. Ea este influentata si conditionata de o
buna autocunoastere, de increderea in noi insine, precum si de ceea ce vad ceilalti in noi, de
realizarile, esecurile, asteptarile noastre.
Pe parcursul vietii trecem in mod normal prin schimbari datorate dezvoltarii biologice,
sociale sau culturale, inerente, pe care le acceptam si carora ne adaptam astfel incat ne
pastram identitatea personala.
Alte schimbari sunt cauzate de evenimente neprevazute, cum ar fi boala sau
accidentele care provoaca modificarea schemei corporale. Acestea antreneaza alterarea
imaginii de sine si aparitia unor probleme de ordin psihologic, biologic, relational, care ne fac
sa ne simtim debusolati. In aceste momente suntem nevoiti sa gasim motivatii bune pentru
care sa ne putem aduna toate fortele vointei, pe care sa le folosim pentru adaptarea la noua
situatie.
familie a lauzei are tendinta, pe buna dreptate, de a face tot posibilul pentru a menaja
proaspata mamica si de a-i asigura o stare de confort fizic. In unele situatii insa, aspectele
care tin de confortul psihologic sunt neglijate, in conditiile in care nevoile lauzei de suport
psihic sunt foarte mari in aceasta perioada .
Odata cu nasterea copilului, statutul femeii se schimba brusc, aceasta vazandu-se in
situatia de a face fata unei situatii noi, si de a fi capabila, in primul rand sa ofere dragoste si
afectiune neconditionate copilului, sa raspunda nevoilor acestuia de dependenta. Este lesne de
inteles ca pentru o adaptare reusita la noua situatie, mama are nevoie de sprijin si de echilibru
psihic. Odata cu aceasta trecere brusca, femeia este in totalitate acaparata de rolul de mama,
negasind timp, pe perioada lauziei, pentru a se mai ocupa de rolul de femeie, sotie, fiica,
prietena. Din aceste motive, proaspata mama are nevoie de sprijin afectiv din partea familiei
si a sotului, pentru a duce la capat cu bine aceasta perioada si pentru a se afla intr-o stare
optima si a fi capabila sa raspunda nevoilor copilului.
Iata cateva dintre emotiile si temerile pe care le poate trai lauza, si care trebuiesc
abordate cu multa afectiune, sprijin neconditionat si suport emotional din partea familiei:
Teama de a nu fi o mama suficient de buna. Nimeni nu se naste invatat, iar a avea
grija de un copil care este in totalitate dependent de tine se poate dovedi un lucru deloc usor.
Mama poate dramatiza greseli minore pe care le face in ingrijirea copilului, ajungand la
concluzia ca nu este suficient de buna si de capabila pentru a face fata unei asemenea
responsabilitati. Un mic sprijin din partea familiei o poate ajuta sa depaseasca aceasta temere
si sa abordeze copilul cu mai multa incredere.
Imaginea de sine este afectata datorita modificarilor fizice survenite in timpul
sarcinii si in momentul nasterii. Mama se teme ca nu isi va recapata feminitatea, ca nu va mai
fi placuta si atragatoare, ca nu isi va putea recapata silueta avuta inaintea sarcinii. Nevoia de a
se simti acceptata neconditionat in aceasta perioada este sporita, iar cei din jur vor trebui sa
raspunda acestei nevoi pentru a o ajuta pe proaspata mamica sa isi redobandeasca increderea
in sine.
Teama ca nu mai este la fel de importanta. Odata cu nasterea copilului, acesta
devine centrul universului familiei, iar mama se poate simti neglijata, poate simti ca nu mai
primeste la fel de multa afectiune. De aceea este indicat ca familia sa nu isi schimbe atitudinea
protectoare si plina de grija fata de lauza.
Senzatia de dependenta fata de sot poate fi impovaratoare pentru o femeie care
inainte de nastere a fost foarte activa. Ea poate ajunge sa se simta neajutorata si inferioara,
pierzandu-si increderea in sine si in propria capacitate de a fi independenta.
Echilibrul psihic al mamei depinde in mare masura de sprijinul primit de la familie, de
afectiunea neconditionata pe care aceasta este capabila sa i-o ofere pentru a-i asigura o stare
de armonie psihica.
Psihologia actului chirurgical
26
Interventia chirurgicala:
-
Efectul placebo insoteste orice act terapeutic, el nu se limiteaza doar la actiunea unei
substante farmacologice ci la orice diferenta intre rezultatul asteptat si rezultatul obtinut de
un medicament.
Automedicatia
Automedicatia este o practica destul de frecventa in ziua de azi si reprezinta tratarea
problemelor de sanatate cu medicamente destinate special acestui scop, fara supravegherea
unui medic.
Vorbim de automedicatie si in momentul in care un pacient interpreteaza dupa bunul
plac tratamentul care i-a fost prescris, intrerupandu-l inainte de termenul precizat de medic
sau modificand dozele si modul de administrare, ori luand chiar alte medicamente decat cele
prescrise de medic.
Automedicatia este o practica obisnuita omului atunci cand este vorba de o migrena,
tuse sau durere in gat sau cand apar boli de sezon (viroze respiratorii sau sindroame gripale).
Nu exista niciun pericol atata timp cat pacientul isi administreaza medicamentul care i-a fost
prescris, problemele pot aparea in momentul in care pacientul se afla sub un alt tratament,
pentru ca pot exista interactiuni intre cele doua tipuri de medicatie cu efecte negative asupra
organismului.
Asistenta psihologica a pacientilor neoplazici
30
fie intr-o directie pozitiva (atitudine de luptator, acceptare) sau una negativa (abandon,
disperare, izolare, depresie, chiar autoliza). Comunicarea vestilor proaste, pacientului si
familiei sale, este un act de responsabilitate uriasa, cu impact asupra calitatii vietii si
compliantei la tratament.
Abordare si consiliere psihologica in HIV pozitiv
La pesoanele seropozitive apar o serie de manifestari psihopatologice. Stresul generat
de particularitatile HIV/SIDA ca boala fara un tratament care vindeca, modificarea stilului de
viata, multiplele pierderi suferite, povara pastrarii secretului, discriminarea perceputa
permanent in jur sunt probleme care, de multe ori, provoaca pierderea echilibrului psiho- logic
al persoanelor afectate, generand tulburari psihice majore.
Manifestarile psihopatologice ale adultului se refera la afectiunile psihiatrice cu
prevalenta cea mai mare printre adultii HIV pozitiv sunt tulburarile anxioase (atacul de
panica, fobiile, tulburarea obsesiv-compulsiva, anxietate generalizata, sindromul de stres
post-traumatic, tulburarea de adaptare), tulburarile afective (episoade maniacale, tulburare
bipolara, depresia), tulburarile somnului si abuzul de substante (alcoolism, dependenta de
medicamente, dependenta de droguri).
La copilul/adolescentul seropozitiv apar o serie de manifestari psihopatologice precum:
anxietate, crize de afect, stari depresive, agresivitate, regresie. Aceste manifestari difera in
functie de varsta, dezvoltarea psihoafectiva, educatia primita si sustinerea din partea familiei.
Un alt obiectiv pe care il are de indeplinit consilierul in cadrul consilierii post-test
seropozitiv este acela de reducere a transmiterii HIV. In primul rand aceasta se realizeaza prin
reducerea riscului de transmitere sexuala astfel:
1) Transmiterea HIV poate fi prevenita prin abstinenta, adica lipsa relatiilor sexuale de
orice natura.
2) Riscul de transmitere a infectiei HIV poate fi redus in cursul relatiilor sexuale prin
utilizarea corecta a prezervativului, insa acesta reduce riscul dar nu-l elimina in totalitate.
3) In cazul refolosirii prezervativului riscul de infectie creste.
4) Trebuie furnizate informatii privind prevenirea sarcinii la femeia HIV pozitiva,
consilierul sa precizeze ca pilulele contraceptive nu reduc transmiterea infectiei HIV.
O alta metoda de reducere a transmiterii HIV se face prin reducerea riscului de
transmitere la utilizatorii de droguri injectabile, astfel:
1) Transmiterea HIV poate fi prevenita daca nu se refoloseste instrumentul cu care s-au
facut injectii (ace, seringi) si respectiv daca nu se imprumuta, aceasta regula fiind valabila nu
doar pentru utilizatorii de droguri ci si pentru cei care obisnuiesc sa-si efectueze la domiciliu
diverse tratamente injectabile.
32
33
In cadrul terapiei prin joc, jucariile sunt percepute ca si instrumente de verbalizare ale
copilului, iar jocul ca si limbaj al copilului. Asadar, terapia prin joc este pentru copil ceea ce
este consilierea sau psihoterapia pentru adult. In terapia prin joc, functia simbolica a jocului
este cel mai important aspect, asigurand copiilor posibiltatea de a-si reprezenta simbolic
emotiile interioare si experientele semnificative din punct de vedere emotional prin
intermediul jocului.
Obiectivele terapiei prin joc pentru copii
Jocul permite copiilor sa isi transfere temerile, emotiile, fanteziile, visele si sentimentele de
culpabilitate asupra obiectelor mai repede decat asupra altor persoane. In acest fel copiii
resimt siguranta fata de propriile lor sentimente si reactii, deoarece jocul le permite sa se
distanteze de evenimentele si experientele traumatizante pe care le-au trait. In acest mod,
copiii nu sunt coplesiti de propriile lor actiuni, deoarece acestea au loc in imaginatia lor.
Terapia prin joc dezvolta:
-
personalitatea copilului
vocabularul si simtul comunicarii
capacitatea de integrare si adaptare la grup (grup scolar, familie sau grup de joaca)
stima de sine si ajuta la constientizarea rolului si sentimentului de apartenenta la grup
creativitatea copilului
Bibliografie
35