SPOVEDANIA SI SFNTA MPRTANIE

Spovedania sau mrturisirea

Dumnezeu, aa cum la randuiala firii n-a purtat de grij numai ca s fim in viaa aceasta sntoi,
ci a purtat de grij i s dobandim sntatea, cand ne vom imbolnvi trupete - cu bi i cu diferite
doctorii; in acest chip i la randuiala Harului, n-a purtat de grij numai ca s ne natem a doua oar
duhovnicete, sntoi, prin Sfantul Botez, ci a purtat de grij i ca s dobandim sntatea cea
duhovniceasc cand ne vom imbolnvi sufletete - cu o baie curitoare i cu o doctorie minunat. Aceasta
nu este alta decat numai Taina Sfintei Mrturisiri. Mrturisirea este cu adevrat o baie, in care, sufletele
se scald, ies indat uurate de greutatea pcatului ce au asupra lor; suflete pe care umbros le arat
Solomon in Cantarea Cantrilor (4, 2) spunand: Ca turmele cele tunse, care s-au suit de la baie. i
Teodorit, talcuind aceasta, spune: Se cuvine s cutm, nu cumva numete turm a caprelor pe cei ce din
pcat vin la pocin?. Iar Psellos spune: Pe cei ce s-au curit cu baia tiinei. Este o baie, in care se
spal i se pierd toate intinrile greelilor, dup cum zice dumnezeiescul Ioan Gur de Aur: Mrturisirea
pcatelor, pierdere a greelilor se face (Cuvantul 20 la Facere). Este o baie, care se face celor ce se
pociesc, un al doilea botez, mai ostenitor decat primul Botez, dar necesar i foarte folositor spre
mantuire
Mrturisirea este o doctorie atat de lucrtoare incat stric de indat otrava pcatului celui lesne de
iertat i a celui de moarte - care este un ru nemrginit - i nltur orice neputin nevzut. ntoarce in
suflet sntatea cea mai dinainte i Harul. Este o doctorie atat de minunat incat reface intr-o clip pe
pctos intr-un frumos chip de inger, de unde mai inainte era inchipuit pentru pcat sau intr-un bou,
precum Nabucodonosor (Daniil, Capitolul 4), sau intr-un porc, precum Tiridat (Septembrie 30, Sinaxar),
sau intr-un diavol, precum Iuda: i unul din voi, diavol este (Ioan 6, 70). Pe scurt, este o doctorie care
schimb pe om din osandit in slobod, din trupesc in duhovnicesc, din rob al diavolului in fiu al lui
Dumnezeu, i din osandit la chinul cel venic in motenitor al mpriei Cerurilor. Este o doctorie care,
pentru lucrrile ei cele mai presus de fire, covarete toate lucrurile firii, pentru c indreptarea pe care
aceasta o svarete in sufletul pctosului, este fr de asemnare i mai mare chiar decat ar fi fcut
Dumnezeu o alt lume nou. Aceasta o insemneaz i Sirah, spunand: ,Nu este nici o cumpn vrednic
sufletului celui nfrnat (26, 17).
Dar, o nenorocire! Aceast baie curitoare i aceast doctorie minunat, adic mrturisirea cea
folositoare de suflet, a devenit astzi pentru cretini o Tain prea puin folositoare; care, socotind c se
curesc in aceast baie, nici mcar s se spele n-au ajuns - dup cum spune Solomon: Nepotul ru se
socotete pe sine drept i de ntinciune nu s-a splat (Pilde 30, 13). De vreme ce unii, sau nu se
mrturisesc deloc sau se mrturisesc foarte rar, iubind, ticloii, mai mult s se tvleasc ca dobitoacele
in noroiul pcatelor lor, decat s alerge la aceast baie i s se cureasc. Alii, se mrturisesc ins nu cum
se cuvine, pentru c nici cu cercetarea cuviincioas a contiinei i a pcatelor lor nu se spovedesc, nici cu
zdrobirea i umilina necesar, nici cu hotrarea ca de-aci inainte s nu mai pctuiasc, nici cu facerea
canonului care se cuvine - acestea toate sunt pentru o mrturisire bineplcut lui Dumnezeu - ci se
mrturisesc fr nici o cercetare, fr umilin, fr hotrare i fr implinirea canonului. Pe scurt, o fac
poate din obinuin, poate pentru c vin Patile, sau Naterea lui Hristos sau Botezul. n acest chip
mrturisindu-se cum nu se cuvinte, se batjocoresc cu adevrat pe ei inii i se pgubesc.
ntristandu-ne noi pentru atata mare pagub i inelare a frailor notri cretini, ne-am nevoit s
adunm de la muli dascli aceast scurt sftuire ctre cel ce se pociete i cu aceasta s indemnm pe
pctoii cei ce se mrturisesc s se mrturiseasc adeseori; iar celor ce se mrturisesc ru, s le talcuim i
1

s-i facem s cunoasc cum se cuvine s se mrturiseasc, pentru ca s fie plcut lui Dumnezeu i
folositoare mrturisirea lor i, ca urmare, s fie adeverit i fr de indoial iertarea pcatelor lor, care se
d de la Dumnezeu prin duhovnic. Deci, o frailor, primii, v rugm, aceast sftuire cu bucurie i cai ai
pangrit sufletele voastre cu fel de fel de necurii ale pcatului, alergai ctre aceast baie curitoare
a Sfintei Mrturisiri, ca s v curii: Splai-v i v curii-- v poruncete Dumnezeu prin Proorocul
Isaia - lepdai vicleugurile din sufletele voastre (1, 16). Iar cai avei bube ganditoare in suflet i rnile
voastre s-au impuit i au putrezit de nebunia voastr - dup cum zice David - alergai la aceast minunat
doctorie, ca s v vindecai. i iari: cai v-ai mrturisit ru pan acum, silii-v, pentru dragostea lui
Dumnezeu i a sufletelor voastre, s v mrturisii de acum inainte drept i cum se cuvine.
Cum se cuvine s se pregteasc cineva, inainte de a merge s se mrturiseasc
Frate al meu, pctosule, cand vrei s te pocieti i s te mrturiseti se cuvine s ai aceast
pregtire. S tii, mai intai, c pocina, dup cum spune dumnezeiescul Ioan Damaschinul (Cartea 2,
Capitolul 47), este o intoarcere de la cele din afar de fire la cele dup fire, i de la diavol la Dumnezeu care se face cu osteneal i cu nevoin. Deci i tu, o, iubite cititorule, de voieti s te pocieti cum se
cuvine, eti dator s lai pe diavol i lucrurile cele diavoleti ale lui, i s te intorci ctre Dumnezeu i
ctre petrecerea cea dup Dumnezeu. S lai pcatul, care este afar de fire i s te intorci la fapta cea
bun, care este cea dup fire. S urti rutatea atat de mult, incat s poi zice i tu cu David: Nedreptatea
am urt i m-am scrbit (Psalm 118). Dimpotriv, s iubeti binele i poruncile Domnului atat de mult,
incat s zici: Iar legea ta am iubit; i iari: Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult dect
aurul i topazul (Psalm 126). Pe scurt, te sftuiete Duhul prin ineleptul Sirah, aa zicand: ntoarce-te
ctre Domnul i prsete pcatele; ntoarce-te ctre Cel nalt i de la nedreptate i urte lucrarea cea
rea (17, 19,20).
Cte sunt prile pocinei
Apoi, s tii c prile pocinei sunt patru: infrangerea (zdrobirea), mrturisirea, facerea
canonului i dezlegarea pcatului, care se face de Harul Sfantului Duh prin duhovnic. Aceasta se
numete i cheie i intr-adevr aceasta ine Taina Pocinei.
Ce este infrangerea?
nfrangerea este un necaz i o durere desvarit a inimii, care se face pentru c omul cu pcatele
sale a intristat pe Dumnezeu i a clcat Dumnezeiasca lui Lege. Aceast durere nu sta numai in simiri,
adic in suspinuri i lacrimi, ci st cu deosebire in a ur pcatul, in voina cea mai luntric a omului de a
nu voi s-l mai fac niciodat.
Cum s-i cerceteze cineva contiina sa
Adun-te, fratele meu, i mai inainte de a merge la un duhovnic ca acesta, cu dou sau trei
sptmani inainte, mai ales la inceputul celor patru posturi ale anului, ezi i cu linite plecandu-i capul,
f cercetarea contiinei tale - pe care Filon o numete divan al tiinei - i f-te nu aprtor, ci judector al
pcatelor tale, socotind i tu ca i Isaia, toat vremea vieii tale cu necaz i amrciune a sufletului:
Socoti-vo-i toi anii mei intru amrciunea sufletului meu (Isaia 38, 15). Sau, mcar dup ce te-ai
mrturisit, socotete cate pcate ai fcut cu lucrul, cu cuvantul, cu invoiala gandurilor. Numr lunile. De
la luni treci la sptmani i de la sptmani la zile. Adu-i aminte de oamenii cu care ai pctuit i de
locurile in care ai pctuit. Cerceteaz-te cu mult strdanie, pentru ca s afli fiecare pcat al tu.

Ce este Mrturisirea?
nainte de a incepe, s tii c Mrturisirea este o artare de voie, oral, a faptelor rele, a cuvintelor
i a gandurilor, umilit, neprihnitoare, dreapt, fr ruine, hotrat, care se face la duhovnic.
2

Mrturisirea se cuvine s fie de bun voie

Deci i tu, frate, se cuvine s mrturiseti cu insi gura ta, toate lucrurile, cuvintele i gandurile
tale cele rele. Cu gura ta s spui pcatele tale, chiar dac le ai scrise ca s nu le uii, ai datoria ca tu singur
s le citeti duhovnicului.

Mrturisirea se cuvine s se fac cu umilin

Se cuvine s te mrturiseti cu umilin i cu zdrobire de inim - aa cum ii mrturisea femeia cea
desfrnat pcatele sale i cananeeanca, aa cum vameul se ruga s-I primeasc Dumnezeu mrturisirea
sa i s-i dea iertarea pcatelor sale, cci inima nfrnt i smerit, Dumnezeu nu o va urgisi.

La mrturisire se cuvine s nu invinoveti pe altcineva de pcatele proprii

Se cuvine s nu invinoveti pe unul sau pe altul, cand te mrturiseti, s nu spui c alii s-au fcut
pricin ca tu s pctuieti, aa cum i Adam a dat vina pe Eva i Eva pe arpe. S nu faci aceasta, ci
numai i numai pe tine s te invinoveti i voina ta cea rea: De voieti s invinoveti, pe tine insui
s te invinoveti, zice dumnezeiescul Gur de Aur (Cuvantul 51 la Matei) i Pildele: Dreptul, lui i
este prtor (18, 17). Lui insui, zice, i nu altora, pentru ca nu cumva cutand s impuinezi cu
mrturisirea pcatele tale, s le inmuleti, adugand i osandirea. Iar ce s zici la duhovnic te sftuiete
Ioan Scrarul (Cuvant 4): Spune i nu te ruina: a mea este umfltura, printe; a mea este rana; dintru a
mea lenevire s-a fcut, iar nu din a altuia; nimeni nu este pricinuitor ei: nici om, nici duh, nici trup, nici
altul careva, ci numai lenevirea mea.

Mrturisirea se cuvine s fie dreapt

Se cuvine s te mrturiseti cu inim dreapt i adevrat, artand toate pcatele tale, cum le-ai
fcut, cu toate imprejurrile locului, ale vremii, ale persoanelor, ale pricinei, ale numrului i ale chipului.
S-i mrturiseti pcatele, nici adugand, nici sczand; nici spunand jumtate din pcatele tale la un
duhovnic i jumtate la altul, cum fac unii vicleni, nici descriindu-le cu cuvinte meteugite prin care,
totodat, i ascunzi i ari pcatul tu, cu gandul ca s impuinezi ruinea. Trebuie s te mrturiseti cu
simplitate i drept, cu inim neviclean i adevrat. Dac te vei mrturisi cu vicleug i cu artare numai,
nu numai c se va face urat mrturisirea ta lui Dumnezeu care iubete totdeauna adevrul , ci pcatele
pe care le-ai mrturisit, vor rsri din nou, precum rsar i perii albi la btrani, care nu-i dezrdcineaz, ci
ii rad numai pe deasupra. Cum spune David: Ca un brici ascuit ai fcut vicleug (Psalm 51, 2).

Mrturisirea se cuvine s se fac fr de ruinare

Se cuvine s te mrturiseti fr de ruinare, cci ruinea pe care o ai cand te mrturiseti, ii aduce
slav i dar la Dumnezeu, dup cum zice Sirah: ,!este ruine care aduce pcat i este ruine care aduce
3

slav i dar (4,24). Ruinarea aceasta te face s scapi de ruinarea care va fi in ziua infricotoarei
judecii, dup cum spune Sfantul Ioan Scrarul (Cuvant 4): Nu este cu putin fr de ruine a te
schimba de ruine, sau Sfantul Grigorie Teologul (Cuvant la Botez): S nu te uinezi mrturisindu-i
pcatele, pentru c prin ruinea de aici scapi de ruinea de acolo. Ce te ruinezi, pctosule? Cand ai
fcut pcatul nu te ruinai i acum cand caui s-l uurezi, te ruinezi? Ah, nebunule! Nu tii c ruinea
aceasta este a diavolului, care atunci cand faci pcatul, ii d indrzneal i neruinare, iar cand il
mrturiseti, ii d fric i ruinare? Aa mrturisete Sfantul Ioan Gur de Aur: Pcatului ii d
indrzneal, iar mrturisirii ruine". Despre aceasta citim in Pateric, c un printe imbuntit a vzut pe
diavolul mergand adeseori la mrturisirile duhovnicilor, ca s dea ruinare pctoilor care se mrturiseau.
Dumnezeu, o frate, nu i-a dat duhovnic vreun inger sau vreun arhanghel, ca s te ruinezi, ci un om, un
ptima asemenea ie, ca s nu te ruinezi.

Pcatele trebuie s se arate ori aici, ori acolo

Una din dou: ori aici, pe pmant, la duhovnic, trebuie s-i ari pcatele tale, ori acolo, la
infricotorul Judector. Dac aici le vei ascunde, s tii c acolo inaintea tuturor ingerilor i a tuturor
oamenilor se vor vdi negreit, de infricotorul Judector, cu mare mustrare asupra ta: Te voi mustra i
voi pune naintea feei tale pcatele tale (Psalmul 49, 22). i ce spune Judectorul? nsei pcatele tale
nemrturisite te vor mustra atunci i te vei vdi la Divanul cel a toat lumea: Te va pedepsi pe tine
deprtarea ta, i rutatea ta te va mustra pe tine (Ieremia 2, 19). Spune inc i Dumnezeiescul Gur de
Aur: Acolo vom vedea greelile noastre inaintea ochilor notri, goale i descoperite i vom plange in
zadar. Iar Marele Vasilie spune c vom vedea atunci pcatele noastre, pe fiecare aa cum l-am fcut
(Capitolul 8 al invturii ctre Duhovnic).

Dac va rmane numai un pcat nemrturisit rmn neiertate i celelalte

Dac vei mrturisi toate pcatele tale i vei ascunde, de ruine, numai unul, s tii c nu numai
pcatele pe care nu le-ai mrturisit rman neiertate, ci adaugi i alt pcat, adic furtiagul de cele sfinte,
adic ascunderea pcatului. Se povestete, in Mntuirea Pctoilor, c o femeie, fiindc i-a mrturisit
toate celelalte pcate ale sale la un cuvios duhovnic, iar un pcat mare al ei nu l-a mrturisit, servitorul
duhovnicului a vzut c ieea din gura ei cate un arpe la fiecare pcat pe care-1 mrturisea. Apoi a vzut
un arpe mare, care a scos de trei ori capul din gura femeii, dup care s-a tras inuntru i n-a mai ieit.
Pentru aceea toi erpii care au ieit mai inainte, s-au intors i au intrat in gura ei.
Dup moartea ei s-a artat ticloasa ezand deasupra pe un balaur infricoat i a zis ctre
duhovnicul ei i ctre servitorul duhovnicului c s-a chinuit pentru c n-a mrturisit pcatul acela. Pentru
aceasta i un dascl te sftuiete cu inelepciune, c de voieti s biruieti pe diavolul, care ii aduce ruine,
spune mai inainte de toate pcatul acela de care te ruinezi mai mult.

Mrturisirea se cuvine s fie hotrt

ntai de toate se cuvine s te mrturiseti cu hotrare, adic inaintea duhovnicului s hotrti c
vrei mai bine s mori decat s mai pctuieti de acum inainte cu voina ta, ajutandu-i Dumnezeiescul
Dar. Dac nu vei lua aceast hotrare in inima ta, puin ii va folosi ie zdrobirea, puin mrturisirea i
pocina ta, precum spun toi invtorii. Pentru aceasta cei care nu iau o astfel de hotrare, un picior il au
la duhovnic, iar altul la pcat. Se mrturisesc cu gura, iar cu inima cuget iari s fac pcatul
asemnandu-se la aceasta cu cainele care se intoarce la vrstura sa; sau cu porcul care dup ce se spal,
se tvlete iari in noroiul cel dintai. Acetia, dup cum zice Fericitul Augustin, nu taie pcatul, ci il
4

urnesc la alt vreme i numai din obinuin se mrturisesc, pentru c vin Patile sau Naterea lui Hristos,
sau pentru c sunt in primejdie de moarte. Pocina ta st in a hotri s schimbi vieuirea ta. S nu spui,
dac voi putea, am de gand s m indreptez sau, a fi voit s nu pctuiesc. Ci s spui: hotrsc s m
indreptez, voiesc de acum s nu mai greesc, cu neschimbat i hotratoare voin, aa cum nu voiesc
niciodat sa beau un pahar plin de otrav, aa cum nu voiesc niciodat s m prpdesc in vreo prpastie i
aa cum nu voiesc niciodat s m omor.

Ce este implinirea canonului?

Dup mrturisire, urmeaz a treia parte a pocinei, adic implinirea canonului, adic svarirea
lucrtoare a canonului ce ii va da duhovnicul, dup cum hotrte Gavriil al Filadelfiei in cartea Despre
Sfintele Taine. Deci i tu, pctosule, ai datoria s primeti cu mare bucurie canonul pe care i-1 va da
duhovnicul: ori post de va fi, ori metanii, ori milostenie, sau orice altceva. i mai inainte de toate, s
primeti cu tot sufletul deprtarea de imprtire, pentru ataia ani cai ii va randui. Cu aceast puin
certare, imblanzeti urgia cea mare pe care o are Dumnezeu asupra ta. Cu acest vremelnic canon, scapi de
canonul cel venic al muncii celei venice.

Cel ce pzete canonul su, este fiu adevrat al Bisericii

Dac vei pzi canonul duhovnicului tu, ari c te pocieti cu adevrat i c eti fiu adevrat al
lui Dumnezeu i al Sfintei Biserici, care a randuit certarea aceasta. Iar dac dimpotriv vei lepda canonul
duhovnicului tu, semn este c pocina ta nu este adevrat, ci mincinoas; semn c nu eti fiu adevrat al
lui Dumnezeu i al Bisericii. Este foarte important s inelegem c ascultarea de duhovnic inseamn
ascultare de Biseric. Spovedania, dei un act individual, are un profund caracter comunitar, bisericesc.
Prin pcatele sale, credinciosul intineaz intregul trup al Bisericii, al crui mdular este, dup cum, prin
curirea de pcate contribuie la curirea trupului eclesial. n plus, prin ascultare de duhovnicul Bisericii,
credinciosul rmane intr-o relaie vie cu Biserica, relaie ce este definit specific in funcie de starea
credinciosului: dac este in randuiala Bisericii primete cu mulumire darurile duhovniceti ce le
imprtete Dumnezeu Bisericii Sale, dac este czut sau dac s-a indeprtat cu voie sau fr de voie de
viaa Bisericii, primete cu ascultare sau supunere canonul de indreptare.

Cel ce se pociete, se cuvine s se deprteze de imprtire

Dup toate acestea ii grim ie, frate, c se cuvine s pzeti, indeosebi, deprtarea de
Dumnezeiasca imprtanie, cai ani ii va randui duhovnicul tu. Deprtarea aceasta este o implinire de
canon a tuturor canoanelor, de trebuin i intemeietoare a pocinei tale celei adevrate. De vei indrzni
s te imprteti in acei ani, te vei face al doilea Iuda. De vei sili duhovnicul s te ierte, nu te mai afli
pocindu-te, ci eti ca un silnic, ca un tiran care silete Legile cele Dumnezeieti, Canoanele Sfintelor
Sinoade i ale Prinilor, i i se va face Dumnezeiasca imprtire nu spre iertare ci spre osand i munc
mai mult. Ca s inelegi mai bine, primete aceast pild: un om care are rni trupeti, merge i le arat la
doctor i ia de la dansul porunc s pun un plasture peste rni, i pe lang aceasta, s nu bea vin, s nu
mnance unele bucate, altfel rnile lui nu se vor vindeca. Astfel i tu, fratele meu, ai avut rni duhovniceti
in sufletul tu, pcatele; ai mers i le-ai artat la duhovnic; i-a randuit s pui plasture pe dansele: canonul
postirii, al mancrii uscate, al metaniilor, al milosteniei i al rugciunii; cu deosebire i-a poruncit s nu bei
vin, nici s mnanci cutare bucate, adic s nu te imprteti cu Dumnezeietile Taine.
Deci, dac nu vei asculta, ci vei manca, rnile i pcatele tale nu se vindec, ci mai cumplite i
mai mari se fac. Nu numai c nu se vindec, ci i moarte sufleteasc i trupeasc ii urmeaz - precum zice
5

dumnezeiescul Pavel: Pentru aceasta ntre voi muli sunt neputincioi i bolnavi, i muli au adormit (1
Corinteni 11, 30); adic pentru c unii nevrednici, se imprtesc, se imbolnvesc i mor. Dac cineva ar fi
nedumirit i ar zice: de vreme ce i prin rugciunea cea de iertare a duhovnicului se iart pcatul celui ce
se pociete, pentru ce acesta s nu fie dezlegat s se imprteasc cu Sfintele Taine ca unul care a fost
iertat i s-a indreptat? La aceasta, in trei chipuri v rspundem:
1. Este adevrat c pcatul pctosului se iart, ins nu dintr-odat, ci punand mai inainte inceput bun s
pzeasc i canonul i deprtarea de imprtire. Pentru aceasta duhovnicul ii randuiete canonul i
indeprtarea de imprtanie inainte de rugciunea de iertare.
2. Este adevrat c se iart pcatul, ins nu i certarea i pedeapsa pcatului, adic canonul la care se
numr i deprtarea de imprtire (pentru c i pcatul lui David s-a iertat cu adevrat de Dumnezeu,
cand Nathan i-a zis: Domnul a ridicat pcatul tu, ins nu s-a iertat i certarea pcatului su; cci dup
iertarea aceasta a fost alungat din imprie de fiul su Avesalom i sabia nu a lipsit din casa lui; i alte mii
de ruti a ptimit, precum insui Nathan i le-a proorocit.
3. Este adevrat c se iart pcatul pctosului, ins este nevoie ca acesta s fie i incercat i s se
intemeieze pentru mult vreme in Darul lui Dumnezeu. Dup toate acestea, ii artm, frate, c se cuvine
s faci canonul pe care i-1 va da duhovnicul, cat mai degrab, cat te afli in Darul lui Dumnezeu, i s nu
amni, pentru c nu tii ce-i va aduce ie ziua urmtoare.

Sfntul Nicodim Aghiortul, Carte foarte folositoare de suflet, Ed. Bizantin, Bucureti, 2005
..

Sfnta mprtanie
6

Despre Sfanta Tain a Euharistiei.

... am avut grija, cititorule, sa-ti procur patru arme necesare in acest razboiu (Razboiul nevzut)
pentru a dobandi biruinta contra vrajmasilor. Acestea sunt: sa nu te increzi in tine, sa nadajduesti in
Domnul, sa lupti totdeauna si sa te rogi. Acum iti prezint o alta arma: Prea Sfanta Taina a Euharistiei.
Caci dupa cum aceasta Taina este mai mare decat celelalte, tot astfel este si mai puternica. Cele patru arme
pomenite iau puterea de la darul de care ne-a invrednicit Sangele lui Hristos, dar aceasta arma este insusi
Sangele si Trupul cu Dumnezeirea lui Hristos. Cu acelea castigam biruinta prin puterea lui Hristos, cu
acestea luptam chiar alaturi de Hristos. Domnul Insusi lupta cu noi. Caci cel ce mananca Trupul lui
Hristos si bea Sangele lui petrece cu Hristos si Hristos cu dansul : " Cela ce mananca trupul meu si bea
Sangele meu : ramane intru mine si Eu intru el " (Ioan, 6, 56). De aceea, daca biruim pe vrajmas, apoi
numai cu puterea acestui Sange o putem face, cum zice Apocalipsa : " L-a biruit pentru Sangele Mielului".
Cum se cuvine a primi Sfanta Taina a Euharistiei.
Pregatirea ce avem a face in vederea acestei Sfinte Taine se imparte in trei : inainte, in timpul si dupa
Impartasire.
Inainte de Impartasire se cuvine a ne curati cu taina pocaintei si a marturisirei de intinaciunea pacatului
de moarte cat si a celorlalte pacate ce am savarsit. Trebue pazit canonul dat de duhovnic. Apoi, cu toata
inima si cu tot sufletul, trebue sa ne dam lui Iisus Hristos si la tot ce ii place Lui caci El in aceasta Taina ne
da Trupul si Sangele Sau, cu sufletul si cu Dumnezeirea. Mai mult, avand in vedere ca darul nostru
comparat cu al lui nu e nimic, ori este foarte mic, se cade sa dorim a avea un dar atat de mare cat i-ar
aduce toate fapturile omenesti si ceresti si sa-l dam dumnezeiestii Lui mariri. De aceea, cand vrei sa
primesti aceasta Taina, pentru a fi biruit vrajmasul tau si ai Lui, inainte de Impartasire, de cu seara, sau si
mai inainte, cugeta la pofta Fiului lui Dumnezeu a-i da loc sa intre in inima ta prin aceasta Taine, a se uni
cu Tine si a-ti ajuta sa invingi orice pasiune. Aceasta pofta a Domnului e atat de mare si nemarginita, incat
nu poate fi cuprinsa deplin de mintea creata. Pentru a te face cumva incapator ei, du-te cu mintea la doua
lucruri: unul e placerea inexprimabila a prea bunului Dumnezeu a se afla cu noi, caci aceasta unire cu
oamenii a numit-o desfatarea si rasfatarea Lui : " Desfatarea mea cu fiii oamenilor " iar cealalalta este a
socoti ca Dumnezeu uraste foarte mult pacatul, caci e protivnic unirii Lui cu noi cea atat dorita, si
protivnic dumezestilor Lui savarsiri. Din fire desavarsita bunatate, lumina curata si nemarginita frumusete,
Domnul nu poate decat sa urasca din fire pacatul. Acesta nu este decat rautate desavarsita, intunerec, lipsa
si grozava nesuferire a sufletelor noastre. Aceasta uraciune a lui Dumnezeu este atat de arzatoare si mare
contra pacatului, incat pentru stricaciunea lui s-au randuit si s-au facut de la inceput pana la sfarsit toate
lucrurile asezamantului vechiu si nou. Mai ales ale Patimilor Lui. De aceea, unii teologi si dascali zic ca
Iisus Hristos pentru a sterge de la noi toata gresala, pana la cea mai mica, daca ar fi fost nevoie, era gata ca
iar sa primeasca nenumarate morti.
Oricat de putin ai intelege din aceste cugetari marea dorinta a lui Dumnezeu de a intra in inima ta,
pentru a zdrobi pe ai tai si ai Lui vrajmasi, se va aprinde in tine o mare dorinta de a-L primi, ca sa lucreze
in tine aceasta desavarsire. Imbarbatat si cu indrasneala din nadejde, ca la tine va veni cerescul tau
voievod, chiama de multe ori la lupta acea patima ce voesti a o birui, sa o surpi cu mai multa putere, cu
indoita si intreita tarie, urandu-o si ridicand virtuti contra acelei patimi. Aceasta sa o faci seara.
Dimineata, putin inainte de Cuminecatura, arunca o mica privire a gandului la cele facute, de la ultima
Cuminecatura pana atunci, toate savarsite cu atata nepasare ca si cand n-ar fi fost Dumnezeu sa te vada si
sa te judece, ori n-ar fi suferit pentru tine atatea patimi pe cruce. Caci si tu ai ales si ai cinstit mai ales
poftele urate iar nu vointa lui Dumnezeu. Cugetand astfel spre marea ta rusine si sfanta frica, vei fi rusinat
de nerecunostinta si nevrednicia ta. Apoi, mediteaza ca adancul neajuns al bunatatii Dumnezeului tau
7

chiama la ale Lui taine adancul ingratitudinei tale si al micii tale credinte, apropie-te, cu indrasneala,
ofera-i loc desfatat in inima ta ca sa devina deabinelea Stapan si Domn. Cum ? Ce fel ?
Cand vei smulge din inima ta orice asezare si dragoste de creaturi, inchide-o pentru a nu intra nimeni altul
decat Dumnezeul tau.
Dupa ce te-ai impartasit, intra indata in cele ascunse ale inimii tale, inchina-te Domnului cu toata
smerenia si cucernicia si vorbeste cu El astfel : " Vezi Tu bunatatea mea cat de lesne te vatam si cata
putere are asupra-mi aceasta patima ce ma ataca ; vezi ca prin mine insumi nu pot birui, de aceea acest
razboiu este al Tau si numai de la Tine astept biruinta, desi trebue sa lupt si eu ". Apoi, intoarce-te la
Parintele ceresc, multumeste-i pentru biruinta ta. Multumeste-i pentru binecuvantatul Fiu dat tie in
Sfintele Taine ce acum se afla in launtrul tau. Ataca vitejeste acea patima ce te ataca, asteapta cu credinta
biruinta de la Dumnezeu, caci nu se poate sa nu vina, daca din parte-ti vei face cat poti, chiar atunci cand
ti s-ar parea ca intarzie a veni.
Pregatirea de impartasire pentru a ne apropia de dragostea lui Dumnezeu.
Pentru a ajunge prin aceasta taina la iubirea de Dumnezeu, intoarce-te, cu gandul la dragostea ce o
are catre tine. De cu seara cugeta ca marele si atotiitorul Dumnezeu nu s-a multumit numai sa ne zideasca
dupa al Lui chip, ci a trimis pe pamant pe Unul nascut Fiu al Sau, sa umble treizeci si trei de ani, sa te
caute, sa sufere patimi grozave si moartea dureroasa a Crucii si sa te rascumpere din mainele diavolului.
Mai mult, El a voit a-ti lasa pe Hristos pentru trebuinta si hrana ta, in prea Sfanta Taina aceasta. O fiule,
mediteaza bine tainele covarsitoare ale acestei iubiri:
1. Daca cugetam la lungimea vremii a acestei iubiri, intelegem, ca dupa cum e venic si fara
inceput, mai inainte de toti vecii a planuit, in a Sa economie, trimiterea Fiului, pe o cale atat de minunata !
De aceea bucura-te duhovniceste si zi astfel : " In adancul veniciei, micsorarea mea a fost atat de iubita si
bineranduita de necuprinsul Dumnezeu, incat, cu o dragoste inexprimabila, a voit a-mi da pe al Sau Fiu
spre mancare ".
2. Oricat de mari ar fi toate celelalte iubiri ale fapturilor au masura si un hotar peste care nu pot
trece. Aceasta dragoste insa a lui Dumnezeu fata de noi, este nemasurata si nemarginita. De aceea, pentru
a-i gasi multumirea si-a dat pe Fiul Sau de aceeasi marime si nemarginire cu Sine, de aceeasi fire si fiinta.
Atat de mare e dragostea Lui cat e de mare jertfa, si atat darul cat iubirea. Ambele sunt atat de mari cum
nu se poate inchipui de o minte creata...
3. Dumnezeu n-a fost silit de vreo cauza a ne iubi, ci numai de bunatatea si necuprinsa Lui
dragoste.
4. N-a asteptat nici vreo rasplata de la nevrednicia noastra pentru aceasta iubire, ci numai din buna
placere s-a dat noua, zidirile Lui nevrednice.
5. Meditand curatenia acestei iubiri, observi: ea nu e ca iubirile lumii, amestecata cu vreun castig;
Dumnezeu n-are nevoie de bunatatile noastre, caci fara noi El este fericit si prea marit. A folosit nespusa
bunatate, nu pentru folosul Sau ci pentru al nostru ! Da-ti bine seama de aceasta si zi : " Cum se face ca un
Dumnezeu atat de inalt si-a pus inima intr-o zidire atat de slaba ? Ce voesti tu Imparatul maririi ? Ce
astepti de la mine care nu sunt decat lut si praf ? Vad bine, o Dumnezeul meu, ca n-ai alt scop in lumina
dragostei tale fierbinti decat a-mi arata loialitatea dragostei catre mine. Mi te dai mancare i bautura numai
pentru ca traind Tu in mine si eu in Tine sa ma unesc prin dragoste si sa ma aseman Tie. Iar din unirea
inimii mele pamantesti si a celei ceresti a Ta, in mine sa se faca o singura inima mintala si dumnezeiasca".
Din astfel de meditatii, trebue sa te umpli de groaza si de bucurie, vazandu-te ridicat la astfel de
cinste si iubit de Dumnezeu. Intelege ca prin a Sa atotputernica iubire nu cauta si nu voeste altceva de la
tine decat a trage la Sine toata iubirea, a te desparti intai fata de toate fapturile, apoi si de tine insuti, ca sa
te aduci tot lui Dumnezeu, ca sa porunceasca de acum inainte inteligentii, vointii si simtirii tale numai
dragostea Lui. Si dupa ce ti-ai dat seama ca nimic nu poate lucra in fiinta ta desavarsirea Dumnezeiasca ca
prea sfanta taina a Euharistiei, deschide-i inima cu aceste rugaciuni si inspiratii : " O, hrana cereasca,
cand va veni acel ceas de a ma jertfi tot Tie, nu cu alt foc, ci cu cel al dragostei Tale ! Cand ? Cand ? O,
nezidita dragoste ! O, painea vietii ! Cand voi trai numai din Tine, pentru Tine si in Tine? O, cand, o,
8

viata mea ! Viata frumoasa, vieata dulce si vecinica ! O, mana cereasca, cand ma voi desgusta de orice
alta mancare pamanteasca si voiu dori a ma hrani numai cu Tine ? Cand va fi aceasta, o, dulceata mea ?
Cand, o, singura mea bunatate ! O, Doamne al meu prea iubite si atotputernice, libereaza-mi inima
ticaloasa de orice patima prihanitoare. Impodobeste-o cu sfintele Tale virtuti si cu acel sfarsit lamurit
pentru care am a-i face tot lucrul placut. In acest fel Iti voi deschide inima, Te voi chema si Te voi sili cu
dulceata sa intri intr-insa si acolo Domnul meu vei lucra inlauntrul meu acele desavarsiri ce-Ti sunt
totdeauna bine placute".
Pentru pregatirea de Sfanta Impartasire poti medita acestea seara si dimineata. Cand vine vremea,
ia seama ce vrei sa iei, adica este Fiul lui Dumnezeu, inaintea caruia tremura cerurile si toate Stapaniie!
Este Sfantul sfintilor! Oglinda neintinata! Curatenia neinteleasa, Cu care nu se poate compara nici o
creatura curata! E cel ce ca un vierme al pamantului si drojdie a vinului, pentru iubirea de tine, a voit a fi
defaimat, batjocorit si rastignit de rautatea si nelegiuirea lumii. E acel Dumnezeu in ale carui maini sta
viata si moartea intregii lumi!
Iar tu cel ce te impartaseti cu El esti un nimic si prin rautatea ta te-ai facut mai rau decat nimic,
decat toata faptura netrebnica si necurata, vrednic numai a fi rusinat si batjocorit de dracii cei mai
dedesubt ! Tu in loc a-I multumi pentru atatea binefaceri ai defaimat cu inchipuirile si poftele tale pe un
Stapan atat de mare si nemuritor si ai calcat sangele Lui cel scump!
Totusi, El pentru venica dragoste de tine si neschimbata bunatate, te cheama la dumnezeeasca Lui
masa si uneori te sileste sa mergi cu ingroziri purtatoare de moarte, zicandu-ti : " De nu veti manca trupul
Fiului Omului si de nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata intru voi " (Ioan 6, 53). El nu-ti inchide usa
milostivirii, nu-ti intoarce umerii desi tu din fire esti lepros, schiop, uscat, orb, indracit, robit patimilor si
maniei. Atat cere dela tine :
1. Inima sa sufere pentru ca L-ai ranit,
2. Sa urasti de moarte orice pacat,
3. Sa te aduci tot si cu iubire sa te dai Lui, in toate cu supunere ;
4. Nadajdueste si fii tare in credinta ca El te va ierta, te va curati si te va pazi de toti vrajmasii tai.
Dupa ce te-ai intarit cu aceasta nespusa iubire a lui Domnezeu, apropie-te de Sfanta Impartasire, cu
o frica sfanta si iubitoare, zicand : " Eu, Domnul meu, nu sunt vrednic a te primi, caci de atatea si atatea
ori te-am vatamat, fara a plange deajuns ranirea ce ti-am facut. Tu, Doamne, nu sunt vrednic a te primi
caci nu sunt curatat de pasiunile pacatelor mele. Doamne, nu sunt vrednic sa te primesc, caci inca nu mam dat curat dragostei, vointii si supunerii Tale. O, Dumnezeule, atotputernice si nemarginit de bun,
numai Tu, cu puterea bunatatii Tale, invredniceste-ma a Te primi cu aceasta credinta ".
Dupa impartasire, incuie-te indata in tainicul inimii tale, uita orice faptura zidita si vorbeste cu
Dumnezeu in acest chip : " O prea inalte Imparate al Cerurilor, cine te-a adus in inima mea celui ticalos,
sarac, orb si gol? Iar El iti va raspunde : " Iubirea ". Si tu zi : " O dragoste negraita, o dragoste dulce !
Ce voesti de la mine " ? Iar el iti va spune ca nu doreste decat iubire, zicand : " Nu voiesc a aprinde alt foc
in jertfelnicul inimii tale si in toate ale tale lucruri, decat focul dragostei Mele, ca se arda orice alta
dragoste si toata vointa ta si sa mi-o dea Mie spre miros de buna mireasma. Aceasta am cerut si o cer
totdeauna dela Tine, caci doresc a fi tot al tau si tu tot al Meu. Aceasta nu se poate pana ce nu te vei
supune, pana ce nu te vei deslipi de dragostea, de planurile tale si de toata dorinta si iubirea de cinste.
Cer neiubirea de tine ca sa-ti dau dragostea Mea; cer inima ta sa se uneasca cu a Mea, care pentru
aceasta Mi s-a deschis cu sulita pe cruce. Te cer tot pe tine, ca sa fiu si Eu tot al tau. Vezi ca sunt de
neasemanata cinste, totusi ma cobor la cinstea ta. Deci cumpara-Ma o suflete iubite, dandu-te Mie. Eu
voesc, prea dulcele meu fiu, sa nu voesti, sa nu auzi nimic afara de Mine si afara de vointa Mea; ca sa
voesc si Eu tot lucrul la tine, inteleg sa auzi si sa vad la tine, incat nimicnicia ta lucrand in nemarginirea
Mea se preface in aceasta. Astfel tu vei fi in Mine desavarsit, norocit si fericit, iar Eu in tine impacat si
multumit ". Sileste-te a creste si a spori in fiecare zi credinta din suflet fata de aceasta Prea Sfanta Taina a
Euharistiei. Nu inceta vreodata a te minuna de o Taina atat de necuprinsa. Bucura-te si intelege ca
Dumnezeu se coboara sub smerita forma a painii si vinului, ca sa te faca mai sfant, mai vrednic si mai
fericit. Caci fericiti sunt cei ce nu vad si cred, dupa cuvantul Domnului : " Fericiti cei ce nu au vazut si au
crezut " (Ioan 20, 22 ).
9

Toata viata ta nu dori sa ti se arate Dumnezeu altfel decat sub aceasta a Tainelor. Infierbanta-ti
vointa catre aceasta taina si, zi de zi, sa fii mai sarguincios a face voia lui Dumnezeu in toate lucrurile.
Totdeauna cand te aduci lui Dumnezeu prin aceasta Taina, cand te impartasesti, fii gata a patimi pentru
dragostea Lui toate chinurile si toate necazurile si ocarile ce ti se vor intampla si orice boala trupeasca.
Din cuvintele Apostolului, pentru cei ce se impartasesc, Sfantul Vasilie scoate o alta datorie. Cei ce
se impartasesc vestesc moartea Domnului : " Pentru ca ori de cate ori mancati painea aceasta si beti
acest pahar, vestiti moartea Domnului pana va veni" ( 1 Cor. 11, 26 ). Moartea Domnului a fost savarsita
pentru cei ce se impartasesc, si pentru toti oamenii, cum spune tot Sfantul Pavel : Daca unul a murit
pentru toti, iata toti au murit. Hristos insa a murit pentru toti" ( 2 Cor. 5, 14 ).
Deci cei ce se impartasesc sunt datori a se supune pana la moarte dragostei, credintei si poruncilor
Lui, a nu mai trai lumii, pacatului si lorusi ci numai lui Dumnezeu Care se da lor, Cel ce pentru dansii a
murit si a inviat. Apoi, vei multumi cerescului Parinte, intai pentru multumirea Fiului sau apoi pentru
pacea ta, pentru toata sfanta Biserica, pentru cei carora esti dator, pentru sufletele adormite in credinta.
Aceasta jertfa o vei face spre aducerea aminte si unirea aceea cu care Fiul lui Dumnezeu se aducea
pe sine, adica cand El, sangerat si rastignit pe cruce s-a adus Tatalui. Dupa aceasta poti sa-I aduci toate
jertfele, adica sfintitele lucrari si rugaciuni ce se fac in acea zi in Biserica.
adu-ti aminte adesea: ca El (Dumnezeu) te-a onorat in diferite chipuri si te-a iubit; te-a creat
din nimic dupa chipul si asemanarea Lui si a facut toate celelalte creaturi pentru slujirea ta; El te-a
regenerat din imparatia si puterea celui rau, trimitind nu un inger ci pe singurul Sau Fiu sa te rascumpere;
nu cu pret de aur si argint trecator ci cu prea pretiosul Lui Sange si prin moartea cea mai dureroasa si mai
infama. Apoi, dupa aceasta, aminteste-ti ca-n orice ora si-n orice clipa te pazeste de vrajmasi; cu Darul
Sau dumnezeiesc.
El lupta pentru tine. E gata a te hrani si a te intari. El este de-a pururi in Sfintele Taine. Acesta-i un
semn de onoare exceptionala si de dragoste nemarginita ce ti-o poarta Dumnezeu. E o cinste asa de mare
incat e greu de inteles cum de ne-a acordat-o noua celor nemernici Imparatul Imparatilor. Iar pe de alta
parte ce onoare, ce reverenta ne-a dat ca sa ne putem ruga Maririi Lui, Cel ce ne-a facut lucruri asa de
mari si minunate ?!
Daca regii pamantesti cand sunt cinstiti chiar si de oamenii cei mai nevrednici si de jos, sunt datori
a nu refuza cinstirea, cu cat mai mult nu suntem noi auziti de marele Imparat, Domnul tuturor, care ne-a
cinstit si ne-a iubit asa de mult? Pe linga acestea, cum am spus, s-avem totdeauna in minte mai mult decat
orice ca Dumnezeiasca Majestate in Sine este infinit mai vrednica a fi cinstita si servita de toti dupa buna
Ei placere.

Sfntul Nicodim Aghiortul, Rzboiul nevzut, Ed. Egumenia

..

Va voi spune ca Sfanta Impartasanie ni-L aduce pe Hristos in sufletele si in trupurile noastre.
Hristos e cu noi nu numai in mod spiritual, nevazut, ci, fiindca suntem si trupuri, Hristos ni Se
impartaseste si in chip material, sub forma painii si a vinului.
Daca am fi ingeri, n-am mai avea nevoie de Euharistie; dar noi suntem si trupuri, si Hristos a stiut
lucrul acesta, tocmai de aceea El a instituit Taina Euharistiei cu o zi inainte de rastignirea Sa, la Cina cea
de Taina. Hristos a instituit Taina Trupului si a Sangelui Sau, care sa constituie temelia Bisericii, adica
10

locul de unde trebuie sa se dezvolte intreaga Biserica si intreaga viata crestina: de la Euharistie, de la
impartasirea cu Hristos. Si cand il avem pe Hristos in noi inseamna ca El lucreaza in noi, ca Hristos ne
transforma, prin colaborarea noastra cu El bineinteles. Altfel am cadea in ratacirea celor care in veacul al
patrulea au spus ca omul se poate mantui singur, prin eforturile sale, prin ostenelile sale, fara ajutorul
harului lui Dumnezeu. Adica am putea deveni toti niste voluntaristi, crezand ca putem face tot ce vrem.
Or noi nu putem sa facem nimic fara Dumnezeu. N-a zis Mantuitorul: "Fara Mine nu puteti face
nimic" (Ioan 14, 6)? Nu putem face nimic ziditor, mai cu seama in ceea ce priveste mantuirea noastra, fara
Hristos pe care il primim in Sfanta Impartasanie. De aceea este asa de importanta relatia noastra cu Hristos
euharistic, din Sfanta Liturghie.
Si pe acest Hristos din Liturghie ar trebui sa-L primim cat mai des. Normal ar fi sa ne impartasim
la fiecare Liturghie, asa cum se impartaseau primii crestini. Si cand il ai pe Hristos constant in tine si esti
constient de prezenta lui Hristos in tine, sigur ca te silesti si tu sa faci tot ce-ti sta in putere, pentru ca
Dumnezeu ne-a dat niste puteri naturale in firea pe care El a zidit-o.
Omul are niste daruri, niste calitati lasate de Dumnezeu in firea sa, si aceste daruri naturale noi
trebuie sa le punem in miscare, sa le multiplicam, sa le inmultim. Sunt talantii pe care ni i-a dat
Dumnezeu; amintiti-va de pilda cu talantii: unul a primit doi, unul trei, altul cinci talanti. Pe acesti talanti
ii inmultim atunci cand ne silim si noi sa traim o viata pe masura vietii lui Hristos pe care il avem in noi si
care ne ajuta El insusi sa traim ca El, adica sa fim asemanatori cu El.
Aceasta este temelia: Liturghia, Euharistia, Hristos pe care il primim in noi si cu care colaboram
intr-o sinergie - o continua conlucrare intre Hristos si noi, intre noi si darul Duhului Sfant. Hristos nu este
niciodata singur; unde e Hristos e si Duhul Sfant, e si Tatal. Stim din Evanghelie de femeia cu scurgere de
sange care s-a vindecat atingandu-se de Mantuitorul (Marcu 5, 25-34) prin puterea ce a iesit din El si prin
credinta sa. Iata ce inseamna sa te atingi de Hristos cu credinta acelei femei - sa te apropii de El, sa-L
primesti in tine, sa primesti de la Hristos puterea Lui.
Noi, cretinii ortodoci, spunem asa: Sfanta Impartasanie este Hristos insusi, Trupul si Sangele
Lui. Nu intreba cum, caci este o taina. Nu intreba cum, caci painea si vinul acela, cand le iei, le simti in
gura ta ca paine si vin, desi in realitate sunt Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos. Daca ne-ar da
Trupul si Sangele Sau sub forma de carne si de sange, nimeni nu s-ar putea apropia, nu?
Dar, vedeti, Hristos a lasat acest mod de a se uni cu oamenii sub forma painii si a vinului. Si El a
zis asa: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu" (Matei 26, 26), nu a zis ca acea paine simbolizeaza
trupul Sau sau ca El e prezent spiritual in acea paine etc. A zis foarte direct si foarte clar pentru toata
lumea: "Acesta este Trupul Meu" si "Acesta este Sangele Meu" (26, 28). Nu-ti mai pune intrebari in toate
felurile, caci n-o sa ajungi niciodata la vreun raspuns, ci doar la o deformare a cuvintelor lui Hristos. Este
paine la gust, dar in realitate e Hristos. Tu, daca incepi sa faci analize chimice la painea euharistica,
inseamna ca nu mai admiti Taina, nu mai admiti credinta.
Noi credem in Dumnezeu ca relatie a noastra cu El, care e si persoana, si origine a tuturor
persoanelor. De Dumnezeu ne apropiem cu smerenie, cu sfiala, nu asa, oricum, cum te apropii de un
obiect.
11

http://www.crestinortodox.ro/credinta/sfanta-impartasanie-69901.html - PS Dr. Serafim Joant,

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei i Luxemburgului, Mitropolit Ortodox Romn al
Germaniei, Europei Centrale i de Nord.

12