Aspectul edificiului
Singura mrturie iconografic este gravura din anul 1866, aceasta fiind mai degrab o reprezentare
romantic, dect una riguroas, a ruinelor la acea dat. Unul dintre turnurile nfiate prezint pe
latura de nord o fereastr gotic, al crui contur s-a pstrat pn astzi. Totui, ipoteza unei funcii
de locuin este pus sub semnul ntrebrii, turnul fiind umplut i neprezentnd urme ale unei
intervenii ulterioare anului 1866. Cel de-al doilea turn are n realitate o poziie diferit fa de cea
din gravur, el fiind suspendat deasupra prpstiei, la 4 m distan de cel dinti[2].
n partea de sud a cetii se mai pstreaz dou mostre de zid, iar la nord-est se disting urme ale
anului de aprare, cu o deschidere de 3-5 m, precum i a valului de pmnt ridicat n faa
acestuia. Un zid pornea probabil din partea de nord-est a cetii, pn n partea de nord-vest, unde
se nfigea n dealul Mgura. Acesta din urm este legat de dealul cetii printr-o a ngust i
contribuia la aprarea edificiului dinspre vest. Grosimea probabil a curtinelor era ntre 1,3-4 m. n
ansamblu, construcia punea excelent n valoare un sistem de aprare natural, fiind foarte dificil de
cucerit[2].
O reconstrucie credibil este, ins, greu de realizat, cel puin n condiiile actuale. S-a postulat o
form poligonal aducndu-se ca argument stema adoptat la 1746 de comitatul Bels-Szolnok.
Aceasta prezint ntr-adevr reprezentarea stilizat a unei ceti n ruin, cu patru turnuri n plan
ptrat, aflat pe un vrf de deal, cu o piatr de moar la poale. Dei referina la ruinele Cetii
Ciceului este probabil, precizia unei reprezentri heraldice trzii, necoroborat cu alte elemente,
trebuie pus sub semnul ntrebrii[2].
Lsnd la o parte confuzia cu cetatea Ciceu-Ciuc (judeul Harghita), responsabil probabil pentru
unele erori din istoriografie, stpnirea ntre a doua jumtate a secolului al XV-lea i prima
jumtate a secolului al XVI-lea de ctre domnii Moldovei a Cetii Ciceului, cu titlu de fief, a pus
pe unele cercetri umbra naionalismului[2][3]. De aici au rezultat unele reconstituiri ce in de
fantastic; de menionat fotografia prezentat de Radu Constantinescu a unei ceti perfect
conservate, cu incint rectangular i bastioane pe coluri, care n mod clar nu are cum s aparin
Ciceului[4].
Voievozii Moldovei tefan cel Mare, Bogdan cel Orb i Petru Rare au stpnit i cetatea Ciceului
Se cunosc puine despre istoria Cetii Ciceului pn n prima jumtate a secolului al XV-lea cnd
aceasta iese din proprietatea familiei nobilare Losonczi. Fusese stpnit de verii Ladislau Senior,
fiul lui tefan Dezsfi, Ladislau Junior i Sigismund, fiii lui Dionisie Dezsfi de Losoncz pn la 1
Octombrie 1467 cnd, n urma unui complot euat, le-au fost confiscate de ctre Dieta de la Turda
dou treimi din bunuri (inclusiv cetatea i domeniul aferent). Indiviziunea unora dintre aceste
bunuri, precum i nevinovia unui alt vr, Ioan, fiul lui Ioan, lsat n drepturi, a dus ulterior la
procese de revendicare a castelniei. A beneficiat ntr-o prim faz de aceast confiscare Ioan, fiul
lui Emeric Szerdahelyi din comitatul Somogy (n Ungaria de astzi). Acesta a intrat n posesia
cetii i a domeniului care ntrunea la acea dat 36 de sate i un trg. n 1473 aflm ns c Ciceul
era domeniu regal fr s tim precis ce s-a ntmplat cu fostul stpn. tim totui c la nceputul
domniei regelui Vladislav al II-lea, Mihail, fratele lui Ioan, a fost despgubit cu domenii n nordul
Ungariei.[3].
Intervalul de timp probabil n care tefan cel Mare a luat n stpnire Ciceul i Cetatea de Balt
este 1486-1490 dei nu trebuie exclus posibilitatea unei date anterioare, chiar din 1474[3]. Ambele
domenii au fcut obiectul unei danii de la regele ungar Matia Corvinul ctre domnitor i
constituiau posesiuni feudale ale acestuia din urm i nicidecum o extensie a teritoriului Moldovei.
A. Rusu contest tradiia istoriografic conform creia scopul daniei era compensarea pierderii de
ctre tefan a Chiliei i Cetii albe. Este mult mai pertinent destinaia de refugiu, de loc de azil,
n cazul unei pierderi a tronului. O asemenea practic este de altfel bine atestat ntre Regatul
Ungar i principii vecini i n plus Ciceul i Cetatea de Balt erau departe de a compensa, att
financiar ct i strategic ieirea la Marea Neagr [2] [3].
Venirea la tron a lui Vladislav al II-lea n 1490 i-a atras lui tefan probleme juridice cu privire la
Ciceu. Acesta ceruse dup obicei reconfirmarea stpnirii. Urmai ai familiei Losonczi, ns au
ncercat s rectige n 1491 castelnia naintnd inclusiv o mpotrivire la punerea n stpnire
poruncit de cancelarie. n cele din urm, la 1500, n urma unui proces, voievodul Moldovei a fost
nevoit sa plteasc ramurii feminine a familiei Losonczi cteva sute de florini drept despgubire,
un nou act de donatie regeasc fiind ntocmit la 1503 pentru a atesta nchiderea disputei legale [3].
Castelan (prclab) al cetii era la 1498 un oarecare Bernaldinus, posibil unul i acelai cu
Bernard Vernes, menionat i acesta ca i familiar i castelan al lui tefan cel Mare. La 1500 tim
c era castelan Petru care intermediaz la aceast dat cumprarea de ctre tefan i motenitorul
su ales Bogdan cel Orb a 5 sate de la nobilii din familia Bnffy.
Extinderea relativ important a domeniului nspre Lpu are loc n timpul lui Bogdan cel Orb i nu
trece fr noi procese din partea altor familii nobiliare care considerau c au drepturi reziduale de
motenire asupra pmnturilor respective. Dincolo, ns de evoluia frontierelor i al numrului de
sate, greu de urmrit astzi din lipsa unor documente vitale i subiect de dezbatere ntre istorici,
aceste cumprari n Transilvania ale principilor moldoveni atrag atenia asupra unui aspect
important. Legal acetia nu ar fi avut dreptul de a-i extinde domeniul dac nu ar fi fost considerai
mpmntenii, deci nobili ai regatului cu toate drepturile i obligaiile acestui statut. Un alt detaliu
important n legtur cu posesiunile transilvnene este transmiterea acestora. n mod normal numai
achiziiile urmau calea motenirii nu i donaiile care aveau caracter viager. Dup A. Rusu trebuie
deci luat n calcul posibilitatea dobndirii n timp de ctre moldoveni a unor privilegii
suplimentare[3].
Cert este ca stpnirea cetii i a domeniilor se perpetueaz de la tefan cel Mare la fiii si pn la
Petru Rare. i pentru prima oar Ciceul i ndeplinete efectiv n 1538 rolul de refugiu. Trdat de
boieri, cu Moldova ocupat de Soliman Magnificul, Petru se adpostete cu familia la Ciceu.
Urmeaz cunoscutele eforturi diplomatice pe lng Poart pentru redobndirea tronului i n 1541
familia domneasc prsete Ciceul. Pentru cetate sfritul era aproape. Devenit un risc pentru
Ardeal n condiiile reorientrii politicii moldovene, aceasta este demantelat din ordinul lui
Gheorghe Martinuzzi n 1544.
Petru Rare reuete ulterior s reintre n stpnirea domeniului, iar unii dintre succesori si la tron
l revendic fr succes. Alexandru Lpuneanu este ultimul domn moldovean care mai reuete s
stpneasc, n parte prin fora armelor, posesiunile ardelene[5].
Referine
^ Adrian Andrei Rusu Jocul cu numele cetilor medievale, fragment din volumul Castelarea
carpatic. Fortificaii i ceti din Transilvania i vecintile ei n sec. XIII-XIV, Editura Mega,
Cluj-Napoca, 2006
^ a b c d e f Vasile Mizgan Cteva ndreptri referitoare la cetatea medieval de la Ciceu (jud.
Bistria-Nsud) la Medievistica.ro
^ a b c d e f Adrian Andrei Rusu tefan cel Mare i Transilvania. Un inventar critic, date
nevalorificate i interpretri noi Analele Putnei, I, nr. 2, 2005, p. 91-122
^ Radu Constantinescu, Moldova i Transilvania n vremea lui Petru Rare (1527-1546),
Bucureti, 1978, p.38 citat de V. Mizgan Cteva ndreptri
^ Lucian Cruceanu, Politica transilvaneana a lui Alexandru Lapusneanu, Magazin istoric, anul
XL, nr. 12 (477), December 2006
DEALURILE CICEULUI
CULMEA CETATII
CETATEA CICEULUI
-repere turisticeautor: Ioan Bica
vestic, deasupra piriului Lelesti, intre satele Ciceu Mihaiesti si Lelesti. izvorul din poiana de sub
cetate si cele doua izvoare ascunse in padure la baza grohotisurilor de sub abruptul dealului
Magura. Calitatea acestor izvoare este buna.
VEGETATIA SI FAUNA - Vegetatia acestei regiuni este reprezentata prin pasuni si finete care
ocupa suprafete mari si prin paduri de gorun care brodeaza mai mult interfluviul dintre vaile
Lelesti si Reteag si Culmea Cetatii. Alaturi de gorun se asoceaza carpenul, jugastrul, artarul
trilobat, paltinul de camp, ciresul, marul paduret, parul paduret, salcamul, plopul, mesteacanul, iar
in vestul Culmii Cetatii se alatura si fagul. Sub vf. Secaturile este o plantatie tinara de pini. in vai
apare aninul, plopul si salcia capreasca.
Dintre arbusti mentionam alunul, maciesul, paducelul, cornul, lemnul cainesc, socul si murul, mai
ales la periferia padurii. La parterul padurii intalnim diferite ciuperci: buretele alb, vinetica,
galbiorii, palaria sarpelui.
Flora are ca reprezentanti vinarita, laptele cainelui, urzica, firuta de padure, fragul etc. Pe
stancaraiele abruptului sud estic al dealului Magura ride la soare urechelnita, cufrunzele in rozeta,
flori roze si petale dispuse stelat.
Prin poienile si padurile acestei zone vom intalni iepurele, vulpea, veverita, mistretul, cerbul,
caprioara, ciocanitoarea, cinteza, mierla, sturzul,corbul. In locurile insorite poate fi vazut gusterul.
CETATEA CICEU
Articole similare: cetatea Ciceu, obiective turistice, Bistrita
Cetatea Ciceu este o fortareata medievala din actualul judet Bistrita-Nasaud, Romania, in
punctul de intalnire al teritoriului localitatilor Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgesti si
Dumbraveni. In Evul Mediu a facut parte din comitatul Belso-Szolnok (Solnocul Interior,
integrat in comitatul Solnoc-Dabaca la 1876). Cetatea a fost ridicata la sfarsitul secolului al
XIII-lea intr-un punct strategic, pe o colina vulcanica de 683 m altitudine, de unde si numele
de Ciceu (din maghiarul csucs - varf).
Dieta Transilvaniei a dispus demantelarea cetatii la 1544, iar amplasamentul a devenit ulterior
cariera de pietre de moara. Ruinele sunt astazi in stare de distrugere avansata si elementele care se
mai pastreaza nu permit cronologizarea.
Se cunosc putine despre istoria Cetatii Ciceului pana in prima jumatate a secolului al XV-lea cand
aceasta iese din proprietatea familiei nobilare Losonczi. Fusese stapanita de verii Ladislau Senior,
fiul lui Stefan Dezsofi, Ladislau Junior si Sigismund, fiii lui Dionisie Dezsofi de Losoncz pana la 1
Octombrie 1467 cand, in urma unui complot esuat, le-au fost confiscate de catre Dieta de la Turda
doua treimi din bunuri (inclusiv cetatea si domeniul aferent).
Indiviziunea unora dintre aceste bunuri, precum si nevinovatia unui alt var, Ioan, fiul lui Ioan, lasat
in drepturi, a dus ulterior la procese de revendicare a castelaniei. A beneficiat intr-o prima faza de
aceasta confiscare Ioan, fiul lui Emeric Szerdahelyi din comitatul Somogy (in Ungaria de astazi).
Acesta a intrat in posesia cetatii si a domeniului care intrunea la acea data 36 de sate si un targ. In
1473 aflam insa ca Ciceul era domeniu regal fara sa stim precis ce s-a intamplat cu fostul stapan.
Stim totusi ca la inceputul domniei regelui Vladislav al II-lea, Mihail, fratele lui Ioan, a fost
despagubit cu domenii in nordul Ungariei. Intervalul de timp probabil in care Stefan cel Mare a
luat in stapanire Ciceul si Cetatea de Balta este 1486-1490 desi nu trebuie exclusa posibilitatea
unei date anterioare, chiar din 1474.
Petru Rares reuseste ulterior sa reintre in stapanirea domeniului, iar unii dintre succesori sai la tron
il revendica fara succes. Alexandru Lapusneanu este ultimul domn moldovean care mai reuseste sa
stapaneasca, in parte prin forta armelor, posesiunile ardelene.
in spartura proaspata fiind bej-ocru, ceea ce probabil i-a facut pe unii sa considere ca ar fi vorba de
gresii nisipoase.
In curand ajungem in Poiana de sub Cetate (cotata GPS de Ionica P. la 620 m altitudine), cu pruni
rari si un drum de carute orientat la sud-vest-sud-sud-est pe sub bulzul stancos pe care fusese
edificata cetatea .
Aici marcajele banda si triunghi galben sunt plasate pe bolovani, la nici 3 m unul de altul dar nu se
vede niciunde punctul si crucea galbena.
Banda galbena o gasim in schimb, absolut aleatoriu, la poalele sud-estice ale Ciceului Spanzului,
acompaniind drumul de carute.
Fiindca stim dinainte zona, urcam pe o poteca (in lipsa marcajelor) spre dealul Ciceul Spanzului
(inseuarea nord-estica).
La stanga seii apar vulcanoclastitele gaunoase, fotogenice, intr-o zona cu ciudate inscrisuri ilizibile
parca, iar in dreapta, obeliscul medieval cu cap de bour, blasfemiat prin accentuarea cu alb a
conturului.
O scara de lemn inlesneste accesul acrobatic pe varful Ciceul Spanzului, deosebit de riscant
pentru neinstruiti.
De aici, daca privim spre sud-vest, avem o splendida panorama catre Ciceu Corabia si mult mai
departe, catre vest, spre dealul Vimei (culmea impadurita).
O poteca se insinueaza descendent la stanga varfului stancos, lasand vederii o firida zidita la baza
vechii cetati apoi un zid inalt de circa 10-12 m, realizat din rocile vulcanice aflata in zona si fixate
cu mortar.
Ocolim zidul-donjon spre sud-est-sud, surmontam apoi doua praguri stancoase, accedem pe
platforma spectaculoasa, cu portal si urme de incaperi cioplite de mesterii medievali in roca dura a
Cetatii Ciceului.
Stanca impresionanta, cu o suita de uriase alveole spre sud-sud-vest-vest, ofera amatorilor de
alpinism interesante trasee de escalada si o suita de surplombe.
Acestea pot induce in eroare, dand impresia ca ar fi niste portaluri de pesteri.
La sud-est de cetate apare o custura stancoasa discontinua, bine conturata, inalta de cel mult 5-8 m,
pe alocuri pitonata pentru training-ul amatorilor de catarari.
Fiindca dintr-un articol, voit senzationalist, publicat de o jurnalista in Mesagerul de Bistrita, dar si
din alte informatii postate pe net, reiesea (eronat) ca Pestera Ciceului se afla in abruptul stancos
sud-vestic al magurii Ciceul Spanzului (informatii pertinente privind Pestera Ciceului se afla in
revista Muntii Carpati nr. 23/2000 si in nr. 80 al revistei electronice Invitatie in Carpati),
parcurgem in ocol complet, de la est spre vest si la nord stancaria cetatii, cautand in baza acesteia
posibilele cavitatii care... lipsesc cu desavarsire.
Tatonam insa spre sud-est, Ionica observa in custura vulcanica frumoasa arcada cu fereastra ce
pare antropica, ca o parte din medievala cetate. De fapt, crearea acestei naturale si fotogenice
formatiuni, realizandu-se prin desprinderea si prabusirea rocilor dezagregate.
De aici ni se ofera o alta suita de perspective catre valea Somesului dar si spre Magura Ciceului.
Perseverenti, plini de sperante desarte si nestiind deocamdata ca aceasta deplasarea crunta prin
hatatul spinos nu ne va conduce la aflarea intrarilor pesterii, continuam pana la inchiderea cercului
in saua din stanga obeliscului cu cap de bour apoi, neimpacat cu ratarea unui important obiectiv, il
sunam pe Mitica Istvan.
Acesta apeleaza la speologul Tudor Tamas, asist. univ. la UBB Cluj Napoca, si in nici 10 minute
aflam ca pesterile Ciceului se afla de fapt in cu totul alta parte, mai concret in abruptul sud-vestic
al Magurii, adica la circa 300 m stanga si mai sus.
In aceasta sa dam peste marcajul turistic banda galbena pe care urmandu-l la stanga si in urcus
sustinut timp de circa 20 minute, accedem pe culmea impadurita cu gorunet a Magurii (cotata
GPS de Ionica la 737 m).
Adesea deviem spre zona de abrupt stancos cu minunate locuri de belvedere, din care una
extraordinara, plonjanta, spre Magura Ciceul Spanzului cu Cetatea Ciceului.
Marcajul banda galbena dispare la un moment dat dar, bazandu-ne pe perspectiva avuta dimineata,
de jos in sus, si experienta noastra turistica, continuam pe culme spre saua vest-nord-vestica, si-n
final catre varful Secaturile.
Pe Culmea Magurii ne impresioneaza grohotele gaunos-spongioase acoperite cu muschi dar si o
succesiune de gropi-palnii cu aspect de ponoare afunde de 3-4 m si largi de 5-8 m a caror geneza
n-o putem sti, cu siguranta insa apa adunata aici drenandu-se-n labirintica Pestera Ciceului.
Din sa suim spre nord-vest, dam intr-o pajiste splendida si vasta acaparata de recent infloritele,
sute de laptele cainelui (Euforbia sp.) galben-portocalii dar mai ales mii de orhidee catifelat
violete, punctate, numite poroinic (Dactylorhiza maculata).
Liziera vest-nord-vestica a Magurii e formata din mesteceni tineri.
Dincolo de ei domina padurea de goruni.
Pe varful Secaturile paste o turma mare de mioare dar cei patru caini ciobanesti nu se incumetara
sa se apropie, hamaindu-ne preventiv, de departe.
Daca de la Cetatea Ciceului am putut admira Tiblesul, acum doar cu doua fuioare de nea sub
varful Arcer si Tibles, la dreapta lui Muntii Rodnei, inca albi de zapada, si apoi varful Heniu
(cu releu) din Muntii Bargaului.
De aici vedem, daca privim inspre nord, Culmea Breze, cu varful Breze marcat cu releu, la
stanga lui varful Alunis (pe care am fost in urma cu vreo 2 luni, coborand in final la Manastirea
Rohiita) si spre vest, magurile impadurite ale Vimei si apoi, pana hat departe, desfasurarea
profund framantatului Podis Somesan.
Dupa binevenitul popas, si plaja scurta, pornim spre sud-est.
Imediat ce reajungem in saua dintre Secaturile-Magura incepem coborasul prin padure, dam in
curand de grohote, apoi de o poteca pastorala vaga pe care o urmam putin.
La un moment dat decidem sa deviem la stanga (nord-est) pentru a accede la baza abrupturilor
stancoase ale Magurei si la grote.
Aurica, ramas mult in urma, ne abandoneaza.
La un moment dat se intalneste cu o trupa de alpinisti dejeni veniti la escalada, din care, un tanar
pe care-l intalnisem cu Iancsi Moldovan in Tibles, in urma cu doi ani, il conduce spre Pestera
Ciceului.
Pentru Ionica si mine incepe de-acum calvarul strecurarii prin hatasul impanzit de macesi, corni,
paducei si porumbele intepacioase.
Traversam cateva valcele, suim accidentate limbi de grohote (amintind, in micro, de haosul
geologic din Valea Rea-Retezat).
Ajungem la baza peretilor (tuff-uri de Dej si aglomerate vulcanoclastice sticlos-cuartoase) dam de
primele prabusiri care au generat micile abriuri apoi de o grota.
Urmeaza un scurt traverseu pe o brana ingusta si apoi o coborare pe tancurile rugoase, cu excelente
prize.
De acum, continuam vreo 35-50 m pe directia nord-est, initial pe un valcel accidentat si apoi pe o
brana, ajungem la portalul grotei mari, la stanga ei, separata de o custura si nelipsitul hatas
obraznic, o alta.
Sub aceasta, pe un valcel, o saritoare de circa 3 m atrage atentia prin multimilenara ei slefuire
produsa de torentele care i-au dat aspectul unei conducte cu diametrul de 1,8-2 m, sectionata
longitudinal si pusa pe verticala.
Traversam in urcus pe sub o splendida arcada, ajungem la gura labirinticei Pesteri a Ciceului
(cotata GPS de Ionica P. 47-15,350 N, respectiv 23-57,518 E, altitudine 690-710 m).
Impresioneaza aici labirinturile inguste-stramte de sorginte tectonica, bolovanii cu alura de
atarnande si amenintatoare copturi.
Intrarea in pestera se face printr-un put accesibil doar celor cu pregatire si echipament adecvat.
Abia a trecut de amiaza iar junele si simpaticul alpinist dejean, ghidul lui Aurica, ajunse si el la
gura pesterii.
La o vreme dupa aceea se iveste si colegul nostru.
Dupa dezmatul fotografic si degusatrea splendidelor panorame est-sud-vestice, o luam la vale pe
un valcel abrupt-sinuos, apoi pe o limba lata de grohote, dam in poteca marcata cu banda galbena,
aproape de sageata si crucea galbena marcate pe trunchiul unui arbore.
De aici, daca am continua spre vest, in 15 minute, lasand in dreapta cele 2 izvoare din grohote, am
ajunge in poiana mare (cu o cruce si scena) de sub dealul Secaturile.
Noi o luam insa spre sud-est, pentru a mai poposi o data, si a ne completa portofoliul foto, in
poienita de sub Magura, din apropiere de Cetatea Ciceului.
Aici au aparut intre timp picnicarii fochisti si galagiosi, dotati cu topoare si aparatura audio... mai
rar turistii decenti, unii cu copii, printre ei si trei tineri nemti decenti.
Dupa pauza de masa, pe la ora 13,30 o luam spre poiana mare... acaparata de cateva autoturisme si
apoi un minicar plin de elevi-turisti bistriteni galagiosi, punand prompt de-o miuta, de parca pentru
asta ar fi fost necesar sa se deplaseze tocmai pana aici.
Ne imbarcam pornind spre casa, oprim doar pentru a mai surprinde alte perspective inedite ale
Dealului Ciceul Spanzului-Magurii-Secaturilor, acum scaldate in soare si pe urma in fata
monumentalei porti de piatra din Lelesti.
Ulterior admiram valea Lelesti cu spectaculoasele maluri cu gresii stratificate si marne.
Norii negri, prevestitori de furtuna, coplesesc orizontul nord-estic dar aversa ne surprinde abia pe
asfalt, intre Ileanda-Bizusa-Mesteacan.
Practic circuitul nostru turistic lejer per pedes a necesitat 5 ore iar la ora 15,30 suntem deja la Baia
Mare, multumiti si cu obiectivele propuse atinse.
In cele ce urmeaza, apelam la cateva date istorice gasite pe net, coroborate cu informatii
apartinandu-i speologului Tudor Tamas (Politehnica-Clubul Pesterilor din Cluj Napoca) cat si la
articolul (publicat in Muntii Carpati nr.23/2000) lui Stefan Tegher din Gherla, continuat cu cel al
speologului-publicist Ica Giurgiu, insotit de schita pesterii, voi incerca sa realizez o succinta
prezentare sintetica, istorico-speologica a zonei Magurii Ciceului si a obiectivelor sale deosebite.
Magura Ciceului - prezentare geo-speologica (conform I.Giurgiu si Tudor Tamas)
- nucleul eruptiv de riodacite a penetrat masa de sedimentar, fenomenul constituind, pare-se, un
ecou al eruptiilor neogene din Oas-Gutai care s-a resimtit pana aici; neavand forta de eruptie
necesara, magma a ramas incatusata in rocile sedimentare
- rocile au fost folosite de localnici nu doar la zidirea Cetatii Ciceului, mai apoi a fundatiilor
gospodariilor, ci si la confectionarea rotilor pentru mori.
- izvoarele sunt putine (valea Lelesti (obarsie), in Poiana de sub Cetate si intre grohotele de pe
poteca marcata cu banda galbena, capatul ei de V)
- pestera de la Cetatea Ciceului a fost descoperita in 1978, ulterior fiind descoperite alte grote si
intrari-conexiuni dendritice-lugimea galeriilor explorate si cartate fiind de 272,6 m
- in pestera exista un curs de apa subteran si un lac precum si o colonie de lilieci
- geologic-petrografic structura a fost studiata de catre Segedi-Szakacs-Marza-Chira etc. in 1991
dar prima mentionare a rocilor din zona si a originii lor vulcanice apartine lui Ricthofen (1860),
Hauer si Stache (1864)