Sunteți pe pagina 1din 6

DREPT CIVIL 3

Interpretarea normei juridice


Definitia interpretarii
Necesitatea interpretarii
Forme sau categorii de interpretari
Realizarea si aplicarea normelor juridice vom stabili distinctia
dintre realizare si aplicare, formele care le presupune acestea si
etapele aplicarii normelor juridice sau a dreptului.

Interpretarea reprezinta activitatea de explicare a normei


juridice pentru corecta aplicare a acesteia. Considerentele
pentru care este necesara intepretarea normei juridice sunt in
principiu urmatoarele.
- Uneori formularea textului este prea generala astfel incat
se impune cu necesitate interpretarea acestuia in vederea
stabilirii situatiilor de fapt concrete, la care se aplica.
- Pe de alta parte, leguitorul, utilizeaza cuvinte care au un
alt sens raportat la sensul obisnuit al acestora, cum ar fi,
de exemplu, notiunea de leziune. Pentru dreptul civil
leziunea se definiste ca fiind o disproportie vadita de
valoare intre doua contraprestatii.
- De asemenea exista termeni tehnici care trebuiesc
intelesi: uzucapiunea definita prin textul de, ?Sezina este o
prezumtie

Categorii de interpretari
In functie de persoana care face interpretarea, distingem intre
interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala.
Interpretarea oficiala este realizata de insasi organul emitent,
prin intermediul unei legi de interpretare. Evident ea este
ulterioara legii interpretate si produce efecte numai pentru

viitor. Interpretarea oficiala este generala si obligatorie.


Interpretarea neoficiala reprezinta interpretarea normei juridice
de catre magistrati, in procesul de aplicare a acesteia. Aceasta
interpretare devine obligatorie numai pentru cazul, speta la
care se refera. Tot neoficiala este si interpretarea normei
juridice facuta de avocati si pledoariile sale sau de doctrina.
Interpretarea sistematica presupune explicarea normei juridice,
prin raportarea acesteia la alte norme juridice din acelasi act
normativ, sau din alte acte normative care reglementeaza
aceeasi materie.
Interpretarea istorico-teleologica se face prin analiza
conditiilor socio istorice care au dus la adoptarea actului
normativ respectiv. Asadar, in cadrul acestei interpretari se
analizeaza, cu precadere, actele premergatoare adoptarii
actului normativ respectiv. Ex proiectul de lege,
In functie de concordanta sau neconcordanta dintre formularea
textului legal si situatiile concrete la care se aplica distingem
intre interpretarea literala, interpretarea restrictiva si
interpretarea extensiva.
Interpretarea literala intervine atunci cand exista concordanta
intre formularea textului legal si situatiile de fapt la care se
aplica. Vorbim de o interpretare ad literam. Interpretarea
literala nu trebuie confundata cu interpretarea gramaticala. In
acest din urma caz se opereaza cu regulile gramatice. De altfel
in doctrina, intepretarea gramatica reprezinta o metoda, care
daca se realizeaza interpretarea actului normativ.
Interpretarea restrictiva intervine atunci cand formularea
textului legal este prea generala raportat la situatiile de fapt
concrete, motiv pentru care se impune o restrangere a acestuia.
Interpretarea extensiva intervine in cazul in care formularea
textului legal este prea restransa sau insuficienta raportat la
situatiile de fapt concrete. Motiv pentru care se impune o
extindere a acesteia. Lucru firesc de altfel, pornind de la
dinamica vietii, situatiile de fapt concrete, pot aparea situatii

noi pe care leguitorul nu le-a avut in vedere la realizarea actului


normativ.
Alta interpretarea poate fi cea mai importanta interpretarea
logica, care presupune folosirea argumentelor, deductiilor
logice. Isi are originile in dreptul roman, motiv pentru care, de-a
lungul timpului, sau cristalizat reguli de interpretare logica si
argumente de interpretare logica. Regulile de interpretare
logica sunt urmatoarele:
- Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa
distinga: ubi les non distinguis, ne los distinguere de
vere/bere? trebuie respectata
- Exceptiile sunt de stricta interpretare si aplicare ceea ce
inseamna ca exceptiile nu pot fi extinse la alte situatii,
chiar similare fiind, decat cele prevazute expres in
continutul lor.
- Actul normativ trebuie interpretat in sensul aplicarii lui, nu
acela al neaplicarii. Astfel incat, ori de cate ori norma
juridica este susceptibila de doua sau mai multe intelesuri,
se va lua in considerare cel care are drept consecinta
aplicarea.
Argumente de interpretare logica
- Argumentul per a contrario sau tertului exclus in sensul
ca atunci cand se afirma ceva, se neaga contrariul.
Exemplu, art 282 din cod civil dispune: viitorii soti poti
coveni sa isi pastreze numele inainte de casatorie. Alt ex,
ar 11 codul civil: nu se poate deroga prin conventii sau
acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza
ordinea publica sau normele moravuri, se poate deroga de
la normele juridice.
- Argumentul a fortiori presupune extinderea aplicarii unei
norme juridice la un caz nereglementat in mod expres,
deoarece ratiunile care au fost avute in vedere la editarea
acelei norme juridice se regasesc cu si mai multa tarie in
cazul dat. Ex: art 282 codul civil. O varianta a acestui

argument o reprezinta cine poate mai mult, poate si mai


putin (de revazut uzucapiunea)
- Argumentul reducerii la absurd care presupune ca o
anumite solutie propusa prin interpretarea data ar fi
singura posibila, intrucat orice alt punct de vedere ar duce
la consecinte de neacceptat sau absurde.
- Argumentul analogie in sensul ca, unde exista aceleasi
ratiuni trebuie aplicate aceleasi norme juridice, adica data
aceeasi solutie. Acest argument rezolva asa zisele lacune
ale legii, in sensul ca, ori de cate ori, intr-o situatie de fapt
concreta sau pentru o situatie de fapt concreta nu exista o
norma juridica care sa o reglementeze, se poate aplica prin
analogie, norma juridica care reglementeaza situatii de
fapt asemanatoare.
Realizarea si aplicarea normei juridice
Realizarea reprezinta un proces complex ce consta in
infaptuirea dispozitiilor si oprelistelor cuprinse in norma juridica.
Aplicarea normelor juridice consta in activitatea desfasurata de
organele de stat competente pentru transpunerea in practica a
dispozitiilor si sanctiunilor prevazute in norma. Asadar, formele
de realizare sunt respectarea si executarea prescriptiei normei
juridice de catre destinatarii ei. Si a doua forma, aplicarea
normei juridice de catre organele de stat competente.
Etapele aplicarii normei juridice sunt urmatoarele:
- Stabilirea situatiei de fapt
- Stabilirea situatie de drept
- Emiterea actului de aplicare
In prima etapa, magistratul se supune principiului aflarii
adevarului obiectiv si pe baza probelor administrate, stabileste
situatia de fapt concreta. Stabilirea situatiei de fapt concreta,
asigura temeinicia actului de aplicare. Odata stabilita situatiei
de fapt se trece la a doua etapa. Stabilirea situatie de drept, in
cazul caruia magistratul trebuie sa aleaga din multitudinea de
norme juridice cea aplicabila la situatia de fapt constatata.

Corecta stabilire a situatie de drept, confera actului de aplicare


legalitatea. A treia etapa o reprezinta emiterea actului de
aplicare actul de aplicare reprezinta hotararea judecatoreasca.
Hotararea judecatoreasca poarta numele de sentinta atunci
cand este pronuntata de fond sau decizie in caile extraordinare
de atac (apel, recurs)
Temeinicia si legalitatea reprezinta conditii de validitate a
actului de aplicare, in sensul ca ele trebuie intrunite cumulativ,
altfel actul de apliare poate fi desfintat prin exercitarea cailor de
atac daca nu este temeinic, in sensul ca nu s-a stabilit corect
situatia de fapt. Ori, nu este legal, in sensul ca nu s-a stabilit
corect situatia de drept.

Aplicarea legii civile


Din punct de vedere al timpului, legile se succed, iar din punct
de vedere al spatiului, ele coexista. Distingem, asadar, intre
aplicarea legii civile in timp, aplicarea legii civile in spatiu,
precum si aplicarea legii civile cu privire la persoane. In acest
din urma caz, distingem intre legi civile care se aplica numai
persoanelor fizice, legi care se aplica numai persoanelor juridice
si legi care se aplica atat persoanelor fizice cat si persoanelor
juridice.
1. Aplicarea legii civile in timp
Legea intra in vigoare la trei zile de la publicarea ei in monitorul
oficial, sau la o alta data stabilita in mod expres prin dispozitiile
sale finale. Asadar, ori de cate ori, o lege nu dispune cu privire
la momentul intrarii in vigoare prin indicarea unei date certe, se
aplica regula generala, potrivit careia legea intra in vigoare la
trei zile de la publicare.
Momentul de incetare, sau iesirea din vigoare a legii poarta
numele de abrogare. Abrogarea poate fi expresa sau tacita. La
randul ei abrogarea expresa poate fi directa, caz in care prin
dispozitiile legii noi sunt indicate actele normative abrogate la

data intrarii ei in vigoare. Si mai poate fi indirecta, atunci cand


leguitorul utilizeaza expresia : orice norma juridica contrara
prezentului actului normativ se abroga la data intrarii sale in
vigoare.
Abrogarea tacita nu se mai intalneste in practica, dar reprezinta
leguitorul care nu stabileste alte acte normative.
Abrogarea diferit de desuetudinea.
2. Aplicarea legii civile in spatiu
Email: demonika_bety@yahoo.com