ANALIZA FINANCIARĂ

Conf. Univ. Dr. Mihail Vincenţiu Ivan

Consideraţii preliminare

Introducere în analiza financiară

O abordare conceptuală
Principii de bază ale analizei financiare

Performanţa firmei în condiţiile dezvoltării sustenabile

Conceptul de performanţă
Obiective şi utilizatori
Necesitatea măsurării performanţelor firmei
Instrumente de măsurare
Criterii de evaluare a performanţelor firmei
Indicatori de performanţă
Rate de apreciere a performanţelor
Criterii de alegere a indicatorilor şi ratelor
Analiza performanţelor firmei pe baza indicatorilor de cash flow
Dezvoltarea sustenabilă a firmei. Conceptul de sustenabilitate

Cuplul risc – rentabilitate, aspecte şi dimensiuni financiare

Necesitatea studierii aspectelor financiare cu privire la planificarea cuplului risc –

rentabilitate la nivelul firmei
Scurtă incursiune în problematica riscurilor
Analiza riscului financiar

Remarci finale

Bibliografie

1
 Consideraţii preliminare

Ştiinţa se face cu fapte după cum o casă se face cu pietre; dar o acumulare de fapte
nu este ştiinţă, după cum o grămadă de pietre nu este o casă. (H. Poncaire)

Studiul problematicii performanţelor şi riscurilor, în general, analiza acelor

aspecte financiare cu privire la cuplul risc – rentabilitate, în special, presupune
identificarea cunoaşterea şi abordarea semnificaţiilor, interdependenţelor,
componentelor noţiunii, a conceptului acceptat, atât de teoria cât şi de practica
profesională, financiară.
Definirea celor două concepte din perspectiva creşterii nivelului de
competitivitate a firmelor româneşti presupune cunoaşterea, pe de o parte a acelor
patternuri de manifestare a acestora, susceptibile a creiona un traseu, relativ uşor de
recunoscut, iar pe de altă parte reprezentarea caracterelor specifice, fiecărui proces de
în parte, capabile să deconspire laturile, componentele, funcţionalităţile şi ipostazele
diverse ale acestora.
Discursul cu privire la o secvenţă rezonantă a performanţei şi anume latura
financiară, include obligatoriu noţiunile de analiză financiară, indicatori şi rate de
apreciere a performanţelor.
Toate acestea afirmate în condiţiile responsabilizării managerilor firmelor
pentru fiecare etapă de parcurs.
Înţelegerea noţiunilor în ansamblul corelat al tuturor laturilor şi acţionarea
acestora în scopul înlăturării efectelor negative generate de evoluţia din sfera
respectivă de activitate, conferă substanţă şi introduce obligatoriu în ecuaţie noţiunea
de risc.
În esenţă, discuţia se poartă pe terenul firmei, spaţiul de întrepătrundere a
caracteristicilor financiare, administrării, deciziei şi controlului financiar, asumându-
se utilizarea eficientă a fondurilor firmei, capitalul propriu plus resursele atrase,
planificarea şi optimizarea veniturilor şi cheltuielilor acesteia pentru atingerea
obiectivelor de creştere şi dezvoltare, performanţă şi profit.
Aspectele semnalate mai sus pot conduce firmele către un comportament
orientat către performanţă.
O firmă nu poate supravieţui, nu se poate dezvolta, decât dacă răspunde într-o
manieră sustenabilă nevoilor pieţei.
Analiza financiară utilizează un ansamblu coerent de concepte, metode,
tehnici şi instrumente, cu ajutorul cărora prelucrează şi interpretează informaţiile
interne şi externe, furmulând aprecieri şi judecăţi de valoare asupra activitîţii firmei,
pe baza cărora livrează recomandări pentru evoluţia ei, pentru performanţă
sustenabilă, în condiţii de cunoaştere a riscurilor şi a mediului concurenţial dinamic.
Analiza financiară identifică, repertoriază şi ierarhizează caracteristicile
financiare ale firmei.
Principiile de bază ale analizei financiare, la nivelul firmei, se referă la
investigarea cu prioritate a aspectelor privind funcţionarea firmei, abordarea dinamică
a comportamentului financiar, aprecierea rezultatelor în acord cu mediul concurenţial,
precum şi la evaluarea gradului de vulnerabilitate şi risc.

2
 Performanţa firmei în condiţiile dezvoltării sustenabile

Pornind de la asemenea consideraţii cu privire la performanţă este evident că

necesitatea studiului aspectelor financiare ale acesteia se relevă aproape automat. Din
cele prezentate mai sus rezultă că structura sistemului financiar, a firmelor mici şi
mijlocii, în special, reclamă existenţa unor acţiuni şi comportamente, evaluări şi
decizii, determinante pentru evoluţia viitoare a acestora.
Performanţa poate fi considerată un concept deosebit de complex. Ea este o
stare de competitivitate a firmei, atinsă printr-un nivel de eficacitate şi de eficienţă
(productivitate) care să asigure o participare sustenabilă pe piaţa liberă.
Percepţia asupra performanţei diferă în funcţie de utilizatorii conceptului. De
pildă acţionarii sunt preocupaţi, în special de rentabilitate şi profit, angajatorii de
consolidare, angajaţii de stabilitate, creditorii de solvabilitate, furnizorii de lichiditate,
iar clienţii de perenitate.
Existenţa unui mediu concurenţial dinamic, creşterea nivelului de
competitivitate a firmelor româneşti, accentuează efectul tuturor acestor elemente şi
conduce la necesitatea unei mai bune funcţionări a sistemului financiar, a
componentelor sale, a comunicării şi funcţiei financiare.
Funcţia financiară se operaţionalizează prin performanţă, în cadrul căreia un
loc important îl ocupă procesul decizional cu privire la procurarea şi fructificarea
capitalurilor, cu scopul final al realizării de rezultate financiare pozitive.
De exemplu, decizia financiară de plasament, numită şi decizie de investiţie
este transpusă în practică prin operaţiuni şi tehnici de natură financiară. Dintre aceste
de remarcat sunt:
- operaţiunile de procurare a capitalurilor, de plasare a acestora pe diferite
canale financiare
- operaţiuni de vărsământ
- emisiuni de titluri financiare şi achiziţii de active financiare
- diversificarea produselor şi serviciilor oferite de firme
- determinarea costului capitalului şi optimizări ale valorilor de exploatare
- amortizarea capitalurilor fixe
- efectuarea de plăţi, garanţii şi asigurări
- participări la capitalul social al altor firme, etc.

În cadrul activităţii firmelor, analiza financiară reprezintă un instrument

indispensabil în luarea deciziilor la nivel microeconomic. Studiul oricarei activităţi a
unei firme presupune examinarea tuturor deciziilor manageriale.
Cu ajutorul analizei financiare se realizează funcţia de informare a centrului de
decizie cu privire la activitatea firmei, funcţia de evaluare a potenţialului tehnic şi
economic al firmei, luarea de decizii în raport de criteriile de eficienţă.
Una dintre modalităţile de analiză a aspectelor financiare este utilizarea
indicatorilor de performanţă.
Pentru evaluarea şi planificarea aspectelor financiare se utilizează diferite
sisteme de indicatori de performanţă, ai resurselor, consumului, de eficienţă, de
eficacitate, de rezultate, etc, precum şi rate de apreciere a performanţelor. Câteva
exemple: rata profitului, rata utilizării activelor, rata rentabilităţii economice, efectul
de pârghie, rata rentabilităţii financiare.

3
 Să luăm ca exemplu, rata profitului care se calculează ca expresie a raportului
dintre profitul net şi veniturile totale:
Pn
Rpr =  x100; (1 )
Tv
Unde:
Rpr – rata profitului;
Pn- profitul net;
Tv- total venituri.

Mărimea acestui indicator este dependentă de raportul dintre venituri şi

cheltuieli şi se poate calcula pe diferite grupe de activitati.
Modelul de analiză a ratei profitului va fi:

(Di1 + Comi1 + Rv1) – (Dp1 + Comp1 + Ach1+Chadm1 +R1 +Pv1 +i/pr1)

ΔRpr =x100 –
Di1+Comi1+Rv1

(Di0 + Comi0 + Rv0) – (Dp0 + Comp0 + Ach0+Chadm0 +R0 +Pv0 +i/pr0)

- x 100;
Di1+Comi1+Rv1

(2)
Unde:
Di1/0 – dobânzi încasate în anul de calcul şi în anul de referinţă
Comi1/0- comisioane incasate în anul de calcul şi in anul de referinţă
Rv1/0 –alte venituri în anul de calcul şi în anul de referinţă
Dp1/0 – dobânzi plătite în anul de calcul şi în anul de referinţă
Comp1/0 – comisioane plătite în anul de calcul şi în anul de referinţă
Ach1/0 –alte cheltuieli în anul de calcul şi în anul de referinţă
Chadm1/0 – cheltuieli administrative în anul de calcul şi în anul de referinţă
R1/0 – rezerve în anul de calcul şi în anul de referinţă
Pv1/0 – prevelari în anul de calcul şi în anul de referinţă
i/pr1/0 –impozitul pe profit în anul de calcul şi în anul de referinţă

Modelul (2) se poate scrie şi sub formă simplificată:

TV1-TC1 TV0-TC0
ΔPm=  x100 -  x100 (3)
TV1 TV0

În acest exemplu, factorii de influenţă asupra ratei profitului sunt:

profitul net – Pn
total venituri –TV
dobanzi incasate –Di
comisioane incasate – Comi
alte venituri Rv

4
total cheltuieli –TC
In anexă sunt prezentaţi indicatori şi rate , folosiţi frecvent în activităţile de
consultanţă în management.

Cuplul risc – rentabilitate, aspecte şi dimensiuni financiare

Unul din cele mai importante domenii ale managementului activităţii financiare
a firmelor îl reprezintă riscul.
Problematica riscului ia în considerare factorii, măsurabili sau nu, care ameninţă
sau pot influenţa negativ realizarea performanţelor unei firme şi propune soluţii
strategice şi operaţionale pentru a se opune acestor factori (organizare, planificare,
diferite proceduri tehnice).
Activitatea financiară a firmelor se caracterizează prin multiple dimensiuni ale
riscurilor ce afectează performanţele. O economie care se integrează în piaţa unică
europeană, precum este cea românească se confruntă din plin cu probleme de risc şi
incertitudine.
Cuplul risc – rentabilitate ocupă un loc central în studiul ansamblului de
activităţi desfăsurate de firme.
Administrarea riscurilor pentru managementul unei firme înseamnă studierea
posibilităţilor de investiţii pe pieţele financiar - monetare care să aducă profit
acţionarilor, iar în acelaşi timp să asigure reducerea posibilităţilor de pierdere la un
risc acceptabil.
În acest sens, firmele trebuie să elaboreze sisteme proprii de evaluare a
riscurilor, ca element obligatoriu al unei dezvoltări durabile. Sistemul bancar deţine
un rol important în activitatea de monitorizare a riscului, poziţia cheie având-o Banca
Centrală, care creează cadrul general de abordare a aspectelor financiare privind
cuplul risc – performanţă. De asemenea, în acest domeniu există norme şi proceduri
internaţionale, astfel că riscurile financiar – bancare se abordează prin prisma a trei
categorii de reglementări:

Reglementări Reglementări ale Norme interne

internaţionale Băncii Centrale ale firmelor

Identificarea riscurilor financiare constituie punctul de plecare al activităţii de

management al acestora. La nivelul oricărei firme se identifică o multitudine de
riscuri, ce trebuie a fi repertoriate şi definite cât mai bine posibil în perspectiva
măsurării, urmăririi şi controlării lor. Este, cu precădere, cazul riscurilor financiare
legate de variaţia ratei dobânzilor, riscurile legate de asigurarea lichidităţii şi finanţării
operaţiunilor, riscurile pierderilor din operaţiuni de piată ce se nasc pe pietele
financiare şi se concretizează în evoluţii nefavorabile ale situaţiei financiare. Alt risc
major este riscul de credit cu un impact financiar important.
Riscurile financiare, definite ca un grad de incertitudine privind veniturile
viitoare, sunt riscuri pure (riscul de lichiditate, de credit, de solvabilitate (adecvare a
capitalului), ce pot produce pierderi importante firmelor dacă nu sunt gestionate
corespunzător şi riscuri speculative, bazate pe arbitraj financiar, ce pot produce

5
pierderi în cazul în care arbitrajul este făcut într-un mod necorespunzător. Din acest
tip de riscuri fac parte riscul de rată a dobânzii, riscul valutar, riscul de piaţă.
Riscurile financiare au o mare interdependenţă şi pot induce o creştere a
portofoliului general de risc al firmei.
De exemplu, firmele care au structura activelor şi pasivelor în mai multe
valute sunt expuse riscului valutar, care la rândul său este corelat cu riscul de rată a
dobânzii privind atragerea şi plasarea unor sume în diferite valute, ceea ce poate duce
la un risc de lichiditate.
Riscurile operaţionale sunt legate de funcţionarea sistemelor interne (în
special sistemul informatic) şi de tehnologia folosită, de respectarea procedurilor şi
normelor firmei de prelucrare a informaţiilor şi a operaţiilor, de managementul
defectuos, fraudă şi control ineficient.
Riscurile afacerii se referă, în principal, la nivelul de dezvoltare a firmelor,
politica în domeniul respectiv, factorii legislativi de reglementare, infrastructura
sistemului financiar, sistemul de plăţi, riscul sistemic general privind operaţiunile
desfăşurate cu băncile.
Riscurile conjuncturale, au în vedere faptul că producerea la un moment dat a
unor evenimente pot cauza pierderi firmei.

Riscuri generate de activitatea desfăşurată de firme

Riscuri financiare Riscuri Riscuri de afaceri Riscuri

operaţionale conjuncturale
Riscuri legate de Riscul privind Riscul legat de Riscul politic
structura bilanţului funcţionarea nivelul dezvoltării
sistemelor interne firmei
Riscuri legate de Riscul tehnologic Riscul de politică Riscul de
structura veniturilor financiară contaminare
Riscul privind Riscul de Riscuri legate de Riscul de criză
adecvarea management factorii legislativi bancară
capitalului defectuos
Riscul de credit Riscul de fraudă Riscuri de Alte riscuri
reglementare conjuncturale
Riscul de Riscul de Riscuri de
lichiditate nerespectare a infrastructură
procedurilor şi
normelor interne
Riscul de rată a Riscul de eroare Riscul sistemic
dobânzii umană general
Riscul de piaţă
Riscul valutar

Desigur că riscurile pot fi repertoriate şi altfel. Pentru scopul acestei lucrări

prezintă importanţă deosebită riscurile financiare, deoarece acestea se află în strânsă
legătură cu aspecte privind cuplul creat cu performanţa.

Riscul de lichiditate este unul din riscurile majore pe care le întâlneşte firma în
desfăşurarea activităţii sale. Există mai multe faţete ale acestui risc: lichiditate

6
extremă, salteaua de securitate ce procură activele lichide sau capacitatea de
mobilizare a capitalului la un cost normal.
Situaţia lichidităţii extreme poate fi fatală unei firme. O asemenea situaţie
extremă îşi are originea în cauze diverse (pierderi importante ce rezultă din slăbirea
contrapartidelor sau din evoluţiile adverse ale pieţelor) şi pot fi suficiente pentru a
antrena retrageri masive de fonduri sau închiderea linii lor de credit obişnuite ale altor
instituţii, ceea ce generează o criză brutală de lichidităţi.
Pe de altă parte riscul de lichiditate este mai curând cel al dispunerii de
lichidităţi insuficiente pentru a face faţă nevoilor neaşteptate. În această optică,
lichiditatea este mai curând o pernă de securitate pentru a face faţă eventualelor
dificultăţi.
Într-o a treia abordare, riscul de lichiditate exprimă eventualitatea
dificultăţilor, temporare sau relevante, de a accede la surse de fonduri pentru a face
faţă nevoilor. Lichiditatea arată în acest caz capacitatea instituţiei de a mări
capitalurile la un cost rezonabil. Această capacitate depinde în realitate de doi factori
distincţi: lichiditatea pieţei şi lichiditatea firmei. Astfel, în perioada unei tensiuni
conjuncturale, obţinerea de fonduri de pe aceste pieţe devine dificilă şi costisitoare.
Lichiditatea pieţei afectează direct capacitatea de mărire a capitalului unei firme.
Facilitatea accesului la capital depinde, de asemenea, de caracteristicile proprii ale
firmei: nevoile sale de capital şi regularitatea lor, calitatea, planificarea lor în cursul
timpului, statutul său financiar, solvabilitatea sa, toate elementele care afectează
notarea sa şi situaţia sa financiară. Unele sunt legate de calitatea semnăturii sale, care
relevă riscul de contrapartidă şi altele de nevoile de lichiditate, dacă semnătura unei
firme nu inspiră încredere, atunci finanţările sale sunt mai costisitoare.
Nevoile şi sursele de lichiditate ale unei firme la un moment dat pot fi puse în
evidenţă prin determinarea poziţiei nete a lichidităţii. Acest lucru se face prin
compararea ofertei de lichidităţi care intră în firmă cu cererea de lichidităţi degajată
de activitatea acesteia.
Problema lichidităţii se contrapune profitabilităţii. Cu cât sunt mai mari
resursele lichide, cu atât mai redusă va fi performanţa exprimată prin profitabilitate.
De aceea, aspectele financiare relevate au o mare importanţă asupra profitabilităţii
băncii, motiv pentru care firmele caută să planifice cât mai riguros evoluţia cuplului
risc – performanţă.
Riscul de solvabilitate este cel de a nu dispune de fonduri proprii suficiente
pentru absorbţia pierderilor eventuale. Acest risc rezultă pe de o parte din suma totală
a fondurilor proprii disponibile şi, pe de altă parte, din riscurile ocazionate (risc de
credit, de piaţă, de rată a dobânzii).
Riscul de rată a dobânzii reflectă gradul de sensibilitate al fluxurilor monetare
ale firmei ca urmare a modificărilor ratelor de dobândă.
În ceea ce priveşte riscul de credit, firma trebuie să urmărească optimizarea
structurii portofoliului prin realizarea unui raport echilibrat între profitabilitate şi risc.
Pentru a realiza acest lucru firma trebuie să aibă în vedere diversificarea portofoliului
şi selecţia cât mai riguroasă a acestora pe baza performanţelor economico-financiare
şi a riscurilor proiectelor propuse de aceştia.
Se cunosc instrumente financiare care administrează riscurile, contractele la
termen, contractele swap, opţiunile, toate instrumentele care permit controlul
riscurilor. Există mai multe riscuri, mai multe obiective, mai multe modalităţi de
măsurare pentru fiecare risc, mai multe instrumente financiare de gestionare a
riscurilor. În consecinţă, nu există o maniera unică de administrare a riscurilor, ci mai

7
multe. Firmele îşi asumă riscurile şi planifică efectele evoluţiilor adverse ale
evenimentelor viitoare.
Pentru caracterizarea şi măsurarea unui risc este necesar să se determine
expunerea la risc, sensibilitatea la acest risc şi hazardul care l-a cauzat. Expunerea la
risc este volumul expunerilor sensibile la evenimentele externe. Sensibilitatea
raportează variaţia rezultatelor la variaţia întâmplărilor subadiacente. Incertitudinea
este elementul extern necontrolabil.
Sensibilitatea poate fi calculată în valoare absolută sau relativă astfel:

S = ΔV / Δ (parametru de piaţă)

S = [ΔV / V] / Δ (parametru de piaţă)

Sensibilitatea este întotdeauna o aproximare. Ea nu poate da o variaţie exactă,

dar o aproximaţie este suficientă în cele mai multe cazuri. Sensibilităţile sunt
corespunzatoare unui portofoliu. Sensibilitatea unui portofoliu de poziţii este suma
sensibilităţilor în valoare absolută pe fiecare poziţie. Aceasta regulă este valabilă doar
dacă este vorba de un eveniment comun la toate poziţiile portofoliului.
Atunci când sensibilitatea este cunoscută, se poate deduce un interval de
încredere sau interval de toleranţă. Este vorba de o limită superioară şi una inferioară
între care valorile aleatoare cad cu o probabilitate sigură.
Probabilitatea depăşirii limitei inferioare este adesea numită toleranţă. Acest
prag fixează pierderea maximală probabilă. Această pierdere se masoară sub forma
unui multiplu al volatilităţii rezultatelor. Această măsură a pierderii maximale în
cadrul unui orizont de timp stabilit, asociată unei probabilităţi, exprimă Value at Risk
(VaR). Această tehnică de măsurare este aplicată la toate riscurile financiare.
Măsurarea riscurilor şi performanţelor se inscrie într-un cadru contabil,
reprezentat prin cele două părţi consacrate ale bilanţului, contul de rezultate şi
măsurările performanţelor asociate. Cadrul contabil precizează regulile de măsurare a
rezultatelor financiare.
Problema de fond este cea a ajustării performanţelor cu riscul, într-o manieră
explicită, logică şi omogenă. Dacă fondurile proprii reprezintă corect riscurile, această
ajustare este obţinută. Aceasta presupune că fondurile proprii utilizate ca bază de
calcul sunt determinate în maniera cel mai corect posibilă în funcţie de riscuri.
Putem preciza faptul că măsurătorile contabile prezintă inconvenientul legat
de problema ajustării cu riscurile, dar şi pe acela că, indicatorii contabili fiind limitaţi
la un orizont fix, nu pot da indicaţii pe termen lung. Ele fac, de asemenea, abstracţie
de condiţiile de piaţă ale momentului. Însă aceste probleme pot fi corectate prin
recurgerea la indicatori ai activelor şi datoriilor exprimaţi la valoarea de piaţă.
Valoarea de piaţă a unui activ financiar este obţinută prin actualizarea tuturor
fluxurilor create de acest activ la o rată care reflectă condiţiile de piaţă ale
momentului. Se notează:

t
V = Σ Ft / (1+rt)

unde:
V = valoarea de piaţă
rt = rata de actualizare ce reflecta conditiile pieţei
Ft = fluxul creat de activ la data t

8
 La nivelul global al bilanţului, valoarea de piaţă a activelor diminuată cu
datoriile corespunzatoare reprezintă Valoarea Actuala Neta (VAN), ce constituie un
indicator sintetic al valorii nete a bilanţului.
Avantajul valorilor actuale este acela de a lua în considerare ansamblul de
fluxuri viitoare pe toată durata de viaţă a activelor, în loc sa se limiteze la o perioadă
precum indicatorii contabili.
Valorile actuale prezintă dezavantajul că sunt volatile, precum rata pieţei care
serveşte la calcule. În plus, ele sunt mai puţin intuitive în interpretare decât marjele,
deoarece semnificaţia lor depinde de alegerea ratei de actualizare şi de modalităţile de
calcul. Ele reflectă un flux fără să dea informaţii privind poziţionarea acestui flux în
timp.
Deşi gestiunea pe bază de bilanţ acordă o mare importanţă performanţelor
contabile, totuşi, gestiunea pe baza valorilor de piaţă câstigă teren, întrucât prezintă
avantaje conceptuale importante faţă de marjele contabile.
Devine din ce în ce mai evident faptul că riscurile financiare nu pot fi evaluate
eficient, drept consecinţă nici planificarea performanţelor, fără un sistem de informaţii
adaptat. Astfel pe baza informaţiilor financiare proprii, fiecare firmă poate configura
o imagine a performantelor sau a lipsei acestora. (vezi sistemul de analiza Du Pont):

Performanta globala

Risc ROE
(Volatilitatea
castigurilor)
ROA Leverage Multiplier

Randament Marja Total Capitalul

active profitului active propriu

Venituri Total Profit net Total venituri

active

ROE – Return on Investment (Equity) = rata rentabilitatii financiare

ROA – Return on Assets = rata rentabilitatii economice
Leverage Multiplier = levier

Remarci finale
Administrarea riscurilor şi performanţelor şi planificarea dezvoltării şi
finanţării sustenabile a activităţii firmei reprezintă un aspect esenţial.

9
 Existenţa unui mediu concurenţial puternic şi creşterea nivelului de
competitivitate a firmelor româneşti, accentuează efectul tuturor aspectelor prezentate
şi conduce la necesitatea unei mai bune funcţionări a sistemului financiar, a
componentelor sale, a comunicării şi funcţiei financiare.
Este de subliniat faptul că funcţia financiară asigură informaţia necesară
pentru fundamentarea deciziilor majore care să conducă la planificarea corectă a
cuplului risc – performanţă în condiţiile creşterii competitivităţii firmelor româneşti.
Coerenţa şi pertinenţa informaţiilor pe diferitele canale de distribuţie sunt
esenţiale pentru o planificare eficientă a cuplului. Acesta trebuie să aibă în vedere
modelarea profilelor clienţilor firmei în urma unei analize financiare cât mai
riguroase.
Analiza financiară ajută la descompunerea cuplului risc – performanţă în părţi
componente. Prin acest procedeu se evidenţiază relaţiile cauzale, aspecte financiare
relevante, legile ce stau la baza formării şi dezvoltării, pe baza cărora se decide asupra
activităţii viitoare.
Atunci când firma intenţionează să modifice comportamentul decizional, când
creionează sau conturează o nouă informaţie financiară sau acţioneză pentru a o
consolida pe cea existentă, preocupările trebuie să fie centrate în jurul cuplului risc -
performanţă.

Bibliografie

1. BASNO C., DARDAC N. – Management bancar, Editura Economică, Bucureşti,

2002

2. DEDU, Vasile – Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2003

3. DOBRESCU, M. Emilian; IVAN, Mihail Vincentiu – Afaceri Financiare, Editura

Nemira, Bucuresti, 2003

4. MISHKIN, Frederic S. – The Economics of Money, Banking and Financial

markets, Harper Collins College Publishers, 1995.

5. NICULESCU, Maria – Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti,

2005

6. PLEŞOIANU, George – Diagnosticul şi strategia firmei, Editura Universităţii

din Piteşti, 2004

10
11
 ANEXA
Tabel - Tabloul principalilor indicatori şi rate de performanţă financiară ai firmei

Nr.
Denumire indicator Simbol Mod de calcul Explicaţii Observaţii
crt
1 2 3 4 5 6
1 Patrimoniul net Pn Pn = At – Dt At = activ total
Dt = datorii
2 Cifra de afaceri CA CA = VV – QV VV = venituri din vânzarea
mărfurilor
QV = producţia vândută şi
încasată
3 Rezultatul exploatării Rexpl Rexpl = Vexpl - Cexpl Vexpl = venituri din exploatare
(profit/pierdere) Cexpl = cheltuieli pentru
exploatare
4 Rezultatul brut al exerciţiului Rbef Rbef = Rexpl + Rfin + Rexc Rfin = rezultate financiare
financiar (profit/pierdere) Rexc = rezultate excepţionale
5 Rezultatul net al exerciţiului Rnef Rnef = Rbef – Iprof Iprof = impozitul pe profit
financiar

Nr.
Denumire indicator Simbol Mod de calcul Explicaţii Observaţii
crt
1 2 3 4 5 6
6 Rata lichidităţii generale RL RL = Ac / Pc Ac = active curente (circulante = Capacitatea
stocuri, creanţe, disponibilităţi de a face faţă
băneşti) datoriilor pe
Pc = pasive curente (creditori, termen scurt;
împrumuturi pe termen scurt) RL în jur de 2
7 Rata lichidităţii intermediare RTA RTA = ( Ac – S) / Pc S = stocuri totale RTA în jur de 1
(Quick Ratio – Testul acid)
8 Lichiditatea la vedere LV LV = (Ac – St – Cr ) / Dcr Ac = active circulante;
sau Ds / Dcr St = stocuri; Cr = creanţe;
Dcr = datorii curente
Ds = disponibilităţi băneşti
9 Rata solvabilităţii generale Sg Sg = At / Dcr

10 Rata datoriilor RD RD = (Pc + Ip)/(Ac + Af) Ip = ipoteci (credite furnizori, RD între 0,1 şi
împrumuturi pe termen lung) 0,5

11 Rata autonomiei financiare Af Af = Cpr / Cper Cpr = capital propriu

Cper = capital permanent

12
Nr.
Denumire indicator Simbol Mod de calcul Explicaţii Observaţii
crt
1 2 3 4 5 6
12 Rata rentabilităţii comerciale RV RV = Pb / CA * 100% Pb = profit brut Eficienţa
(vânzărilor) comercializării
producţiei
fabricate
13 Rata rentabilităţii activelor Ra Ra = Pb / (Ac + Af) * 100% Af = active fixe Eficienţa
Ac = active circulante economică a
firmei
14 Rata rentabilităţii economice Re Re = Pb / Kp * 100% Kp = capital permanent

15 Rata rentabilităţii financiare Rf Rf = Pn / Kpr * 100% Pn = profit net

Kpr = capital propriu
16 Fondul de rulment net global FRNg FRNg = Cper – Ai Ai = active imobilizate

13