Latinitate si dacism

Latinitatea si dacismul sunt doua curente ideologice manifestate in perioade

diferite. Latinitatea este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii latine
si a civilizatiei latine in urma cuceririi Daciei de catre romani. Ideea de latinitate incepe sa
fie afirmata la inceputul secolelor XVI-XVIII in scrierile cronicarilor ( G. Ureche, Miron
Costin) si atinge apogeul prin reprezentantii Scolii Ardelene(Samuil Micu, Gheorghe
Sincai, Petru Maior). Dacismul este un curent in istoriografie afirmat la jumatatea
secolului XIX odata cu cristalizarea interesului romanticilor (M. Eminescu, L. Blaga) pentru
etnogeneza si pentru mitologia din satiul traco-dac. Se contureaza ca un curent de idei
mai mult sau mai putin unitar, mai ales in perioada interbelica, de multe ori fiind asimilat
cu orientarea traditionala.
Prezentul demers hermeneutic isi propune relevarea despre cum cele doua
concepte au constituit preocupari ale oamenilor de cultura de-a lungul timpului.
Etnogeneza romana a fost una dintre preocuparile majore ale primilor nostri cronicari,
care vorbesc despre originile romane, nemenionnd existena elementului dac. Nicolaus
Olahus a fost primul crturar care a afirmat unitatea de neam, de origine i de limb a
romnilor din cele trei provincii n lucrarea sa Hungaria (1536).
In primul rand, Grigore Ureche este intemeietorul istoriografiei si limbii
literare romane. Tot el demonstreaz i latinitatea limbii romne, ntr-un capitol
consacrat special acestei probleme, intitulat Pentru limba noastr moldoveneasc,
pentru care conchide cu mndrie c de la Rm (Roma) ne tragem; i cu ale lor cuvinte
ni-i amestecat graiul. Pentru a-i convinge cititorii de acest adevr, el d o prob de
etimologii latine: ...de la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis, gin...ei zic
galina, muierea...mulier [...] i altele multe din limba latin. Lui Grigore Ureche ii
urmeaza alti scriitori si lingvisti care sustin in lucrarile lor originea latina a limbii romane.
In alta ordine de idei, Miron Costin, succesorul intelectual al lui Ureche, aduce probe
noi i vorbete cu i mai mult entuziasm, att de originea poporului, ct i a limbii.
Problemei originilor i consacr o lucrare aparte De neamul moldovenilor (1686) n
care face demonstraia originii romane a poporului romn cu argumente proprii: mrturii
arheologice (Columna lui Traian), filologice i etnografice (port, tunsoare, obiceiuri de
nmormntare). Aceast monografie istoric reprezint prima sintez a contiinei
autohtone a latinitii i unitii romnilor, prezent n tradiia popular i n elementele
crturreti, i bazat pe documente din istoriografia umanist a epocii.
Spre deosebire de Grigore Ureche, care vorbete numai despre moldoveni, Miron
Costin vede lucrurile mult mai larg. Miron Costin demonstreaza originea latina a
romanilor printr-o argumentare stiintifica, bazata pe autori antici si
umanisti, aducand dovezi de oridin lingvistic, istoric, folcloric: Biruit-au gndul
s m apucu de aceast trud, s scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor i
seminie suntu lcuitorii rii noastre, Moldovei i rii Munteneti i romnii din rile
ungureti, cum s-au pomenit mai sus, c toi un neam i odat desclecai suntu. Miron
Costin, spre deosebire de Ureche, acorda atentie faptelor economice si sociale. El prezinta
interes fata de istoria generala si considera ca faptele din istoria universala sunt legate de
istoria Moldovei.
De asemenea, cei trei crturari ai colii Ardelene din secolul al XVIII-lea (Samuil Micu-Klein,
Petru Maior i Gheorghe incai) au elaborat primele sinteze despre istoria romnilor i limba
romn, n care susin ideea continuitii noastre n nordul Dunrii, descendena exclusiv roman
i dispariia dacilor n cele dou rzboaie daco-romane. Scrierile lor n-au putut fi publicate din
cauza cenzurii i au aprut abia n a doua jumtate a secolului al XIX-lea.

Pe de alta parte, Polimorfismul crestinismului romanesc de Vianu Muresan pune problema crestinarii
romanilor aducand in discutie 2 ipoteze : una acceptata de biserica (un rol important avandu-l Apostolul Andrei)
si alta conform crestinarea a fost un proces lent, determinat de suprapunerea a doua culte dar si de anumite
ritualuri precrestine.
Autorul insista asupra celei de-a doua ipoteze , construindu-si esafodajul argumentativ prin imbinarea
propriilor constatari cu diverse opinii de autoritate (Eliade, Vasile Parvan, Vintila Horia, Dan Olteanu).
Argumentele care sustin a doua teorie sunt: faptul ca asemanarea structurala dintre cele doua culte (Zamolxian si
crestin) a permis asimilarea in timp a celui din urma si prezenta argumentelor de natura lingvistica( numele unor
sarbatori de provenienta latina-Craciun,Pasti, Florii, Rusalii). De asemenea, dupa retragerea aureliana a avut loc
o asimilare largita a crestinismului justificata de faptul ca legea crestina devine treptat singurul criteriu de
rectitudine. Vianu Muresan plaseaza aceasta afirmatie in sfera probabilitatii deoarece nu au existat dovezi scrise
ci doar unele care au in vedere traditia orala.
Una dintre creaiile ce susin Dacismul este Memento mori scris de Mihai Eminescu, poem n care se
surprinde istoria apariiei i stingerii marilor imperii de la nceputurile istoriei - confruntarea dintre daci i
romani capt dimensiuni dramatice, apocaliptice , angrennd n lupta dintre cele dou fore att zeii ct i
strbunii i ntregul pmnt. Episodul dacic reprezint aproape jumtate din ntregul poem (625 de
versuri) i este alctuit din dou pri: una care evoc o Dacie fabuloas i o alta, istoric, dar
vzut tot dintr-o perspectiv legendar, mitizat.

O alt creaie ce face apel la Dacism este Revolta fondului nostru nelatin de Lucian Blaga (18951961). Articolul aprut n revista"Gandirea" n anul 1921, a fost scris pentru a contracara exclusivismul latin.
Autorul admite ca luarea in considerare si supralicitarea componentei latine a avut o justificare istorica, insa
prezentul nu mai permite o astfel de abordare. El ncearc s demonstreze c suntem mai mult dect latini
/limpezi, raionali, cumptai, iubitori de form. Pentru c nu se dorea ndrudirea cu slavii i tracii, au rmas
motenire vremurile n care a trebuit s suferim rsul batjocoritor al vecinilor ce ne doreau subjugai insa
prezentul nu ne mai permite o astfel de abordare a istoriei. Pentru a pune in lumina mixtura latin- nelatin in
etnogeneza romaneasca, autorul apeleaza la o tehnica persuasiva analogie intre istorie si biologie. Legatura
dintre Lucian Blaga si Vasile Muresan consta in faptul ca amandoi militeaza pentru acceptarea partii latente dace,
aducand la indemana citirorului argument de natura religioasa, lingvistica si evidentiind prezenta fondului dac
prin diferite tehnici.
Textul lui Blaga reflecta afirmatia lui L.Boia: Nimic nu lamureste mai bine prezentul si caile alese
spre viitor decat modul cum o societate intelege sa isi asume trecutul., afirmatie care este initial facuta cu
privire la mit.
Mitul in opinia lui Boia este o constructie imaginara, destinata sa puna in evidenta esenta fenomenelor
cosmice si sociale, in strans raport cu valorile fundamentale ale comunitatii, in scopul de a asigura coeziunea
acesteia. Mitul presupune degajarea unui adevar esential. El are un sens profund simbolic. () Fiecare natiune
isi are propria mitologie istorica. Mitul originilor este o constructie culturala i identitara prin care o
comunitate selecteaz i ordoneaz datele propriei istorii, n funcie de mentalitatea i fondul ei
ideologic, precum i de idealurile i proiectele ei. La aceasta constructie particip nu numai
informaia istoric, ci i imaginarul care supune datele obiective unui proces complex de
asimilare, le d coeren i le asociaz cu o anumit semnificaie. Istoricul contemporan Lucian
Boia propune o altfel de nelegere a istoriei, care presupune a lua n considerare fenomenul
implicit de mitificare prin care orice comunitate i nelege trecutul.
Conchid prin a sublinia ca fundamentele culturii romne au fost nelese, descrise i valorificate
diferit de-a lungul ultimelor secole de generaii de nvai i de intelectuali, care au pus n
eviden fie componenta latin, fie componenta dacic, fie interaciunea lor.