Sunteți pe pagina 1din 7
DEFECTOSCOPIE NEDISTRUCTIVA 1. Nofiuni de bazi Prin defectoscopie se infelege un ansamblu de incercari efectuate fn scopul pinerii in evidenfi a eventualelor defecte existente in obiectele supuse controlului, Aparatele folosite pentru depistarea defectelor se numesc defectoscoape. Pozitia defectelor poate fi: in interisrul obiectului, la suprafata obiectului, sau in apropierea suprafefei sale exterioare. Dintre numeroasele metode existente, in laborator se utilizeazd urmatoarele : = defectoscopia cu lichide penetrante, - defectoscopia cu ultrasunete, = defectoscopia cu radiafii penetrante, = defectoscopia cu suspensii magnetice. 1.1. Defectoscopia cu lichide penetrante Metoda se utilizeazi pentru punerea in eviden{a a defectelor din suprafaja pieselor sau a defectelor interioare, comunicante cu suprafafa, pe orice materiale. Dimensiunile minime ale defectelor ce pot fi puse in evidenfa prin aceasti metod& sunt: 0,001 mn lafime gi 0,03...0,05 mm adancime. Punerea in evidenta a defectelor, se poate face prin dou’ metode: 1.1.1. Metoda colorarii const in urmatoarele faze (fig. 29.1.4-d): Fig. 29.1 a_~ degresarea si depunerea pe suprafaja de examinat a unei substanje lichide foarte fluide, penetrante, colorate, ce patrunde prin capilaritate in defectele din suprafaya, +h - indepartarea substan(ei de pe suprafafa exterioard, prin spalare gi uscare, © depunerea apoi a unei alte substanfe fluide, de alti culoare, (numita developant) cu un solvent foarte activ, care si dizolve substanfa introdusi anterior si si palrunda si ea in defecte, d_~ obligind o parte a solutiei si iasi din defect (deoarece solufia are un volum mai mare decat substanfa inifiala) colorand la suprafati o zoni mai lath decat defectul, care devine vizibil. Lichidele penetrante colorate au de obicei culoarea visinie, defectele aparand in evidenfa prin pete colorate in visiniu pe fondul alb, al developantului, 1.1.2, Metoda luminiscentei foloseste substanfe penetrante luminiscente in Juming ultraviolet si pune in evidenfa defectele prin iluminarea suprafefei examinate cu o lampa cu radiafii ultraviolete, dupa introducerea penetrantului si apoi a developantului (fig. 29.1.e). 1.2 Defectoscopia cu radiafii penetrante in defectoscopie sunt folosite radiatiile penetrante X si y. Defectoscopia cu radiatii penetrante se bazeazi pe absorbtia acestor radiatii de catre materiale, diferentiata in functie de grosimea si de densitatea materialului. Punerea in evident a defectelor se poate face de regula prin radiografiere pe clisee fotografice sau prin captarea radiatiilor ce au strabatut materialul, cu 0 camera video sensibila la radiafii X. Partile componente ale unei instalatii de radiografiere cu raze X sunt (fig. 29.2): pupitral de comandi C; aflat intr-o camera izolata, tubul Roentgen R, dispozitivele de alimentare a tubului catodic cu inalta tensiune, circuitul de excitatie prin tuburile kenotron K gi-cel de racire a tubului R, cu o pompa P. Oh j a7 l Fim m ‘ K { plic de |---| J Protectie kenotron Camera de iradiere | Perete tzolént SS eee Pentru radiografiere, radiafiile X obfinute de la o sursi sunt dirijate asupra piesei sub care, in prealabil, s-a plasat o caseti cu film fotografic pe care il impresioneaza diferit in diverse zone, in functie de grosimea si natura materialului. Zonele in care se afla defectele vor aparea pe cligeu mai impresionate, deoarece acolo grosimea realé a materialului strabatut este mai mic&, Plic din hartie Fig. 29.3 Folie-ecran (Pb) Film radiografic Folie-ecran (Pb) Casetele in care se introduc filmele si ecranele se fac din materiale cu atenuare redusa a radiafiilor penetrante, dar opace pentru lumina obisnuitd (hartie neagra, material plastic, cauciuc). Fiecare caset (fig. 29.3) are niste buzunare in care se introduc marci de identificare a zonei controlate si indicatorul de calitate a imaginii ICI (fig. 29.4). Acesta este 0 plicufa, din acelasi material cu cel al piesei ce se radiografiazd, avnd denivelari, crestaturi, fire sau gaurele, care, la o imagine de bund calitate s& apara clar vizibile pe film. 1,25 tho CS" A= Xb ipl: S92 mn; ABy=0,10m /®\ T4pIT:S, a4 mm; AS4=0 2mm 82,50 MApITT 18, =5m; ABO, 5m a AFNOR sas Fig. 29.4 Foarte des se radiografiazA suduri, obtinandu-se imagini ca cele din figura 295 b. Incluziuni de gaze c. Fisuré transversal: d. 1- Fisuré longitudinalé 2= Sant marginal e. 1 - Incluziuni de zgura 2 - Stropi de metal Modul de prezentare A: este cel mai uzual, necesitand o aparaturd mai simpla, EI red pe ecranul osciloscopului semnalele distantate pe orizontala, proportional cu distanfele parcurse de ultrasunete in pies. Pe, ecranul osciloscopului, in abscisi este redat timpul de parcurs al impulsului ultrasonor pana la diferitele suprafefe intélnite (/ ~ de intrare in piesa, D — ale defectelor si F - de fund al piesei), iar in ordonati - intensitatea impulsului ultrasonic receptat. ~ Modul de prezentare B: reda pe ecranul unui tub catodic cu inerfie mare, situafia locurilor defecte intr-o sectiune a piesei, Se reda in abscisi drumul efectuat de palpator, iar in ordonata - timpul de parcurs al impulsului, Piesa de examinat ¥ y, " bing ~ too dy Fig. 29.9 a * cf Modul de prezentare C: red o imagine similaré ca cea obfinuta in cazul examinarii cu raze X.. Coordonatele rectangulare plane ale ecranului corespund cu coordonatele sectiunii examinate, oferind proiecfia plan& a zonei examinate, investigatia ficdndu-se pe toati suprafafa piesei. Acest mod de prezentare a tezultatelor este folosit curent la examenele medicale ecografice. Exist urmatoarele metode de examinare: ~Metoda de examinare cu impuls transmis utilizeaz dou palpatoare: unul emifitor EZ si unul receptor R, aliniate corespunzitor, pe suprafefele opuse ale piesei sau pe aceeagi suprafaf, in functie de = tipul~—undelor folosite la examinare, . ca in exemplele din J j fig. 29.10.a (pentru ‘G BP unde — longitudinale) sau din fig, 29.10.b (entra unde trans- Fig. 29.10 versale). Daca in calea ‘impulsului sonor emis apare un defect, acesta va crea o zona de “umbra” in spatele lui, impiedicénd ajungerea unei parti a energiei sonore la receptor. Pe ecranul «sciloscopului O (fig. 29.10.c) va apdrea un semnal de receptie Sr cu amplitudine vatiinds‘in sens invers fata de marimea defectului, iar dacd defectul este mare, Jemtinatul de receptie poate disparea complet ‘sMetoda permite identificarea defectului si marimea proiectiei lui pe un plan perpendicular pe directia de transmitere a impulsului, dar nu ofer& indicafii_asupra pozitiei defectului. Examinarea cu impuls transmis se foloseste la examinarea placilor, tablelor si benzilor cu grosimi de pana la 200...500 mn - Metoda de examinare cu impuls reflectat are la baza identificarea defectelor prin diferentierea acestora dupa timpul de parcurs al_ impulsurilor uiltrasonice, reflectate de defect si de suprafefele exterioare ale piesei ( fig. 29.11). Se foloseste un singur palpator, emiter - receptor ER. ecrenul osc! loscopului y pe PALPATOR b+ gemnal ce intrere D,, D,-detecte, respectiv - y? By caspect F- semnal de fund ‘Tremul de unde emis parcurge piesa si se reflect pe suprafaja eventualelor defecte ale materialului gi pe peretele opus al piesei, revenind la palpator, care le receptioneazd gi transmite semnale evidentiate pe Palpator E/R ecranul osciloscopului 5 Pigse Pe ecran apar semnale de intrare, de reflectare Ia] partea opusd a piesei si pe suprafata defectelor, la intervale (pe abscisa) direct proportionale cu timpul a D (distanfa) de parcurgere, aga cum se arata in figuré La energii mari ale ultrasunetelor in raport cu a Fig. 29.11 Imagini pe osalloscop: grosimea piesei, acestea pot parcurge de mat multe ‘ori traseul prin piesa, pe osciloscop aparand repetat (gi amortizat) semnalele de reflectare pe partea opus a piesei sav/si de reflectare pe suprafaja ezult din figura 29.12. (@, ). defectelor, asa cum 1 ‘Aceast variant este numita examinare ct ecouri NW b repetate, aplicati. in cazul controlului_pieselor it relativ subtiri (table, bare, pereti de carcase). ‘in zona cu defecte semnalele se indesese si se Fig, 29.12 amortizeazd mai rapid. Examinarea cu impuls reflectat prezinta 0 serie de avantaje: aparaturd si metodica de lueru mai simple, determinarea cu preciZie a pozitiei defectului, limite foarte largi de aplicabilitate, atat in ceea ce priveste dimensiunile i forma piesei, gi in cea ce priveste natura defectelor cautate. in laborator se foloseste un defectoscop prezentat in figura 29.1 AMPLIFICARE De WueRU roi} Le en. aniitusine fo) ota cae} 4" — sem ma oO S wt 6 . a aot 8 “0 ac 100 ac om . wh 3 mp ue 1 orgie porcurgere ‘S rom . wee © acs to ‘ Fig. 29.13 1.3, Defectoscopin magnetica Metoda se bazeazA pe variatia permeabilitafii magnetice a diferitelor materiale ale pieselor, fiind folosita pentru punerea in evidenja a defectelor superficiale sau a celor aflate in imediata vecinatate a suprafefei pieselor din materiale feromagnetice. ‘4 consta din inducerea unui cémp magnetic in piesa de examinat, distribuind in prealabil pe suprafata ei o suspensie de pulberi magnetice, care se va orienta dupa directia liniilor de camp magnetic. Orice defect (avand implicit alte proprietati magnetice decat materialul de baza) face ca in zona sa sa varieze brusc permeabilitatea magnetica; liniile de cmp magnetic se vor distorsiona, iar dacA zona defectului este apropiata de suprafafa exterioara, se va produce o acumulare locala a pulberii magnetice, pe marginile defectului (fig. 29.14). Fig. 29.14