Tema: Comportamentul gardienilor n situaii de criz
1 Esena i caracteristica situaiilor de criz n activitatea gardianului
2 Tipuri de situaii de criz 3 Consecine psihologice ale situaiilor de criz n activitatea gardianului 1. Esena i caracteristica situaiilor de criz n activitatea gardianului Termenul situaie de criz nu are nc o definiie clar i precis. De aici, frecventele confuzii fcute fie n dezbateri, fie n publicaii de cei care l folosesc. Situaia de criz este legat de existena i manifestarea unei crize. n sensul cel mai larg, noiunea de criz desemneaz ntreruperea desfurrii pe coordonatele fixate ale unui eveniment, activiti i/sau relaii interpersonale, intragrupale, intergrupale, i/sau internaionale. Practic, criza definete o schimbare de direcie n evoluia unui eveniment, a unei activiti sau a unor relaii datorit unui complex de cauze de la cele economice la cele de natur psihosocial. Criza poate fi definit ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinate, neateptate dar i neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sntatea ori sigurana clasei respective i a membrilor acesteia. Definiia ar trebui completat cu o serie de elemente conexe cum ar fi precizarea gradului de periculozitate, a percepiei reale ori false a acestuia, dar i gradul de probabilitate a evenimentului studiat. Mecanismele de a prevedea, delimita, defini, controla i soluiona o situaie de criz presupun un efort mare, strategii de intervenie ferme dar prudente, un consum de energie nervoas i fizic sporit. Sintetiznd caracteristicile unei crize s observm c aceasta:
beneficiaz de o izbucnire instantanee, declanndu-se fr avertizare;
debuteaz de obicei prin afectarea sistemului informaional: ignor mesajele, ngreuneaz comunicarea prin obstaculare permanenta, prin destructurarea canalelor, urmrind instaurarea strii de confuzie; faciliteaz instalarea climatului de insecuritate, genereaz stri de panic prin eliminarea reperelor de orientare valoric. n planul strategic crizei se evideniaz, prin strilor declanate, faptul c nu poate fi asemnat cu vreun element stabil din starea de normalitate. Aceasta poate c imposibilitate a identificrii vreunei soluii de intervenie eficienta pe termen scurt. Se pare ns ca elementele cu gradul cel mai mare de nocivitate le reprezint "traumatismele" psihice i organizaionale crizele paraliznd i uneori chiar stopnd activitile curente, destructurnd echilibrul prin confuzia i insecuritatea create.
2. Tipuri de situaii de criz
n cutarea identificrii multitudinii de atitudini favorizante apariiei i evoluiei crizelor, au mai fost identificate urmtoarele: -
intervenii tardive lipsite de promptitudine i rapiditate;
reacii singulare, incoerente i absenta unor strategii pe termen lung; absena fermitii i a inconsecventei prin neasumarea responsabilitii interveniilor; reprezentarea eronat a situaiei care genereaz sentimentul incompetentei i al nencrederii
n sine; teama de represalii din partea superiorilor ierarhici n cazul interveniilor personale i declanarea unei stri de ateptare pentru oferta unui portofoliu de soluii din partea acestora.
ncercnd o identificare a principalelor tipuri de crize, Ghinea Viorica ("Gestiunea crizelor, o
provocare pentru managementul educaiei", lucrare prezentat la Sesiunea de comunicri tiinifice, 1996 BCP), alctuiete urmtoarea tipologie: a. dup gradul de dezvoltare n timp - instantanee (apar brusc, fr putina anticiprii prin predicii) - intermitente (dispar n urma masurilor de intervenie ns reapar dup o anumita perioada de timp); b. dup gradul de relevanta: - critice (pot conduce la destructurarea mediului n care au aprut); - majore (prezint efecte importante fr ns a mpiedica redresarea organizaional); c. dup numrul subiecilor implicai: - crize individuale - crize de grup - crize colective, globale; Tipologii de criz dup Duu P., 2013: a) dup diversitatea formelor lor de manifestare: - criz social - politic - economic - etnic - religioas - militar - de mediu. b) trstur definitorie a situaiilor de criz o reprezint interanjabilitatea lor, adic capacitatea lor de a se transforma dintr-o form de manifestare n alta. De exemplu, situaia de criz politic din Republica Moldova, dup proclamarea independenei sale n 1990, a devenit concomitent social, economic i militar. Astfel, s-a ajuns n 1992 la rzboiul civil din Transnistria.
c) caracterul cumulativ al efectelor situaiilor de criz. Dac se manifest simultan o situaie de
criz social, una politic i alta economic, de exemplu, efectele lor se cumuleaz accentund intensitatea impactului lor asupra evoluie entitii n care ele exist. Exemplul anterior apreciem c vine s confirme afirmaia privind caracterul cumulativ al efectelor generate de situaiile de criz. d) relaiile de interdependen, complementaritate i interaciune dintre situaiile de criz ce se manifest n cadrul unei entiti (societate economic, instituie, organizaie, sau comunitate uman). De exemplu, dac ntr-o instituie, organizaie sau comunitatea uman exist diferite situaii de criz, acestea relaioneaz unele cu altele de o manier interdependent. Astfel, o situaie de criz social influeneaz i este influenat la rndul su de existena unei situaii de criz politic amplificndu-i efectele i susinndu-se reciproc n evoluia lor.
3. Consecine psihologice ale situaiilor de criz n activitatea gardianului
Nu putine sunt momentele in care un gardian cu reactii rapide poate actiona in defavoarea societatii de securitate angajatoare in mod direct sau a obiectivului pe care acesta il are sub paza, actionand in graba, fara o deliberare suficienta. Acest fapt vine cu consecinte directe asupra beneficiarului serviciilor de paza, fapt ce se rasfrange tot asupra societatii de securitate intr-un final, insa intr-un mod indirect. Dar si nevoia de activitate dusa la extreme, nerabdarea si nelinistea cand nu are nimic de facut trebuie testate in cadrul selectiei. Reactiile rapide caracterizeaza si un comportament impulsiv, oamenii reactioneaza prin impuls, condusi de sentimente tranzitorii, este o trasatura de personalitate caracterizata prin inclinatia unui individ de a initia un comportament adecvat, fara chibzuire asupra consecintelor ulterioare a actiunilor lor, ce actioneaza sub impulsul de moment. E strans legata de asumarea riscurilor, lipsa de planificare, si de constientizare a gandurilor persoanei, desi face parte din comportamentul normal, contribuind, pana la urma, la functionarea adaptativa. Dinamismul trebuie sa caracterizeze gardianul, la fel si prezenta de spirit in situatii presante, iar capacitatea acestuia de mobilizare in sarcina a acestuia depinde in foarte mare masura de tipul comportamentului pe care il adopta in situatiile de esec, de sensibilitatea la critici, si, poate cel mai important, de increderea in sine de care acesta dispune. Desi preferinta gardienilor pentru activitati ce presupun actiune in defavoarea celor ce implica pasivitate, reactivitatea emotional, ar trebui vazute ca fiind o calitati dezirabile in obiectivele cu fluctuatie mare de persoane in zona, cu grad crescut de risc al patrunderii intr-un obiectiv cu bunuri de valoare si tentative anterioare de sustragere a lor, insa exista si obiectivele izolate. Iar acolo, reactiile rapide, orientarea spre actiune se traduc ori printr-un consum de energie inutil, ori prin frustrare, care va duce treptat la insatisfactie cu munca.
Operativitatea ar trebui sa fie trasatura cautata, flexibilitatea in gandire un gardian rigid nu se va
putea mobiliza dect cu foarte mare greutate si nu va putea lua hotarari in conditii de incertitudine, asumarea constienta a riscului si orientarea spre actiune, spontaneitatea fiind un plus, acolo unde lentoarea in gandire este cel mai de temut aspect. In functie de orientarea spre actiune, cum ii recunoastem? Gardienii cu orientare slaba spre actiune sunt lenti in a profita de oportunitati, excesivi de metodici, perfectionisti, nu le place riscul, ntrzie n acionare destul de des, nu isi stabilesc obiective prea dificile, le lipseste increderea de a actiona, pot sti ce trebuie facut, dar ezita s-o faca, le poate lipsi motivatia, sunt plictisiti sau epuizati. Agentii cu orientare spre actiune prefera sa munceasca din greu, sunt plini de energie pentru lucrurile considerate provocatoare, nu se tem sa actioneze in baza unui minimum de planificare si profita, de regula, mai des de oportunitati decat ceilalti. Si mai exista o categorie, cea a celor supracalificati cand vine vorba de orientare spre actiune, iar acestia: pot fi workaholici, forteaza solutii inainte de o analiza adecvata a situatiei, actioneaza fara strategie, se grabesc sa termine lucrurile prea repede si pot avea probleme personale si familiale datorata dezinteresului sau/si al neglijarii acesteia. ntr-o slujba cu un grad ridicat de risc, cum este cea a gardienilor, este chiar un lucru bun ca gardienii sa fie relaxati? Oare nu tocmai aceasta anxietate ajuta sa poata lua cele mai bune decizii in cel mai scurt timp, decizii care le pot salva chiar si viata? Anxietatea este o stare de neliniste, de teama sau ingrijorare. Desi, de regula, acest emotii nu sunt considerate ca fiind pozitive, anxietatea poate avea o multime de beneficii. Anxietatea este pozitiva atunci cand influenteaza, fara sa domine gndurile unei persoane, cnd permite anticiparea pericolelor, scoaterea gardianului dintr-o situatie periculoas, asigurandu-i progresul. Latura pozitiva a anxietatii este atat de pregatire a aciunii, ct si de evitare a potenialelor pericole i a morii. Gardienii sunt frecvent pui n situaia n care nu cunosc exact riscurile la care se expun. Nivelurile optime de anxietate pot ajuta gardienii s evite situaiile periculoase prin alerta, prin motivaie de a aciona i prin pregatirea fizic a organismului pentru a fugi sau a lupta, ambele asigurnd sigurana gardianului i poate chiar supravieuirea lui. Probabil cel mai benefic efect este semnalarea gardianului de un pericol iminent. Din acest punct de vedere, anxietatea este un excelent dispozitiv de alarmare prin modificarile fiziologice ce se petrec in organism, unde valul de adrenalina ce ii face apariia are rolul de a-l face pe agent mai puternic att emoional ct i fizic, urmarea fiind aceea de a fi perceput ca fiind mai intimidant pentru atacant.