Sunteți pe pagina 1din 1

Tipuri de martori

Desi nu exista o unitate de criterii in stabilirea unei tipologii a martorilor sunt prezentate (Ciopraga, 1979,
Nicola, 1979, Bus, 1997) cele mai frecvente tipuri de martori in vederea stabilirii datelor ce intereseaza
solutionarea cauzelor penale.
Martorul de buna credinta este persoana bine intentionata si orientata catre adevar, care relateaza toate
faptele de care a luat cunostinta conform modului in care le-a perceput si memorat. Declaratiile martorului
de buna credinta pot contine date exclusiv reale, date susceptibile de unele inexactitati sau unele date
eronate. Martorul care a perceput eronat sau numai partial evenimentul va reda in aceeasi masura faptele. Cu
cat martorul reuseste sa pastreze si sa redea mai fidel datele de care a luat cunostinta, cu atat el se dovedeste
mai valoros pentru stabilirea adevarului in cauza.
Conduita sincera nesimulata a acestui tip de martor poate fi dedus din unele conduite cu valoare orientativa
cum ar fi: atitudinea franca, privirea deschisa, relatarea fluenta a faptelor, dispozitia de a raspunde la
intrebari, expunerea riguroasa, precisa insotita de o mimica si gestica congruenta cu continutul verbal expus.
Indicii probabili a unei conduite nesincere, simulate care caracterizeaza martorul de rea credinta ( cu
exceptia persoanelor emotive, fara experienta contactului cu autoritatile si a persoanelor complexate) sunt:
vocea coborata si ragusita, expunerea sovaielnica, contradictorie, prudenta exagerata, atitudinea rezervata,
gestica fortata lipsita de naturalete, imprecizia in raspunsuri, paloarea, roseata fetei,.
Martorul de rea credinta face, in mod intentionat, declaratii ireale. Ea prezinta fapte neadevarate.
(mincinoase) ca fiind adevarate. Normele judiciare incadreaza marturia de rea credinta in categoria
infractiunilor.
Martorii identificati la fata locului. Acestia pot furniza cele mai importante date fiindca au participat
nemijlocit la derularea evenimentului. Depozitia lor are cele mai mari sanse de a fi veridica, fara elemente
supraadaugate.
Martorii care se prezinta din proprie initiativa sa dea declaratie. De regula acestia sunt bine intentionati,
declaratiile lor sunt valoroase pentru rezolvarea cauzelor penale, dar continutul declaratiilor va trebui
verificat si apreciat in contextul celorlalte probatorii administrate in cauza pentru ca exista riscul unor
interese personale.
Martorii identificati ulterior declansarii cercetarilor. Acestia sunt categoria intalnita cel mai frecvent in
practica si care adesea pot contribui la solutionarea unor probleme care initial pareau fara rezolvare.
Martori indicati sau adusi de una din partile implicate in cauza. In cazul acestora trebuie sporita atentia
pentru ca pot fi de rea credinta.
Martori handicapati: nevazatori, surzi, infirmi etc. Declaratiile acestora trebuie retinute cu rezervele
cuvenite, in raport cu gradul in care coreleaza cu celelalte probatorii.
Martori-victima asupra carora s-a produs infractiunea, accidentul. Datorita emotivitatii si a implicarii in
situatie declaratiile lor pot fi denaturate.
Se pot distinge (Dumitrescu, 1991) si alte tipuri de martori: inteligent, neinteligent, vanitos, timorat, deschis,
laconic, superficial, indiferent.

S-ar putea să vă placă și