TUTUNUL

Nicotiana tabacum L., Familia Solanaceae

Datorit unui mare potenial de adaptare, tutunul s-a aclimatizat foarte uor,
valorificand cu succes potenialul pedoclimatic din diferite zone geografice ale Terrei. Putem
spune c tutunul se cultiv pe toate meridianele Globului, fiind o cultur care aduce
importante venituri economiilor naionale.
Tutunl se cultiv pentru frunzele sale utilizate la fabricarea igaretelor, igrilor de foi ,
tutunuri pentru pip i intr-o proporie mai mic se folosete pentru prizat i masticat.
Frunzele tutunului mai sunt folosite pentru fabricarea unor insecticide (praful i leia de
tutun), pentru nicotina folosit in industria farmaceutic etc. Acidul nicotic (vitamina PP) se
folosete in medicin la combaterea pelagrei. Frunzele de tutun, mahorc au un coninut de
10-15% acid citric, iar seminele conin 35-40% ulei, folosit atat in alimentaie, cat i in
industria vopselelor, dup HODIAN (2006).
Morfologia speciei
Radacina
este pivotant, groas, profund,
patrunde n sol pn la 150-200 cm,
rdcinile laterale ramific abundent,
volumul maxim de rdcini n stratul 0-60 cm
Tulpina
este erect, nalt de 75-100 cm (200),
cilindric, glandulos proas,
uneori muchiat n seciune.
Frunzele
sunt mari sau mici,
simple, ntregi, alterne,
cele inferioare alungit eliptice,
cele superioare alungit - ngust lanceolate, acuminate, sesile sau scurt peiolate,
glandulos proase,
limbul poate fi simetric sau asimetric (cu vrful puin ndoit),
lungimea frunzei variaz de la 5 pn la 100 cm, frunza poate fi neted sau ondulat,
cu nervurile mai fine sau mai grosiere,
culoarea frunzelor difer cu tipul de tutun, soiul, condiiile de clim i sol - verde cu
diferite nuane, verde-glbui sau chiar galben (la maturitatea tehnologic).
Florile
Dispuse n raceme sau panicule terminale.
Caliciul este tubulos campanulat sau ovoidal.
1

Corola este de obicei infundibuliform, campanulat sau alungit tubuloas, cu limbul

fidat. Culoarea petalelor poate fi verde-glbuie, alb, roz sau rou.

Fructul
capsul alungit-ovoidal, de culoare cafenie, cu dou loje.
o capsul conine 3000 de semine.
Samanta
Mic, ovoidal, reniform, puin turtit, cu un hil pronunat i cu reticulaii pe ntreaga
suprafa.
Embrionul este voluminos i este nconjurat de albumen.
Tegumentul seminei este format din mai multe straturi de celule cu pereii lignificai.
MMB este de 70-250 mg.
Tutunul face parte din ordinul familia Solanaceae, genul Nicotiana L., cu circa 60 de specii
din care numai dou prezint interes din punct de vedere industrial: Nicotiana tabacum L.,
tutunul cu frunze sesile sau scurt peiolate i Nicotiana rustica L. numit mahorca, cu frunze
peiolate, ambele specii fiind anuale, polimorfe i cu acelai numr de cromozomi, dup
MUSTE (2008).

Nicotiana rustica este o plant erbacee, cu tulpina inalt de 100 cm, ramificat de la baz, cu
frunze mari peiolate, cu limbul ovat, rar ascuit, cu flori pedicelate, cu flori galbene verzui,
semine brune, cu suprafaa reticular i MMB de 150-250 mg. Seminele brunii au suprafaa
reticulat-nervat. Procentul de nicotin de cca. 10 %. MMB este de 180-250 mg.

Nicotiana tabacum, tutunul propriu-zis are tulpina de 75-150 cm, simpl sau puin ramificat
spre varf, cu frunze sesile, mai rar scurt peiolate, glandulos-proase, subiri, fine, cu nervuri
puin evidente. Florile sunt roz sau roietice, seminele mici, reticulate, brune-roiatice, cu
MMB 70-110 mg. Coninutul plantei in nicotin oscileaz intre 0,3-1%.
Specia Nicotiana tabacum cuprinde varietile: fructicosa, lancifolia, virginica, braziliensis,
havanensis i macrophylla. Soiurile de tutun au rezultat din hibridarea a dou sau mai multe
varieti, cu particulariti morfologice, biologice i calitative care le grupeaz in tutun de tip:
oriental, semioriental, Virginia, De mare consum, Burley, pentru igri de foi.
Tipul oriental se caracterizeaz prin frunze mici, precocitate mare, esutul frunzelor catifelat i
elastic. Coninut in nicotin sczut, coninut in hidrai de carbon solubil ridicat, arom i gust
plcut la fumat. Dup uscare culoarea frunzelor este galben, galben-portocalie i roiedeschis. Capacitatea de producie sczut, 1000-1400 kg frunze uscate/ha dar calitatea
este superioar.
Tipul semioriental are frunzele mai mari, perioada de vegetaie mai lung, esut foliar elastic,
coninut in nicotin mai ridicat, coninut in hidrai de carbon solubili mai sczut, decat la tipul
oriental. Dup uscare frunzele devin roietice, asigur igarete de calitate mijlocie,
capacitatea de producie este de 1800-2400 kg/ha frunze uscate.
Tipul Virginia are frunze mult mai mari, perioada de vegetaie este mijlocie, coninut mijlociu
de nicotin, coninut in albumine sczut. Dup uscare frunzele devin glbui, de diferite
nuane, cu arom fin, gust plcut. Se obin producii mari de peste 1800 kg/ha frunze uscate,
frunzele acestor soiuri se folosesc pentru obinerea de igarete de calitate superioar.
Tipul Burley se caracterizeaz prin plante cu frunze mari, perioada de vegetaie lung,
conturul plantei conic, capacitate de producie ridicat (peste 2000 kg/ha frunze uscate).
Frunza este fin, elastic, cu capacitate mare de absorbie i reinere a sosurilor, pretabil la
obinerea igrilor de foi.
Tipul de mare consum grupeaz soiuri cu frunze mari, perioada de vegetaie lung, coninut
ridicat in nicotin (1-5%) i sczut de hidrai carbonici solubili. Frunzele uscate produc un
tutun de culoare roie, pan la castanie-brun. Capacitate de producie mare de peste 2400
kg/ha Frunze uscate. Se obin igarete de calitate mijlocie i inferioar.
Tipul pentru igri de foi este format din soiuri cu frunze mari, elastice, nefragile, potrivite
pentru confecionarea igrilor de foi.
Compoziia chimic a frunzelor de tutun
Este influenat de insuirile soiului, de factorii de mediu (clim i sol), varsta plantei, poziia
frunzei pe tulpin. Substana uscat a frunzelor de tutun este format din 75-95% compui
organici i 8-25% compui minerali.
Compuii organici sunt alctuii din hidrai de carbon solubili i insolubili, compui azotai,
acizi organici, rini i uleiuri eterice, iar cei minerali din compuii calciului i potasiului.
3

Hidraii de carbon reprezint 2-27% din substanele organice, in funcie de soi i condiiile
de vegetaie i sunt cei care influeneaz insuirile fumative ale tutunului. Coninutul cel mai
ridicat de hidrai de carbon se gsete in tutunul de tip Virginia (27%), mijlociu la tipul Oriental
(19-20%) i redus la tipul de mare consum (2-3%). Prin arderea acestora se formeaz acizi
organici, aldehide, fenoli i alte substane care imprim arom plcut tutunului. Celuloza,
care se gsete in proporie de 7-8%, are rol principal in intreinerea arderii.
Substanele organice cu azot oscileaz intre 1-6% din substana uscat, coninutul cel mai
ridicat se afl la tutunul cu frunzele de culoare inchis, iar cel mai sczut la tutunul cu frunze
de culoare galben.
Substanele albuminoide se gsesc in proporie de 6-10% din substana uscat, la
tutunurile pentru igarete i 11-17% din substana uscat, la tutunurile pentru foi, in cantitate
mare influeneaz calitatea tutunului.
Coeficientul Smuk reprezint raportul dintre hidraii de carbon solubili i substane
albuminoide, exprimat in valori procentuale din substana uscat, coeficient care, dac are
valori maxime calitatea tutunului este mai ridicat.
La soiurile de calitate superioar coeficientul Smuk este de 1,8-3,0 iar la cele de calitate
inferioar, valoarea coeficientului este 1 sau subunitar.
Aminoacizii se gsesc in proporie de 0,25-0,58% din substana uscat i au aciune pozitiv
asupra fumatului, mai ales la tutunul pentru igri de foi.
Nicotina este principalul alcaloid din frunze, ea influeneaz atat calitatea tutunului cat i
organismul uman. Nicotina este acumulat diferit in frunze in funcie de poziia acestora pe
tulpin, putand ajunge pan la 66,5%. Locul de sintez a nicotinei este coletul plantei.
Mahorca, conine 8-16% nicotin, tutunul (Nicotiana tabacum), 0,3-5%, cu diferenieri in
funcie de tipul de tutun: 0,3-1% la tipul oriental, 1-2% la tipul semioriental i Virginia, 1,52,5% la tipul de mare consum, i 2,5-5% la tutunul pentru igri de foi. Coninutul in nicotin
este mai mare in condiii de clim umed, pe soluri mai grele, i mai reci, pe cele fertilizate
abundent cu azot, i mai mic in condiii de clim secetoas pe soluri slab aprovizionate cu
azot. Alturi de nicotin se mai gsete nornicotina i anabasina.
Acizii organici sunt reprezenai prin acidul malic, oxalic i citric, provin din transformrile
amidonului i zahrului i reprezint 12-16%.
Rinile i uleiurile eterice, sunt responsabile de aroma prezena lor fiind foarte important
pentru calitatea frunzelor. Cantitatea de rini este cuprins intre 2 i 16%, iar cantitatea de
uleiuri eterice este de 0,047% la tipul de mare consum i de 1,2% la tipul oriental. Acestea
pot fi puse in eviden prin tratamente tehnologice aplicate frunzelor dup recoltare (dospire,
uscare, fermentare).
Uleiul de semine de tutun este comparabil cu cel de arahide, de aceea in acest caz in
coninutul in fosfolipide totale in diferite organe pentru cele dou tipuri de ulei nu sunt
diferene. Studiul histopatologic nu arat existena efectului toxic a uleiului din semine de
tutun .

i astzi hidrazida acidului nicotinic are o deosebit importan. Aceasta fiind vitamina PP cu
eficien in tratarea pelagrei.
Substanele minerale se gsesc in proporie de 8,5 pan la 23% i sunt alctuite din 35%
CaO i 30% K 2O. Potasiul are influen pozitiv asupra arderii, urmat de calciu, clorurile i
sulfaii influeneaz negativ arderea, dup Aniia i Marinescu (1993), citai de HODIAN
(2006).
Influena factorilor de vegetaie asupra calitii frunzelor de tutun
Temperatura. Tutunul dei este o plant termofil, se cultiv in zona temperat, in condiiile
parcurgerii primei faze de vegetaie in spaiu protejat. Smana de tutun germineaz la
temperatura minim de 12 oC la specia Nicotiana tabacum i 7-8oC la specia Nicotiana rustica,
planta crete la temperatura optim de 27 oC, iar temperaturile de 16-17oC inrutesc
calitatea tutunului. Temperaturile optime de cretere a frunzelor tutunului (27oC), din climatul
cald, favorizeaz obinerea de plante cu frunze de dimensiuni mai reduse, dar de o arom
deosebit, in timp ce in climat rece, cu precipitaii abundente se formeaz frunze cu esuturi
grosiere, lipsite de arom, bogate in nicotin.
Apa. Umiditatea nu este un factor limitativ pentru tutun, apa in exces influeneaz producia
de frunze atat cantitativ cat i calitativ, duce la prelungirea perioadei de vegetaie, plantele
devin mai sensibile la boli. In condiii de precipitaii sczute, frunzele rman mici i groase,
combustibilitatea lor scade, numrul de frunze este mic, inflorirea intarzie. Frunze de calitate
se obin in condiii de umiditate relativ ridicat, formandu-se esut foliar plin, catifelat, bogat
in uleiuri eterice i rini.
Lumina. Influeneaz producia i calitatea tutunului, prin dezvoltarea unor frunze fine, subiri,
elastice i rezistente, caracteristici cerute de tipul de tutun pentru foi (in condiii de lumin
redus), celelalte tipuri de tutun au nevoie de lumin mai mult pentru a intruni caracteristicile
calitative cerute.
Vnturile puternice, nu sunt de dorit in zonele de cultur a tutunului, deoarece provoac
ruperea plantelor, deteriorarea frunzelor i inrutirea condiiilor pentru uscare la soare. Sunt
preferate vanturile moderate care primenesc continuu atmosfera i o menin mai uscat,
creeaz condiii mai puin favorabile pentru dezvoltarea bolilor criptogamice.
Solul Prin insuirile fizico-chimice i structurale, solul influeneaz producia i calitatea
tutunului, sunt favorabile solurile uoare i lutoase, calde, permeabile, cu pH-ul cuprins intre
6,4-6,3.
Soiurile de tip oriental prefer solurile nisipo-pietrose, superficiale, slab fertile, pe aluviuni
vechi, calde, permeabile, cu expoziie sudic, bine insorite, soiurile de tip semioriental dau
producii ridicate pe soluri aluviale, brun-rocate, cernoziomuri, puternic levigate, calde,
permeabile, cu expoziie sudic, pentru soiurile de tip Virginia, cele mai favorabile soluri sunt
cele profunde, uoare, srace in substane nutritive (cernoziomuri nisipoase i nisipuri
eoliene), soiurile de mare consum reuesc pe soluri lutoase, fertile, profunde, calde,
permeabile din grupa cernoziomurilor, solurilor brune, soiurile pentru igri de foi, realizeaz
5

frunze de calitate pe soluri aluviale, luto-nisipoase, profunde, umede, bogate in substane

nutritive i in humus.
Influena factorilor tehnologici asupra calitii frunzelor de tutun
Tutunul suport monocultura mai muli ani fr s se inregistreze fenomenul de oboseal a
solului. Alegerea plantei premergtoare se face in funcie de tipul de tutun cultivat.
Pentru soiurile din tipul Oriental, Semioriental i Virginia cultivate pentru igarete superioare
cele mai bune premergtoare sunt cerealele pioase, grau, orz, ovz.
Pentru soiurile tipului de mare consum pentru igarete poate fi cultivat dup leguminoase
pentru boabe; tutunurile mai tari la fumat destinate igrilor de foi sau pentru pip se cultiv
dup leguminoase (borceag, mazre), care las solul bogat in azot.
Unul din factorii tehnologici cei mai importani care influeneaz calitatea i cantitatea
tutunului este administrarea de macroelemente (N, P, K, Ca, Mg), microelemente (B, Cl, Zn,
Fe, Mn, Mo) i ingrminte organice. La o producie de 1000 kg frunze uscate, tutunul
consum 75,5 kg N, 16,3 kg P 2O5, 124,2 kg K 2O i 104 kg CaO (MUNTEAN i colab. 2001).
Azotul impreun cu fosforul i potasiul influeneaz creterea frunzelor i coninutul in
nicotin.
Fosforul are aciune pozitiv atat asupra produciei cat i a calitii acesteia, sporind
coninutul in hidrai de carbon, din frunze. Aciunea pozitiv se manifest inc din primele zile
ale vegetaiei, cand tutunul se afl in rsadni, influenand pozitiv creterea sistemului
radicular. La exces de fosfor se reduce combustibilitatea tutunului.
Potasiul amelioreaz insuirile de calitate a tutunului: gust, arom, culoare, ardere i mrete
coninutul in hidrai de carbon solubili.
Calciul este important ca element de nutriie pe de o parte, i pentru stabilirea unui echilibru in
raport cu alte elemente, insuficiena calciului determin apariia de frunze deformate, groase
de calitate inferioar, iar excesul duce la formarea de frunze casante, slab colorate, cu
combustibilitate sczut.
Aprecierea calitii tutunului
Calitatea tehnologic este in funcie de soi, condiiile pedo-climatice, tehnologia de cultivare
i prelucrare i se exprim prin:
mrimea i forma foilor, aceasta trebuie s fie cuprins intre 5-7 cm la soiurile de tip
oriental i de 100 cm, la cele de tip Kentucky; forma fiind dat de raportul diametral;
culoarea foilor indic gradul de maturare la recoltare i modul de parcurgere a fazelor
procesului tehnologic la dospire-uscare. Tonalitatea, intensitatea i uniformitatea culorii
sunt in corelaie cu unele insuiri de calitate;
nervurile foilor (principale i secundare), pot fi in proporie mai mic la cele de tip
oriental (14-18%), ajungand la cele cu foaie mare pan la 30%. Cu cat nervaia este
mai puin grosier cu atat calitatea tutunului este mai bun;
greutatea foilor este diferit in funcie de mrime, soi/etaj i condiii de cultur;
greutatea pe unitatea de suprafa, este un indice care variaz intre 37-83g/m2;
6

 consistena foilor este dependent de compoziia chimic i constituia celulelor. Un

esut consistent este mai aromat, iar cele cu consisten slab, au gust i arom slab;
rezistena i elasticitatea influeneaz integritatea foilor;
nsuirile higroscopice asigur absorbia i reinerea umiditii;
combustibilitatea este mai redus la tutunurile orientale i de tip Burley, mai ridicat
la cele de tip semioriental, Virginia i mare consum, ea este aceea care pune in
eviden aroma i gustul. Combustia se poate aprecia prin determinarea
randamentului la ardere (in %), i se determin dup formula:
R= 100 (1-g1/g)
unde:
g = cantitatea de substan organic a tutunului,
g1 = cantitatea de substan organic incomplet ars din scrum, cenua putand avea
culoarea alb (in cazul arderii complete) sau mai neagr (in cazul arderii complete) (MUSTE
2008).
Sortarea i alegerea tutunului pe clase
Sortarea tutunului uscat nefermentat se face pe clase, dup caracteristicile morfologice i
insuirile fizice ale foilor, inand seam de foi i de destinaia tutunului in fabricaie.
Clasarea tutunului nefermentat pentru igarete.
Sortarea i clasarea se fac dup urmtoarele caracteristici ale foilor uscate: culoare, mrime,
grad de integritate, calitatea esutului (consisten, elasticitate, rezisten etc.), etaj,
deteriorri mecanice, pete i vtmri provocate de boli i duntori, corpuri strine, miros
strin, uniformitatea alegerii din teanc i stare de umiditate.
Culorile de baz pentru diferite clase sunt urmtoarele:
tutunul galben este caracteristic pentru clasele superior i I. Delimitarea intre ele este
determinat de mrime, consisten, etajul foilor i nuana culorii;
tutunul rou de diferite nuane, inclusiv rou inchis este characteristic pentru clasa II;
tutunul brun este caracteristic pentru clasa III, unde se admit i culori castanii i verzui.
Pentru clasa IV se admit tutunurile de toate culorile, inclusiv cele deschise la culoare,
dar care au insuiri fizice inferioare (rupturi, pete etc.).
Calitatea fumativ a tutunului
Calitatea tutunului este foarte complex. Cele trei aspecte, tehnologic, chimic i fumativ
au caracteristici proprii. Astfel, calitatea tehnologic se determin prin metode fizice care
apreciaz calitatea subiectiv i indirect. Calitatea chimic se apreciaz prin metode obiective
dar indirect.
Calitatea fumativ este apreciat subiectiv dar direct.
Fizic i chimic calitatea se determin indirect prin corelaiile dintre insuirile fizice i respectiv
chimice pe de o parte i cele fumative pe de alt parte. Desigur c toate determinrile se fac
pentru a stabili destinaia in fabricaie a tutunului i prin aceasta, satisfacerea fumtorului. In
diferite faze din comer i fabricaie, au prioritate una sau alta din metodele de determinare a
calitii.

Calitatea fumativ este determinat direct prin degustare, prin proba la fumat. Fumtorii cer
ca produsele de fumat s le satisfac gustul, s le plac aroma i s aprecieze aciunea
fiziologic (narcotic) asupra organismului.
Gustul este o insuire complex, format din trie, iuime, moliciune, amreal.
Aciunea nicotinei influeneaz sistemul nervos, iar fumatul propriuzis influeneaz gustul i
aroma, care impreun declaneaz senzatia de plcere, de satisfactie.
Se pot deosebi dou categorii mai importante de fumtori:
- prima categorie cuprinde pe cei care apreciaz la fumat gustul i aroma;
- a doua categorie apreciaz mai mult efectele nicotinei i deci valoarea narcotic a fumatului.
La muli fumtori deosebirea de mai sus nu se poate aplica, fiindc aprecierea calitii se face
dup ambele efecte, in care caz poate predomina cand una cand alta din cele dou influene
asupra fumtorului.
Rezult c este greu s se stabileasc reguli generale pentru aprecierea calitii fumative a
tutunului. La cele de mai sus se mai adaug i faptul c punctele de vedere individuale in
aprecierea aromei i gustului sunt subiective, variaz foarte mult i mai sunt i schimbtoare.
Cand se vorbete de calitatea tutunului, trebuie subliniat c gustul fumtorului se schimb
adesea. De multe ori, moda joac un rol important in acest domeniu. Astfel, fumtorii trec
adesea de la un produs de fumat de o calitate, la altul de alt calitate, din motive diferite:
economice (preurile), fiziologice etc.
Gustul i preferina fumtorului ar putea fi mai obiectiv cunoscute, cand produse de caliti
diferite, ar fi oferite la acelai pre i in aceleai condiii tehnice (de fabricaie, ambalaj etc.).
Moda fumatului i deci gustul fumtorului mai poate fi schimbat i prin reclam i propagand.
Un exemplu in mas, in aceast privin, l-au dat fumtorii din S.U.A. Inainte in S.U.A. se
fumau cu precdere igarete din tutunuri orientale. Cand ins s-a fcut propagand prin pres
c este o datorie naional s se fumeze tutunuri indigene, fumtorii au trecut la igaretele de
tipul Camel i Chesterfield, fabricate din tutunuri de tipul Virginia bright, dei acestea se
deosebeau foarte mult ca gust i arom de tutunurile orientale.
Fapte de acest fel dovedesc cat de puin importante sunt adesea, pentru fumtori, insuirile
de gust i anumit arom ale fumului de tutun, in aprecierea de fond a calitii tutunului.
Marea greutate a determinrii calitii tutunului const in primul rand in lips de precizare a
noiunii, in subtilitatea i subiectivitatea elementelor de arom, gust, trie etc., care compun
aceast calitate. Aceste fine elemente (nuane) nu pot fi msurate. Experii degusttori pot da
un element de obiectivitate medie in aprecierea calitii. O alt dificultate in aprecierea calitii
tutunului const in faptul c nu se poate spune categoric despre un tutun c este bun sau ru,
cci, caracteristicile implicate nu sunt mult diferite una de alta cum ar fi negru de alb, ci trec
printr-o serie de variaii, de la foarte slab pan la foarte intens.
i totui producia, comerul i industria tutunului au absolut nevoie s poat clasifica i
standardiza tutunul pe caliti, pentru a putea da fumtorului produse in serie, fr variaii in
calitate dup Psreanu citat de ANIIA i MARINESCU (1983).

Fiziologia gustului i aromei

Factorii fizico-chimici constitueni ai proprietilor organoleptice sunt:
1) factori de stimulare vizual: culoare, aspect;
2) factori de stimulare tactil: textura, consistena;
3) factori de stimulare receptori chimici, unde se deosebesc:
- sistemul olfactiv, care apreciaz aroma, mirosul;
- sistemul gustativ apreciaz gustul i savoarea;
- sistemul de sensibilitate chimic comun, care d senzaie de iritare sau agresivitate.
Aceti trei receptori chimici: olfactiv-arom, gustativi-gust, sensibilitate-iritare, acioneaz in
general simultan, de aceea este destul de dificil de a delimita reacia fiecruia.
Cei trei receptori chimici sunt foarte importani pentru calitatea tutunului.
Senzaia i stimulii gustativi sunt date de receptorii papilelor de pe limb i permit
deosebirea a patru caliti (insuiri) senzoriale pentru gust, savoare: 1) dulce; 2) acid; 3)
amar; 4) srat. Aceste patru caliti (insuiri, senzaii) sunt percepute la concentraii care pot fi
dozate de chimia clasic.
Un degusttor antrenat va putea distinge totdeauna cele 4 insuiri de baz.
Privitor la stimulii celor 4 caliti, sunt de constatat urmtoarele:
- zaharidele, unii corpi din seria aromat i unele sruri care sunt dulci;
- nu toi acizii au gust acid (acru), cci unii sunt amari, alii au gust dulce.
- pentru substanele amare nu au putut fi puse in eviden nici o structur pan acum.
- nu toate srurile au gust de srat, dar toate substanele cu gust srat sunt sruri.
Senzaia i stimulii olfactivi dau aroma, mirosul.
Acest grup de componeni este cel mai important dar i cel mai complex din cei trei factori
care dau flavoarea (savoarea). Receptorii care se gsesc in fosele nazale sunt mult mai
discriminatorii decat papilele limbii. Concentraiile limit de la care aromele pot fi percepute
pot fi foarte slabe (mici). Aceste concentraii nu pot fi puse in eviden prin analiza chimic
clasic i uneori nici prin analiza cromatografic in faza gazoas.
Intr-un amestec, diferitele substane odorante dau natere la arome complete, in care se pot
uneori discerne elementele componente, dar cel mai adesea nu se pot separa. De aici rezult
dificultatea unei analize senzoriale a stimulilor olfactivi. Exist un numr aproape infinit de
arome-mirosuri, detectabile de om, care ar cere un vocabular de prea muli termeni, iar
nuanele ar fi greu de deosebit.
Senzaiile i stimulii simului chimic comun se refer la impresiile senzoriale cum ar fi:
picant, astringent, pictor, percepute fie in gur, fie in nas, fie chiar de ochi (prin lcrimare).

Particulariti ale degustrii tutunului.

Insuirile fiziologice menionate mai inainte sunt aplicabile la toate produsele de gustat,
examinat, i stau la baza lucrrilor de oenologie, parfumerie i industrie alimentar. In cele ce
urmeaz se menioneaz cateva particulariti proprii fumului de tutun.
1) Senzaiile tactile ale fumului sunt neglijabile, dar cele ale tutunului, deci ale produsului de
fumat sunt importante cum ar fi: atingerea igaretei sau a tutunului pentru pip, contactul cu
buzele etc.
2) In ce privete savoarea (gustul) se menioneaz c gustul srat nu apare la tutun, dar pot
exista cele trei gusturi fundamentale: amar, acid, dulce. Gustul amar poate fi i intens, dar
gustul acid i gustul dulce sunt totdeauna slabe la tutun, dac se compar cu cele de la
alimente sau buturi. In general savoarea fumului de tutun este mult mai fin, mai discret,
mai slab decat aceea a unui aliment sau a unei buturi. In general, savoarea fumului de
tutun este mult mai fin, mai discret, mai slab decat aceea a unui aliment.
3) Aromele sunt percepute pe cale nazal i faringian diferit de gust. Senzaia de iritare a
mucoaselor nazale se produce mai accentuat cand fumul este aspirat prin nas (vechile
tobaccos), dar iritarea este mult mai atenuat sau chiar eliminat uneori cand se expir prin
nas, fumul ce a fost aspirat prin gur.
Probabil c se produc unele reacii fizico-chimice in timpul cand fumul de tutun st in gur.
Fumul de tutun este albstrui in curentul secundar, care nu trece prin cavitatea bucal, dar
fumul din curentul principal, dup ce se ine in gur devine de culoare gri.
4) Fumul, care este vectorul simulator, nu este in intregime determinat de compoziia
tutunului. Vinul i alimentele sunt consumate ca atare, in timp ce tutunul se folosete i se
apreciaz prin fumul pe care il d.
Percepiile chimice date de fum pot fi puternice, agresive i in acest caz pot masca parial sau
total percepiile gustative (gustul) i olfactive (aroma). Aceast agresivitate (iuime) este
adesea interpretat ca fora, tria produsului.
Higrometria fumului joac un rol foarte important, dar ea nu poate explica totul.
In rezumat, caracterele specifice ale fumului de tutun sunt:

higrometrice.

10