Sunteți pe pagina 1din 72

LOUIS BRAILLE - Inventatorul alfabetului orbilor 1809-1852

Cuvant INTRODUCTIV
Aceasta lucrare nu este o viata romantata, ci un studiu istoric si critic. Socotim necesar
sa facem aceasta precizare, intr-o epoca in care ziaristii si cineastii nu urmaresc decat sa
impresioneze si sa distreze adesea in dauna adevarului. Inventatorul sistemului universal al
scrisului pentru orbi era el insusi orb. Personalitatea sa este cu atat mai amenintata sa fie
oarecum deformata, cu cat a avut o viata din cele mai modeste, iar orbirea constituie din
totdeauna pentru cei care vad, un obiect de emotie si de mister, cu alte cuvinte, un obiect de
curiozitate1. (1Printre speculatiile privitoare la simpatia pe care o inspira orbirea semnalam
cartea americanului J. Alvin Kugelmas, aparuta recent sub titlul: Prima istorie completa despre
omul care a deschis portile invataturii pentru orbii din toata lumea, New York 1951, Iulian
Messner.Fruct al unei imaginatii neinfranate, conglomerat de erori, nascociri, anacronisme si
lucruri da necrezut, aceasta carte n-are nici cel putin meritul de a fi realizat o ambianta
verosimila. Este cu totul regretabil ca unele periodice frantuzesti au gasit cu cale sa ne reveleze
un Braille Made in Hollywood, in vreme ce adevarul simplu, el insusi indeajuns de
emotionant, le era atat de aproape.)
In 1909, Pierre Vitley declara: Prin faptele care o alcatuiesc, viata lui Braille, prezinta
putin interes; nu este decat o existenta obscura2. (2 Dare de seama asupra sarbatoririi
Centenarului lui Louis Braille, Paris, 1909, p. 8.)
Modesta poate; obscura nu. Viata lui Braille nu este lipsita de interes decat daca o
privim in afara mediului in care s-a desfasurat. Reincadrata in acest mediu, ne dam de indata
seama ca ea este o emanatie a lui. Iata de ce acest volum reprezinta, in acelasi timp, o
contributie la istoria Institutului national al tinerilor orbi din Paris, care a fost o adevarata a
doua patrie pentru Louis Braille, precum si un studiu asupra psihologiei micii falange care a
luptat acolo pentru a invinge obstacolele care i se ridicau in cale. Doua izvoare de documentare
ne-au fost indeosebi pretioase: Biblioteca Valentin Hauy si Muzeul Valentin Hauy (M.V.H.).
Aceste doua sectii ale Asociatiei Valentin Hauy pentru binele orbilor poseda in colectiile lor tot
ceea ce s-a scris si s-a realizat pentru si de catre orbi. Sa ne fie ingaduit sa aducem omagiul
nostru public pentru, spiritul de prevedere al fondatorilor ei: Maurice de la Sizeranne si Edgard
Guillbeau. Vrem de asemenea sa multumim domnului primar din Coupvray si tuturor acelora
care, din Franta si din strainatate, au binevoit sa ne raspunda la cererile de informare.
P. H.
CAPITOLUL I
ANII COPILARIEI
Louis Braille, caruia orbii din lumea intreaga ii datoreaza alfabetul, a vazut lumina zilei la
Coupvray (departamentul Seine-et-Marne) la 4 ianuarie 1809 si tot aici, in cimitirul din
Coupvray i-a fost inhumat trupul, patruzeci si trei de ani mai tarziu.

Dupa cat se pare, Braille a ramas pentru totdeauna adanc legat de satul sau natal. Daca
Institutul tinerilor orbi din Paris, in care a trait o viata de internat, incepand din 1819, i-a fost ca
o a doua patrie, in schimb la Coupvray isi petrecea toate vacantele si tot aici a locuit in mai multe
randuri, ori de cate ori boala il silea la cate un concediu mai indelungat3. In testamentul pe care
l-a dictat cu unsprezece zile inainte de moarte4 e drept, nu-si exprima dorinta ca ramasitele
pamantesti sa-i fie transportate in satul natal, dar nici nu cere sa ramana la Paris, aproape de
prietenii sai, care ar fi dorit toarte mult acest lucru 5. (3 Se pare ca Braille a calatorit destul de
putin. Christopher Morley (The Saturday Review of Literature, jan, 11 th, 1930) vorbeste de un
popas facut in Auvergne, despre care nu am gasit insa nici o urma. Pignier (Nota biografica
despre trei profesori, fosti elevi ai Institutului tinerilor orbi, p. 23) spune doar ca Braille si-a
intrerupt cursurile pentru a se duce la familia sa sau pentru a cauta distractii in calatorii.). (4
Despre acest testament, a se vedea mai departe, cap. V.). (5 Cf. Hippolyte Coltat, Nota
biografica despre L.Braille (Inaugurarea bustului sau, la 25 mai 1853), p. 25 si 26.).
Am ii fost bucurosi sa putem evoca locurile pe care Braille, copil adoptiv al Parisului, nu
le-a uitat niciodata. Acest lucru nu este insa usor, dupa un veac si jumatate. Casa in care s-a
nascut se mai afla inca in picioare, dar are astazi un aer vetust; a mai suferit si cateva
transformari, incat nu mai exista nici urma din atelierul lui Braille, tatal. De altfel proprietatea nu
mai apartine de mult familiei si nimic nu mai aminteste despre acela pe care orbii din lumea
intreaga il venereaza.
Se pare insa ca Coupvray, comuna apartinand cantonului Lagny si a arondismentului
Meaux, situata intre aceste doua orase, la 7 km de prima, la 10 km de-a doua si la vreo 8 leghe la
rasarit de Paris, a pierdut simtitor din importanta pe care a avut-o la inceputul veacului al XIXlea. Pe atunci era un mic centru rural, destul de activ, la marginea Brie-ului, unul din cele doua
granare ale Parisului. Avea un post de medic si unul de farmacist, actualmente transferate la
Erbly, alta data pendinte de Coupvray; dezvoltarea acestei localitati n-are alta explicatie decat
construirea caii ferate. Acum o suta cinci zeci de ani, pe coastele dealurilor din Coupvray se mai
cultiva vita de vie. Unul din cei doi martori care au semnat in registrul de stare civila declaratia
de nastere a micului Braille, era chiar viticultor. Judecind dupa profesiunile care figureaza in
actele timpului, Coupvray, intrunea, prin anul 1810, toate breslele de meserii legate indeobste de
practicarea agriculturii: rotar, potcovar, curelar etc.
Sub primul imperiu6, curelarul satului era Simon-Rene Braille, nascut la Coupvray, la 6
septembrie 1764. Dupa cat se pare, tatal sau nu era bastinas, ci numai se casatorise acolo. El
insusi, la 5 noiembrie 1792, a luat in casatorie pe Monique Baron cu cinci ani mai tanara decat
el, originara tot din Coupvray. Ea ii darui patru copii: in septembrie 1793, pe CatherineJosephine; in martie 1795, pe Louis Simon; in ianuarie 1798, pe Marie-Celine si abia unsprezece
ani mai tarziu pe Louis. Daca afirmatiile lui Hippolyte Coltat, care a fost prieten bun cu Louis
Braille si caruia ne-am adresat adeseori, au o alta insemnatate decat obisnuitele inflorituri
retorice, mezinul venit cam tarziu, a fost copilul preferat iar tatal sau il socotea ca o
consolare, un sprijin, un tovaras al batranetilor sale7. (6 E vorba de imperiul lui Napoleon I
Bonaparte (18041814) N. T.). (7 Coltat, op. cit., p. 14.).
Un accident, stupid ca toate accidentele, deznadajduitor pentru toti cei din jurul lui, dar
providential pentru orbi, hotari altfel8. (8 Caracterul providential al accidentului i-a inspirat
poetului Firmin Le Gisevel sonetul intitulat Cosorasul.)

In cursul anului 1812 nu cunoastem data cu mai multa precizie Louis, care pe
atunci avea trei ani, se juca in atelierul curelarului. Vrand sa-si imite tatal, apuca un cosoras, de
care acesta se servea pentru taiatul pielei, si, incercand sa faca la fel, slabut si neindemanatic, taia
o cureluse. Dar pielea este tare si elastica. Sa fi sarit oare o bucatica de piele in ochiul copilasului
sau cosorasul sa fi alunecat piezis dupa cum ne informeaza Coltat sau ceea ce se intampla
adeseori cand tai o simpla sfoara sa-i fi intrat in ochi un capat al uneltei, in momentul in care
curelusa intinsa a cedat apasarii? Nu putem sti. Cine ar fi putut banui atunci ca intr-o buna zi
aceste mici amanunte vor interesa curiozitatea plina de emotie a unui biograf preocupat de
adevar? Nu stim nici cum a evoluat boala si nici cat timp micul Louis s-a mai bucurat de lumina.
De buna seama, ne aflam aici in prezenta unuia din numeroasele cazuri de oftalmie prin simpatie.
Daca nu se practica la timp enucleatia ochiului atins, celalalt se infecteaza in curand, microbul
propagandu-se de-a lungul cailor nervoase si dupa un rastimp, mai mult sau mai putin lung, se
produce orbirea.
In ciuda faptului ca in sat se afla un medic si un farmacist si cu toate ingrijirile atente care
i s-ar fi dat dupa informatiile pe care le avem9, tanarul Braille avea sa se scufunde in curand
in bezna. Fara indoiala ca asa cum se intampla de obicei cand orbirea se produce inainte de
varsta de 67 ani el n-a pastrat nici o imagine vizuala precisa, nici cel putin chipul mamei
sale sau amintirea locurilor unde si-a petrecut copilaria. Peste putin timp de buna seama ca si
figura lui si-a pierdut specificul supletei si mobilitatii expresiei, care la copii nu sunt decat
efectul firesc al imitatiei spontane. Ceea ce ne spune Pignier10 care l-a cunoscut la varsta de 12
ani, ne face sa ne inchipuim ca expresia figurii lui de atunci se apropia de aceea care se observa
la cei mai multi orbi din nastere. Cand intra in casa, scrie Pignier, se putea observa la el o
oarecare gravitate copilaroasa, care se potrivea cu finetea trasaturilor, cu aerul spiritual si bland
al chipului sau. Pe masura ce crestea si pana la sfarsitul vietii, el pastra aceeasi expresie de
finete, de seninatate si de blandete binevoitoare, dar, atunci cand vorbea, chipul i se insufletea
adesea, capatand uneori un aer de vioiciune, intotdeauna spirituala, care contrasta cu
calmul obisnuit al figurii sale. Iar Coltat ne spune11 ca Braille isi tinea capul usor inainte: alta
consecinta a unei orbiri contractata de timpuriu, care, daca nu se ia seama la timp, isi imprima
pecetea asupra intregii personalitati. (9 N-ara gasit bineinteles nici o dovada referitoare la
vigilenta celor din jurul copilului in ce priveste promptitudinea ingrijirilor care i s-au dat. Dar
daca ceea ce ne spune Coltat (op. cit., p. 14) despre solicitudinea tatalui pentru ultimul sau nascut
este adevarat, avem tot dreptul sa credem ca s-a facut totul pentru a se salva vederea copilului.).
(10 Pignier, Nota biografica, p. 9.). (11 Coltat, op. cit., p. 22.)
Istoria nu ne dezvaluie cum a devenit copilul constient de infirmitatea lui. Dar din tot
ceea ce stim, putem deduce ca descoperirea s-a produs fara soc, fara suferinta, cum se intampla
totdeauna la aceasta varsta cand orbirea se accepta ca orice particularitate fizica, normala sau
anormala: o statura inalta, par blond, ochi albastri. Braille a ajuns el oare cu timpul sa-si
considere infirmitatea mai de graba ca o bine-cuvantare? Coltat, evocand lovitura soartei care
facu din Braille un orb, exclama, cu prilejul ceremoniei de inaugurare a bustului prietenului sau:
Asa a fost sa fie: destinul lui a trebuit sa se schimbe cu desavarsire, facandu-l sa renasca la alta
viata. Din bezna nestiintei, din indiferenta adanca si funesta, care sunt prea adesea, tristul apanaj
al locuitorilor de la tara, el trece la o viata activa si intelectuala, se adapa din luminile marii
cetati. Aici sufletul lui se va aprinde la flacara stiintei, a virtutilor sociale, morale si religioase,
facandu-l sa se devoteze fericirii acelei categorii demne de interes, in care va intra si el. Orbire!

poti fi oare socotita nenorocire cand produci astfel de rezultate?12 Dar Coltat, el insusi orb, isi
exprima fara indoiala propriul sau sentiment, izvorat din cautarea unei compensatii pentru
inferioritatea lui fizica. Nimic nu ne autoriza sa credem ca modestul si blandul Braille ar fi
incercat vreodata acest sentiment sau ca si-ar fi facut un punct de orgoliu din infirmitatea sa, din
rangul la care ea l-a ridicat si din binele pe care i l-a ingaduit sa-l faca. (12 Coltat, op. cit., p.
14.).
Fireste, este foarte probabil ca mai tarziu parintii, lui Braille sa fi aflat o mangaiere in
nenorocirea lor, in urma succeselor scolare ale copilului si in ridicarea lui sociala de mai tarziu.
Cat de grele trebuie sa fi fost primele clipe cand au aflat ca nenorocirea fiului lor este fara leac!
Totusi Simon Braille si sotia sa nu s-au lasat coplesiti de durere. Printr-o intuitie fericita pe care
din pacate nu o impartasesc intotdeauna toti parintii copiilor orbi, ei au stiut sa duca la bun sfarsit
inceputurile educatiei micului orb. Se stie ca acesta a urmat scoala din satul lui natal. Este foarte
probabil sa nu fi retinut aci decat unele cunostinte verbale si formale, conforme cu pedagogia
timpului; a castigat insa in schimb o bogata experienta pe care un tanar orb o poate dobandi prin
contactul zilnic cu cei de varsta lui, care au vedere. Mai stim de asemenea ca acasa indeletnicirea
lui era sa confectioneze ciucuri pentru hamuri. Treaba nu prea grea, care i-a fost de mare folos
pentru ca, intre altele, i-a dezvoltat si indemanarea. Totusi, ar fi putut sa-l ameninte o primejdie:
prezenta celor doua surori mai mari. Sora cea mare pentru un copil orb poate fi tot ce e mai
bine, sau mai rau. Tot ce e mai bine daca ea se margineste la interventii discrete, masurate, in
stare sa compenseze egoismul si nevoia de libertate a copiilor din preajma lui, care-l lasa repede
prada singuratatii pe micul infirm inoportun. Tot ce e mai rau, daca solicitudinea se transforma in
protectie excesiva, iar daca la aceasta se mai adauga si afectivitatea, deficientul ajunge obiectul
unui devotament bolnavicios. Astfel se intampla adeseori cu fetele care nu vor sa se marite,
crezand ca datoria lor este sa se ocupe toata viata, in chip de mama, de bietul lor frate sau de
nenorocita lor surioara. Dupa cat se pare, Louis Braille n-a fost niciodata obiectul unei
abnegatii de felul acesta.
Infirmitatea sa n-a schimbat intru nimic ritmul normal al evenimentelor produse in
familie, de vreme ce surorile sale si una si alta s-au casatorit la varsta de 20 ani. Cea mai
mare in 1813, adica in anul care a urmat dupa accidentul fratiorului, iar cea de-a doua in 1819,
patru luni dupa plecarea la internat a micului orb.
Perspectiva acestei casatorii sa fi fost cauza care a determinat in cele din urma familia
Braille sa se desparta de un copil care le era cu atat mai scump, cu cat fusese lovit atat de crunt?
Se prea poate. In tot cazul sosise timpul sa se ia o hotarare serioasa. Intr-un mediu in care cititul
si scrisul erau cunoscute lucruri nu prea obisnuite pe atunci unde fratii mai mari invatasera
la scoala si generatii dupa generatii si-au castigat painea cu sudoarea fruntii, nu se putea ca
ultimul nascut sa ramana fara cultura si fara meserie, sa fie condamnat la o viata inactiva, sa
ajunga la deznadejde, la pomana altora, la decadere.
In 1815 Louis Braille era pe atunci de 6 ani scoala intemeiata de Valentin Hauy in
1784, avand un caracter particular si etatizata sapte ani mai tarziu13, isi recapata independenta si
este despartita de Ospiciul Quinze-Vingts14 unde o surghiunise cu o trasatura de condei
Primul-consul Bonaparte (1800) condamnand astfel la pieire15 o institutie de educatie si de
redresare prin munca. Cu un an mai tarziu, la 10 februarie 1816, scoala renascuta se instala in
vechiul seminar Saint-Firmin, din strada Saint-Victor intre Cartierul latin si Gradina Botanica.

(13 Decretele Constituantei din 21 iulie si 28 septembrie 1791.). (14 Spitalul national al celor
Cincisprezece-Douazeci, institutie intemeiata de regele Ludovic cel Sfant in 1260 pentru
ajutorarea unei confrerii de orbi saraci N. T.). (15 Hotarari date in 4 nivose si 23 ventose,
anul IX (A patra si a sasea luna a calendarului republican) N. T.).
Cand ne gandim ca in mediul rural, nu de mult, putine familii stiau ca orbii pot ii instruiti
cei mai multi erau tinuti acasa ajungand pana la batranete e locul sa ne intrebam prin ce
minune cei din preajma tanarului Braille au aflat despre exisenta si adresa Institutului regal al
tinerilor orbi din Paris. In aceasta chestiune, din lipsa de documentare16, santem redusi la
presupuneri. Tatal lui Braille sau alta persoana cu carte din sat sau de prin imprejurimi sa-si fi
reamintit oare de articole publicate cu patruzeci de ani in urma17 despre primele rezultate
obtinute de Hauy? Vreun pasionat de istorie din regiune pe care l-a interesat micul orb sa fi avut
in biblioteca faimoasele Memorii secrete ale lui Bachaumont, in care se relateaza felul cum
marele filantrop a prezentat regelui pe primii sai elevi in 1786, cu prilejul serbarii de craciun de
la Versailles si alte fapte in legatura cu viata scolii? Ecoul manifestatiilor revolutionare la care
fondatorul facu sa participe si elevii sai ajunsese pana la Coupvray? Fusese oare adus de vreun
iacobin? Un articol din CONSTITUTIONALUL sau dintr-un alt ziar din acea epoca sa fi
informat vreun abonat din localitate despre reorganizarea Institutului orbilor? Sau mai simplu: sa
fi existat in Institut sau la Quinze-Vingts vreun pensionar originar din regiunea Meaux? S-ar mai
putea presupune ca primarul mergand la subprefectura sa fi vorbit despre micul infirm si sa fi
aflat printr-o circulara administrativa conditiile de admitere la scoala din strada Saint-Victor. Tot
atatea ipoteze care se pot formula, fara insa a avea mijloace de a alege una dintre ele18. (16 In
cursul acestei lucrari vom avea adeseori prilejul de a ne exprima parerea de rau pentru
distrugerea arhivelor Institutului National, cand au disparut si dosarele elevului si profesorului L.
Braille. Dosarul profesorului mai exista, probabil, inca in 1887, cand s-a inaugurat monumentul
la Coupvray, de vreme ce directorul, la discursul sau, a facut aluzie la el (cf. brosura consacrata
acelei inaugurari,op. cit., p. 15). (17 Despre aceste documente si cele citate mai departe, a se
vedea referintele (cap. II, p. 28)). (18 Despre aceste manifestatii a se vedea mai departe, cap. II,
p. 28.).
Ceea ce stim de la Pignier19 este ca Braille tatal a scris in mai multe randuri directorului
Institutului regal pentru a se informa ce anume se facea in acel institut si daca putea fi sigur ca
va fi in folosul (sic) copilului. Numai dupa toate acestea si dupa multe sovaieli (sic) se hotari
sa faca demersurile pentru inscriere. Astfel, in ziua de 16 ianuarie 1819, Louis Braille a fost
admis elev al Institutului regal unde intra la 15 februarie urmator, pentru propria sa ridicare si
pentru cel mai mare bine ce se putea face orbilor, carora in curand avea sa le deschida calea spre
cultura. (19 Pignier, Nota biografica, pp. 89.).
CAPITOLUL II
ELEVUL SI PROFESORUL
Cum urma sa fie oare cadrul acestei vieti noi despre care vorbeste Coltat si in care
tocmai intrase Louis Braille?

Casa in care a trait de la 1819 pana la 1843 nu mai exista astazi. Ea ocupa atunci terenul
de la nr. 68 din vechea strada Saint-Victor, exact la inaltimea portii cu acelasi nume, care a fost
daramata in 1684(20). Ceva mai inainte de 1860, o data cu taierea strazii des Ecoles si
amenajarea raspantiei Jussieu-Cardinal-Lemoine, au fost daramate si vechile cladiri care formau
fatada Institutului (PI. I A), reducandu-se astfel mai mult de jumatate din suprafata proprietatii.
Ceea ce a ramas a fost atribuit Domeniilor cu decretul din 28 ianuarie 1860 si deveni antrepozitul Oficiului de licitatie publica a mobilelor apar-tinand statului. Prin actul din 21 iunie
1921, imobilul a fost pus la dispozitia administratiei P.T.T. care, dupa ce a procedat la daramarea
celor doua etaje superioare, mult prea ruinate, instala, in ceea ce mai ramasese, un depozit de
materiale. In sfarsit in 1935, ultimele vestigii care adapostisera candva Institutul regal al tinerilor
orbi, au fost date prada tarnacoapelor si cazmalelor manuite de daramatori, iar in locul lor fu
construit imobilul de astazi, ocupat de oficiul postal nr. 28, colt cu strazile Rue des Ecoles si
Cardinal-Lemoine. Daca ar fi ca o placa comemorativa sa insemneze locul unde a fost conceput
alfabetul orbilor, ea ar trebui pusa aici. (20 In legatura cu strada Porto Saint-Victor, cf. Felix
Lazare, Dictionar administrativ si istoric al strazilor din Paris.).
De altfel locul este bogat in amintiri. Pe aici trecea braul de metereze, care odinioara, pe
vremea lui Filip August, inconjura Parisul. Spate in spate cu poarta Saint-Victor, una din
portile acestei barieri, se afla in secolul al XIII-lea, datand inca din 1247, Colegiul Les Bons
Enjants21 (Copiii cei buni), colegiu care mai era si denumit al Elevilor saraci. Aceasta
denumire dovedeste cu prisosinta ce reputatie avea localul situat intr-un cartier afundat si umed
La 6 martie 1624, St. Vincent de Paul si discipolul sau Portail, ocupara aceasta cladire22, pusa la
dispozitia lor de catre cardinalul Gondi, prim arhiepiscop al Parisului. Aici a fost intemeiata
Congregatia preotilor misiunii, la 27 aprilie 1625, si tot aici, in cursul sederii sale la Bons
Enfants, St. Vincent de Paul a cunoscut-o pe Louise de Marillac, intemeietoarea Ordinului
Filles de la Charite (Fiicele caritatii) al carui sediu se afla nu departe de acolo, in strada Fosses
Saint-Victor. (21 Despre Colegiul Les Bons Enfants cf. Dulaure, Ist. Parisului, t. I, p. 352;
Lebeuf, Ist. Orasului si a eparhiei Parisului, completat de Bournan, 1890, t. I, p. 346; P.
Schoenh e r, Ist. seminarului Saint-Nicalas du Chardonnet, t. I, Paris, 1909, cap. II, p. 96.). (22
Despre St. Vincent de Paul si Les Bons Enfants cf. Coste, Monsieur Vincent, t. I, cap. IX, p.
172 si urm. Si Schoenher, op. cit., t. I, p. 96 si urm.).
Dupa un an de la instalare, St. Vincent de Paul a reconstruit cladirea, el insa n-a locuit in
strada Saint-Victor decat pana la 1632, cand a fost chemat sa conduca manastirea Saint-Lazareles-Paris, la miaza-noapte de capitala, mai tarziu inchisoare de femei. Amintirea sa insa a ramas
nestearsa. Prin actul din 19 mai 1707, cardinalul de Noailles, arhiepiscop al Parisului, instala la
Bons Enfants un seminar, denumit Saint-Firmin, si unde, pana la Revolutie, chiar lazaristii
pregateau preoti pentru eparhia Parisului. Lazaristii au fost aceia care la nord-vest de aceasta
proprietate au ridicat intre anii 1778-si 1783 o noua cladire. Aceasta a servit mai tarziu, in 1792,
dupa data de 10 august, ca inchisoare pentru (P. 12) clerici cunoscuti ca refractari Revolutiei.. In
1794 s-a instalat aici o sectie de sans culottes; in 1795 s-a infiintat o scoala pentru coristi; in
1797 a servit pentru plata unor datorii pe care statul le contractase fata de unul din furnizorii sai.
Apoi cladirea a trecut in folosinta domnului Huin care o-inchiria pentru suma de 7 500 fr pe an,
cu fagaduiala de a o vinde Institutului regal al tinerilor orbi (Contract din 4 septembrie 1815,
semnat conform autorizatiei ministeriale din 24 august). Abia in 1818 Institutul deveni
proprietar, achizitionand in acelasi timp si cladirea noua.
Acesta era trecutul lacasului unde urma sa patrunda Braille. Dintre toate amintirile, aceea
lasata de St. Vincent de Paul avea sa dainuiasca in scoala. Cand in 1818 a fost instalata o capela

la parterul cladirii celei noi, ea a fost data in paza unui preot din ordinul sau. In fata amvonului
era asezat un tablou care infatisa o scena din viata lui St. Vincent de Paul23. Cand la 24
decembrie 1843 abatele Dupanloup, care pe atunci conducea seminarul Saint-Nicolas du
Chardonnet, veni sa binecuvanteze capela institutiei celei noi din bulevardul Invalizilor,
ceremonia s-a tinut sub patronajul lui St. Vincent de Paul. De atunci, in fiecare an, in luna iulie,
se slujeste o liturghie in cinstea aceluia care deveni patronul scolii, in amintirea timpului petrecut
la Bons Enfants. (23 Dr. Guillie, Raport despre starea Institutului regat al tinerilor orbi (1818
1819), Paris, 1820, p. 11.).
Dar pana atunci se impune o intrebare chiar de pe acum in legatura tocmai cu durata
scurta a acestei vieti. Dupa cum se stie, Braille a murit de ftizie la varsta de 43 de ani. N-avea
decat 26 de ani, cand s-au facut simtite primele manifestari ale boalei. Era oare purtator al
germenului cumplit cand a sosit in strada Saint-Victor sau a contractat boala mai tarziu? Iata o
problema greu de dezlegat. N-am putea spune daca tuberculoza a bantuit in familia curelarului
din Coupvray. Acesta a murit in 1831, la varsta de 67 de ani. Sotia lui avea 82 de ani impliniti;
iar fiul lor mai mare 57, in 1852, cand a decedat Louis. Din cercetarea actelor de stare civila nu
reiese ca familia Braille sa fi pierdut vreun copil de mic. Portretul micului Braille pe care ni l-a
lasat Pignier, nu dovedeste intru nimic ca ar putea fi vorba de un copil suferind.
Oricum, fie ca Braille a fost sau nu atins de nemiloasa boala la intrarea sa la Institut, un
lucru este sigur: vechimea si insalubritatea incaperilor, promiscuitatea in care a trait alaturi de
copii cu o sanatate suspecta24, efortul prea mare ce se cerea elevilor si pe care acestia si-l
impuneau pentru a reusi, pentru a izbuti sa-si domine infirmitatea, toate aceste conditii care au
favorizat dezvoltarea tuberculozei, erau adunate laolalta in vechiul seminar, socotit destul de bun
pentru a adaposti pe orbi. Ceea ce a facut sa se dea preferinta cladirii Saint-Firmin, fata de altele
(bunaoara hotel de Lorges din strada Sevre) pare sa fi fost grija deosebita pentru separarea
completa a celor doua sexe25. Daca curelarul din Coupvray sau vreunul din mandatarii sai au
vizitat cumva localul, sunt lesne de inteles sovaielile sale dupa cum ne lasa sa intelegem
Pignier26 inainte de a-si trimite copilul aici. Nu numai ca cea mai mare parte a cladirilor era
veche % din suprafata construita avea cel putin 200 ani dar pe deasupra nici nu erau destul
de incapatoare. Situatia deveni atat de intolerabila incat, in 1819, institutul a fost nevoit sa
inchirieze etajul 2 si 3 al unei case invecinate, facand parte din vechiul colegiu CardinalLemoine, pentru a se putea instala preotul, biblioteca, imprimeria si clasele de instrumente de
suflat27. Constructia fusese ridicata pe un teren mai mic de 24 ari, avand o baza de 776 m2 si
patru etaje28. Vreo suta de tineri orbi, baieti si fete, precum si personalul de serviciu trebuia sa
locuiasca si sa munceasca in acea cladire. Erau aici in afara de incaperile obisnuite la orice
internat, o capela si o sala pentru demonstratii publice, vechea sala de mese a seminarului,
amenajata pentru 400 persoane. Sala de mese a elevilor era o simpla galerie cu cate o scara la
fiecare capat. Atelierul principal, tesatoria, nu era decat o curte acoperita, ceea ce lua lumina
camerelor vecine de la parter. Celelalte sapte ateliere ocupau primul etaj si nu erau separate de
clasele de studiu decat cu o balustrada. Aproape toate camerele se insirau ca vagoanele si
primeau lumina una de la alta. Era si o camera de baie, dar fiecarui elev ii venea randul la baie
numai o data pe luna. Cincisprezece sobe consumau anual 200 steri de lemne pentru incalzirea
intregului local ceea ce nu s-ar putea spune ca era prea mult. Nici cei doi muizi29 de apa de Sena
(372 m3), ce se consumau in medie in fiecare zi pentru toate nevoile, nu se putea numi un lux.
(24 Printre acestia se afla Gabriel Gauthier, cu care Braille s-a imprietenit inca de la venirea sa la

scoala si care a murit destul de tanar (18081853). El s-a remarcat ca profesor de muzica,
conducator al capelei si compozitor.). (25 Cf. regulamentului din 1815, art. 122 si
Guillie, Raportul din 18161817.). (26 Pignier, Nota biografica, p. 8.). (27 D r. Guillie, op.
cit., pp. 14 si 15. Se pare ca aici ar fi locuit Calvin in 1535, intr-una din camerele de la et. 2.). (28
Cu titlu comparativ amintim ca actualul institut ocupa un teren de 11800 m2, si ca suprafata
construita este de 3 400 m2.). (29 Veche masura de capacitate. Muidul parizian avea 18 ani N.
T.).
Pentru a descrie lipsa de confort si insalubritatea acestor incaperi, ar trebui sa citam in
intregime rapoartele medicilor consultanti din ziua de 8 mai 1821(30) si din 4 decembrie
1828(31); amandoi declara ca aceasta casa este situata intr-un cartier de nivel jos cu aer
nesanatos si expus la tot felul de emanatii, mai mult sau mai putin infecte. In primul raport se
spune despre elevi: Ceea ce ne-a izbit mai intai la acesti tineri nefericiti a fost fata lor palida si
aspectul bolnavicios la cei mai multi dintre ei. Unii destul de numerosi vadeau o tendinta
serioasa pentru scrofuloza. Altii aveau ganglioni strangulati. Te cutremuri la gandul ca Braille ar
fi putut sa faca parte dintre acestia. Pentru a intregi tabloul, ar trebui sa mai extragem
dinMonitor, o parte din darea de seama a sedintei tinute la Camera in ziua de 29 februarie 1832.
In raportul Comisiei, care fusese luat in discutie in ziua aceea, se poate citi textual (p. 28): Casa
in care se afla Institutul tinerilor orbi este foarte nesanatoasa. Printre elevi bantuie o mortalitate
destul de ridicata, iar la pagina 45: Nu incape indoiala ca tinerii orbi mor (sic) in casa care le-a
fost harazita si ca viata lor este amenintata32. Ar mai trebui sa redam, in intregime, si
interventia deputatului Meilheurat la sedinta din 14 mai 1838(33). Ne multumim sa reproducem
doar scurta cuvantare pe care Lamartine a improvizat-o in aceeasi zi la tribuna Adunarii si care a
determinat-o sa voteze in sfarsit creditul de 1 600 000 franci reclamati de ministrul de interne,
Montalivet, pentru cumpararea unui teren si construirea unei noi scoli. (30 Pignier, Studiu
istoric nr. 41, p. 265.). (31Ibidem, nr. 42, p. 266.). (32 Moniteur, 1 martie 1832, p. 614, col. I.).
(33 Moniteur, 15 martie 1838, p. 1253.).
Domnitor,
Ieri am vizitat asezamantul tinerilor orbi si va pot declara fara sovaiala ca descrierea
acestei cladiri, facuta de domnul Meilheurat, nu este intru nimic exagerata. Va asigur ca nici o
descriere nu v-ar putea da o imagine despre, aceste incaperi strimte, infecte, intunecoase, despre
coridoarele despartite formand un fel de celule denumite ateliere sau clase; cat despre scarile
intortochiate, roase de carii, multiplicate departe de a fi fost concepute pentru nefericitii care
nu se pot calauzi decat dupa pipait par mai degraba, ingaduiti-mi cuvantul, o sfidare adusa
infirmitatii acestor copii. S-a propus mutarea la Versailles sau la Quinze-Vingts. In cazul cand
Comisia se prezinta si formuleaza o astfel de propunere, o voi combate. Sa unesti un camin de
batrani infirmi cu o scoala de copii ar insemna o primejdie si in acelasi timp o cruzime; cum insa
Comisia nu s-a pronuntat, n-am nimic de spus. Ma voi margini deci domnilor, sa afirm in fata
Camerei ca niciodata mijloacele bugetare nu vor gasi o intrebuintare mai fericita decat aceea de a
da simtul moral unor fapturi pe care natura le-a lipsit de cel mai pretios dintre simturile noastre.
Daca intreaga Camera ar merge la fata locului, ar vota in masa creditul cerut de minister, iar daca
unii din contribuabili, economi din cale afara, v-ar aduce vreo imputare, in schimb
binecuvantarea sutelor de copii redati vietii inteligente si muncii, va risipi orice invinuire34.
(34 Moniteur, 15 mai 1838, p. 1254, col. 2.).

Dupa 15 ani aruncand o privire inapoi s: constatand efectele fericite produse de zece ani
de activitate Intr-un asezamant nou, potrivit cu nevoile tinerilor orbi, Dufau, pe atunci directorul
Institutului dar care indeplinise functia de institutor in tot timpul sederii lui la Saint-Firmin,
aminteste cu emotie: Printre cei din preajma mea se mai afla unii pe care, ascultandu-ma,
gandul ii poarta inapoi in vremea cand Institutul isi avea inca sediul in acel vechi local ce i se
atribuise din nefericire; n-au uitat acele clase, ateliere si dormitoare lipsite de soare, strimte,
umede, unde anumite afectiuni devenisera ca si endemice Ei n-au uitat inca toate mizeriile,
acumulate de-a lungul anilor in casa aceea, sub imperiul unei descurajari fatale impotriva careia
nu ne sileam, poate, indeajuns sa luptam35. (35 Distribuirea premiilor de la 6 august
1853. Palmares, p. 7.).
Nu intelesesem pe atunci ca stiinta academica si competinta profesionala nu sunt singurii
factori ai succesului in viata si ca pastrarea sau chiar si dobandirea unei constitutii fizice robuste
si a unui echilibru nervos perfect trebuie sa faca parte din preocuparile scoalei, tot atat de mult ca
si acordul participiului trecut, reducerea fractiilor la cel mai mic numitor sau regulile de contrapunct, daca nu chiar si mai mult. Starea sanatatii elevilor trebuie sa fi fost foarte rea la SaintFirmin, iar mortalitatea destul de considerabila. Dufau, care a intreprins o cercetare statistica in
aceasta chestiune ajunge la concluzia36 ca de cand Institutul s-a instalat pe bulevardul
Invalizilor, mortalitatea s-a redus la jumatate, la un numar de elevi care aproape s-a dublat. Si
mai trebuie sa tinem seama de faptul ca dintre cei care au sucombat in noul local, unii au petrecut
multi ani in strada Saint-Victor. Braille si prietenul sau Gauthier care l-a urmat in mormant dupa
scurta vreme, au fost, se pare, cele mai de seama victime ale acestui regim inuman. Dar cati altii,
venind sa caute lumina si arme spre a-si cuceri independenta, n-au tacut decat sa-si ruineze
pentru totdeauna sanatatea, care ar ii trebuit sa fie totusi prima conditie pentru a-si atinge
scopul37. (36 Distribuirea premiilor de la 6 august 1853. Palmares, p. 7.). (37 Pignier intareste
parerea noastra. In scrisoarea de dedicatie care precede Studiul sau istoric despre Institutul
tinerilor orbi (Paris, 1860, p. 9), el scrie: Aceste notite m-au facut sa ma gandesc la o mica
lucrare unde sa-mi consemnez amintirile in legatura cu cativa elevi, a caror moarte a indurerat
atat colegii cat si profesorii si in care, datorita purtarii lor exemplare si insusirilor exceptionale,
ne pusesem cele mai mari nadejdi.).
In vremea aceea functiile de administrator, prim institutor si de medic se confundau. In
momentul cand Louis Braille tocmai intra in scoala, doctorul Guillie care prezida destinele
institutiei achizitionase acest local, in scopul de a evita cu orice pret coabitarea tinerilor orbi cu
batranii adapostiti la Quinze-Vingts. El cunostea totusi starea de insalubritate a cladirii, de vreme
ce una din preocuparile lui principale, care de altfel n-a fost niciodata realizata, era sa cumpere o
casa la tara, unde sa-si poata trimite pensionarii, in timpul vacantei, la aer curat. Potrivit
Regulamentului din 10 octombrie 1815, (art. 131 si 135) vacantele incepeau dupa ultima
demonstratie publica din luna august, iar deschiderea anului scolar era fixata luni 1 noiembrie.
Elevii isi petreceau deci la Paris lunile cele mai calde si mai insorite ale anului. Cat despre
vacantele de Craciun si Paste, nici nu se vorbeste. Mai tarziu, se acordau o zi sau doua cu ocazia
sarbatorilor. Dar in timpurile acelea, cand calatoriile erau lungi si costisitoare, putine familii isi
puteau lua copiii acasa pentru o zi sau doua. Dimpotriva, numerosi interni isi petreceau vacanta
de toamna in strada Saint-Victor si aceasta in tot timpul scolaritatii38, neparasindu-si inchisoarea
decat pentru cateva plimbari facute in grup la gradina botanica din apropiere, sau prin periferia
invecinata. Daca din fericire apropierea de Coupvray si starea relativ inlesnita a familiei Braille
ii ingaduia micului Braille sa-si petreaca vacantele mari printre ai sai, nu este de loc sigur ca

putea sa vina si pentru cele mai mici, durata lor prea scurta si greutatea de a parcurge zece leghe
cu diligenta, nejustificand cheltuiala. (38 Lucrul acesta era cat se poate de adevarat, de vreme ce
erau prevazute cursuri pentru acesti nefericiti (art. 132 din Regulamentul din 10 oct. 1815; art.
73 din Regulamentele din 1853 si 1889). Vacantele sunt reglementate pentru profesori In asa fel
incat sa ramana destui, in permanenta, pentru a face lectiile socotite necesare, cu elevii care nu
pleaca in vacanta.).
Acest dr. Guillie nu era un om lipsit de valoare. Daca am compara Studii cu privire la
instructiunea orbilor, lucrare pe care a publicat-o in 1817(39), cu Studiu cu privire la
educatia orbilor de Valentin Hauy, imprimat chiar de elevii sai in 1786, scurta vreme dupa
intemeierea scolii, am fi surprinsi cat se deosebeste una de cealalta. In ultimul studiu consideratii
putine si superficiale; in primul, in afara de locurile comune si erorile mostenite de la Diderot si
de la cel mai pur senzualism, gasim observatii destul de profunde si, cu toate ca nu au fost
apreciate de orbii din vremea aceea40 pentru ca nu prea erau magulitoare, ele se apropie de
parerile moderne privitoare la inraurirea exercitata de orbire in constituirea personalitatii.
Dimpotriva, pe teren practic Guillie se dovedi putin original. Caracterele pe care le-a turnat in
1817, nu se deosebeau prea mult de acele ale lui Hauy. Se prezenta degetelor orbilor tot formele
literelor obisnuite, scoase bine in relief dar care nu satisfaceau totusi cerintele pipaitului. Astazi
cand Braille, nevoit el insusi sa invete a citi dupa vechea metoda, ne-a dotat cu un sistem mult
mai potrivit, santem uimiti si ni se pare de necrezut, cand ni se spune e drept fara a ni se da
cifre, testele nefiind la moda in acele timpuri ca lectura era satisfacatoare. In orice caz, exista
inconvenientul ca metoda nu, putea fi aplicata si la scrisul de mana. Temele, dictarea pentru
ortografie, disertatiile sau povestirile erau facute prin compuneri cu litere tipografice, ceea ce
bineinteles mergea foarte incet, ori-cat ar fi fost de indemanatic elevul si pe deasupra materialul
era expus la distrugere. Pentru deprinderea scrisului cu creionul se foloseau tot ca pe timpul lui
Hauy, o placa pe care forma literelor era sapata in adancime si un ghid pentru mana al carui prim
model, alcatuit din fire intinse la distante potrivite, data inca de pe vremea fondatorului scolii.
Rezultatele nu puteau fi decat mediocre41, altfel procedeul ar fi fost aplicat si la temele scrise.
Nimic nou nici in domeniul aritmeticii, unde pentru o operatie in scris, trebuia sa dispui de un
cazier tip, avand cifre in relief, sau in domeniul geografiei unde cele sase harti comandate de
Guillie erau dupa tehnica pe care Valentin Hauy el insusi o luase de la Weissemberg, orbul din
Munchen. In ceea ce privea insusirea meseriilor, nici aici n-a aparut vreo inovatie. In lucrarea Studiu cu privire la instructiunea orbitor42 sunt descrise vreo cincisprezece din care cele
mai multe fusesera enumerate in volumul din 1786. Cat despre muzica, arta de care se interesa
foarte mult si pe care o cultiva el insusi, Guillie a renuntat la orice notatie in relief sau la lectura
partiturii in relief, gasind ca era mult mai practic sa se invete textele oral sau prin auditii. El a
avut totusi meritul de a introduce studiul unor instrumente ca orga si ophicleidul. (39 Lucrarea a
avut doua alte editii (1819 si 1820). Ea a fost tradusa in limba engleza (An Essey on the
Instruction and amusements of the Blind,London, R. Philips, 1819) si in limba germana de Knie,
director orb al Scolii din Breslau.). (40 Este vadit ca Alexandre Rodenbach, elev al lui Hauy si
unul dintre cei mai de seama luptatori pentru independenta Belgiei, scria in 1828 impotriva lui
Guillie Scrisoarea despre orbi ca urmare la aceea a lui Diderot, document plin de interes,
reprezentand prima contributie a unui orb la psihologia orbilor. Despre Rodenbach a se vedea
studiul nostru publicat in revista Trestia alba, Bruxelles, iulie 1947, p. 6.). (41 De buna seama
asa trebuie sa fi fost de vreme ce abatele Carton, directorul scolii din Bruges, care cunostea
destul de bine toate chestiunile, ne spune: La Paris nu sunt decat trei sau patru orbi care stiu sa
scrie. (Surdo-mutul si orbul,t. I, 1837, p. 223). Si inca el nu ne precizeaza daca acestia nu s-au

bucurat candva de facultatea vederii si daca n-au deprins scrisul cu mana inainte de a fi orbit.).
(42 Toate aceste ocupatii sau aproape toate au ca principiu tesutul. Numai trei au supravietuit
evolutiei vietii economice si a tehnicii industriale: tricotajul, impletiturile de paie pentru scaune
si confectionarea de cosuri. Chiar de pe atunci, imprimarea de care Hauy facea atata caz nu mai
era practicata ca o meserie potrivita pentru orbi.).
Este indeobste cunoscut ca Valentin Hauy gasea de cuviinta sa-si intovaraseasca
realizarile cu o publicitate zgomotoasa. Astfel se grabi sa-si prezinte elevii la Biroul Academic al
scrierii43 si la Academia regala de stiinte44; apoi urma o demonstratie la Versailles in fata
regelui Ludovic al XVI-lea si curtii sale la 26 decembrie 1786(45). Mai tarziu, cand ceva se
schimbase in Franta, omul care in 1786 cauta sprijinul regelui, dedicandu-i cartea intocmita de el
nu sovai, la 8 iunie 1794, sa-si urce muzicantii orbi pe un platou care se invartea, cerandu-le sa-l
urmeze pe Robespierre travestit in mare preot al zeitei Ratiunii46. (43 Cf. Memoriile secrete ale
lui Bachaumont, la data de 29 noiembrie 1784, t. XXVII, p. 26.). (44 Cf. Darea de seama facuta
la Acad. reg. de stiinte, raportul ducelui La Rochefoucault, 16 februarie 1785.). (45
Cf. Memoriile secrete ale lui Bachaumont, la data de 29 dec. 1786 t XXXIII, p. 207. De
asemenea Journal de Paris din 1 si 8 ian. 1787.). (46 Biblioteca Valentin Hauy din Paris, a
pastrat programul participarii orbilor la serbarea Fiintei Supreme. Acest program era vandut cu
doi bani, in folosul lor. In ziua aceea un,,cor mic al Institutului canta un Imn Celui etern si Invocarea Ratiunii pe versurile scrise de Avisse, poetul scolii.).
Toate acestea intocmai ca si demonstratiile publice executate de elevi in casa lor
unde puteau fi vizitati mai tarziu in fiecare miercuri, iar apoi in fiecare decada necesitau
bineinteles o oarecare inscenare47; fireste cei care asistau nu erau intotdeauna atat de naivi incat
sa nu-si dea seama de caracterul cam artificial si nu tocmai cinstit al acestor exhibitii48. Totusi sa
nu fim prea severi cu acela care in chip naiv se prezenta interpret al tuturor guvernelor perindate
la carma Frantei si care, incredintat de valoarea rezultatelor obtinute cu orbii se straduia cu tot
entuziasmul sa comunice si altora convingerea lui. In acele timpuri tulburi, nestatornicia si supletea sa au fost insesi conditiile existentei operei sale. Demonstratii, exhibitii, participari la slujbe
religioase si ceremonii profane, raspundeau unui dublu scop: pe de o parte la formarea
publicului, la pregatirea lui de a crede in posibilitatile orbilor49 pe de alta parte la procurarea
mijloacelor, fie direct prin vanzarea unor obiecte marunte executate de elevi sau prin retribuirea
concursului dat de muzicanti, fie in mod indirect, aducand dovada concreta donatorilor benevoli
la origine, iar mai tarziu celor care imparteau creditele publice, ca sacrificiul facut prezenta
rentabilitate. (47 Demonstratia de la Versailles, in fata regelui, bunaoara, a format obiectul unei
repetitii tinuta cu 48 de ore mai inainte la Paris, in prezenta membrilor Societatii filantropice
care patrona pe atunci scoala.). (48 Halem, in darea de seama despre vizita facuta la Institutul
orbilor (Aspecte din Parisul anului 1790, scrisoarea a 16-a, trad. de A. Chuquet, Paris, 1896, p.
280), ne zugraveste un tablou picant al acestor demonstratii si intre alte observatii facute, spune
textual:,,Hauy are intru totul siguranta si aerul unui individ care ar vrea sa-ti scoata dintii.). (49
Aceasta preocupare va ii intotdeauna de actualitate. Edward Allen, director la Perkins and
Massachusetts Institution for the Blind, din Boston, facea urmatoarea declaratie acum cativa
ani: Educatia orbilor implica educatia acelora care vad.).
Daca am insistat putin asupra acestui aspect din tineretea primei scoli de orbi, este ca
Institutul care a primit pe Braille in 1819 n-a rupt de loc cu traditia stabilita de catre pionierul

sau Guadet50 va spune mai tarziu despre Guillie ca avea o deosebita dibacie in a valorifica
orice lucru. Totodata, in acea vreme, exhibitionismul mai era inca in floare in strada SaintVictor. Astfel in fiecare luna se organiza o demonstratie publica; se produceau bineinteles numai
subiectele cele mai bune; se pare dupa cate, se spune51 ca era intotdeauna acelasi elev
care scria sau se prea poate ca acesta sa fi vazut candva si ca a invatat sa scrie inainte de a-si fi
pierdut vederea. Printre cele 14 lucrari citate de Guillie52 si care alcatuiau biblioteca clasica a
scolii, nu figura nici un manual de aritmetica, iar paginile imprimate in limba franceza erau atat
de putine la numar incat elevii tot repetandu-le mereu, de buna seama ca ajunsesera sa le
cunoasca pe de rost. In schimb este surprinzator sa gasesti intre cele 14 titluri, urmatoarele
7: Gramatica greaca; Gramatica latina; Culegere de texte latinesti; Gramatica engleza;
Culegere de versuri englezesti; Gramatica italiana; Gramatica spaniola. Cit de superficiala era
cultura pe care scoala intentiona s-o dea tinerilor orbi, in dauna adevaratelor cunostinte generale
absolut necesare sau a celor profesionale, si ce pierdere de timp pretios! Nu se puteau forma
astfel decat niste flecari infumurati. Ce se intampla oare cu nenorocitii care se dovedeau
potrivnici unor astfel de studii? Istoria nu ne spune nimic Fireste acest sistem pedagogic nu
displacea de loc celor mai inteligenti si mai dinamici dintre elevi; cine stie in ce masura sunt o
compensatie pentru orb aspiratiile spre cultura, stie de asemenea cu cata ardoare urmareste el un
astfel de scop. (50 Guadet, nepot al celebrului partizan al Conventiei cu acelasi nume, institutor,
iar mai tarziu seful invatamantului la Institut de la 1840 la 1871. El publica (1855
1863) Institutorul orbilor, prima publicatie periodica de pedagogie de acest gen, foarte apreciata
de educatorii straini, carora, de altfel, le deschisese larg coloanele.). (51 Edgar Guilbeau, Istoria
Institutului national a! tinerilor orbi, 1907, cap. III, p. 42.). (52 Studii asupra instructiunii
orbilor, ed. 30, 1820, Partea a III-a, cap. III, p. 169.).
Se prea poate totusi ca orbii sa datoreze inventia alfabetului lor tocmai acestui sistem de
educatie, condamnabil in sine, dar care ducea, cu sau fara voie, la exaltarea personalitatii celor
mai dotati.
***
Acestea erau conditiile materiale si intelectuale de viata ce se ofereau copilului de 10 ani
care era Braille, in clipa admiterii sale la Institutul regal al tinerilor orbi. De fapt, el a asistat
aproape indata dupa sosire la transformarea acestor conditii, iar mai tarziu el insusi poate fara sasi dea seama, a fost unul din fauritorii evolutiei lente dar progresive a Institutului.
Nu trecura decat doi ani de la intrarea Lui Braille, in institut si Guillie fu inlocuit pentru
motive care ar fi privit numai viata lui particulara, daca n-ar fi comis imprudenta sa-si amestece
treburile personale cu cele ale scolii. Directia a fost incredintata unui alt medic, dr. Pignier53 pe
care l-am mai citat si-l vom mai cita inca, pentru ca l-a cunoscut indeaproape pe Braille si pare
sa-l fi iubit foarte mult; fara el unele aspecte ale vietii inventatorului ne-ar fi ramas nelimpezite.
Unul din primele acte ale lui Pignier a fost sa deschida portile Institutului pentru cel care l-a
intemeiat. (53 Pignier insusi a fost acela care mai tarziu (1837) desparti functiunile de medic de
cele de director, hotarare care a insemnat mai mult decat un act administrativ, pentru ca astfel
scoala scapa definitiv de caracterul ei spitalicesc pe care i-l imprumutase atasarea temporara la
Quinze-Vingts. Dupa Pignier, niciodata directia n-a mai fost incredintata unui medic.).
De cand se inapoiase din Rusia (1817) impovarat de ani, de amaraciuni si deceptii54
Valentin Hauy locuia aproape de strada Saint-Victor impartind cu Muzeul de istorie naturala

micul apartament pe care-l ocupa fratele sau, abatele Rene-Just Hauy, intemeietorul stiintei
cristalografiei, om a carui valoare nu se putea compara decat cu marea lui modestie55. Cu toate
rugamintile pe care i le-a adresat Valentin, Guillie, regalist prudent, nu i-a ingaduit niciodata sa
patrunda in scoala aceluia pe care l-a socotit compromis in timpul Revolutiei, fiind totodata si
unul din principalii adepti ai scolii Teofilantropilor56. In raportul intocmit despre starea
Institutului regal pe anii 18161817 nu citeaza (p. 9) numele lui Hauy decat pentru a vorbi
despre concedierea lui si nedreptate notorie trece sub tacere faptul ca fusese intemeietor al
scolii. Pignier fiind mai putin fricos, ii prilejui lui Hauy suprema bucurie de a fi primit de
scumpii lui orbi tineri, cu toate onorurile la 21 august 1821, adica numai cateva luni inainte de a
se stinge din viata (18 martie a anului urmator). Acestia au intonat pentru el Cantata care cu 23
de ani mai inainte fusese interpretata de predecesorii lor, de ziua sfantului Valentin, la 13
februarie 1788, pe versuri scrise de un oarecare Huard, unul din primii elevi ai institutului nou
infiintat, iar muzica de Gossec. Nu stim daca tanarul Braille a facut parte din cor. Este insa
probabil, de vreme ce dovedise inclinatii vadite pentru muzica. Oricum, ne face placere sa ne
inchipuim ca a fost si el printre coristi. Daca nu ne-am fi interzis cu desavarsire sa romantam
viata lui Braille, cat de frumos dialog am fi putut introduce aici intre batranul in declin, autor al
primei metode de citit pentru orbi, si copilul de 12 ani, care inca de pe atunci purta in suflet toate
nadejdile de maine, toate posibilitatile aspiratiilor pentru cultura. Sa ne marginim a crede ca in
ziua aceea elevul patruns de o adanca emotie, isi aduse prinosul sau de recunostinta lui Valentin
Hauy caruia programul ceremoniei ii restitui vechiul titlu oficial de: Cel dintai institutor al
orbi- lor. Intr-adevar primul, nu numai dupa importanta, ci si cronologic. (54 La 28 februarie
1818, intr-o scrisoare care a fost pastrata la Institutul national, isi exprima dorinta sa se graveze
pe mormantul sau cuvintele cu care se termina Viata sfantului Atanasie: Si tot restul vietii sale a
simtit ca cel rau nu va ierta niciodata victimei sale de a nu fi sucombat la primele sale lovituri.).
(55 Notorietatea stiintifica dobandita de catre abatele Rene-Just a constituit o imprejurare
propice pentru dezvoltarea operei fratelui sau. Faptul ca eminentul mineralog a fost membru al
Academiei de stiinte, a contribuit de buna seama la interesul pe care ilustra asociatie a dovedit-o
pentru stradaniile filantropului, in 1885.). (56 Doctrina filozofica in timpul Revolutiei franceze
(perioada Directoratului) intemeiata pe credinta in Dumnezeu, dar fara cult N. T.).
***
In asteptarea unei inspiratii geniale, care in realitate n-a fost decat fructul unei munci
indelungate si plina de perseverenta ingaduind fiului unui curelar sa depaseasca chiar pe initiator
insusi, tanarul Louis incepu prin a se distinge dintre conscolarii lui. Harnic inteligent,
indemanatec, in curand se remarca in toate ramurile de invatamant. Pignier57 ne-a pastrat lista
recompenselor obtinute in fiecare an de Braille, intre anii 18201828. (57 Pignier: Nota
biografica, pp. 910.).
Il gasim citat in acelasi timp pe lista premiatilor pentru tricotaj, pentru confectionarea de
pantofi de casa impletiti si din fasii, ca si pentru gramatica, istorie, geografie, aritmetica,
retorica, gramatica generala si logica, algebra, geometrie, violoncel, pian.
Daca aceasta nomenclatura scoate in relief varietatea aptitudinilor lui Braille, ea
dovedeste in acelasi timp si caracterul oarecum superficial al disciplinelor predate pe vremea
aceea. In ciuda concluziilor din rapoartele prezentate de catre doi savanti eminenti,

matematicianul si astronomul Jacques Binet si arheologul Jean-Antoine Letronne, pe care


Pignier ii consultase58 dezvoltarea intelectuala a tinerilor orbi continua totusi sa se faca in
sferele abstractiei si a formalismului intelectual. Acestea sunt, scria mai tarziu Dufau59,
cersetori care cunosc latina si geometria si expusi sa devina niste vorbareti pretiosi. Bineinteles,
se naste intrebarea: ce castiga un orb cu o inteligenta mijlocie, din lectiile de retorica, de gramatica generala, de logica, de geometrie si de algebra? Fireste, cand este vorba de o inteligenta
ca aceea cu care pare sa fi fost dotat Braille, se intelege de la sine ca o astfel de invatatura poate
sa aduca unele roade. (58 A se vedea textele acestor rapoarte in Pignier,Studiu istoric, pp. 234
240.). (59 Cartea celor o suta unu, t. x.).
Inzestrat cu o mare usurinta pentru studiu ne spune Pignier60 cu o inteligenta vie si
mai ales cu o fire dreapta, in curand fu cunoscut si apreciat pentru progresele si succesele
scolare obtinute. Compunerile lui literare sau stiintifice nu cuprindeau decat idei exacte; ele se
deosebeau printr-o mare claritate, exprimate intr-un stil limpede si corect. Avea o imaginatie
bogata, dar totdeauna dirijata de ratiune. (60 Pignier, Nota biografica, p. 9.).
Deosebit de inzestrat in ce priveste imaginatia si facultatile logice Dar avem oare nevoie
de marturia unui contemporan pentru a ne convinge? Nu numai alfabetul sau, dar si sistemele de
a-l folosi precum si procedeul de corespondenta intre orbi si oameni cu vedere, intr-un cuvant
intreaga sa opera dezvaluie existenta acestor calitati, atragand de timpuriu atentia profesorilor si
a directorului scolii.
Inca nu implinise 15 ani cand i se ceru sa impartaseasca celor mai tineri cunostintele si
priceperea pe care si le insusise. In cursul anilor scolari 1823-1827, in vreme ce-si urmeaza
studiile, indeplineste si functia de contramaistru aceasta este calificarea pe care i-o da
Pignier61 la atelierul de pantofi de casa din fasii si din impletituri. Se gaseau oare in aceste
modeste indeletniciri manuale mijloacele care sa-i inlesneasca exercitarea facultatilor sale atat de
mult inclinate spre combinari? Sau poate calmul, blandetea si seriozitatea profunda a firii sale,
putin inclinata spre nebuniile tineretii62 erau calitatile cerute unui monitor? N-are importanta.
Trebuie sa credem ca se achita foarte bine de insarcinarile primite, de vreme ce in anul scolar
182728 i s-au incredintat adevarate clase si ca la 8 august 1828 a fost promovat la gradul de
repetitor. (61 Pignier, Nota biografica, p. II, n. 2.). (62 Coltat, op. cit., p. 15.).
Cadrul repetitorilor orbi a fost instituit cu acelasi decret prin care s-a nationalizat si
scoala lui Hauy. Daca acest text capital confirmat cu patru ani mai tarziu63 garanta orbilor
intaietatea in posturile pe care infirmitatea si insusirile lor le ingaduiau sa le implineasca,
totusi repetitorii orbi au fost tratati intotdeauna ca niste rude sarace. La data la care Braille
ajunge la acest grad, situatia lor era destul de proasta. In realitate nu erau cu nimic mai mult
decat niste elevi mari. Nu figurau printre membrii personalului enumerat la art. 9
din Regulamentul din 10 octombrie 1815, in vigoare in vremea aceea; erau pasibili de aceleasi
sanctiuni ca si elevii lor (art. 18) mancau la aceeasi masa cu ei, n-aveau alta camera decat
dormitorul comun (art. 46); corespondenta lor era citita de director, nu puteau primi decat vizite
autorizate in prealabil si numai in vorbitor, in prezenta portarului. Acuzat de vederi prea strimte
fata de repetitori, Pignier cauta sa-si justifice atitudinea scriind: Anumite lecturi, mai ales cititul
romanelor, balurile, spectacolele sunt primejdioase la var-sta aceasta64. (63 Legea din 10
termidor anul III (iulie anul al III-lea calend. republ.) art. 8.). (64 Pignier, Studiu istoric, p. 181.).

Regulamentul nu confera repetitorilor decat mici avantaje. Astfel sunt scutiti sa


frecventeze atelierele ceea ce este obligatoriu pentru toti elevii (art. 59); ei pot fi autorizati
sa iasa duminicile, cu conditia insa de a fi prezenti la slujba religioasa si la masa (art. 117);
primesc gratificatii 3,5 sau 8 franci pe luna, dupa bunul plac al directorului si daca nu s-au
facut vinovati de vreo greseala65. (65 Despre situatia repetitorilor a se vedea Guadet, Inst.
tinerilor orbi, p. 98.).
In urma vizitei oficiale facuta la Institut de Thiers, pe atunci ministru de interne in
cabinetul Soult in 1833, Pignier obtinu pentru ei un salariu de 300 fr. pe an. Pentru a se deosebi
de elevi la inceput purtau exact aceeasi uniforma reverele hainei lor se impodobira cu
frunze de palmier din matase sau aurite. Portretul lui Braille pe care-l avem66 ni-l infatiseaza in
aceasta uniforma; tot in aceasta tinuta circula prin oras, mergea sa exerseze la orga sau se ducea
dupa alte treburi. (66 Dupa acest document a fost executat portretul de pe coperta acestui
volum.).
Cand repetitorii obtinura titlul de profesor, Braille facu parte din prima promotie.
Situatia sa insa nu se modifica de loc. Pentru suma de 25 franci pe luna continua sa
predea ceea ce facea din 1827 cele mai diferite materii: gramatica, istoria, geografia,
aritmetica, algebra, geometria, pianul, violoncelul.
Acolo unde numarul exagerat al disciplinelor facuse si mai continua sa faca din orarul
elevilor si al profesorilor o adevarata incurcatura, evident ca trebuie sa fi fost foarte comod
pentru administratie de a avea la indemana profesori interni polivalenti si inlocuitori. Dar cate
renuntari impunea aceasta viata de sihastrie acelora care erau siliti sa traiasca astfel! Nu se stie
nimic despre viata afectiva a lui Braille67 redusa de buna seama numai la prietenie. Fara indoiala ca sanatatea nu i-ar fi ingaduit sa aspire la bucuriile casatoriei si a vietii de familie. De altfel,
ar fi dorit el, oare, o astfel de viata daca pentru realizarea ei ar fi trebuit sa paraseasca Institutul,
elevii lui de azi si munca lui scumpa? (67 Deceptia si aventurile amoroase inchipuite de
Kugelmas (op. cit.) nu sunt decat povesti ca si, toate episoadele romanului.).
Intr-o epoca in care psihologia orbilor abia facea primii pasi, cand pedagogia lor era
dominata de principiile lui Valentin Hauy si se confunda cu traditia, orbirea, intovarasita de
inteligenta, de rabdare si de constiinta profesionala nu constituiau oare o prima garantie de
competenta? Cine, mai bine decat un orb, ar fi putut sa se inchipuie in locul altui orb, sa cunoasca greutatile inerente ale infirmitatii lor comune si mijloacele de a le inlatura? inca din
primele clipe, Hauy trebuie sa fi facut remarca, deoarece nu incape indoiala ca primele texte,
despre care am vorbit mai sus, inspirate de el, dadeau orbilor insarcinarea de a transmite fratilor
lor de suferinta68 cunostintele si iscusinta dobandite de ei. Nimeni mai bine ca Braille nu putea
raspunde la aceste cerinte. Spirit metodic, pasionat pentru cercetari, lectiile sale, roade ale cugetarii si ale experientei erau model de precizie si concizie. Spunea intotdeauna ceea ce trebuia
spus, nu pe ocolite si nu lasa atentia elevilor sai sa rataceasca in digresiuni. Dupa cat se pare,
acestia aveau o adevarata veneratie pentru el, nu numai din pricina ca pedepsea foarte rar fapt
neobisnuit in vremea cand nuiaua si carcera faceau parte integranta din orice sistem educativ69
dar pentru ca stia sa le trezeasca interesul, sa-i inteleaga, sa-i calauzeasca in clipele grele.
Asupra acestui punct, ca de altfel si asupra altora, Pignier si Coltat, biografii sai, sunt de acord.
Se achita de atributiile sale, spunea acesta din urma, cu atata farmec si patrundere incat pentru
elevi datoria de a asista la cursurile lui se transforma intr-o adevarata placere. Emulatia lor nu

avea ca scop principal a se egala sau a se intrece unii pe altii; ea se identifica cu dorinta
impresionanta si continua de a se face placuti unui profesor pe care-l iubeau ca pe un frate mai
mare, ca pe un prieten intelept si luminat, bogat in sfaturi bune70. (68 Astfel se exprima in
termeni prea putin administrativi si care amintesc stilul lui Hauy, art. 8 din legea din 10 termidor
anul III (a 11-a luna a anului republican)). (69 Pedeapsa cu carcera mai figureaza inca si in
regulamentele ulterioare ale Institutului (cf. regl. din 27 august 1853. art. 78, p. 16 si din 14 iunie
1889, art. 80, p. 20)). (70 Coltat, op. cit., p. 16.)
In afara de expunerile diferitelor sale sisteme, care sunt adevarate modele de concizie si
exactitate, Braille alcatui diferite tratate pentru elevii sai. In 1838 s-a imprimat in relief
linear: Mic memento de aritmetica pentru uzul incepatorilor, cuprinzand numere intregi si fractii
zecimale, auind si 100 de probleme. Daca titlul, in chip vadit vrand sa fie explicit, nu este
laconic, lucrarea in sine insa n-ar putea sa fie mai scurta Procedeele noastre de a scrie si a
imprima, spunea Braille, ocupa prea mult loc pe hartie, trebuie deci sa restrangem gandirea in
cuvinte cat se poate de putine71. (71 Coltat, op. cit., p. 16.).
Acesta a fost Braille elevul, iar apoi profesorul. Asa il vom gasi in creatiile sale si in
special in sistemul de scriere pentru orbi, alcatuit de el si care i-a imortalizat numele.
CAPITOLUL III
GENEZA SISTEMULUI BRAILLE
In acelasi an (1819) in care Louis Braille era admis ca elev la Institutul regal al tinerilor
orbi, un alt personaj, Nicolas-Marie-Charles Barbier de la Serre, care semna democratic Charles
Barbier, incepu sa se intereseze de scrierea pentru orbi. Daca zabovim ceva mai mult asupra
rolului de netagaduit jucat de Barbier in geneza sistemului Braille, nu inseamna de loc sa
micsoram meritele lui Braille. Cateodata orbii si mai ales corpul didactic al Institutului din
Paris au fost invinuiti de a fi cautat, din spirit de casta, sa-l eclipseze pe Barbier, cel cu
vedere, in favoarea lui Braille, care era orb. Vom vedea mai departe ce trebuie sa credem despre
aceste afirmatii. Oricum ar fi, aceasta imputare nu i se adreseaza lui Braille, care a fost probitatea
insasi. Nu i s-ar putea aduce acuzarea de a fi cautat sa uzurpe gloria ce revenea precursorului sau.
In prefata care preceda fiecare din cele doua editii ale expunerii sistemului sau, publicate pe cand
era inca in viata, el aduce omagiile sale lui Barbier.
In 1829 scria: Daca am semnalat avantajele procedeului nostru asupra aceluia inventat
de Barbier, trebuie totusi sa spunem spre cinstea lui, ca procedeului imaginat de el ii datoram
prima idee care ne-a ajutat sa-l putem realiza pe al nostru.
In 1837 declara si mai lamurit: Si daca santem destul de fericiti de a fi facut ceva care
poate folosi tovarasilor nostri de suferinta, vrem totusi sa subliniem inca o data ca santem
recunoscatori domnului Barbier, primul (sic) care a inventat procedeul scrierii cu puncte pentru
orbi.
Braille nu ne va imputa deci daca, intr-un opuscul dedicat memoriei sale, am consacrat
cateva pagini si lui Charles Barbier si daca, in grija noastra pentru adevar, am cautat sa scoatem
in relief in mod just partea care ii revine lui Barbier in inventia alfabetului pentru orbi.

Ciudat personaj mai este si acest Barbier de la Serre! Unul din acei utopisti pe care ii
gasesti intotdeauna la obarsia oricarei idei fecunde. S-a nascut la Valenciennes, ia 18 mai 1767.
Tatal lui, controlor la fermele regale, profitand de o dispozitie care deschidea portile scolilor
militare copiilor din familiile fara avere, dar care descindeau din cel putin patru generatii de
nobili il inscrisese la una din aceste scoli72, de unde iesi ca ofiter de artilerie. Inca de pe
vremea aceea era trist din fire si ii placea singuratatea. Cand a izbucnit Revolutia emigra in
America, unde se spune ca si-ar fi castigat existenta practicand meseria de masurator de terenuri
si a trait printre indieni (pieile rosii). Se inapoie in Franta in vremea cand imperiul aduse
oarecare stabilitate in tara73. (72 Exista oarecare motive de a crede ca este vorba de scoala din
Brienne. Daca este asa, intr-adevar Bonaparte i-a fost coleg. Se stie ca el a locuit la Brienne de la
17791783.). (73 Pentru amanunte mai multe asupra vietii lui C. Barbier, a se vedea studiul
nostru: C. Barbier si geneza sistemului Braille (Le V. Hauy, martie 1947, pp. 411)).
Atunci incepu sa se pasioneze pentru problema scrisului rapid si secret. Ne aflam in
epoca eroica a telegrafiei optice a fratilor Chappe, intr-o tara vesnic in razboi, unde trebuia sa te
dovedesti tot atat de iute pe cat de discret, sa informezi pe Napoleon, ocupat sa se razboiasca in
Spania, ca Austria ataca pe Rin. In 1808, Barbier publica un Tablou de expediografie, iar in anul
urmator apare lucrarea Principii de sistem expeditiv francez pentru o scriere tot atat de rapida
ca si vorbirea. Fapt important de notat pentru problema care ne intereseaza este ca brosura a
doua descrie un procedeu numit scriere intretaiata pentru a inlocui tocul sau creionul,
executand in acelasi timp mai multe copii deodata, fara a trasa litere. Daca in opusculul din
1809 nici nu se pomeneste de orbi, se vede totusi ca autorul este preocupat sa introduca o scriere
simpla, palpabila, cu ajutorul briceagului. Se prea poate ca Barbier, fost capitan de artilerie, sa-si
fi dat seama candva cat de pretios ar fi fost pentru ofiteri, sa-si poata redacta in timpul campaniei
un mesaj in intuneric sau sa-l descifreze prin pipait.
Nu vom expune aici toate procedeele imaginate de Barbier sub diferite denumiri (scriere
intretaiata, scriere nocturna, tipografie particulara de buzunar si de ambulanta etc). Numai
principiul ne intereseaza, pentru ca mai tarziu il va aplica la sistemul sau de scriere in relief
pentru orbi. Barbier aseza mai intai cele 25 litere ale alfabetului francez in cinci coloane a cate
cinci linii fiecare, in felul tablei lui Pitagora. Apoi proceda la fel cu cele 36 sunete pe care le
repartiza in sase coloane de cate sase semne fiecare.
Fiecare sunet era deci reprezentat prin doua cifre, prima aratand numarul liniei, cea de-a
doua indicand numarul coloanei in care se afla sunetul. Repartizarea celor 36 sunete pe aceeasi
tabla, impartita in patrate, putea ii schimbata, obtinandu-se astfel un numar mare de combinatii
diferite, de grilaje destinate in mintea lui Barbier, in acea epoca, sa acopere secretele
telegramelor militare sau diplomatice.
Cand s-a gandit Barbier sa extraga din numeroasele sale conceptii un sistem de scriere
palpabila pentru orbi? Nu putem preciza. Suntem indreptatiti sa credem ca daca aceasta idee i-ar
fi venit inainte de 1819, in tot cazul abia de la aceasta data s-a impus serios atentiei sale.
Iata cum presupunem ca trebuie sa se ii intamplat lucrurile: in 1819 Barbier expunea la
Muzeul de produse industriale, instalat in curtea palatului Luvru, o masina care grava fara sa se
vada, plansele scrierii secrete combinate74. Stim insa prea bine dintr-o dare de seama aparuta

in Mercure technologique, ca si Institutul regal expunea la acel muzeu. Aveau loc probabil si un
fel de exhibitii cu elevii, care se produceau in fata publicului citind si lucrand. De buna seama,
vizitand standul, Barbier a putut vedea cat de penibila era manuirea acelor carti mari si cat de
anevoioasa descifrarea caracterelor obisnuite, imprimate pur si simplu in relief inalt, improprii
degetelor. Astfel si-a dat probabil seama ca nu se putea scrie decat compunand ca zetarul si s-a
gandit sa faca o apropiere intre acest sistem si al sau. (74 Aceasta masina, descrisa si criticata in
raportul facut catre Institut la 15 mai 1820, a fost realizata de mecanicul Hetzel.).
Daca Barbier ar fi reflectat serios sa aplice sistemul sau la orbi inainte de 1819, am fi
gasit vreo urma in scrisoarea citita la Academia de stiinte la 28 iunie 1819, scrisoare in care isi
anunta masina care graveaza fara sa se vada. Nici mraportul prezentat Academiei la 15 mai
1820, de catre Prony, Molard si Breguet, nu se spune decat ca prin utilizarea degetelor, orbii ar
putea fi pusi in comunicatie cu surdomutii. Si totusi in acest document se mentioneaza doua
sisteme de traducere punctata a sunetelor. In primul, numerele liniilor si ale coloanelor tabelei
sunt figurate conventional prin trei puncte formand unghiuri drepte sau obtuze, orientate in chip
diferit; in cel de-al doilea, punctele care implinesc rolul numerelor sunt asezate in asa fel incat sa
fie usor de gasit. Toate acestea n-au fost concepute pentru orbi.
Barbier isi dadu insa seama in curand ca acest sistem conventional putea fi mai potrivit
pentru degetele orbilor. Dupa cateva experiente facute in oras, este intampinat la Institutul regal
de catre Pignier, in martie si aprilie 1821(75). Intr-un articol din Mercure technologlque76
consacrat numai avantajelor pe care le prezinta noul procedeu pentru armata si diplomatie, se
poate citi: Institutul regal al tinerilor orbi a si adoptat procedeele scrierii nocturne in programul de invatamant al orbilor. In anul urmator (1822), un nou articol consacrat de asta data
scrierii nocturne la indemana orbilor descrie in amanunt procedeul. si aparatele. (75
Pignier, Studiu istoric, p. 101.). (76 T. IV, 1821, p. 242.).
Ideea de a clasa literele intr-un tablou si de a folosi punctele pentru desemnarea
amplasamentului lor in acel tablou nu constituie o noutate. P. Lana77 in 1670, in lucrarea
sa Expunere asupra unor inventii noi, care precede Arta magistrata, descrie un sistem de
acelasi fel, care insa n-a fost aplicat niciodata, de buna seama pentru simplul motiv ca pe vremea
aceea nu existau scoli pentru orbi. Sa fi stiut Barbier ceva despre acest sistem? Nu ne-ar
surprinde. In 1803, intr-adevar Costa d'Arnobat publica o lucrare intitulata Studii despre asazisele descoperiri noi dintre care cele mai multe sunt vechi de mai multe secole; unul din
capitolele acestei lucrari (p. 87-90) nu era decat traducerea capitolului II, din cartea lui P. Lana.
Data fiind pasiunea lui Barbier pentru inventii si titlul ademenitor pe care Costa d'Arnobat il
dadu lucrarii sale, ar fi de mirare ca ea sa nu ii retinut atentia capitanului Barbier fie la
intoarcerea sa din America, fie mai tarziu. (77 Fizician italian (16311687). Cap. II din lucrarea
sa Tratat preliminar sau studiu asupra unor inventii noi (Brescia, 1670) poarta, in continuare,
titlul In ce chip un individ nascut orb poate invata nu numai sa scrie, dar chiar sa-si ascunda
tainele sub o cifra si sa ceara raspunsul sub aceeasi cifra.).
Oricum ar ii, este foarte probabil ca alfabetul clasic Barbier si care a dat nastere
alfabetului Braille, sa dateze din 1822. Tot din aceasta epoca trebuie sa fie si rigleta Barbier,
mama rigletei Braille.
Lasand pe planul al doilea asezarea precedenta, Barbier repartiza punctele indicatoare pe
doua parti si apoi le insira pe doua coloane verticale paralele, numarul punctelor din partea
stanga indicand numarul liniei, iar numarul punctelor din partea dreapta re-prezentand numarul

coloanei. Cat despre prima rigleta, ea era alcatuita dintr-o placa de lemn cu 6 santuri, pe care
aluneca un cursor metalic sau agrafa, ale carui laturi limitau latimea semnului. Santurile erau
la o departare de cel putin o linie, adica 2mm l/2. Casuta avea latimea de doua linii, adica 4mm
l/2.
Punctatorul, denumit pe atunci stilet, era prevazut si el.
Cu alfabetul si materialul acesta, la Institutul regal s-a facut o cotitura hotaratoare. La 16
octombrie 1823, Ch. Barbier scrie secretarului perpetuu al Institutului: Am onoarea de a va
solicita interventia binevoitoare pe langa Institutul regal78 de a mi se ingadui sa prezint in fata
d-lor o demonstratie practica cu un nou procedeu, cu ajutorul caruia instructiunea particulara a
orbilor, foarte simplificata, este pusa la indemana chiar si a parintilor celor mai putin avuti, care
de aici inainte vor putea ei insisi sa ingrijeasca de cultura copiilor lor. Aceste rezultate, menite sa
redreseze existenta morala a numerosi nefericiti ale caror meditatii vor putea deveni intrucatva
utile societatii (sic) ma fac sa sper, domnule79. (78 Este vorba de Institutul Frantei, nu de
Institutul regal al tinerilor orbi.). (79 In vremea aceea, Barbier locuia inca la Versailles, strada
Sainte Victoire nr. 2. Aceasta scrisoare care poarta adresa,,Hotel des Francs-Comptois, strada
Milieu-des-Ursins, in Ile de la Cite, dovedeste ca se deplasa adeseori la Paris, unde se instala in
apropierea Institutului pentru orbi, cu scopul de a-si urmari lucrarile.).
La 1 decembrie, comisarii desemnati de catre Academie, Lacepede si Ampere doua
nume devenite celebre isi depun rapoartele asupra unei experiente cu caracter pur stiintific,
facuta de ei. Izoland unul din subiectele prezentate de Barbier intr-o sala invecinata, ei au dictat
celui de-al doilea un text necunoscut de primul si l-au dat acestuia ca sa-l citeasca. Masurile de
prevedere luate n-au fost desarte: se stie prea bine ca pe vremea aceea se facea mult zgomot
interesat in jurul rezultatelor obtinute de tinerii orbi si dupa cum am vazut exhibitiile lor nu erau
lipsite de unele inselatorii marunte.
Raportul a fost hotarator. In cuprinsul lui gasim o remarca foarte justa, marturie a
inaltului spirit stiintific al anchetatorilor: Scrisul obisnuit, spun ei, este arta de a vorbi ochilor;
cel descoperit de dl. Charles Barbier este arta de a vorbi pipaitului. Este recunoasterea
superioritatii psihologice a punctului asupra liniei netede, a caracterului simplu asupra
caracterului complex, asociatie de linii drepte sau curbe. Si cand te gandesti ca in sanul
Institutului insusi a trebuit dusa o lupta de aproape treizeci de ani si peste saizeci de ani prin alte
diferite locuri pentru a face sa triumfe acest principiu, a carui descoperire va fi gloria eterna a lui
Charles Barbier! Dupa aceasta experienta cruciala, dovada este facuta; orbii il citesc fara
indoiala mai bine pe Barbier decat pe Guillie sau pe Valentin Hauy; ei pot sa scrie, sa ia note, sa
faca teme scolare. Barbier primeste incurajari: scrisori magulitoare din partea directiei
Institutului, iar in 1824, o subventie de 1.000 de franci, suma insemnata pentru vremurile acelea,
pentru a-si continua cercetarile. In 1827, Galliod, conducatorul capelei de la Quinze-Vingts,
imprima o Culegere de anecdote, extrase din morala in actiune. Muzeul Valentin Hauy (PI. I.
B.) a pastrat un exemplar pretios din aceasta lucrare. Lectura primelor pagini este instructiva si
ne invata urmatoarele:
1. Ca scrisul este fonetic: Se scrie Anegdote, mossieu (in loc de monsieur
domnule) Galio (in loc de Galliod). Articulatia legaturilor este figurata astfel: en naction, psitera. Toate acestea nu usureaza lectura, dar te deprinzi;
2. Ca incepand de la aceasta data exceptand numerotarea paginilor se foloseste
un semn, reprezentand o valoare numerica a caracterelor pe care le incadreaza. Este precursorul
semnului numeric al alfabetului Braille;

3. Ca punctuatia inca nu exista. Se spune ca .un orb de la Quinze-Vingts, numit Villa, a


nascocit-o mai tarziu;
4. Ca s-a prevazut totusi o trasatura de unire o linioara mica, neteda, imprumutata
fara indoiala din Materialul tipografic Guillie;
5. Ca textul este justificat, adica aliniat de-a lungul marginii din dreapta ca si a celei
din stanga.
Regasim acest sistem in primele carti imprimate dupa metoda Braille.
In 1941, la o suta de ani de la moartea lui Ch. Barbier, cand preparam conferinta care
trebuia sa-i cinsteasca memoria, am tinut sa repetam experienta din 1823. Am dat unei persoane
complet oarbe, fara sa cunoasca nimic din acest sistem, un tablou cu semnele Barbier
si Culegerea de anecdote imprimate de Galliod. In mai putin de o ora dupa aceea, orbul citea
destul de curent primele pagini din prima anecdota. Aceeasi persoana care inainte de orbire
stiuse sa citeasca tiparitura obisnuita, descifra totusi' cu mult mai mare greutate literele obisnuite
in relief. Nimic surprinzator deci in faptul ca tinerii orbi ai Institutului regal se entuziasmara
foarte iute pentru sonografia Barbier. Cu toate acestea nu pareau cu totul satisfacuti. Fireste de
acum inainte puteau sa scrie, dar numai fonetic. Astfel bunaoara nu aveau posibilitatea sa scrie
dupa dictat sau sa faca teme de matematica si sa nu uitam ca eram intr-o scoala. In plus, si-au
dat seama in curand ca 12 puncte erau mult mai multe decat ar fi fost necesare pentru realizarea
celor saizeci de caractere, cate trebuiau la. marcarea literelor alfabetului, semnelor punctuatiei,
cifrelor si simbolurilor matematicii elementare. Barbier, care se ocupa de matematici superioare,
ar fi trebuit sa stie ca 12 puncte diferit asezate permit 2 la puterea 12, adica 4 096 de combinatii.
Fara aplicarea vreunei formule, este usor de calculat ca numai cu patru puncte se obtin 16
semne, socotind si semnele absente; cu 532 semne; cu 664 semne.
In jurul anului 1825 in vechea cladire Saint-Victor de buna seama s-au framantat multe
minti, s-a discutat si s-au incercat numeroase combinatii, printre elevii cei mai inteligenti, care
se straduiau sa stearga pe cat posibil efectele nefaste ale orbirii. Gabriel Gauthier, prietenul lui
Braille, concepu un sistem de scriere care s-a pierdut80. Altii, al caror nume nu au fost pastrate,
s-au straduit sa perfectioneze sono-grafia, ba chiar sa descopere metode mai bune. Tocmai de
aceea am scris81 ca daca lovitura cosorasului din Coupvray n-ar fi facut un orb din fiul
curelarului, de buna seama ca un altul ar fi reusit sa foloseasca sonografia intr-un fel oarecare.
Desigur, ar fi fost mai putin limpede, sau mai greu de manuit, intr-un cuvant mai putin genial
decat Braille; data fiind insa efervescenta intelectuala care domnea printre pensionarii din strada
Saint-Victor dupa Barbier si dupa sistemul conceput de el, orbii trebuiau sa-si aiba alfabetul lor.
(80 Pignier, Nota biografica, p. 34.). (81Charles Barbier si geneza sistemului Braille, Op. cat.,,
in Le Valentin Hauy, 1947, nr. 2, p. 8.).
***
Imboldul de netagaduit dat de fostul ofiter de artilerie nu micsoreaza intru nimic cum
o sa ne dam seama de indata meritele tanarului Braille, Acesta, scolar modest, isi incepu
opera prin incercari timide si- prudente. El indica lui Barbier, ne spune Pignier82 mai
multe imbunatatiri si solutiona cateva dificultati privitoare la scrierea lui, probleme marunte a
caror rezolvare Barbier o lasase pentru mai tarziu. Poate ca nici n-ar fi fost tocmai usor de
colaborat cu fostul capitan, cand era vorba sa-l determini la transformarea sonografiei sale intrun sistem mai potrivit cu nevoile reale ale orbilor. Si aceasta din mai multe motive. Mai intai
diferenta de varsta; vom vedea mai tarziu cu cata condescendenta ii scrie Barbier lui Braille.

Apoi senzatia penibila pe care o incearca intotdeauna un om cu vedere cand comunica mai de
aproape cu un orb si sentimentul unei deosebiri ciudate intre mentalitatea celui dintai si celui deal doilea, sentiment pe care nici chiar contactul indelungat cu un orb nu-l poate inlatura cu
desavarsire si care odinioara era poate mai puternic decat astazi, dupa multe cercetari facute de
mai bine de un secol in domeniul psihologiei orbilor. In sfarsit, nu te puteai intelege usor cu
Barbier mai ales din pricina ideilor sale fixe cand era vorba de aceasta inventie. Spirit
sistematic, el ramase legat de tabloul sau de sunete si de metoda seducatoare, intr-adevar
care consista in a desemna fiecare sunet printr-un cuplu de cifre. De buna seama, el se gandea ca
prezentarea aceasta simpla si usurinta de a gasi semnele erau la indemana degetelor unui orb,
caruia nu-i mai ramanea decat sa numere punctele. Nu putea sa conceapa numai lectura dupa
sistemul Braille a facut posibila' observarea acestui lucru ca un semn din puncte ar fi putut
forma o imagine sub degete si ca lectura tactila devenea sintetica. Chiar daca ar fi avut ceva mai
multa intuitie psihologica rezultatele slabe obtinute prin folosirea caracterelor obisnuite, scoase
in relief prin gofraj, tot nu l-ar fi orientat catre aceasta concluzie. (82 Pignier Nota biografica, p.
14.).
Dar ceea ce l-a oprit pe Barbier in evolutia sa, a fost prejudecata oarecum aristocratica de
a socoti inutila cunoasterea ortografiei pentru cei umili. Dupa ce s-a ocupat mai intai de orbi, el
isi indreapta atentia catre surdo-muti, apoi catre copiii de la gradinite83. Pentru toti vedea numai
latura practica, corespondenta, notele personale. Orbii, in cugetul sau, n-aveau ce face cu
ortografia si nici cultura nu le putea folosi. Ramane deci neclintit la sonografia sa, aceasta insa
nu corespundea de loc cu aspiratiile micii falange pe care Institutul o invatase sa lupte si pentru
care cultura, constient sau nu, reprezinta o arma, o compensatie. Daca numele precursorului nu a
fost mai strans legat de cel al realizatorului, daca sistemul de scriere pentru orbi nu s-a numit
niciodata Barbier-Braille, greseala n-a fost a lui Braille, ci a intransigentei si a ideilor
preconcepute pe care le nutrea Charles Barbier. (83 Cf. conferinta noastra: Ch. Barbier si geneza
sistemului Braille, Val. Hauy, 1947. nr. 2, p. 4 si C h. Barbier, Note despre salile de azil, Paris,
1834.).
Braille, ne asigura contemporanii sai, nu pierdea nici o clipa din timpul harazit studiilor
sale, nu se lasa de loc rapit de vise si himere. Lucra la elaborarea sistemului sau din zorii zilei
sau in timpul vacantei, pe care si-o petrecea in sanul familiei. Inca din 1825 Braille n-avea pe
atunci decat 16 ani sistemul sau este conceput in partile lui esentiale. N-avem in privinta
aceasta nici o alta dovada decat marturia lui Pignier84, dar nimic nu ne indreptateste sa ne
indoim. A concepe nu inseamna insa a face totul; roadele gandirii trebuiau supuse experientei. In
1827 s-a transcris in sistemul tanarului Braille, fragmente din Gramatica gramaticii85 iar in
1829 Gramatica lui Noel si Chapsal. In acelasi an a aparut primul expozeu al metodei celei noi
de scriere, sub titlul: Procedeu pentru scrierea cuvintelor, a muzicei si a muzicii bisericesti
plain-chant86 cu ajutorul punctelor, pentru uzul orbilor si oranduit pentru ei de L. Braille,
repetitor la Institutul regal al orbilor, Paris, 1829 (PI. II A). (84 Pignier, Studia istoric, p. 102.).
(85 Pignier, Studia istoric, p. 82.). (86 Cantus planus, cantec traditional bisericesc, in care s-au
introdus elemente de muzica profana N. T.).
Acest volum de 32 de pagini, despre care Pignier ne spune ca a scris textul dupa dictarea
lui Braille, a fost imprimat bineinteles in relief linear, pentru ca acestea erau caracterele pe care
le invatau orbii. Acesta este adevaratul act de nastere al sistemului Braille. El cuprinde, in
paginile 1416, tabelul Alfabetului Braille original (PI. II B si C). Acesta din urma avea 9 serii

a cate 10 semne, in plus 6 semne suplimentare. Conforme cu alfabetul nostru actual nu sunt
decat primele 4 serii care, impreuna cu cele patruzeci de semne ale lor formate metodic unele
din altele, alcatuiesc in realitate esentialul.
Seriile urmatoare se combina cu puncte si linii in relief orizontale netede. Cea de-a 5-a
rezervata pentru cifre, se intemeiaza dupa marturia autorului insusi, (p. 9) pe un principiu strain
de restul procedeului. Cea de-a 6-a este formata din semnele primei serii, subliniate cu o linie in
relief neteda. Seria a 7-a prezinta o anomalie de neexplicat; sunt aceleasi semne, avand insa de
asta data o trasatura neteda deasupra lor. In seria a 8-a linia in relief neteda este plasata la mijloc.
Cat despre seria a 9-a, aceasta reproduce semnele de la seria a 5-a, subliniate cu o linie in relief
neteda87. (87 Pentru mai multe amanunte asupra acestui alfabet Braille din 1829, a se vedea
studiul consacrat de F. le Guevel in revista Le Valentin Hauy, nr. 3, pp. 5461, 1931.).
Mai departe autorul arata felul de a scrie cu placa si stiletul. Dar nu spune cum se
poate realiza cu stiletul linia in relief neteda. Fara indoiala numai cu ajutorul unei tablite de-a
lungul careia sunt sapate dungi drepte s-ar putea trage linii. Dar fie ca acest element este o
realizare tipografica, fie ca se traseaza cu mana, el se distinge prea putin de cele doua puncte
care ocupa aceleasi pozitii, pentru ca deosebirea sa se poata face cu rapiditate prin pipait. Cu
toate ca semnele cu linii in relief reprezentau numai caractere cu o valoare secundara (cifre,
punctuatie, simboluri matematice) constituiau totusi o lacuna in frumoasa armatura a sistemului.
Nu erau viabile. Insusi Braille va renunta in curand.
Cand se pune in valoare caracterul sistematic al alfabetului Braille, nu se omite niciodata
observatia ca semnele seriilor II, III si IV ale acestui alfabet sunt formate din semne care
corespund cu cele din prima serie, la care s-a adaugat un punct, jos in stanga (pentru seria a II a), doua puncte, jos (pentru seria a III-a) un punct jos, in dreapta (pentru seria a IV-a). Se stie
insa mai putin ca nici semnele din seria de baza (prima linie din tablou) n-au fost alcatuite la
voia intamplarii. Braille, in expunerea procedeului sau (p. 3), arata cu o deosebita grija pentru
exactitate, pozitia punctelor, constituind fiecare semn al acestei serii, dar n-a crezut necesar sa ne
indice si principiul care a prezidat la formatia lor. Totusi aceasta presupune o metoda88. (88 In a
doua editie a Procedeului sau Braille nu da mai multe indicatii asupra formarii acestor semne.
Dupa cate stim, Guadet (v. Institutorul orbilor, t. I, 186556 p. 93) este acela care a facut
cunoscut modul de a se forma prima serie de semne a alfabetului Braille.).
Braille incepu prin a forma 3 semne in partea stanga a patratului, constituind grupul
primei serii. Apoi repeta aceeasi operatie in partea dreapta. Obtinu astfel 6 semne pe care le vom
numerota de la 1 la 6 pentru intelegerea celor care vor urma:
123456
Dupa aceasta, combina succesiv semnele 1 si 4, 1 si 5,. 1 si 6; apoi 2 si 4, 2 si 5, 2 si 6; in
sfarsit 3 si 4, 3 si 5, 3 si 6. Obtinu astfel 9 semne noi:
7 8 9 10 11 12 13 14 15
Seria celor 16 semne, cuprinzand si absenta semnului, pe care-l obtinem, urmand
principiul combinatiei adoptate de Braille, se regaseste in tabloul din figura 7(89). (89
Reproducem aceasta asezare dupa Dl. Dechaux. Din punct de vedere istoric, nimic nu ne spune
ca Braille ar fi realizat un astfel de tablou.).

Daca Braille n-ar fi fost decat un simplu combinator, prima lui serie s-ar fi prezentat cu
totul altfel: primele 4 semne, n-ar fi cuprins decat unul din punctele 1, 2, 4, 5, cele care urmeaza
fiind obtinute din combinatia a 2 apoi a 3 din aceste puncte. Tabloul complet al semnelor sale ar
fi trebuit sa cuprinda 4 serii de cate 16, ultimele 3 provenind din adaugarea punctelor 3, apoi 6,
apoi 3 si 6 la semnele celei dintai. Dar Louis Braille, cu toate ca spiritului sau il purta spre
abstract, nu era matematician; el era, pur si simplu orb. Ca instrument de investigatie a
imaginilor spatiale n-avea decat degetele; cu intuitia descoperi ceea ce convenea mai bine
orbilor. Procedand, fara sa-si dea seama, ca prim psiholog al edificarii structurilor tactile
indeparta orice semn care s-ar fi putut confunda cu altul si nu pastra pentru alcatuirea seriei
fundamentale decat combinatiile care formau imagini distincte.
In felul acesta a ajuns sa inlature semnele pe care noi le-am numerotat cu 3, 4, 6, pentru
ca,- izolate, s-ar fi putut- confunda intre ele sau cu semnul I; el indeparta de asemenea semnele 5
si 15, pentru ca primul amintea prea mult semnul 2, iar al doilea semnul 7. Iata de ce seria
fundamentala se prezinta in cele din urma sub forma pe care o cunoastem.
Consideratii de aceeasi natura, adica grija pentru o buna lizibilitate, ne explica de ce
Braille isi forma seria a 3-a prin adaugarea a doua puncte sub cea dintii serie, cand ar fi putut
adauga punctul in primul rand, jos in dreapta dreptunghiului generator, posibilitate de care nu s-a
folosit decat pentru seria sa cea de a 4-a. Fara indoiala se temea de confuzii intre anumite semne
(de pilda intre primul si cel de-al treilea semn din seria a II-a si primul si al treilea din seria a IVa) si mai ales in general intre vreunul din semnele acestor serii cu semnul care ii corespunde in
cealalta serie, in cazul unei scrieri gresite. Se prea poate sa se fi gandit ca inconvenientul, ar fi
fost mai neinsemnat daca seria formata cu punctul de jos din dreapta ar fi fost rezervata unor
litere accentuate. Cititorii buni pe care practica i-a deprins cu diferite sisteme de prescurtari, in
stare sa deosebeasca dintr-odata semnele simetrice sau asemanatoare, vor face haz de temerile
lui. Dar cei care si-au pierdut vederea mai tarziu si intampina anumite greutati de a citi cu
degetele, vor intelege ca scopul a fost sa se micsoreze cat mai mult riscul confuziilor.
Sa nu uitam ca Braille, in momentul primei editii a expozeului sau, nu isi experimentase
alfabetul90 decat cu cativa orbi tineri, avand pipaitul foarte exersat; dar nu stia inca in ce fel vor
reactiona celelalte categorii de orbi, mai ales aceia care si-au pierdut vederea fiind adulti. (90
Cum citea Braille el insusi pe Braille, iata o chestiune la care nu putem raspunde. Daca ar fi sa-l
credem pe Guilbeau (Amintiri din viata mea de elev), Coltat prietenul lui Braille, nu citea decat
cu greutate, ceea ce se explica prin faptul ca era in varsta cand a invatat.).
Chiar asa cum se prezenta acum, cu imperfectiunile sale, cu diferitele complicatii ivite
din amestecul liniilor si punctelor din ultimele serii, alfabetul din 1829 reprezenta fara indoiala
un progres in comparatie cu Barbier. El va prezenta insa o foarte buna baza de experimentare
pentru editia a doua a Procedeului, publicata in 1837, care va codifica rezultatele. Intre aceste
doua date se pare ca s-a lucrat foarte mult si s-au facut multe incercari cu elevii din Institut. In
aceasta elaborare partea de activitate si aportul personal al lui Braille erau de buna seama cele
mai insemnate. Totusi, plin de scrupule ca intotdeauna, in Prefata plasata la inceputul lucrarii
(editia din 1827) el scria: Profitam de aceasta imprejurare (epuizarea primei editii) pentru a
adauga observatiile pretioase si aplicatiile ingenioase datorite bunavointei mai multor orbi
distinsi.

Ne lipsesc documentele pentru a jalona etapele acestei evolutii. Totusi Muzeul Valentin
Hauy poseda doua pretioase plachete mici, una intitulata Geografia Asiei, cealalta Geografia
Frantei, ambele datate din 1832 si purtand mentiunea Imprimeria mobila a domnului
Hayter91. Caracterele sunt foarte mari: liniatura, adica distantele intre doua puncte, din varf in
varf, sunt de cel putin 3 mm, in vreme ce liniatura noastra actuala este numai de 2,4 sau 2,5 mm.
Braille-ul acestor plachete este si acum conform alfabetului din 1829. Punctuatia, intr-adevar
este reprezentata cu semnele primei serii, subliniata cu o linie reliefata neteda (seria 6 in tablou
PI. II c). Cat despre cifre, ele nu sunt reprezentate prin semnele seriei a 5-a formate in cea mai
mare parte din linii reliefate, ci din cele din prima serie, precedate de semnul denumit astazi
semn de cifra sau numeric. Pentru a da posibilitatea sa se poata scrie cu punctatorul seriile
care cuprind linii reliefate, Braille prevazuse (ed. din 1829, p. 13) ca acest semn va avea
proprietatea sa ridice cu 4 grade seria in care se gaseste semnul precedat de o astfel de linie
reliefata. Astfel cele 10 semne din prima serie, precedate de acest semn, reprezentau semnele
corespunzand cu a 5-a, adica cifrele. (91 Este vorba despre Henry Hayter, nepot al miniaturistului englez Charles Hayter si fiu al lui sir George Hayter, portretist la moda la Curtea Frantei, sub
Restauratie si care deveni prim pictor al reginei Victoria. Lovit de orbire, Henry Hayter si-a
facut educatie la Institutul regal al tinerilor orbi din Paris. El a fost elevul lui Braille, caruia se
pare ca i-ar fi atras atentia ca a omis pe,,W din alfabetul sau (cf. G ui1beau, Istoria
Institutului p. 47). Iata explicatia de ce litera W se afla tocmai la sfarsitul seriei a 4-a ale
semnelor alfabetului din 1829. Textul lui Guilbeau lasa sa creada ca aceasta adaugare ar fi fost
facuta in 1836, sau poate intre 1829 si 1837, ceea ce este o eroare, deoarece litera W era la
locul ei chiar in alfabetul din 1829.).
Mai stim de asemenea92 ca incepand de la 1830, alfabetul punctat al lui Braille a fost
folosit in clase pentru scrierea temelor, initiativa fericita care a facut sa iasa din uz semnele cu
trasaturi, greu de scris. In aceasta epoca, din lipsa de materiale, sistemul Braille mai mult se scria
decat se imprima. Din aceasta cauza, seria a 6-a din 1829 a fost foarte curand parasita pentru
reprezentarea punctuatiilor si s-a adoptat in acest scop prima serie, lasata tocmai jos la sfarsitul
casutei, grupa care deveni seria a 5-a a alfabetului asa cum avem obiceiul sa-l prezentam astazi si
asa cum il gasim in toate dictionarele. (92 Pignier, Studiu istoric, p. 107.).
Acest alfabet definitiv, precum si esentialul unei noi muzicografii erau stabilite inca din
1834, dat fiind ca ele figureaza in cele 36 pagini adaugate in acea epoca la cele 32 din editia
primitiva. Institutul national pastreaza un exemplar din aceasta versiune amplificata, pretioasa
din doua motive: a fost exemplarul care a apartinut lui Braille personal si in acelasi timp este
marturia unei tranzitii intre prima si a doua editie din Procedeu.
Textul editiei din 1837 este mai putin incarcat, mai limpede decat cel din 1829. Ne dam
seama ca Braille s-a format mult in acest rastimp de opt ani. Renuntand la explicatii lungi si la
comentarii, el prefera sa prezinte tablouri care vorbesc de la sine. Acela din paginile 6 si 7 din
lucrarea sa, reprodus de noi in Plansa .a III-a A, ne ingaduie sa descoperim dintr-o privire
valoarea sau valorile semnelor pe care le cuprinde. Pana la Z caracterele n-au decat valoarea
alfabetului, dupa care unele primesc o dubla, sau chiar o tripla semnificatie. Linia reliefata a
disparut. Punctuatia este reprezentata asa cum se obisnuieste astazi, cu semnele de la prima serie,
asezate in partea inferioara a dreptunghiului matrita. O singura deosebire: ca si la dactilografia
obisnuita actuala, nu exista decat un singur semn pentru deschiderea si inchiderea ghilimelelor.

Mai departe (p. 18), reprezentarea cifrelor este codificata: acestea potrivit unei reguli in
germene inca din 1829, pe care am vazut-o in sistemul de atunci, figureaza cu semnele de la
prima serie, precedate de semnul denumit inca si astazi numeric care nu s-a schimbat de
atunci. Daca semnele matematice nu mai sunt exact cele utilizate astazi de orbi, ele erau destul
de numeroase pentru a putea acoperi toate cerintele matematicii si algebrei elementare. Cine, in
vremea lui Braille, ar fi indraznit sa aiba pretentii mai mari?
Astfel a doua editie din Procedeu fixeaza alfabetul, cifrele, semnele ortografice si ii
inzestreaza pe orbi cu un sistem stenografie; indestuleaza toate nevoile lor scolare si literare. Ba
chiar mai mult: le aduce o notatie muzicala inchegata, iar in liniile sale mari formeaza esentialul
muzicografiei internationale Braille.
In 1829, in ciuda titlului plin de fagaduieli, lucrarea Procedeu pentru scrierea cuvintelor,
a muzicii si a muzicii bisericesti plain chant n-a adus nici o inovatie. Se stie ca Valentin Hauy, nu
gasise alta solutie in problema scrierii notelor muzicale decat reliefarea partiturilor obisnuite.
Lectura acestor texte in relief, de altfel complicate si costisitoare de produs, era atat de
defectuoasa, incat Guillie, dupa cum se stie, a preferat ca- elevii lui sa invete muzica dupa
ureche, decat sa le ceara a o descifra. Ceva mai tarziu, Golliod, pe care Guillie il lasase la
Quinze-Vingts conducatorul capelei, concepu o notatie foarte simpla, in care caracteristicile'
imnurilor si psalmilor erau figurate prin intermediul seriilor de cifre. Filele imprimate dupa acest
sistem mai erau folosite de cantaretii de biserica de la Quinze-Vingts in 1885. Prin 1819
repetitorii Institutului regal pusesera la punct un procedeu care imita sistemul lui J. J. Rousseau:
cele 25 litere ale alfabetului si cele 5 vocale accentuate erau utilizate pentru reprezentarea unei
scari de 30 note, satisfacand cu prisosinta ceea ce se poate inscrie pe un portativ si pe liniile
suplimentare; o nota cu diez era figurata prin majuscula corespunzatoare sau cu un alt accent, cea
cu bemol printr-o majuscula rasturnata, becarul prin ghilimele. Toate acestea erau foarte
ingenioase, cel putin pentru cine citea cu usurinta astfel de caractere, dar destul de putin precise
in ceea ce priveste indicarea valorilor, pentru reprezentarea carora nu s-a gasit intr-adevar nimic
mai potrivit decat sa se lase dupa nota respectiva un spatiu mai mult sau mai putin lung, dupa
cum era si valoarea ei: o patrime, o optime etc.
In 1829 Braille nu modifica temeinic acest sistem. Se multumi sa inlocuiasca literele mici
care marcau notele naturale, cu caracterele corespunzatoare din alfabetul sau si sa imprumute din
lucrarea sa Procedeu alte cateva semne. Bunaoara93 in loc de distanta variabila adoptata pentru
reprezentarea valorilor, el propunea ca acestea sa fie reprezentate cu primele 7 semne din seria sa
a 7-a, care dupa cate se stie avea puncte si linii. El mai aducea un semn pentru diez, unul pentru
bemol si unul pentru becar. Se pare insa ca propunerile sale n-au fost urmate, de vreme ce in
1831 a aparut: Noua metoda pentru uzul orbilor, reprezentand muzica prin mijlocirea literelor,
cifrelor etc. Intocmita de elevii Institutului regal al tinerilor orbi. Paris, imprimata de tinerii
orbi, in care nu se face apel la nici unul din semnele Braille. Cauza ar putea ii ca, la acea epoca,
Braille concepuse deja in linii mari notatia muzicala, a carei punere la punct ne-o prezenta editia
a doua din Procedeu94. (93Procedeu, edit. 1829, p. 17.). (94 Daca ar fi sa credem pe
Gui1beau (Studiu asupra istoriei muzicografiei Braille, V. Haug, 2. 1922, p. 26) colegii lui
Braille il impinsera la aceasta noua adaptare a alfabetului sau. Se zice ca Braille ar fi sovait la
inceput sa-i urmeze pe aceasta cale. Fara indoiala ca Guilbeau detinea acest detaliu de la
contemporanii lui Braille, pe care ii cunoscuse in tinerete. Dupa Pignier (Studiu istoric, p.

138) cel care a colaborat cu Braille la aceasta refacere a muzicografiei, a fost Jaillet mai tarziu
organist la Rennes.).
Pana atunci se pastrase mai mult sau mai putin principiile de notatie obisnuite. Daca nu
se mai trasau portativele in relief, se tindea, totusi sa se figureze intr-un fel sau altul repartitia pe
portativ. Rupand o data pentru totdeauna cu acest sistem de simbolizare a inaltimii sunetelor, asa
cum Barbier rupsese cu folosirea caracterelor obisnuite, Braille pleaca de la un principiu nou:
claviatura pianului si gama. Pe aceasta claviatura, cele 7 note ale gamei se repeta in aceeasi
ordine din octava in octava. Era deci de ajuns, pentru a reprezenta cele 7 sunete, de a imprumuta
7 semne consecutive de la aceeasi serie Braille si de a gasi 7 alte semne sau chei de octava,
care ar fi introduse intr-o succesiune de note atunci cand ar fi nevoie de o schimbare de octava.
Iar in ceea ce priveste valorile, nimic mai simplu: nu aveai decat sa afectezi o anume serie unei
anumite valori si o alta serie unei alte valori. Anumite consideratii facura sa se aleaga semnele
de la 4 la 10 din fiecare serie pentru figurarea treptelor gamei do major, cele din prima serie
pentru optimi, cele din a doua pentru doimi si treizeci doimi, cele din a treia pentru note intregi
si saisprezecimi si in sfarsit cele din a patra pentru patrimi si saizeci patrimi. Seriile Braille,
dupa cum se stie, deriva unele din altele prin adaugarea unuia sau a doua puncte la partea
inferioara a caracterului, figura notelor in felul acesta ramanea aceeasi (partea superioara a
semnului) cand valoarea se schimba (partea inferioara).
Alte semne tot atat de coherente erau destinate reprezentarii pauzelor, alteratiilor,
acordurilor etc.
In acest fel un adevarat sistem era pus la dispozitia muzicantilor orbi, care nu numai ca
puteau sa-l citeasca mai usor decat procedeele anterioare, fiind compus numai din semne, dar
conveneau in special pipaitului; in plus putea fi scris cu placa Braille obisnuita, fara un material
anumit. Acest sistem este utilizat in toate tarile de mai bine de un secol. Congresul care in anul
1929 a stabilit o Notatie internationala muzicala Braille n-a adus decat modificari de
amanunte.
CAPITOLUL IV
ORIGINALITATEA SISTEMULUI BRAILLE. RASPINDIREA LUI
Dupa cum am mai spus, spirite inacrite au imputat Institutului national si in general
orbilor de a ii voit sa adumbreasca numele lui 'Barbier, cel care vedea, in folosul lui Braille,
orbul. Nu vom lua ca dovada decat o singura pagina din romanul lui Lucien Descaves
intitulat Les emmures. Aceasta opera naturalista, publicata mai intai in foileton in Le Journal, in
anul 1894, aduce in scena pe orbi. Romanul are drept cadru principal: Institutul National al
tinerilor orbi din Paris si Asociatia Valentin Hauy care de-abia luase fiinta. Annette, maritata cu
un orb, a inventat si ea un sistem de scriere care dupa conceptia ei trebuia sa detroneze sistemul
Braille95. (95 Astazi putem numi pe numele lor adevarat personajele romanului. Annette
infatiseaza in parte pe d-soara Alulot care a fost directoarea scolii de orbi din Angers si al carui
sistem de scriere facuse mult zgomot in acea vreme.).
Rau primita de comisia insarcinata cu examinarea proiectului, eroina povestirii se
exprima astfel:

Nu ma voi mai poticni mult timp de parerile preconcepute ale unei lumi mici si
dusmanoase fata de orice progres care nu emana de la aderentii ei. In fond institutia nu este decat
o Societate de Admiratie mutuala; aici orbirea se agraveaza prin lipsa vederilor morale.
Cine poate sti daca Louis Braille ar fi dus la capat faimoasa lui scriere, fara germenii
semanati de Charles Barbier, Cristofor Columb al acestui Americo Vespuccio? Dar Valentin
Hauy, primul institutor al orbilor? A fost la iei de clarvazator ca Barbier! Nu are importanta,
Braille este modelul,, el ofera panaceul anaglyptografic96 el este un fost elev al Institutului.
Acesta traieste prin el. Ei bine, daca orbii tin asa de mult la Braille al lor, n-au de-cat sa si-l
pastreze, sa pastreze acest alfabet al prizonierilor care intretin corespondenta in secret cu
prietenii lor dinafara97. (96 Braille nu este raspunzator de acest nume barbar anaglyptografie
prin care Levitte, censorul de studii al Institutului a desemnat mai tarziu scrierea cu puncte in
relief.). (97 Lucien Descaves, Ziditi de vii, ed. a II-a, 1925, pp. 288-289.).
Louis Braille este evident un simbol pentru orbi, simbolul orbului care libereaza de o
piedica pe fratii lui de suferinta. Increderea in sine si increderea altuia sunt necesare succesului
orbilor in viata: pentru ei este providential sa datoreze unuia din ai lor eliberarea intelectuala.
Daca Braille nu este numai un pur simbol, de vreme ce alfabetul lui exista, ca o realitate
indiscutabila, in orice caz insa este un simbol pur: nu se poate gasi in viata acestui om nimic care
sa semene a vanitate sau a spirit de casta. De altfel, cand Annette vorbeste de un alfabet al
prizonierilor, imputarea se adreseaza mai de graba lui Barbier, al carui sistem era prin esenta o
scriere secreta. Daca Annette ar fi avut ceva mai multa stiinta decat pedantism ea ar fi stiut
doua lucruri:
1. La origine nu orbii, ci acei care vad au opus pe Braille lui Barbier. Pignier, Dufau si
Guadet au proclamat in scrierile lor meritele noului alfabet si aceasta nu au facut-o nici din
vanitate si nici pentru glorie, ci pentru motivul ca ei fiind directori si sefi ai unei scoli de orbi siau dat seama tangibil, ca sa zicem asa, de marele serviciu pe care Braille l-a tacut fratilor lui.
2. Greutatile intampinate de Barbier nu au venit din partea orbilor, ci din aceea a celor cu
vederea sanatoasa. Pignier scrie98 cu privire la sonografie: d-l Barbier, la fel ca multi
inventatori, sfarsi prin a depasi masura cand este vorba de meritul lor si de foloasele aduse, care
sunt totusi si reale. Poate ca spiritul lui avantat se exalta putin in aceasta privinta, pretentiile lui
devenira de asemenea mai mari. Intr-adevar, in 1821, Barbier prezenta sistemul sau ca accesoriu
si secundar; in 1825, ca baza a educatiei orbilor; in 1830, ca baza fundamentala a
invatamantului. (98 Pignier, Studiu istoric, p. 102.).
Asa cum am spus mai sus (cap. III), gloria lui Charles Barbier, din punct de vedere
psihologic, a fost de a descoperi ca punctul in relief este singurul care satisface nevoia cititului
tactil; in orice caz insa nu putem vorbi de o intuitie de geniu. Sa nu uitam ca scrierea denumita
expeditivul francez a fost imaginata pentru militari si pentru diplomati si ca acest sistem,
conceput pentru cei cu vedere, comporta deja puncte si linii, care puteau fi scrise cu creionul sau
cu tocul. Daca intre timp capitanului de artilerie i-a venit ideea reliefului, la inceput nu s-a gandit
de loc la orbi, ci la nevoia in care se putea afla un ofiter in campanie care trebuia sa expedieze
noaptea o telegrama de unde si numele de scriere nocturna fara cerneala sau creion si de
a putea multiplica repede numarul exemplarelor prin simpla apasare. Barbier nu a adus, orbilor

decat un sistem conceput pentru cei cu vedere. Prin aceasta, meritul lui este oare mai mare decat
cel al lui Valentin Hauy, care pentru a da posibilitatea orbilor sa citeasca se multumea sa
reproduca in relief caracterele obisnuite in imprimerii? Iar daca punctul a reusit mai bine decat
litera, aceasta e simplu si firesc. Daca a fost sau nu o simpla intamplare ca Barbier a ajuns sa se
gandeasca la orbi, dupa ce savantii ale caror concluzii le-am mentionat, au examinat inventia sa,
nu se stie. Nu este insa mai putin adevarat ca fostul capitan a inteles ce nevoie au orbii de o
scriere speciala. Intr-o brosura, care e drept dateaza de pe la 1830(99) adica este posterioara
aparitiei sistemului Braille, el a scris urmatoarea fraza, aplicabila de altfel tot asa de bine lui
Braille cat si sistemului sau: O scriere deosebita, potrivita situatiei lor, este singura care le poate
fi de folos; pana acum insa nu s-a straduit nimeni s-o descopere. (99 Despre instructiunea
orbilor, Paris, imprimeria Huzard-Courcier, in 12, 12 pagini, fara data, continand raportul
Academiei de Stiinte, semnat Cuvier si Mo1ard, cu data de 10 ianuarie 1880.).
Fara indoiala ca drepturile lui Barbier ca inaintas sunt de necontestat. Oricine s-ar indoi
n-ar avea decat sa compare datele: 1821 1823. Barbier aplica principiile sonografiei sale, unui
sistem de scriere pentru orbi, 18251829, Braille isi pune la punct alfabetul. Este suficient sa
reamintim marturia insasi a lui Braille, pe care am citat-o la inceputul capitolului precedent. Dar
intre Barbier si Braille este mai mult decat succesiune: este inrudire directa, este filiatiune:
1. In insusi principiul celor doua sisteme, adica: intrebuintarea punctului in relief;
2. In dimensiunile caracterelor: dreptunghiul generator al tuturor semnelor Braille este
exact dupa cum se stie, jumatatea dreptunghiului in care se incadreaza semnele Barbier si este
orientat in acelasi sens. S-ar fi putut sa fie si altfel. Vom vedea ca in America a si fost catva timp
altfel, pe cand se intrebuintau caractere construite pe doua puncte in inaltime si trei largime;
3. In domeniul tehnic: Barbier este inventatorul necontestat al rigletei si al placii cu
santuri. Raportul prezentat Academiei de stiinte de catre d-nii Prony, Molard si Breguet, la 1820,
aduceau lui Barbier imputarea de a fi construit o masina prea complicata pentru producerea
acestor semne. Barbier invata din aceasta lectie; daca simplitatea materialului pentru scris folosit
de orbi este un motiv de permanenta mirare, aceasta se datoreaza imprejurarilor aratate mai sus,
Coltat ne spune ca Braille realiza toate aceste combinatii, in minte; totusi e sigur ca existenta
prealabila a materialului creat de Barbier i-a dat posibilitatea sa experimenteze, sa difuzeze si sa
faca cunoscut prietenilor si elevilor sistemul sau. Mai mult, muzeul Valentin Hauy poseda o
piesa curioasa pe care Guilbeau o socotea ca fiind din anul 1826. Este o rigleta autentica Barbier,
transformata in rigleta Braille, prin adaugarea unei simple stinghii care impartea in doua fiecare
casuta a rigletei Braille. Paleontologii ar numi aceasta un tip de tranzitie;
4. In combinatia dintre linie si punct care constituie caracteristica alfabetului Braille din
1829. Intr-adevar, se stie ca Barbier imaginase un mic patrat care avea la un cap un corn, iar la
celalalt o linie reliefata. Combinand cornul si linia in diferite pozitii se ajunge a se reprezenta
cele 36 puncte din expeditiva;
5. Inca de la inceput sistemul Braille are o stenografie foarte precisa, nascuta din
sonografia Barbier.
Intrucat ne priveste, noi nu sovaim sa declaram ca fara Barbier, nu am fi avut poate
niciodata pe Braille. In acea vreme dicta principiul enuntat de Valentin Hauy: In toate
imprejurarile, trebuie apropiat orbul de cel cu vedere100. Se aplica aceasta maxima la lectura

orbilor si cu incapatanare, li se impunea sa citeasca dupa caractere pe care de-abia le descifrau.


Charles Barbier a avut meritul sa se elibereze de acest principiu si sa-l dezbare si pe tanarul
Braille. Aceasta nu e putin lucru pentru un om cu vedere. Dupa cum am mai subliniat, in lipsa lui
Braille s-ar fi gasit sigur cineva care sa perfectioneze sistemul elaborat de capitanul Barbier. (100
V. Hauy, Studiu asupra educatiei orbilor.).
Dar Braille a facut mai mult decat sa perfectioneze, el a modificat din temelie, deci a
inovat. Daca orbii nu-i datoreaza totul, in orice caz ii datoreaza ce e mai bun. Barbier avea ochii,
Braille nu mai avea decat degetele. De aici s-a nascut acel cadru cu 6 puncte, perfect potrivit cu
nevoile pipaitului: un punct mai mult in inaltime, un punct mai mult in latime si semnul devenea
necitet. Tanarul orb nu a scos din cele 6 puncte o simpla scriere in relief, ci un alfabet complet, la
fel cu cel al oamenilor sanatosi, o notatie matematica elementara, o notatie muzicala si totodata
si o stenografie. Intr-un cuvant, putem spune impreuna cu Pignier: A modifica lucrurile astfel, nu
inseamna o perfectionare ci o inventie101. (101 Pignier, Nota biografica, p. 14.).
Insusi Barbier, intr-o scrisoare, care e drept contine si reticente, a laudat pe tanarul
inventator. La 31 martie 1833 el ii scrie: Am citit cu mult interes metoda de scriere pe care ati
compus-o pentru orbi. Nu pot sa laud indeajuns sentimentul de bunavointa care va indeamna sa
fiti folositor celor cu care impartasiti nenorocirea. M-as fi slujit de procedeul dv. si v-as fi
multumit daca nu ar fi fost nevoie de catva timp pentru a putea dobandi practica lui Este foarte
frumos sa incepeti astfel la varsta dumneavoastra si putem astepta multe realizari de la
sentimentele luminoase care va calauzesc. La 15 mai 1833, intr-o nota pe care o adreseaza
directiei Institutului regal si care era destinata sa fie inserata intr-o noua editie in Scriere
nocturna se vede ca el nu se socotea invins Barbier se exprima asa: D-l Louis Braille,
tanar elev, astazi repetitor al Institutului regal din Paris, este primul care a avut fericita idee de a
reduce scrierea punctata cu ajutorul unei riglete cu trei randuri de casute. Caracterele ocupa mai
putin loc si sunt mai usor de citit; sub acest dublu raport, este un serviciu esential pentru care ii
santem indatorati De altfel d-l Braille a facut si alte aplicatii .ale metodei sale, care o indreptatesc
indeajuns a fi intrebuintata intr-o institutie pentru instructia tinerilor orbi102. (102 Citat de
Pignier, Nota biografica, p. 25 la iei ca si textul precedent. Am ii dorit sa stim ce putea sa fie in
dosul punctelor de suspensie care reprezentau taieturile operate de Pignier.).
Dupa ce a scris aceste randuri, Ch. Barbier, daca ar fi fost un jucator care stie sa piarda
frumos, ar fi trebuit sa abandoneze partida.
***
Asa cum spune undeva Edgard Guilbeau, fondatorul muzeului Valentin Hauy, distingem
trei perioade in ascensiunea sistemului Braille si anume: 1 Triumful lui Braille la Institutul de la
Paris; 2 Extensiunea lui la limbile europene; 3 Aplicarea lui la limbile extra-europene.
In ceea ce priveste utilizarea sistemului Braille in insasi scoala unde a fost conceput, se
spune ca a trebuit mai mult de 25 de ani pentru ca sistemul sa se impuna. Adoptarea oficiala a
sistemului Braille s-a facut de-abia la 1854 in Franta103. S-a vorbit si de o eclipsa a sistemului
Braille. Ce trebuie sa intelegem din aceasta pretinsa eclipsa a metodei lui? Nu s-ar putea spune
ca intre anii 1825 si 1840 sub directia lui Pignier, administratia scolii ar fi fost ostila noii scrieri.

Am vazut ca de la 1827 inainte, administratia admite sa se transcrie cu noua metoda fragmente


dintr-o gramatica clasica si de la 1839 ingaduie intrebuintarea sistemului Braille in clase pentru
exercitiile scrise. Cele doua editii din Procedeu au fost realizate in imprimeriile institutiei si au
marca oficiala. Dupa cum vom vedea mai departe este cert ca cel de-al doilea din aceste volume
a fost intocmit pentru a fi cunoscut si difuzat in strainatate. In 1834, unele texte ale acestei
metode au fost prezentate la Expozitia de produse industriale din piata Concordiei la Paris. Fara
nici o indoiala ca in acea vreme ne indreptam spre o recunoastere oficiala a noului procedeu. El
este mentionat si in rapoartele pe care directorul institutiei le adresa ministrului la 31 mai 1833,
la 31 martie 1837 si la 27 sept. 1839(104). In sfarsit, in 1837, imprimeria Institutului regal tipari
un manual de istorie a Frantei in 3 mari volume, ceea ce indica limpede ca la acea data, dupa
doisprezece ani de experimentare, ne orientam fara sovaiala spre sistemul Braille pentru toate
nevoile scolare. (103 Cf. Sir Clutha Mackenzie. Raport asupra situatiei mondiale a sistemului
Braille (prezentat la U.N.E.S.C.O. 20949) p. 5.). (104 Cf. Pignier, Studiu. istoric, p. 107 si
p. 253.).
Prima carte era un volum gros, care cu toate ca nu avea decat 152 de pagini format 22 X
28, cantarea mai mult de 1750 gr. cu cartonaj cu tot. Paginile erau lipite verso pe verso, asa cum
se proceda la acea vreme pentru lucrarile cu litere latine in relief liniar. Fiecare pagina cuprindea
in medie 27 randuri de cate 34 caractere. Liniatura, adica intervalul cuprins intre varful celor
doua puncte sau adancimea celor doua santuri succesive, este de 25/10 mm. Aceasta liniatura
este aproape la fel cu cea adoptata in clipa de fata, si aceeasi cu care s-a tiparit sub titlul de
Livre de poesies, in sonografie Barbier, in 1828. Pentru a imita tiparirea obisnuita in negru s-a
gasit de cuviinta sa se combine semnele in grupa. Aceasta practica a justificarii a fost mult
timp intrebuintata in imprimeria institutiei din Paris. Trebuie sa spunem ca aceasta nu prezinta
nici un interes pentru degetele cititorului, dimpotriva, ea obliga pe tipograf sa comprime anumite
caractere, sa mareasca intervalul intre unele cuvinte si sa-l micsoreze pentru altele; in acest fel
citirea cartii din 1837 a devenit anevoioasa pentru degetele noastre moderne, prin faptul ca literele a, b si k si apostroful sunt inghesuite in cele care le urmeaza. Intervalul dintre cuvinte este in
mod normal de o jumatate de litera, in afara de cazul cand o nevoie justificata impune o fortare a
acestui spatiu. In anumite parti intervalele dintre linii sunt mai mici decat cele de astazi.
Prima carte imprimata dupa sistemul Braille poarta titlul: Precis sur l'histoire de France
divisee par siecle, accompagnee de synchronismes relatifs a l'histoire generale places a la fin de
chaque regne (Scurta istorie a Frantei, impartita pe secole, intovarasita de sincronisme privitoare
la istoria generala, plasate la sfarsitul fiecarei domnii) de L.C. si F.P.B., editia a 10-a. Se iveste
insa o prima intrebare: de ce prima carte tiparita este o lucrare de istorie, si nu, de pilda, o
metoda de citire sau o gramatica? Poate pentru motivul ca acestea existau deja cu litere latine in
relief. Sau poate si mai simplu pentru ca textele de istorie fiind lungi, transcrierea manuscriselor
rapea prea mult timp in clasa. Oricum ar fi, publicarea acestei Scurte istorii este interesanta si
dintr-un alt punct de vedere. Dupa Catalogul imprimatelor Bibliotecii Nationale, L.C. este Louis
Constantin (cu numele monahie, fratele Anaclet), iar F.P.B. este Mathieu Bransiet (cu numele
monahie, fratele Filip). S-ar parea ca aceasta n-ar avea nici o importanta pentru viata lui Braille
si totusi, are. La Institutul regal existau doua curente potrivnice: directorul Pignier era acuzat de
clericalism de catre Dufau, adjunctul sau, care era si prim institutor. Mai tarziu Guadet in
lucrarea sa Institutul tinerilor orbi105 in pagina 93 publica o lista a lucrarilor imprimate sub
directoratul lui Pignier, numai cu intentia de a dovedi ca nu se tipareau decat carti de rugaciune

sau lucrari scoase de editurile conformiste; este de remarcat ca el nu citeaza Scurta istorie din
1837 si gaseste de cuviinta sa redacteze o noua lucrare de istorie, care a fost imprimata cativa ani
mai tarziu, dar cu litere latine in relief, de data aceasta, intr-un moment cand sistemul Braille era
intr-o dizgratie oficiala. Ori de cate ori chestiunile confesionale au fost amestecate cu cele
pedagogice, dezbaterea asupra invatamantului istoriei a fost totdeauna asezata pe primul plan.
Astazi, pentru noi, aceste discutii nu prezinta nici un interes, totusi ele au meritul de a fi dat
nastere la trei lucrari apartinand lui Guadet, Dufau si Pignier in ordine cronologica, din care
putem culege pretioase amanunte asupra originilor sistemului Braille. Ele erau cat pe aci sa
compromita pentru totdeauna difuzarea acestui procedeu, deoarece, dupa cum vom vedea, au
fost cauza concedierii lui Pignier, care pricepuse atat de bine toate foloasele sistemului. (105
Aceasta lucrare a fost mai intai publicata in Analele educatiei surdo-mutilor si orbilor, editate de
Eduard Mor el. A aparut in volum la 1849. Ne referim la aceasta ultima editie.).
In adevar, in 1840, Pignier care era acuzat de a corupe tineretul prin invatamantul istoriei,
a fost scos la pensie inainte de termen. Adjunctul Dufau, care i-a luat locul nu a fost de la inceput
favorabil noului sistem. Daca a fost o eclipsa Braille, ea se plaseaza intre 1840 si 1850, in timpul
celor 10 ani de la inceputul directoratului Dufau. Aceasta eclipsa nu a fost insa decat partiala. La
inceput respinsa pentru literatura, metoda Braille pastra insa oficial dreptul de imprimare pentru
muzica. DacaSlujba mortilor imprimata in 1838 (M.V.H. No. 478) are inca notatii
liniare, Principiile de armonie, ale lui Gauthier (M.V.H. 1404), Studiile lui Cramer (M.V.H. No.
1413) si Culegere de cantece pe trei voci, de Gauthier (M.V.H. No. 1413 bis.) toate trei publicate
in 1839, prezinta particularitatea ca textul este gofrat in litere obisnuite, pe cand muzica este
imprimata dupa sistemul Braille (PI. IV A). Aceasta solutie hibrida a fost pastrata si de Dufau,
deoarece in 1841 s-a imprimat la fel o metoda de pian de Lemoine (M. V. H. nr. 1414) si in
1845, metoda de Kalkbrenner (M.V.H. nr. 1415). In tot timpul acesta, elevii si profesorii orbi ai
institutiei se foloseau de scrierea punctata pentru tot ceea ce-i privea personal. S-a pretins ca o
faceau in ascuns, fara stirea directiei. Aceasta e insa indoielnic. Muzeul Valentin Hauy pastreaza
cateva manuscrise din acea vreme. Unul din ele, Drumul crucii poarta deslusit mentiunea transcris de J. P. Lamirault, elev al Institutului regal, 1844. Te intrebi de altfel cum s-ar putea
ascunde cineva pentru a scrie cu sistemul Braille, care este zgomotos si pe langa aceasta necesita
si un material special?
In anul 1847, s-a reinceput tiparirea textelor numai dupa sistemul Braille, mai intai fara
mentiunea originii Imprimeria institutiei dar totusi in localul si cu materialul acestei
imprimerii. In aceste conditii s-au tiparit: Mic solfegiu(M. V.H. nr. 1410 probabil in
1847), Slujba notata (M.V.H. nr. 1431; 1849), Imitatia lui Isus Cristos (M. V.H. nr. 1434; 1849).
Un fapt si mai semnificativ inca: pe lista premiilor institutiei apare un premiu de scriere in 1849,
pentru sectia de baieti, iar in anul urmator pentru fete. De treizeci de ani nu se mai intamplase
asa ceva, din timpurile eroice cand se inversunau sa faca pe orbi sa scrie cu creionul caracterele
de manuscris al oamenilor cu vedere. Atribuirea unui premiu de scriere Braille presupune o
instruire a acestui sistem in clase si o dovada de recunoastere oficiala106. De altfel Dufau nu va
intarzia sa recunoasca public superioritatea caracterelor Braille asupra celor cursive cu linii in
relief imitate dupa acelea care erau intrebuintate atunci la Edinburg si Philadelfia si pe care el
incerca sa le impuna la Paris. Daca in prima editie (1837) a lucrarii sale, Dufau nu spune nici un
cu-vant despre Braille, in a doua editie (1850), consacra acestui sistem mai multe pagini
elogioase. La distribuirea solemna a premiilor in ziua de 17 august 1852, el declara: Moartea

ne-a rapit pe unul din profesorii nostri, indemanatecul si pretiosul Louis Braille, caruia orbii ii
datoreaza acea atat de simpla si roditoare descoperire a scrierii cu puncte in relief, astazi
adevarata forta motrice a succeselor107. De altfel nu incredintase el orbului Remi Fournier
transformarea imprimeriei Institutiei Nationale, in imprimerie Braille? (106 Articolul III al
regulamentului interior din 28 oct. .1848, prevede pentru clasele elementare Invatamantul
scrierii cu puncte. Este vorba probabil de procedeul imaginat de Braille, pentru reprezentarea in
relief a literelor obisnuite. Asupra acestui procedeu, a se vedea cap. V.). (107 Palmares, 1852, p.
7.).
Aceasta succesiune de date si referinte poate ca nu va interesa decat pe istoriograf. Totusi
din ele reiese ca sistemul Braille s-a impus nu printr-un schimb de influente, ci printr-o presiune
interna, prin insufletirea celor care il foloseau si care ii simteau valoarea in fiecare zi, prin
recunoasterea celor cu vedere, raspunzatori de educatia orbilor, prin progresele vadite, realizate
dupa adoptarea acestui sistem. Un fapt simbolizeaza entuziasmul tinerilor orbi pentru metoda
cea noua. In 1837 s-a decis imprimarea in caractere Braille a Scurtei istorii a Frantei despre care
am mai vorbit; din economie, nu s-a facut decat un singur mulaj si nu s-au turnat decat caractere
cu 6 puncte. Elevii si repetitorii taiara cu dalta punctele de prisos, pentru ca sa formeze literele a,
b si z. Astfel, datorita convingerii si rabdarii care insufleteste pe pionieri, ei creara materialul
tipografic necesar la tiparirea lucrarii.
Dupa cat se pare, acest material improvizat s-a intrebuintat la tipografia Braille pana la
1854,'data la care a fost tiparit la Institutul din Paris o metoda de citire Braille in limba
portugheza (M. V. H. No. 1439). De data aceasta au fost gravate atatea punctatoare cate erau
necesare pentru diferitele litere, caci insusi regele Braziliei Don Pedro al II-lea a platit din caseta
sa personala cheltuiala lucrului si in special a turnarii noilor modele.
***
Data de 1854 poate fi considerata ca punct de plecare pentru difuzarea sistemului Braille
in strainatate. In vederea acestei difuzari, editia a 2-a din Procedeu (1837) prezenta la pagina 5 si
8 rugaciunea Tatal nostru in 6 limbi (latina, franceza, italiana, spaniola, germana, engleza) cu
text corespunzator in relief linear pe coloana vecina. Stim108 ca acest volum a fost comunicat
tuturor institutiilor pentru orbi care existau la acea epoca: Philadelfia, Glasgow, Edinburg,
Bruxelles, Madrid, Perth, Copenhaga etc. Abatele Carton, directorul scolii din Bruges, consacra
metodei Braille un comentariu in fiecare din volumele lucrarii publicata despre orbi si surdomuti
in 1838 si in 1839(109) Guadet insa este cel care a contribuit foarte mult la raspandirea
sistemului in strainatate110. El aprecia mult aceasta metoda, careia cu ocazia inaugurarii unor
noi cladiri pe bulevardul Invalizilor in 1844, ii consacra un lung expozeu111. De la 1855 pana la
1863, el publica Institutorul orbilor, un periodic foarte apreciat de educatorii straini si in care, de
mai multe ori112 revine asupra foloaselor procedeului Braille. (108 Pignier, Studiu istoric, p.
107.). (109 Abatele Carton, Surdomutul si orbul, t. 1, 1837, p. 223: t. II, 1839, p. 81.). (110
Despre Joseph Guadet (17951880) cf. M. de la Sizeranne, Guadet si orbii, Tournon, 1885.).
(111 Cf. Analele de educatie a surdomutilor si orbilor, 1844, p. 80 la 91.). (112 A se vedea mai
ales t. I (18551856), p. 687593 116121; t. II (18561857) pp. 95141162.).
Cu toata aceasta propaganda, ascensiunea sistemului Braille a fost foarte inceata si
aceasta din cauza ideii inradacinate ca orbii nu trebuie sa aiba un alfabet propriu.

Exemplul l-a dat Elvetia. In 1852 sistemul Braille si-a facut aparitia in azilul orbilor din
Lausanne, fondat chiar atunci (1843). Elevii apreciaza repede meritele procedeului in asa fel
incat in 1858 el a fost intrebuintat oficial in clase. Directorul Hirzel nu i-a dat preferinta decat
dupa ce a facut o calatorie de studii in Franta, Germania si Anglia. In 1860 fonda imprimeria
azilului, care, la 31 decembrie in acelasi an, tipari prima carte cu sistemul Braille in
strainatate113. Titlul cartii era Evanghelia dupa Sfantul Ion. In curand urmara, in 1861,
un Abecedar si o Geografie (M. V. H., nr. 1454). In 1866, presa din Lausanne tiparise 6 lucrari
scolare in limba franceza, 5 in germana (probabil primele care au fost tiparite in aceasta limba) si
acea minunata editie a bibliei, versiunea protestanta a lui Osterwald, in 32 de volume (35 x 25),
24 pentru Vechiul Testament, 8 pentru Noul Testament, in total 4 600 de pagini, cu o greutate de
circa 60 kg cu legatura cu tot114. (113 De la 1835, adica aproape de la fondare, institutul din
Woluwe-Saint-Lambert, langa Bruxelles, imprima dupa metoda Braille, dar numai muzica dupa
cate se pare.). (114 Cf. L. Bolii, Cronica azilului orbilor din Lausanne (18431943), Lausanne,
1944.).
In tarile germanice, sistemului lui Braille in forma lui originala i-a trebuit patruzeci
de ani ca sa se impuna. I.W. Klein, fondatorul institutiei din Viena, ii cunostea existenta in 1837
(115) si Knie, fondatorul scolii din Breslau aflase despre el in 1841. Aceste doua personalitati
insa nu au fost favorabile generalizarii sistemului, imputandu-i ca ridica un zid in plus intre orbi
si sanatosi. Se recunostea ca procedeul Braille aducea foloase netagaduite orbilor, dar se
respingea in acelasi timp acest sistem care nu era facut pentru vedere si pe care oamenii cu
vedere nu-l puteau citi decat dupa ce se cazneau sa-l invete. Dupa cum va spune Koechlin116, se
cerea un mare sacrificiu din partea saracului in folosul bogatului. Se invoca mai ales autoritatea
lui Knie, pentru ca el era orb si avea parerea ca Pentru invatatura orbilor, trebuie sa folosim mai
intai de toate procedeele pe care le-au descoperit chiar ei. Cu toate acestea, in 1858, Knie, fara
indoiala sub influenta lui Guadet, insera un alfabet Braille la sfarsitul editiei a 5-a a cartii sale177
si in acelasi timp, lua parte si el la difuzarea sistemului, comentandu-l in Organul institutiilor
de surdomuti si orbi. (115 J. W. Klein, Istoria educatiei orbilor si a asezamintelor dedicate
orbilor in Germania, 1837.). (116 Fondatorul scolii de orbi din Ilzach, langa Mulhouse, care era
orb, preconiza sistemul Braille, inca din 1864 si se arata un aprig aparator al lui la Congresul din
1878 de la Paris.). (117 Knie, Introducere in tratamentul adecuat copiilor orbi.).
Dar o noua cursa se intinde sistemului francez. Saint-Marie din Leipzig alcatui un alfabet
in care litera p cea mai frecventa in limba germana avea un semn cu mai putine puncte. In acest
fel prima serie Braille ajungea sa reprezinte literele e, n, r, u, i, l, p, g, d, f. Economia, de puncte
era de 20%, dar aceasta nu reprezenta un' folos decat pentru scrierea cu punctatorul si nu aducea
nici un castig de spatiu, numarul caracterelor fiind acelasi. Ca urmare, primul congres al
institutorilor de orbi (Leipzig 1873) se gasi in fata unei mari confuzii. De pilda, in Austria planul
de studii din 16 septembrie 1867, aprobat de Ministerul instructiei publice, introduse sistemul
Braille in Institutia imperiala si regala din Viena118, dar directorul Pablasek, ramase partizanul
studiului simultan al caracterelor romane si Braille. La al doilea congres (Dresda, 1876), 14 scoli
se pronuntara pentru Braille adaptat la limba germana si numai 11 pentru sistemul Braille
original. Vom vedea mai departe in ce mod congresul de la Paris facu sa se incline balanta in
favoarea acestuia din urma. (118 Cf. Al. Meii, Istoria institutului regal-imperial de educatie a
copiilor orbi din Viena, Viena, 1904, p. 183.).

In Anglia, adoptarea sistemului Braille a fost deosebit de anevoioasa. In 1868, cel putin 4
sisteme cu caractere obisnuite in relief (Moson, Fry, Alston, Gall) si 2 sisteme stenografice
(Lucas si Frere) isi imparteau bunavointa directorilor de scoli pentru orbi. Atunci interveni dr.
Armitage, fondatorul lui British and Foreign Blind Association for Promoting the Education of
the Blind119. El facu sa se admita ideea ca numai orbii trebuie sa decida, care din sisteme le
poate fi mai de folos. Organiza deci un Comitet numai din orbi, care intrebuintau cel putin trei
din sistemele in vigoare pe atunci: din acestea ei trebuiau sa aleaga. In 1870, comitetul se
pronunta pentru Braille, ca procedeu de scriere, rezervand o forma modificata a sistemului Moon
(PI. IV c) pentru imprimarile in relief. Dar sistemul Braille se impuse in curand, atat pentru
imprimare, cat si pentru manuscris. In 1871, din 46 lucrari consacrate in majoritate educatiei
orbilor la domiciliu, una singura mentiona procedeul Braille in prospect: in 1883, datorita actiunii energice a d-rului Armitage si a publicatiilor iui, din care prima foarte modesta, tiparita in
1870, cea mai mare parte din scolile de orbi engleze adoptasera sistemul francez120. (119
Asociatia orbilor din Marea Britanic si strainatate pentru promovarea educatiei orbilor.). (120
Cf. Armitage, Educatia si folosirea orbilor, edit. Londra, 1886.).
In 1878 are loc la Paris importantul Congres Universal pentru imbunatatirea soartei
orbilor si surdomutilor. Comisiunea H primise mandatul sa studieze diferite metode de tiparire
si scriere in vederea unificarii sistemelor. Au fost reprezentate: Germania, Anglia, Austria,
Ungaria, Belgia, Danemarca, Franta, Olanda, Italia, Suedia si Elvetia. Concluziile formulate de
dr. Meyer director al scolii de orbi din Amsterdam au fost discutate foarte mult in sedinta plenara
de la Tuilleries, pavilionul Flore, la 27 septembrie 1878. Dupa ce a fost indepartat sistemul
Moon, ca sistem principal si respinsa propunerea americanului Smith care voia ca in fiecare
limba sa se aleaga semnele care se formeaza mai repede pentru figurarea literelor celor mai mult
intrebuintate121 ceea ce echivala cu crearea a tot atatea alfabete cate limbaje. Comisia a avut de
suportat atacul partizanilor literelor obisnuite in relief. Purtatorul de cuvant al acestora, englezul
Johnson declara: Sistemul Braille conventional si special, desparte pe orb de cel cu vedere
Intaietatea trebuie lasata caracterelor romane in relief122. In sfarsit, dupa ce directorul Meyer a
precizat: Propunand adoptarea sistemului Braille, am inteles sa vorbim de sistemul Braille
nemodificat, de acela francez si nu de un altul123, si dupa discutii Congresul (Darea
de seama p. 153) se pronunta cu o mare majoritate pentru generalizarea sistemului Braille,
nemodificat. Decizie capitala pe care in urma se vor sprijini ton partizanii universalizarii ordinii
originale a clasificarii semnelor. Incepand din anul urmator (Al III-lea congres al institutorilor
pentru orbi, Berlin, 1879), Germania aplica integral procedeul si renunta la sistemele dizidente.
(121 A se vedea memoriile sale, in Dare de seama asupra lucrarilor Congresului, Paris, Imprim.
Nat. 1879, p. 287. De notat ca lucrari contemporane au aratat ca semnele Braille care se citesc
cel mai usor nu sunt cele cu puncte mai putine, ci cele care genereaza mai usor imaginea.
(Despre aceasta Burklen, Psihologia orbilor, Leipzig, 1924)). (122 Cf. Dare de seama asupra
lucrarilor Congresului, p. 145.). (123 Cf. Dare de seama asupra lucrarilor Congresului, p.
148.).
Dintre toate statele cu grai european numai Statele Unite ale Americii n-au urmat
curentul decat mult mai tarziu. Pe la 1885, situatia imprimarii in relief era acolo din cele mai
incurcate. La Saint-Louis se intrebuinta sistemul Braille si caracterele romane in relief; la
Philadelfia, sistemul Braille, sistemul Moon si cel roman; la Boston cel roman si sistemul Braille
american, compus din aceleasi semne ca si Braille-ul original, dar asezate dupa vederile iui
Smith, expuse mai sus, intr-o ordine care se presupunea ca se potriveste mai bine nevoilor limbii

engleze. In toate celelalte institute, se intrebuinta in mod obisnuit sistemul roman si Punctul
New York sau Sistemul Wait.
Pe la 1866, Russ, directorul scolii de orbi din New York, nascoci un nou sistem si anume:
aseza orizontal axul cel mare din dreptunghiul generator al caracterului Braille; in acest fel se
castiga loc si se construi pe acest principiu un fel de stenografie.
Urmasul lui, Wm.B. Wait, relua ideea si facu un alfabet ale carui caractere nu aveau toate
decat doua puncte inaltime si cel mult trei largime pentru literele mici, 4 pentru cele mari si
semnele de punctuatie. In acest fel se castiga loc (cam 25%) dar in schimb printre alte
neajunsuri, citirea era mai grea si literele nu ajungeau asa bine sub degete. Lupta a inceput mai
intai impotriva sistemului roman. Partizanii acestei solutii ramasera cu indaratnicie legati de
principiul lui Hauy, dupa care orbul nu trebuia sa se deosebeasca de omul cu vedere prin
sistemul alfabetic. La care Wait raspunse, intreband: ce anume apropie mai mult pe orb de cel cu
vedere, caracterele pe care sanatosii le pot citi, dar orbii nu le descifreaza decat incet, sau un
sistem special, care se deosebeste de acel al oamenilor cu vedere, dar care sa permita orbilor sa
se apropie de rapiditatea cititului lor? Apoi au fost atacati sustinatorii sistemului Braille pur si
Braille american. Catre anul 1890, Hali inventa o masina de scris si o masina de stereotipare,
care se potrivea celor doua sisteme din urma. Ca raspuns, aparatorii lui Wait prezentara
Kleidograful, aparat cu care se putea scrie mai repede Punctul de la New York.
Doua imprejurari erau sa aduca victoria acestui punct de la New York. Wait avea o
mare influenta asupra directorilor de scoli. Constituindu-se o majoritate dintre acestia, American
Printing House for the Blind (intreprinderea americana de tiparituri pentru orbi) din Louisville,
intretinuta de ultimii federali, tiparea bineinteles asa cum cerea majoritatea. Pe de alta parte
importul in America a cartilor lui Braille, imprimate in Anglia, erau taxate foarte mult la vama,
ceea ce impiedica raspandirea sistemului. Cu toate acestea, datorita insusirilor lui, sistemul
Braille trebuia sa izbuteasca. Trebuia sa se sfarseasca o data cu risipa de timp si bani prin
tiparirea aceleiasi reviste in trei alfabete deosebite. La congresul de la Little Rock (1910) se
hotari definitiv acest punct de vedere si incepand din 1917 nu a mai existat in America decat un
singur sistem de scriere pentru orbi: sistemul Braille original.
Alte doua date insemnate marcheaza istoria expansiunii Braille: 1929 si 1949.
In 1929, o comisie de specialisti, intrunita la Paris, la sediul American Braille Presse
din care faceau parte reprezentantii Germaniei, Angliei, Statelor Unite ale Americii si ai Frantei,
pusera la punct o notatie muzicala internationala Braille. Aceasta era foarte necesara deoarece,
pentru a nu mai vorbi de incercarile sporadice124 si de hotararile care nu au fost niciodata
aplicate125, doua mari tipuri de editii isi imparteau daca nu favoarea acelor care le intrebuintau,
cel putin favoarea tipografilor. Germania, Franta, Italia si toate tarile care se aprovizionau cu
muzica Braille de la Paris, ramasesera credincioase notatiei unificate care se stabilise la
congresul de la Colonia (1888). Aceasta notatie, afara de cateva mici amanunte, reproducea pe
aceea care fusese pusa la punct de profesorii Institutului din Paris si pe care Levitte126 o
prezentase la Congresul din 1878. Pe de alta parte National institute for the Blind, de la
Londra, facea opinie separata, in plin razboi mondial, inspirandu-se din sistemul propus de
scotianul Stericker in 1912 si imprimand in 1917 un nou cod pentru scrierea de muzica in relief.

(124 Incercare Savary-Mahaut (Jersey, 1886) Notatia muzicala a sistemului Watt, (cf. Key to the
New-York Point, N. York. 1893, p. 10)). (125 Congresul din Dusseldorf, 1903.). (126
Levitte, Anaglyptografia si rafigrafia lui Braille,1880, P- 13 si urm.).
In realitate nu era nici o divergenta in ceea ce priveste semnele fundamentale la care se
oprise Louis Braille in 1837 pentru reprezentarea notelor, a valorilor, pauzelor etc. ci numai cu
privire la randuirea acestor caractere. La originea acestor divergente a existat o singura
dificultate de ordin psihologic: cerintele citirii Tactile impuneau numai o asezare orizontala a
semnelor, ceea ce nu prezenta nici o greutate cand era vorba de a transcrie un text literar ale
carui caractere se succedau liniar. Dar cum ai fi putut sa te lipsesti cat de putin de foloasele pe
care le prezinta pentru cel cu vedere, suprapunerea pe mai multe etaje a semnelor muzicale, ba
chiar si a cuvintelor cand era cazul? Aceasta era problema care a dat nastere la solutii diferite,
dupa epoci si tari. Ea era legata de o problema pedagogica: aceea de a realiza cele mai bune
conditii pentru asimilarea unui text muzical, de catre un tanar orb si de o problema practica,
aceea a descifrarii unei lecturi vizuale cu degetele. Aceasta interesa in special pe cantaretii
care aveau libertatea ambelor maini, pe profesorii de muzica care trebuie sa aiba posibilitatea de
a urmari partitura cu o mana, supraveghind in acelasi timp cu cealalta degetele si tinuta elevului,
apoi pe organisti avand facultatea de a acompania cu mana si eventual cu pedala.
In primele editii de muzica Braille127 se suprima pur si simplu tot ce ar fi putut incetini
citirea (indicatii de nuante, articularii, digitatie). Mai tarziu (18601870), profesionistii
devenira mai exigenti, dar aceasta a fost in dauna rapiditatii descifrarii. Din aceasta pricina, inca
din aceasta epoca, Ballu128, inclina pentru imprimarea aceleiasi bucati in doua editii, una
simplificata, cealalta completa. La origine (Studiile lui Cramer 1839), se scria alternativ, o linie
in Braille pentru mana dreapta si una in Braille pentru mana stanga. In 1852 (Studiile lui
Kalkbrenner) s-au fixat la o alternanta prin fraze mai mult sau mai putin lungi, dispozitie care sa mentinut in Franta, pe cata vreme in Anglia, s-a preferat realizarea alternantei la nivelul
masurii (sistem bar and bar), masura mainii stangi precedand pe aceea a mainii drepte129. (127
A se vedea mai alesStudii Kalkbrenner si exercitiile lui Cramer (Inst. Nat., 1852)). (128 Cf.
Gui1beau, Studiu asupra istoriei muzicografiei Braille, in (Le Valentin Hauy, 1922, p. 27)). (129
Alternanta masura cu masura a fost incercata in Franta inca din 1892 (Soeurs Aveugles de SaintPaul). Masura manii drepte era inaintea celei pentru mana stanga, ceea ce de buna seama a facut
ca incercarea sa nu fie luata in consideratie.).
Divergentele de aceeasi natura se vor regasi pentru transcrierea textelor comportand
cuvinte si muzica. Editia din 1837 a Procedeului de Louis Braille reproduce o romanta de Loisa
Puget: corespondenta cuvintelor si a muzicii alternate prin fraze, este asigurata prin litere. Pentru
scrierea de plaint-chant, Ballu imagineaza, cam pe la 1876, ca fiecare cuvant sa fie urmat de
notele care privesc acel cuvant. Acest fel de tiparire, adoptat in editiile franceze de cant
gregorian in sistemul Braille, tinde sa substituie o citire succesiva, rapida, a cuvintelor si
muzicii, perceptiei lor simultane.
Se pare ca cei care citesc bine, lectorii antrenati, sunt multumiti cu acest sistem; cititorii
mijlocii insa prefera sa nu urmareasca decat muzica in timpul executiei lasand cuvintele pe
seama memoriei. Acestora din urma le-ar conveni poate alternantele mai putin dese de cuvinte si
muzica sau, asa cum s-a propus uneori asezarea linie cu linie sau juxtapaginala.
Scrierea acordurilor trebuind sa fie orizontala130, a dat si ea loc la variante. Braille,
dupa cum am vazut, imaginase semnele de intervale (secunde, terte etc.) care urmau unei

note, indicand acordurile acelei note. Ca sa reiasa cantecul de o parte si acompaniamentul de


cealalta, el scria acordurile pentru mana stinga urcand pe partitura, sus, si coborand
pentru mana dreapta. In Belgia la Institutul regal de la Woluwe Saint-Lambert (langa
Bruxelles), iar in Anglia (cod 1917) dimpotriva acordurile se scriau intotdeauna urcand131.
Prin 1855, orbul Abreu, profesor de muzica la Colegiul national de surdomuti si orbi din
Madrid, imagina un sistem care in Spania va ramane in vigoare 50 de ani. Avea insa neajunsul
de a cere 4 puncte in inaltime in loc de trei. Guadet l-a combatut in lucrarea Institutorul
orbitor132. Totusi sistemul continea o idee ademenitoare pentru notarea acordurilor: acestea nu
mai erau reprezentate prin semne de intervale cu valoare relativa, ci chiar cu figura notelor care
intrau in acorduri, dispusa in partea de jos a casutei. Ideea a fost reluata de un mexican orb d.
Mezza, prin 1920, insa de data aceasta in cadrul obisnuit al sistemului Braille. Poate ca este
pacat ca Braille nu s-a oprit la acest fel de reprezentare a acordurilor, acum insa ar fi prea tarziu
pentru a ne putea gandi la o schimbare, stocul -de muzica in relief fiind considerabil. (130
In Tratatul de armonie al lui Russel (Inst. Imper. din Paris 1860) acordurile se scriau totusi
suprapunand notele, ca in scrierea obisnuita.). (131 Aceasta asezare a fost mai intai prevazuta
de Braille. apare in completarea facuta probabil in 1834, editiei originale a procedeului sau (cf.
mai sus p. 52)). (132 Ianuarie 1857, t. II, p. 90.).
***
Pretutindeni unde orbii citesc, ei se folosesc de sistemul Braille experienta a dovedit
ca pipaitul refuza orice alta solutie dar citesc nu intotdeauna cu alfabetul Braille. Cand una
din tarile cu alt grai decat cel european a voit sa adopte alfabetul local pentru nevoile orbilor, de
cele mai multe ori s-a procedat in felul urmator: s-a asezat in fata tabloului de semne Braille
alfabetul local, apoi s-a atribuit primei litere a alfabetului, primul semn din tablou, literei a doua
semnul al doilea si asa mai departe, pana la epuizarea literelor. Procedeul era simplist, insa
frumoasa simetrie a tabloului Braille era ispititoare. S-a presupus ca in acest fel tinerii orbi si cei
care au orbit mai tarziu, cunoscand pe de o parte alfabetul lor si pe de alta parte asimiland cu
usurinta ordinea semnelor Braille, puteau invata mai repede sa citeasca. In acest mod insa, s-a
ajuns la un rezultat curios: bunaoara, a treia litera din alfabetul arab traditional corespundea la
sunetul t al alfabetului roman si se gasea reprezentat in sistemul Braille printr-un semn al
treilea din tablou corespunzator literei c din alfabetul roman; aceasta era suficient ca toate
literele urmatoare sa fie deplasate.
Mai mult decat atat, in aceeasi tara, de pilda in India, din cauza numeroaselor dialecte,
fiecare avand o clasificare alfabetica deosebita, acelasi sunet era reprezentat diferit in sistemul
Braille, de la o regiune la alta.
In 1949 U.N.E.S.C.O. solicitat chiar de guvernul indian si-a insusit problema. Sir Clutha
Mackenzie a fost insarcinat cu studiul istoric si critic al acestei probleme. De la 15 la 21
decembrie 1949, un comitet de experti intruniti la Paris, la casa U.N.E.S.C.O., stabili principiile
care urmau sa prezideze la unificarea diferitelor alfabete Braille, principii care au fost adoptate
ulterior in martie 1950 de catre o conferinta mai generala. In iunie a aceluiasi an hindusii
schimbara pozitia luata in 1947(133) si acceptara recomandarile U.N.E.S.C.O. Putin mai tarziu,
in februarie 1951, la Beyrouth s-a ajuns la acelasi rezultat pentru limbile arabe. (133 Raportul
expertilor Comitetului despre sistemul Braille indian uniform, New-Delhy, 1947.).
Dar opera U.N.E.S.C.O. nu s-a terminat numai cu atat. Aplicarea sistemului Braille
limbilor din extremul orient ridica probleme deosebite. In Japonia unde scrierea este silabica, s-a
realizat o curioasa adaptare Braille, in care grupa fundamentala este construita pe 3 puncte, in

loc de 4 ca in sistemul Braille clasic. Indochina, unde scrierea e romanizata de mai multe secole,
foloseste alfabetul Braille inca din 1899. In China unde au fost introduse mai multe alfabete,
problema sunetului se complica cu aceea a tonului, care se deosebeste de la o regiune la alta. In
sfarsit limbile asa-zise tribale din Africa, intr-o zi vor avea si ele adaptarea lor.
In cazul cand aceeasi limba este vorbita pe continente diferite, este de cea mai mare
insemnatate, ca nu numai alfabetul dar si codul prescurtarilor intrebuintat in sistemul Braille sa
fie acelasi. De-abia in 1932 s-a realizat un acord pentru limba engleza intre imprimeriile
britanice si americane. Pentru spaniola nu exista inca acord. Argentina si-a creat un sistem care
se deosebeste de cel de la Madrid134. In ceea ce priveste unificarea notatiilor de matematica si
stiinta, pe care incepuse sa o ia in dezbatere congresul de la Viena 1929, discutiile vor trebui sa
fie reluate135. (134 De la 26 noiembrie pana la 2 decembrie 1951 la Montevideo, spaniolii si
hispano-americanii au cazut de acord asupra unui sistem uniform Braille prescurtat;
portughezii si brazilienii au procedat la fel.). (135 Aceasta va fi una din sarcinile Consiliului
mondial Braille, care a fost instituit recent de U.N.E.S.C.O. pentru rezolvarea problemelor de
scriere a orbilor.).
***
Tehnica de productie a sistemului Braille iese din cadrul lucrarii noastre136. Ne vom
multumi de a arata aici pe scurt eforturile depuse pentru micsorarea celor doua neajunsuri ale
sistemului: spatiul prea mare pe care-l ocupa si incetineala intrebuintarii lui. (136 Subiectul a
fost tratat de Q. Perouze, Cartea orbului, Paris, 1917.).
Braille cere mult spatiu. Intr-un decimetru patrat137 nu se pot plasa mai mult de 140
caractere sau spatii in vreme ce 1 decimetru patrat din prezentul text numara vreo 1 350. In
trecut a fost vorba sa se reduca marimea literelor: la Woluwe-Saint-Lambert, langa Bruxelles, sa utilizat multa vreme asa-zisul fin lignage (1,8 mm intre varfurile celor doua puncte
invecinate), dar in cele din urma s-a revenit la sistemul adoptat de Braille (2,4 pana la 2,5 mm),
pentru ca anumiti orbi, in special aceia care si-au pierdut vederea mai tarziu, nu citeau decat
foarte incet punctele belgiene. (137 Caracterele lui Valentin Hauy (50 pe decimetru patrat) iar
cele ale lui Guillie (100 pe decimetru patrat) ocupau si mai mult loc. In schimb ale lui Dufau
(250 pe decimetru patrat) erau mult mai fine. Dar ne amintim ca se citeau foarte anevoie si nu se
puteau scrie.).
Inca de timpuriu138 folosirea ambelor pagini ale hartiei a fost o preocupare serioasa. Sau construit mai intai placi cu interlinii care, indepartand liniile la o distanta egala cu
inaltimea unui caracter si inserand liniile verso-ului in acest interval, permit recuperarea
spatiului dintre doua randuri pe fata, realizandu-se astfel un castig de spatiu de 35%. Astazi se
practica in mod curent interpunctul ajuns posibil printr-un decalaj al paginii deja scrise pe
recto, sau a rigletei ghid: castigul este astfel de 100%. (138 Prima incercare a fost facuta in
1834, de catre Alexandre Fournier, fost elev al lui Hauy, care nu trebuie confundat cu Remy
Fournier, caruia Dufau ii incredinta sarcina de-a organiza tipografia Braille, in 1852, trei luni
dupa moartea inventatorului.).
Cateodata tiparul a urmat, alta data a precedat, aceasta miscare. In anul 1849, pe cand
Braille mai era in viata, Laas d'Aguen, supraveghetor la internatul Institutului national inventa
stereotipia in relief, imprimand, pentru fiecare pagina, numai un singur cliseu pe o singura fata.
Pe la 1867, Ballu si Levitte, ale caror nume le vom reintalni, au facut deodata doua clisee, dupa

doua foi de metal suprapuse, cea de-a doua slujind de matrita pentru relieful primei foi si
reciproc, in cazul cand s-ar fi facut imprimari in interlinii. Aceste imprimari s-au generalizat
dupa 1875. In,curand insa ele au cedat locul stereotipiei (procedeul Ballu 1888) sau tipografiei
(procedeul Balquet, 1899) interpuncte.
Daca strainatatea, convertita mai tarziu la Braille, nu a mai avut decat sa aplice
imbunatatirile puse la punct la Institutul din Paris, in schimb noi ii datoram primele masini de
scris Braille (Hali in America, Picht in Germania, 1895). Aceste mecanisme nu aveau decat 6
clape (una pentru fiecare punct) si un spatiator care ingaduia sa se obtina cu o singura bataie
toate punctele pentru formarea unei litere, sporind rapiditatea scrierii. In vreme ce cu punctatorul
este greu sa depasesti 5060 caractere pe minut, cei priceputi ating cu usurinta un numar indoit
la masina si cu mai putina osteneala. Cat despre rapiditatea lecturii tactile, ea variaza mult
dupa subiect: cititorii mediocri trebuie sa se multumeasca numai cu 60 cuvinte pe minut, dar sunt
destul de numerosi orbii care depasesc 100 cuvinte pe minut pentru a nu aminti de viteze
exceptionale, mai rare.
Pentru a micsora volumul cartilor si a spori rapiditatea lecturii si a scrisului, pretutindeni
se face apel la contra actiuni. Prescurtarile prevazute de Braille erau dupa cate am vazut
de tip stenografie; prescurtarea Soissons, care aparu putin mai tarziu, era inca nemultumitoare
din punct de vedere ortografic, acea stabilita de La Sizeranne in 1882, incearca sa remedieze
aceasta insuficienta. Este vorba de sistemul amplificat in 1924 si revazut recent, care in clipa de
fata se gaseste in uz. Acesta cuprinde nu numai prescurtarile cuvintelor curente (b, bine; c, ce; f,
a face etc.) dar si prescurtari de grupuri de litere in interiorul aceluiasi cuvant (an, en, in, etc, br,
cr, dr etc). Trebuie sa cunosti sistemul Braille pentru a intelege pe deplin economia si
ingeniozitatea contractiilor. Semnele sunt pe cat posibil vorbitoare, adica amintesc
printr-o particularitate oarecare, lucrul pe care-l reprezinta. Daca ne raportam la alfabetul Braille
si socotim bunaoara ca i si punctuatia: sunt formate cu c, vom intelege de ce i ajunge sa
reprezinte cuvantul cet (acest) sau, in interiorul unui cuvant si inaintea unei vocale, grupul cl; de
asemenea de ce punctuatia: figureaza cr inaintea unei vocale si con inaintea unei consonante.
Toate acestea par destul de confuze celor neinitiati, iar Braille-ul prescurtat, un sistem
greu de asimilat. Si totusi nu este decat o aparenta. Pe de o parte sub degetele unui orb, fie ca
citeste Braille integral sau prescurtat, in subconstientul sau se creeaza structuri tactile in asa fel
incat adeseori nu mai este in stare sa precizeze daca a citit litere integrale sau contractate. Pe
de alta parte, marea majoritate a cartilor care impodobesc rafturile bibliotecilor pentru orbi sunt
scrise dupa sistemul prescurtat, in folosinta actualmente: totusi toate aceste volume au fost transcrise benevol de oameni cu vedere, ca o dovada stralucita ca alfabetul Braille si sistemul lui de
aplicare nu sunt chiar atat de greu de deprins pentru ei.
CAPITOLUL V
ULTIMELE INVENTII SI ULTIMII ANI AI LUI BRAILLE
O data alfabetul sau pus la punct definitiv, Braille nu se opri aci. Dadu fratilor sai, orbi,
posibilitatea sa citeasca mai iute decat ar fi putut mai inainte. Astfel le imbunatati simtitor
conditiile absolut necesare pentru asimilarea culturii si in acelasi timp le dadu mijloacele sa
corespondeze intre ei. Dar daca scrisul cu puncte in relief este singurul care poate raspunde
exigentelor pipaitului, el nu convine de loc vederii. Desi un om cu vedere il poate deprinde foar-

te iute, ba poate chiar il si citeste mai iute decat un orb cu degetele sale, iar scrisul il executa fara
greutate139 totusi nu realizeaza conditiile prielnice pentru o buna lectura vizuala. Litera este
prea mare140, ea nu iese in evidenta decat prin relieful sau, adica prin umbra punctului, pe un
fond de aceeasi culoare, ceea ce face ca lectura sa fie obositoare in cele din urma. O pagina
imprimata negru pe alb, prin varietatea caracterelor folosite (majuscule, minuscule, cursive,
aldine etc.) este un adevarat tablou pentru ochi. Dimpotriva pagina lui Braille, cu multiplicitatea
punctelor sale avand aceleasi gabarite, nu alcatuieste de loc o imagine. Pentru cel cu vedere care
o priveste pentru prima oara este chiar respingatoare si nu se gandeste ca n-ar fi tocmai asa daca
ar cunoaste sistemul si daca fiecare caracter ar avea pentru el o semnificatie. (139 Cea- mai mare
parte a volumelor care impodobesc rafturile bibliotecilor noastre pentru orbi, au fost transcrise:u
mana sau cu masina de copisti benevoli, care au invatat au numai Braille-ul integral, ceea ce in
realitate nu este decat un joc, dar chiar si diferitele sisteme de prescurtari ortografice, care
ingaduie reducerea volumului cartilor. Asa se intampla ca Biblioteca Braille din Paris numara
150 000 volume scrise de mana; de asemenea National Library for the Blind din Londra are tot
150 000 volume. N-am putea aduce dovezi mai stralucite despre usurinta folosirii sistemului
Braille de catre cei cu vedere.). (140 Sase pana la 8 milimetri inaltime, pe 34 latime.).
N-am putea spune daca Louis Braille a avut sau nu intuitia uniformitatii deznadajduitoare
a scrierii sale, pentru ochiul care este silit s-o practice in fiecare zi si pentru creierul unui ins cu
vedere, care n-are nici un interes sa-si formeze structurile pe care exercitiul si necesitatea le
creeaza in creierul orbului, cand degetele lui parcurg misterioasele siruri de puncte. Dar
vigurosul bun simt al genialului inventator nu l-a situat intre acei utopisti, care facand din
infirmitatea lor centrul lumii, cer periodic ca sistemul Braille sa fie invatat obligator in scolile
primare, unde cei cu vedere sa fie obligati a-l invata, pentru a putea coresponda cu orbii si chiar a
transcrie carti pentru ei. El stia foarte bine ca pentru copiii cu vedere aceasta deprindere ar fi fost
doar un joc. Intr-adevar, potrivit regulamentului, Institutul primea si elevi cu vedere, care, in
schimbul instructiunii primita gratuit, aduceau tinerilor orbi unele servicii marunte: ii calauzeau
cand ieseau din Institut, scriau si citeau corespondenta lor s.a. Braille cunostea prea bine
aptitudinile acestor copii de vreme ce in cursul anilor scolari 1831 1834 el le preda gramatica
si geografia141. Fara indoiala ca inca de la inceput ei au urmarit realizarile repetitorului lor.
Folositi in mod regulat la imprimeria asezamantului, de sigur ca ei si succesorii lor au fost aceia
care au tiparit si au executat cliseele pentru cartile lui Braille. (141 Pignier, Nota biografica, p.
11.).
Dar daca cei mai apropiati din preajma unui orb sunt susceptibili sa se intereseze de
sistemul lui propriu de a scrie, aceasta nu inseamna ca majoritatea trebuie sa se supuna
exigentelor derivand din comoditatea unei minoritati, care din punct de vedere numeric ramane
totusi putin importanta. Orbii sunt cei care trebuie sa se straduiasca a ii cat mai aproape de
oamenii cu vedere. Astazi masina de scris, inventata parca anume pentru ei si pe care ei o pot
manui fara ca mecanismul sa suporte cea mai neinsemnata adaptare, ofera o solutie din cele mai
bune. Dar in 1835 nu exista inca dactilograf ia. Pentru a coresponda cu cei cu vedere fara
ajutorul unei terte persoane, orbii n-aveau pe atunci alte mijloace decat sa manuiasca tocul sau
creionul. Dupa cum am vazut, s-au si facut multe eforturi pentru a-i deprinde, dar stim de
asemenea ca rezultatele au fost destul de mediocre. Se pare totusi ca Braille a practicat cu succes
scrisul cu creionul. Pignier ne asigura, ba chiar spune: S-au pastrat scrisori scrise de el142.
Acest fel de a scrie atat de anevoios totusi nu putea sa-l satisfaca si pe cel care isi faurise un

ideal din a dota pe orbi cu unelte care sa le asigure independenta. Ori cat ar fi fost de mari
straduintele in acea epoca (si reluate mai tarziu)143 pentru a face pipaibila scrierea cu creionul si
a o pune astfel sub controlul degetelor, rezultatul acestor incercari au ramas intotdeauna destul
de slabe. Trebuiau sa ramana astfel nu numai din motive tehnice, ci mai ales psihologice,
aceleasi care au dovedit cat de improprie este pentru procedeele de lectura tactila
utilizarea trasaturii netede, curbe sau drepte. Totusi era esential ca orbul sa poata controla ceea
ce scria144 si ca cel cu vedere caruia nu prea ii era pe plac sa-si insuseasca sistemul Braille, sa
dispuna de un aparat si o metoda cat mai simpla, cu ajutorul carora sa poata oferi
corespondentului sau orb un text descifrabil prin pipait. (142 Pignier, Nota biografica, p. 18.
Cercetarile noastre pentru gasirea acestor scrisori au ramas infructuoase pana acum. Regretam
foarte mult, nu numai pentru ca am fi ajuns in posesia unor autografe autentice, dar prin
continutul lor aceste documente ne-ar fi instruit poate mai mult despre personalitatea lui Braille,
atat de atragatoare, dupa spusele prietenilor sai. Braille era intr-adevar unul din cei 3 sau 4 orbi
ai Institutului din Paris care dupa marturia abatelui Carton (a se vedea la p. 22) stiau sa scrie? Nu
putem raspunde afirmativ. In tot cazul testamentul sau poarta mentiunea: Dupa o noua lectura
facuta testatorului care a declarat ca fiind lipsit de vedere nu poate scrie, nici semna.). (143 A se
vedea bunaoara incercarile contelui Beaufort (1882), pastrate la Muzeul Valentin Hauy, str.
Duroc 9, Paris.). (144 Masina de scris nu rezolva aceasta ultima problema. Iata de ce, in 1922 un
inginer francez, care si-a pierdut vederea in razboiul din 19141918, d. Boquet, se gandi sa
cupleze o masina de scris obisnuita cu una sistem Braille. Daca orbul folosea prima, cea de-a
doua producea in chip automat in Braille textul batut la masina negru pe alb si vice-versa. Daca
aceasta inventie n-a cunoscut onoarea fabricatiei, aceasta se datoreste de buna seama pretului ei
de cost. Poate si din cauza sigurantei relative de care dispune orbul bine antrenat la dactilografie,
cunoscandu-si bine masina si pricinile care pot produce o pana.).
Tot Louis Braille a rezolvat si aceasta problema in cele din urma. In 1839, aparu o mica
brosura de 16 pagini in 12, imprimata negru pe alb: Procedee noi pentru a reprezenta cu
puncte, literele intocmai, hartile geografice, figurile geometrice, notele muzicale etc. pentru uzul
orbilor, de Louis Braille, repetitor la Institutul Regal al tinerilor orbi. Principiul acestor
procedee in fond este acelasi cu cel pentru executarea de covoare si broderii, adica se aseamana
cu lucrul de mana practicat odinioara de bunicile noastre, cand faceau pe canava puncte
incrucisate sau cum procedeaza si astazi elevii si desenatorii cand trebuie sa mareasca sau sa
micsoreze un desen. Am aratat in alta parte ce functie insemnata de suplinire implineste calculul
pentru orbul care se deda la indeletniciri manuale145. Pretutindeni unde cel cu vedere are
posibilitatea sa-si creeze o imagine privind modelul, orbul numara gauri, casute, linii, fire,
inlantuiri (impletituri, reluari) etc. (145 Viata orbilor, cap. III, p. 76.).
Regasim aci pe Louis Braille psihologul, psiholog din intuitie, fara sa-si dea seama. Fara
indoiala ca pe timpul cand era contramaistru in atelierul de pantofi de casa din fasii, isi luase
deprinderea sa-si stabileasca repere prin numaratoare. In curand ajunse la convingerea ca pentru
a face pe orb sa-si dea seama de forma corecta a literelor, care fara sa fie complicate, totusi nu
sunt atat de simple la pipait, nu era suficient sa le puna la dispozitie modelele lor in relief. Orice
impartire in patrate, scoasa in relief in vederea reperarii, n-ar fi facut decat sa incarce figura in
asa fel incat sa nu poata fi de loc deslusita. Era mult mai bine sa se intocmeasca un tablou cifrat,
care sa dea daca ne putem exprima astfel coordonatele orizontale si verticale ale fiecarui
punct. Este intocmai ceea ce a facut Braille (PI. VII B).
Aceasta noua initiativa a fost fecunda din cel putin doua puncte de vedere. Pe de o parte
a provocat crearea unor aparate care inlesnesc orbilor sa comunice in scris cu cei cu vedere si

viceversa. Pe de alta parte ea constituie punctul de plecare pentru o serie intreaga de procedee de
scrieri in relief, lizibile pentru cei cu vedere si controlabile de catre orbi. In sfarsit, daca boala nar fi intrerupt experientele sale, de buna seama ca Braille, pornind de la aceeasi idee, ar fi aflat
solutia si la o alta problema de importanta primordiala pentru compozitorii orbi: scrierea notelor
muzicale dupa notatia celor cu vedere, dar implicand posibilitatea controlului tactil.
Cu toate ca sistemul sau de scriere specifica pentru orbi era pus' la punct inca din 1825,
Braille, dupa cum am mai aratat, nu s-a hotarat sa-i redacteze expunerea decat patru ani mai
tarziu, dupa experiente minutioase. Totdeauna prudent si metodic, el proceda la fel atunci cand
incepu cercetarile pentru solutionarea problemei privitoare la corespondenta dintre orbi si
oamenii cu vedere. Aci insa nu avea la inde-mana nici un fel de material. A trebuit sa si-l creeze
el singur. Pentru a-si fixa ceea ce am numit mai sus coordonatele punctelor susceptibile de a
reproduce cu fidelitate forma literelor, el a construit un gratar regulator cu linii foarte fine
dupa cum ne spune Coltat146 cu ajutorul caruia a reusit sa determine exact despartirea de facut
intre diferitele semne alfabetice si marimea pe care trebuie s-o aiba fiecare din aceste semne.
La origine inventatorul s-a gandit ca numai cu ajutorul unui astfel de aparat s-ar putea trasa
literele obisnuite in relief. (PI. V). Pentru Braille instrumentul cel mai simplu, cel mai putin
costisitor orbii nu sunt bogati ar fi fost cel mai nimerit. Dar daca numaratul casutelor ar fi
fost o solutie, totusi acest numarat mergea prea incet. In momentul acela interveni Foucault,
intern la Quinze-Vingts, care era prieten cu Braille mintile lor pline de combinatii erau facute
pentru a se intelege si care avea pasiunea realizarilor mecanice147. Foucault nascoci in 1841
o masina cu ajutorul careia se putea realiza rapid si sigur combinatiile concepute de Braille,
pentru reprezentarea corecta a scrierii celor cu vedere. Pe Braille aceasta solutie l-a entuziasmat
mult. Dovedindu-si modestia-i obisnuita si de asta data, denumi sistemul al carui inventator in
realitate era el BrailleFoucault. Aparatul pe care Foucault il numi plansa cu piston iar
Levitte il boteza mai tarziu rafigraf, la origine imprima semne palpabile148. Apoi s-a constatat
nu stim daca initiativa a apartinut lui Braille sau lui Foucault, intrucat colaborarea intre ei149
era toarte stransa ca literele puteau ii prezentate ochiului prin simpla interpunere a unei hartii
de copiat. Descrierea pe care Braille o face aparatului in 1848(150) ne arata ca la aceasta data el
a optat definitiv pentru acest ultim mod de productie. Hotarand astfel, el renunta la unul din
avantajele procedeului sau din 1839: la posibilitatea pentru un orb de a-si controla scrisul.
Trebuie sa credem ca rafigraful ca si masina de scris din zilele noastre, ofereau o marja de
securitate suficienta oricui se pricepea sa-l manuiasca bine. In realitate, in decursul celei de-a
doua jumatati a secolului al XIX-lea orbii care s-au slujit de acest mijloc pentru a coresponda cu
cei cu vedere, au fost destul de numerosi. (146 Coltat, op. cit., p. 17.). (147 Ciudat tip de orb mai
era si acest Francois-Pierre Foucault, un exemplu a ceea ce vom denumi mai departe (cap. VI)
orbirea creatoare. Nascut la 31 oct. 1797 langa Corbeil, isi pierdu vederea la varsta de 6 ani si
fu crescut la Institutul regal; intra la Quinze-Vingts in 1832 si muri la 17 sept. 1871 la Rosnysous-Bois. Pare sa fi fost posedat de demonul inventiilor si sa-si fi gasit aici compensatie.
Muzicant, el perfectiona cornul cu surdina si inventa un contrabas mecanic cu clape. Inaintea
altora s-ar fi gandit la drumul de fier, pe care il numea drum pe fagas; tot el s-ar mai fi gandit
la aplicarea electricitatii la telegraf. Este cert insa ca a obtinut 3 distinctii din partea Societatii de
incurajare: o medalie de platina in 1843 pentru plansa sa cu piston, o medalie de aur in 1849
pentru construirea unei masini pe care unii o socotesc un stramos al masinii de scris moderna si
o alta medalie de aur in 1850. In anul 1851 Expozitia universala din Londra ii decerna o
medalie.). (148 Institutul regal al surda-mutilor si al orbilor din Bruges pastreaza cu deosebita
grija scrisoarea pe care Braille a scris-o abatelui Carton, intemeietorul acelei scoli, cu primul

aparat Foucault, cu scopul de a-i arata utilitatea. Adresa scrisa cu acelasi procedeu era atat de
lizibila incat plicul pus la posta la 22 mai a ajuns la destinatie a doua zi, la Bruges (PI. VIB). In
lucrarea sa Surdomutul si orbul (t. II, 1839 p. 252), Carton semnala ca o scrisoare scrisa de
Braille numai cu. un simplu grilaj de care dispunea pe atunci, a sosit la Bruges a treia zi.). (149
Trebuie sa semnalam totusi ca ideea de a se folosi hartia de copiat figura deja in brosura din
1839, p. 11, citata mai sus, in legatura cu un alt procedeu de corespondenta cu cei cu vedere,
nascocit mai inainte de Braille si un alt orb, Binet.). (150 Tablou cifrat destinat a face pe orbi sa
scrie cu litere obisnuite (Paris, 1848), pp. 15, imprimat in relief liniar. In 1843, Braille
imprimase in relief un prim Tablou de cifre.).
Procedeul acesta insa nu reusi sa le dea toata satisfactia. Aparatul era oarecum costisitor,
iar scrisul mergea incet. Ceea ce Braille a facut pentru Barbier cu privire la scrierea speciala
pentru orbi, altii o vor face pentru Braille in problema corespondentei cu cei cu vedere. Pentru
reprezentarea caracterelor obisnuite, Braille se opri la combinatiile care necesitau 10 puncte in
inaltime: 4 pentru corpul literei, trei pentru coditele superioare iar 3 pentru coditele
inferioare. El s-a mai gandit si la un sistem cu 7 puncte in inaltime, dar n-a intocmit si codul
formatiilor, socotind aceasta scriere mai fina, dar mai putin regulata151. Pe la 1865, un alt
profesor al Institutului, Victor Ballu152 care de altfel fusese elevul lui Braille, reduse
decapunctele la 9 puncte, iar heptapunctele, la 5 puncte. Concepu chiar un sistem cu 4
puncte inaltime. El construi un grilaj, apoi o rigleta putin costisitoare care permitea sa se
utilizeze dupa voie unul sau celalalt sistem. Sistemul cu 5 puncte a fost multa vreme folosit de
orbii francezi care nu aveau masini de scris obisnuite pentru a putea coresponda cu cei cu
vedere. In 1927 Asociatia Valentin Hauy reedita inca metoda de scriere Ballu. S-a mers si mai
departe. Putin dupa primul razboi mondial, un prelat din Mans, canonicul Nouet, impreuna cu
un oculist parizian, dr. Cantonnet, lucrand mai intai fiecare separat apoi unindu-si eforturile153,
au conceput un proiect constand din a figura forma literelor obisnuite cu caractere punctate, neavand mai mult de 3 puncte inaltime. Astfel se oferea orbilor care nu prea dispuneau de mijloace, posibilitatea de a folosi si in acest scop acelasi material pe care-l utilizau pentru a scrie cu
Braille. Numai grilajul mai avea de suportat unele mici modificari: pentru scrierea Braille,
intervalul intre cele doua casute era calculat in asa fel incat distanta intre doua semne
consecutive sa fie putin mai mare decat aceea dintre doua puncte apartinand aceluiasi semn;
sistemul Cantonnet-Nouet folosind in general doua dreptunghiuri pentru reprezentarea unei
litere, era necesar ca intervalul dintre cele doua casute sa fie egal cu cel care separa doua puncte
facute in aceeasi celula. Fara indoiala ca Braille ar fi renegat aceste caractere cu 3 puncte
inaltime154, le-ar fi gasit prea schematice, prea putin autentice. In realitate lectura lor nu cere o
practica prea indelungata, exista orbi care, lipsiti de orice alte mijloace, folosesc acest procedeu
pentru a scrie adrese, ceea ce nu impiedica de loc scrisorile sa ajunga la destinatie. Daca sistemul
Cantonnet-Nouet este mai putin frumos decat decapunctele, in schimb are meritul de a se putea
scrie mult mai iute, pe un spatiu mai mic. De altfel inca mai demult, sub numele de stylografie
orbii erau invatati sa traseze caractere cu creionul, in dreptunghiurile rigletei Braille, care sa
poata fi citite direct de cei cu vedere. (151 Nou procedeu pentru a reprezenta cu puncte forma
insasi a literelor, 1839, p. 5.). (152 Victor Ballu (18291907) a fost ca Braille si Foucault, un
spirit creator. In afara de sistemele despre care am vorbit aci, orbii ii datoresc inventia unei
masini pentru stereotipie (1851), un sistem de stenografie Braille, o rigleta foarte ingenioasa
pentru scrierea Braille si diferite alte realizari. Spirit iscoditor, interesat in toate lucrurile, a
retinut atentia Academiei de stiinte prin Memoriile sale despre aurora boreala si despre
muzica optica; savanti eminenti ca Breal, Havet si abatele Rousselot, s-au interesat de lucrarile

lui fonetice. Arhiepiscopului din Tours, care il intreba intr-o buna zi despre infirmitatea lui,
gasind ca trebuie sa fie foarte penibila din punct de vedere omenesc, ii raspunse: Sunt in viata
atatea lucruri care solicita atentia noastra, incat nu m-am gandit decat rareori la acest lucru.
Vederea este o fereastra prin care nu am avut timp sa privesc.). (153 Canonicul Nouet,Brailleul uzual, le Mans, 1920. Cantonnet si Nouet, Scrierea orbilor in caractere uzuale, 1922.). (154
Ideea nu era noua. Inca din 1837, abatele Carton incerca sa reprezinte literele obisnuite incepand
de la Braille-ul clasic (cf. Surdomutul si orbul t. 1, 1837 p. 227). Acest sistem a fost folosit la
Bruges in locul Braille-ului clasic, timp de circa 50 ani.).
Daca generalizarea dactilografiei a facut sa cada in desuetudine aceste procedee destinate
sa asigure corespondenta intre orbi si cei cu vedere, totusi la origine regasim pe Braille si ideea
lui de a reproduce forma literelor obisnuite cu ajutorul punctelor.
Cadrul celor 6 puncte imaginate de Braille pentru scrierea destinata orbilor a dat loc la
multe alte aplicatii, asupra carora nu putem insista. Aparate de calculat impartirea cadranului in
grade etc.
Usurinta cu care orbii manuiau mecanismul lui Foucault l-a stimulat inca si mai mult pe
Braille sa-si perfectioneze procedeul de reprezentare a muzicii in concordanta cu notatia celor cu
vedere. De altfel, in expozeul sau din 1839 se si gasesc enuntate bazele lui, dar in vremea aceea
Braille nu dispunea inca decat de un grilaj pentru realizarea figurilor. El nu mergea insa prea
departe pe acest drum: sistemul sau avea o buna parte de conventionalism; cineva care cunostea
notatia celor cu vedere, dar neinitiat in valoarea atribuita de Braille anumitor semne in relief, nar fi putut sa citeasca o partitura scrisa dupa aceasta metoda. In scopul de a reduce aceste grupari
de semne conventionale, Braille, ne spune Coltat155 a construit succesiv mai multe masini,
care erau in continuu perfectionate. Aceea pe care o experimenta tocmai in clipa cand boala ii
intrerupse lucrarile ii permitea sa traseze cu o mare regularitate cheile, portativul, liniile
suplimentare inferioare si superioare, figurile notelor asezate la locul lor pe portativ si sub
portativ, la nevoie chiar si cuvintele. Ar fi izbutit oare sa-i inzestreze pe compozitorii orbi cu
aparatul visurilor lor? Problema pe care o atacase inca nu este rezolvata. Ma tem ca solutia pe
care si-o propusese ar fi necesitat mult timp si mult spatiu pe hartie. (155 Coltat, op. cit. p. 20.).
***
Braille cunostea de multa vreme raul care-l submina. N-avea decat 26 de ani, cand
primele manifestari ale bolii devenira aparente si nu mai lasau nici o indoiala asupra cauzei care
ii alterau sanatatea. Corespondenta sa din aceasta epoca, ne spune Pignier156 poarta urmele
presimtirilor lui. Saisprezece ani de regim Saint-Firmin au dus la acest rezultat. (156
Pignier, Nota biografica, p. 23.).
Instalarea scolii in 1843 intr-o cladire noua, situata intr-un cartier sanatos la Paris, a-venit
prea tarziu. Raul se cuibarise. Totusi felul in care isi impunea crutarea sanatatii, stricta
regularitate a unei vieti aproape monahale, o sobrietate perfecta indepartara oarecum data
scadentei, ba chiar, dupa cum ne spune Coltat, lui Braille ii placea cateodata sa se lase leganat
de proiecte placute pentru viitor.

Dar accidentul din 1835 s-a produs din nou si Braille fu nevoit in mai multe randuri sa
plece la odihna in sanul familiei si sa calatoreasca157. Atributiile lui de profesor fura usurate. Cu
incepere din 1840 nu mai avea clase de ansamblu, prea; obositoare pentru plamanii sai. In 1844
directorul il scuti cu totul de invatamant, ceru insa ministerului ingaduinta sa ramana in institutie
pentru a putea fi ingrijit. La inceputul anului 1847 isi relua serviciul pentru catva timp. Dar in
anul 1850, utilizand pentru circumstanta rafigraful lui Foucault si propriul sau sistem, adresa
directorului o scrisoare158 prin care il ruga sa intervina la minister pentru a obtine pensionarea.
Cererea lui n-a fost solutionata, intrucat ar fi ramas cu o pensie mult prea mica. (157 Christopher
Moley (In Memoriam Louis Braille, The Saturday of Literature, ian 1 th 1930) ne spune ca in
cursul uneia din aceste calatorii intr-un popas in Auvergne, Braille intalni un pictor care mai
tarziu deveni partenerul sau la sah.). (158 Brosura despre inaugurarea monumentului ridicat in
memoria lui L. Braille la Coupvray, p. 15, cuvantarea directorului Emile Martin.).
Din 1840 nu i se mai incredintau decat lectiile de muzica159. Pe timpuri fusese elev al
unor maestri de seama160: d-na Van der Bursch pentru pian; Benazet pentru violoncel; Marigues
pentru orga. Coltat161 ne spune ca la orga interpretarea lui era precisa, stralucitoare, degajata,
relevand insusi felul sau de a fi. Pignier, inainte de a deveni director al Institutului regal, a fost
medicul marelui seminar Saint-Sulpice, ceea ce i-a creat multe relatii printre clerici. Profitand de
aceasta imprejurare, multi din elevii mari si repetitorii Institutului, au fost plasati ca organisti la
inceput in misiunile straine apoi in diferitele parohii din Paris162. Astfel s-a intamplat ca Braille
sa ocupe succesiv mai multe posturi de organist intre care si la Saint-Nicolas-des-Champs, din
1834 pana in 1839(163), iar mai tarziu cand Institutul a fost transferat in Bd. des Invalides, a
trecut la capela institutiei-mame a Misionarilor Lazaristi, strada Sevres. El regasi in acest ultim
asezamant, marea umbra si inspiratia lui St. Vincent de Paul, a carui racla fusese transportata
acolo in 1830. (159 Profesiunea mentionata in testamentul sau este: profesor de muzica. Preda
pianul la Institut (anul 3 de pian). Elevul sau Ballu profesa in acelasi local.). (160 Intrucat
Institutia nu formase inca muzicanti de seama, se facea apel la profesori dinafara, din cei cu
vedere. Maestrii Conservatorului National binevoiau sa se intereseze de tinerii orbi, sa asiste la
examenele lor sau chiar sa dirijeze mica orchestra din strada Saint-Victor, considerata una din
cele mai bune din Paris. Traditia muzicala s-a pastrat pana in zilele noastre; concursurile de
sfarsit de an si diplomele pentru predarea muzicii, eliberate elevilor Institutului sunt vizate de
personalitati din lumea muzicala.). (161 Coltat, op. cit. p. 15.). (162 Conditiile in care s-a
efectuat aceasta plasare, la origine, caracterizeaza perfect starea de tutela in care erau tinuti
repetitorii. Cei care aveau nevoie de un organist-supleant se adresau Institutului care il desemna
pe cel ales si ii incasa salariul, fie ca apoi i-l punea la dispozitie in parte sau integral.). (163 Cf.
Fe1ix Raugel, Organistii de la Saint-Nicolasdes-Champes, Buletin parohial, 1 dec. 1946, p. 3.).
Braille mai ocupa acel post cand cazu la pat pentru a nu se mai ridica niciodata. In
noaptea de 4 spre 5 decembrie 1851, doua zile dupa lovitura de stat164 a avut o hemoptizie mai
violenta si mai impresionanta decat toate cate avusese pana atunci. Un guturai cam neingrijit165
a fost cel care a provocat hemoragia. In zilele urmatoare accidentul s-a repetat, din ce in ce mai
infricosator, dupa spusele celor de fata. (164 Lovitura de stat s-a produs la 2 decembrie. Dar
reactiunea sangeroasa n-a izbucnit decat in ziua de 3 (baricada ridicata in mahalaua SaintAntoine), accentuandu-se in ziua de 4 (impuscaturi pe bulevarde), adica in seara care a precedat
noaptea cand Braille a avut hemoragia; sa fi fost efectul emotiei pricinuite de evenimentele care
au zguduit tot Parisul? Sa fi avut loc la Institut discutii aprinse printre profesorii interni, obosind
prea mult plamanii lui bolnavi? Nu stim nimic. De altfel nu cunoastem opiniile politice ale lui

Braille, caruia Revolutia din 1848 instituind sufragiul universal, i-a daruit dreptul de vot. Din
ceea ce stim despre firea lui cumpatata, n-am putea deduce ca s-ar fi putut inflacara peste masura
in fata schimbarii de regim. Se prea poate sa nu fi fost decat o simpla coincidenta de date intre
accesul de hemoptizie si evenimentele care s-au produs la Paris in aceeasi zi. Semnalam numai
ca, chiar daca intre aceste fapte ar fi fost cea mai vaga legatura de la cauza la efect, nici Coltat,
nici Pignier, carora le datoram cea mai pretioasa documentare cu privire la ultimele clipe ale lui
Braille, n-ar fi putut face vreo aluzie. Intr-adevar primul a luat cuvantul intr-o ceremonie oficiala
abia 18 luni dupa lovitura de stat si in regimul instaurat prin ea; cel de-al doilea a scris sub
acelasi guvern, intr-o vreme in care cenzura isi exercita domnia.). (165 In luna noiembrie 1851,
timpul fusese foarte aspru la Paris. De la 14 la 21 vant de la miaza-noapte si inghet; in ziua de 18
la pranz ninge asupra capitalei. In ziua de 22 temperatura se ridica iar (de la 2 la 4) vantul se
intoarce catre apus; presiunea atmosferica este scazuta (745 mm); se inregistreaza umiditate si
ploi. La 6 decembrie, adica la inceputul fazei critice a bolii lui Braille, se semnaleaza ridicarea
brusca a temperaturii (pana la 12) dar de la 12 decembrie vantul se indreapta catre miaza
noapte-rasarit; presiunea atmosferica este 770 mm iar ceata acopera toata regiunea; temperatura
este in scadere. Cf. Gay-Lussac et Arago, Annalles de Chimie ei de Physique, t. XXXI, 1851
(Masson). Daca ne referim la unele studii contemporane, am gasi corelatii intre astfel de variatii
de conditii meteorologice si cresterea morbiditatii (Cf. S a n s o n, Climatul gripei, Saptamana
spitalelor din Paris, nr. 26, din 6-IV-1950, pp. 12001203.).
Pentru a-si mentine sufletul intr-o mediatie dulce, isi ruga prietenul sa-i sugereze cateva
ganduri bune, izvorate din framantarile timpului si din suferintele sale. Voia ganduri substantiale,
formulate pe scurt; nu-i placea vorba de prisos nici in limbajul pios, nici in cel obisnuit. Facand
randuiala in cele sufletesti, nu-si uita nici interesele temporare: chema un notar si ii dicta cu
multa luare aminte hotararile testamentare166 unde facu sa straluceasca o rara generozitate. Unul
din colegii sai, care comunicase mai des cu el in timpul ultimei faze a bolii, scria din cand in
cand dupa dicteul sau, insemnand fapte bune si ganduri de prietenie pe care voia sa le lase in
urma lui. (166 Acest testament pe care l-am gasit in Minutele notarului Paillet, 77 rue de Rennes,
Paris, fusese dictat domnului Thiac, notar la Paris, piata Palatului de Justitie, la 26 dec. 1851, in
decursul a doua ore jumatate. Braille este declarat orb, bolnav fiziceste, dar sanatos la minte.
Printre martorii care au trebuit sa semneze actul din cauza lipsei de vedere a testatorului,
figureaza Joseph Guadet si Laas d'Aguen, care au lasat un nume bine cunoscut in lumea orbilor
si pe care i-am citat si ii vom mai cita.).
Dispozitiile lui generoase priveau mai ales orbii si saracii167. (167 Vom reveni asupra
dispozitiilor sale (cap. VI, p. 124)).
Louis Braille isi randui astfel toate pentru incheierea vietii cu acelasi sange rece ca si
cand s-ar fi pregatit de o simpla calatorie. Cand cineva incerca sa-l incurajeze cu nadejdea de
vindecare, spunea cu simplitate: Stiti prea bine ca nu ma puteti cumpara cu acesti bani marunti,
este de prisos sa-mi ascundeti adevarul.
Totusi, printr-o iluzie destul de obisnuita la boala de care fusese lovit, cateva zile
inaintea mortii, parea sa fi prins oarecare nadejde de insanatosire.
Ziua cea mai mare pentru el a fost 6 ianuarie 1852. Prietenii si fratele sau il inconjurara,
imbratisandu-l pentru ultima oara. Fiecare primi marturia sincera a prieteniei si dragostei sale.

Cand inceta sa mai vorbeasca printr-o miscare usoara a buzelor, continua sa-si arate
simtamintele pentru cei din jur, in chip mult mai elocvent decat cele mai frumoase cuvinte din
lume. Toti cei prezenti erau miscati pana la lacrimi. Agonia incepu pe la 4 d. a., iar la orele 7,30
Louis Braille isi inchise ochii pentru totdeauna, la varsta de 43 de ani.
Camera in care a murit Braille a fost transformata intr-un iei de sanctuar, unde elevii si
prietenii veneau sa se reculeaga sau sa verse o lacrima in amintirea acestui prieten scump si
venerat168. (168 Coltat, op. cit. pp. 2325. Printre persoanele care se aflau in jurul lui in ceasul
mortii, era fara indoiala Pignier, pentru ca vorbind despre Braille si despre Gauthier (Studiu
istoric, p. 8) scria in 1856: Am primit ultima lor suflare. Cu toate ca a fost pensionat de
timpuriu, in urma unor intrigi de care se pare ca Dufau, succesorul sau la directia scolii nu era
strain, Pignier a pastrat multi prieteni in corpul didactic. Chiar din primele momente, el fusese
avertizat de buna seama asupra gravitatii in care se gasea starea sanatatii aceluia pe care se pare
ca l-a iubit din toata inima, si caruia mai tarziu i-a consacrat una din acele Notite biografice
despre trei profesori orbi, fosti elevi ai Institutului. Mai stim de asemenea ca lazaristii, la capela
carora Braille era organist in acea epoca, venira adeseori sa-l vada la infirmeria Institutului, in
timpul ultimei sale boli. Cat despre colegul amintit de Coltat mai sus, este Coltat el insusi.).
Serviciul religios de inmormantare a fost celebrat in capela Institutului national (PI. VIII
A). Elevii si profesorii au cantat cantecele funebre pentru binefacatorul lor.
Prietenii celui disparut ar fi dorit ca trupul lui sa nu se odihneasca departe de ei, departe
de casa in care a trait si pe care a iubit-o atat de mult. Familia insa a preferat ca lacasul lui de
veci sa fie in satul natal, in micul cimitir din Coupvray, alaturi de tatal si sora lui, care l-au
precedat in mormant. Inhumarea a avut loc la 10 ianuarie 1852.
CAPITOLUL VI
PERSONALITATEA LUI BRAILLE
Dupa opera, omul. Dar cum sa patrunzi in fiinta acestei personalitati? indeobste, biograful
izbuteste sa descopere laturile cele mai adanci ale fapturii sale in corespondenta intima. Dar vai
asa cum am aratat, deplangand faptul din aceasta corespondenta n-a mai ramas aproape
nimic! De altfel trebuie sa fi fost destul de saraca. Viata modesta, aproape austera pe care a dus-o
inventatorul alfabetului pentru orbi, nu prea i-a dat prilejul sa-si impartaseasca gandurile si
simtamintele in chipul acesta. Pe prieteni Braille ii avea in jurul sau, in internatul in care si-a
petrecut cea mai mare parte a vietii, iar sufletul si-l dezvaluia mai degraba prin viu grai.
Vacantele, ragazul prelungit la Coupvray sau prin alte parti din pricina sanatatii, i-ar fi putut
totusi prilejui un schimb de scrisori. Dar de buna seama ca el le scria prietenilor sai de la Institut
in Braille, iar astfel de texte in genere incurca si nu se pastreaza. Chiar daca Gauthier, Coltat
sau altii ar fi pastrat cu piozitate unele din aceste scrisori, desigur ca dupa moartea lor mostenitorii, neputand pretui valoarea acestor hartii cu aspect nu prea placut, le-au distrus fara a
sta mult pe ganduri. De altfel, cine oare pe la anul 1850 sa fi avut intuitia ca intr-o buna zi
oamenii s-ar putea interesa despre ce a gandit si simtit acest orb, umil printre umili?
De la Braille el insusi nu avem decat: un Memento de aritmetica si cele 5 opuscule care
constituie expunerea diferitelor sale sisteme169. Aceste texte sunt impersonale si nu ne dezvaluie
de loc inima omului. Cu exceptia lucrarii Nou procedeu pentru reprezentarea formei literelor
prin puncte care, dupa cum am mai spus este o brosura mica de 16 pagini, imprimata in negru,

celelalte lucrari destinate a fi citite numai de orbi de-a dreptul, sunt in relief cu linii, adica
presate intr-un sistem care din cea mai mica lucrare face o carte voluminoasa. Braille avea
obiceiul sa spuna170: Procedeele noastre de scris si de imprimat ocupa mult loc pe hartie;
trebuie deci sa ne restrangem gandirea in cat mai putine cuvinte. Tocmai din aceasta cauza cele
5 publicatii nu ne arata decat un spirit preocupat de conciziune rece. Ceea ce insa putem observa
comparandu-le, este faptul ca din acest punct de vedere autorul lor cautand in mod vadit
perfectiunea, dobandi tot mai multa usurinta. In 1829 grija pentru o prea mare precizie avu ca
urmare sovaiala in alegerea expresiei; in 1837 substituirea descrierilor prin exemple il face sa
ajunga pe drumul simplificarii la claritate. Cand judecam stilul unui orb care scrie unui alt
orb nu trebuie niciodata sa uitam ca pentru acestia ilustratia nu exista si ca adeseori ea trebuie
inlocuita cu explicatii cat mai ample. Un om cu vedere va intelege mult mai usor ce este
rafigraful Foucault, aruncand o privire pe gravura, decat citind oricat de atent descrierea
redactata de Braille171 care totusi era un adevarat expert in precizie. (169 In mai multe randuri
(pp. 57, 70, 75, 76, 90, 127, 147 din Studiu istoric, Pignier ne da extrase din observatii facute
de Braille pe care le foloseste pentru propria sa aparare impotriva atacurilor indreptate contra lui
de Guadet si Dufau. N-am regasit originalul acestor note.). (170 Co1tat, op. cit., p. 16.).
(171 Tablou cifrat, 1848.).
In 1868, Institutul din Paris reedita de asta data cu caractere Braille Tabloul cifrat
destinat a face pe orbi sa scrie cu litere obisnuite, in care (pp. 13 15) citim urmatoarele: Se
intampla adeseori ca unele persoane sa-si inchipuie ca invatarea pe de rost a unei serii de cifre
este obligatorie pentru a scrie dupa Procedeul BrailleFoucault. Aceasta este o greseala grava,
cu atat mai mult cu cat poate determina multi orbi sa renunte la gandul de a recurge la un mijloc
de corespondenta cu cei cu vedere, atat de pretios pentru ei. Cercetarea cu atentie a literelor prezentate ca model in tablou este suficienta pentru a face sa se imprime forma lor in memorie.
Aceasta imprimare slujeste apoi ca ghid pentru trasarea configuratiei pe hartie, cifrele neavand
astfel decat rolul de a procura mijloacele necesare pentru a da o regularitate perfecta literelor.
Acest text nu figureaza in nici una din cele trei editii ale sistemului publicate inca pe
cand Braille era in viata. Fara indoiala ca experienta a creat necesitatea intercalarii acestei
observatii juste. Absenta lui in editiile originale ridica o problema: carui tip intelectual apartinea
Braille. Se stie ca printre orbi, unii cei care si-au pierdut vederea destul de tarziu, cel putin
dupa 67 ani continua sa vizualizeze un timp mai mult sau mai putin indelungat; altii isi
construiesc imaginile in chip sintetic din elementele analitice descifrate prin pipait172. In sfarsit
altii, marginindu-se la reprezentari spatiale excesiv de schematice, excesiv de sarace, isi
populeaza spiritul cu imagini aproximative, adeseori chiar numai cu simple cuvinte173. Nimic
nu ne indreptateste sa credem ca Braille ar fi fost omul caruia ii placea numai sa vorbeasca. Este
chiar peste putinta de conceput ca ar fi putut lucra la construirea sistemelor sale, fara sa ii avut o
reprezentare mentala de natura spatiala a diferitelor combinatii pe care le manuia. (172 Vezi in
aceasta privinta Pierre Villey, Lumea orbilor, cap. IXXIII.). (173 A se vedea studiul
nostru: Orbirea si verbalismul, in Journal de Psychologie, 1948, pp. 216240.).
Dar, exceptand structura destul de simpla din punct de vedere geometric a acestor
agregari de puncte cum le numeste el, nu putem afirma ca Braille a fost un globalizator.
Felul in care a procedat la alcatuirea Tabloului cifrat ne face sa ne gandim mai de graba la un
spirit care-si construieste cu rabdare si metoda reprezentarile, decat la un tip imaginativ care le
sesizeaza dintr-o data. Practica sa in invatamantul cu tinerii orbi nu i-a ingaduit sa conceapa ca
un orb ar putea opera altfel decat prin analiza si sinteza. Iata de ce, Institutul regal, de buna

seama in urma sfaturilor sale, facu sa se toarne tipuri re-prezentand verticale de zece puncte
fiind sau nu in relief, care se puteau asocia intocmai ca si piesele unui joc de pasenta; in felul
acesta forma literelor se putea reconstitui marita174. (174 Procedeu nou, 1839, p. 7.).
Iata de ce nu-i veni in gand lui Braille sa-i sfatuiasca pe orbii care voiau sa deprinda
practica sistemului sau, sa-si figureze mai degraba forma literelor decat sa se straduiasca a
invata pe de rost cifrajul combinatiilor sale.
Cand Coquet, profesor la Institutul orbilor din Nancy si care a cunoscut pe Braille in
copilarie, a fost intrebat: Ce impresie facea Braille? Ce purtari avea? el raspunse dupa oarecare
sovaiala, care dovedea parca teama de a nu aduce astfel o nota falsa: Avea aerul de prostanac.
Raspunderea acestei aprecieri socanta in forma ii apartine autorului. Noi o reproducem
pentru ca in fond poate nici nu este atat de jignitoare. Nu numai ca nu contrazice, dar intr-o
oarecare masura confirma parerile despre care am mai vorbit175 si altele care vor mai urma.
Adevarul este ca sub un exterior prea putin expresiv, datorita orbirii sale precoce, Braille pastra
in taina calitati pretioase. (175 Cap. I, p. 10.).
Edgard Guilbeau care nu l-a cunoscut pe Braille personal, dar a fost elevul
contemporanilor sai ne marturisea spre sfarsitul vietii sale: Pentru noi, Braille este
bineinteles un simbol. Dar, intr-adevar, era lipsit de cultura Cand te gandesti ca si-a construit
alfabetul omitand litera W Am aratat mai sus176 ceea ce gandim despre aceasta asa-zisa
omisiune. Oricat i-ar fi fost de limitata cultura, totusi Louis Braille a auzit vorbindu-se despre
tratatul din Westfalia sau despre Waterloo. Locul neobisnuit in aparenta pe care-l ocupa litera W,
in urma literelor accentuate se explica, dupa parerea noastra, cu totul altfel decat printr-o
omisiune. Nu vedem decat o dovada in plus de grija pentru metoda care il caracteriza pe tanarul
inventator. Stim ca litera W177 nu figura in tabloul literelor minuscule in relief pe care orbii
invatau cititul, inainte de a se fi pus in practica scrierea cu puncte; nu era un semn prea important
al alfabetului roman. Cand Braille a terminat cu figurarea celor 25 litere simple, clasa cu deosebita grija caracterele reprezentand numai particularitatile ortografice: c, e, cele 3 litere
cu accent grav, 5 litere cu accent circumflex, 3 cu trema, apoi oe si in sfarsit faimosul W, toate
urmand ordinea alfabetica. Daca W ramane ultima litera este firesc, intrucat litera v cu care se
inrudeste este ultima dintre literele alfabetului roman care ar putea comporta o modificare
tipografica. Braille era lipsit de cultura in sensul ca nu studiase nici engleza, nici germana, dar
desigur nu era lipsit de logica. (176 Pag. 58, nota 91.). (177 Guillie, Studiu asupra instructiunii
orbilor, p. 147.).
Cu tot continutul lor arid, textele scrise cu punctatorul de Louis Braille ne dezvaluie
totusi unul din aspectele personalitatii morale ale autorului lor. Omul onest, drept si plin de
probitate ni se dezvaluie in intregime, fara nici un fel de afectare. Ne vom margini sa trimitem pe
cititor la frazele simple din Avertismentul plasat la inceputul fiecareia din cele doua editii
ale Procedeului, in care aduce omagii precursorului sau Charles Barbier178. In 1839, referinduse la un sistem179 care totusi nu prea avea multe lucruri comune cu conceptia fostului capitan de
artilerie, el scria: Domnul Barbier a imaginat reprezentarea sunetelor si articulatiilor prin
agregarea punctelor in combinatii foarte ingenioase. Mi-a ingaduit sa modific procedeul sau,
reducand numarul punctelor din fiecare agregatie, ceea ce ne-a dat o noua scriere, astazi foarte
raspandita printre orbi180. (178 Vezi cap. III.). (179 Nou procedeu pentru a reprezenta cu
puncte insasi forma literelor.). (180 Ibid., p. 4.)

Braille nu considera ca eul este de dispretuit: el foloseste cu placere eu sau al meu


cand vorbeste de initiativele sale proprii, dar niciodata nu cauta sa eclipseze sau sa micsoreze
meritele altora. Reamintim ca in prefata celei de-a doua editii a expozeului facut asupra
sistemului sau, scria: Profitam de aceasta imprejurare pentru a adauga unele observatii utile si a
face cunoscute aplicatiile ingenioase la care am ajuns, datorita unei practici indelungate si a
bunavointei dovedite de multi orbi distinsi. Doi ani mai tarziu isi prezinta sistemul de
reprezentare a literelor obisnuite si figurilor, spunand: un procedeu la succesul caruia a
contribuit foarte mult domnul Fournier, elev demn si colaborator plin de zel al lui Valentin
Hauy181. Se stie prea bine ca din clipa in care Foucault a realizat masina cu ajutorul careia se
putea scrie mult mai iute combinatiile concepute de Braille, acesta a denumit sistemul care
fusese inventat de el BrailleFoucault. (181 Ibid., p. 4. Fournier este acela pe care Hauy l-a
luat cu sine in Rusia si care la 7 septembrie 1806 fiind prezentat de catre maestrul sau viitorului
Ludovic al XVIII-lea pe atunci exilat la Mittau, scrise pe masa alba de lemn, pe care se spune ca
s-ar fi redactat Charta din 1814, fraza magulitoare si profetica: Sub domnia lui Ludovic al
XVIII-lea Institutul orbilor va ajunge la perfectie. Pe cand colabora cu Braille, Fournier era
pensionar al Institutului Quinze-Vingts unde a si murit.).
Cine si-ar fi putut inchipui in clipa mortii lui Braille ne intrebam noi mai sus ca
numele lui va fi cunoscut in cele doua emisfere? Nimeni. Poate prietenii sai orbi, cei care au fost
primii beneficiari ai unei inventii sa-i fi presimtit valoarea si extinderea. Prietenii orbi si de
asemenea superiorii sai cu vedere, directorii sau sefii de invatamant in Institut, care au fost
martori in acelasi timp ai aparitiei sistemului Braille si ai insufletirii si nadejdilor fara seaman pe
care le-a sadit in sufletele orbilor, dascali si elevi care au trait deopotriva avantul luat de acest
invatamant datorita acestui procedeu si nadejdea situatiilor profesionale pe care aveau
posibilitatea sa le cucereasca. Colegii lui Braille au avut presimtamantul valorii inventiilor sale
in asa masura, incat au dorit sa obtina crucea legiunii de onoare pentru el182, dar dorinta lor n-a
fost niciodata realizata si Braille muri fara sa fi primit aceasta distinctie183. Cine stie de altfel
cum ar fi primit-o? Cu simplitate fara indoiala, intocmai ca acela care, recunoscand meritele
altuia, este constient de ceea ce el insusi a creat. Daca vreodata a dorit onoruri, spune Coltat184
care s-ar fi cuvenit meritelor si lucrarilor sale, in nici un caz n-ar fi fost din cauza intereselor
personale, ci pentru ca lumina lor sa se rasfranga asupra corpului didactic al Institutului din care
socotea ca este o glorie de a face parte. (182Pignier, Nota biografica, p. 21. De buna seama ca
remiterea legiunii de onoare lui Montai in 1851, facu sa se nasca aceasta dorinta.). (183 Dupa
cate stim, pana la aceasta data un singur orb din copilarie a primit Legiunea de onoare. Este
vorba de Penjon care mergand pe urmele lui Saunderson, a urmat liceul Charlemagne si obtinu
in 1807 premiul al doilea la matematici la concursul general; sub Restauratie a predat
matematicile la liceul din Angers. El a fost facut cavaler al Legiunii de onoare in 1820. Mai
tarziu Montai, fost elev al Institutului, devenind acordorul imparatesei Eugenia apoi Alexandre
Rodenbach, elev al lui Hauy, si unul din fauritorii independentei Belgiei, obtinura aceasta
distinctie: primul in 1851, al doilea din mainile lui Napoleon al III-lea in 1861, cu prilejul
inaugurarii statuii ridicate lui Valentin Hauy, in curtea de onoare a Institutului. De atunci lista
orbilor titulari ai Legiunii de onoare cu titlu civil, s-a prelungit considerabil.). (184 Coltat, op.
cit., p. 22.).
Dupa cum am vazut, s-a adus orbilor imputarea de a se fi servit de personalitatea lui
Braille, de a o ii preamarit pentru a se preamari pe ei insisi, facand din el un simbol, un stindard.
Spiritul de corp a fost totdeauna un component al asa-numitului complex de minoritate si se

prea poate sa se fi gasit si cateva inflorituri in elogiile rostite de Coltat, la 25 mai 1853 si din care
noi am dat extrase mai ample. S-ar putea insa ca aceasta impresie sa nu fie decat efectul pe care
il produce asupra noastra, care nu mai santem obisnuiti cu acest stil, tonul academic si uneori
putin prea cautat, adoptat de Coltat pentru a aduce prietenului disparut omagiul dictat de
simtamintele sale. De altfel prietenii sai cu vedere, Pignier, Dufau, Guadet, Levitte ca sa nu
vorbim decat despre cei care au cunoscut pe Braille mai de aproape ne-au lasat despre
caracterul lui un portret care concorda din toate punctele de vedere cu cel zugravit de Coltat.
Nu ne vom stradui de prisos sa refacem dupa acesti autori portretul facut de ei. Cautand
sa-l accentuam, nu vom izbuti decat sa-l redam mai sters. Sa-l ascultam mai de graba pe Coltat,
caruia Braille i-a fost mai intai dascal, apoi coleg si prieten apropiat.
Prietenia pentru el era o datorie de constiinta si in acelasi timp un sentiment din cele mai
calde. Ar fi fost in stare sa-i jertfeasca totul: timpul, sanatatea, avutul sau. In aceasta privinta nea dat mai multe exemple. Astfel, unul din elevii sai cei mai buni parasi Institutul si neavand
destule mijloace de existenta, Braille, organist la o parohie din Paris, nu statu de loc in cumpana
sa renunte la acest post in favoarea elevului sau.
El voia ca prietenia lui sa fie de folos celor carora le-o daruia; il facea sa fie vigilent in
privinta conduitei lor si adeseori ii inspira povete hotarate si luminoase. Cand era de dat un sfat
important, dar penibil, unui prieten comun, daca altii sovaiau sau le era neplacut sa indeplineasca
o misiune mai grea, Hai sa ma sacrific spunea el surazand. El indeplinea atat de des astfel de
functii delicate incat expresia ti devenise obisnuita, iar prietenii il poreclira in gluma cenzorul.
Spiritul lui cercetator nu se intrezarea niciodata in cursul conversatiei; Louis Braille se
straduia cu deosebita grija sa nu-i scape ceva ce ar fi putut mahni pe cineva oricine ar fi fost
acela. Stia sa intretina o conversatie in asa fel incat sa fie intotdeauna interesanta si variata. Se
spune ca Labruyere (sic) a stiut sa se descatuseze de una din cele mai mari greutati de stil: de
tranzitii. Louis Braille pe langa ca avea acest dar, il si dezvolta in permanenta. Cand vorbea,
trecea pe nesimtite de la un subiect vesel la unul serios, de la un ton usor la altul sever. Cu toate
ca era inzestrat cu un spirit pozitiv, nu pregeta cand era vorba de o gluma de bun gust; din cand
in cand facea sa sclipeasca scanteia unui cuvant plin de duh, ba cateodata isi incerca si ascutisul
delicat al unei sageti. Unele din expresiile sale treceau din gura-n gura printre prieteni, cu
toata cinstea si autoritatea proverbului.
Cuvintele si tonalitatea vocii purtau pecetea unui suflet delicat care se rasfrangea pe
chipul sau, unde era totusi destul de greu sa deslusesti gandurile si impresiile, pentru ca stia sa le
comprime inlauntrul sau, prin energia caracterului si vointei sale. O data hotararea luata, isi
indeplinea sarcina cu aceeasi constiinciozitate, fie ca ii facea placere, fie ca ii era penibil; si era
de ajuns sa stie ca ceea ce facea era de folos.
Justetea cu totul aparte a spiritului sau, cumpana ratiunii, inteligenta sa patrunzatoare, il
faceau sa intrevada inlantuirea si urmarile evenimentelor; printre cei din jurul sau putini erau
aceia care sa nu-i ii cerut sfatul sau sa nu fi fost multumiti de a fi urmat directivele indicate de
spiritul sau prevazator. De altfel a fost invitat sa faca parte din consiliul diferitelor societati
organizate in favoarea orbilor185 unde si-a adus contributia cu mult zel si intelepciune. Louis

Braille nu se marginea de altfel la influenta binefacatoare a cuvintelor sale, ci o intregea prin


actiune si devotament. Ii placea sa ajute si sa usureze suferintele celor amarati. Cand savarsea un
bine il facea cu atata simplitate si delicatete incat cel care beneficia nici nu zarea mana care ii
venea in ajutor. Stia ca nu era de ajuns numai sa daruiesti celui in nevoie, ci sa-l ajuti in
adevaratul spirit crestinesc care cinsteste demnitatea omeneasca in persoana saracului. Credinta
lui temeinica si vie de care era animat, i-au sadit in suflet aceste simtaminte nobile; religia pe
care a cultivat-o fara curmare cu atata asiduitate si convingere, l-au pregatit incetul cu incetul sa
priveasca daca nu fara emotie, dar cel putin fara groaza apropierea mortii186. (185 Societatea
pentru ocrotirea si ajutorarea orbilor, fondata in 1841 de Dufau, directorul Institutului, Societatea
de plasare- si ajutor.). (186 Coltat,op. cit., pp. 2122.).
Dezinteresul lui Braille nu era de asemuit decat cu discretia sa. Astfel, dupa cum se stie,
inca din 1839 isi ceda orga de la Saint-Nicolas-des-Champs, un instrument vechi admirabil, de
care s-ar mai fi putut bucura daca ar fi fost mai egoist. Se mai raporteaza187 ca din modestele lui
mijloace procura placi de scris, carti in relief s.a. tinerilor orbi care nu aveau posibilitatea sa si
le cumpere singuri. In clipa mortii n-a vrut ca patrimoniul familiei sa fie intrucatva stirbit: lasa
batranei sale mame cea mai mare parte a rentelor sale (300 fr.), iar restul (50) il imparti intre
nepoata sa Louise-Celine Marniesse si nepotul sau Louis Isidor Caron, iar petecul de pamant pe
care il avea la Coupvray il rezerva fratelui sau. Dar se socoti indreptatit sa dispuna dupa voie de
economiile realizate in viata lui de ascet, cu toate ca avea un venit modest si mai fusese si foarte
darnic. In testamentul sau declara cu hotarare: Sumele de bani date cu imprumut de mine
inainte de 1 decembrie curent sa nu fie reclamate. Prietenul sau Coltat primi livretul sau de
economii de la Casa de Depuneri (948 fr.), pianul (vandut cu 250 fr.), mobile si diferite instrumente, dar acesta se considera numai executorul sau testamentar si nota, dupa dictatul
bolnavului, lista celor care urmau sa beneficieze de vanzarea bunurilor ramase dupa urma lui.
Pignier188 ne-a pastrat aceasta lista; nici cei mai modesti nu fusesera omisi: Societatii de
patronaj pentru orbi, 120 fr.; Societatii pentru plasarea orbilor iesiti din Institut, 400 fr.;
Infirmeriei Maria Tereza spre a face slujbe pentru odihna sufletului sau 40 fr.; preotului din
Coupvray pentru slujbe si ca amintire bisericii din satul meu 60 fr.; pentru conferinta
organizata in amintirea lui St. Vincent de Paul, la Saint-Nicolas-du-Chardonnet (parohia careia
apartinea Saint-Firmin si unde cantase la orga) 50 fr.; pentru Asezamantul Cartilor bune scrise in
puncte al domnisoarei Champion din Metz, 50 fr.; pentru asezamantul raspandirii credintei, 50
fr.; micului sau insotitor 40 fr.; ingrijitorului de la infirmerie, 30 fr.; sorei de garda noaptea 30 fr.;
celui care ii ingrijea de camera sa 40 fr. (187 P. Villey, Conferinta, 1909, op. cit., 0.8.).
(188 Nota biografica, p. 24.).
Levitte, care fusese pe rand supraveghetor, supraveghetor general, apoi cenzor de studii
la Institut, il cunoscu pe Braille in vremea cand primul nu era decat elev cu vedere in acest
asezamant. El publica in 1880 in urma Congresului tinut la Paris, sub titlul putin cam
barbar Anaglyptografia si rafigrafia de Braille, o noua editie din sistemul lui Braille. Iata cum
il caracterizeaza pe inventator intr-o fraza care rezuma tot ce s-a putut scrie despre Braille.
Chipul bland si calm al lui Braille dezvaluia insusirile alese cu care fusese inzestrat;
sfaturile lui izvorate dintr-o intelepciune adanca si dreapta erau foarte pretuite: credinta-i vie de
nezdruncinat, generozitatea-i fara margini il manau intotdeauna spre bine; cand ii ajuta pe cei in
suferinta, o facea cu o simplitate si o delicatete exemplare189. (189 Levitte,Anaglyptografia si
rafigrafia lui Braille, p. 4. Alte trei editii din Anaglyptographie au aparut in scrierea Braille in
1885, 1897, 1912.).

Stim de la Coltat190 ca prietenii lui Braille, vrand sa-l pastreze cat mai mult printre ei, iau comandat portretul. Arta nascanda a fotografiei, care pe atunci se numea dagherotipie, ingadui
sa-i fie reprodus portretul si distribuit printre prieteni. Textul lasat de Coltat nu ne lamureste
daca desenul fusese executat pe cand Braille era inca in viata sau pe patul de moarte. Se pare
insa ca versiunea aceasta din urma este cea adevarata. Ceea ce stim insa cu certitudine este ca
Dufau, pe atunci director al Institutului, om cultivat, care de buna seama isi aminti cum se procedase pentru Pascal, facu sa i se ia masca si astfel se pastra chipul calm, surazator al aceluia
care a facut atat de mult pentru orbi si care acum ii parasea. Dupa acest pretios mulaj a cioplit in
marmura sculptorul Jouffroy191 bustul care a fost plasat in vestibulul Institutului si inaugurat la
25 mai 1853, saisprezece luni dupa disparitia aceluia care a fost Louis Braille. O lista de
subscriptie lansata printre elevii si profesorii Institutului a inlesnit acoperirea cheltuielilor
necesare. (190 Coltat, op. cit., p. 25.). (191 Este vorba de Francois Jouffroy (18061882) caruia
i se datoreaza de asemenea decorarea frontonului Institutului, o statueta a lui Lamartine, un bust
lui Alonge, lui Marlin etc.).
O alta subscriptie a fost deschisa in 1882, in vederea ridicarii unui monument lui Braille
in piata satului sau natal. Strangandu-se o suma destul de insemnata pentru vremea aceea, (5486
fr.) s-a putut prevedea nu numai un bust dar si un basorelief executate de sculptorul Etienne
Leroux (18361906). (PI. VIII B). Atat bustul, cat si basorelieful au fost turnate de Firma
Maison Siot-Decauville, care oferi bronzul in mod gratuit. Bustul, de o inaltime de 78 cm,
reprezinta pe Braille in uniforma de profesor, cu reverul redingotei impodobit de minuscula
frunza de laur, iar mantaua pe umarul stang. Cat despre trasaturile figurii, Etienne Leroux se
inspira si el dupa masca comandata de Dufau, insufletind-o insa cu o expresie plina de viata si
de profunda inteligenta. Pe basorelieful de 94 cm inaltime avand 90 cm baza, Braille, vazut pe
trei sferturi, inclinandu-si capul pe umarul stang, calauzeste mana unui tanar orb pe alfabetul cu
puncte in relief. Parul inventatorului, putin resfirat, vrea sa simbolizeze neinsemnata atentie pe
care geniile o dau persoanei lor fizice ceea ce insa nu coincide neaparat cu- adevarul obiectiv.
Coltat192 ne spune intr-adevar ca tinuta lui era potrivita cu cele mai stricte exigente ale convenientei. Observa intotdeauna cu deosebita grija ca sa nu-i scape nimic din ceea ce ar fi putut sa
atraga atentia asupra lui. Postamentul de piatra poarta aceasta inscriptie, indeajuns de elocventa
in simplitatea ei: Lui Braille, orbii recunoscatori. (192 Op. cit., p. 22.).
Braille a mai avut parte si de alte omagii postume. Din 1867, de cand Larousse i-a
consacrat un articol important193, numele de Braille figureaza in toate dictionarele frantuzesti si
straine. In 1883, Pephau, pe atunci director la Quinze-Vingts, dadu numele de Scoala Braille,
institutiei care trei ani mai tarziu trecu in sarcina bugetara a departamentului Senei; tot atunci din
initiativa lui Pephau, consiliul municipal din Paris hotari sa dea numele de Louis Braille
prelungirii strazii Montempoivre, in cartierul Picpus. In 1883, Maurice de la Sizeranne denumi
de asemenea primul periodic francez in puncte in relief: Louis Braille. De atunci numeroase
ziare in relief, aparute in diferite limbi, au adaugat la titlul lor si acest nume: La revue Braille,
The Braille Mail, Revista Braille etc. Chiar daca rostirea se deosebeste, dar pretutindeni, in toata
lumea, fie ca se foloseste ca nume propriu sau comun194 orice orb care a invatat sa citeasca
cunoaste acest cuvant. In 1909 Institutul national celebra cu mult fast centenarul nasterii celui
mai ilustru dintre elevii sai- In sfarsit, la 19 ianuarie 1948, administratia franceza a P.T.T.. a emis
un timbru care raspandi efigia lui Braille printre filatelistii celor doua emisfere. (193 Marele
Dictionar Universal al secolului al XIX-lea, de Pierre Larousse, ed. din 1867, t. II, p. 1195.).

(194 Guilbeau afirma ca in urma Congresului din 1878 s-a luat obiceiul sa se vorbeasca de
Braille, pentru a desemna scrierea cu puncte in relief, conceputa de Louis Braille (cf. Istoria
muzicografiei Braille, op. cit., p. 28)).
Ultimul razboi mondial a zadarnicit infaptuirea proiectului, conceput in 1937, de a i se
ridica un monument pe una din strazile Parisului, chiar in cartierul in care si-a incheiat zilele. Se
va mai relua oare acest proiect? Se fac pregatiri pentru celebrarea centenarului de la moartea
inventatorului. Cu aceasta ocazie s-a emis ideea transmutarii cenusii sale la Panteon. Un orb care
alta data ar fi fost considerat ca paria, sa ajunga la Panteon. Ce ironie in aparenta, ce antiteza!
Daca ar fi fost anuntat pe cand era' inca in viata, ar fi zambit sau protestat. Dar pentru orbi
Braille este mai mult decat un om: el este un simbol, simbolul independentei smulsa de unul
dintre ai lor celei mai crude infirmitati. Pentru un francez, el este una din razele luminoase ale
intelectualitatii si umanismului francez.

ASPECTE PSIHOLOGICE
PSIHOLOGIA COMUNICARII

ALE

COMPORTAMENTULUI

APARENT

IN

Socotim necesar sa precizam ca observatia, ca metoda folosita in psihologie asa cum


multi tind sa considere, devine o insusire care are la baza exclusiv functia vederii. In realitate,
observatia consta in concentrarea tuturor simturilor - a mecanismelor, respectiv a analizatorilor,
prin care omul ia contact de modificarile survenite in mediul extern sau intern - pe o durata mai
lunga, asupra unui obiect sau fenomen, in scopul de a-i determina structura sau particularitatile
de comportare. Este adevarat ca vederea ocupa un loc amplu, deosebit de important, in procesele
de observare. Observatia ca metoda nu se limiteaza la vedere ci implica si auz, miros, uneori
pipait iar alteori chiar simtul gustului. In plus, dirijarea sistematica, convergenta a acestor
mecanisme de cunoastere presupune atentie, iar integrarea intr-un tablou unitar a elementelor
furnizate de aceste cai diferite este conditionata de participarea gandirii.
Datorita caracterului ei complex, cunoasterea care se bazeaza pe observatie nu se
limiteaza la aspectele de suprafata, direct sesizabile. Astfel, cu ajutorul mecanismelor gandirii
(judecata, rationamentul, de tip analitic sau sintetic, inductiv sau deductiv) patrunde dincolo de
acestea, dezvaluind laturi noi, anterior necunoscute. Credem ca este necesar sa insistam asupra
acestei 'interpretari' - cu ajutorul gandirii - a datelor realitatii ea trebuind sa se efectueze cu multa
prudenta, sub controlul riguros al datelor concrete, altfel se poate ajunge usor la concluzii si
interpretari gresite, exagerate.

Dupa aceste sumare consideratii asupra observatiei ca act de cunoastere in general, sa


vedem cum poate fi utilizata sau ce elemente ne poate furniza ea cu referire la subiectul uman.
Desigur, baza observarii o vor constitui elementele de suprafata care sunt cel mai usor de
determinat: aspectul fizic si manifestarile de comportament sub variatele lor forme: mersul,
mimica, gesturile, vorbirea, imbracamintea etc.
1. ASPECTUL FIZIC sau conformatia corporala a indivizilor si particularitatile lor de
structura psihica, respectiv de conduita sociala. Astfel de legaturi exista, fara nici o indoiala, intrun fel sau altul, conformatia fizica se repercuteaza asupra activitatii psihice si asupra
comportamentului individului, chiar daca aceste influente sis mecanismele lor nu au ajuns inca sa
fie cunoscute cu precizie. Trebuie spus insa, pe de alta parte, ca particularitatile conformatiei
corporale nu sunt exclusiv definitorii, ci reprezinta numai una dintre numeroasele surse de
influenta asupra structurii psihice si asupra conduitei oamenilor. In cele ce urmeaza vom incerca
sa prezentam principalele legaturi dintre aspectul fizic si insusirile psihice ale oamenilor pe care
observatia le confirma adesea.
In cadrul acestei abordari elementele referitoare la aspectul fizica si comportamental pot
fi impartite in doua mari grupe: a) simptomatica stabila si b) simptomatica labila.
A) SIMPTOMATICA STABILA cuprinde toate datele care pot fi obtinute prin
observare sau chiar prin masurarea corpului subiectului in stare de nemiscare, cum ar fi:
inaltimea, greutatea, largimea umerilor, circumferinta toracica, circumferinta abdominala,
lungimea si grosimea mainilor si picioarelor, circumferinta si diametrele craniene etc. Aceste
marimi corporale nu sunt analizate in mod independent, ci in stransa corelatie, in cadrul unor
grupari ca: tipul constitutional si fizionomia.
Tipul constitutional reprezinta un anumit mod de imbinare a caracteristicilor fizice
cu cele psihice, in asa fel incat din cunoasterea unora sa poata fi deduse celelalte.
Printre tipologiile mai larg utilizate se numara cea a lui Kretschmer. Aceasta distingea, la
extreme, tipurile astenic si picnic, iar ca forma intermediara tipul atletic.

Fig. 8.
La tipul astenic predomina, fizic, dezvoltarea pe verticala, in sensul ca dimensiunile
transversale ale corpului (circumferinta toracica, 'latimea umerilor' etc.) sunt mai reduse, in
raport cu inaltimea, decat la majoritatea oamenilor. De asemenea, greutatea este inferioara celei
normale la inaltimea respectiva. Astfel, inaintea oricaror masuratori, poate fi considerat drept
astenic orice individ care, in urma simplei evaluari vizuale, apare ca (relativ) inalt, subtire, slab
('fusiform'), cu mainile si picioarele subtiri, uneori cu o usoara deformare a coloanei vertebrale
('adus de spate').
Pe plan psihic, facand abstractie de aspectele care si-ar putea avea originea in pregatirea
scolara, nivelul de cultura, profesie, conditiile materiale si sociale ale dezvoltarii etc., la tipul
astenic pot fi invalnite una sau mai multe dintre urmatoarele particularitati: inclinatie catre
domeniile de cunoastere care presupun un nivel ridicat de abstractizare, ca: filosofia, matematica,
logica etc.; cedare facila a tentatiei de a specula cu abstractiuni; tendinta, uneori suparatoare, de a
generaliza prea repede sau excesiv, de a emite sentinte ce nu admit replica; sensibilitate deosebita

pentru eticheta si tot ceea ce tine de forma exterioara a relatiilor dintre oameni; inclinatie in toate
manifestarile, de a tine seama mai mult de forma, in dauna fondului, meticulozitate,
minutiozitate, uneori chiar pedanterie in lucru; predilectie pentru atitudine critica negativa,
manifestata prin scepticism, inertie sau opozitie fata de ideile formulate de altii, uneori sarcasm
si chiar cinism; un 'simt' acut al onoarei si demnitatii; manifestari de egoism, ambitie, ascunzand
adesea un complex de inferioritate generat de imobilitatea in a stabili si intretine relatii cordiale
cu oamenii; atitudine de intransigenta, de refuz al concesiilor sau compromisurilor; viata afectiva
saraca sau subordonata ratiunii.
Tipul astenic ar fi inclinat spre maladii ca tuberculoza sau, din punct de vedere
neuropsihic, schizofrenia.
Tipul picnic se caracterizeaza, fizic, prin preponderenta dimensiunilor transversale fata
de cele longitudinale, infatisandu-se privirii ca (relativ) scund, gras, uneori chiar rubicond, cu
maini si picioare scurte 'pline'. Se sustine ca din punct de vedere neuropsihic ar fi predispus spre
maladii cu caracter ciclic (ciclotimie). De altfel, toate manifestarile sale cunosc o continua
alternanta de maxime si minime. Pe plan psihic, la acest tip pot fi intalnite insusiri ca: vioiciune,
mobilitate mare, optimism, umor, spontaneitate in gesturi si vorbire, locvacitate; capacitatea de a
stabili usor contacte, dar si o anumita superficialitate in relatiile sociale (promisiuni facute cu
usurinta, nerespectarea 'cuvantului dat', nepunctualitate etc.); lipsa de ambitie, uneori si de tact;
tendinta de a neglija principiile, de a inclina catre concesii si compromisuri; toleranta excesiva
fata de subalterni; intelegere rapida a realitatii, cu deosebire sub aspectele ei de suprafata, spirit
practic, initiativa.
Tipul atletic bine proportionat din punct de vedere al conformatiei fizice, constituie si din
punct de vedere psihologic o treapta intermediara intre tipurile extreme mentionate mai sus. La
acest tip se intalneste, de regula, inclinatia catre activitati care reclama un volum mare de
miscari, precum si un mare consum energetic, cum sunt majoritatea ramurilor sportive, dar si
activitatile ce se desfasoara pe spatii mari, caracterizate prin schimbari rapide de situatie si care
solicita decizie prompta, prezenta de spirit, energie si indemanare in miscari etc. Acest tip
intruneste o serie de insusiri ca: echilibru emotional, trairi afective de tip astenic (buna dispozitie,
optimism - dar fara aspectele de jovialitate specifice tipului picnic), incredere in sine, bazata pe
aprecierea lucida, realista a propriilor posibilitati etc.
Desigur, in realitate se intalnesc foarte rar indivizi care sa corespunda intru-totul tabloului
de insusiri fizice si psihice specific tipurilor notate mai sus. La fel de adevarat este insa si faptul
ca cei mai multi indivizi se apropie mai mult de unul sau altul dintre aceste tipuri. De aceea,
cunoasterea tipurilor faciliteaza identificarea particularitatilor psihice ale indivizilor pe care ii
observam.
Tot in cadrul simptomaticii stabilite intra, dupa cum am mai notat si fizionomia intelegand prin aceasta aspectul fetei, dar si al capului omului, particularizate prin raporturile de
amplasare si de marime dintre diferitele detalii anatomice: fruntea, nasul, barbia, pometii
obrajilor, ochii, maxilarele etc. Sub aspect strict anatomic, acestea constituie
obiectul somatometriei - un domeniu al stiintelor medicale.
In mod evident, fizionomiile oamenilor prezinta foarte mari diferente. Se ridica
intrebarea: exista o legatura intre particularitatile anatomice ale fetei si insusirile psihice ale
omului? In aceasta privinta exista o serie intreaga de afirmatii, supozitii dar si de speculatii al
caror caracter stiintific este greu de verificat. Printre lucrarile care revendica o baza stiintifica se
numara si cele apartinand medicului italian Lombroso. Acesta, dupa studii efectuate pe un mare
numar de cazuri, formuleaza concluzia ca fizionomia criminalului prezinta unele semne

distinctive - degenerative, morbide sau indicand oprirea dezvoltarii neuropsihice intr-unul dintre
stadiile primare. Nu vom lua insa in discutie aceste lucrari, pe care le-am mentionat, numai
pentru interesul lor istoric, deoarece este greu, daca nu imposibil, de acceptat ideea ca pentru o
serie de oameni a caror fizionomie prezinta anumite particularitati, crima ar reprezenta o
fatalitate, un fel de destin de neinlaturat. Este bine cunoscut faptul ca factorii sociali - cum sunt
mediul material, educatia primita, sistemul traditiilor si al credintelor, opinia publica, climatul
cultural etc. - joaca un rol cel putin la fel de important ca si factorii ereditari-biologici in
determinarea insusirilor psihice ale omului. De aceea, tendinta de a atribui comportamentului
antisocial cauze exclusiv biologice este, din punct de vedere stiintific, cel putin riscanta, daca nu
direct exagerata.
Dar respingerea unor concluzii care reprezinta viciul unilateralitatii nu inseamna ca
problema relatiilor dintre detaliile fizionomice si insusirile psihice ale omului este cu desavarsire
lipsita de obiect. Problema ramane deschisa, impunandu-se ca in cercetarea ei sa se tina seama de
faptul ca structura si dinamica psihica constituie rezultatul interactiunii unui foarte mare numar
de factori. Nu vom ocoli problema eventualelor semnificatii psihologice ale fizionomiei.
Considerand ca aspectele statice pe care le include aceasta sunt revelatoare numai in corelatie cu
aspectele dinamic-expresive ale fetei (cu mimica) ne vom ocupa de fizionomie cu referire la
simptomatica labila.
B) SIMPTOMATICA LABILA include toate aspectele dinamice ale corpului,
respectiv cele care prezinta schimbari importante de la un moment la altul:
a) pantomima ('tinuta', mersul, gesturile)
b) mimica (expresiile fetei)
c) modificarile vegetative
d) vorbirea
Pentru interpretarea psihologica a acestor elemente, nu pot fi date criterii fixe, deoarece
in determinarea particularitatilor dinamice ale corpului intervin si multe 'imponderabile' a caror
sesizare depinde de institutia si experienta celui ce observa, dar si de 'expresivitatea' celui care
transmite, comunica.
Fiecare om, la primul contact cu o persoana necunoscuta, realizeaza, in cursul unui
proces care la inceput este pur intuitiv si numai treptat devine constient, o cunoastere a insusirilor
psihice ale persoanei respective - uneori destul de aproape de realitate - si in functie de care isi
adapteaza aproape automat propriile manifestari (gesturi, expresii etc.). Aceasta cunoastere se
realizeaza la inceput pe baza elementelor exterioare care sunt cel mai usor de sesizat: statura,
tinuta, mersul, gesturile, fizionomia si mimica, exprimarea etc. Se formeaza astfel asa-numita
'prima impresie', care constituie cel mai important (pentru ca este cel mai utilizat) element de
reglare reciproca a comportamentului oamenilor. De aceea, o prima conditie pentru a ajunge la
cunoasterea mai sigura a oamenilor consta in nevoia de a acorda doar un credit limitat primei
impresii si de a apela, ori de cate ori este necesar, la observarea lucida, sistematica, de a realiza o
veritabila comunicare.
Inainte de a ne referi la fiecare element in parte, socotim utile cateva recomandari
generale cu privire la modul de observare si apreciere a simptomaticii labile:
2. COMPORTAMENTUL EXTERIOR al fiecarui individ constituie o rezultanta a
doua categorii de factori, unii reflectand ceea ce 'este' el cu adevarat, iar altii ceea ce el 'ar vrea
sa fie'. A doua categorie reprezinta imaginea sau 'poza' pe care fiecare om cauta sa o apere sau
sa o impuna lumii exterioare - si chiar lui insusi - ca aratand adevaratul lui mod de a fi. Exista in
fiecare om tendinta fireasca de a cauta, in societatea semenilor sai, sa apara in 'lumina' cea mai

buna, sa apara, sub anumite aspecte, ceva 'mai mult' sau 'altfel' decat este de fapt (mai inteligent,
mai capabil, mai 'important' etc.). Aceasta duce la intensificarea voita a unor trasaturi sau la
estomparea altora. Poate ca nu ar fi exagerat sa se spuna ca mai mult sau mai putin constient,
fiecare om se comporta, nu numai in relatiile cu ceilalti oameni, ci chiar fata de sine, ca si cum ar
juca un 'rol', cel al lui insusi. Rezultatele sunt desigur diferite: la unii indivizi se realizeaza o
larga suprapunere intre structura reala si cea dorita. 'Poza', daca se poate vorbi de ea, este in mare
masura conforma realitatii si, ca urmare, in comportament nu mai apare nimic distonant sau
artificial. De regula, o reactie, cu cat este mai rapida, mai apropiata de limita spontaneitatii, cu
atat este mai 'adevarata'. In schimb, la alti indivizi exista un decalaj, o lipsa, mai mica sau mai
mare, de suprapunere intre structura reala si cea reflectata prin 'poza', ceea ce da nastere unui
comportament fortat, mascat. In legatura cu aceasta poate fi amintit faptul, bine cunoscut, ca la
originea unor comportamente patologice se afla decalajul sau distanta excesiva dintre aspiratii si
posibilitatile reale; se afla o inadvertenta de lungime de unda, de multe ori programate genetic.
Reiese de aici necesitatea ca observatiile asupra comportamentului oamenilor sa fie
mereu supuse analizei cu scopul de a discerne ceea ce este adevarat de ceea ce reprezinta numai
o aparenta. Dar aparentele nu trebuie sa fie pur si simplu desconsiderate, pentru ca si ele au o
anumita valoare de cunoastere. 'Rolul' pe care, constient sau nu, si-l asuma unii oameni in
relatiile cu semenii lor 'spune' si el destul de multe lucruri despre structura lor reala: tendinta de
subestimare, sau supraestimare a propriilor posibilitati, aprecierea data celor din jur, anumite
trasaturi de caracter etc.
O alta conditie importanta in observarea si valorificarea pe planul cunoasterii, a
comportamentului oamenilor rezida in permanenta confruntare si coroborare a concluziilor
desprinse din analiza manifestarilor izolate. De pilda, o concluzie formulata in urma observarii
unei anumite manifestari trebuie sa fie considerata ca adevarata numai daca este confirmata si de
analiza altor reactii sau acte de conduita, de note obtinute din utilizarea unor metode psihologice
verificate.
In cele ce urmeaza nu vom da criterii fixe pentru interpretarea diverselor particularitati
ale simptomaticii labile, dar vom trece in revista sursele de elemente semnificative si cateva
dintre principalele concluzii posibile. I. Pantomima reprezinta ansamblul reactiilor la care
participa intreg corpul si care cuprinde: 1. tinuta, 2.mersul, gesturile.
1. tinuta sau atitudinea exprima, printr-o anumita pozitie a corpului dar si printr-un
anumit continut psihic, raspunsul sau reactia individului intr-o situatie data: fata de unul sau mai
multi indivizi, efectul unei solicitari, modul de a astepta confruntarea cu un anumit eveniment.
Cel mai adesea, pozitia generala a corpului este edificatoare pentru trairea psihica a
individului in momentul respectiv, astfel:
Atitudinea caracterizata prin: umerii 'cazuti', trunchiul inclinat in fata, capul aplecat in
jos, mainile intinse moi de-a lungul corpului denota in mod frecvent fie starea de oboseala - ca
urmare a unei solicitari anterioare sau, uneori, ca expresie a unui fenomen maladiv - fie o stare
depresiva, in urma unui eveniment neplacut. De exemplu, absenta critica facuta unui individ de
catre cineva care exercita asupra lui un ascendent - parinte, sef etc. - este de obicei primita in
aceasta atitudine. Pozitii corporale asemanatoare pot indica: modestie, lipsa de opozitie sau de
rezistenta fata de evenimentele (neplacute), asteptare, atitudine defensiva, un nivel scazut al
mobilizarii energetice, tristete etc.
La extrema cealalta, pieptul bombat, capul sus, umerii drepti, picioarele larg departate,
mainile evoluand larg pe langa corp denota cel mai adesea siguranta de sine, tendinta
dominatoare, atitudine 'martiala', atitudine de provocare.

O conditie importanta pentru descifrarea semnificatiei pe care o are atitudinea consta in


cunoasterea situatiei, a contextului in care se plaseaza ea, pentru ca o aceeasi 'tinuta' poate avea
semnificatii deosebite in situatii diferite. In plus, ea trebuie corelata si cu alte elemente
semnificative. De pilda, o atitudine 'martiala' la un individ de statura mica poate denota un
complex de inferioritate, tot asa dupa cum, la altii, atitudinea defensiva poate constitui numai
masca unei intentii rauvoitoare.
Intre extremele mentionate mai sus pot exista o infinitate de nuante, sesizarea lor
depinzand de modul in care ele sunt corelate cu ansamblul. In orice caz, este important sa se
retina ca prin tinuta sau atitudine nu trebuie sa se inteleaga numai o anumita pozitie a corpului in
sine, ci modul particular in care se imbina o serie de elemente ca: statura si constitutia corporala,
forma si pozitia capului, pozitia trunchiului si a umerilor, amplasarea mainilor si picioarelor,
directia si expresia privirii etc., toate comunicand o secventa din structura psihologica a
persoanei studiate.
2. mersul furnizeaza, de asemenea, numeroase indicatii asupra insusirilor psihice ale
oamenilor.
Principalele criterii prin prisma carora poate fi categorisit mersul sunt: viteza,
elasticitatea si fermitatea. Pe baza acestora se disting urmatoarele tipuri de mers: lent si greoi;
lent si nehotarat, timid; rapid, energic, suplu si ferm. Aceste tipuri de mers au semnificatii
psihologice distincte.
In general, se poate spune ca mersul reprezinta unul dintre semnalele importante ale
dinamicii neuropsihice. Mersul rapid denota o mobilitate mare pe plan neuropsihic, tot asa dupa
cum mobilitatea redusa, neuropsihica se exprima, printre altele si printr-un mers lent. Desigur,
prin calificativele 'rapid' si 'lent' utilizate aici se inteleg caracteristicile naturale ale mersului si nu
nivelurile de viteza ce pot fi imprimate mersului in mod voluntar (corelatia se pastreaza insa
pana la un punct si, in acest ultim caz, chiar daca este determinata voluntar, viteza sporita a
mersului corespunde unui tempo psihic marit si invers).
Totodata, mersul exprima fondul energetic de care dispune individul. Dimineata, cand
omul este odihnit dupa somnul de noapte, mersul este mai vioi si mai elastic decat in cea de a
doua jumatate a zilei. Aceste diferente sunt resimtite si subiectiv atunci cand oboseala acumulata
in timpul zilei este mai accentuata. De asemenea, diminuarea resurselor energetice ale
organismului, ca urmare a unor stari maladive, se traduce si prin modificarea ampla a
caracteristicilor mersului.
In sfarsit, mersul constituie si un semn al coloraturii afective a trairilor individului. Buna
dispozitie, optimismul, increderea in sine au drept corespondent mersul rapid, vioi, ferm, cu pasi
largi, in vreme ce tristetea, starile depresive determina un mers lent, cu pasi mici. Chiar in
vorbirea curenta se intrebuinteaza expresia 'mers abatut'. La randul lor, emotiile determina
perturbari ale mersului. Astfel, la unii indivizi simpla senzatie ca sunt urmariti cu privirea de
catre cineva este suficienta pentru a le perturba automatismul mersului si a-i face, de pilda, sa se
impiedice. Starile emotionale deosebit de puternice, socurile, pot avea ca efect incapacitatea,
momentana sau de durata mai lunga, de a merge.
In continuare, mentionam cateva dintre semnificatiile psihologice posibile ale
principalelor tipuri de mers pe care le-am denumit mai sus.
Mersul lent si greoi (la definirea lui ca atare tinandu-se seama si de sexul si varsta
individului) indica o redusa mobilitate motorie - si adesea chiar mintala (in special cand este
insotit de vorbire si gesturi lente, aspecte care apar mai frecvent la constitutiile mai masive).
Daca acest gen de mers este observat la un individ apartinand constitutiei astenice, el poate

constitui fie expresia, fie efectul unei stari maladive. Iar la persoanele de varsta inaintata el
constituie o caracteristica naturala, semnificand scaderea ampla a resurselor de energie psihofizica.
Dintre tipurile temperamentale, acest tip de mers se intalneste mai frecvent la flegmatic intrunind in plus caracteristica unor reduse modificari de viteza si ritm, chiar atunci cand astfel
de modificari ar fi obiectiv necesare. Este vorba de categoria de oameni care se spune ca 'nu-si
ies din pas, orice s-ar intampla!'.
Mersul lent, nehotarat, timid indica dupa cum se poate deduce chiar din termenii
utilizati pentru definirea sa, in special lipsa de incredere in sine datorita unei emotivitati
excesive. In legatura cu aceasta, este util ca prin confruntarea cu alte date, sa se precizeze daca
starea de emotivitate reprezinta o caracteristica structurala a individului sau ea este legata de o
anumita conjunctura (de exemplu, constiinta unei stari de inferioritate - datorita nepregatirii,
comiterii unei greseli in activitate etc. - in raport cu cerintele situatiei date).
Acest tip de mers indica, in mod sistematic si fara nici un dubiu, amplasarea individului
pe pozitii defensive - din motive ce ar urma sa fie clarificate prin alte mijloace, daca situatia o
cere.
Dintre tipurile temperamentale, cel melancolic intruneste in mod frecvent caracteristicile
acestui tip de mers.
Mersul rapid, energic, suplu si ferm se intalneste la adultul tanar, sanatos, dispunand de
insemnate resurse energetice si care manifesta o deplina incredere in posibilitatile sale (cel putin
in legatura cu atingerea scopului concret pe care il urmareste in momentul respectiv). El indica,
de asemenea, echilibrul emotional, promptitudinea in decizii si perseverenta.
Acest tip de mers este caracteristic tipului sanguinic. Daca insa proprietatile mentionate
apar exagerate, este probabil ca individul in cauza sa apartina structurii colerice.
In continuare, o alta categorie de manifestari care intra in sfera pantomimei o constituie
gesturile.
gesturile reprezinta, alaturi de mers si de modificarile pozitiei corpului ca atare, unul
dintre cele mai vechi mijloace de exprimare a reactiei organismului la o modificare survenita in
mediul exterior sau interior. Rolul lor este acela de a restabili echilibrul cu mediul sau de a
realiza echilibrul cu mediul exterior sau interior. Altfel spus, rolul gesturilor consta in incercarea
de a restabili echilibrul cu mediul sau de a realiza echilibrul pe o treapta noua, superioara - actul
de comunicare fiind in acest caz un COD sintetic de informatii utile.
Gesturile pot fi impartite in trei mari diviziuni: instrumentale, retorice si reactive.
a) Gesturile instrumentale sunt cele prin intermediul carora se efectueaza o anumita
activitate. Dintre mana si picior, rolul instrumental mai amplu revine mainii. Desigur, piciorul
detine si el un rol inferior celui al mainii. Datorita functiei instrumentale la care a fost supusa pe
parcursul a milioane de ani, mana a ajuns sa intruneasca particularitati anatomo-fiziologice care
fac din ea un instrument de executie neegalata, in universul cunoscut, sub raportul varietatii
utilizarii: apucare, tragere, impingere, ridicare, coborare, lovire, rotire, rasucire etc., un
instrument al variatiei energiei puse in actiune, un instrument al preciziei etc. Nici una dintre
masinile create de om nu a atins, in ceea ce priveste multilateralitatea functiilor, perfectiunea
mainii. Dar, oricat de dezvoltata, mana ramane un instrument pus in actiune de o serie intreaga
de mecanisme psihice. De aceea, observarea gesturilor instrumentale, in special a celor efectuate
cu ajutorul mainilor, poate pune in lumina multe dintre particularitatile mecanismelor psihice
care stau in spatele lor. Pantomima in genere transmite, comunica, dar gesturile au 'registre'
speciale si decoduri specializati de percepere si intelegere.

Exista gesturi instrumentale generale si specifice:


* Gesturile instrumentale generale sunt cele la care recurg practic toti oamenii
apartinand aceluiasi mediu material-social-cultural pentru satisfacerea diverselor lor trebuinte:
activitatile casnice si gospodaresti, nutritia, ingrijirea copiilor, scrisul si cititul etc. Iar specifice
sunt cele implicate in exercitarea activitatilor profesionale, diferite de la o profesie la alta.
Dintre gesturile instrumentale, cele specifice au valoarea de cunoastere cea mai ridicata,
dar posibilitatea utilizarii acestei surse de cunoastere este limitata, la ea neavand acces decat
oamenii de aceeasi profesie, cu cei supusi observarii. De aceea, la oamenii apartinand altor
categorii profesionale, observatia va viza sfera gesturilor instrumentale generale.
Oricat de variate, gesturile instrumentale generale pot fi analizate prin prisma unui numar
redus de criterii: viteza, frecventa, intensitatea, amplitudinea, planul de efectuare,
precizia si, in stransa legatura cu cea din urma, eficacitatea. Nu vom insista asupra modului de
utilizare a semnificatiei acestor criterii. Notam totusi ca dintre ele cele mai bogate in semnificatii
psihologice sunt: viteza si precizia, respectiv eficacitatea. Viteza gesturilor instrumentale
reprezinta, la fel ca si mersul, o expresie a dinamicii neuropsihice, cu cat gesturile sunt mai
rapide, cu atat ele semnifica o mobilitate neuropsihica mai mare. De aceea, promptitudinea
declansarii, precum si viteza efectuarii gesturilor comune - incepand cu mancatul si terminand cu
scrisul - reprezinta unii dintre cei mai importanti indici pentru identificarea tipului
temperamental, viteza cea mai mare intalnindu-se la tipul coleric, iar cea mai mica la tipul
flegmatic. Totusi, trebuie sa se tina seama ca viteza, mare sau mica, reprezinta si un efect al
exercitiului. Cu cat practica exercitarii unor gesturi instrumentale, chiar generale, este mai mare,
cu atat viteza efectuarii lor este mai mare.
Spre deosebire de viteza, edificatoare mai mult pentru dinamica neuropsihica, precizia
gesturilor instrumentale dezvaluie aspecte de continut ale activitatii psihice, furnizand indicatii
cu privire la insusiri ca: spiritul de observatie, memoria motorie, inteligenta practica (sau
concreta), atentia sau, pentru a denumi toate acestea cu un singur cuvant, indemanarea(abilitatea
in a opera cu obiecte). Dar, trebuie sa se aiba in vedere, la fel ca si in cazul vitezei, ca exercitiul
joaca si el un rol in atingerea unui anumit nivel de precizie.
Concluzii psihologice mai bogate pot fi apoi obtinute din analiza raportului dintre viteza
si precizia gesturilor instrumentale. Astfel:
* Gesturile rapide, dar de o precizie mediocra denota in general o stare de
hiperexcitabilitate - care constituie o caracteristica 'naturala' a temperamentului coleric. La alte
tipuri temperamentale, aceasta stare poate fi semnul fie al unei ridicate tensiuni emotionale, fie al
unei puternice iritatii.
* Gesturile prompte, sigure si precise denota calm, stapanire de sine, incredere in sine,
prezenta de spirit etc.
* Gesturile lente, dar sigure si precise denota meticulozitate, grija pentru amanunte,
tendinta de a neglija dimensiunea temporala a activitatii in favoarea calitatii. Aceasta categorie
de insusiri poate fi intalnita mai frecvent la temperamentul flegmatic. Mult exagerate, luand
forma pedanteriei, respectiv caracterul unei manii, ele pot aparea insa si la alte tipuri
temperamentale, de pilda la melancolic.
* Gesturile variate ca viteza, dar sistematic lipsite de precizie denota totdeauna
neindemanare, inapoia acesteia putand sta cauze diferite: lipsa de interes pentru activitatea
respectiva, nivel scazut de mobilizare energetica, lipsa de exercitiu, lipsa de simt practic (nivel
scazut al inteligentei practice).

O categorie speciala de gesturi instrumentale o reprezinta cele implicate in scris. In mod


sigur, scrisul are si anumite semnificatii psihologice. Nu vom insista insa asupra lor intrucat
problema - deosebit de complexa si cu aspecte inca insuficient clarificate - depaseste cadrul
lucrarii de fata.
* Gesturile retorice sunt cele care, fie insotind, fie inlocuind vorbirea, au drept scop sa
convinga interlocutorul sau, ceva mai mult, sa provoace acestuia o anumita stare emotionala sau
afectiva.
Limbajul gesturilor reprezinta cel mai vechi sistem de comunicare, el aparand pe scara
animala cu mult inaintea vorbirii. El a servit - si continua sa o faca - la comunicarea in special a
emotiilor: frica, mania, veselia, tristetea etc. Dezvoltarea vorbirii nu a scazut cu nimic din
importanta gesturilor ca mijloc de comunicare, cea mai buna dovada fiind acea ca
adesea abia gesturile care insotesc un anumit mesaj verbal precizeaza sensul in care trebuie sa
fie interpretat acesta.
Ca urmare a celor spuse mai sus, semnificatiile gesturilor retorice sunt tot asa de
numeroase si variate ca si cele ale vorbirii propriu-zise. Din acest motiv, nu vom putea oferi prea
multe criterii pentru analizarea si interpretarea lor.
O serie de concluzii psihologice pot fi desprinse in primul rand din caracteristicile de
ordin formal ale gesturilor, cum sunt: frecventa, amplitudinea, energia, planul de efectuare etc.
Astfel:
* Gesturile rare, 'moi', de mica amplitudine (stranse pe langa corp) pot sa denote:
atitudine defensiva, teama; nivel scazut al mobilizarii energetice, ca urmare a oboselii, a unei
stari depresive, sau a unei stari maladive, stare de indiferenta, plictiseala, apatie; apartenenta
individului la tipul temperamental melancolic; tendinta la izolare etc.
Gesticulatia bogata, impetuoasa, larga (uneori, de o amplitudine periculoasa pentru cei
din jur) este caracteristica tipului constitutional picnic, iar dintre tipurile temperamentale,
colericului si, in masura mai mica, sanguinicului. Ea poate sa denote: stare emotional-afectiva de
tip stenic sau hiperastenic (buna dispozitie, veselie, volubilitate, jovialitate, mergand pana la
euforie); nivel ridicat de mobilizare energetica; elan, inflacarare pentru o idee sau o cauza,
vadind totodata tendinta de a-i antrena, de a-i castiga si pe cei din jur la cauza respectiva etc.
* Gesturile repezi, violente efectuate indeosebi pe directia 'inainte', in special cand
insotesc vorbirea cu tonul ridicat, pot denota: stare de iritatie, dorinta de afirmare proprie, de
dominare; exercitarea constienta a autoritatii etc.
Pe de alta parte, gesturile pot fi interpretate prin prisma semnificatiei, a continutului lor
semantic. Unele gesturi semnifica, de pilda, actiuni. Astfel, efectuarea gesturilor specifice unor
actiuni (spargerea lemnelor, saparea cu casmaua, cositul etrc.) este suficienta pentru a evoca
insesi activitatile respective. Alte gesturi exprima emotii: frica, spaima, oroare etc. sau chiar
sentimente: dragoste, ura, dispret, ingamfare etc.
Gesturile reprezinta un limbaj direct, in sensul ca intelegerea lor nu este dependenta de
notiuni, respectiv de cuvinte. Ele sunt usor de inteles pentru ca inapoia lor se afla un 'exercitiu' de
milioane de ani. Dar, tocmai datorita numeroaselor semnificatii pe care le pot avea gesturile,
interpretarea lor in scopul cunoasterii oamenilor este intrucatva dificila. De aceea, in cele ce
urmeaza vom descrie numai cateva dintre elementele de cunoastere pe care le poate oferi
observarea atenta a gesturilor retorice.
Raportul dintre exprimarea verbala si cea prin gesturi este edificator pentru
posibilitatile de exprimare ale individului. Exista oameni care, pentru ca nu gasesc cu usurinta
cuvintele necesare pentru ceea ce vor sa spuna recurg mai degraba la gesturi. Aceasta denota

anumite dificultati in sfera conceptualizarii, respectiv a gandirii. La altii, in schimb, predomina


limbajul verbal-notional, gesticulatia fiind redusa la minimum. Aceasta denota ca mecanismele
intelectuale superioare pe care le presupune limbajul verbal sunt mai bine dezvoltate decat cele
care asigura exprimarea directa, prin gesturi, fapt care ar trebui cunoscut anterior selectiei pentru
anume profesii prin teste de aptitudini speciale.
Varietatea si coloratura afectiva a gesturilor este in mare masura edificatoare pentru
fondul de emotii si sentimente ale individului. Astfel, observarea atenta a gesturilor retorice ale
oamenilor poate aduce importante precizari cu privire la tipurile carora ei le apartin: inert, apatic,
amorf, emotiv-depresiv, emotiv-activ, nervos, pasionat etc.
Caracterul spontan sau 'elaborat' al gesturilor, in masura in care poate fi sesizat, ne
sugereaza 'secvente' privind sinceritatea individului, gradul in care el este convins de ceea ce
spune si ne trimite la abordarea mult mai complexa a atitudinilor.
* Gesturile reactive sunt constituite din acele miscari ale corpului si membrelor
efectuate ca raspuns la diferite solicitari sau situatii neasteptate cu care este confruntat individul.
Spre deosebire de miscarile efectuate ca raspuns la solicitarile sau situatiile asteptate, care,
putand fi gandite sau pregatite, intra in mod firesc in sfera gesturilor instrumentale, cele reactive
nu sunt elaborate constient, ele servind, in marea majoritate a cazurilor, unor scopuri de aparare.
La fel ca si mersul sau celelalte categorii de gesturi, manifestarile reactive pot fi analizate
prin prisma unor criterii ca: promptitudinea declansarii, viteza de desfasurare, numarul
(frecventa), amplitudinea, intensitatea etc. In functie de acestea, gesturile reactive sunt
edificatoare pentru dinamica neuropsihica, resursele energetice si in special caracteristicile
reactivitatii emotionale, de la manifestarile extreme de tipul hipostenic (blocajul, incapacitatea de
a actiona etc.), pana la cele extreme de tipul hiperstenic (avalansa de miscari, actiunile haotice,
fenomenele de pronuntata iritatie). Toate acestea ne arata rolul deosebit de important al
cunoasterii psihismului uman in dinamica.
5. MIMICA reprezinta ansamblul modificarilor expresive la care participa partile
mobile ale fetei: ochii, sprancenele, fruntea, gura, maxilarele, obrajii. Nu exista insa nici o
indoiala ca la expresivitatea fetei concura, chiar fara voia individului, si o serie de elemente
statice apartinand fizionomiei[1] respectiv simptomaticei stabile, cum sunt: culoarea parului si a
fetei, culoarea ochilor, conformatia fetei, profilul in ansamblu, profilul frunte-nas, profilul nasgura-barbie, forma maxilarelor etc.

Fig. 9.

Fig. 10.
Expresivitatea fetei depinde cel mai mult de elementele mobile, astfel incat notiunile de
mobilitate si expresivitate sunt cu referire in mimica - aproape sinonime.

In privinta raporturilor dintre particularitatile anatomice ale fetei si trasaturile psihice ale
individului exista, dupa cum am mai notat, o serie intreaga de supozitii si teorii a caror justete
este greu de verificat. De aceea, vom arata numai cateva dintre raporturile care, cu
mare prudenta, pot fi luate in considerare:
* Legatura dintre dezvoltarea inteligentei si conformatia fruntii. Exista tendinta de a
se considera ca fruntea lata (sau inalta) constituie semnul unei bune dezvoltari intelectuale.
Aceasta legatura nu este confirmata prin studii riguroase somatometrice si psihologice. Avand
insa in vedere faptul ca pana in prezent nu exista un sistem de masurare axacta a inteligentei,
observatia in cauza nu poate fi nici acceptata, dar nici respinsa din capul locului. Ea poate fi
considerata mai mult ca o ipoteza care isi asteapta confirmarea sau infirmarea. Trebuie subliniat
insa ca latimea fruntii nu va putea suplini niciodata acea dimensiune a inteligentei care se castiga
prin instruire si efort permanent de cunoastere.
* Legatura dintre capacitatea volitionala si forma barbiei si maxilarelor. De obicei,
barbia 'patrata', ferm conturata, si usor proeminenta, insotind maxilare puternice, de asemenea,
bine
conturate,
sunt
considerate
drept
semne
ale
unei
vointe

Fig. 12
puternice; si invers, barbia mica, rotunda, retrasa, insotind maxilare putin proeminente ar
constitui semne ale unei reduse capacitati volitionale. Observarea atenta a comportamentului
oamenilor confirma uneori aceasta legatura, dar, desigur, ea nu trebuie sa fie absolutizata.
Legatura dintre dezvoltarea partilor superioara si inferioara a fetei si latura
instinctual-emotionala a vietii psihice
Se pare ca raportul, intre aspectul dezvoltarii, dintre partea superioara si cea inferioara a
fetei este edificator pana la un punct pentru latura instinctual-emotionala si cea rationala in
cadrul activitatii psihice. Astfel, dezvoltarea mai ampla a partii superioare - concretizata prin
frunte inalta, ochi mari, privire mobila, vie, nari inguste, buze subtiri - ar indica, in cadrul vietii
psihice, preominarea activitatii cognitive, a ratiunii in special daca individul apartine tipului
constitutional astenic.
In schimb, dezvoltarea mai ampla a partii inferioare a fetei, rotunda dar mare, carnoasa in special cand individul apartine tipului consti-tutional picnic, ar denota predominarea in cadrul
vietii psihice a laturii instinctual-emotionale. Se presupune astfel ca indivizii intrunind aceste
caracteristici acorda un loc insemnat in cadrul preocuparilor lor, transferandu-le uneori chiar in

scopuri (ascunse) ale actiunilor lor, placerilor legate de nutritie (mancare, bautura), relatiile
sexuale etc.
Departe de a fi absolutizate, aceste legaturi trebuie sa fie considerate mai mutl ca
niste asocieri posibile sau, mai precis, ca niste ipoteze care inca nu au fost pe deplin verificate.
Expresivitatea fetei este asigurata insa in special de elementele mobile: ochii,
sprancenele, fruntea, gura, maxilarele etc.
In cadrul mimicii, un rol esential revine privirii, aceasta reprezentand intrucatva 'cheia
expresiei fetei'. Astfel, daca pe fotografia unui actor - interpretand un personaj intr-un film sau o
piesa de teatru - se aseaza o mica bucata de hartie astfel incat sa mascheze ochii, expresia fetei
lui devine aproape imposibil de descifrat.
Expresiile fetei sunt extrem de variate: mirare, nedumerire, interogare, intelegere,
melancolie, tristete, veselie, manie, severitate etc. Acestea sunt detectate ca modalitati de
comunicare internationala in special in functie de modul in care se imbina deschiderea ochilor,
directia privirii, pozitiile succesive ale sprancenelor, miscarile buzelor etc. Ca atare, vom
exemplifica aceste 'esente' care ajuta la 'descifrat' oamenii astfel:
a) Gradul de deschidere a ochilor este in mare masura edificator pentru 'situatia' in care
se afla individul: pe de o parte pentru atitudinea (acceptarea sau respingerea) pe care el o ia fata
de informatiile cu care este confruntat, iar pe de alta parte pentru marimea fluxului informatiilor
respective. Astfel, ochii larg deschisi pot denota: nestiinta, absenta sentimentului de culpa sau de
teama, atitudine receptiva, de interes pentru noutatea pe care o contin informatiile, act de cautare,
'intelegerea' noutatii pe care o aduc informatiile etc. Iar deschiderea mai redusa a ochilor poate
denota: atitudine de neacceptare, de rezistenta fata de informatiile primite; suspiciune, tendinta
de a descifra eventualele ganduri ascunse ale interlocutorului, tendinta de a ascunde, stare de
plictiseala etc.

Fig. 13
In general, se poate vorbi de un raport direct proportional intre gradul de deschidere a
ochilor si cantitatea informatiilor receptionate sau emise de catre individ: cu cat cantitatea
informatiei primite sau emise (de pilda, in cursul explicarii pentru o alta persoana) este mai
mare, cu atat ochii sunt mai larg deschisi.
Cele spuse mai sus pot usura intelegerea unor expresii utilizate in limbajul cotidian:
'privire inteligenta', 'privire lucida' sau, dimpotriva, 'privire opaca' etc. Astfel de expresii denota
ca asa-zisului 'bun simt' nu i-a scapat legatura dintre activitatea cognitiva si privire. Se spune in
popor ca 'ochiul este oglinda sufletului'. Aceasta expresie poate fi considerata drept o fericita
metafora, prin care se sintetizeaza multe adevaruri psihologice. Printre altele, se exprima aici
reflectarea prin privire a rezultatului si, implicit, pana la un punct, a calitatii travaliului
intelectual. Individul care intelege, care 'pricepe despre ce este vorba', denota aceasta, fara voia
lui, si prin privire. Este greu de descris asa-numita 'privire inteligenta'. Desigur, se poate spune ca
ea consta in ochii larg deschisi, mobili, 'patrunzatori'. Dar, ce anume permite sa se aprecieze ca o
privire este patrunzatoare si alta nu, este dificil de precizat. Se poate presupune insa ca, alaturi de
altele, si aceasta insusire a privirii depinde in parte de gradul de deschidere a pupilei - judecand
dupa unele experiente, efectuate cu ajutorul unor fotografii, care au aratat ca senzatiile de placere
sau neplacere, provocate de imagini, se traduc si prin dilatarea, respectiv contractarea, pupilei.

Ca urmare, 'privirea opaca', specifica celei care 'nu intelege despre ce este vorba', s-ar explica
prin fixitate, deschidere mica si lipsa de mobilitate a pupilei.
b) Directia privirii joaca, de asemenea, un rol important in determinarea expresiei fetei.
Nedumerirea, efortul de rememorare sunt insotite de obicei de asa-numita 'privire in gol'. Privirea
in jos sau in laturi poate semnifica atitudine de umilinta, sentiment al vinovatiei, rusine etc.
Privirea in sus, peste capul interlocutorului, denota de regula lipsa de respect pentru acesta. Si, in
sfarsit, ochii indreptati ferm catre interlocutor sustinand fara dificultate privirea acestuia denota
sinceritate, atitudine deschisa, hotarare sau, in alte situatii asprime, atitudine critica, dojana, iar
uneori provocare.

Fig. 14
In stransa legatura cu directia, este necesar sa se ia in considerare:
c) Mobilitatea privirii. Exista oameni carora privirea le 'fuge' in permanenta, in toate
directiile, neputand-o fixa si sustine pe cea a interlocutorului. De regula, oamenii din aceasta
categorie se caracterizeaza prin lipsa de fermitate, tendinta de a-si ascunde gandurile, intentiile,
iar uneori prin sentiment al vinovatiei sau lasitate. La extremitatea cealalta, privirea fixa,
imobila, denota o anumita lipsa de aderenta, de contact cu realitatea sau, in unele cazuri,
atitudine de infruntare a interlocutorului.
In general, 'interpretarea' privirii joaca un rol insemnat in cunoasterea structurii si
atitudinii oamenilor din jur. Astfel, prima modalitate a oamenilor de a lua contact unii cu altii
consta in 'intalnirea' sau asa-numitul 'joc al privirilor'. De regula, atunci cand doi oameni se
privesc, coborarea sau intoarcerea privirii in alta parte la unul dintre ei semnifica retragerea
acestuia pe pozitii defensive. De aceea, in studierea comportamentului oamenilor este necesar sa
se acorde o atentie deosebita privirii, in special modului de 'a sustine' privirea interlocutorului.
Deoarece enumerarile detaliilor de care depinde expresivitatea fetei sunt mult prea
numeroase, nu insistam asupra lor. Vom da in schimb cateva recomandari generale referitoare al
interpretarea mimicii in ansamblu.
Mimica saraca, respectiv fata caracterizata printr-o redusa varietate si mobilitate a
muschilor faciali si implicit a expresiilor denota in genere apartenenta individului la tipul
temperamental flegmatic. Ea constituie semnul unei reduse reactivitati, chiar al unei anumite
inertii emotionale si afective. In unele cazuri, mimica deosebit de saraca semnifica o
structura psihica elementara, amorfa.

Fig. 15
Mimica predominant depre/siva, caracterizata prin expresie meditativa data de muschii
fetei 'cazuti' ('Omega melancolic') denota fie apartenenta la tipul temperamental melancolic, fie
faptul ca individul se afla sub influenta unui eveniment neplacut.

Fig. 16
Mimica mobila si, de aceea, bogata constituie de regula semnul unor trairi emotionale si
afective de tipul stenic(veselie, buna dispozitie etc.), specifice tipului temperamental sanguin.

Fig. 17
Mimica excesiv de mobila denota, de regula, o anumita inconstanta sau instabilitate a
echilibrului trairilor psihice. Insotita si de alte manifestari ca logoree (verbalizare deosebit de
rapida, cu un debit bogat, tendinta de a vorbi mult, cu pierderea frecventa a 'firului') sau o gestica
ampla si rapida, ea se intalneste frecvent la indivizii colerici, dar si la cei pasionati. In forme mai
accentuate, aceasta poate constitui semnul unei tulburari cu caracter patologic a activitatii
neuropsihice.

Fig. 18
Modificarile vegetative reprezinta, de asemenea, alaturi de mimica si pantomima, o sursa
importanta de date cu privire la structura si starea psihica a individului. In aceasta sfera intra
toate particularitatile acelor functii vegetative despre care se stie cu precizie ca se afla insa o
stransa corelatie cu activitatea psihica. Se poate spune ca intr-un fel sau altul toate functiile
vegetative sunt tributare activitatii neuropsihice, tot asa cum cea din urma reflecta influenta
fiecarei functii vegetative. Dar, investigarea celor mai multe functii vegetative reclama mijloace
complexe de laborator si numai o parte dintre ele sunt accesibile observatiei psihologului. Unele
sunt relativ accesibile observatiei si ele se numar printre cele mai importante. Acestea
sunt: respiratia, pulsul, reactiile vaso-motorii si secretorii (deduse din rapiditatea si amploarea

Fig. 19. Sistemul nervos vegetativ si organele 'tinta'


modificarilor culorii fetei, din procesele de transpiratie etc.), ca si
functionalitatea gastrica, functionalitatea aparatuluiurinar, functionalitatea musculaturii, a
sfincterelor toate tradand modificari obiectivate la 'distanta! Percepute de un observator atent si
experimentat.
Modificarile de ordin vegetativ sunt edificatoare in special pentru trairile emotionalafective si, in stransa legatura cu aceasta, pentru capacitatea de autocontrol a individului. Astfel,
in cazul unei trairi emotionale deosebit de puternice, pot fi intalnite modificari vegetative
ca: tulburari respiratorii (respiratie 'agitata', neregulata, eventual cu spasme etc.), cresterea
ampla a pulsului (dedusa din cresterea frecventei respiratorii sau, uneori, din perceperea directa
a zgomotului contractiilor cardiace); modificari ample ale culorii fetei (treceri rapide de la
eritem/inrosirea fetei/ la paliditate sau invers), uscarea gurii, modificarea vocii (datorita tulburarii
contractiilor muschilor ce fac parte din aparatul fonator); pusee, sudorale (momente de
transpiratie abundenta alternand cu altele de 'uscaciune' excesiva); tremur generalizat; spasme
gastrice sau intestinale (eventual insotite de varsaturi); frisoane, 'clantanitul' dintilor; balbaiala
sau mutism; pierderea controlului sfincterelor (cu evacuari involuntare sau mai des decat in mod
obisnuit de materii fecale sau urina); criza de plans cu lacrimare; senzatia de 'nod in gat';
pierderea controlului mersului, scaderea sensibila a preciziei in gesturi etc.
Desigur, trairile emotionale intrunind toate modificarile vegetative notate mai sus sunt
deosebit de rare. De aceea, pentru a conchide ca un om se afla intr-o anumita stare emotionala nu
este necesar sa se astepte intrunirea tuturor acestor modificari sau semne.
Caracterul astenic (de exemplu, spaima; sau stenic - de exemplu iritatia), precum si
intensitatea trairii emotionale pot fi deduse din numarul si amploarea modificarilor vegetative.
De asemenea, este important de subliniat faptul ca o stare emotionala, chiar putin intensa se
tradeaza' totdeauna printr-unul sau mai multe dintre semnele mentionate.
Dar aceste semne pot scapa observatorului neatent sau neexperimentat. De aceea, pentru
a sesiza starea emotional-afectiva a oamenilor care, dintr-un motiv sau altul constituie obiectul
interesului nostru, este necesara o exersare deosebita a atentiei, perfectionata in mod continuu
prin capatarea deprinderii de a observa, de a ierarhiza informatii date, de a le aseza' intr-un stil
de conduita psihologica.

Vorbirea poate fi de asemenea analizata si valorificata din punct de vedere psihologic.


Analizarea ei trebuie sa vizeze concomitent: a) analiza formala si b) analiza semantica (aspectele
legate de semnificatiile termenilor utilizati).
a) Analiza formala distinge in special insusirile de ordin fizic ale verbalizarii, cum sunt:
intensitatea medie a sunetelor (sonoritatea); fluenta, debitul sau viteza, intonatia, pronuntia (si in
legatura cu aceasta, eventualele defectiuni de limbaj). Aceste insusiri nu sunt lipsite de
semnificatie psihologica. Astfel:
Intensitatea medie a sunetelor constituie un indice al fondului energetic al individului,
dar si al unor insusiri ca: hotararea, autoritatea, calmul, increderea in sine. Ca urmare, vocea
puternica, sonora denota energie, siguranta de sine, hotarare etc., in vreme ce vocea de intensitate
sonora scazuta indica lipsa de energie, eventual oboseala, nesiguranta, emotivitate, nehotarare
etc.
Fluenta - respectiv caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii - constituie un indice
direct al mobilitatii proceselor cognitive, al vitezei de conceptualizare, de ideatie. Vorbirea
fluenta (continua, curgatoare) denota usurinta in gasirea cuvintelor, a termenilor convenabili
pentru exprimarea ideii dorite, ceea ce presupune, printre altele, rapiditate si precizie in
desfasurarea activitatii cognitive (implicand diverse aspecte din procesele de gandire, memorie,
mergand pana la atentie si imaginatie), precum si un tonus neuropsihic ridicat.
Dimpotriva, vorbirea lipsita de fluenta (discontinua, intrerupta frecvent de pauze) denota
dificultati de conceptualizare, respectiv dificultati in gasirea cuvintelor adecvate demersului.
Desigur, nu este vorba aici de situatiile de necunoastere a problemei in discutie, in care orice
individ poate prezenta o anumita lipsa de fluenta in expunere, ci de acelea in care este evident ca
lipsa de fluenta reprezinta o caracteristica a individului. Dificultatile de conceptualizare ce reies
de aici pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic scazut (lipsa de dinamism, oboseala instalata
precoce), desfasurare lenta a activitatii psihice in general si a celei cognitive in special,
reactivitate emotionala (lipsa de incredere in sine, teama), dificultate in elaborarea deciziilor.
O forma speciala a lipsei de fluenta o reprezinta asa-numita vorbire in salve'. Aceasta se
caracterizeaza prin grupuri de cuvinte rostite precipitat, dar cu pauze relativ mari intre ele,
prezentand de regula si multe aspecte de incoerenta - cel putin din punct de vedere gramatical.
Aceasta denota adesea o reactivitate emotionala crescuta.
Debitul sau viteza exprimarii constituie cel mai adesea o caracteristica temperamentala.
Astfel, in vreme ce colericul vorbeste mult si repede, flegmaticul se exprima folosind un debit
deosebit de redus. Pe de alta parte, debitul depinde de gradul de cunoastere a obiectului discutiei,
de relatia afectiva in care se afla individul care vorbeste cu interlocutorul sau. Astfel, cu cat
cunoasterea obiectului este mai ampla, cu atat debitul va fi mai mare. De asemenea, debitul este
mai mare atunci cand relatia dintre indivizii intre care se poarta discutia are caracteristicile unor
afinitati intre persoane. Relatia de respingere, unilaterala si cu atat mai mult bilaterala, se
caracterizeaza in primul rand prin reducerea sau chiar suspendarea comunicarii verbale dintre
indivizii in cauza.
In aprecierea caracteristicilor intre fluenta si debit. Astfel, debitul scazut, respectiv viteza
de exprimare redusa nu inseamna numaidecat si lipsa de fluenta. Vorbirea poate fi fluenta si
atunci cand viteza de exprimare este mica, tot asa dupa cum lipsa de fluenta poate fi intalnita si
in conditiile exprimarii cu un debit ridicat.
Intonatia are, de asemenea, multe componente psihice. Cea mai importanta ar putea fi
considerata capacitatea sau tendinta exteriorizarii pe plan social a trairilor emotional-afective.
Astfel, intonatia bogata in inflexiuni este caracteristica indivizilor cu un fond afectiv bogat si

care in acelasi timp tind, constient sau mai putin constient, sa-si impresioneze(afectiv)
interlocutorii. In schimb, intonatia plata, monotona, saraca in inflexiuni poate denota fie un
fond afectiv sarac, fie anumite dificultati sau inhibitii in comportamentul social precum:
incapacitatea exteriorizarii propriilor sentimente,dificultati in stabilirea de contacte cu oamenii
din cauza timiditatii etc. In lectura cu voce tare, intonatia saraca, neadaptata semnelor de
punctuatie, denota lipsa de exercitiu in materie de scris-citit. Dar chiar si in vorbirea libera
intonatia reflecta pana la un punct gradul de cultura si de educatie al individului.
Pronuntia depinde pe de o parte de caracteristicile neuropsihice, iar pe de alta parte de
nivelul de cultura generala si profesionala a individului. Ca tipuri se disting: pronuntia deosebit
de corecta (reflectand o grija pentru corectitudine mergand pana la pedanterie), pronuntie de
claritate si corectitudine medie, pronuntie neclara, neglijenta. Mentionam spre exemplificare:
eliminarea din unele cuvinte a unor sunete, contopirea intr-un sunet confuz a sfarsitului unor
cuvinte, coborarea tonului si pronuntarea neclara a sfarsiturilor de fraza.
Cel mai frecvent, forme defectuoase de pronuntie pot fi intalnite la temperamentele
extreme, la colerici si la melancolici. Astfel, colericii din pricina grabei deformeaza unele
cuvinte, iar pe altele chiar le elimina, mananca' din vorbire, inlocuindu-le cu gesturi sau prin
expresii de mimica.
Pe de alta parte, la melancolici se constata adesea scaderea sensibila a sonoritatii si
contopirea in sunete confuze a unor sfarsituri de cuvinte sau de fraza.
In stransa legatura cu pronuntia trebuie sa fie luate in considerare eventualele
particularitati sau chiar defectiuni de limbaj. Acestea pot servi pe de o parte la identificarea vocii,
in absenta imaginii interlocutorului (in comunicatiile telefonice etc.); iar pe de alta parte, ele pot
da si unele indicatii asupra trasaturilor sale psihice. De exemplu, in cazul manifestarilor de
balbaiala se poate presupune, fara mari riscuri de a gresi, ca individul respectiv se caracterizeaza
si printr-o reactivitate emotionala sporita.
b) Analiza semantica vizeaza o alta latura a vocabularului si anume semnificatiile
termenilor utilizati. In legatura cu aceasta, pot fi supuse analizei: structura vocabularului,
cantitatea de informatie si nivelul de abstractizare a termenilor, adecvarea lor la continutul sau
obiectul comunicarii, coerenta in judecati si rationamente, plasticitatea si expresivitatea
termenilor.
Prin structura se intelege in linii mari numarul si varietatea termenilor. Un vocabular
bogat si variat denota, abstractie facand de nivelul cunostintelor generale sau profesionale,
interes pentru cunoastere, precum si o anumita capacitate intelectuala, respectiv posibilitatea de a
intelege si rezolva mai usor situatiile intalnite in viata sau activitate. Cantitatea de
informatie reprezinta o dimensiune a vocabularului reflectand frecventa de utilizare a
termenilor. Cu cat vocabularul este constituit din termeni comuni, de larga utilizare, cu atat
cantitatea sa de informatie este mai ridicata. In stransa legatura cu cantitatea de informatie se
afla nivelul de abstractizare al termenilor. In general, nivelul de abstractizare este cu atat mai
ridicat cu cat cantitatea de informatie este mai mare. Desigur, toate cuvintele abstractizeaza'
realitatea, dar nu in masura egala. Astfel, in vreme ce unele cuvinte redau proprietati concrete,
larg cunoscute, ale lucrurilor, altele se refera la insusiri sau relatii mai putin evidente care,
stabilite pe baza de studii speciale, se plaseaza in mod firesc la un nivel mai ridicat de
abstractizare. Nivelul de abstractizare furnizeaza si el o serie de indicatii asupra calitatii
instrumentelor' intelectuale cu care opereaza individul, precum si asupra produselor' - judecati
rationamente, teorii etc., obtinute cu ajutorul lor.

Adecvarea la continut reprezinta masura in care termenii utilizati sunt potriviti pentru a
exprima cele dorite. Se intampla ca unii oameni, din dorinta de a impresiona pe cei din jur, sa
foloseasca termeni de circulatie mai redusa, dar fara a le cunoaste precis semnificatia.
Aceasta denota nu numai o informare insuficienta asupra problemei, dar si infumurare, atitudine
de supraestimare a propriilor posibilitati. De o atare atitudine poate fi vorba insa si in cazul in
care astfel de termeni sunt utilizati, chiar corect, in locul altora cu aceeasi semnificatie, mai
cunoscuti, si care tocmai de aceea sunt considerati mai banali.
Un alt aspect al exprimarii il constituie coerenta in judecati si rationamente, respectiv
in gandire. Orice manifestare verbala a omului, oricat de scurta, reprezinta, independent de
continutul comunicarii, si o mostra a modului sau de a judeca, a felului in care interpreteaza
datele realitatii. Pana la un punct, modul de a judeca este dependent de pregatirea scolara si
profesionala, de educatia primita, de suma influentelor sociale ce s-au exercitat asupra
individului etc. In acelasi timp insa prin aceasta se dezvaluie si o parte din insusirile intelectuale
proprii structurii sale. Drept criterii pentru aprecierea coerentei in gandire pot fi folosite: precizia
in judecati si rationamente (cu deosebire inlantuirea dintre premise si concluzii), originalitatea in
aprecierea oamenilor si diverselor evenimente, cunoasterea si aplicarea regulilor gramaticale in
vorbire si scris etc.
Plasticitatea si expresivitatea termenilor sunt notiuni intrucatva inrudite. De cele mai
multe ori, pentru a exprima un lucru este necesar sa se aleaga intre mai multe expresii verbale,
asemanatoare ca semnificatie, dar cu nuante diferite. Alegerea nu este niciodata intamplatoare
pentru ca, chiar fara voia individului, ea este determinata in mare masura de atitudine fata de
realitatea luata in considerare: acceptarea sau respingerea, minimalizarea sau supraaprecierea etc.
Pe de alta parte, se stie ca oamenii se deosebesc mult sub raportul capacitatii de exprimare: in
vreme ce unii pot spune multe, cu ajutorul unor cuvinte putine, dar bine alese, altii, chiar cu
pretul a numeroase cuvinte spun in realitate foarte putin. Astfel, prin plasticitate si expresivitate,
din punct de vedere psihologic, se inteleg acele insusiri ale limbajului care reflecta capacitatea
individului de a reda nu numai realitatea ca stare, ci si atitudinea sa fata de ea, intr-un mod
susceptibil de a provoca si la cei din jur aceeasi rezonanta afectiva. Din plasticitatea si
expresivitatea termenilor se pot deduce: nivelul intelectual, bogatia fondului lexical, raportul in
care se plaseaza individul cu lumea in general, caracteristicile sale de ordin afectiv etc.
Tot in cadrul simptomaticii labile intra apoi ticurile, reactii stereotipe ce se repeta des, de
multe ori fara stirea si in orice caz fara voia individului, ce pot aparea fie numai intr-una din
categoriile mentionate (pantomima, mimica, gesturi, vorbire), fie ca o manifestare complexa,
imprumutand elemente din mai multe categorii. Uneori, ticurile dezvaluie anumite particularitati
psihice ca nervozitate, emotivitate etc. Totdeauna insa ele ajuta la particularizarea cunoasterii
oamenilor, facilitand evocarea lor. Se intampla chiar ca un detaliu in aparenta neinsemnat, cum
este un tic, o data reamintit, sa fie suficient pentru evocarea unei serii intregi de insusiri sau fapte
la un om.
In continuare, notam o alta sursa de date cu privire la insusirile psihice ale oamenilor,
care insa nu se mai incadreaza in ceea ce am denumit mai sus simptomatica stabila sau
simptomatica labila. Este vorba de aspectul vestimentar.
Imbracamintea constituie un indiciu asupra starii materiale a individului, dar dincolo de
aceasta ea are si multiple semnificatii psihologice. Astfel, ea reflecta preferintele estetice, gustul
celui ce-o poarta, dar in mare masura si ideea pe care acesta si-o face' despre sine, respectiv cea
pe care ar dori ca lumea sa si-o faca despre el. Desigur, imbracamintea standard, de serie mare,
confectionata din tesaturi comune si intr-o gama redusa mare, confectionata din tesaturi comune

si intr-o gama redusa de modele, nu ingaduie prea multe concluzii cu privire la simtul estetic al
individului ce o poarta, alegerea fiind determinata, in mod evident, in primul rand, de criterii
materiale.
Principalele aspecte ale imbracamintei care au o semnificatie psihologica sunt: croiala,
imbinarea culorilor, ordinea, curatenia, concordanta sau discordanta fata de moda zilei' etc.
Croiala neobisnuita, culorile stridente si cu atat mai mult imbinarile frapante de culori,
precum si tendinta exagerata de a fi in pas cu moda, denota o oarecare superficialitate, o
conceptie despre lume si viata care pune prea mult pret pe aspectul exterior al oamenilor si
lucrurilor. Aceasta nu inseamna insa ca la polul opus intalnim insusiri psihice
pozitive. Dimpotriva, atunci cand imbracamintea este neglijata, murdara, vadind absenta oricarei
preocupari de estetica si ordine, concluziile de ordin psihologic sunt cel putin la fel de severe ca
si in primul caz. Anume, se poate vorbi de: mentalitate inapoiata, conceptie rudimentara despre
lume si viata, lipsa de respect sau chiar atitudine de sfidare a normelor si uzantelor sociale.
Este adevarat ca nu haina il face pe om', dar la fel de justificat se poate spune ca haina
il exprima pe om, mai mult decat acesta isi poate da seama. De aceea, dintre elementele supuse
observatiei in vederea cunoasterii insusirilor psihice ale oamenilor nu poate lipsi imbracamintea cu precizarea ca nici in acest caz concluziile nu trebuie sa fie absolutizante.
[1]

Baudet Pierre, Visage et Caractre, (Prosopologie), Ed.6, E.S.F., Paris, 1963 Piterit,
Theodor, Physik und Physiognomik, Germania, 1938.