Sunteți pe pagina 1din 26

Tema de evaluare numarul 1:

Psihanaliza si neopsihanalizele (deviantii timpurii): Freud, Jung, Adler

Intrebarea 1: Definiti cele trei componente structurale ale personalitatii in teoria lui Freud,
explicati modul lor de functionare si natura relatiilor dintre Sine, Eu si Supraeu. Prin ce este
mai complet modelul structural al personalitatii, comparativ cu cel nivelar (anterior)?
Sinele, este cea mai veche structura a personalitatii, si corespunde Inconstientului, cu deosebirea ca
inconstientul mai cuprinde si unele parti ale Supraeului si Eului. El este rezervorul de pulsiuni
(instincte) care contine "energia psihica totala" - libidoul, care este singura sursa energetica a
psihicului. Sinele este o structura psihica primitiva, prezenta inca de la nastere, depozitarul
instinctelor care asigura supravietuirea individului si a speciei. Functionarea lui se manifesta sub
forma unor stari tensionale, stari care se cer imperios satisfcute si care imping individul, printr-un
mecanism de actiune reflexa, sa reduca tensiunea prin satisfacere imediata, netolerand amanarea
placerii.
Principiul functional al sinelui este principiul placerii (Libido): rezultatul satisfacerii pulsiunii
instinctuale este starea de bine, de placere, care inchide ciclul functional: trebuinta comportament
satisfactie placere. Sinele este o structura primitiva, egoista, amorala, care nu are perceptia
realitatii, actionand initial direct pentru satisfacerea trebuintelor, iar ulterior prin modalitati invatate
de reducere a tensiunii.
La Freud, Eul apare prin diferentierea Sinelui in contact cu realitatea externa, el este un fel de
excrescenta a Sinelui. Atat sub raport structural, cat si functional, Eul este o veriga intermediara
intre Sine si realitatea exterioara: pe de o parte Eul tine sub control tendintele instinctive, brutale ale
Sinelui; pe de alta parte observa lumea exterioara si cauta cele mai propice ocazii de satisfacere a
tendintelor inconstiente. Eul este asadar subordonat in totalitate Id-ului si realitatii externe. In loc sa
le domine, este dominat; in loc sa le controleze, este controlat.
Supraeul este ultima substructura a personalitatii, care se formeaza ca instanta morala internalizata
- constiinta morala. Geneza lui este legata de internalizarea, in copilarie, a legilor si interdictiilor
morale pe care societatea le impune individului prin educatie (socializare). Procesul de internalizare
a normelor morale este numit de Freud introiectie. Continuturile supraeului, odata formate, devin in
mare masura inconstiente. Principiul de functionare a acestei structuri a personalitatii este
imperativul moral. El asigura conformitatea comportamentului cu legile morale ale societatii, in
absenta oricarui control extern, restrictiile privind incalcarea normelor morale fiind impuse astfel
dinauntrul individului.
Sinele are ca scop satisfacerea trebuintelor, eul incearca sa amane, iar supraeul vine peste toate
acestea cu imperativul moral, neacceptand compromisuri.

Intrebarea 2: Analizati caracteristicile stadiilor de dezvoltare a personalitatii din teoria lui


Freud in raport cu alte stadializari cunoscute (cel puin 2), punctand asemanarile si
deosebirile la nivelul criteriilor de stadializare, al mecanismelor dezvoltarii, al duratei si al
raporturilor dintre stadii.
In conceptia lui Freud, primii 5 ani de viata sunt definitorii pentru structura de personalitate a
individului, el considerand ca nevrozele adultului isi au radacina in prima copilrie. El sustine ca
cele mai puternice conflicte sunt cele de natura sexuala si graviteaza in jurul zonelor erogene ale
corpului.
Freud formuleaza teoria dezvoltarii stadiale a personalitatii, care este, in esenta ei, o dezvoltare
psihosexuala. Fiecare stadiu pe care Freud il descrie are un conflict specific, care trebuie rezolvat
intr-un mod satisfacator pentru a putea trece in stadiul urmator. Acesta considera ca fiecare individ
are o personalitate unica, care se formeaza inca din copilarie, in primii 5 ani din viata.
Jung are o parere diferita fata de Freud in ceea ce priveste dezvoltarea personalitatii. Spre deosebire
de Freud care este un fatalist si care era de parere ca hotaratori pentru modelarea personalitatii sunt
primii 5 ani de viata, Jung considera ca acest proces este un continuum al intregii vieti. Periodizarile
psihanalizei clasice i se par fortate lui Jung care evita fixarea unor repere cronologice, adoptand
notiunea de nivel specific sau perioada in procesul general de dezvoltare.
In conceptia lui Adler, rolul cel mai important in determinarea personalitatii il au factorii sociali
(interactiunea cu membrii familiei in copilarie, dezvoltarea intereselor sociale).
Spre deosebire de Freud, Adler este mult mai optimist si considera ca forta propulsoare a dezvoltarii
personalitatii este sentimentul de inferioritate, care orienteaza dezvoltarea in directia implinirii
potentialitatilor generalumane.
Din punctul de vedere al lui Adler, fiecare individ isi atinge scopul suprem, perfectiunea, superioritatea,
in felul sau, dezvoltand un pattern specific de trasaturi, comportamente si deprinderi numite stil de viata.
Dupa Adler, originea stilului de viata se afla in copilarie: copilul incearca sa isi depaseasca sentimentele
de inferioritate, si actioneaza, se comporta intr-un anumit fel, care devine stilul lui de viata. Tot ceea ce
individul face este modelat de acest stil de viata, care este deja cristalizat in jurul varstei de 5 ani. Acest
lucru este o un punct comun cu teoria lui Freud.

Intrebarea 3: Care sunt principalele tipuri de personalitate adulta in teoria lui Freud? Care
sunt criteriile tipologice utilizate de Freud? Prin ce se deosebesc tipurile de personalitate
imature de personalitatea matura? Cum explica Freud aceste deosebiri?
Principalele tipuri de personalitate adulta in teoria lui Freud sunt:
1. Stadiul oral (02 ani)

Caracteristica acestui stadiu este faptul ca: principala sursa de placere este gura, iar placerea este
derivata din supt, muscat, inghitit, prin senzatiile (tactile, kinestezice, gustative, olfactive) care
insotesc aceste acte in zona buzelor, limbii si a obrajilor, ceea ce Freud ii atribuie o natura sexuala.
Copilul este dependent de mama, care devine obiect al libidoului. Copilul invata, intr-un mod
primitiv, sa-si iubeasca mama. Modul in care mama raspunde la cerintele lui va fi important pentru
viitorul copilului, care poate fi bun sau rau, satisfacatoare sau frustrant, sigur sau periculos.
2. Stadiul anal (24 ani)
In stadiul oral parintii sunt cei care se adapteaza la cerintele copilului, fara a astepta ca acesta sa se
adapteze la vreo cerinta a lor. La varsta de 2 ani, copilului i se impune o prima cerinta: pastrarea
curateniei corporale si formarea unor deprinderi de igiena si anume dresajul la olita.
Freud afirma ca experientele legate de formarea acestor deprinderi sunt esentiale pentru dezvoltarea
personalitatii individului.
Eliminarea fecalelor produce placerea copilului dar, dupa instaurarea regulilor impuse de parinti (regula
olitei) el trebuie sa amane aceasta placere si sa o satisfaca intr-un mod dictat de parinti.
3. Stadiul falic: rezolvarea "complexului Oedip" (45 ani)
In acest stadiu zona erogena dominanta este cea genitala. Copilul se confrunta cu limitarile impuse de
parinti in calea satisfacerii impulsurilor sinelui. La aceasta varsta copilul devine curios si exploreaza
propriile zone genitale si ale altora. Placerea provine din zona genitala si este produsa nu numai prin
masturbare, ci si prin fantezii.
In dorintele incestuoase si masturbare se afla semintele potentialului soc, a maniei inabusite a parintilor
care se revarsa asupra copilului. Personalitatea falica foloseste ca mecanism de aparare predilect
reprimarea.
4. Stadiul genital
Corpul este matur din punct de vedere fiziologic si, daca au fost depasite conflictele stadiilor anterioare,
individul va duce o viata non-nevrotica, cu relatii heterosexuale normale. Conflictele acestei perioade
sunt mai puin intense si se manifesta prin sublimare, in confruntarea cu sanctiunile si tabuurile
societale. Energia sexuala poate fi exprimata in adolescenta prin substitute socialmente acceptabile si
apoi investita plenar in viata adulta intr-o relatie cu o persoana de sex opus.

Personalitatea imatura in viziunea lui Freud, rezulta din fixatia libidinala pe un stadiu infantil (tipul
oral, anal sau falic) si utilizarea unor mecanisme de aparare irationale pentru reducerea anxietatii.
Personalitatea matura (tipul genital) in viziunea lui Freud, presupune rezolvarea conflictelor din
stadiile infantile, utilizarea mecanismelor rationale de reducere a anxietatii si functionarea plenara a
personalitatii la varsta adulta.

Intrebarea 4: Psihanaliza clasica formuleaza o teorie completa a personalitatii pornind de la


analiza si interpretarea manifestarilor personalitatii nevrotice. Argumentati in ce masura
enunturile unei teorii bazate pe o astfel de evidenta empirica sunt valide in interpretarea
personalitatii normale.
Viziunea lui Freud despre natura umana este pesimista si anume: omul este prizonierul instinctelor
si actiunile sale sunt dictate de acestea. Pentru el, liberul arbitru este doar o iluzie.
El considera ca educatia are rolul de a tempera instinctele animalice ale omului si este
raspunzatoare pentru continuturile eului si supraeului.
Sigmund Freud a fost un determinist, un fatalist: el susteinea faptul ca tot ceea ce facem si ce
gandim, este determinat de fortele inaccesibile, ce salasluiesc in sine. Comportamentul adultului si
personalitatea acestuia sunt determinate de modul in care au fost rezolvate conflictele inerente
stadiilor de dezvoltare psihosociala.
Psihanaliza este prima abordare a personalitatii si, din punctul de vedere al viziunii despre om,
constituie o adevarata revolutie. Teoria lui Freud a determinat un prozelitism intens, dar a creat si
controverse.
Viziunea lui Freud despre om este pesimista si sumbra. Din punctul lui de vedere, scopul unic, al
vietii este reducerea tensiunii. Intotdeauna in aceasta lupta, cel care invinge este sinele, ca atare
tensiunea si conflictul sunt permanent prezente. In conceptia lui, ereditatea si cultura au roluri
distincte in determinarea personalitatii si anume:
1. ereditatea este cea care este raspunzatoare de structurile de baza, fiziologice si de succesiunea
stadiilor dezvoltarii psihosociale. In final se dovedeste faptul ca personalitatea, este unica.
2. cultura determina continuturile eului, supraeului, care indeplinesc aceeasi functie pentru toti
oamenii, formandu-se prin experienta. Atunci cand interactioneaza cu mediul psihosocial,
personalitatea evolueaza pana la stadiul matur, rezolvand de fiecare data intr-un mod satisfacator
conflictele fiecarui stadiu.
Intrebarea 5: In ce constau diferentele de conceptie asupra Eului si Sinelui in teoria lui Jung,
comparativ cu psihanaliza clasica?
Freud este cel care considera ca in mare parte Eul este inconstient.
Sinele, este cea mai veche structura a personalitatii, si corespunde Inconstientului, cu deosebirea ca
inconstientul mai cuprinde si unele parti ale Supraeului si Eului. El este rezervorul de pulsiuni
(instincte) care contine "energia psihica totala" - libidoul, care este singura sursa energetica a
psihicului.

Jung, spre deosebire de Freud, considera ca Eul reprezinta constientul, cel care este responsabil cu
perceptia, memoria, gandurile si emotiile.
Din punctul de vedere al lui Jung structurile majore ale personalitatii sunt: eul, inconstientul individual,
inconstientul colectiv. Ele sunt general umane.

Jung sustine faptul ca inconstientul individual este portiunea superficiala a inconstientului, dar nu
este echivalentul preconstientului freudian; el este un rezervor al continuturilor ce au fost odata
constiente, dar au fost uitate sau suprimate pentru ca au fost banale sau periculoase.
Inconstientul colectiv este nivelul profund si inaccesibil al psihismului (conceptul cel mai bizar si
controversat al teoriei lui Jung).

Intrebarea 6: Descrieti tipologia personalitatii realizata de Jung si aratati prin ce difera


criteriile sale tipologice de cele ale lui Freud.
Tipurile psihologice identificate de Jung sunt urmatoarele:
1. tipul extravertganditor traieste in concordanta cu regulile rigide, isi reprima emotiile, tinde
sa fie obiectiv in toate imprejurarile si dogmatic in conceptii si opinii;
2. tipul extravertafectiv este foarte emotional si isi reprima tendinta de a gandi, se agata de
valorile, obiceiurile si traditiile in care a fost educat, si tine cont de asteptarile si parerile
celorlalti;
3. tipul extravertperceptiv intotdeauna este in permanenta cautare de senzatii si experiente
noi, de placere si bucurie; el este realist si foarte adaptabil la persoane si imprejurari noi;
4. tipul extravertintuitiv are o mare abilitate de a se folosi de imprejurari. Este creativ, atras
de idei noi si are capacitatea de a-i mobiliza pe altii in realizarea planurilor lor;
5. tipul introvertganditor are dificultati in relationarea si comunicarea cu ceilalti, este o
persoana rece si lipsita de consideratie fata de semeni. Ii lipseste simul practic si nu este
influentat de emotii;
6. tipul introvertafectiv isi reprima atat gandirea cat si emotiile, este o persoana tacuta, pare
misterios si inaccesibil, copilaros si lipsit de consideratie fata de sentimentele altora;
7. tipul introvertperceptiv este interiorizat si detasat de viata cotidiana, si priveste lumea
inconjuratoare cu detasare si cu umor. Are un simt estetic deosebit de dezvoltat, se
concentreaza pe senzatii si isi reprima intuitia;
8. tipul introvertintuitiv este detasat de realitate, este un visator si un vizionar; de regula este
un neinteles, un ciudat, un excentric.
Diferentele de criterii tipologice ale personalitatii intre Freud si Jung sunt urmatoarele:

1. Jung pune accentul pe exprimarea emotiilor, pe creativitate, adaptarea la nou, intuitie, umor,
mister si comunicare.
2. Freud pune accentul pe tipul de personalitate caracterizata prin: sexualitate, agresivitate,
posesivitate, seductie si tendinte distructive.
Intrebarea 7: Argumentati originalitatea conceptiei lui Jung despre dezvoltarea personalitatii.
Comparati conceptia lui despre dezvoltare cu alte modele teoretice (de exemplu Freud, Adler,
sau alti neopsihanalisti).
Jung avea o viziune diferita fata de Freud asupra dezvoltarii personalitatii.
Freud considera ca hotaratori pentru modelarea personalitatii sunt primii 5 ani de viata, in timp ce
Jung vedea acest proces ca un continuum al intregii vieti. Periodizarile psihanalizei clasice i se par
fortate si evita fixarea unor repere cronologice, adoptand notiunea de nivel specific sau perioada in
procesul general de dezvoltare.
Perioadele de dezvoltare ale personalitatii reliefate de Jung sunt:
1.Copilaria ocupa un loc redus in sistemul explicativ, deoarece el considera ca nu ar avea un rol
decisiv in formarea structurii de personalitate. La inceput copilul este condus de instincte si de
formarea Eului, ulterior el face distinctia intre propriul corp si obiectele inconjuratoare. Constiinta
copilului se contureaza abia cand el este capabil sa rosteasca cuvantul "Eu".
2.Pubertatea este perioada nasterii psihice a individului, pentru ca abia acum psihismul sau capata
forma si continut definit. Fanteziile copilariei trebuie sa inceteze, deoarece cerinta realitatii
presupune adaptare.
3.Adolescenta si varsta adultului tanar se caracterizeaza prin predominarea activitatilor
preparatorii pentru viata independenta de la maturitate si anume: completarea studiilor, inceputul
vietii de familie. Atitudinea initiala este extraversia, si orientarea libido-ului spre exterior.
4.Maturitatea (varsta mijlocie) - schimbarile majore survin la 3540 ani, cand problemele de
adaptare au fost deja rezolvate. In aceasta perioada individul are un statut clar in societate, are o
familie si de asemenea responsabilitati. Se pune intrebarea de ce, in ciuda acestor factori de
stabilizare, foarte multe persoane parcurg o perioad de criza profunda in jurul varstei de 40 de ani?
Jung afirma ca: dupa ce aventura, palpitatiile si entuziasmul varstei tinere s-au dus, viata si-a
pierdut sensul; indivizii se simt goliti pe dinauntru.
In cazul lui Freud, dezvoltarea personalitatii este realizata pe parcursul stadiilor de dezvoltare
psihosexuala: oral, anal, falic, de latenta si genital.
Fiecare stadiu are un conflict specific, asociat unei zone erogene, intre tendinta copilului de a obtine
gratificatii libidinale si restrictiile impuse de parinti.

Intrebarea 8: Care este conceptia lui Adler despre dezvoltarea personalitatii? Ce rol joaca
factorii sociali in modelarea tipurilor de personalitate mature/imature?
Adler considera ca rolul factorilor sociali in formarea personalitatii este hotarator. Interesele sociale
sunt necesare atat echilibrului psihic al persoanei, cat si functionarii sale optime in grupul social. El
El considera ca cel mai important rol in dezvoltarea acestor interese il are mama.
Dezvoltarea personalitatii este influentata nu numai de trebuinta de putere, de a stapani mediul fizic,
ci si de nevoia vitala de a relationa cu ceilalti (de a stapani mediul social).
Modul in care individul relationeaza cu ceilalti este invatat in familie, in functie de rolul aferent
pozitiei sale in constelatia familiala.
Ordinea nasterii este un al doilea criteriu pentru tipologia personalitatii: in functie de interactiunile
sociale care au loc in familie pentru fiecare pozitie - prim nascut, al doilea nascut, praslea, copilul
unic, individul dezvolta trasaturi diferite de personalitate, putandu-se vorbi de tipuri de personalitate
in functie de pozitia in constelatia familiala.
Dupa Adler, dezvoltarea personalitatii este influentata nu numai de trebuinta de putere, de a stapani
mediul fizic, ci si de nevoia vitala de a relationa cu ceilalti (de a stapani mediul social).
In teoria lui Adler exista doua tipologii ale personalitatii, bazate pe doua criterii distincte: pozitia in
constelatia familiala (ordinea nasterii) si manifestarea intereselor sociale.
-prima tipologie cuprinde tipuri imature (nevrotice): dominator, dependent, evitant, respectiv mature
- capabil social. A doua tipologie cuprinde tipurile: copil unic, primul nascut, al doilea nascut,
praslea, dar nu exista o distinctie intre tipurile nevrotice si cele normale.
Viziunea lui Adler despre natura umana este una optimista si anume: omul este capabil de a-si
influenta soarta deoarece dispune de liber arbitru.
Intrebarea 9: Analizati diferentele dintre complexul de inferioritate si cel de superioritate in
privinta modului de formare si a rolului in dezvoltarea personalitatii.
Conform teoriei lui Alfred Adler, in momentul in care individul nu reuseste sa compenseze
sentimentul de inferioritate, acesta se transforma in complexul de inferioritate (definit de Adler
inabilitatea de a rezolva problemele de viata).
Cauzele care duc la formarea complexului de inferioritate sunt:
1. Inferioritatea organica este infirmitatea fizica ce afecteaza dezvoltarea personalitatii prin modul
in care copilul incearca sa-si depaseasca defectele.
2. Rasfatul - ca interactiune educativa, rasfatul este o sursa a sentimentelor de inferioritate. Copilul
rasfatat este acasa "centrul universului" si isi dezvolta ulterior ideea ca el este cea mai importanta
persoana.

3. Neglijarea copilul in momentul cand este nedorit sau nu este iubit, poate dezvolta un complex
de inferioritate din cauza sentimentului de inutilitate si devalorizare pe care i-l provoaca parintii sai
prin indiferenta sau ostilitate.
Complexul de superioritate
Complexul de superioritate rezulta din incercarea individului de a-si depasi complexul de
inferioritate. Acesta se poate manifesta si sub forma unei dorinte de performanta, vanitate, centrare
pe sine si tendinta de a-i denigra pe altii.
Daca individul isi foloseste motivatia produsa de sentimentul de inferioritate, aceasta va duce la
dezvoltare, in caz contrar se formeaza complexul de inferioritate.
Adler considera ca scopul compensarii este vointa de putere si agresiunea implicita ei. Ulterior, el a
diferentiat vointa de putere de complexul de superioritate si a redefinit sentimentele de inferioritate
intr-un sens mult mai larg decat cea de expresie a feminitatii.
Intrebarea 10: Pe ce criterii este construita tipologia personalitatii la Adler? Care sunt tipurile
de personalitate? Care sunt principalele deosebiri dintre tipologia lui Adler si cele ale lui
Freud si Jung in privinta viziunii asupra maturitatii/imaturitatii?
Tipologia personalitatii lui Adler este construita in functie de relatia stil de viata si tipul de
personalitate.
Stilurile de viata si tipurile de personalitate in viziunea lui Adler sunt:
1. Activ constructiv tipul de personalitate capabil sociabil;
2. Pasiv constructiv tipul de personalitate dependent;
3. Activ distructiv tipul de personalitate dominator;
4. Pasiv distructiv tipul de personaliate evitant.
Tipul capabil social este orientat spre servirea societatii, tipul dependent este orientat spre atragerea
atentiei celorlalti, tipul dominator este orientat spre putere si agresivitate, iar tipul evitant este
orientat spre evitarea esecului.
Freud considera ca primii 5 ani sunt definitorii pentru dezvoltarea personalitatii. El sustine faptul ca
dezvoltarea normala parcurge toate stadiile si rezolva constructiv conflictele.
Freud afirma faptul ca fixarea pe o modalitate pregenitala de satisfacere libidinala determina
personalitati imature.
Carl Gustav Jung are urmatoarele pricipii: dezvoltarea este influentata de cauzalitate (ceea ce
inseamna ca trecutul determina viitorul si prezentul), de teleologie (viitorul determina prezentul), de
progresie/regresie, de sublimare/reprimare. El mai afirma ca stadiile de dezvoltare presupun niveluri
de complexitate progresiva in realizarea individuarii si transcendentei ce duc la structuri solide si
consistente ale personalitatii. El sustine faptul ca exista liberul arbitru al individului.

Pe cand Adler considera ca principiile sunt: telul devenirii este insertia sociala. Dezvoltarea este
determinata de interactiunile individ/mediu social apropiat (interese sociale).
De asemenea, pentru Adler stilul de viata este important pentru ca influenteaza interactiunile
determina tipul de personalitate. Constelatia familiala (statusul social, numarul membrilor de
familie, ordinea nasterii) influenteaza stilul de viata.
Intrebarea 11: Analizati modul in care explica natura anxietatii Freud, Jung si Adler si
evidentiati principalele diferente dintre cele trei teorii in aceasta privinta.
Freud considera ca anxietatea este acea forma de teama fara obiect, o neliniste, fiind sursa
dezvoltarilor nevrotice si psihotice ale personalitatii.
In momentul in care instinctele nu sunt satisfacute, apare o trauma care genereaza sursa anxietatii.
Anxietatea se imparte in trei forme:
1. anxietate obiectiva care este normala si apare atunci cand exista pericole obiective (cutremur,
foc);
2. anxietatea nevrotica apare in momentul cand copilul are un conflict intre gratificatia
instinctuala urmarita de copil si realitate si se manifesta prin frustrari si pedepse;
3. anxietatea morala ea se formeaza din conflictul dintre Sine si Supraeu si se manifesta prin
senzatie de teama si vina.
Jung sustine faptul ca tendinta spre individuare si transcendenta este naturala si inevitabila. Factorii
ambientali (un serviciu frustrant si o casnicie nereusita) pot inhiba individuarea si transcendenta.
Sinele este un scop spre care tind toti indivizii, dar numai unele persoane il ating.
Spre deosebire de Freud si Jung, Adler a propus o tipologie formata din patru tipare ce domina stilul
de viata si anume:
- tipul dependent este genul de individ care ia fara sa dea inapoi si poate dezvolta tulburari psihice
precum: fobii, obsesii, anxietate generalizata;
- tipul evitant este genul de individ care evita contactul social si este predispus la psihoza;
- tipul dominator are tendinta de a fi dominant si agresiv si este predispus la comportamente
antisociale (alcoolic, sadic, sinucigas, etc.);
- tipul capabil social este sanatos, activ, matur, pozitiv.
Intrebarea 12: Comparati cele trei teorii (Freud, Jung si Adler) in privinta viziunii pe care o
au asupra naturii umane si a liberului arbitru.
Freud este un fatalist, un pesimist care considera ca tot ceea ce indivizii fac si ceea ce gandesc,
inclusiv ceea ce viseaza este determinat de fortele inaccesibile care salasluiesc in Sinele acestuia.

Freud considera ca liberul arbitru este doar o iluzie pe care oamenii si-o fac pentru a se simti cat
mai confortabil ca si persoana.
Freud un este de acord cu teoria lui Adler in ceea ce priveste liberul arbitru pentru determinarea
deciziilor individului, si considera ca aceasta viziune este simplista si un poate fi aplicata in terapie.
Daca Freud este un pesimist, viziune lui Carl Gustav Jung in legatura cu individul este moderat
optimista. El sustine ca exista liberul arbitru al individului si spontaneitatea, dar mai admite ca mai
exista si forte distructive precum arhetipul umbrei.
Adler, spre deosebire de Freud, are o viziune optimista asupra fiintei umane.
Adler sustine faptul ca individul are tendinta de a se perfectiona incontinuu, avand capacitatea de
auto-determinare. Din punctul de vedere al lui Adler cele mai importante lucruri pentru individ sunt
constientul, ratiune si liberul arbitru si un impulsurile animalice.
De asemenea, pentru individ un este important trecutul si nici conflictele din copilarie. El doreste ca
specie sa isi atinga niste obiective si sa isi atinga idealurile sale.
Intrebarea 13: Ce relatii exista intre trebuintele fundamentale ale fiintei umane, anxietate si
nevroze in teoria lui Horney?
In viziunea lui Horney, siguranta si satisfactia sunt trebuintele bazale ale fiintei umane. Daca ele nu
sunt satisfacute produce ostilitate si cauzeaza, in timp, dezvoltarea unei personalitati nevrotice.
Sursele ostilitatii sunt: dependenta si neajutorarea, frica si nesiguranta, absenta dragostei autentice a
parintilor.
Mecanismele de autoprotectie relatate de Horney in fata anxietatii sunt: castigarea afectiunii
celorlalti, supunerea, dobandirea puterii personale si evitarea celorlalti. Aceste mecanisme reduc
anxietatea, dar in acelasi timp perturba functionarea normala a individului in grupul social.
Horney a gasit 10 trebuinte nevrotice, pentru ca erau solutii irationale la problemele persoanei:
afectiune si aprobare; partener dominator; limite stricte si inguste ale vietii; putere; exploatarea
celorlalti; prestigiu; admiratia celorlalti; ambitie; independenta si autosuficienta; perfectionism si
nemultumire. Aceste trebuinte nevrotice sunt prezente la toti indivizii, dar importanta lor de-a
lungul vietii difera.
Karen Horney a grupat cele zece trebuinte in 3 categorii de trebuinte nevrotice, in functie de
atitudinea individului fata de sine si fata de altii:
1.Orientare spre oameni - include trebuintele de afectiune si aprobare si de partener dominator.
2.Orientare impotriva oamenilor - include trebuintele de putere, de exploatare a celorlalti, de
prestigiu, de admiratie din partea celorlalti.

3.Evitarea oamenilor - include trebuintele de limite stricte si inguste ale vietii, de ambitie, de
independenta, de perfectionism si nemultumire.
Tendintele nevrotice evolueaza din mecanismele de aparare si au un caracter compulsiv, fiind
exteriorizate fara discriminare in comportament. Ele duc la modelarea a trei tipuri de personalitate
nevrotica: conformista, agresiva si detasata.
Satisfacerea compulsiva a trebuintelor va reduce anxietatea, dar va duce la structurarea unei
personalitati nevrotice: conformista/complianta, agresiva, respectiv detasata.
Diferentele intre personalitatea normala si cea nevrotica sunt legate de modul in care se raporteaza
la sine (imaginea de sine idealizata) si modul in care se raporteaza la ceilalti (orientarea
personalitatii).
Intrebarea 14: Pe ce criterii este construita tipologia personalitatii la Horney? Descrieti
principalele tipuri de personalitate la Horney si punctati deosebirile dintre tipurile mature si
cele imature.
Tipurile de personalitate evidentiate de Horney sunt urmatoarele:
1.Personalitatea conformista sau complianta (orientare spre oameni) se caracterizeaza prin
nevoia de afectiune si aprobare, afisata fata de toti, in scopul de a gasi un partener (sot, prieten) care
sa-si asume responsabilitatile ei, si sa o protejeze. O astfel de persoana are capacitatea de a-i
manipula pe cei din jur, are un comportament frumos si atragator, este intelegatoare cu ceilalti, se
comporta frumos si este concesiva cand situatia o impune.
Sursa acestui fel de a fi este o ostilitate reprimata: persoana conformista si-a reprimat sentimentele
de dusmanie, de razbunare, doreste sa-i controleze pe ceilalti, si sa-i manipuleze, dar, in realitate, nu
ii pasa prea mult de ei. Conformismul si supunerea sunt modalitatile prin care aceste impulsuri
ostile reprimate sunt controlate.
2.Personalitatea agresiva (orientarea impotriva celorlalti) este opusul personalitatii conformiste.
Lumea i se pare o jungla, in care singurele valori sunt suprematia, forta si ferocitatea. Este o
persoana dura si dominatoare. Pentru a mentine influenta sa asupra celorlalti, este motivata de
performanta in tot ceea ce face: ea doreste sa-i depaseasca pe ceilalti si sa scoata beneficii dintr-o
relatie doreste sa se simta superioara.
Munca reprezinta pentru acest tip de persoana un mijloc de a dobandi putere, nu un scop in sine.
Ca si in cazul personalitatii conformiste, persoana este ghidata de nesiguranta, ostilitate si anxietate.
3.Personalitatea detasata tinde sa pastreze emotional distanta fata de ceilalti: ea nu uraste, nu iubeste,
nu coopereaza. Pentru a evita sa aiba nevoie de ceilalti, doreste sa se bazeze doar pe ea. Are nevoie de
singuratate si de izolare si reactioneaza vehement la intruziuni sau constrangeri.

Detasatul pune accent mare pe logicia, ratiune si inteligenta si devalorizeaza emotia.

4.Imaginea idealizata de sine este comuna personalitatii nevrotice si personalitatii normale, fiind
mai mult sau mai putin realista. Rolul ei este de a da sentimentul de unitate i integrare a
personalitatii. Nevroticul are nevoie de functia integratoare a imaginii de sine la fel ca si persoana
normala, dar incercarea este sortita esecului: imaginea lui de sine este incompleta si distorsionata.
Intrebarea 15: Argumentati originalitatea conceptiei lui Horney despre dezvoltarea
personalitatii. Prin ce se aseamana si prin ce difera viziunea asupra personalitatii mature in
psihologia feminina fata de psihanaliza clasica, de exemplu?
Teoria lui K. Horney este un exemplu de deviere de la linia psihanalitica clasica, a determinismului
biologic si a conflictului irevocabil, in directia unui optimism moderat. Chiar daca conflictul
psihosocial ocupa un loc important in sistemul sau conceptual, termenii conflictului sunt altii decat
la Freud.
Un punct comun al teoriei horneyene cu cea freudiana este situarea originii nevrozelor in copilarie,
in conflictul iscat intre aceste trebuinte si factori de natura sociala (atitudinea parintilor si relatiile ce
se dezvolta intre acestia si copil). In aceasta privinta, conceptia lui Horney este mai apropiata de cea
a lui Adler decat de cea a lui Freud.
Fiinta umana, in conceptia lui Horney este caracterizata prin unicitatea persoanei, de aceea cautarea
unui pattern de explicare a aspectelor general umane este mai putin importanta pentru intelegerea
persoanei concrete. Mai mult, nici nevroza nu este un fenomen general uman, inevitabil prin natura
conflictuala a existentei individului in lume. Atunci cand ea apare, este rezultatul actiunii factorilor
sociali. Trebuinta de crestere si dezvoltare a potentialului propriu este innascuta fiintei umane si
acesta este, de fapt, scopul ultim al vietii (ca in conceptia lui Adler) si nu perpetuarea speciei (cum
sustine Freud).
Individul este capabil, prin decizii constiente, sa-si modifice evolutia in viata atunci cand este
suficient de matur sa o faca.
Puterea de a determina schimbari la nivelul personalitatii provine din autocunoastere si calea spre ea
este autoanaliza, demers pe care orice fiinta matura il poate realize.
In viziunea lui Horney, natura umana este animata de tendinta de crestere si implinire a
potentialului. Relationarea cu parintii in copilarie poate frana aceasta crestere.
Evitarea dezvoltarii personalitatii nevrotice se poate face doar prin dragostea neconditionata a
parintilor, prin satisfacerea autentica a nevoilor lui, prin educatie si relationare sanatoasa in
interiorul familiei. La maturitate, individul este capabil ca, prin decizii constiente (liber arbitru), sasi rezolve problemele nevrotice.

Intrebarea 16: Care sunt criteriile pe care se bazeaza tipologia personalitatii in teoria lui
Fromm? Descrieti principalele tipuri de personalitate si punctati deosebirile dintre tipurile
mature si cele imature.
In opinia lui Fromm, trasaturile de personalitate care stau la baza comportamentului individului sunt
modalitatile stabile de relationare cu mediul, intalnite intr-o configuratie unica a individului.
El propune urmatoarea tipologie a personalitatii:
1.Indivizii cu orientare receptiva care asteapta totul (dragoste, placere, nastere) de la surse
exterioare: persoane, sisteme sociale si autoritate. Acestia sunt receptori care asteapta mai degraba
sa fie iubiti, decat sa iubeasca, sa capete de la ceilalti decat sa creeze sau sa dea, sunt dependenti de
ceilalti si nu au initiativa si au tendinta de a manca si de a bea excesiv.
2.Indivizii cu orientare exploatativa sunt cei care se orienteaza spre ceilalti pentru a obtine ceea ce
vor, prin intermediul fortei sau vicleniei. Daca primesc ceva li se pare de la sine inteles, nu li se pare
suficient si ravnesc la capra vecinului: sotia, averea semenilor lor.
3.Indivizii cu orientare posesiva sunt cei care isi satisfac tendinta de securitate acumuland nu
numai bunuri si bani, ci si emotii si ganduri. Ei isi protejeaza persoana iubita izolandu-se de ceilalti.
4.Indivizii cu orientare prospectiva - succesul sau esecul individului depinde de felul in care stie sa
se vanda. Ei considera ca oamenii sunt asemeni marfurilor, au o valoare intrinseca si o valoare de
piata. In viziunea lor, nu valoarea intrinseca precum calitatile personale, competenta, integritatea,
sunt cele care conteaza, ci ambalajul, aparenta agreabila.
5.Tipul productiv reprezinta forma ideala de dezvoltare umana - calitatile individului sunt folosite
pentru actualizarea potentialului; productivitatea nu este similara cu creativitatea, ea este specifica
oricarei societati.
Ulterior, Fromm a introdus inca o pereche de tipuri de personalitate:
1.Necrofilia caracterizata prin atractia pentru moarte, distrugere, murdarie, boala cu orientare spre
trecut, spre forta si obiecte neinsufletite (de exemplu, masini), si se manifesta prin tendinta de a
transforma viata in lucruri, inclusiv pe sine.
2.Biofilia caracterizata prin atractia pentru viata si este lupta impotriva mortii si a distrugerii.
Individul este orientat spre dezvoltarea sa si a altora.
Intrebarea 17: Comparati conceptia lui Murray despre stadiile de dezvoltare a personalitatii
cu cea a lui Freud.
Fata de psihanaliza clasica a lui Freud, teoria lui Murray aduce o viziune mult modificata: desi
considera ca telul final al vietii este reducerea tensiunii, scopul nu este atingerea unei stari
detensionate, ci satisfactia derivata din procesul de reducere a tensiunii. Murray considera ca
personalitatea este partial determinata de instincte, partial de mediu, iar individul poate sa intervina

voluntar in propria lui schimbare. Chiar ca persoana este unica, exista elemente comune in
personalitatea tuturor oamenilor.
Viziunea sa despre om este una optimista si anume ca indivizii nu sunt prizonierii trecutului lor, ai
primelor experiente. Prin intermediul creativitatii si al ratiunii ei pot infrunta toate problemele cu
care intra in contact, si se pot dezvolta in mod continuu. Personalitatea este influentata si de
evenimentele prezente si de ceea ce intentionam sa devenim.
Viziunea sa asupra structurii si functionarii personalitatii este foarte asemanatoare cu cea a lui
Freud, dar este mai putin pesimista. Sinele, eul si supraeul sunt considerate de Murray ca fiind
caracteristici general umane, dar exista unele diferente de conceptie in privinta naturii eului si a
supraeului: nu toate procesele eului au o functie defensiva si valorile si tabu-urile nu sunt fixate in
copilarie. Diferente mai sunt si in felul in care Murray vede functionarea motivatiei: desi admite
existenta mecanismelor de reducere a tensiunii, considera ca nu toate procesele au ca scop
reducerea tensiunii.
In ceea ce priveste dezvoltarea personalitatii, Murray este de parere ca aceasta este de natura
longitudinala. Tipologia de personalitate propusa de el este partial similara cu cea a lui Freud, dar
cuprinde inca doua categorii (tipul claustral si tipul uretral).
Intrebarea 18: Comparati conceptiile deviantilor tarzii (Horney, Fromm, Murray) despre
influenta factorilor biologici si sociali in determinarea personalitatii cu cea a lui Freud.
In conceptia lui Horney, factorii culturali si sociali amplifica tendinta spre masochism: statutul
femeii in societate este unul de dependenta. Femeia isi doreste siguranta si satisfactie in viata prin
intermediul celorlati: familie, sot, copii, ceea ce implica dependenta afectiva. Teama de a nu mai fi
iubita este explicabila nu prin complexul de castrare, ci prin faptul ca pierderea atractivitatii fizice
ca femeie duce la pierderea dragostei barbatului si a tuturor satisfactiilor (privilegiilor sociale) pe
care le-a obtinut prin intermediul ei. Daca ea isi pierde atractivitatea, ulterior ea va dezvolta un
sentiment de insecuritate.
Karen Horney considera ca fiinta umana are o trebuinta innascut de a creste si va fi nefericita daca
nu o poate face.
Fromm nu este de acord cu ideile lui Freud, conform carora viata este condusa de forte biologice, de
natura instinctuala, negand rolul sexului ca forta determinanta a comportamentului nevrotic. Acesta
considera ca personalitatea este influentata atat de factorii sociali si culturali, care actioneaza de la
inceputurile umanitatii, dar si de faptul ca omul este capabil sa isi creeze propria natura.
Teoria lui Murray este asemanatoare cu cea a lui Freud si ia in considerare, atat elementele
biologice, cele ereditare ale persoanei, cat si pe cele sociale si culturale. Viziunea acestuia despre
om este una optimista: indivizii nu sunt prizonierii trecutului lor, ai primelor experiente asa cum

declara Freud, ci prin intermediul creativitatii si ratiunii, ei pot infrunta toate problemele cu care
intra in contact, ceea ce inseamna ca se pot dezvolta continuu.
Intrebarea 19: Prin ce se aseamana si prin ce difera viziunea asupra personalitatii mature in
teoriile deviantilor tarzii fata de teoria lui Freud?
Fromm este de parere ca individul are o tendinta innascuta de ase dezvolta si de a-si depasi
potentialul. Scopul individului in viata este de a deveni cel mai bun.
Fromm sustine ideea ca fiinta umana detine o nevoie innascuta pentru dreptate si adevar, si esecul
de a nu-si indeplini acest obiectiv il conduce la dezvoltarea unor boli mentale si il face nefericit. El
considera ca una dintre nevoile umane de baza este identitatea sa ca individ unic.
In conceptia lui Freud, la baza activitatii psihice sta energia psihica. El afirma ca energia fizica
poate influenta psihicul, rezultatul fiind conceptul psihanalitic de instinct. Scopul lui este de
satisfacere a nevoilor si reducerea tensiunii nervoase.
Freud crede ca energia psihica poate fi deplasata, iar modul in care ea se realizeaza, determina felul
in care se structureaza personalitatea.
Horney sustine faptul ca la toti indivizii se manifesta conflicte intre tendintele de baza, dar
personalitatea normala se deosebeste de personalitatea nevrotica prin intensitatea conflictului, la cea
nevrotica manifestandu-se mai puternic. In ceea ce priveste flexibilitatea comportamentului,
persoana normala este mult mai flexibila, si se adapteaza diferitelor imprejurari.
Intrebarea 20: Comparati modul in care este prezentata natura motivatiei umane la Horney,
Fromm si Murray.
In conceptia lui Fromm, pe langa trebuintele biologice, omul este animat de sase categorii de
trebuinte psihologice, care sunt de natura sociala: de apartenenta, de transcendenta, de inradacinare,
de identitate, de repere si de stimulare.
Structurarea personalitatii in ontogeneza depinde de modul in care aceste trebuinte psihologice sunt
satisfacute.
In ciuda presiunilor sociale, omul dispune de liberul arbitru si este capabil sa-si implineasca
potentialul prin propria vointa.
Horney sustine faptul ca siguranta si satisfactia sunt trebuintele bazale ale fiintei umane.
Nesatisfacerea lor produce ostilitate si cauzeaza, dezvoltarea unei personalitati nevrotice.
Nevoia de securitate, reprezinta forta motivationala principala, care sta la baza dezvoltarii
personalitatii pentru Horney.
Pentru Murray motivatia se reflecta prin intermediul a 20 de trebuinte general umane. Unele
trebuinte sunt congruente si le intaresc pe celelalte, iar altele sunt contradictorii.

Criteriile de clasificare a trebuintelor sunt: ordinea aparitiei in ontogeneza, origine, forma de


satisfacere, forma de manifestare, centrarea pe efect/proces.
Intrebarea 21: Analizati structura si functionarea personalitatii in teoria lui Allport: natura
factorilor si a trasaturilor de personalitate, organizarea lor, relatiile dintre componentele
personalitatii, raportul personalitate/comportament.
Trasaturile de personalitate sunt predispozitii constante de a actiona si de a reactiona care determina
comportamentul.
Trasaturile de personalitate sunt organizate in configuratii consistente, care includ trasaturi cu grade
diferite de generalitate subordonate unele altora (trasaturi cardinale, centrale si secundare).
In conceptia lui Allport, exista doua feluri de trasaturi: trasaturi comune si trasaturi individuale.
Trasaturile comune (factorii de personalitate) sunt concepte abstracte, rezultate din generalizarea
manifestarii lor intr-o populatie.
Trasaturile comune sunt abstractii rezultate din generalizari empirice ale manifestarilor
comportamentale ale mai multor indivizi dintr-o populatie. Allport spune ca ele se intalnesc la
persoane apartinand aceleiasi culturi, reflectand valorile, normele si conventiile sociale si dau nota
de uniformitate personalitatilor lor. Trasaturile comune sunt rezultatul enculturatiei si al aculturatiei:
indivizi educati similar, in medii similare, care dezvolta scopuri si modalitati de atingere a lor
asemanatoare.
Trasaturile individuale sau dispozitiile personale Allport definea dispozitia personala ca fiind o
structura neuropsihica generalizata care este specifica individului, avand capacitatea de a interpreta
multi stimuli functional echivalenti si de initia si a orienta forme constante de comportament
adaptativ si stilistic". Atat trasatura comuna, cat i cea individuala se refera la un nivel complex de
organizare a modalitatilor adaptative, au caracter general guverneaza o gama larga de
comportamente, dar numai trasaturile comune sunt unitati de analiza cu un grad acceptabil de
abstractizare pentru a permite comparatii, diferentieri si categorizari intre indivizi.
Intrebarea 22: Analizati viziunea lui Allport asupra motivatiei umane si punctati principalele
deosebiri fata de psihanaliza clasica.
Orice teorie a personalitatii trebuie sa explice si modul de functionare a motivatiei.
Motivele adultului au autonomie functionala, sunt variate, sistemice si autonome, fiind
independente de motivele infantile.
Autonomia functionala este esenta naturii teleologice a omului, a functionarii sale proactive in
lume.

Problema motivatiei este piatra de incercare a oricarei teorii despre personalitate. Allport a facut in
permanenta delimitari ale conceptiilor sale teoretice in raport cu aceste teorii si mai ales cu cea
psihanalitica. El considera ca nicio teorie a personalitatii nu a raspuns acceptabil la cerinta de a da o
explicatie completa a modului de functionare a motivatiei umane. O buna teorie a motivatiei trebuie
sa indeplineasca patru cerinte si anume:
1. Contemporaneitatea motivatiei explica comportamentul actual prin motive actuale.
2. Pluralismul sa includa multitudinea motivelor. Reductionismul biologist al psihanalizei nu
explica toate motivele prezente la varsta adulta.
3. Rolul proceselor cognitive - majoritatea teoriilor motivatiei omit problema motivatiei de natura
cognitiva si caracterul propulsiv al proceselor cognitive, in esenta rolul planificarii si al intentiei.
4. Unicitatea concreta a motivelor - motivele abstracte se potrivesc unui sistem teoretic si deriva
din clasificarile ce se doresc a fi general umane si fundamentale, dar corespondenta lor cu cazul
concret este imprecisa.
Teoria sa este intr-o evidenta opozitie cu alte abordari, si indeosebi cu cea psihanalitica,care
supraliciteaza aspectele animalice, neurotice ale comportamentului ca expresie a unei permanente
cautari de reducere a unor tensiuni.
Intrebarea 23: Prin ce se aseamana si prin ce difera viziunea asupra personalitatii mature in
teoria lui Allport fata de psihanaliza clasica si fata de teoriile neopsihanaliste?
Allport este considerat un teoretician al trasaturilor deoarece si-a centrat sistemul explicativ pe
modul in care se structureaza si functioneaza trasaturile de personalitate.
Desi nu neaga rolul experientelor din copilarie, Allport considera ca functionarea personalitatii
adulte nu este influentata de conflictele primei copilarii.
Dezvoltarea personalitatii este un proces de evolutie si integrare progresiva a eului.
Personalitatea matura este caracterizata de unitatea de functionare propriata, de autoacceptare, de
intuitie si umor, de integrarea etica si de perceperea realista de sine si de lume.
Diferentele dintre personalitatea matura si cea nevrotica rezida in preponderenta celor trei niveluri
de functionare psihica: inconstient, preconstient si constient si in modul de functionare a eului:
propriata/oportunista.
Personalitatea matura in in viziunea lui Freud, rezulta din rezolvarea conflictelor primelor trei
stadii: oral, anal si falic. Ulterior, nu mai apar schimbari calitative majore in structura de
personalitate.
Din punctul de vedere al lui Fromm, personalitatea matura este caracterizata de trebuinte de
apartenenta, transcedenta, identitate de rol si de dezvoltare a potentialului propriu.

Intrebarea 24: Analizati structura si functionarea personalitatii in teoria lui Cattell: natura
factorilor si a trasaturilor de personalitate, organizarea lor, relatiile dintre componentele
personalitatii raportul personalitate/comportament.
Ca si Allport, Catell a studiat personalitatea la nivelul trasaturilor dar, prin intermediul analizei
factoriale, a reusit sa dea nu numai o analiza, ci si o clasificare detaliata a acestora, realizand o
abordare nomotetica mai riguroasa.
I. Dupa gradul de comunalitate se disting:
1. Trasaturile comune sunt trasaturi prezente la toti oamenii, fie datorita ereditatii comune, fie
presiunii culturale uniforme. Introversia si inteligenta sunt astfel de trasaturi general umane.
2. Trasaturile unice, de natura atitudinala si motivationala complexa sunt responsabile pentru
diferentele interindividuale.
II. Dupa modalitatea de manifestare, trasaturile pot fi clasificate in:
1. Trasaturile aptitudinale sunt responsabile de eficienta in realizarea unor activitati precum:
inteligenta, aptitudinea tehnica sau muzicala.
2. Trasaturile temperamentale definesc alura generala, tempo-ul activitatii. Ele intervin in maniera
energetica si nu instrumentala, ca aptitudinile: modul in care reactioneaza emotional persoana in
diferite situatii, gradul de sociabilitate, iritabilitatea, dominanta.
3. Trasaturile dinamicmotivationale sunt responsabile de orientarea motivationala a individului
(interese), de capacitatea lui de a se stradui pentru atingerea unui scop prin intermediul ambitiei,
perseverentei, de tendinta de a acumula valori materiale.
III. Dupa nivelul de actiune, distingem:
1. Trasaturile superficiale sunt seturi de caracteristici care coreleaza intre ele, dar nu realizeaza un
factor, pentru ca nu sunt determinate de o singura sursa.
2. Trasaturile sursa - sunt compuse din factori unitari, cu aceeasi sursa, stabilita prin analiza
factoriala.
IV. In functie de natura lor, trasaturile sursa pot fi:
1. constitutionale - cand depind de conditiile interne, in special de fiziologia organismului si ele pot
fi innascute sau dobandite.
2. modelate prin invatare - sunt imprimate de mediu si devin deprindere comportamentala.
Catell imparte factorii de personalitate in doua categorii: factori externi si factori interni. Cattell
sustine faptul ca exista saisprezece factori esentiali de personalitate, ce ar putea fi utilizati pentru a
elabora profilul personalitatii unui individ. Pentru investigarea acestora, a conceput un test de
personalitate cunoscut sub denumirea de 16PF, utilizat pe scara larga in domeniul psihologiei
aplicate.

Intrebarea 25: Analizati asemanarile si deosebirile dintre teoria lui Cattell si teoria lui Allport
in privinta tipologiei personalitatii.
Cattell a fost un teoretician al trasaturilor, la fel ca si Allport, dar primul a sustinut ca trasaturile de
personalitate nu sunt reale, ci nominale.
Cattell a spus ca personalitatea este o configuratie de predispozitii reactive, innascute sau rezultate
din invatare, organizate in trasaturi aptitudinale, temperamentale si dinamicmotivationale.
Trasaturile de personalitate se organizeaza in factori de personalitate general umani, pentru care
Cattell propune un model cu 16 factori, ce sta la baza unui inventar de personalitate larg utilizat si
in prezent.
Personalitatea presupune doua categorii de trasaturi motivationale si anume: ergul si sentimentul,
care se manifesta dinamic in atitudine.
Sentimentul de sine, care este dobandit mai tarziu in dezvoltare, confera coerenta si stabilitate
sistemului de personalitate
In viziunea lui Allport trasaturile de personalitate sunt predispozitii constante de a actiona si de a
reactiona care determina comportamentul.
Trasaturile sunt organizate in configuratii consistente care includ trasaturile cu grade diferite de
generalitate subordonate unele altora (trasaturi cardinale, centrale si secundare).
Dezvoltarea personalitatii se bazeaza pe caracteristicile innascute si se realizeaza prin invatare in
context cultural.
De asemenea, Allport spune ca experientele copilariei nu sunt singurele responsabile de
personalitatea adulta, deoarece structurarea personalitatii continua de-a lungul intregii vieti.
Dezvoltarea personalitatii este un proces de evolutie si integrare progresiva a eului. Eul matur
(propriumul) este cel care gestioneaza functionarea persoanei in lumea sa.
Intrebarea 26: Prin ce se aseamana si prin ce difera viziunea asupra personalitatii mature in
teoria lui Cattell fata de psihanaliza clasica si fata de teoriile celorlalti neopsihanalisti?
Fata de ceilalti psihologi, Catell este de parere ca trebuie sa caracterizeze dezvoltarea personalitatii
din punct de vedere stiintific.
Cattell avea o viziune determinista, si in acelasi timp foarte diferita de cea a lui Freud.
Teoria lui despre personalitatea matura este conturata prin intermediul sentimentelor si atitudinilor,
spre deosebire de Freud care le descrie in copilarie.
Catell avea incredere in necesitatea legilor, dar si in liberul arbitru ca si Freud, acest lucru fiind o
asemanare intre ei, din punct de vedere al dezvoltarii personalitatii.
Majoritatea psihologilor aveau incredere in raportul cauza-efect si in necesitatea legitatilor.

Horney este de parere ca atunci cand fiinta umana ajunge la maturitate, este capabil sa ia propriile
decizii si sa-si modifice evolutia in viata sa.
In conceptia lui Fromm, personalitatea matura este caracterizata prin tendinta in permanenta de
evolutie constienta si intentionata spre o forma ideala si nu spre o manifestare spontana a
trebuintelor sale.
Intrebarea 27: Comparati viziunea lui Allport cu cea a lui Cattell in privinta raportului
ereditate/mediu in determinarea personalitatii adulte.
Viziunea lui Allport despre natura umana este una optimista si anume ca omul este capabil de
autodeterminare. La maturitate, legatura cu conflictele copilariei nu se mai pastreaza si indivizii
sunt liberi sa decida in conformitate cu scopurile si idealurile pe care si le propun. Constientul este
cel care domina adaptarea si nu inconstientul. Allport nu a fost preocupat de o tipologie a
personalitatii, ci doar de distinctia dintre personalitatea matura si cea imatura.
Allport este considerat un teoretician al trasaturilor deoarece el si-a centrat sistemul explicativ pe
modul in care se structureaza si functioneaza trasaturile de personalitate.
Chiar daca nu neaga rolul experientelor copilariei, Allport considera ca functionarea personalitatii
adulte care nu este influentata de conflictele primei copilarii.
Dezvoltarea personalitatii este un proces de evolutie si integrare progresiva a eului.
Catell este profund preocupat de ponderea ereditatii si a mediului in ansamblul influentelor
determinante asupra personalitatii si a pus la punct o metoda de investigare specifica: MAVA care
inseamna analiza variantelor abstracte multiple, prin care se masoara amplitudinea asemanarilor
dintre: gemeni crescuti impreuna, gemeni crescuti separat, frati crescuti in aceeasi familie, frati
crescuti separat, pentru a estima gradul in care diferentele in trasaturi sunt datorate diferentelor
genetice sau ambientale.
In viziunea lui Cattell, ereditatea este hotaratoare pentru cel putin cateva trasaturi si anume: 80%
din inteligenta, 80% din indrazneala/timiditate, 30% din dezechilibrul emotional. Pentru
determinarea personalitatii, ponderea factorilor ereditari este de aproximativ 33%.
Mediul actioneaza asupra personalitatii prin factori de mediu apropiat, si prin factori sociali largi,
de ordin cultural. Pentru a explica modul in care mediul social modeleaza trasaturile comune,
Cattell utilizeaza termenul de sintalitate. Asa cum individul poate fi definit in termeni de trasaturi de
personalitate, societatea si cultura pot fi descrise si ele, la randul lor in termeni de trasaturi
obiective.
Interactiunea ereditatemediu presupune faptul ca trasatura existenta la nastere ca predispozitie este
activata, "ajutata", de mediu prin procesele de invatare.

Intrebarea 28: Comparati modul in care este explicata anxietatea in teoria lui Cattell cu
explicatiile din teoriile neopsihanalitice si din psihanaliza clasica.
In viziunea lui Cattell, anxietatea cronica, are consecinte daunatoare asupra fzicului si psihicului
uman. Atunci cand stresul apare in viata individului, se va concretiza in anxietate, dar exista si
cazuri cand aceasta stare de anxietate se concretizeaza sub forma unei trasaturi sau a unui factor de
personalitate. Anxietatea reprezinta o entitate care cuprinde si alti factori si anume: dominarea
emotivitatii, suspiciunea fata de altii, neincrederea in sine si autocritica, o imagine de sine
inadecvata, tensiune si excitabilitate.
Horney aduce in discutie anxietatea bazala care este definita ca o senzatie coplesitoare si insidioasa
de singuratate si neajutorare intr-o lume ostila. Ea se bazeaza pe tipurile de relatii ale individului cu
ceilalti. Anxietatea, dar si ostilitatea se pot manifesta deschis sub forma simptomelor nevrotice.
Omul se simte mic, insignifiant, neajutorat, abandonat, in permanenta in pericol, intr-o lume care
este inselatoare, ostila, umilitoare. Exista de asemenea si modalitati de autoprotectie fata de
anxietate si anume: castigarea afectiunii, supunerea, dobandirea puterii, evitarea.
Pentru Freud, anxietatea, este teama fara obiect, nelinistea, si este considerata sursa tuturor
dezvoltarilor nevrotice si psihotice ale personalitatii.
Tipurile de anxietate descrise de Freud sunt: 1. anxietatea traumatica care reprezinta intensitatea
anxietatii, care trece peste posibilitatile de adaptare ale individului.
2. anxietatea traumatica care poate surveni la orice varsta, a individului.
Pe langa formele de anxietate prezentate mai sus, la Freud mai exista 3 forme distincte de anxietate:
anxietate obiectiva, anxietate nevrotica, anxietate morala.
Anxietatea obiectiva este reprezentata de calamitatile naturale (incendii, cutremure, inundatii). Are
un scop pozitiv, pentru evitarea pericolului.
Anxietatea nevrotica isi are sursele in copilarie, ulterior manifestandu-se printr-un conflict intre
Sine si realitate, intr-un conflict intre Sine si Eu.
Anxietatea morala este rezultatul dintre conflictul dintre Sine si Supraeu, manifestandu-se ca o
senzatie de teama si vina fata de constiinta proprie.
Intrebarea 29: Analizati asemanarile si deosebirile dintre teoria lui Erikson si teoria lui Freud
in privinta stadialitatii.
Din punct de vedere al stadialitatii, Erikson este de parere ca:
- stadialitatea graviteaza in jurul identitatii de sine;
- dezvoltarea este guvernata de principiul epigenetic al maturarii;
- fiecare stadiu are conflicte specifice (existente la nastere sub forma unor predispozitii), care se
manifesta sub forma crizelor, in conditiile restrictiilor pe care le impune societatea;

- fiecare stadiu are modalitati adaptative/dezaptative de rezolvare, care vor fi ulterior, incorporate in
identitatea de sine;
- factorii psihosociali influenteaz modul in care sunt rezolvate conflictele;
- rezultatul rezolvarii adaptative a fiecarei crize este o forta bazala, care devine conditie de evoluare
spre stadiul urmator.
- fortele bazale sunt interdependente si existenta lor constituie conditia functionarii mature a
personalitatii.
In ceea ce priveste stadialitatea, Freud considera ca:
- primii 5 ani din viata individului sunt definitorii pentru dezvoltarea personalitatii;
- dezvoltarea normala parcurge toate stadiile de dezvoltare si rezolva constructiv conflictele;
- fixarea pe o modalitate pregenitala de satisfacere libidinala determina personalitati imature.
Stadiile sunt similare intre cei doi psihologi, dar cu deplasarea conflictului de la sexualitate spre
aspectele psihosociale ale relatiei individ mediu social apropiat.
Intrebarea 30: Argumentati originalitatea viziunii lui Erikson asupra dezvoltarii ontogenetice
din perspectiva functionarii personalitatii.
In viziunea lui Erikson, influentele sociale joaca un rol mai important decat ereditatea in
dezvoltarea personalitii, personalitatea fiind n cea mai mare masura dependenta de influentele
sociale.
Intrucat finalitatea dezvoltarii o constituie adaptarea individului la societate, fiecare cultura
formeaza personalitati concordante cu valorile si cutumele ei, ceea ce explica preponderenta unor
tipuri de personalitate specifice fiecarei culturi.
Dezvoltarea personalitatii creeaza modalitati adaptative de complexitate progresiva si o conturare
tot mai clara a identitatii de sine.
Dezvoltarea personalitatii are loc de-a lungul intregii vieti, putand fi evidentiate opt stadii, dintre
care primele trei se suprapun peste stadiile din psihanaliza clasica. Fiecare stadiu are un conflict
specific, ce poate fi rezolvat intr-o modalitate matura (adaptativa), respectiv imatura
(dezadaptativa).
Rezolvarea matura a conflictelor fiecarui stadiu duce la o personalitate matura, dar conflictele
nerezolvate in stadiile anterioare pot fi rezolvate in stadii ulterioare, fara a impiedica dezvoltarea.
Dezvoltarea personalitatii este un proces de dezvoltare a eului, identitatea de sine fiind telul final al
dezvoltarii personalitatii.
Mecanismul dezvoltarii il constituie conflictele sau crizele de identitate. Fiecare criza este un prilej
pentru dezvoltarea unei forte bazale, rezultate din rezolvarea matura, adaptativa a crizei, avand un
rol activ in viata individului.

Intrebarea 31: Prin ce se aseamana si prin ce difera viziunea asupra personalitatii mature in
teoria lui Erikson fata de psihanaliza clasica si fata de teoriile celorlalti neopsihanalisti?
In viziunea lui Erikson, personalitatea matura are urmatoarele caracteristici:
- nu se preocupa de criterii tipologice pentru o periferie a personalitatii;
- pentru fiecare stadiu exista o modalitate adaptativa (matura pentru acea varsta) de rezolvare a
crizei;
- in ceea ce priveste dezvoltarea personalitatii, individul trebuie sa se adapteze la imprejurarile
concrete de viata si la modelele culturii in care traieste.
Freud afirma faptul ca personalitatea matura cuprinde:
- caracteristici expresive distincte ale stadiului;
- modalitati specifice de reducere a anxietatii (aparari).
In conceptia lui Murray maturizarea personalitatii duce la formarea Supraeului.
Intrebarea 32: Identificati in teoriile lui Allport, Cattell si Erikson criteriile de stadializare a
dezvoltarii umane, stadiile rezultate si importanta lor pentru explicarea personalitatii mature.
Stadiile expuse de Erikson sunt:
1. Stadiul senzorialoral (01 an) - caracteristici: modalitati specifice de adaptare:
incredere/neincredere: copilul este complet neajutorat la nastere, dependent de altcineva in ceea ce
priveste supravietuirea, securitatea, afectiunea.
2. Stadiul muscularanal (13 ani) caracteristici: modalitati specifice de adaptare:
autonomie/sovaiala: dupa un an, copilul isi dezvolta o serie de abilitati fizice si intelectuale, care ii
maresc libertatea de actiune si de comunicare, de care el este mandru si pe care ar dori sa le exercite
cat mai mult.
3. Stadiul locomotorgenital (35 ani) caracteristici: modalitati specifice de adaptare:
initiativa/vinovatie: dupa varsta de 3 ani, abilitatile copilului se dezvolta mult, are initiative si
doreste sa faca tot felul de lucruri de unul singur, fara ajutor.
4. Stadiul de latenta (611 ani) - caracteristici: modalitati specifice de adaptare:
straduinta/inferioritate: lumea copilului devine mai larga, mai complexa, odata cu intrarea la scoala,
copilul invata sa lucreze, sa se straduiasca, la inceput pentru a face recunoscut si apreciat efortul
sau, iar apoi pentru placerea lucrului bine facut.
5. Stadiul adolescentei (1218 ani) - caracteristici: modalitati specifice de adaptare:
identitate/confuzie de rol - adolescenta este esentiala pentru identitatea eului. Eul, imaginea de sine,
este o integrare a ceea ce credem despre noi, ce cred altii, ce am dori sa fim. Erikson vedea
adolescenta ca pe un "moratoriu psihologic" intre copilarie si varsta adulta, care permite
experimentarea mai multor euri si roluri.

6. Stadiul de adult tanar (18 35 ani) - caracteristici: modalitati specifice de adaptare:


intimitate/izolare : este un stadiu lung, in care individul isi consolideaza independenta fata de parinti
si de institutiile parentale (scoala), devine matur si responsabil.
7.

Stadiul

de

adult

(3555

ani)

caracteristici:

modalitati

specifice

de

adaptare:

generativitate/stagnare - este stadiul n care individul are nevoie nu numai de intimitate, ci i de


implicare n creterea i educarea copiilor.
8. Stadiul de maturitate (55+ ani) caracteristici: modalitati specifice de adaptare: integritate a
eului/deznadejde - modul de rezolvare al crizei depinde de atitudinea persoanei fata de propria sa
viata. Majoritatea problemelor sale existentiale (statut social si profesional, bunastare economica,
responsabilitati fata de cresterea copiilor) sunt rezolvate.
Stadiile prezentate de Cattell sunt:
- prima copilarie (0 - 6 ani) - sentimentul de securitate/insecuritate, atitudinea fata de autoritate;
- copilaria propriu-zisa (6 - 14 ani) - independenta fata de parinti si identificarea cu cei de
aceeasi varsta;
- adolescenta (14 23 ani) - tendinte de independenta, afirmare, sexualitate;
- maturitatea (23 - 50 ani) - consolidare cariera, intemeierea unei familii;
- maturitatea tarzie (50 - 65 ani) - valorile vechi sunt inlocuite, persoana are mai multa
disponibilitate pentru sine;
- batranetea (dupa 65 ani) este o faza dificila, marcata de pierderea celor apropiati. Pensionarea este
de asemenea un moment critic, mai ales pentru persoanele dinamice.
Stadiile prezentate de Allport sunt:
- elaborarea Propriumului (Eului/constiinta de sine):
- Eu corporal (1 an);
- identitate de sine (2 ani);
- respect de sine (2 - 3 ani);
- extensia Eului (4 - 6 ani);
- imaginea Eului (6 - 12 ani);
- Eul rational (adolescenta);
- efortul personal central (maturitate).
Stadiile apar succesiv, dar ulterior achizitiile lor functioneaza simultan.
Stadialitatea graviteaza in jurul Eului, ceea ce reprezinta nucleul personalitatii.
Personalitatea matura are ca si caracteristici: autoacceptarea, perceptia realista, intuitia si umorul,
centrarea pe sarcina, integritatea etica, acceptarea celorlalti.

Intrebarea 33: Explicati importanta Eului pentru functionarea personalitatii in teoria lui
Rogers.
In conceptia lui Carl Rogers, Eul reprezinta structura dependenta de social, definit altfel decat la
Freud si anume: ca structura constienta, constiinta a tot ceea ce este si cum este individul.
Trebuintele Eului rezulta din tentinta de actualizare si sunt de doua tipuri:
- de atitudine pozitiva (din partea celorlalti) - cel mai mult atitudinea mamei influenteaza atitudinea
pozitiva a copilului. Aspectul de reciprocitate reprezinta caracteristica importanta a trebuintei de
atitudine pozitiva.
- de imagine favorabila (de sine).
Trebuintele Eului il fac pe individ dependent de aprobarea :dezaprobarea sociala.
Conceptul de sine (Self-concept) reprezinta conceptia sau reprezentarea pe care individul o are
despre ce si cine este el ca fiinta umana, cum i-ar placea el sa fie, cum ar putea sa fie.
Toate aspectele Eului devin coerente si consistente, in ciuda unor contradictii pasagere.
Conceptul de sine in teoria lui Carl Rogers este o structura consistenta, un intreg organizat, care
ghideaza comportamentul in directii asemanatoare cu el.
Intrebarea 34: Argumentati viziunea lui Rogers asupra naturii umane si a personalitatii,
facand apel la conceptele de Sine, Eu, Supraeu, la relatiile dintre ele si la conceptia asupra
personalitatii mature.
Modelul de personalitate propus de Rogers este unul al implinirii prin actualizarea potentialitatilor.
Tendinta de actualizare este considerata atat o tendinta general-umana (tinand de nucleul
personalitatii), ci si o tendinta biologica.
Supraeul, ca instanta autovalorizatoare, este important pentru functionarea personalitatii dar, dintre
caracteristicile nucleului cea mai importanta este Eul, definit de Rogers ca structura constienta,
modelata social.
Trebuintele Eului de atitudine pozitiva si de imagine favorabile constituie parghia prin care se
realizeaza socializarea persoanei.
Formarea Supraeului, ca instanta de valorizare este ca aceasta depinde de atitudinea pozitiva
conditionata adica copilul invata ca atitudinea pozitiva a parintilor este legata de comportamentele
sale pozitive. Evaluarea acesteia se face prin intermediul instantelor externe personalizate care
sunt parintii. Ulterior, aceste instante sunt internalizate sub forma Supraeului - copilul se autorecompenseaza si se autopedepseste.
Internalizand normele parintilor sai, individul se valorizeaza pe sine, in sens pozitiv sau negativ, in
concordanta cu acestea. Daca el renunta la acest sistem de referinta, individul va fi incapabil sa aiba
o atitudine pozitiva fata de sine insusi.

Individul devine produsul mediului social in care traieste si comportamentul sau este determinat de
cultura in care s-a format.
Intrebarea 35: Care este viziunea lui Rogers asupra personalitatii mature?
In viziunea lui Rogers personalitatea matura reprezinta constientizarea plenara a trairilor, absenta
inhibarilor si a distorsiunilor.
El a adus in discutie o serie de caracteristici prezentate mai jos:
- personalitatea matura nu prezinta aparari (mecanisme de aparare a Eului);
- personalitatea matura este flexibila, ii lipseste rigiditatea;
- personalitatea matura este increzatoare in propriile posibilitati, se bazeaza pe propria judecata;
- personalitatea matura are simtul libertatii;
- personalitatea matura este creativa, spontana, constienta si rationala;
- personalitatea matura are deschidere spre experienta;
- personalitatea matura a primit aprobari neconditionate;
- personalitatea matura reprezinta congruenta intre Sine si potentialitati.
In viziunea lui Rogers, personalitatea matura reprezinta un proces continuu de crestere, adaptare,
modificare, mai degraba o directie de dezvoltare decat o destinatie.
Intrebarea 36: Explicati viziunea lui Maslow despre natura umana si argumentati orientarea
sa. Incadrati teoria in functie de conceptia sa asupra raportului ereditate - mediu.