Sunteți pe pagina 1din 102

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Revista
Erasmus
Publicaie a Societii de Studii Istorice Erasmus

No 15
2006-2009

Bucureti, 2009

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

Echipa redac]ional`:

Ilarion }iu, redactor-[ef


Filip-Lucian Iorga
Dan-Vladimir Ivanovici

Num`rul 15 / 2006-2009 al Revistei Erasmus


a ap`rut cu sprijinul Funda]iei Culturale Erbiceanu

www.fundatia-erbiceanu.ro
Responsabilitatea pentru con]inutul [i calitatea articolelor revine n ntregime autorilor

Adresa web: http://erasmusisha.wordpress.com/


E-mail: erasmus_isha@yahoo.com
Societatea de Studii Istorice Erasmus este afiliat` din 1991 la
International Students of History Association (ISHA)
Adresa web: www.isha-international.org

ISSN 1582 3253

Coperta: Albrecht Drer Erasmus din Rotterdam


2

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Cuprins
Filip-Lucian IORGA
Elogiu nebuniei (II). Editorial

Dan-Vladimir IVANOVICI
On Agamemnon and Abraham. Short Essay on
Pride and Self-Sacrifice in the Ancient World

Nicolae DR@GU{IN
Le Pape, le socialisme et lanticommunisme doctrinaire

21

Alexandru M@DESCU
Interpret`ri ale momentului 1 Decembrie 1918
\n presa rom~neasc` interbelic`

35

Florin-R`zvan MIHAI
Activitatea Mi[c`rii Legionare \n jude]ul Covurlui
(1927-1933). Lideri locali, tehnici de propagand`
[i succese electorale

47

Vadim GUZUN, Ovidiu N@FT@N@IL@


Foametea din Ucraina din anii 1932-1933 (holodomor)
demersuri de recunoa[tere la nivel na]ional [i al
organiza]iilor interna]ionale

61

Ilarion }IU
Trierea legionarilor \n perioada guvernului
Petru Groza: martie-decembrie 1945

79

Funda]ia Cultural` Erbiceanu

89

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Editorial
Elogiu nebuniei (II)
Filip-Lucian Iorga
doctorand \n istorie
fost pre[edinte S.S.I. Erasmus (2003-2005)
vice-pre[edinte al Funda]iei Culturale Erbiceanu

|n mai 2005, pe c~nd eram pre[edinte \n func]iune al Societ`]ii de


Studii Istorice Erasmus [i anun]am apari]ia num`rului 14 al revistei
Erasmus, depl~ngeam pauza de trei ani survenit` \n publicarea
acesteia (num`rul 13 ap`ruse \n 2002). Acum, dup` mai bine de patru
ani, \n iunie 2009, nu mai e locul s` depl~ngem ceva, pentru c` ocazia
care ne motiveaz` aceste r~nduri este pe c~t de nea[teptat`, pe at~t
de \mbucur`toare.
Dup` ce membrii echipei redac]ionale care s-a ocupat de num`rul
14 au p`r`sit, ca absolven]i, Facultatea de Istorie, at~t societatea,
c~t [i revista au disp`rut din peisajul academic [i studen]esc.
|mprejur`rile, lipsa de interes [i de sprijin financiar au \mpins
Erasmus \n penumbra cimitirului ini]iativelor culturale abandonate.
Ceea ce sem`na, \ns`, cu o dispari]ie, pare ast`zi s` nu fi fost dec~t
o trecere \n adormire. Lans~nd num`rul 15 al revistei noastre
sfid`m \nc` o dat`, cu for]a frumoasei nebunii erasmice, comoditatea
extinc]iei. Pentru c` renun]area e \ntotdeauna mai u[oar` dec~t \nc`p`]~narea de a ac]iona. Mai ales acum, c~nd reviste [i edituri cu
resurse generoase trag obloanele, revitalizarea unei reviste care a
t`cut timp de patru ani poate p`rea o excentricitate. Nu, \ns`, [i dac`
suntem convin[i c` studen]ii, masteranzii [i doctoranzii Facult`]ii de
Istorie a Universit`]ii din Bucure[ti au nevoie de un loc de intersec]ie
a ideilor [i a studiilor de care se ocup`, de o publica]ie academic`
riguroas`, dar accesibil`, de o revist` pe care s` o scrie [i s` o citeasc`,
despre care s` discute [i \n jurul c`reia s` se str~ng`.
Vreau s` le mul]umesc celor care au avut curajul s` ias` din r~nd
[i s` \[i asume resuscitarea vocii studen]ilor \n istorie, [i anume
celor doi colegi doctoranzi din anul I, Ilarion }iu (sufletul revistei,
de at~]ia ani) [i Dan-Vladimir Ivanovici (care [i-a propus [i a
reu[it s` dezgroape revista societ`]ii din care a f`cut parte). To]i
trei \i mul]umim Dlui Constantin Lauren]iu Erbiceanu, Pre[edintele
Funda]iei Culturale Erbiceanu, pentru curajul [i generozitatea de a-[i
evoca str`bunul, pe istoricul [i teologul Constantin Erbiceanu, prin
sprijinirea unei reviste scrise de tineri istorici.
De acum, echipa maurilor poate spune c` [i-a f`cut datoria.

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

Sper`m ca studen]ii din primii ani s` scrie [i s` publice mai mult,


a[tept`m ca ei s` preia publicarea periodic` a revistei [i s` pun`
din nou la lucru Societatea de Studii Istorice Erasmus, care nu
trebuie nici ea l`sat` s` sucombe. De fapt, aici st` rostul nostru: \n
transmiterea morbului cercet`rii istorice [i a m~ndriei de a apar]ine
confreriei erasmu[ilor.
Cu credin]` \n utilitatea demersului nostru [i cu speran]a c` el
va avea, pe viitor, mai pu]ine sincope dec~t p~n` acum, v` las s`
asculta]i vocea revistei Erasmus.

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

On Agamemnon and Abraham


Short Essay on Pride and
Self-Sacrifice in the Ancient World
Dan-Vladimir Ivanovici
Her father offered up a prayer,
then ordered men to seize her
and lift her upshed fallen forward
and just lay there in her robesto raise her,
high above the altar, like a goat,
urging them to keep their spirits up.
They gagged her lovely mouth,
with force, just like a horses bit,
to keep her speechless, to stifle any curse
which she might cry against her family..1
Stupid boy, dost thou then suppose that
I am thy father? I am an idolater. Dost
thou suppose that this is Gods bidding?
No, it is my desire. Then Abraham in
a low voice said to himself: O, Lord in
heaven, I thank Thee. After all it is better
for him to believe that I am a monster,
rather than that he should lose faith in
Thee.2
In a study dedicated to violent tendencies in different cultures
Johan Galtung concluded, after enumerating characteristics such as
dichotomist dualism, theology of Grace, or the apocalyptic feeling,
that the existence of peace in the western culture is, indeed, a
miracle.3 Violence, in one form or another, is one of the actions found
in the strategic social repertoire of every human community. In the
Mediterranean world, violence has an ancient tradition that seems
to contradict both Greek rationalism and the Christian love of ones
neighbor. Modern philosophers such as Ren Girard have conferred
Aeschylus, Agamemnon, 270-80, http://www.mala.bc.ca/~Johnstoi/aeschylus/
aeschylus_agamemnon.htm, 18.02.2007.
2
Soren Kierkegaard, Fear and Trembling, Trans. by Walter Lowrie, Princeton U
Press, Princeton NJ, 1974, p.7.
3
Johan Galtung, Cultural Violence, Journal of Peace Research, Vol. 27, No.3. (Aug.,
1990), pp.291-305.
1

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

to violence a fundamental role in the evolution of human societies,


presenting it as the initial catalyst that imposed the setting of lay and
religious rules. We will attempt to evince that two of the most violent
moments pertaining to the history of Greek thought, respectively the
Judeo-Christian tradition refer to aspects relating to the core of the
human nature and that they should not be dismissed as primitive
elements in the history of European culture. The Iliad and the Odyssey
represent that passing from myth to history, a fascinating age in the
history of mankind when men could still become gods through their
personal efforts. Ideal Greek monarch and celebrated god at Sparta,
Agamemnon synthesizes a series of characteristics and behaviors
that approach him more to the gods of that period than to his fellow
men. Coming from a preponderant rural world, the heroes of the Iliad
seem to be a group of proud and determined peasants, courageous
but calculated, as opposed to their leaders who possess extraordinary
destinies. The specificity of Greek spirituality in this period seems to
have been the amalgamation of two elements apparently divergent:
free human action and divine predestination. Accordingly, two types
of heroes can be found in the poems: those in whose lives the degree
of predestination toward greatness and glory (fundamental problem
and the gift par excellence to obtain in a world with no eschatological
concept of life) prevails over freedom of action and the type of hero that
forces its own destiny obliging the universe to recognize its merits.
Among the former we could place Achilles, meant for greatness he
lives up to his destiny. Agamemnon, on the contrary, is a self-made
man. Inheritor more of a problematic situation than of favorable
premises he manages to impose his will on the nature of things and
assure his immortality but greatness has its price that must be paid
when acquired against the divine will.
Agamemnon is, even more than Achilles, the central character of
the Iliad because he represents a human type, he is liable of becoming
an example. While Achilles viability as a model is low, Agamemnon
can be imitated and is thus more interesting. Of the three main
dramatic scenes that dominate his life: his quarrel with Achilles, the
decision to sacrifice his own daughter, and death by the hand of his
wife, only two are mentioned by Homer, the sacrifice of Iphigenia at
Aulis seeming not to be known by the blind poet. In the Iliad the time
spent at Aulis is not placed in connection with Iphigenias sacrifice, the
sign and Calchas prophecy not being related to Agamemnons family.
His daughters are named Chrysothemis, Laodice and Ihianassa and
none of them is sacrificed. The cover-up of this dark moment was
interpreted as either an intentional act of the poet or as a subsequent
development of this variant because, as Richard Seaford observed,
in the Iliad and the Odyssey the episodes containing crimes made

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

within the family tend to be left out. A very different situation is


present in tragedies where this type of crime is chosen and presented
as central indicating, in most cases, a degenerated sacrificial act. The
sought and sustained contrast between serenity within the family
and the violence of the world surrounding the oikos, element central
in the poems pertained to a pre-classical reality, to the world that
inherited the Mycenaean royalty, would have been undermined by
moments such as Iphigenias immolation.
The reason for which Artemis requested the sacrifice is still
debated by researchers. Critics considered that the offence brought to
the goddess by the king of Mycenae was disproportionably punished
by the request of this sacrifice and looked for alternative reasons. N.
G.L. Hammond suggested that the goddess had been angered by the
slaughter intended by the Atrids at Troy and, as a protector of the
weak; she requested a sacrifice from the attackers. The bottleneck
of this variant resides in the sacrifice of an innocent as retribution
for the killing of other innocents. William Whallon connected the
goddess request to the curse of the house of Pelops but this option too
has little in its favor. The renowned Walter Burkert reminded that
Artemis is and remains a mistress of bloody sacrifices4. The death of
Iphigenia is a bloody sacrifice sought by the goddess of hunting from
warriors left for killing and loot:
For goddess Artemis is full of anger
at her fathers flying houndsshe pities
the cowering sacrificial creature in distress,
she pities its young, slaughtered
before shes brought them into life.
Artemis abominates the eagles feast.5
Inheriting the prehistoric cult of the Goddess of Animals, Artemis
still held the right in the archaic period to request a sacrifice for
the success of any bloody endeavor. Greek mythology offers a large
number of examples where the success of war-related actions is tied
to the sacrifice of virgins or of characters implicated only partially
(the daughters of Hercules and Erechtheus or the son of Kreon).
Lloyd-Jones believed that the necessity for such a sacrifice remained
as obscure to the ancient Greeks watching Aeschylus as it does to
us today since the tragedian had to invent for the public a reason
presented by Calchas who expressed the pity took by the goddess on
the victims of the vultures.6 My contention is that a people with as
good a memory as the Greek one is rather unlikely to forget rapidly
Walter Burkert, Griechische Religion in der archaischen und classischen Epoche,
Stuttgart, 1977, p. 237 apud Hugh Lloyd-Jones, Artemis and Iphigenia, The Journal
of Hellenic Studies, Vol. 103. (1983), pp. 87-102, p. 88.
5
Aeschylus, op.cit., I., pp. 158-63.
6
Lloyd-Jones, op.cit., p. 101.
4

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

the use of such a practice. Myths that presented in an unveiled


manner the practice were still on circulation at the time of Aeschylus
indicating that his explanation was one according to his own opinion
of the universe and the role the gods played in it.
Looking through the prism created by theories on the appearance
and function of blood sacrifices at traditional populations, the
sacrifice of Iphigenia is perfectly realized. Both the motivation as
an appeasement of the gods wrath stirred by an act unsuitable to a
civilized community and the nature of the sacrificed, the virginity and
relation to the king, appear as more than within limits. The innocence
of the victim is essential in this case for it is meant to stir in the
sacrificers the wrath they needed in order to win in their endeavor. In
an act that contradicts the general theory of sacrifice proposed by Ren
Girard the Achaeans sacrifice a guiltless victim which is impossible to
have catalyzed the anger of the community and serve as a scapegoat.
The purpose of the sacrifice is clear: Agamemnon was burning the
bridges; none would have dared to back up from an endeavor so highly
paid in advance. Once fulfilled everyone, from Agamemnon to the last
rower, realize the abomination of the act and are to fight with the
despair of one who needs eventual success in order to cover the deed.
The purity of Iphigenia renders the act possible because it takes her
outside regular society just enough to be sacrificed; it gives her a
degree of otherness always required by sacrificers in order to justify
their act. Virgins presented a perfect combination for a sacrificial
victim, pure and half alien. It is worth mentioning the connection
guessed by Vidal-Naquet between marriage and death for the virgins
of archaic Greece.
The fact that this particular sacrifice had to do with an endeavor
violent par excellence is indicated by the fact that Iphigenia had to
be tied as a wild animal. Hunting and war had long been perceived
by many groups as acts remaining outside their culture when the
community came not to depend exclusively on them. Contrasting with
ritual sacrifices of domestic animals done regularly by communities
or their representants, sacrifices preceding hunting or war retained
a violent valence manifested in the victims struggle signaling the
abnormality of the situation. The transgressional nature of the act
is not restrained to the sacrifice itself, the agent of the sacrifice and
his behavior being even more surprising. Aeschylus presents us
Agamemnon urging his men not to back up and go through with the
sacrifice, an attitude more than disturbing, paradoxical.
On the other side there is Abraham, rich shepherd in the tradition
of Abel but cursed with the lack of descendents. A just man, he is the
innocent victim of gods as random in their actions as the Olympians.
Yet he receives the promise of a foreign God that he will have a

10

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

son who will take his name further and who will be immortal. The
promise came true, Abraham was blissful and as he watched his son
grow brought thanks to God. And then:
God tempted Abraham and said unto him,
Take Isaac, thine son, whom thou lovest, and
get thee into the land of Moriah, and offer him
there for a burnt offering upon the mountain which I
will show thee.7
Isaacs sacrifice lacks any logic. More than that, it seems to
contravene the initial promise for through Isaac Abraham was to
become the father of a new people. God now asked him to spill the
blood in which his present and future glory resided. (The image of
an apparently illogical God appears often in the OT corpus and was
interpreted as a testing of the chosen people imposed by the peoples
constant tendency to lapse back into polytheism.) Regardless of his
own opinion, Abraham proved ready to fulfill the requested sacrifice
and left for Mount Moriah. Not being informed of any former sins
of Abraham we are left to believe that he was tested on account of
a precept later formulated by St Paul the Apostle in the first epistle
to the Romans: All that is not faith is sin8. Such an attitude
meant a radical change compared to the ritualism that dominated
Mesopotamian cults from which Abraham had just parted. Neither
virtue nor ethical behavior counts as the conduit necessary to
appease the gods but faith in their power and benevolence. Such a
shift of emphasis was radical because it tied spiritual excellence not
to acts visible to the rest of the community but to an interior aspect
pertaining to the person alone, accentuating the connection between
individuals and the divine. The law of the OT kept the sacrificial rite
along with the promise that it will one day be revoked, the period
between Abraham and Messiah being one when the two modes of
relating to the divine coexisted.
The value of the sacrifice resided in the objective behind it and
this aspiration to the divine had found a more noble expression in
language according to the OT prophets. It could be said that, after
being chosen especially because his virtues had been acknowledged
by God, Abraham had been tested enough in the long years spent
waiting patiently the fulfillment of the promise made to him by God
when he never stopped believing even though Sara was getting older
and the possibility to bear child seemed remote. Abraham continued
to believe
Among the tragedians of the classical age only Aeschylus has
the cruelty to let Iphigenia die on the altar, both Sophocles and
Euripides presenting variants less violent of the story where Artemis
7
8

Genesis 22, 1-2.


Rom.14, 23.

11

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

intervened in the last moments to save her. Aeschylus knew the


tradition according to which Iphigenia was saved in the last moment
by Artemis but he opted for the version where she dies. Although
Agamemnons behavior gave plenty of reasons to anger the gods, the
trigger of the conflict between him and Artemis, which was to lead
to Iphigenias sacrifice, had to do in Sophocles with a fact apparently
unimportant: the killing by Agamemnon of an animal dear to the
goddess. Alone Aeschylus indicates a more profound cause, concordant
with the outcome he opted for; Artemis being in his vision infuriated
by the deaths the war was to cause. The version is consistent with
the tendency of the pre-classic era when moral values were being
transferred from men unto gods both by philosophers and by poets. As
E. R. Dodds observed in his famous study on the nature and purpose
of the irrational in Greek classical culture, Zeus and his fellow gods
begin evincing an interest in ethics towards the end of the Odyssey.
We chose the Aeschylean version precisely because this element
as well as because the general character of Aeschylus works which is
closer to the theme of the essay; the thorny relation between human
freedom and divine intervention being one of Aeschylus matters
of concern. The trilogy containing Agamemnon attempts to explain
the effect of inherited guilt, Aeschylus seeming to deny fatalism
represented in Greek thought by Theognis who affirmed that:
No man, Cyrnus, is responsible for his
own destruction or his own success, the
gods are those who give both. No man can
know the consequences of his own actions.
Mankind wanders following its futile paths
while the gods accomplish everything they planed9.
Aeschylus man is more complicated. The image of a world ruled
by Zeus emerges, a world where mortals are often instruments of
the Olympians will, still enjoying the freedom to choose from various
ways of acting but always within their preodained destiny.
Agamemnon too is an instrument of Zeus who uses him to pay
back the offence brought by the Trojans to the rules of hospitality
patronized by him. Clytemnestra too is subsequently used by him
to punish the arrogance toward the gods evinced by the king of
Mycenae and Orestes to complete the curse that fell on his house
at the killing of Myrtilus. A. Lensky noticed that it was Aeschylus
who discovered the problem of the uncertainty inherent in every
human action10. Any human decision is taken in accordance with
a series of circumstances known to man but he remains ignorant of
9
Theognis, pp. 133-136 apud E. R. Dodds, Grecii [i ira]ionalul, Trans. by Catrinel
Ple[u with Intr. by Petru Cre]ia, ed. Meridiane, Bucharest, 1983, p. 36.
10
Albin Lesky, Decision and responsibility in the Tragedy of Aeschylus, The Journal
of Hellenic Studies, Vol. 86. (1966), pp. 78-85, p. 80.

12

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

the divine plan and his place in the drama of humankind. He can
fall in any given moment a victim of an inherited curse, of which he
was unaware of, or to be integrated in the plans of a god without his
knowledge or just interrupt the bathing of a goddess and lose his life
as a result. All one could do is resemble Ulysses: remain pious and
treat chastisements with obstinacy and catastrophes attracted by his
own behavior, intentional or not. Aeschylus seems to go a little further
in the end and indicate that the small degree of freedom allowed to
man is enough and can prove decisive in some cases.
To a reader familiarized with Homeric behaviors the sacrifice of
Iphigenia can seem legitimate initially. The past of Agamemnon
and Menelaus family, marked by raping, incest and betrayal offered
cover and legitimacy to the gods that decided to place him in such
a situation and the same context seems to predispose the king to
a wrong choice. Nevertheless, a recent study indicates the decisive
role played by Agamemnon as the catalyst and instrument of this
horrifying act. One might be tempted to give the king of Mycenae
the benefit of a doubt due to his participation into a culture and
psychology such as the Homeric one but we must not forget that
what Homers and Aeschylus Agamemnon share more the name
than the way of acting, that the psychological structure of the two
characters if fundamentally divergent as we will attempt to show.
The king is eccentric from all points of view yet within the limits of a
human being. He is a reminiscence of a cultural motif pertaining to
the archaic period represented in the world of the tragedians through
him: the individual whose lifes is greatly influenced by forces alien to
him.. We have all the necessary data on the son of Atreus, we know
the past of his family, his inherited predispositions and the way he
passed his youth. We are also given his brother with whom we can
compare him constantly in order to see how much of his actions is
inherited and how much is voluntary. The comparison of the two
brothers indicates the degree of personal freedom of decision allowed
to a Greek inheriting a preordained destiny. They are carrying an
old curse that will unavoidably affect them but the magnitude of the
blow will be consistent with personal behavior. Thus, Agamemnons
pride will cause him both to lose Iphigenia and his life by the hand of
his wife while the moderation that seems to characterize Menelaus
will defend him of such a violent outcome. The recurrent reminder of
Iphigenias death done by Clytemnestra points to the real reason of
her gesture. It was not the wounded pride of the betrayed wife, not
the love for Aegistus (a pawn she controlled) but the immolation of
her daughter that pushed her to murder.11
The role played by the curse on the outcome of this epissode necessitates a
separate study. The dialogue between the queen and the chorus on the subject being
very interesting for Aeschylus view of guilt and its ereditary nature.
11

13

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

Agamemnons destiny is less influenced by predestination than


by his own actions, his death resulting from his voluntary actions.
Inheritor of the same name and duty to revenge his murdered father,
Menelaus refrains from pursuing revenge and follows Tyndareus
at Sparta while Agamemnon decides to fulfill his duty violently by
attacking not only Mycenae but also areas outside of his inheritance.
His blood thirst seems to grow proportionally with his conquests.
More glory-oriented and violent than his brother, young Agamemnon
sets the path that would lead the king into Clytemnestras blade. The
ferocity of the now older king announcing that he will impale even the
unborn children of the Troy (Ill. 6.57-58) indicates the state of mind
with which he began the endeavor that would end with his death. In
his vanity, he believed that he can use both his brother and Zeus in
order to satisfy his craving for power.
Contrasting with other rulers depicted in Greek tragedies
Agamemnon allows himself to be influenced only by those aspects
that relate strictly to him. Such an attitude categorized as morally
insensitive12 was unacceptable in the Greek world of the archaic
period when personal purity or impurity affected the entire
community attracting the divine goodwill, respectively wrath on
the whole group. Thus, Ulysses falls asleep and all his companions
suffer and eventually die for his deed. The coldness and self-centrism
of Agamemnon transpires also from the relation to his wife who
expressed her worry for the Trojans as well as the Achaeans while her
husband was promising death to their unborn. Cold-blooded murderer
since she had planed in great detail the demise of her husband,
Clytemnestra appears at the end of the play as more humane than
Agamemnon although his deeds have attenuating circumstances.
The allusions and secondary elements employed by the poet generate
this impression that generalized insensitivity and egotism are more
dangerous and alien to the true human nature than a moment of
passion with gruesome results. Writing in and for a world that saw
Agamemnon as a hero Aeschylus was yet aware of his blame and
he manages to impose his view on the public through nuances not
necessarily through radical twists of play. Human freedom of choice
and the implications of pride in ones life are plainly expressed.
Reaching Aulis with his army, Agamemnon is announced by
Calchas the prophet that Artemis is requesting the sacrifice of his
daughter in exchange for the wind necessary to take the Achaean
ships to Troy. Both Agamemnon and his brother fall into despair at
the receiving of the prophecy:
so painful that the sons of Atreus
12
F.R. Earp, Studies in Character: Agamemnon, Greece & Rome, Vol. 19, No. 56.
(Jun., 1950), pp. 49-61, p. 50.

14

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

struck their canes on the ground and wept


A decision had to be made and the king of Mycenae chose to
sacrifice his daughter. A sacrifice for the community one might say,
certainly a laudable act and Agamemnon must be pitied for having
to go through such a calvary. Agamemnon the man suffered and has
to be mourned on account of a humanity that we share with him. We
should keep in mind that the gods were already showing interest in
morals at this time, that the jealousy pinned on the gods by poets
was to be soon replaced and that, like us, the gods enjoyed a larger
picture. Agamemnon could have stopped the campaign but he did
not. In Euripides Iphigenia at Aulis the king and Menelaus take this
latter option into consideration but Aeschylus Agamemnon is too
proud and, at the same time, too coward for such a gesture. He is too
fond of his renown to stop in such a moment:
How can I just leave this fleet, and let my fellow warriors down? 14
Agamemnons doubts take only a second as his decision was obvious
to all who know him. He lacks the Bachic frenzy, the temporary
insanity that possessed Hercules when he killed his family. The king,
after an initial moment of terror, takes a calculated decision for which
he cannot be absolved. This is the reason why Aeschylus makes him
say, just a few lines after saying the fatidic verse through which he
condemned his daughter, that such a desire is natural. He speaks
of a right to desire the virgins blood. The eternal glory coming from
the leading of such a campaign was good enough a reason, in his
view, to justify the death of an innocent. Representant of an agonistic
society whose expected hell was to receive both just and sinners.
Agamemnon is liable to be charmed by glory but that alone does not
absolve him. Iphigenia was to die and disappear in the haziness of
Hades but he was being offered immortality if only he hurried her on
her path. Abraham on the other hand did not strive for immortality
or glory but he was promised both by God. He, the pariah, was allured
with a destiny he never even dreamt of. His implication seems to be
indecisive and still, in the end Abraham and not Agamemnon proves
to be the true self-made man because when the time came to confront
the world the latter ceded while the former did not. We can say that
the king was acting on account of a different code of etiquette, that
he could have been accused of cowardice if he decided to retreat but
the sacrifice of a son transcends cultural patterns, pertaining to the
common human quality.
The human beings capacity to forget passed errors and troubles,
both a curse and a benefaction, does not influence the actions of a
divinity that already by the time of Aeschylus was striving towards
immutability. Agamemnons life was heading, according to Greek
13

13
14

Aeschylus, op.cit., pp. 239-40.


Ibidem, pp. 248-9.

15

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

mores, to the moment when he was to pay for the mistakes of his
ancestors and of his own. No one doubted, in Homer or Aeschylus
times, that he was going to pay regardless his disposition at the
time of his decision yet his post factum behavior indicates that the
punishment was well deserved. Although he had stated that wisdom
comes through suffering15 as soon as the moment passes he forgets
the grief and returns to the ravishing pride that led his actions,
transgressing divine and human laws. His refusal to change even
after Iphigenias death rendered her sacrifice futile and required its
vengeance. Death by the hand of his jealous wife, infuriated by the
death of her daughter was yet not enough, the curse continuing even
after Agamemnons death indicating that without a proper cleansing
men cannot reenter social life after anti social acts.
Aeschylus Agamemnon, although ostentatious in behavior, is weak.
His awareness of this weakness, an issue recurrent in Aeschilean
tragedies, is what differentiates him from the Agamemnon of Homer.
While in the Iliad he could blame Zeus, as the father of ate, for the
mistakes he made under its influence, in the tragedy this possibility
is taken from him and he is left alone to face his mistakes. In order to
evince through Agamemnon the source of evil in the world Aeschylus
denies through the chorus the blame of envy traditionally placed on
the Olympians. The endeavor to build a perfect and rational divine
world required this cleansing of the gods as they were now placed
above the human realm, not in its succession. Along with the gods
improvement, with the belief in a world of order the distance between
the two areas grew, the gods having less and less reasons to intrude
in the ordinary, losing their emotivity. Where a less sophisticated
society would place greatness, in the strength to remain calm in front
of evident dangers a society that inherited both Greek philosophy
and Judeo-Christian tradition places personal weakness. Apollo
recommended self-awareness at Delphi and Christianity transformed
introspection in the basis of its ritual system, both acknowledging
the importance of this step in individual fulfillment. Agamemnon
lacked the strength to recognize his own weaknesses, he let himself
be carried along by past mistakes and fell lower and lower to even
killing his daughter and losing the eternal glory he craved for.
Upon his returning home, he begins to boast and instead of
thanking the gods he declares that he acknowledges their help in
conquering Troy, daring to reserve them a secondary role. It was
said about him that he has a very official mind16 and this is one
of the main differences between him and Abraham. The king lives
for appearances while Abraham is used with the public opprobrium.
Living in a society where sterility was indicating a curse he breaks
15
16

Ibidem, p. 295.
Earp, op. cit., p. 51.

16

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

from his brethren and their opinion. This is most obvious in his
decision to sacrifice his son because with him the integration he
craved for so long was going to go away too. The decision is the more
difficult since in his new exile he will be alone; Sara will no longer be
by his side. He does not seem to think her capable of understanding
the new burden that befell them because he does not share with her
the divine commandment. Abraham chooses God over the opinion of
his brethren and his wife, putting his faith against the odds. He is the
solitary individual that feels responsible for those surrounding him
and does not stand aside because he is proud but because he thinks
it beneficial for his family. In this, he resembles Hector of Troy who
felt responsible for his brother, father and city in such a degree that
he rejects his wife and goes to his death. Agamemnon was leading for
himself; attacks Troy for his glory while Abraham conquers himself
to save his family.
Aeschylus underlines Agamemnons pride towards the end of the
play by placing all that is in Zeus care, by stressing the existing
order. Unlike Ulysses who was always pious and wise17 even though
constantly maimed, Agamemnon overlooks the warnings of the
chorus at his return to Mycenae in order to maintain his monarchic
poise. The same self-imposed ostentation prevents him from reacting
to Clytemnestras veiled threats. The officiousness of her welcoming
speech indicated her insincerity but the self-image he was promoting
did not allow him to react. The bipolarity of Aeschylus Agamemnon
appears clearly in the episode of his triumphal entry. Although he
desired an oriental ritual, he refuses it waiting for Clytemnestra
to convince him to accept it. The dichotomy between voluntary and
involuntary deeds influenced by ate which seems to be the mark of his
character in the Iliad justifies E. R. Dodds theory on the simplicity
of the person in the Homeric age but is not applicable in the age
of the tragedians. We enter here the recent scholarship on self and
individuation in the Homeric poque, studies which attest that
even from that period we can distinguish conscious differentiations
between dire acts done due to lack of awareness, ignorance, temporary
insanity and a fully aware choice to transgress the divine and civic
laws. The conduit considered in the Iliad as athastalie indicates an
initial awareness of both the right and the wrong one way to proceed
in a certain situation and a voluntary option for the latter. The fact
that in the time of Homer heroes had the power to choose between
right and wrong does nothing but incriminate even more the way that
Agamemnon acted in Aeschylus. By talking about murder instead
of sacrifice, Agamemnon incriminates himself. For his own pride he
chose:
17
Odyssey I, 60-62, http://www.perseus.tufts.edu/cgi-bin/ptext?doc=Perseus%3Atex
t%3A1999.01.0218, 18.02.2007.

17

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

to kill my child, the glory of my house,


to stain a fathers hands before the altar
with streams of virgins blood18.
Meekness and pride. What two other epithets could better describe
the nature of the two characters. Both had a sacred duty towards
their offspring, duty engrained in the human nature, both overlook it
but for different reasons. An old and mocked Abraham was ready to
believe the promise of a foreign god up to denying every aspect of his
person and, some would say, his humanity. Nevertheless human he
does it for the right reason; his faith is unmovable as proven by the
three days journey to Moriah. The long road on slow mules would have
been an ordeal for anyone in the given conditions, a perfect chance to
change ones mind. Abraham kept on going. With a steady hand he
raised the dagger still believing in Gods the initial promise. Beside
the obvious parallel to Christ, both being beloved sons, both offered
as a sacrifice without having been done anything wrong, Abrahams
gesture indicates his faith in Gods power, in His capacity to even
resurrect the dead for since He promised that Isaac will live Abraham
believed that he would, he believed the impossible. He did not ask the
burden to be taken from him, he did not beg for forgiveness for his
innocent son but, we are told, he woke up early in the morning and
left to fulfill Gods will and sacrifice himself. On the other hand we
have a king descending from Pelops, an Atrid that could take pride
in the recovery of his familys throne and a special authority in his
world but that searched new ways to satisfy his desire for glory. In a
world where the gods were quick to punish all mistakes he managed
to offend both Artemis and Achilles disregarding the consequences.
Tested by the gods he manages, due to his pride, to transform the
ritual that could have brought the redemption of his house into a
whole new curse:
He undertook an act beyond all daring.
Troubles come, above all, from delusions
inciting men to rash designs, to evil
So Agamemnon steeled his heart
to make his own daughter the sacrifice,
an offering for the Achaean fleet,
so he could prosecute the war
waged to avenge that woman Helen.19
Agamemnons renown cannot be denied but even Homer charges
it with an ironical valence by making Ulysses present Agamemnon
as famous to Polifem the cyclop.20 Famous, indeed, but more because
Aeschylus, op. cit., pp. 209-11.
Ibidem, pp. 258-65.
20
Odyssey IX, pp. 263-4.
18
19

18

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

he was murdered. The negative valence of his fame is even more


obvious when contrasted with Achilles in the XXIVth book of the
Odyssey. Like Ulysses companions forced to choose between dying
drowned by the divine wrath caused by sacrilege and starving to
death,22 Agamemnon too had to choose. The compassion we are bound
to show to any fellow pushes us to mourn him for having to make such
a decision and we might even come to forgive the king, but then we
remember Ulysses. If Ulysses would have not existed, or would have
not had to face the same choice then Agamemnon would have been
excusable. Ulysses chose not to eat Helios cattle and undermines our
attempt to excuse Agamemnon on account of partaking to a different
culture. The same culture indicates to us the right path to choose
through a character contemporary to the king of Mycenae. Like
Abraham, Ulysses chose to believe against all odds. In virtue of the
absurd as Kierkegaard would say following Tertullian because any
human reason had long ceased to apply in his relationship with the
divine.
As J. T. Hooker pertinently argued, the civilization of the poems
is one of glory rather than shame and this is most evident when
looked through Christian lenses. Inheritors of both, we are faced
with a choice of our own. The violent values of the Iliad retain their
attractiveness and the poetry, sending to mores which were deciphered
and integrated in Mediterranean philosophy is still actual. What we
are following is the common point of the two cultures, the paradox
that nurtures the contrasting attitudes of the two characters. The
capacity to sacrifice oneself fascinating due to the paradoxical nature
of such an act that contravenes with the natural instinct is channeled
in two different directions by the heroes of our story. While the Greek
king lives for himself and approaches the world as a play where he
was given the mail role, ignoring the feelings of the other actors,
Abraham transforms himself into a stage on which the others could
play. Agamemnon sacrifices everything for himself, he is the personal,
the individual par excellence, that moral form of evil that Hegel spoke
of while Abraham sacrifices himself not for everything because that
would have placed him next to Agamemnon but for little, for faith.
His deed contravenes with the ethical and philosophical tradition
because it was not meant for the universal, for the community. It was
not meant to appease some angry deity that threatened to destroy the
community but to satisfy what seemed as a caprice of a random God.
Abrahams decision to obey may seem exaggerated, after all the world
he lived in was full of gods to choose from but he stood by his initial
decision to put his faith in the one God that reached out to him. His
21

S. Douglas Olson, The Stories of Agamemnon in Homers Odyssey, Transactions of


the American Philological Association (1974-), Vol.120 (1990), pp. 57-71, p. 68.
22
Odyssey II, pp. 350-1.
21

19

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

gratitude and faith, the type of man that he was, led him on that path
and he did not falter. This abnegation brings Abraham everything
because through it he becomes the father of a new people while
Agamemnon, mislead perhaps by the myths he grew up with, believing
that he could win against the gods disappears in the fog of Hades and
loses his honor for dying not in battle but on the hallway of his palace.
Greek spirituality did not imagine a relation to the divine so personal
that would transcend natural laws and came to project morality as
their sublime, subjecting the universe to a morality deriving from
human reason, making chaos into kosmos and eventually legitimating
the sacrifice of one for the benefit of many. Christianity, building on
the Jewish tradition, accepted only self-sacrifices as man stood alone
in front of a God he was supposed to believe capable of arranging the
world around every person. The personal relation to an almighty God
allowed people to escape the burden of deciding for others, to sacrifice
one for the good of many but asked them to sacrifice themselves, their
pride. They were to accept that they lack perspective and put their
faith in someone else trusting that if they sacrifice themselves, their
desire to know and rule, things will turn out for the best.
The choice between kosmos and olam23 still stands. The
representants of the two systems of relating to the divine and the world
that we chose to present are perhaps not the most representative but
they are fascinating in their complexity. Agamemnon chose to put his
trust in his own strength and died, Abraham denied his instincts and
lives on and although our rational nature tells us that Agamemnon
in his pragmatism is the more likely example for all of us, we cannot
stem the impulse to agree with Kierkegaard:
When I think of Abraham, I am as though annihilated. I catch
sight every moment of that enormous paradox which is the substance
of Abrahams life, every moment I am repelled, and my thought in
spite of all its passion cannot get a hairs-breadth further. I strain
every muscle to get a view of it-that very instant I am paralyzed24.

23
While Kosmos implied a high degree of order based on a raison the Greeks strived
to discover the Jewish olam, maintained its incognoscibility to human beings as a
recognition of Gods perspective and mans lack of it.
24
Kierkegaard, op. cit., p. 68.

20

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Le Pape, le socialisme et
lanticommunisme doctrinaire
Nicolae Dr`gu[in

I. Le socialisme
Dans ce part du travail je brosserai une image du socialisme en ce
qui concerne ses rapports avec le christianisme. Plus prcisment, le
chapitre repose sur un des points divergents entre le socialisme et le
christianisme, savoir la question de Dieu. En dehors du but dlucider
le sens du mot socialisme utilis travers ce travail, le chapitre va
partialement clairer lintransigeance des Papes et, gnralement,
du Vatican envers lui. Donc, rvler la nature du socialisme implique
partiellement lexplication dune histoire de plus de 160 ans.
A. Dieu
Dune manire paradoxale, lattitude du socialisme envers la
question de Dieu nest point unitaire. Pour la comprendre, on doit
tenir compte dune distinction. Ce sont Karl Marx et Friedrich Engels
qui firent dans louvrage Le Manifeste du Parti Communiste la
premire distinction entre le socialisme utopique et celui scientifique
et, implicitement, se rendirent compte de la nature du socialisme
utopique. Citons les : Les systmes socialistes et communistes
proprement dits, les systmes de Saint-Simon, de Fourier, dOwen,
etc, font leur apparition dans la premire priode de la lutte entre
le proltariat et la bourgeoisie []. Les inventeurs de ces systmes
se rendent bien compte de lantagonisme des classes, ainsi que de
laction des lments dissolvants dans la socit dominante ellemme. Mais ils naperoivent du ct du proltariat aucune initiative
historique, aucun mouvement politique qui lui soit propre. Comme
le dveloppement de lantagonisme des classes marche de pair avec
le dveloppement de lindustrie, ils naperoivent pas davantage les
conditions matrielles de lmancipation du proltariat et se mettent
en qute dune science sociale, des lois sociales, dans le but de crer ces
conditions. A lactivit sociale, ils substituent leur propre ingniosit.
Aux conditions historiques de lmancipation, des conditions
fantaisistes. A lorganisation graduelle et spontane du proltariat en
classe, une organisation de la socit fabrique de toutes pices par
eux-mmes. Pour eux, lavenir du monde se rsout dans la propagande
et la mise en pratique de leurs plans de socit. [] Ils repoussent
donc toute action politique et surtout toute action rvolutionnaire. Ils

21

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

cherchent atteindre leur but par les moyens pacifiques et essayent de


frayer un chemin au nouvel vangile social par la force de lexemple,
par des expriences en petit qui chouent naturellement toujours. []
Ils sopposent dont avec acharnement toute action politique de la
classe ouvrire, une pareille action ne pouvant provenir, leur avis,
que dun manque de foi aveugle dans le nouvel vangile1. Avant
discuter la nature de chaque catgorie de socialisme, ce nest pas
cette discrimination que je vais utiliser. Je prfre plutt celle du
socialisme davant Marx et du socialisme marxiste. Ds lors, je veux
comprendre par communisme seulement le socialisme marxiste.
Selon Marx, les socialistes davant eux sont aveugles aux conditions
du dveloppement social et ils prfrent le projet social laction
rvolutionnaire. Quelle est la place du christianisme dans la nouvelle
socit imagine par ces socialistes ?
Pour rpondre cette question, on doit considrer quau dbut du
XIXe sicle deux comprhensions de lhistoire se confrontent. Dun
ct, il sagit de lhistoire de lEglise Catholique ou ce quon peut
appeler lhistoire chrtienne et de lautre ct lhistoire demeure
par la Rvolution Franaise et thorise par Hegel ou, lhistoire
moderne. Dans une grande mesure la Rvolution Franaise a
abouti une rsurrection des philosophies du XVIIe sicle, cest-dire le cartsianisme et lide du progrs, et du sicle des Lumires.
Lclat de la rvolution a permis aux gens de concevoir que ce sont
les hommes qui veulent et simultanment peuvent donner un sens
lhistoire, et quils peuvent changer la structure et les mentalits de
la nouvelle socit2. La porte moderne de lhistoire sest accomplie
gr~ce la contribution de Hegel. Son fameux adage Lhistoire
du monde cest le jugement du monde suggre que ds lors cest
non plus le christianisme qui donne le sens de lhistoire, mais au
contraire cest lui-mme qui est jug selon lhistoire3. Donc lhistoire
moderne, une histoire dynamique, soppose profondment lhistoire
chrtienne qui repose sur une conception fixiste de lhistoire. Elle
est compartimente par lvnement de la Rsurrection et par ltat
dattente de la nouvelle Apparition. Alors, ce ne sont pas les hommes
qui transcendent et sauvent lhistoire. Tout au contraire, cest un
vnement unique, la disposition de Dieu, inconnu aux hommes,
qui fait lhistoire. La seule attitude des hommes cest lattente et la
prparation spirituelle pour le recevoir4. Sans le rpudier comme
Karl Marx et le socialisme marxiste lavaient fait, le christianisme
1
Karl MARX, The Manifesto of the Communist Party (transl. by Terrel Carver),
Edinburgh University Press, Edinburg, 1998, p. 47 (traduction de lauteur).
2
Jean-Claude ESLIN, Dumnezeu [i puterea. Teologie [i politic` \n occident, trad.
Tatiana Petrache [i Irina Floare, Ed. Anastasia, Bucure[ti, p. 249.
3
Ibidem.
4
Ibidem, p. 250.

22

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

est jug et rform selon cette nouvelle conception de lhistoire5. Sa


critique se fonde sur lalliance avec les pouvoirs royaux pendant le
XVIIIe sicle et son caractre abstrait, dcupl de la ralit sociale et
des besoins des gens. Il vient donc dtre conu en tant que dsuet et
incapable dinterprter la contemporanit selon lesprit des temps6
(Zeitgeist).
Le nouveau christianisme par Saint-Simon publi en 1825
reprsente le chef duvre de ce nouvel entendement. Malgr le
fait qu cause de sa mort Saint-Simon na pas abouti complter
la version dun christianisme renouvel, ses ides ont continu de
sduire les disciples qui ont apport une contribution la conception
du courant saint-simonien. Aprs avoir rorganis la socit selon
les lois du progrs et de la raison (porte dploye par son secrtaire
particulier Auguste Compte), il sest ddi aux tudes du christianisme.
Le contenu de cette vision est assez simple : le christianisme quil
concde se conforme aux lois de la science et du progrs et le bien tre
appartient seulement au monde terrestre7.
Lcole simonienn sest organise autour des publications Le
producteur et Le Globe. Parmi les disciples de Saint Simon qui se
sont penchs sur la pense chrtienne se trouvent Pierre Leroux et
Philippe Buchez. Mme si les deux ont quitt le courant simonien, ils
portent la pense religieuse de son magister. Comme tous les autres
socialistes, Leroux fait une distinction entre lEglise et la religion
chrtienne qui est pense par rapport aux sentiments profondment
anticlricaux. Pour arriver dcrire la nouvelle religion, Leroux se
rend au lendemain du christianisme pour y dcouvrir une Eglise
dmocratique (la pratique des conciles cumniques de Nice au
Constantinople) qui soutient le message galitaire. Selon lui, Jsus
se dote seulement dune nature humaine. Ni Lui-mme, ni ses aptres
ne lont pas considr comme fils de Dieu. Il a apport le message
galitaire, laversion pour la richesse et les riches et la distribution
de la proprit suivant les besoins individuels8. Ici on doit jeter
une lumire sur linconsistance de son argument. Sil invoque les
premiers huit conciles cumniques pour soutenir largument contre
le caractre dmocratique de lEglise et du christianisme (on ne doit
pas ignorer qu lpoque lEglise Catholique choisit de rpondre aux
nombreuses menaces par une augmentation du pouvoir papal dans
Henri de Lubac est lauteur qui choisit de mettre le socialisme utopique ou parareligieux et le socialisme marxiste sous la mme dnomination, celle de lhumanisme
athe. Voir son livre Drama umanismului ateu (traduc`tor: Cornelia Dumitru ), Ed.
Humanitas, 2007.
6
Ibidem, p. 251.
7
Leszek KOLAKOWSKI, Main Currents of Marxism: its Origins, Growth and Dissolution, Oxford University Press, p. 189.
8
Jack BAKUNIN, Pierre Leroux : A Democratic Religion for a New Wolrd, in
Christian History, vol. 44, no. 1 (Mar, 1975), p. 62.
5

23

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

un courant qui sappelle Ultramontanisme et qui sappuie sur une


conception thocratique dadministrer les affaires spirituelles et
temporelles de lEglise), il nhsite pas livrer lhistoire des conciles
comme source du caractre dnatur du christianisme de ses jours. Il
fait responsable les conciles pour quelques innovations dogmatiques
qui ont dpourvu le christianisme de son caractre dmocratique et
galitaire, savoir la doctrine de la confession (avant davoir institu
le rle de prtre, les premiers chrtiens se confessaient les uns aux
autres ; de cette maniere-ci, croyait Leroux, lgalit a t remplace
par la hirarchie)9. La doctrine du pch originaire introduite par les
conciles a deux consquences : le support pour le pouvoir ecclsial
et, de plus, largument pour limpossibilit dchafauder le paradis
terrestre. Lide de la socit parfaite sur la terre devient incompatible
avec la doctrine du pch qui fait des hommes des tres imparfaits,
soumis la possibilit de pcher. Ltablissement du caractre divin de
Jsus la fin de la polmique avec les disciples dArie (Leroux croyait
quau dbut tous les chrtiens taient ariens). Grace a cette nouvelle
doctrine, Jsus nest plus lhomme qui vit parmi ses gaux, mais Il
se dtache de ce monde. Avec le Jsus fils de Dieu, lEglise gagne
de nouveaux pouvoirs dans son march vers le contrle du monde et
le christianisme nest plus le produit du monde (voil ici comment
les socialistes confrent au christianisme une nature terrestre qui se
dploie ici et maintenant)10.
La nouvelle philosophie de lhistoire tout seule ne suffit gure
dpeindre la rsurrection du sentiment religieux ou plutt
parareligieux (selon lexpression de Jean-Claude Eslin). Il y a dautres
facteurs fortement lis au contexte politique et social de la France
de XIXe sicle qui mnent une image plus exacte de la nouvelle
spiritualit. La Monarchie de Juillet, issue de la rvolution de 1830
constitue le point de rupture dans lattitude sur la religion. Les
figures orlanistes se distinguent de tous leurs prdcesseurs royaux
par lintrt vague, presque inexistant, en matire de religion. En
cherchant un nouveau type de lgitimit aprs la longue association
du pouvoir royal au clerg pendant le pass, le roi et les hommes
politiques orlanistes se tournent vers les philosophies sculaires de
lIlluminisme et de la Grande Rvolution. En cherchant une opposition
au gouvernement conservateur du juste milieu, lalliance de gauche
qui amasse la bourgeoisie et la classe ouvrire se rend compte du
catholicisme pour critiquer le rgime. Au niveau urbain, il sagit
dun christianisme populiste qui utilise limage de Jsus Christ pour
rendre digne la condition de misre en faisant une distinction sans
quivoque entre le vrai christianisme et la hirarchie ecclsiastique11.
BAKUNIN, op. cit., p. 65.
Ibidem, p. 68.
11
Edward BERENSON, Populist Religion and Left-Wing Politics in France, 1830
9

10

24

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

En fait, lanticlricalisme continue dtre le dnominateur commun


du spectre politique de laprs de 1789. Sauf les ractionnaires, ni
la droite, ni la gauche ne manifestent pas lintention de reprendre
le dialogue avec le clerg. Lamaigrissement de linfluence clricale
dans le milieu rural se rpercute dans une nouvelle comprhension
du christianisme qui ressuscite quelques traditions paennes12.
Pour arriver comprendre la citation de Lnine qui puissamment
sajoute lattitude que le marxisme affiche sur la question de la
religion (Toute ide de religion, toute ide de Dieu, et mme tout flirt
avec lide de Dieu est une terrible vulgarit ; cest la plus dangereuse
infamie, la contagion la plus abominable13), on doit ncessairement
commencer avec Karl Marx. Cest lui qui fait la rupture avec le
socialisme parareligieux des utopistes en tablissant le courant du
socialisme matrialiste. Brivement dit, le socialisme matrialiste
exclut tout ide de religion et dun pouvoir qui transcende lhomme
parce quil se base sur lexplication scientifique (do, la syntagme
de matrialisme scientifique). Selon Denis Janz, lathisme marxiste
sappuie sur trois points : le matrialisme historique, lalination et
lidologie14. Cest lensemble qui, en suivant des chemins propres
,arrive conclure que Dieu nexiste pas en tant qutre autonome est
quIl est plutt une cration de lhomme travers lhistoire.
Malgr ses compagnons de la gauche hglienne dont il sest
progressivement spar, Marx na jamais fait une esquisse complte et
cohrente de sa position sur la religion. De plus, il na jamais plaid pour
la suppression de la religion, ni pour lusage de la force contre elle. Mais
ses successeurs lavaient fait. Comment lexpliquer? Paradoxalement,
la rponse se cache dans louvrage de Marx et Engels15.
Prenons la premire thorie qui encadre la rflexion sur la religion,
savoir le matrialisme. La forme du matrialisme que Marx
discute nest point celle de ses prdcesseurs. Elle mlange la vision
hglienne de lhistoire en ce qui concerne le processus dialectique
(chaque moment thse se doue de sa propre contradiction antithse
qui, travers le conflit imminent aboutit une nouvelle forme
synthse ; son tour, la synthse contient sa propre contradiction
et la logique se multiplie linfini), mais exclu laffirmation que ce
sont les ides qui mnent lhistoire et la vision de Feuerbach sur la
1852, Princeton University Press, 1984, p. 36.
12
Ibidem, p. 37.
13
Cit en Arthur McGOVERN, Marxism : An American Christian Perspective, 1980
(traduction de lauteur).
14
En fait, Denis Janz se rfre lathisme comme le quatrime point de la vision
de Marx sur la religion, mais la manire dont il argumente ne fait pas entendre raison. Alors, je vais modifier son argument en disant que lathisme rsulte prfrablement de la vision sur le matrialisme, lalination et lidologie.
15
Denis R. JANZ, World Christianity and Marxism, Oxford University Press, 1998,
p. 12.

25

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

religion. Il la considre en tant quillusion ou produit de la nature


humaine16. Loin dtre bien l'aise avec ces modles, il va plus loin
en disant que Feuerbach sest arrt mi-chemin. Simplement disant
que la religion est la consquence de la nature humaine ne suffit
point. Loriginalit et finalement le matrialisme de Marx consistent
donc dans laffirmation que la nature humaine est le produit des
relations sociales, cest--dire des modes de production. Par la suite,
pour supprimer la religion il faut changer la socit. Pour mettre
en marche le progrs historique changer, la pense du people ne
suffit pas. Il faut que la socit change ou, plus prcisment, il faut
changer la socit17 : Il rsulte alors que toutes les formes et tous
les produits de la conscience peuvent tre effacs non par la critique
spirituelle18, mais par la chute des relations sociales qui engendrent
ces idalismes ; pas la critique, mais cest la rvolution qui est la force
motrice de lhistoire, ainsi que de la religion, de la philosophie et de
toutes les autres formes de thorie19. Voil la formule philosophique
de la postrit de Marx, soit-elle du monde communiste, soit-elle
libre20.
Le concept et la vision sur lalination rsultent logiquement de
lanalyse conomique. Bien avant de publier le Capital, cest ds 1844
que Marx commence percevoir les contradictions du capitalisme
comme cause et explication de la souffrance humaine qui est synonyme
de lalination. Selon lui, la religion est le produit de lalination.
Marx accepte cependant une valeur vraie de la religion une fois
quelle est une expression de la douleur que les gens portent. Dans le
cas contraire, la religion nest autre que lopium du people21.
En ce qui concerne la politique de lagressivit institutionnelle sur
toute expressivit de la religion (y compris la sphre prive) ni le
matrialisme marxiste, ni le concept de lalination nexplique mieux
que celui de lidologie. En jetant la lumire sur celui-ci, Marx saisit la
religion la fois comme produit et source de lalination22. De ce fait,
la religion est elle-mme une idologie. En regardant la dfinition de
lidologie, Marx est ambigu. Parfois, il parle de lidologie comme
synonyme de lidalisme. Dautres fois, il discute lidologie comme
lapanage de la suprastructure qui couvre les formes de conscience
Ibidem, p. 10.
Ibidem.
18
Cest ce que Feuerbach a fait.
19
Karl MARX and Friedrich ENGELS, On Religion, Scholars Press, Atlanta, 1982,
pp. 77-78 (traduction de lauteur).
20
Pour une discussion plus labore de ces points, voire lexcellente analyse entreprise par Nicholas LASH, A Matter of Hope : A Theologians Reflections on the Thought of Karl Marx, University Notre Dame Pres, Notre Dame, 1982, essentiellement
pp. 88-104.
21
Denis R. JANZ, op. cit, p. 12.
22
Ibidem, p. 13.
16
17

26

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

sociale. Mais le grain de la rvolte contre la religion est plant ds


quil voit lidologie en tant quune srie dides exploites par la
classe dirigeante dans le but de dominer, de contrler et dopprimer les
asservis23. De cette manire-ci, Marx, au nom de la science sociale, a
lgitim le discours des futurs rgimes politiques contre la religion.
II. Lanticommunisme doctrinaire
Lencyclique Divini redemptoris de Pie XI, publie en Mars 1937,
reprsente par sa virulence le document fondateur de ce qui sera appel
lanticommunisme doctrinaire. De Pie XI jusquaux dernires annes
du pontificat de Jean XXIII (vers 1960), qui va prendre linitiative du
deuxime Concile de Vatican et la fois dune nouvelle politique
lEst et implicitement sur le communisme (Ostpolitik), lattitude du
Vatican sur le communisme se caractrise par la peur et des sentiments
profonds de menace. Bref, le communisme est regard en tant que
lennemi absolu. Il y a deux grandes explications pour le cauchemar des
papes, de chaque nuit, pendant 20 ans. Lune correspond lhistoire
mme de la rencontre du Vatican avec le communisme, histoire qui
commence indirectement en 1800 et explicitement en 1846. Ds lors,
lencyclique sur laquelle je vais me pencher dans les lignes suivantes
ne vient pas du nant. Comme Pie XI la soulign, elle est plutt un
document qui reprend lenseignement pontifical sur le communisme en
le perfectionnant selon la vision contemporaine de lide communiste.
Lautre explication se dote dun caractre empirique en reposant sur
lexprience personnelle de lvque Achille Ratti en tant que dlgu
du Saint Pre Varsovie pendant les annes cruciales de 1919
1921. Les deux faits se confondent en lgitimant une attitude qui
nest plus par rapport une thorie. Ds la rvolution bolchevique
de 1917, les relations du Pape avec le communisme se doublent dune
nature institutionnelle (entre le Vatican et les Etats assujettis aux
rgimes dinspiration sovitique).
A. Le pass dune entrevue
Lhistoire de la rencontre des Papes avec le communisme se
confond avec celle de lide socialiste mme. Le socialisme entre dans
la conscience des papes par rapport lattitude quil affiche envers la
proprit. Bien avant que le socialisme parvienne tablir sa vision
sur la religion (comme lon a dj vu, par rapport lide thiste le
socialisme nest pas une pense unitaire, en se distinguant entre
la priode davant Marx et celle daprs ou marxiste), il menace le
Vatican au niveau de la vision sur la proprit. La premire rfrence
indirecte sur le socialisme date de 1800. Dans lencyclique Diu satis,
le Pape Pie VII accuse les ennemis de la proprit prive et les Etats
23

Ibidem.

27

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

qui luttent pour mlanger toutes les lois, divines et humaines24.


Lencyclique Qui pluribus de Pie IX, publie en 1846, porte sur
la premire rfrence explicite du communisme : le pape dment la
doctrine terrible du communisme dans lequel les hommes proclament
la destruction complte des lois, du gouvernement, de la proprit et
mme de la socit humaine25. Cette fois-ci, largument et en mme
temps le cur doctrinaire du communisme ne restent plus sur la
proprit, mais sur lintrt individuel, cest--dire lindividualisme
excessif26. Trois ans plus tard, lencyclique Nostis et nobiscum
accuse le socialisme et le communisme de msuser lusage des mots
libert et galit, dupant les classes infrieures avec la promesse
dune meilleure condition27. On remarque ici la distinction entre le
socialisme et le communisme. Malgr cette distinction qui borne une
tape nouvelle dans la comprhension du communisme au Vatican,
la lecture des encycliques de la priode analyse est assez vague
concernant la dfinition des deux mots. Cest Pie XI qui va se rendre
compte de cette distinction en tant que dfinition.
Un autre document sur le communisme est lencyclique Quanta
cura avec sa dj clbre annexe Syllabus errorum. On peut lappeler
la premire condamnation du communisme, mais elle est faite dune
manire non discriminatrice. Les doctrines du communisme et du
socialisme sont prises ensemble en tant que fruits de la modernit
et condamnes en consquence. Leffet du document sur lvolution
ultrieure des rapports avec le communisme ( la fois en tant
quinstitution et philosophie) est indniable, mais sa relevance
va plutt au cur du catholicisme intransigeant que celui anticommuniste28. Une remarque sexige faire. Sans tre la dernire du
point de vue chronologique, lencyclique Quanta cura ferme la priode
pr-lonine des encycliques papales sur lenseignement social de
lEglise. En se rendant compte de lenseignement sur le communisme
et le socialisme, on peut facilement faire ressortir le fait que les papes
regardent les deux doctrines comme une drivation et non pas comme
24
LEncyclique Diu statis, Pie VI, le 15 Mai 1800, art. 13: http://www.papalencyclicals.net/Pius07/p7diusat.htm (dernire visite le 12 Mai 2008).
25
LEncyclique Qui pluribus sur la croyance et la religion, Pie IX, le 9 Novembre
1846: http://www.papalencyclicals.net/Pius09/p9quiplu.htm.
26
Ibidem, article 18.
27
LEncyclique Nostis et nobiscum sur lEglise et les Etats Pontificaux, Pie IX, le 8
Decembre 1849, art. 18 : http://www.papalencyclicals.net/Pius09/p9nostis.htm.
28
Voire lencyclique Quanta Cura sur la condamnation des erreurs contemporaines,
promulgue par Pie IX au 8 Dcembre 1864: http://www.papalencyclicals.net/Pius09/
p9quanta.htm et le Syllabus Errorum: http://www.papalencyclicals.net/Pius09/
p9syll.htm. Quant au communisme, le Syllabus sen tient rappeler les rfrences
antrieures dont jai dj parl : Qui pluribus de 1849, lAllocution Quibus quantisque de 1849, Nostis et nobiscum de 1849, lAllocution Singulari quadam de 1854 et
lencyclique Quanto conficiamur de 1863.

28

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

une antithse de la thorie du contrat social du libralisme politique29.


Voil ce que lvque Wilhelm Ketteler de Mainz disait dans un
prche en 1871 : Si les principes du Libralisme sont valables, alors
le socialisme, qui est en fait une des plus perverses aberrations de
lesprit humain, est totalement justifi30. Cette image persistera
dans la pense des papes pour longtemps et ce sera le Concile Vatican
II et le Pape Jean Paul II qui vont faire des grands pas pour placer
le communisme et le libralisme en antithse et non pas en filiation.
Le document qui couronne ce moment est lencyclique Centessimus
anus de 1991 sur la doctrine sociale de lEglise, promulgue aprs la
chute du communisme et implicitement aprs la conscration de la
victoire de la pense librale. Mais mme ici, le Pape vite de les placer
explicitement et directement en antithse : En revenant maintenant
la question initiale, peut-on dire que, aprs lchec du communisme,
le capitalisme est le systme social qui lemporte et que cest vers lui
que sorientent les efforts des pays qui cherchent reconstruire leur
conomie et leur socit ? [] La rponse est videment complexe. Si
sous le nom de capitalisme on dsigne un systme conomique qui
reconna\t le rle fondamental et positif de lentreprise, du march,
de la proprit prive et de la responsabilit quelle implique dans
les moyens de production, dans la libre crativit humaine dans
le secteur conomique, la rponse est srement positive, mme sil
serait peut-tre plus appropri de parler dconomie dentreprise ou
dconomie de march ou simplement dune conomie libre. Mais si
par capitalisme on entend un systme o la libert dans le domaine
conomique nest pas encadre par un contexte juridique ferme qui la
met au service de la libert humaine intgrale et la considre comme
une dimension particulire de cette dernire, dont laxe est dordre
thique et religieux, alors la rponse est nettement ngative. Tout le
texte de lEncyclique confirme quon a eu besoin de plus dun sicle
pour arriver une comprhension nuance, discriminatrice des
produits intellectuels du XIXe et du XXe sicle. Lhistoire des rapports
du Vatican avec le communisme continue donc aprs la chute de la
plupart des rgimes31.
Lencyclique Quanta cura constitue le dernier texte faisant
rfrence la condamnation du communisme. Elle est suivie
chronologiquement par Rerum novarum de Lon XIII, le successeur
Michael J. SCHUCK, That They Be One : The Social Teaching of the Papal Encyclicals 1740 1989, Georgetown University Press, Washington D. C., 1991, p. 19.
30
Apud Rupert J. EDERER (editor and translator), The Social Teaching of Wilhelm
Emmanuel von Ketteler, University Press of America, Washington DC, 1981, p. 506
(traduction de lauteur).
31
Relatif ce sujet, voire la dernire encyclique du Beno\t XVI Spe salvi et ses propos
sur le marxisme. Pour quelques rflexions sur celle-ci en ce qui concerne le marxisme,
voir Nicolae DRGU{IN, Ce mai poate salva omul? \n Rom~nia liber`, 24 ianuarie
2008 (http://www.romanialibera.ro/a116281/ce-mai-poate-salva-omul.html).
29

29

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

de Pie IX. Plus que simplement raffirmer lopposition du Vatican


au socialisme, lencyclique est le document solennel qui institue la
doctrine sociale de lEglise. Je vais aborder ce sujet au chapitre ddi
lencyclique Laborem exercens de Jean Paul II.
B. De lencyclique Divini Redemptoris
Lanti-communisme doctrinaire trouve son expression dans le
texte de lencyclique Divini redemptoris, publie le 19 Mars 1937 par
le Pape Pie XI. Pour la comprendre, on doit mettre en vidence deux
aspects savoir la politique du Vatican sur la Russie rvolutionnaire
et la vie de Pie XI et surtout ses annes en Pologne en tant que
nonce apostolique. Lencyclique est un document de circonstance
mesure quelle se comprend mieux par rapport aux variables que jai
juste mentionn et un document assum parce quelle sera cite par
la premire encyclique du Pape Jean Paul II, Redemptor hominis
(1979).
1. Les relations diplomatiques avec la Russie et lexprience
polonaise de Pie XI
Les relations diplomatiques portes par la cit de Rome avec la
Russie se bornent entre optimisme et pessimisme, entre dialogue et
silence, entre ouverture et clture. Mme si la marche de lhistoire ne
suit pas une logique propre (au moins celle affiche par Marx), on peut
remarquer que louverture des relations vient la suite dun moment
historique important. Au dbut du XXe sicle, la rvolution russe
de Fvrier, qui a abouti la chute de la monarchie et linstauration
dun nouveau rgime rpublicain sur le gouvernement de Kerenski,
nourrit les espoirs dune nouvelle voie. Les catholiques assujettis au
gouvernement russe ( lpoque leur nombre tait assez grand parce
que ds le XVIIIe sicle une partie de la Pologne se trouvait incorpore
dans la Russie) ont toujours constitu lobjet de proccupation des
Papes. La chute du gouvernement social libral de Kerenski aprs
le coup dEtat bolchevique na pas chang lattitude de bienveillance
du Vatican qui, en mme temps, se trouvait parmi le petit nombre
de pays qui ne lont pas condamn. Pendant que le dcret sur les
affaires religieuses tait dnonc par le Patriarche Tikhon, le chef
de lEglise Orthodoxe, comme luvre du Diable, lvque von
der Ropp a gard le silence32. De plus, la nature du socialisme tait
assez bien connue au Vatican (au moins en ce qui concerne la vision
athiste qui menace le caractre spirituel du Vatican et celle sur
la proprit prive qui menace le bien-tre de lEglise). Du ct du
rgime bolchevique, les catholiques ont reu un traitement privilgi
pour quelques annes. Au 30 Mai 1918, une grande procession sous la
32
Hansjakob STEHLE, Eastern Politics of the Vatican 1917 1979 (transl. by S.
Smith), Ohio University Press, 1981, p. 16.

30

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

direction de lArchevque Eduard von der Ropp eu lieu sur le grand


boulevard de Sankt Petersburg33. Comment toutes ces contradictions
pourraient-elles sexpliquer ?
Du ct du Vatican, Benoit XV tait convaincu que le rgime
serait provisoire. Les arguments de cet optimisme reposaient sur la
situation chaotique qui rgnait en Russie, les thories conomiques
inefficaces et la guerre civile. La situation dcrite semblait la plus
opportune pour accomplir un vieux rve : la reconversion des chrtiens
orientaux et leur retour au sein du Pape34. De plus, la reconversion de
la Russie fut confirme, selon la tradition catholique, par lapparition
de la Vierge Marie Fatima, en Portugal, pendant six mois, partir
de Mai jusquau Octobre 1917. Pour achever ce but, lobjectif fut
denvoyer des missionnaires et dtablir un sige Moscou. Au milieu
populaire, les catholiques, bnficiaient dun certain prestige. Aux
yeux des fidles russes le clerg catholique par rapport lorthodoxe
se rjouissait dun certain niveau de supriorit en ce qui concerne
lducation et lhabilit de fournir solutions viables aux situations
issues de la vie quotidienne35.
Du ct de la Russie, Lnine fut plus pragmatique. Il cherchait
tout dabord la sortie de lisolationnisme et le fait de reconna\tre
par la communaut internationale du nouveau pouvoir install au
Kremlin. Selon Lnine, la reconnaissance par le Vatican constituait
une premire tape vers la reconnaissance internationale36. Encore
plus concrte, la grande famine de 1921 et les ravages de la guerre
civile qui ont provoqu la mort de milliers de gens, ont forc Lnine
de sengager en contact direct avec le Vatican et demander laide
internationale.
Superficiellement, on peut dire que le Pape et Lnine se sont
rencontrs mi-chemin. Malgr a, arriver une solution de
compromis est encore un rve assez loin. Si le Pape a conditionn
la reconnaissance du rgime sovitique de la permission que les
reprsentants du Pape sinstallent en Russie, Lnine na jamais t
sincre.
a fut lpoque de Beno\t XV. Larrive du Cardinal Achile Ratti
la chaise de Pierre changea ou, au moins, nuana le discours. Les deux
ans passs Varsovie en tant que dlgu du Pape Beno\t XV furent
dcisifs en ce qui concerne sa politique vers lEst. Les chercheurs
saccordent aujourdhui dire que cest lexprience polonaise qui
fournit les grands thmes du pontificat de Pie37. Gr~ce au fait que sa
Ibidem, p. 11.
Anthony RHODES, The Vatican in the Age of the Dictators 1922 1945, Hodder
and Stoughton, p. 131.
35
Ibidem, p. 132.
36
Ibidem.
37
Neal PEASE, Poland and the Holy See, 1918 1939, en Slavic Review, vol. 50, No.
3 (Autumn, 1991), pp. 521 530.
33
34

31

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

juridiction sexera non seulement sur la Pologne, mais aussi sur la


Lituanie et la Russie, Ratti put se rendre compte des abus contre la
religion et ses fidles et le double discours port par les bolcheviques.
Les discussions ont dbut en 1922, Gnes. Le Monseigneur Pizzardo
a conditionn la reconnaissance de lUnion Sovitique de la libert de
la religion. Pendant presque cinq ans les rapports entre le Vatican et
les reprsentants de Lnine ont t brouills par la logique de plus
le Vatican a lair de faire des concessions, plus Moscou demande 38.
La fin des ngociations suivit la reconnaissance de lUnion Sovitique
par les Etats-Unis et la Grande Bretagne. Ds lors, elle na plus besoin
du Vatican. De ce moment-l il devient clair pour le Vatican que le
communisme sera le plus grand adversaire et la plus dangereuse
idologie.
2. La teneur de lencyclique
Les 82 articles du document sorganisent autour de cinq sujets : le
rappel de lenseignement papale sur le communisme, lexpos de la
doctrine communiste et de ses fruits, la raffirmation de la doctrine
sociale de lEglise catholique sous la forme dune rponse aux mfaits
de lidologie athe, des remdes et moyens pour contrecarrer et,
finalement, ministres et auxiliaires de luvre sociale de lEglise.
La faon dont lencyclique souvre introduit le lecteur dans la
vision chrtienne de lhistoire : La promesse dun Rdempteur
illumine la premire page de lhistoire humaine ; aussi, la ferme
esprance de jours meilleurs adoucit le regret du paradis perdu
et soutint le genre humain cheminant au milieu des tribulations ;
mais, quand fut venue la plnitude des temps, le Sauveur du monde,
par son apparition sur la terre, combla lattente et inaugura, dans
tout lunivers, une nouvelle civilisation, la civilisation chrtienne,
autrement plus parfaite que tous les progrs raliss jusque-l, au prix
de tant defforts, chez certains peuples privilgis39 Dans ce cadre,
Pie rsolument formulera largument contre le communisme en le
dressant comme antipersonnaliste40. Les premiers deux sujets qui
occupent en fait la plus grande partie de lencyclique, se rencontrent
dans la rflexion sur la personne humaine qui donne la mesure du
discours personnaliste41. Selon Pie XI le marxisme se heurte deux
erreurs : la mixture de la personne humaine et de lindividu et la
perspective de lhomme uniquement en tant que phnomne social.
Sous la profonde influence de la philosophie personnaliste en pleine
Anthony RHODES, op. cit., p. 135.
Divini Redemporis, article 1.
40
V. CRISTIAN, Paladinul Pacii: via]a [i doctrina Papei Pius XI, Editura Ziarului
Farului Nou, Bucure[ti, 1939, p. 170.
41
Cest Nicolai Berdiaev qui a accentu la typologie antipersonnaliste du communisme. Voir Personne humaine et marxisme.
38
39

32

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

affirmation lpoque (les auteurs qui la raffinent sont Emmanuel


Mounier et Jacques Mauritain), Pie considre que lindividu et la
personne ne signifient gure la mme chose. En tant quindividu,
lhomme appartient son espce du point de vue biologique et
la socit du point de vue sociologique. En consquence, lindividu
constitue la fois une part de lensemble et un tre gnrique
(catgorie dpendante de lespce et de la socit)42. Le communisme
sarrte ce niveau cause de sa porte philosophique matrialiste
qui se dote dun caractre volutionniste. En disant que la matire
volue cest--dire quelle aboutit aux niveaux suprieurs par ellemme pendant le processus de transformation, le marxisme repose
sur une contradiction : le plus qui sort du moins. En considrant
lhomme uniquement comme produit de la matire, le communisme
nexclue pas seulement lide du Crateur, mais fait une confusion
entre le vivant qui renferme le principe de mouvement en lui-mme
et le non vivant qui le reoit du dehors43. En tant que personne,
lhomme se dfinit par rapport aux droits quil possde. Cette foisci, lhomme reprsente une catgorie spirituelle et religieuse, il fait
parti de lordre naturel et social. Philosophiquement, lhomme est un
tout entier. Cest prcisment pourquoi Pie lappelle microcosme44.
Dieu a dot lhomme gnreusement de droits parmi lesquels la
dignit humaine. La destruction de toute dignit de la personne
humaine se traduit par la destruction de lautorit et de la proprit.
Selon Pie, la proprit et lautorit constituent les deux expressions
dcoulant de sa dignit. La proprit qui exprime laptitude de
lhomme disposer de la matire et lautorit qui lgitime la
hirarchie correspondant son aptitude commander dautres
collectivits. Selon les commentateurs de lencyclique, les principes
dautorit et de la hirarchie que Pie justifie et sauvegarde en face
du communisme reposent sur lassertion que chacun fait attendre
les autres dans le domaine o il se trouve le plus fort45. Voil la
justification du pseudo idal de rdemption que le communisme
affiche et de sa porte utopique.
Concernant les remdes, Pie suggre le retour la vie chrtienne
et la prise de rsolutions pratiques, savoir le dtachement des
biens de la terre et la charit chrtienne qui ne se fait que selon le
principe de la justice sociale. Cest Pie XI qui a consacr le terme
de justice sociale qui sera maintes fois utilise par Jean Paul II. La
justice sociale est le fait dimposer aux membres de la communaut
Ibidem, p. 171.
Mgr. Paul RICHAUD, Le Pape et le communisme : commentaire de lencyclique de
S. S. Pie XI sur le communisme athe, Descle de Brouwer, Paris, 1937, p. 24.
44
V. CRISTIAN, op. cit., p. 172.
45
Mgr. Paul RICHAUD, op. cit., p. 45.
42
43

33

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

tout ce qui est ncessaire au bien commun46.


C. Remarques conclusives
Jai essay ci-dessus de brosser les grandes lignes de ce que jai appel lanticommunisme doctrinaire. Avant dinvestiguer la porte de
lencyclique qui exprime le mieux non seulement une conviction thortique, mais aussi un tat desprit, jai relev le contexte dont lencyclique est issue, savoir lexprience personnelle du Cardinal Ratti et
les relations diplomatiques entre le Vatican et la Russie. Avant daller plus loin dans cette investigation historique, il est important de
souligner le fait que lencyclique porte sur un autre type de discours
contre le communisme. Si la doctrine sociale de lEglise dont tantt je
parlerai ne touche lanticommunisme que par la thorie des concepts
fondamentaux (la proprit, le capital, louvrier, la socit, la famille,
etc.), lencyclique Divini redemptoris est un cas singulier qui attaque
frontalement le communisme. Cest Pie XI qui a dit quun homme
ne peut point tre la fois communiste et catholique et, plus encore,
cest lui qui a assimil le communisme au terrorisme. Cette attitude sera place sur un plan second vers la fin du pontificat de Jean
XXIII. Parmi les consquences de cette teinte de discours se compte
la possibilit de lOstpolitik, en dautres termes, la politique vers lEst
du Vatican. Parmi les causes de ce changement, on peut numrer
larrive la Chaire de Saint Pierre dun Pape libr de lexprience
directe avec le communisme et, peut tre mme plus important, la
dtente OuestEst. Sans aucun doute, le Pape Jean Paul II, en dpit
de ses contacts avec le communisme, privilgiera le discours social
lanticommunisme doctrinaire.

46

Ibidem, p. 51.

34

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Interpret`ri ale momentului 1 Decembrie 1918


\n presa rom~neasc` interbelic`
Alexandru M`descu
Presa rom~neasc` a reflectat \n paginile sale principalele s`rb`tori
ale mentalului colectiv rom~nesc, cum ar fi: 10 mai, 24 ianuarie chiar
[i 1 mai, de[i, interpretate nuan]at de principalele ziare din deceniile
3 [i 4 ale secolului trecut. S`rb`toarea principal` a colectivit`]ii
rom~ne[ti a fost 1 Decembrie, zi care semnifica \ntregirea na]ional`
a Rom~niei prin Unirea Transilvaniei la Vechiul Regat, dup` ce
\n cursul aceluia[i an Basarabia [i Bucovina se al`turaser` [i ele
Rom~niei. 1 Decembrie \nsemna an de an rememorarea public` a
Unirii, \ncercarea de a crea \n jurul acestei date o unitate spiritual`
[i na]ional`. Articolele din pres` referitoare la acest moment au fost
variate, influen]ate at~t de orientarea politico-ideologic` a ziarului,
de tipul publica]iei (gazete de informa]ie, ale partidelor politice),
precum [i de ideile politico-ideologice ale autorilor articolelor, bine\n]eles, dac` era cazul ca aceste articole s` fie semnate, pentru c` de
multe ori ele nu erau semnate. Momentele \n care s`rb`toarea Unirii
a fost foarte bine reliefat` au fost anivers`rile decenale precum [i
cele semidecenale. |n analiza mea mi-am propus s` reliefez dou`
momente radical diferite de s`rb`torire a momentului 1 Decembrie
1918; interpret`rile lui 1 Decembrie \n presa anilor 1933 [i 1943, adic`
la un deceniu [i jum`tate de la marele eveniment, [i la 25 de ani,
un sfert de veac de la o unitate na]ional` care practic nu mai exista
datorit` rapturilor teritoriale din 1940. Am precizat c` sunt dou`
momente total diferite. 1933 este un an de pace la mijlocul perioadei
interbelice, caracterizat prin existen]a regimului democratic, \n
ciuda ascensiunii for]elor de extrem` dreapta, a crizei economice [i a
antagonismelor sociale care m`cinau sistemul democratic interbelic.
De asemenea, \n ciuda cenzurii, exista o pres` de partid care exprima
opinia diferitelor forma]iuni existente. 1943 este anul al treilea de c~nd
Rom~nia lupt` contra Alia]ilor de partea Axei, sistemul politic era
unul autoritar, av~ndu-l \n frunte pe mare[alul Antonescu, partidele
politice erau interzise, presa de partid nu mai exista. La cincisprezece
ani de la Unire, \n 1933, pe plan extern se remarc` ascensiunea la
putere a na]ional-socialismului [i inaugurarea oficial` a politicii de
revan[`, pe plan intern este anul unor conflicte sociale acute cum ar
fi grevele de la Grivi]a din ianuarie-februarie, ascensiunea G`rzii de
Fier [i conflictele grave \ntre autorit`]ile statului [i legionari. Presa
anului 1933 trebuie analizat` diferit \n privin]a interpret`rilor pe

35

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

care le d` momentului 1 Decembrie 1918. Exist` cotidiane orientate


spre dreapta, cum ar fi Universul, altele cu orientare de st~nga ca
Diminea]a sau Lupta, presa de partid, cum ar fi ziarele principalelor
partide politice Viitorul (P.N.L.) [i Dreptatea (P.N.}.), publica]ii ale
grup`rilor cu program social Lumea Nou` (P.S.D.) [i Axa (revist`
cu orientare legionar`). Universul din 2 decembrie 1933 public` \n
coloanele sale dou` articole referitoare la 1 Decembrie, unul dintre
ele semnat Octavian Goga, av~nd titlul \ngro[at cu majuscule pe
prima pagin`, 15 ani de la Unirea Ardealului. Un prim articol care
probabil exprima pozi]ia ziarului face referire la Mihai Viteazul [i
Unirea de la 1600, jertfele f`cute pentru unitatea na]ional` realizat`
\n 1918; de asemenea, se precizeaz` c` Unirea s-a f`cut conform
principiilor stabilite de Marile Puteri \nving`toare \n 1918, principiile
autodetermin`rii [i na]ionalit`]ilor; amenin]area revizionismului
nu este trecut` cu vederea, fiind amintite instrumentele militare care
vor men]ine unitatea (Mica |n]elegere) iar avertismentul ziarului \mpotriva revizionismului vizeaz` at~t Londra c~t [i Budapesta:
|n ziua istoric` de 1 Decembrie 1918, rom~nii aduna]i \n glorioasa
cetate a Albei Iulia, \n care Mihai Viteazul intrase triumf`tor, \n 1599
\n fruntea o[tirii sale [i se proclamase domn al Ardealului, au sf`rmat
lan]urile robiei [i au salutat cu bucurie ceasul mult dorit [i a[teptat
de veacuri al liber`rii lor, ca [i a celorlalte na]iuni subjugate din
fosta monarhie dualist` habsburgic`. Prin actul de la Alba Iulia nu
s-a proclamat numai unirea platonic` sub forma unei dorin]e; ci s-a
decretat solemn nulitatea compromisului din 1867 prin care Ardealul
a fost anexat la Ungaria, \mpotriva voin]ei \ntregii popula]ii rom~ne[ti
[i alipirea pentru totdeauna tuturor teritoriilor cuprinse \ntre Tisa [i
Carpa]i, la regatul Rom~niei, \n virtutea principiului na]ionalit`]ii [i
al dreptului de autodeterminare, recunoscute de puterile victorioase ca
baz` temeinic` a p`cii. |n urma jertfelor grele f`cute de rom~ni [i de
alia]ii lor, \n cel mai cumplit r`zboi ce l-a cunoscut istoria omenirii, sa cl`dit actuala Europ` de drept. Astfel s-a integrat \ntr-un organism
puternic [i unitar, Rom~nia Mare, \n frontierele sale fire[ti, etnice [i
politice, care sunt [i r`m~n inviolabile. Nimeni nu va putea zdruncina
acest a[ez`m~nt, armonios construit al patriei noastre; nimeni nu va
cuteza nepedepsit, s` violeze frontierele noastre [i s` nesocoteasc`
drepturile consfiin]ite de tratate. Acum, c~nd agitatorii revizionismului
\ncearc` din nou s` re\nvie epoca asupririi popoarelor trebuie s` [tie
toat` lumea de la Budapesta p~n` la Londra, ca rom~nii, al`turi de
Mica |n]elegere, \[i vor sacrifica via]a, dar nu vor ceda un petic din
teritoriul ]`rii pe veci re\ntregite! Dac` amicii agitatorilor, de oriunde
vor fi ei, doresc dezl`n]uirea r`zboiului, n-au dec~t s` o spun` f`]i[.
Asupra lor va c`dea r`spunderea, c`ci frontierele noastre de ast`zi se
confund` cu vi]a liber` a poporului rom~n pentru care s-au sacrificat

36

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

opt sute de mii de vie]i! .


Articolul lui Octavian Goga din acela[i ziar are o not` sumbr`,
suger~nd un complot \mpotriva rom~nismului care are dou`
componente: pe plan intern, str`inii, care subminez` na]iunea rom~n`
[i planul extern reprezentat de revizionism. Cauza ascensiunii
minoritare ar fi reprezentat` de dec`derea de dup` 1918 p~n` \n
1933, a principiului na]ional, al vechiului nostru secret de familie
cum \i spune Goga. Finalul este mai optimist, red~nd \ncrederea \ntro mult a[teptat` primenire na]ional`:
Bucuria pe care o sim]eam \ntotdeauna la aniversarea adun`rii de
la Alba Iulia, \mi pare ast`zi \ncadrat` \ntr-un chenar de doliu. Iat`, \n
sf~r[it, c` sl`biciunea noastr` cresc~nd` \n opera consolid`rii de stat
a ajuns la scaden]`. Lipsa unei idei conduc`toare, la ad`postul c`reia
s` se organizeze metodic patrimoniul unirii, dup` cincisprezece ani
ne-a dat atmosfera actual` de depresiune autohton` [i hipertensiune
minoritar`. Uita]i-v` \mprejur, ambele flancuri ale regatului nostru
de odinioar`: se v`d pe toat` linia roadele nefaste ale eclipsei care de
la r`zboi \ncoace a atins principiul na]ional, vechiul nostru secret de
familie. Str`inismul triumf`tor [i-a \ntins re]eaua care \ncepe s` ne
str~ng` de g~t. Firele urzite cu mult me[te[ug se resimt peste capetele
noastre. Paralel cu aceast` subminare l`untric`, se desf`[oar` planul
de ac]iune extern` a du[manilor no[tri. O propagand` bine chibzuit`
pus` \n serviciul cauzei lor \mp~nze[te continentul. Revizionismul
\n cercurile politice din Occident a atins propor]ii necunoscute \nc`.
Vede]i, deci, cadrul \n care se \nf`]i[eaz` s`rb`toarea noastr`. Sunt
convins c` tocmai aceast` trist` p`r`ginire va chema la via]` germenul
unei primeniri. Rom~nia batjocorit` trebuie s` se smulg` din umilirea
ei. Un v~nt nou de \nnoire \ncepe s` bat` [i g~nduri proaspete se ridic`
din marele rezervor al mul]imii anonime. Rom~nismul \[i va cuceri a
doua oar` albia lui, de ast` dat` definitiv`2.
Un alt articol semnat Alexandru Lapedatu identifica drept cauze
ale situa]iei din anul 1933 criza material` [i moral` ce s-a ab`tut
asupra lumii, dar [i p`catele rom~nilor, care ne-au f`cut s` credem
c` unirea este suficient` f`r` o politic` de consolidare na]ional` [i
dezvoltare economic`; face un apel pentru ca con[tiin]ele rom~ne[ti
de pretutindeni s` se uneasc` \ntr-un puternic zid de ap`rare [i de
sprijinire a patriei.3 Calendarul condus de Nichifor Crainic relateaz`
[i el despre Unire. Articolul semnat Calendarul prezint` actul Unirii
ca pe un fapt fatal, de neevitat, fiind prin el \nsu[i un act al firii:
Fapta de la 1 decembrie 1918 dep`[e[te, prin for]a ei de ac]iune
\n evolu]ia poporului rom~nesc, evenimentul provincial al unei
manifest`ri de voin]`. Unirea s`rb`toreasc` ce ne re]ine \n aceast`
1

Universul, 2 decembrie 1933.


Ibidem.
3
Ibidem.
1
2

37

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

clip` prezumtiv`, s-a produs din determinisme fatale, nu numai


\n rom~nitatea adunat` la Alba Iulia, unde se proclama alipirea
Ardealului, Banatului [i a ]inuturilor Cri[anei ]`rii libere, ci [i \n
inimile rom~ne[ti a celorlalte provincii subjugate st`p~nirilor vitrege.
Data fix` a evenimentului acapareaz` unirea cu dou` zile mai
devreme produs` a Bucovinei, smulgerea \nt~rziat` din haosul unei
revolu]ii trec`toare a Basarabiei. E ziua marii \ntrup`ri na]ionale, pe
care Ardealul o prezideaz` cu justificat` preferin]`, pentru c` de la
aceast` dat` for]ele na]ionale, se pot socoti adunate pentru totdeauna
\n albia lor fireasc`4.
Un alt cotidian de dreapta a fost Cuv~ntul condus de Nae Ionescu.
Articolul Dup` 15 ani, semnat Cuv~ntul, vorbe[te despre faptul
c` Ardealul este victoria rom~neasc` cea mai de pre] [i se critic`
politica de spe]` inferioar` din perioada 1918-1933:
15 ani de politic` m`runt`, cotidian`, trist` \ntre orizonturile
inferioare, nu pot umbri un fapt f`cut s` treac` prin timpuri. Ardealul
cucerit, Ardealul Marelui Rege Ferdinand, este [i ast`zi ca [i atunci,
\n primul ceas, un miracol na]ional \n a c`rui lumin` va tr`i pentru
totdeauna istoria rom~nilor. La o dep`rtare de un deceniu [i jum`tate,
emo]ia reg`sirii este aceia[i, \nobilat` de sentimentul ca ce s-a f`cut,
pentru dreptate s-a f`cut. Rec~[tigat fiin]ei noastre fizic, reintegrat
spiritului [i culturii noastre, Ardealul r`m~ne victoria rom~neasc`
cea mai scump`5. Un alt articol este 1 Decembrie semnat de
Vladimir Ionescu. Publicistul argumenteaz` Unirea din perspectiva
unei unit`]i transcendentale, spirituale care ar fi existat din punct
de vedere etnic [i lingvistic osificat` de jertfele eroilor c`zu]i pentru
unitatea politic` de-a lungul timpurilor:
Era mai mult dec~t o decizie rom~neasc`, era o sentin]` a istoriei
pe care oamenii o rosteau, dar care \nf`]i[a nu numai voin]a lor, ci
dep`[iind-o, transcend~nd-o, voin]a tuturor dinainte de ei jertfi]i
\n curgerea veacurilor pentru plinirea \ntregirii noastre. Astfel ziua
de 1 Decembrie nu \nregistra mai mult dec~t votul unei adun`ri
[i consim]`m~ntul genera]iilor \n via]`, \nregistra actul final,
abutismentul unei deveniri istorice pe care nimic n-o putuse \mpiedica
[i care se des`v~r[ea acum dintr-o porunc` mai presus de puterea
omului. Sufragiul de la Alba-Iulia [i de pe tot cuprinsul ardelenesc,
sacrificiul eroic al osta[ului din Vechiul Regat n-au fost dec~t ultimele
etape ale unei sfor]`ri, ale unei tendin]e, ale unei voin]e permanente,
care \n pofida vrajm`[iilor [i piedicilor vremelnice, se desf`[urau
irezistibile spre ]inta fireasc`: unitatea teritorial`, politic` a rasei6.
Apoi critica se \ndreapt` contra clasei politice postbelice care nu s-a
ridicat la \n`l]imea momentului Unirii, nu a \n]eles noua realitate
Calendarul, 3 decembrie 1933.
Cuv~ntul, 2 decembrie 1933.
6
Ibidem.
4
5

38

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

teritorial`, spiritual`, etnic`, economic` [i cultural`:


C`ci \naintea noastr` st`tea o formidabil` oper` ce se cerea
realizat`. |nsufle]irea o aveam, fire[te. Ne-au lipsit, \ns`, conduc`torii
capabili s` utilizeze \n condi]ii optime uria[a for]` pe care na]ia \ntreag` le-o punea la dispozi]ie pentru lucrarea de construc]ie a noului
stat rom~nesc. C`ci cu toate marile \nsu[iri ale unora dintre ei, ei
r`m~neau \n vechea ]ar` ca [i \n ]inuturile alipite, oamenii zilei de ieri.
C`ci oric~t` sfor]are ar fi prestat pentru \n]elegerea noilor vremi, erau
os~ndi]i s` fie dep`[i]i de cerin]ele [i realiz`rile ceasului. De aici zigzagurile [i ezit`rile, \ntoarcerile [i \nt~rzierile, falsific`rile [i erorile
care marcheaz` ace[ti cincisprezece ani. |n ciuda acestor poticneli,
pe deasupra gre[elilor unei clase diriguitoare nepreg`tite pentru
sarcina pe care i-o h`r`zise \mprejur`rile [i a unor moravuri politice
detestabile, vitalitatea noii alc`turi [i resursele rasei [i p`m~ntului
rom~nesc s-au afirmat cu o putere constructiv` admirabil`. Ele au
retezat veleit`]i care ne p~ndeau profitoare [i au dezarmat inten]ii care
ar fi voit s` profite de cea dint~i caren]` a con[tiin]ei [i instinctului
na]ional. Ast`zi primejdia din afar` nu mai exist`. Dac` istoria a
poruncit Alba-Iulia, cincisprezece ani de tr`ire a unit`]ii [i opera de
f`urire a noii Rom~nii m`rturisesc mai puternic dec~t toate t~lcul [i
dreptatea actului de la 1 decembrie 19187.
{i presa cu orientare de st~nga a avut \n coloanele sale articole
referitoare la ziua de 1 decembrie 1918. Articolele sale, pe l~ng`
evocarea momentului Unirii, au o ]int` antirevizionist` clar`, de
condamnare a Germaniei na]ional-socialiste pe plan extern, precum
[i a organiza]iilor na]ionaliste pe plan intern, care prin politica lor duc
lumea la sf`r~marea tratatelor care garanteaz` frontierele na]ionale;
aceast` politic` na]ionalist` care caracterizeaz` deceniul patru ar
fi \mpotriva ideii de libertate [i dreptate \n concep]ia ziari[tilor cu
orientare de st~nga. Articolul semnat Lupta din ziarul cu acela[i
nume traseaz` direc]iile de abordare ale st~ngii privind momentul 1
decembrie 1918:
Se \mplinesc acum 15 ani de la aceast` dat` care este [i aceea
a \ntemeierii noii Rom~nii. Dac` o mie de ani de robie n-au putut
\mpiedica venirea acestei date, nebuni sunt acei care cred c` ea mai
poate fi vreodat` desfiin]at` din istoria na]ional` a rom~nilor. Pe veci
fie sfiin]it s~ngele care a curs pentru dezrobirea aceasta milenar`,
pe veci r`m~n` sfiin]it numele Regelui [i patrio]ilor care au condus
rom~nismul la aceast` izb~nd`8. Un alt articol semnat Diminea]a
atac` mult mai direct revizionismul, de[i nu lipsesc fotografii cu Alba
Iulia, Cluj [i vechea frontier` de la Turnu Ro[u, materiale semnate
de Ion Mihalache, Ion Incule], Dr. C. Angelescu, Dr. N. Lupu:
Se \mplinesc 15 ani, de la \ntregirea Rom~niei. Anul acesta ziua
7
8

Ibidem.
Lupta, 2 decembrie 1933.

39

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

de 1 Decembrie are o semnifica]ie mai ad~nc` dec~t oric~nd. Pentru


c` anul acesta s-a accentuat mai v~rtos dec~t p~n` acum propaganda
revizionist`. {i pentru c` anul acesta ideea de revan[` a prins mai
mult teren. Triumful curentelor [ovine, oric~t de vremelnic ar fi,
pune \n primejdie grea ideea de pace [i de a[ezare a continentului
pe temeiul actualelor tratate. Preg`tirile de r`zboi ale Germaniei
hitleriste sunt evidente pentru toat` lumea. 1 Decembrie, \n aceast`
atmosfer` grea de vr`jm`[ie, trebuie s` \nsemne afirmarea categoric`
a p`cii pe temeiurile ei actuale. Tratatele de pace de azi au izvor~t
din jertfa milioanelor de mor]i din toate tran[eele, care au br`zdat
p`m~ntul Europei. To]i ace[tia au murit pentru o a[ezare mai bun` [i
mai dreapt`. Cel ce se g~nde[te s` re\nvieze, prin for]`, nedreptele
a[ez`ri din 1916, \ncearc` o nebunie. Iar acele curente care, aici,
\n Rom~nia, se aliaz` incon[tient unor asemenea mi[c`ri dovedesc
prin aceasta o total` lips` de preg`tire politic`, o r`t`cire criminal`. 1
Decembrie cheam` masa poporului rom~n s` apere pacea [i tratatele
de pace. Aceast` ap`rare nu se poate face dec~t \n numele marilor
principii, care au prezidat dezbateriile de la Versailles. Libertatea
popoarelor, dreptul lor la autodeterminare, iat` principiile legate
de tratate, principiile legate de ideea de pace. Politica revizionist`
[i cea revan[ard` nu pot fi comb`tute dec~t prin afirmarea ideii de
dreptate [i libertate9. De asemenea sunt articole referitoare la Unirea
Iugoslaviei [i Cehoslovaciei, partenerele din Mica |n]elegere ceea ce
vrea s` demonstreze unitatea [i drumul comun al celor trei state pe
drumul ap`r`rii statu quo-ului stabilit la Versailles.
{i partidele politice au reflectat \n presa lor momentul 1 decembrie
1918. Principalele forma]iuni, Partidul Na]ional }`r`nesc [i Partidul
Na]ional Liberal (\n continuare P.N.}. [i P.N.L), au \ncercat s`
monopolizeze momentul, s` reliefeze rolul lor \n evenimente [i s` \[i
atace adversarul. |n general, articolele din organele de pres` Dreptatea
[i Viitorul sunt \mbibate de ceea ce putem numi politicianism.
|n Dreptatea, articolul 1 Decembrie, nesemnat, se refer` la rolul
frunta[ilor P.N.}. |n Unire, face o leg`tur` \ntre lupta de eliberare
na]ional` [i democra]ia ]`r`neasc`, forma viabil` pentru conducerea
statului \n opinia ]`r`ni[tilor, dar nu lipsesc nici atacurile la adresa
liberalilor:
Ast`zi 1 Decembrie se \mplinesc 15 ani de c~nd Ardealul s-a alipit la
patria mum` ca un comandament inexorabil al istoriei. Instrumentul
politic prin care au vorbit destinele supreme a fost partidul na]ional,
prin corifeii s`i Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod [i Ciceo Pop,
care au continuat lupta lor de eliberare na]ional` printr-o lupt` de
ridicare a norodului la democra]ie, legalitate constitu]ional` [i \nfr`]ire general` cu celelalte provincii [] La Londra \n urma unei
bune sus]inute campanii, se pune cu \ndr`zneal` chestia revizuirii
9

Diminea]a, 2 decembrie 1933.

40

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

tratatului de la Trianon. Trebuie s` se [tie, \ns`, c` Rom~nia Mare


nu s-a creat prin tratatul de la Trianon [i nici prin alte tratate
interna]ionale. Ea este rodul voin]ei unanime a poporului de dincolo de
Carpa]i, voin]a exprimat` la 1 Decembrie 1918, a c`rei aniversare de
15 ani o s`rb`torim peste c~teva zile. Aceast` voin]` a creat Rom~nia
Mare, dictat` de un destin superior. {i a fost porunca lui Dumnezeu
ca s` se \nf`ptuiasc` pentru a face dreptate neamului care a muncit
[i suferit pe aceste plaiuri. Rom~nia Mare nu este numai \nf`ptuire
politic`, ci una moral` []. F`r` o democra]ie ]`r`neasc` solidaritatea
organismului nou creat este iluzorie. {i a fost o dovad` de un puternic
[i just instinct politic, c` exponen]ii Ardealului politic s-au adresat
pentru \ntemeierea unui instrument regnicolar de realiz`ri practice
[i de gospod`rire a ]`rii tocmai mi[c`rii ]`r`ne[ti din Vechiul Regat.
Unirea patridului na]ional cu cel ]`r`nesc r`m~ne cea mai bun`
garan]ie de [tiin]` [i putin]` a ap`r`rii patrimoniului na]ional de la
Alba Iulia. |n fiecare an partidul na]ional-]`r`nesc pr`znuie[te dat
de 1 Decembrie []. Cu ce se prezint` partidul liberal \n fa]a dateai
istorice de 1 Decembrie? Opinia public` nu-i sprijin` \n ac]iunea lor.
Ardealul, nu a g`sit de cuviin]` s`-l reprezinte \n cabinetul lor: o
eroare imens` \n actualele \mprejur`ri. Prin instaurarea liberalilor
la conducerea treburilor publice, glasul ]`r`nimii nu se mai aude nici
el \n \naltele sfere, iar plutocra]ia s-a a[ezat la banchet f`r` griji [i
f`r` pudoare. Aceasta, dup` 15 ani10.
Interpretarea ]`r`nist` referitoare la 1 Decembrie este una mai
mult dec~t subiectiv`. Rolul partidelor na]ional [i ]`r`nesc \n \nf`ptuirea Unirii este f`r` \ndoial` unul important. Dar se oculteaz`
rolul Alia]ilor prin \ncercarea de aruncare \n derizoriu a tratatului de
la Trianon, care a \nsemnat pe plan interna]ional recunoa[terea Unirii
de jure. Apoi rolul P.N.L. este minimalizat, pentru ]`r`ni[ti fiind
doar un reprezentant al plutocra]iei, care odat` venit` la conducerea
statului nu mai ]ine cont de dorin]ele majorit`]ii popula]iei care era
alc`tuit` din ]`rani. Aceast` interpretare radical` a momentului 1
Decembrie are rolul de a descalifica P.N.L. \n ochii opiniei publice, \n
speran]a unei readuceri la putere a P.N.}. pe baza exploat`rii unei
probleme sensibile pentru opinia public` rom~neasc` interbelic`:
problema unit`]ii na]ionale. Exager`rile privind rolul pozitiv al
P.N.}. [i denigrarea adversarului au clar un obiectiv electoral.
Liberalii au r`spuns [i ei la aceste atacuri. Viitorul prin articolul
Politica de unificare prezint` politica liberal` drept una pozitiv`
pentru sudura definitiv` a provinciilor alipite11 [i se critic` politica
P.N.}. care ar avea o tendin]` regionalist`, contrar` unit`]ii. Un alt
articol, Aniversarea Unirii Ardealului, pune accentul pe toleran]a
rom~nilor, repulsia pe care ace[tia o simt fa]` de ura de ras`, ceea
10
11

Dreptatea, 2 decembrie 1933.


Viitorul, 3 decembrie 1933.

41

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

ce \nf`]i[eaz` un popor cu un spirit liberal accentuat, favorabil


deci liberalismului. Sunt condamnate de asemenea manifest`rile
revizionismului maghiar, dar \n opinia liberalilor aceste manifest`ri
nu pot duce la schimb`ri teritoriale, nu sunt un pericol pentru statul
rom~n:
Hot`r~rea de unire a Ardealului a avut pecetea autentic` a noble]ei
neamului nostru. Am dat de la \nceput dovada c` de[i deveni]i st`p~ni
ai situa]iei ne repugn` ura de ras`, c` \n]elegem s` fim toleran]i fa]`
de cei de alte neamuri. Or, se [tie c` toleran]a, ospitalitatea [i regimul
de libertate sunt virtu]i ce nu caracterizeaz` dec~t pe b`[tina[i,
pe autohtonul cu ad~nci r`d`cini \n p`m~ntul rom~nesc. Ast`zi
aniversarea unirii Ardealului coincide cu manifesta]iile din ce \n ce
mai furibunde promovate de revizionismul maghiar. Prin falsuri,
calomnii, inven]ii ridicole [i mai ales corup]ie, Ungaria feudal` [i-a
creat pretutindeni cete de mercenari, care lupt` \mpotriva integrit`]ii
]`rii noastre. Primejdia propagandei du[mane o vedem, dar ea nu
ne \nsp`im~nt`. Un popor care \n ceasurile supreme ale biruin]ei a
dat dovad` de at~ta \n`l]are sufleteasc` nu are de ce s` se team`.
Dreptatea cauzei noastre e at~t de limpede, \nc~t orice argument sofist
cade de la sine12.
St~nga radical`, prin intermediul ziarului Lumea Nou`, organ
al Partidului Social-Democrat, nu face referiri la 1 Decembrie.
Titlurile din preajma acestei zile au caracter predominant socialist,
ocup~ndu-se de problema alegerilor, problema exploat`rii ]`r`nimii
de c`tre c`m`tari, lupta de clas` etc. |ndreptarea, organ al Partidului
Poporului, Axa, revist` de orientare legionar`, }ara Noastr` (Partidul
Na]ional Agrar) nu fac nici ele, surprinz`tor, referiri la 1 Decembrie
1918.
*
Anul 1943 vine cu o perspectiv` diferit` \n presa rom~neasc` asupra
momentului 1 Decembrie 1918. Datele problemei sunt acum altele. |n
primul r~nd este al treilea an de r`zboi al`turi de Germania [i Puterile
Axei. Articolele ap`rute \n pres` cu ocazia zilei de 1 Decembrie sunt
concepute prin m`rimea lor [i titlurile de prima pagin` s` consolideze
unitatea na]ional` a na]iunii ]in~nd cont de momentele grele prin care
trecea ]ara. |ns` aceste articole nu uit` s` aminteasc` de problema
Transilvaniei de Nord-Vest, f`r` de care nimeni nu ne poate avea
\ntregi, f`r` suflet13 cum se exprima vicepre[edintele Consiliului de
Mini[tri, Mihai Antonescu. De altfel problema Ardealului de Nord
este prezent` \n toate articolele omagiale ap`rute cu ocazia a 25 de
ani de la Unire. Universul av~nd pe prima pagin` titlul mare Un
p`trar de veac de la Unirea Transilvaniei, ap`rut \n 2 decembrie, are
o sumedenie de articole referitoare la momentul 1 Decembrie 1918.
12
13

Ibidem.
1 Decembrie, \n Universul din 2 decembrie 1943.

42

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Unul este semnat chiar Universul:


De mult, de totdeauna, \n sufletele celor de dincolo [i dincoace de
Carpa]i, \n min]ile celor care vorbeau aceia[i limb`, \n inimile c`rora
pulsa acela[i s~nge, ad~nc \nr`d`cinat` era ideea unit`]ii [i to]i
c`rturarii vremii, toate marile personalit`]i ale neamului, considerau
c` prima datorie a vie]ii lor este s` ]in` mereu treaz` con[tiin]a
na]ional`, mereu aprins` flac`ra unit`]ii na]ionale \n vederea reliz`rii
mult a[teptate a visului milenar al unirii. Providen]a a f`cut ca din
pleiada b`rba]ilor de inim`, b`rba]ilor cu adev`rat sim] patriotic
despre care vorbea a[a de frumos marele rege, s`-[i afirme la momentul
oportun voin]a ca mandatari ai aspira]iilor na]ionale, oameni \ntregi
ale c`ror nume vor r`m~ne vecinic \ntip`rite \n amintirea genera]iilor
ce vor veni: Ion I. Br`tianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, osta[i
ca Averescu [i Prezan, iar dintre cei de partea cealalt` a Carpa]ilor,
Ciceo Pop, Vasile Goldi[, d-nii Iuliu Maniu, Al. Vaida , Aurel Vlad []
Cum s-a precizat \nc` de pe atunci, pe baza realit`]ilor incontestabile,
unirea a fost o oper` de voin]` manifestat` de popula]ia ]`rii, tratatul
de la Trianon nef`c~nd altceva dec~t s` ratifice voin]a creatoare [i
liber exprimat` a popula]iei Transilvaniei14.
Se observ` [i aici c` se neglijeaz` rolul victoriei aliate din Primul
R`zboi Mondial, mai ales \n contextul luptei comune a Rom~niei de
partea Axei la momentul Decembrie 1943. Rom~nia Mare nu ar fi
fost creat` de tratatele de pace de dup` 1918, ci datorit` voin]ei liber
exprimate a poporului rom~n din Transilvania care era majoritar,
la care s-a ad`ugat [i voin]a unor minorit`]i na]ionale cum ar fi
cea a sa[ilor. Spre deosebire de alte articole mai ales a celor care
apar]ineau \nainte de presa de partid, \n articolul din Universul sunt
recunoscute meritele unei pleiade mai largi de oameni politici care
au contribuit la realizarea Unirii. Un alt articol de data aceasta mult
mai profund \n semnifica]ii [i de asemenea mult mai politizat este 1
Decembrie, semnat de Mihai Antonescu:
Un sfert de veac de la marea unire dup` veacuri de zbuciumat`
suferin]` \n Carpa]ii no[tri care ne sunt leag`n [i st`p~n [i din
care nicio putere de pe lume nu ne va putea clinti. Un sfert de veac
de la sf~nta [i dreapta unire care a m`rturisit tuturor c` unitatea
p`m~ntului rom~nesc nu este o \mplinire conven]ional` pe care so poat` face [i desface un tratat, ci o a[ezare a drept`]ii, a voin]ei
noastre, a istoriei [i nevoilor Europei, pe care nimeni nu o poate atinge
f`r` a lovi onoarea noastr`, dreptatea [i \nse[i legile Europei [].
Transilvania nu este pentru noi un p`m~nt, un teritoriu, o provincie.
Transilvania suntem noi to]i, este sufletul nostru [i nimeni nu ne
poate avea \ntregi, f`r` suflet15.
Al`turi de ideea unei unit`]i na]ionale, care nu ]ine cont de tratate,
14
15

Universul, 2 decembrie 1943.


Ibidem.

43

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

ci de voin]a poporului rom~n, este prezent` [i ideea unei recuper`ri


a Transilvaniei pierdute \n august 1940 care ar fi leag`nul na]iunii
rom~ne. Se face aluzie la Germania care nu poate avea pentru
totdeauna un aliat de n`dejde \n Rom~nia daca nu va face \n a[a
fel \nc~t ]ara s`-[i reg`seasc` sufletul care este Transilvania. Sunt
[i articole care evoc` istoricul momentului 1 Decembrie, fotografii
reprezentative mai ales din Alba Iulia [i ale personalit`]ilor care au
participat la actul Unirii, modul cum s-a s`rb`torit \n ]ar` [i \n Capital`
evenimentul, rolul armatei \n Unire toate acestea \n num`rul din 2
[i 3 decembrie 1943 al aceluia[i ziar, Universul. Alt cotidian care a
reflectat \n paginile sale momentul 1 Decembrie 1918 a fost Timpul.
Din sumedenia de articole ap`rute pe prima pagin` \n num`rul din
2 Decembrie 1943 cel mai interesant este cel semnat T [i intitulat
Unirea. {i acest articol face referire clar` la ideea nerenun]`rii la
idealul na]ional a[a cum a fost el conturat \n Decembrie 1918, ceea
ce \nsemna recuperarea Transilvaniei de nord-vest:
{i atunci, \ntr-o Europ` \n plin r`zboi de r`sturn`toare perspective,
grija de a p`stra fiin]a statului rom~n \n fundamentul lui politic, a
precump`nit firescului elan care ne-ar fi zv~rlit, ap`r`tori ne\nfrica]i
dar jertfe \n pur` idealitate, la hotarele ce ni le d`duse dreptatea, dup`
at~ta zbucium [i n`duf, s~nge [i moarte. Au trecut de atunci trei ani \n
care sacrificiile noastre, sacrificii \ntru rec~[tigarea aceleia[i drept`]i,
au dovedit mai ales \ncep~nd din 22 iunie, \ndeajuns setea noastr` de
dreptate. Am socotit c` jertfa noastr` oric~t de mare pentru R`s`rit,
nu poate fi zadarnic` pentru Apus. |n cele 30 de luni de cr~ncen r`zboi,
pe care neamul l-a dus [i-l duce \nc` \ncrez`tor \n temeiurile marii
lui cauze, n`dejdiile noastre au fost cu at~t mai ardente cu c~t mai
nebiruit` a fost puterea noastr` de d`ruire pe frontul R`s`ritului []
Ce-a de-a 25 aniversare a marelui act de la Alba Iulia ne d` ast`zi, \n
aceast` r`scruce de destine certitudinea c` neamul rom~nesc trebuie
s` vie]uiasc` \n \ntregul s`u \n dreptele lui hotare, a[a cum au fost ele
timp de 22 de ani. Aceast` convingere au avut-o \nainta[ii no[tri [i au
izb~ndit la 1 Decembrie 1918. Aceast` convingere o nutrim noi ast`zi,
cu \nt`rite temeiuri. A[a s` ne ajute Dumnezeu!16.
|n acela[i num`r apar decretul Unirii, felul cum s-a \nf`ptuit
Unirea, felul cum s-a s`rb`torit Unirea la Bucure[ti, cuv~nt`rile
lui Iuliu Maniu [i ale regelui Ferdinand cu prilejul momentului 1
Decembrie 1918, fotografii ale personalit`]ilor participante la actul
Unirii [i ale personajelor istorice: Mihai Viteazul, Horea, Clo[ca,
Cri[an, toate acestea \ntinse \n primele cinci pagini ale Timpului.
Num`rul din 3 Decembrie 1943 al aceluia[i cotidian are ca motto
Pe-al nostru steag e scris Unire [i relateaz` despre festivit`]ile din
]ar`: comemorarea de la Alba Iulia, Te-Deumul de la Patriarhie,
Manifest`rile de la sala Aro, comemorarea de la Ateneul Rom~n
16

Timpul, 2 decembrie 1943.

44

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

unde au participat [i refugia]ii rom~ni din Ardeal.


Presa rom~neasc` interbelic` a avut viziuni diferite fa]` de un
eveniment a[a de important pentru con[tiin]a istoric` rom~neasc`,
cum a fost 1 Decembrie 1918. |ncerc`rile de a interpreta momentul
au dus de cele mai multe ori la denigrarea adversarului politic, la
minimalizarea rolului s`u \n actul Unirii, \n contextul luptelor politice
de la \nceputul anilor 30. De asemenea o mare parte din interpret`rile
momentului Unirii au eludat importan]a recunoa[terii Unirii prin
intermediul sistemului de pace stabilit dup` 1918. Opiniile potrivit
c`rora Unirea a fost rodul drept`]ii milenare [i al unit`]ii etnicospirituale a rom~nilor nu sunt satisf`c`toare. Bine\n]eles c` aceste
elemente nu pot fi negate, dar contextul interna]ional de la sf~r[itul
Primului R`zboi Mondial poate fi considerat primordial. Altfel, Unirea
ar fi fost realizat` mai devreme f`r` a ]ine cont de factorii externi.
Anul 1943, care reprezint` un sfert de veac de la momentul Unirii,
vine cu o nou` perspectiv` asupra momentului 1 Decembrie 1918.
Acum nu mai sunt importante denigrarea adversarului politic care
de altfel nici nu mai exist`, c~t crearea unei unit`]i [i a unui moral
ridicat \n contextul agrav`rii situa]iei interna]ionale a Rom~niei din
cauza \nfr~ngerilor suferite de armatele germano-rom~ne pe frontul
de R`s`rit. Momentul 1 Decembrie 1918 tinde s` devin` punctul
cardinal de sprijin pe plan moral [i sufletesc, pentru a reda \ncrederea
\n destinul rom~nilor ca neam [i \n dreptatea cauzei lor care p~n`
la urm` va izb~ndi. Se spera probabil \ntr-o \ntoarcere de situa]ie
asem`n`toare cu cea de la sf~r[itul lui 1918. De data aceasta, din
p`cate destinul Rom~niei va fi tragic [i necru]`tor.

45

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

46

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Activitatea Mi[c`rii Legionare \n


jude]ul Covurlui (1927 - 1933). Lideri locali,
tehnici de propagand`, succese electorale
Florin-R`zvan Mihai
Istoriografia occidental`, cu prec`dere cea anglo-saxon`, s-a
orientat c`tre analiza comunit`]ilor locale, incluz~nd aici sate, ora[e
ori regiuni restr~nse, genealogii, comunit`]i etnice [i religioase.
Stricto sensu, local history ar \nsemna studierea istoriei unei localit`]i.
Consider`m \ns` c` se poate contribui la cunoa[terea istoriei unui
ora[ sau jude] [i printr-o istorie politic`, cu at~t mai mult cu c~t,
urm`rind cazul Mi[c`rii Legionare se surprind evenimente care ]in
[i de cultur` politic` [i aspecte sociale.
Despre Mi[carea Legionar` la nivel local s-a scris pu]in \n
Rom~nia. Amintim totu[i c~teva studii: Puiu Bordeiu, Crearea
primelor structuri legionare \n Dobrogea 1932-1933, \n Studii
istorice dobrogene, Constan]a, 2003 [i Participarea partidului Totul
pentru }ar` \n Dobrogea, la alegerile parlamentare din decembrie
1937, \n: A.D., 2000; Vasile Iucal, Prezen]e legionare \n Ungheniul
interbelic, \n Cugetul, 2003; Gheorghe Miron, Aspecte privind
mi[carea legionar` din Vrancea \n perioada interbelic`, \n Cronica
Vrancei, Foc[ani, 2003. Marele avantaj \n acest caz ar fi desigur
utilizarea surselor arhivistice locale. Ni se ofer` astfel posibilitatea
de a descoperi capacitatea de mobilizare a elitelor locale legionare,
migra]ia politic` a acestora unde este cazul , metode specifice de
propagand`.
|n cazul nostru, de[i nu am avut acces la documente provenind din
Arhiva Jude]ean` Gala]i, am apelat la multe alte surse disponibile,
precum presa local`, legionar` [i nu numai, memorii, documente
aflate \n patrimoniul Arhivelor Na]ionale Istorice Centrale (fondurile
Ministerul de Interne Diverse, Inspectoratul General al Jandarmeriei,
Directoratul General al Poli]iei, Ministerul de Justi]ie Comisia
Electoral` Central`) [i literatura de specialitate despre Mi[carea
Legionar`.
|nceputurile mi[c`rii extremiste de dreapta sunt timpurii \n zona
Gala]i. De aici provenea o serie de combatan]i activi ai Ligii Ap`r`rii
Na]ionale Cre[tine (L.A.N.C.), studen]i antisemi]i la Ia[i \n anii 20,
printre care \i men]ion`m pe Mille Lefter1 [i pe Dumitru Cristian.
Fost student al Facult`]ii de Drept din Ia[i \n 1923. A fost unul dintre studen]ii
b`tu]i de prefectul Manciu, care a fost asasinat apoi de C. Z. Codreanu, \n octombrie
1924. |n 1927, dup` \nfiin]area Mi[c`rii Legionare, Mille Lefter va fi unul dintre
1

47

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

Ace[tia vor organiza primele cuiburi legionare g`l`]ene [i vor finan]a


revista P`m~ntul str`mo[esc (al`turi de al]i g`l`]eni: Spiru Peceli,
Mihail Marinescu, Gheorghe Potolea, Margareta [i Gheorghe Marcu,
Ana Dr`goi, I. Gh. Teodosiu)2.
Pentru perioada de \nceput a Mi[c`rii locale dispunem de informa]ii
pre]ioase din volumul memorialistic Pentru legionari, scris de Corneliu
Zelea Codreanu. Afl`m astfel despre primele b`t`lii propagandistice
din zon` [i remarc`m c` g`l`]enii, numero[i [i activi, erau de la acea
dat` o for]` \n Mi[care.
Pentru anii 1927 1928, Codreanu men]ioneaz` existen]a Cet`]uii
Iulia Hasdeu din Gala]i, organiza]ie a femeilor legionare, care
lucra de m~n` [i vindea pentru a str~nge bani. Fondurile colectate
astfel, completate cu alte dona]ii, s-au dovedit esen]iale pentru
supravie]uirea Mi[c`rii Legionare, aflate \n pragul falimentului
financiar.
De asemenea, pentru vara anului 1928, Codreanu men]ioneaz`
[i o alt` structur`, Fr`]iile de Cruce g`l`]ene, care munceau \n
schimburi, \n dou` tabere de munc`, la gr`din`ria de la Doamna
Ghica [i la c`r`mid`ria din Ungheni. Acolo ne \nv`]am s` \nvingem
greut`]ile, va rememora mai t~rziu Codreanu. Ne o]eleam voin]a.
Ne \nt`ream trupurile [i ne deprindeam cu via]a aspr` [i sever`, \n
care nici o pl`cere nu-[i mai avea loc \n afar` de aceea a mul]umirii
suflete[ti. Acolo a venit Fr`]ia de Cruce de la Gala]i cu }ocu, Savin
Costea [i celelalte fr`]ii3.
Spre sf~r[itul anului 1929, C. Z. Codreanu a decis extinderea
influen]ei Mi[c`rii Legionare, ini]iind astfel campanii [i \ntruniri
politice pe raza jude]ului Covurlui [i de acolo, spre Basarabia. |n vara
acelui an, C`pitanul petrecuse mult timp \n compania Fr`]iilor de
Cruce g`l`]ene [i foc[`nene, cu care executase mar[uri \n \ntreaga
Moldov` de nord. La 8 noiembrie 1929, dat` esen]ial` \n cronologia
legionar`, c~nd membrii grup`rii aniversau patronul spiritual
Arhanghelul Mihail , a \nceput campania din nordul jude]ului
Covurlui. Atunci a avut loc prima manifestare public` a Legiunii.
Mai t~rziu, C. Z. Codreanu \[i va aminti: Cuiburile se \nmul]iser`
simpatizan]ii acesteia. |n calitate de pre[edinte al L.A.N.C. din Gala]i, se adresa
astfel legionarilor, \ntr-o scrisoare adresat` revistei P`m~ntul str`mo[esc: Lumina
vie a legiunei va da c`ldura [i elan mi[c`rii, care va merge cresc~nd [i \ngrozind
du[manul. Sunt al`turi de voi, \mpreun` vom merge mereu \nainte, c`tre ziua
biruin]ei, c~nd vom \nfige deasupra tuturor institu]iilor rom~ne[ti steagul cu
Svastica. Vezi: M. I. Lefter, Dup` marengrijorare, mare bucurie, \n: P`m~ntul
str`mo[esc, anul I, nr. 4, p. 7.
2
P`m~ntul str`mo[esc, anul I, nr. 5, p. 15; vezi [i numerele urm`toare, rubrica
Mul]umiri. Mul]i dintre covurluieni f`ceau parte din Comitetul celor 100, care
pl`teau c~te 100 lei lunar timp de un an, pentru achitarea ratelor camionetei
Legiunii, C`prioara.
3
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Timi[oara, Gordian, 1993, p. 349.

48

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

pe toat` \ntinderea ]`rii. Se sim]ea acum nevoie de \ntrebuin]area


[i stimularea acestor mici for]e, mi[carea \nceput`. Singura cale
legal` care putea s` ne duc` la m`suri de stat pentru rezolvarea
probleme jid`ne[ti, era calea politic`. Ea presupunea contactul cu
masele populare. Bun sau r`u, acesta era drumul pe care legea ni-l
punea la dispozi]ie [i pe care, mai devreme sau mai t~rziu, trebuia
s` p`[im. Cu Lefter [i cu Potolea am fixat prima \ntrunire legionar`
la T~rgul Bere[ti din nordul jude]ului Covurlui, pentru data de 15
decembrie4.
Conform planului stabilit, \n seara zilei de 14 decembrie 1929,
Codreanu a fost \nt~mpinat \n gara t~rgului de frunta[ii legionari
Mille Lefter, Gheorghe Potolea, care l-a g`zduit, [i T`nase Antohi.
A doua zi diminea]a un maior de Jandarmerie [i un procuror sosi]i
de la Gala]i l-au anun]at pe Codreanu c` nu avea aprobare pentru a
]ine \ntruniri politice: M`sura dvs. este samavolnic`, s-ar fi adresat
atunci Codreanu celor doi func]ionari. Este \n afara legii [i nu m`
voi supune. |n sf~r[it, dup` mai mult` discu]ie, mi s-a aprobat s` ]in
\ntrunirea, dar s` nu fac dezordini5.
Propaganda legionar` s-a desf`[urat dup` tipicul descinderilor \n
mediul rural. La ora 10 diminea]a am ap`rut pe creasta de deasupra
t~rgului, 50 de c`l`re]i, scria Codreanu. De acolo, \n coloan` de mar[,
c~nt~nd, am cobor~t \n t~rg. Lumea ne-a primit cu mare \nsufle]ire.
Din casele cre[tinilor ie[eau rom~nii [i ne turnau c`ld`ri cu ap` \n
cale, dup` vechiul obicei, ca s` ne mearg` \n plin pe drumul nostru.
Ne-am dus din nou \n curtea lui Nicu B`lan, unde ar fi trebuit s`
aib` loc prima \ntrunire. Acum eram peste trei mii de oameni. N-am
]inut \ntrunire. Am dat c`l`re]ilor, unora dintre ei, c~te o amintire
de la mine. Lui Nicu Bogatu i-am dat tabachera mea, f`cut` \n \nchisoarea de la V`c`re[ti. Lui mo[ Chirculi]` iam dat o zvastic`.
[...] Dup` Foc[ani, aici va fi al doilea st~lp al Mi[c`rii Legionare6.
Cu aceea[i ocazie, doi g`l`]eni p`trundeau \n conducerea central`
legionar`. Codreanu i-a numit pe Mille Lefter [i pe Gheorghe Potolea
\n Consiliul Suprem al Legiunii, pe Nicu B`lan \n Statul Major al
Covurluiului [i pe Dumitru Cristian, [eful legionarilor de pe Valea
Horincii7.
Din Bere[ti, mar[ul legionar a continuat \n satele Meria [i Slivna,
spre estul jude]ului. |n satul Meria, Codreanu, \nso]it de Lefter [i
al]i trei legionari, s-a adresat locuitorilor c~teva minute \n curtea
bisericii, prefer~nd un discurs religios, cu un ton mesianic: S` ne
Ibidem, p. 364.
Ibidem, p. 365.
6
Ibidem, p. 367.
7
La finele anului 1929, Legiunea primea \n r~ndurile ei g`l`]eni precum T`nase
Antohi, Dumitru Cristian, V. [i N. Bogatu, Chiculi]`, B~gu, Hasan, Bourceanu,
familia Pralea din Folte[ti. Vezi C. Codreanu, C`rticica [efului de cuib, partea 13,
punctul 82.
4
5

49

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

unim cu to]ii, b`rba]i [i femei, s` ne croim nou` [i neamului nostru o


alt` soart`. Se apropie ceasul de \nviere [i m~ntuire rom~neasc`. Cel
ce va crede, cel ce va lupta [i suferi, va fi r`spl`tit [i binecuv~ntat de
neamul acesta8. Periplul covurluian a continuat cu localit`]ile Slivna,
la 4 km de Meria, unde a fost \nt~mpinat de liderul local Teodosiu,
[i Com`ne[ti, a c`rei organiza]ie local` era condus` la acea dat` de
legionarii din Slivna [i G`ne[ti, unde a fost \nt~mpinat de Dumitru
Cristian. Grupul condus de Codreanu se m`rise, vreo 15 legionari din
plasa Horincii al`tur~ndu-se spontan C`pitanului.
Un moment important \n evolu]ia organiza]iei G`rzii de Fier din
jude]ul Covurlui a avut loc la 17 octombrie 1930, odat` cu apari]ia
publica]iei locale Biruin]a, cu sediul redac]iei \n strada R`m`[cani
nr. 9, de care r`spundea avocatul Aurel Ibr`ileanu. Pe prima pagin`,
un articol semnat Biruin]a, expunea de la \nceput crezul politic al
redac]iei. Conform editorialului, ziarul urma s` prezinte adev`rul
trist pe care publica]iile locale puse \n slujba politicianilor, fie \n
slujba jidanilor l-ar fi ocolit pentru a favoriza raiul comunist. Foaia
noastr` local` apare pentru a str~nge r~ndurile c~t mai apropiate
pentru ca s` nu mai fie indu[i \n eroare oamenii no[tri \n special de la
sate de c`tre politiciani, \[i mai propuneau gazetarii. Ideea noastr`
va \nvinge \n mod indiscutabil pentru c` \n slujba ideii noastre \n
care suntem noi nu [tim s` ne d`m \napoi. Pe monumentul ce voim
s`-l \n`l]`m [i-l vom \n`l]a va fi scris Biruin]a9. Tot \n jude], la
Sc~ntee[ti, ap`rea Glasul ]`ranului.
Avanpost al propagandei legionare
|ncep~nd cu anul 1930, organiza]ia legionar` de Covurlui a
devenit un avanpost pentru propaganda politic` \n jude]e [i regiuni
\nvecinate, precum sudul Basarabiei (Cahul, Tighina), Dun`rea de
Jos (Br`ila, Tulcea), R. S`rat, Tecuci, dar [i \n zone \ndep`rtate ale
]`rii, cum a fost cazul Maramure[ului.
Responsabilitatea administrativ` a gestion`rii primelor centre
legionare \n sudul Basarabiei a revenit organiza]iei de Covurlui.
Locuitorii jude]ului Cahul, simpatizan]i ai Legiunii, se puteau \nscrie
la Mille Lefter (r`spunz`tor [i de localit`]ile Gala]i, Independen]a,
Pechea, Cudalbi) [i cei din jude]ul Ismail la A. Ibr`ileanu (care avea
\n subordine Bere[ti, G`ne[ti [i Oancea, centre din Covurlui).

La sf~r[itul anului 1930, \n luna decembrie, Codreanu a hot`r~t


ini]ierea unei puternice campanii de propagand` \n Basarabia,
\mp`r]it` \n acest scop \n trei zone: nord (Soroca, B`l]i [i Hotin)
- responsabil preotul Georgescu Edine]i, centru (L`pu[na, Orhei
[i Tighina) profesorul Matei D`nil`, Constantin [i Totu, [i sud
(Cahul, Ismail [i Cetatea Alb`) C. Z. Codreanu [i legionarii din
8
9

C. Z. Codreanu, Pentru legionari, Timi[oara, Ed. Gordian, p. 366.


Biruin]a, anul I, nr. 1, 17 octombrie 1930, p. 1.

50

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Gala]i . Ultimii urmau s` intre \n Basarabia prin Reni, viz~nd cu


prec`dere coloniile germane [i ora[ul B`l]i, pentru atragerea c~t mai
multor membri ai L.A.N.C.-ului. Preocuparea G`rzii de Fier pentru
atragerea de simpatizan]i \n Basarabia a r`mas constant`, o not`
informativ` a Siguran]ei, din 22 octombrie 1932, avertiz~nd asupra
inten]iilor lui Codreanu de a organiza un grup de 200 legionari
c`l`re]i, domicilia]i \n Covurlui, care s` plece \n mar[ spre Ismail [i
Cetatea Alb`. Legionarii ar fi trebuit condu[i chiar de c`tre Codreanu,
punctul terminus al mar[ului urm~nd a fi Tighina11.
O alt` zon` \n care s-au afirmat propagandi[tii legionari g`l`]eni
a fost Maramure[ [i Bor[a. Despre descinderea acestora din iulie
1930, a relatat ulterior preotul Ion Dumitrescu-Bor[a: Dup` vreo dou`
s`pt`m~ni, au sosit la Bor[a patru elevi de liceu. Erau din Gala]i, din
Fr`]ia de Cruce, \nfiin]at` [i condus` de Mihail Stelescu. Erau trimi[i
de acesta din ordinul lui Codreanu ca s` organizeze nuclee legionare
\n Bor[a [i Maramure[ [i s` fac` propagand` legionar`. Aveau ca
[ef pe Constantin Savin. Era \n ultimul an al Liceului Comercial din
Gala]i, ceilal]i Constantin Dumitrescu (c~]iva ani mai t~rziu [i-a
ad`ugat \n coada numelui Z`pad`) era \n clasa a VII-a, Ghi]` Costea
[i Andri]oiu erau \n clasa a V-a. [...] Au intrat \n Bor[a c~nt~nd:
Venim de la Dun`rea albastr` [i lin`, venim c` suntem legionari,
un mar[ legionar12. |n uniform` legionar`, c`ma[` verde, centur` cu
diagonal`, erau m~ndri. Str~ng~nd ceva tineret, i-a \nv`]at c~ntece
[i mar[uri legionare, ap`r~nd \ncolona]i milit`re[te, treceau ]an]o[i
prin Bor[a spre Moisei, urm~nd ca mai t~rziu s` m`r[`luiasc` [i
prin alte sate13. Tinerii condu[i de Savin au provocat dezordini, fiind
aresta]i al`turi de [apte legionari originari din Bor[a.
Conform documentelor de arhiv`, \n aceea[i perioad`, \n jude]ul
Covurlui, Garda de Fier c`p`tase popularitate mai ales printre tineri
(studen]i, liceeni, [omeri). |ntre 1930 [i 1933, organiza]ia cunoa[te o
extindere numeric` f`r` precedent, ajung~nd s` surclaseze numeric
L.A.N.C. din localitate, principalul concurent politic.
O not` a Jandarmeriei din 2 august 1930 este sugestiv` \n acest
sens. Potrivit informa]iilor, la acea dat`, fiin]a \n Gala]i Batalionul
\nt~i Arhanghelul Mihail, aflat sub controlul direct al lui Codreanu,
condus de studentul Mihail Stelescu. Forma]iunea num`ra 500 de
10

A.N.I.C., Fond Ministerul de Interne Diverse, Dosarul nr. 9/1930, f. 274.


A.N.I.C., Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosarul 3/1932, f. 4.
12
Ultimele trei strofe ale mar[ului erau: Venim de la Dun`rea albastr` [i lin`/
Venim c` suntem la aman./La noi to]i de jale au inima plin`,/St`p~n e p`g~nul
jidan./Dar fruntea semea]` [i al vostru bra] c`lit,/Va \nvinge du[manul cur~nd./{i
{tefan veni-va la ceasul cel sortit./S` aduc` [i spada-i la r~nd./Suntem dun`reni
voinici f`r` team`,/Ce [tim ne\nvin[i s` lupt`m./{i acum c~nd la lupt` Legiunea ne
cheam`,/Tr`iasc` Corneliu strig`m.
13
Ion Dumitrescu-Bor[a, Cal troian intra muros. Memorii legionare, Bucure[ti,
Editura Lucman, f.a., p. 31-32.
10
11

51

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

membri, distribui]i \n 36 de cuiburi. |n restul jude]ului Covurlui, se


aflau \n eviden]a autorit`]ilor al]i 500 de legionari, care f`ceau parte
din 30 de cuiburi14. |n 1931 un alt Batalion legionar era semnalat
la Bere[ti; pe l~ng` acesta, la nivelul \ntregii ]`ri mai existau \nc`
9 batalioane, la C~mpulung, Turda, Ia[i, F`lciu, Dorohoi, Cahul,
Bor[a, Bucure[ti [i Or`[tie.
|n ceea ce prive[te orientarea socio-profesional` a membrilor
Batalionului I, un document emis de Ministerul de Interne, care ia \n
considerare 30 de membri, de[i se refer` la un e[antion restr~ns de
legionari, relev` preponderen]a muncitorilor (50%) [i [omerilor (20%),
categorii sociale u[or de radicalizat din punct de vedere politic15.
|n Gala]i, propaganda legionar` se desf`[ura cu intensitate mai
ales printre tineri, liceeni [i studen]i. La 5 august 1930, [ase tineri
au fost cerceta]i la Circumscrip]ia nr. VII din ora[ pentru tulburarea
lini[tii publice pe strada Vezuviului, la orele 22. Unii dintre ei erau
elevi ai liceului V. Alecsandri din localitate16. |n paginile Biruin]ei,
incidentul era descris astfel: Ni[te elevi de liceu, pe la ora 9 seara,
c~ntau un c~ntec din care domnului subcomisar Manga, a[a scrie
\n procesul verbal \ncheiat de domnia sa, i s-a p`rut c` elevii c~ntau
ca to]i jidanii s` fie omor~]i la prim`var`. Tinerii au fost aresta]i
[i trimi[i dup` Legea Micului Parchet [i conform Legii M~rzescu s`
fie judeca]i pentru c` gl`suia mandatul de arestare au a]~]at
popula]ia cre[tin` contra celei evreie[ti (jid`ne[ti). Natural c` au
fost achita]i17.
Un caz mai grav, nesanc]ionat \n vreun fel de autorit`]ile locale,
a avut loc la 29 august 1932, c~nd un grup de 20-25 de legionari a
bruscat [i a dezarmat un gardian public. Condu[i de Savin Onofrei
(student la Academia Comercial` din Bucure[ti) [i Virgil Coroi
(Facultatea de Matematic` din Ia[i), studen]ii au protestat \n strada
Domneasc` \mpotriva piesei Pe frontul M`r`[e[ti, nimic nou, ce
urma s` se joace \n limba idi[ \n aceea[i sear` [i care primise aprobarea
garnizoanei. Pentru ca protestul s` nu degenereze \n conflicte de
strad`, autorit`]ile le-au interzis gardi[tilor orice manifesta]ie, dar
\n \nv`lm`[eala creat` la sf~r[itul piesei, comisarul ajutor Marin
Sorescu [i gardianul public Avram B~gu au fost lovi]i, iar gardianul
Stelian Ionescu dezarmat de revolver. Tot mai curajo[i, legionarii sau reunit la statuia lui Costache Negri, unde au fost aresta]i V. Coroi,
Ovidiu Constantinescu, Petre }ocu, elevul Gheorghe Anghelescu,
[omerii Tudorel Gheorghiu [i Vasile Agache [i muncitorii Nicolae
A.N.I.C., Fond Ministerul de Interne Diverse, Dosarul nr. 9/1930, f. 78. Activit`]ile
curente ale cuiburilor erau predarea unor materii despre mi[carea comunist` [i
doctrina antisemit`, [i a unor no]iuni de geografie, fizic` [i chimie [i teme practice
de lupt`.
15
Ibidem, f. 226 227.
16
Ibidem, f. 108.
17
Biruin]a, anul I, nr. 1, 17 octombrie 1930, p. 2.
14

52

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

L`pu[neanu [i {tefan }ocu, to]i membri ai G`rzii de Fier. |n urma


cercet`rilor, a fost arestat chiar [i liderul local Aurel Ibr`ileanu. Noi
incidente au avut loc \n fa]a sediului Chesturii de Poli]ie, provocate
de legionarii care cereau eliberarea celor re]inu]i18. |n ciuda gravit`]ii
actelor comise, to]i cei aresta]i au fost elibera]i.
Numero[i adep]i avea Garda de Fier [i printre elevele de gimnaziu19.
Materiale de propagand`, cum ar fi Cele cinci legi fundamentale ale
cuibului, erau aduse uneori chiar de c`tre Codreanu pentru a fi \mpr`[tiate printre elevii [colilor secundare locale20.
Anul 1930 marcheaz` [i ascensiunea politic` a legionarului Mihail
Stelescu, care va deveni aghiotantul lui Corneliu Codreanu. Originar
din Gala]i, se al`turase Fr`]iilor de Cruce \nc` din 1925. Stelescu \i
va aminti mai t~rziu lui Codreanu, \n 1935, dup` excluderea sa din
Legiune: Primul jude] organizat din care s-au risipit b`ie]ii ce-au
ridicat mi[carea a fost Covurluiul, jude] organizat de mine, c~nd nici
nu ne cuno[team \nc`. Primele c~ntece au \nflorit acolo, pe malul
Dun`rii, ca [i primele cuiburi de b`ie]i21. |n scurt timp, a devenit
leg`tura organiza]iei locale cu centrul din Bucure[ti, unde se deplasa
de multe ori22. O not` a chestorului Poli]iei Gala]i, Ion Am`r`scu,
\naintat` Ministerului de Interne, nedatat`, dar emis` probabil \n
septembrie 1930, men]iona o astfel de vizit` a lui Stelescu, atent
supravegheat` de G. Stoian, informatorul Siguran]ei, infiltrat
printre gardi[ti23. Dintr-o alt` not`, emis` la 8 octombrie 1930,
afl`m c` legionarii g`l`]eni Stelescu [i Stoian (nu putem stabili cu
precizie dac` nu cumva era chiar informatorul) au fost transfera]i la
Bucure[ti pentru organizare ca fiind elementele cele mai distinse [i
buni organizatori.
Circumscrip]ia Covurlui, un fief electoral legionar
Rezultatele electorale ale Mi[c`rii Legionare, la alegerile generale
din 1931-1932, demonstreaz` c` circumscrip]ia Covurlui a fost de la
\nceput un fief politic gardist.
La 1 iunie 1931, pentru prima oar` de la \nfiin]are, Garda de Fier,
organiza]ia politic` a Legiunii Arhanghelul Mihail, a participat la
alegeri generale, sub titulatura Gruparea C. Z. Codreanu. Printre
cele 17 circumscrip]ii \n care s-au depus liste de candidaturi la Camera
Deputa]ilor, s-a aflat [i Covurlui, unde se alegeau 7 deputa]i.
Dintre candida]ii legionari, doi erau impu[i de la centru:
profesorul Ion Zelea Codreanu, tat`l C`pitanului, vechi militant al
18
19
20

A.N.I.C., Fond I.G.J., Dosarul nr. 3/1932, f. 7-8.


Gala]ii noi, 10 ianuarie 1931, p. 3.

A.N.I.C., Fond M. I. Diverse, Dosarul nr. 9/1930, f. 229.

Scrisoare deschis` adresat` de Mihail Stelescu lui C. Z. Codreanu, \n Cruciada


Rom~nismului, anul I, nr. 18, 4 aprilie 1935, p. 1.
22
A.N.I.C., Fond I.G.J., Dosarul nr. 3/1932, f. 229.
23
A.N.I.C., Fond M. I. Diverse, Dosarul nr. 9/1930, f. 198.
21

53

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

Partidului Na]ionalist Democrat [i ulterior al L.A.N.C., cap de list`,


[i inginerul Gheorghe Clime, [i el fost membru al L.A.N.C, pe cea de-a
treia pozi]ie. Completau lista M. Lefter, [eful organiza]iei, pe pozi]ia
a doua, [i alte cadre locale: Aurel Ibr`ileanu, Gheorghe Totolici (preot
din Smul]i), Cr`ciun Teodora[cu [i Alecu L. Mocanu24.
|n mod surprinz`tor, devans~nd partide precum P.N.}., Partidul
Poporului [i P.S.D., Gruparea C. Z. Codreanu a fost votat` de
3.084 aleg`tori, cuantific~nd 10.61% din totalul voturilor25. Doar
dou` partide erau mai bine cotate \n circumscrip]ia Covurlui:
Uniunea Na]ional` (43.68 %) [i P.N.L. Gheorghe Br`tianu (14.94 %).
Principalul concurent ideologic al G`rzii de Fier, L.A.N.C., a ob]inut
doar 1.72 % (502 voturi). De altfel, trebuie spus c` \n ultimii ani,
Liga lui A. C. Cuza \nregistrase o diminuare drastic` a popularit`]ii
\n \ntreaga ]ar`. De exemplu, \n circumscrip]ia Covurlui, L.A.N.C.
sc`zuse constant \n op]iunile electoratului: 1926 (1742 voturi, 6.59
%), 1927 (723 voturi, 2.60 %), 1928 (596 voturi, 2.14 %), 1931 (502
voturi, 1.72 %). |n condi]iile \n care procentul absentei[tilor a r`mas
constant (25.40 % \n 1928 [i 26.35 % \n 1931), iar votan]ii tradi]ionali
ai st~ngii [i partidelor evreie[ti nu alegeau \n nici un caz un partid cu
o ideologie pronun]at anticomunist` [i antisemit`, este de presupus
c`, \n aceast` circumscrip]ie, pe l~ng` votan]i ai L.A.N.C., Garda
de Fier a atras [i aleg`tori ai partidelor istorice (P.N.L., P.N.}., P.
Poporului, P. }`r`nesc Lupu).
|n 1931, \n circumscrip]ia Covurlui, Gruparea C. Z. Codreanu
a ob]inut al patrulea rezultat electoral, f`r` a reu[i totu[i alegerea
vreunui deputat. Alte scoruri favorabile, peste media general`
ob]inut` pe ]ar`, au mai fost \nregistrate \n circumscrip]iile Cahul,
C~mpulung, Ismail, Turda.
Dincolo de for]a organizatoric` a Legiunii Arhanghelul Mihail
\n Covurlui, o alt` explica]ie a succesului electoral rezid` [i \n
comportamentul favorabil al autorit`]ilor locale, care au evitat orice
imixtiune \n procesul electoral. De altfel, la sf~r[itul alegerilor, liderii
legionari au mul]umit public lui Dan S`r`]eanu, prefectul jude]ului, [i
maiorului Niculescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Covurlui.
Iat` cum anun]a ziarul Biruin]a victoria electoral` din Gala]i:
|n Covurlui, unde ora[ul e complet \nstr`inat, iar jude]ul, \n afar`
de o singur` plas` unde avem organiza]ie, totu[i \n Covurlui am
luat 3.081 voturi. [...] Dac` alegerile \n toat` ]ara ar fi fost libere pe
jum`tate ca la Covurlui, nu numai c` am fi luat 2% pe ]ar`, dar am fi
luat \n unele jude]e majorit`]i absolute26.
Interesante sunt [i informa]iile publicate de aceea[i surs`,
Monitorul Oficial, Nr. 131, 10 iunie 1931, p. 5159.
A.N.I.C., Fond Ministerul Justi]iei, Comisia Central` Electoral`, Dosarul nr.
13/1931, f. 60-62.
26
Biruin]a, anul II, nr. 1, 15 iunie 1931, p. 1.
24
25

54

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

\n leg`tur` cu sumele cheltuite de Mi[carea Legionar` \n timpul


campaniei electorale \n circumscrip]iile Covurlui, Ismail [i Cahul.
Conform cifrelor, Garda de Fier ar fi cheltuit \n cele trei jude]e
mai-sus men]ionate 43.267 de lei, dintre care doar 7.407 pentru
Covurlui27. Ca de obicei, fondurile proveneau din dona]ii f`cute de
legionarii \nst`ri]i, aceia[i din anii trecu]i: S. Peceli, Gh. Potolea,
Aurel Ibr`ileanu, M. Lefter, Gh. Totolici.
|n prim`vara anului 1932, mobilizarea exemplar` din timpul
campaniei pentru alegerile par]iale din circumscrip]ia Tutova, a
permis Mi[c`rii Legionare alegerea deputatului Ion Zelea Codreanu28.
La Tutova, cuibul g`l`]ean G. Dima a contribuit, de exemplu, cu 6
muschetari la propaganda electoral`.
|n acela[i an, legionarii au participat la alegerile generale din 17
iulie. Analiz~nd configura]ia listei de candidaturi a Grup`rii Zelea
Codreanu \n circumscrip]ia Covurlui remarc`m c`, fa]` de alegerile
generale din 1931, cu excep]ia lui Ion Zelea Codreanu, p`strat primul
pe list`, ceilal]i candida]i, to]i originari din jude], erau noi: Mihail
Stelescu, Ion Miron, Haralambie Fus, Ion Nedu, Gheorghe Potolea,
Dumitru Cristian29. Explica]ia este simpl`: Gh. Clime, A. Ibr`ileanu
[i Mille Lefter, to]i candida]i la Covurlui \n 1931, au fost distribui]i
\n 1932 pe alte liste electorale, pe primele pozi]ii. Astfel, Gh. Clime a
candidat la Muscel, primul pe list`, [i la Ia[i, al treilea, A. Ibr`ileanu
a fost numit cap de list` la Br`ila [i Ismail, \n timp ce Mille Lefter
era al doilea pe lista de la Cahul, dup` Corneliu Zelea Codreanu. La
Senat, la Covurlui, candidat era Spiru Peceli, care nu a fost ales.
|n urma contabiliz`rii buletinelor de vot, a reie[it c` Gruparea
Corneliu Zelea Codreanu a ob]inut 6.077 de voturi (19.54%),
plas~ndu-se imediat dup` P.N.}. De altfel diferen]a dintre cele
dou` partide politice era infim`, de numai 144 de voturi30. |n ciuda
acestui rezultat str~ns, datorit` sistemului complicat de distribuire
a mandatelor, ]in~ndu-se cont [i de rezultatele electorale pe \ntreaga
]ar`, Garda de Fier s-a ales cu un singur deputat de Covurlui, Mihail
Stelescu, prin cedarea primei pozi]ii de c`tre profesorul Codreanu.
Au mai fost ale[i: M. Lefter (Cahul), C. Z. Codreanu (Neam]), Ion
Niculcea (Suceava) [i Ion Zelea Codreanu (Tutova).
Trebuie precizat c`, \n afara circumscrip]iilor Turda [i Covurlui, \n
celelalte fiefuri electorale tradi]ionale, Garda de Fier a pierdut voturi.
O posibil` explica]ie, oferit` de istoricul german Armin Heinen, ar fi
c` prin depunerea a 36 de liste (dublu fa]` de 1931), for]a propagandei
Ibidem, p. 3.
Mai \nainte, la 31 august 1931, C. Z. Codreanu fusese ales deputat \n urma
alegerilor par]iale din circumscrip]ia Neam].
29
Monitorul Oficial, Nr. 173, 26 iulie 1932, p. 4511.
30
A.N.I.C., Fond Ministerul Justi]iei, Comisia Central` Electoral`, Dosar nr.
14/1932, vol. II, f. 1.
27
28

55

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

legionare, p~n` atunci concentrat` \n c~teva puncte, s-a dispersat.31


Pentru a eficientiza utilizarea fondurilor, Garda de Fier a renun]at
la participarea la alegerile locale, a[a cum s-a \nt~mplat \n cazul
alegerilor jude]ene [i comunale, desf`[urate \n zilele de 4-5 decembrie
1932. |ntr-un comunicat emis de c`tre Comitetul Executiv al G`rzii de
Fier Covurlui, semnat de c`tre A. Ibr`ileanu, S. Peceli [i Gh. Potolea,
se recomanda g`l`]enilor s` voteze cum credeau de cuviin]`, dar
]in~nd cont de urm`toarele criterii de selec]ie a candida]ilor: cinste,
dragoste de comun`, jude], ]ar` [i dezinteresare32.
|n aceast` perioad`, Garda de Fier a continuat \ns` propaganda. Cu
aceea[i intensitate [i constan]` ca \n timpul campaniilor electorale,
propaganda legionar` a vizat mai ales mediul rural, f`r` a neglija
marile ora[e. La 3 noiembrie 1932, C.Z. Codreanu [i M. Stelescu au
\ncercat s` p`trund` cu for]a \n t~rgul Bere[ti, care fusese izolat
din cauza unei epidemii de febr` aftoas`, incidentul sold~ndu-se cu
r`nirea plutonierului de jandarmerie Ciobanu [i arestarea a patru
membri ai G`rzii de Fier (Bourceanu, T. Antohi, Gh. Potolea, D.
Cristian)33.
|n aceea[i lun`, la Gala]i, Br`ila [i Foc[ani, gardi[tii au organizat
ample manifesta]ii. La Gala]i, Codreanu [i ceilal]i deputa]i ai G`rzii,
au ajuns la 13 noiembrie 1932, cu remorcherul Fra]ii Moor, fiind
\nt~mpina]i solemn de Garda de onoare a drapelului Batalionului I
Covurlui. Inton~nd Chemarea legionarilor, demonstran]ii au afi[at
pancarte pe care scria Tr`iasc` deputa]ii G`rzii de Fier! [i Bine
a]i venit!34. De aici, deplas~ndu-se pe str`zile Portului, colonel Boyle
[i Domneasc`, legionarii s-au \ndreptat spre sala cinematografului
Paradis, condus de G~rbea [i preferat de Mi[carea Legionar` pentru c`
era proprietatea unui cre[tin. La \ntrunire au participat peste 1800 de
persoane. Spiru Peceli a prezidat adunarea, iar Iliescu, conduc`torul
legionarilor br`ileni, Ibr`ileanu, Ion Miron (\n numele meseria[ilor
rom~ni), Neculai Nechita (muncitor), {tefan Fr`]il` (muncitor) [i
profesorul Ion Zelea Codreanu au luat, pe r~nd, cuv~ntul. Dac` tat`l
lui Codreanu a l`udat performan]ele electorale [i organizatorice ale
legionarilor g`l`]eni, Mihail Stelescu [i-a asigurat C`pitanul c`
tinerimea de ast`zi e dispus` s` biruie sau s` moar`. Ultimul a
vorbit Corneliu Codreanu care a criticat num`rul mare al mini[trilor,
a pledat pentru sanc]iuni contra t~lharilor banului public [i a cerut
rom~nilor mari sacrificii35.
Un important moment \n evolu]ia organiza]iei legionare de
A. Heinen, Legiunea Arhanghelul Mihail, Bucure[ti, Humanitas, 1999, p. 207.
Biruin]a, anul III, nr. 3, 27 noiembrie 1932, p. 1.
33
A.N.I.C., Fond M. I. Diverse, Dosarul nr. 8/1933, volumul II, f. 80; Fond D.G.P.,
Dosarul nr. 113/1932, f. 12.
34
A.N.I.C., Fond M. I. Diverse, Dosarul nr. 8/1933, volumul II, f. 81.
35
Biruin]a, anul III, nr. 3, 27 noiembrie 1932, p. 1.
31
32

56

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Covurlui a avut loc la 5 ianuarie 1933, cu ocazia Congresului de la


Foc[ani. Atunci s-a decis ca Mihail Stelescu, excedat de sarcinile de
deputat, s` cedeze conducerea Batalionului I Legionari lui Constantin
Savin.
Imediat, noul lider a dispus c~teva m`suri: obligativitatea [efilor
de cuiburi de a prezenta \n scris la sediul batalionului situa]ia
cuiburilor, de a raporta \nfiin]area unor cuiburi noi, de a achizi]iona
c`m`[i verzi pentru to]i36, de a da bani pentru cump`rarea camionetei
Dun`rea. De asemenea, [efii de cuiburi erau convoca]i la o \ntrunire
pentru 18 ianuarie, la sediul Batalionului. Constantin Savin a numit
\n func]ia de secretari ai Batalionului pe Ion Neculai [i Gh. T. Costea,
corespondent pe Ion T. Popescu, aghiotant al comandantului pe Emil
Brum`, to]i devenind automat [i [efi de cuiburi37.
Pentru activitatea intens` propagandistic`, Savin cita cuiburile
George Dima, Alexandru Vlahu]`, Romeo Popescu [i Decebal.
|n plus, cuibul G. Dima, care participase cu 6 muschetari la
campania electoral` din jude]ul Tutova din 1932, urma s` formeze
Garda Drapelului Batalionului. Tot mai autoritar, dedicat principiului
disciplinei fa]` de lider, Savin le ordona legionarilor din Batalion:
Nici un cuib nu poate func]iona f`r` \mputernicirea mea. Nici un
legionar nu are permisiunea s` poarte uniforma dec~t cu aprobarea
mea38.
La numai o s`pt`m~n` dup` acest ordin, activitatea legionar`
a primit o lovitur` puternic`. La 4 februarie 1933, la aproape o
lun` de la instalare, guvernul Vaida declara starea de asediu \n
municipiile Bucure[ti, Cern`u]i, Gala]i, Ia[i, Timi[oara, Ploie[ti,
precum [i \n regiunile industriale din jude]ul Prahova (articolul I).
Conform articolului II, atribu]iile de poli]ie [i de siguran]` general`
a statului se vor exercita de c`tre personalul poli]ienesc (...) cu
comandan]ii Corpurilor de armat` sau diviziile respective. Crimele
[i delictele \n contra siguran]ei statului, a Constitu]iei [i a ordinii
publice urmau s` fie anchetate de Parchetul Militar [i judecate de
c`tre Tribunalul Militar.39
Cazurile de obstruc]ionare a propagandei gardiste s-au \nmul]it
sim]itor \n aceast` perioad`. |n comuna Cavadine[ti, de exemplu,
agentul Enac Felea a p`truns \n casele locuitorilor [i le-a rupt
calendarele legionare de pe pere]i; \n comuna Balinte[ti notarul [i
secretarul comunei, simpatizan]i ai G`rzii de Fier, au fost p~r~]i
de c`tre jandarmul din localitate prefectului de jude] [i au suferit
Urmau s` fie folosite fondurile rezultate de la plugu[or [i din v~nzarea biletelor
la concertele corale.
37
Biruin]a, anul IV, nr. 3, 24 ianuarie 1933, p. 2.
38
Ibidem.
39
Ioan Scurtu (coordonator), Dana Beldiman, Natalia Tampa, Corneliu Beldiman,
Tiberiu Tanase, Cristian Troncot`, Ideologie [i forma]iuni de dreapta \n Rom~nia,
vol. III: 5 ianuarie 1931 - 7 iunie 1934, Bucure[ti, I.N.S.T., 2002, p. 149.
36

57

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

consecin]e; \n comuna Folte[ti, [eful de post a ajuns factorul po[tal


ce face cursa Folte[ti Oancea din urm` [i i-a luat din geant` un sul
de manifeste trimis [] pentru Neculai Antache din Oancea.
Cu ocazia unei vizite \n comuna B`neasa, la 19 februarie 1933,
C. Z. Codreanu a recomandat organiza]iei de Covurlui s` suspende
temporar activitatea, trec~nd simultan la reorganizarea cuiburilor
[i atragerea tinerilor f`r` ocupa]ie40. Acela[i lucru l-a sus]inut [i \n
timpul consf`tuirii desf`[urate la sediul G`rzii de Fier din strada
Traian nr. 9, la 2 aprilie 1933. Codreanu a cerut atunci legionarilor s`
fie disciplina]i, s` nu poarte uniforme pe perioada st`rii de asediu [i
s` ofere autorit`]ilor informa]ii despre elemente comuniste, ac]iune
prin care s` demonstreze c` sunt devota]i patriei [i neamului41.
Propaganda legionar` a continuat pe alte c`i, prilejuite de
cununiile religioase dintre membrii mi[c`rii. La nunta Marcelei T.
{erban [i a lui Petre I. Vicol, legionar din B`neasa (jud. Covurlui),
au participat C.Z. Codreanu [i frunta[i gardi[ti br`ileni, g`l`]eni [i
nem]eni, precum Iliescu, Ibr`ileanu, E[anu, Lefter, Potolea, Neculai
Antache.
La 17 martie 1933, informatorii Siguran]ei anun]au inten]iile
Mi[c`rii Legionare de a \ntreprinde, \n luna mai, mar[uri \n comunele
rurale din jude]ele Tutova [i Covurlui (organizate de batalioanele
Gala]i [i B~rlad), Cetatea Alb` [i Tighina. Inspectoratul local de
Poli]ie caracteriza Garda de Fier din Gala]i drept o organiza]ie cu
cadre puternice [i o activitate precis`. Pe timpul st`rii de asediu,
organele de ordine au notat \ns` absen]a propagandei de mas` din
partea legionarilor42.
|n 1933, s-a \nfiin]at organiza]ia legionar` a Dun`rii de Jos,
format` din jude]ele Covurlui, Br`ila, Tulcea [i Ismail, rolul
conduc`tor revenind gardi[tilor g`l`]eni. Comandant al regiunii a
fost numit Aurel Ibr`ileanu, care \n aceast` calitate, printre altele,
\mp`r]ea exemplare din C`rticica [efului de cuib [i semna carnetele
de identitate (pentru care fiecare legionar contribuia cu 5 lei).
Dintr-o not` a Ministerului de Interne reiese c`, la 6 martie 1933,
exista \n Gala]i cuibul condus de Ion Popescu, de aproximativ 60 de
membri, din care s-a recrutat o echip` a mor]ii, format` din: Ion
Popescu (l`c`tu[), Savin Constantin (student), Ilie M`celaru [i D.
Costi43.
La 6 august 1933, A. Ibr`ileanu l-a numit pe studentul Petric`
}ocu \n func]ia de comandant al Corpului Legionar Gala]i, pe Tic`
Condeescu, comandant al Corpului Legionar Ismail, pe Alexandru
A.N.I.C., Fond M.I. Diverse, Dosarul nr. 8/1933, vol. I, f. 174.
Ibidem, f. 185.
42
Ibidem, f. 170. |n document, se mai preciza c` L.A.N.C. nu desf`[ura nicio
activitate, av~nd cadrele [i organiza]ia \ns`[i \n descompunere.
43
Ibidem, f. 116.
40
41

58

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Ceapraz \n fruntea Corpului Legionar Br`ila [i pe Simion Miron,


din Bolboca, \n plasa Reni44. P~n` la instalarea \n func]ie a
comandantului V. Silaghi la Tulcea, legionarii din localitate ascultau
tot de Ibr`ileanu.
Prin metode obi[nuite de colectare a fondurilor, prin dona]ii, la
\nceputul anului 1933, legionarii din regiunea Dun`rii de Jos au
achizi]ionat camioneta Dun`rea. Festivalurile reprezentau o alt`
surs` financiar` indispensabil`. La 12 februarie 1933, la Gala]i,
Fr`]ia de Cruce Dun`rea [i Cet`]uia Oltea Doamna au organizat
un festival \n c`minul cultural din Sfin]ii \mp`ra]i, sub pre[edin]ia
p`rintelui econom Cosma. Programul con]inea o conferin]` despre
Spiru Haret a profesorului Caraman, recit`ri de poezii [i reprezenta]ia
piesei istorice Cetatea Neam]ului, \n trei acte, de Vasile Alecsandri,
regizat` de legionarul Remonto. Din totalul de 700 de lei, 300 au
revenit c`minului, iar 400 pentru achizi]ionarea camionetei45. De
asemenea, legionara Radomir a organizat o expozi]ie de pictur`
[i lucru manual, fondurile str~nse cu acea ocazie fiind trimise la
Bucure[ti, unde se construia Casa Verde. La fel s-a procedat la 27
august 1933, cu banii rezulta]i la chermeza din gr`dina Mller,
c~nd s-au str~ns 3000 de lei.
Din luna septembrie, legionarii din zona Dun`rii de Jos beneficiau
[i de o camionet` Fiat tip 505 Colonial, primit` de la doamna S`tnescu,
din comuna Pue[ti (jude]ul Tutova), care a intrat imediat \n repara]ie
radical` la Atelierul br`ilean B`rbulescu.
|ncep~nd cu 14 noiembrie 1933, prin instalarea guvernului liberal
condus de I. Gh. Duca, adversar ne\mp`cat al organiza]iei de extrema
dreapta, Garda de Fier primea o alt` lovitur`. Campania electoral` din
iarna acelui an a fost probabil cea mai violent` din istoria interbelic`
a Rom~niei. La 9 decembrie 1933, Legiunea Arhanghelului Mihail [i
Garda de Fier au fost scoase \n afara legii [i listele electorale anulate.
A urmat apoi un val de arest`ri, a c`rui dimensiune este neclar`,
din p`cate, la acest moment al cercet`rii. Potrivit declara]iilor
Guvernului, 1700 de legionari ar fi fost aresta]i, \n timp ce sursele
legionare avansau cifre ce se ridicau la peste 10.000 de aresta]i. Nu
de]inem date nici despre num`rul legionarilor g`l`]eni \nchi[i \n
aceast` perioad`.
Cert este c` m`sura guvernului liberal a declan[at un r`zboi deschis
\ntre Mi[carea Legionar` [i guvernul Duca, care a culminat \n mod
tragic cu asasinarea prim-ministrului. La 29 decembrie 1933, trei
legionari, care au r`mas \n istorie drept Nicadorii, form` prescurtat`
a numelor Nicolae Constantinescu, Ion Caranica [i Doru Belimace
Biruin]a, anul IV, nr. 14, 10 septembrie 1933, p. 2.
Men]ion`m [i al]i donatori: Robu Gheorghe, avocatul Stan P`pu[`, studen]ii
legionari ie[eni originari din Covurlui, organiza]i \n Fr`]ia Academic` Iancu Jianu,
condus` de Simion Lefter.
44
45

59

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

l-au ucis pe politicianul liberal, pe peronul g`rii Sinaia. Istoria G`rzii


de Fier va intra dup` acest moment \ntr-o alt` etap`, evolu~nd spre
un partid de mas`. A contribuit la aceasta [i gestul comis cu s~nge
rece de fostul student al Academiei Comerciale, g`l`]eanul Nicolae
Constantinescu46.
C~teva concluzii se impun la sf~r[itul acestui studiu, care va fi
continuat cu un altul despre evolu]ia Mi[c`rii Legionare \n jude]ul
Covurlui, \n perioada 1933-1941.
Eforturi organizatorice ale lui C. Z. Codreanu \n jude]ul Covurlui
pot fi identificate \nc` din primii ani de existen]` ai Legiunii
Arhanghelul Mihail (1927-1929). C~]iva lideri locali, membri ai
L.A.N.C., au sprijinit [i, ulterior, s-au \nscris \n forma]iunea condus`
de cel supranumit C`pitanul. Ace[ti politicieni, printre care amintim
pe Spiru Peceli, Gh. Potolea (pre[edinte al L.A.N.C. sec]ia Bere[ti),
Mille Lefter (pre[edinte L.A.N.C. \n jude]ul Covurlui), au asigurat
[i o mare parte din fondurile Legiunii \n primii ani de activitate [i
nu numai. De exemplu, \n septembrie 1928, comercian]ii Peceli [i
Potolea, ac]ionari la Banca L.A.N.C., au cedat ac]iuni Legiunii \n
valoare de 8000 de lei, terenuri [i, \n plus, au f`cut numeroase dona]ii
reprezent~nd sume mai mici.
Esen]ial` s-a dovedit experien]a gardi[tilor din Covurlui \n cadrul
Mi[c`rii Legionare. La centru, au activat M. Stelescu (aghiotant al
lui C. Z. Codreanu [i deputat), Spiru Peceli (membru al Senatului
Legiunii), avocatul Mille Lefter ([ef al organiza]iei de Covurlui,
membru al Consiliului Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail),
avocatul Aurel Ibr`ileanu ([ef al organiza]iei de Covurlui, membru
al Consiliului Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail), Gh. Istrate
(comandant al Fr`]iilor de Cruce), Gh. Potolea (membru al Consiliului
Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail). Mul]i al]ii s-au remarcat
prin fanatism; printre care ace[tia \i men]ion`m pe C. DumitrescuZ`pad`, elev care a \ncercat s` \l ucid` pe Emil Socor, directorul
ziarelor Adev`rul [i Diminea]a, pe Nicolae Constantinescu, asasinul
lui I. Gh. Duca, pe Ion Popescu [i Constantin Savin, artizanii Echipei
Mor]ii din Gala]i.
Organiza]ia legionar` de Gala]i a ob]inut rezultate electorale
excelente, care au f`cut din circumscrip]ia Covurlui un fief politic al
G`rzii de Fier. Din 1929, sec]ia a devenit un centru al regiunii Dun`rii
de Jos, de r`sp~ndire a propagandei legionare \n jude]ele Br`ila, Tulcea,
R. S`rat, Ismail, Cahul, dar [i mai departe, \n ]inutul Maramure[ului.

46

A.N.I.C., Fond D.G.P., Dosarul nr. 103/1933, f. 190.

60

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Foametea din Ucraina din anii 1932-1933


holodomor demersuri de recunoa[tere
la nivel na]ional [i al organiza]iilor interna]ionale
Vadim Guzun
Ovidiu N`ft`n`il`
Subiectul foametei din URSS din anii 1932-1933 a transcens planul
academic \nainte ca dezbaterea s` fie epuizat` [i are reverbera]ii
\n plan politico-diplomatic. RSS Ucrainean` [i ulterior, Ucraina
ca stat independent, au desf`[urat demersuri de recunoa[tere [i
de condamnare a tragediei, ini]ial \n plan intern, ulterior \n plan
extern.
Din ra]iuni metodologice, nu ne propunem s` analiz`m cauzele,
condi]iile, amploarea, problema responsabilit`]ii, consecin]ele unor
evenimente istorice incontestabile, acestea constituie \nc` subiect de
dezbatere. Accesul la documentele din arhivele statelor ex-sovietice va
contribui la elucidarea aspectelor controversate, inclusiv la stabilirea
elementelor privind r`spunderea pentru milioanele de victime ale
tragediei.
Studiul vizeaz` o documentare a demersurilor de recunoa[tere [i
de condamnare a foametei din RSS Ucrainean` din anii 1932-1933,
\n plan intern [i la nivelul organiza]iilor interna]ionale, analiza
evolu]iei tipologiei discursului oficial ucrainean, a proiec]iei acestuia
asupra percep]iei opiniei publice, c~t [i pozi]ionarea unor actori
interna]ionali fa]` de subiect.
Cercetarea a fost determinat` de lipsa unor lucr`ri pe aceast`
tem` \n Rom~nia [i, mai ales, de vehicularea unor date eronate sau
controversate referitoare la ini]iativele Ucrainei [i la problematic`
\n general. Instrumentele de lucru utilizate sunt documente ale unor
organiza]ii interna]ionale [i surse publice.
I. Demersuri la nivel na]ional
Prima referire oficial` la foametea din RSS Ucrainean` din
1932-1933 se reg`se[te \n raportul prim-secretarului Comitetului
Central al Partidului Comunist al RSS Ucrainene, V. {cerbi]kii, din
25 decembrie 1987, prezentat cu ocazia celei de-a 70-a anivers`ri a
instaur`rii puterii sovietice \n Ucraina. Potrivit raportului for]area
ritmului, metodele preponderent administrative, \nc`lc`rile
flagrante ale principiului voluntariatului, deformarea liniei [politice]
cu privire la mijloca[i [i la lupta \mpotriva culacilor au complicat

61

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

foarte mult situa]ia \n sate. S-a mai ad`ugat seceta. Toate acestea au
determinat serioase dificult`]i \n asigurarea cu produse alimentare
la sf~r[itul anului 1932 \nceputul anului 1933, iar \ntr-un [ir de
sate foametea1.
Prin hot`r~rea din 16 ianuarie 1990, Comitetul Central al
Partidului Comunist al RSS Ucrainene recomand` ziarelor,
revistelor, televiziunii [i radioului s` asigure relatarea corect`,
obiectiv`, pe baza materialelor documentare, a evenimentelor legate
de foametea din anii 1932-19332.
Foametea din 1932-1933 a preocupat elita ucrainean` [i dup`
ob]inerea independen]ei3. Primul pre[edinte al Ucrainei postsovietice, Leonid Kravciuk4, a inclus subiectul \n dezbaterea public`,
prin catalogarea foametei drept genocid \mpotriva propriului popor,
\n cadrul manifest`rilor prilejuite de cea de-a 60-a comemorare a
holodomorului. |n marja Conferin]ei [tiin]ifice interna]ionale (Kiev,
9-10 septembrie 1993), acesta ar`ta c` foametea din 1933 a fost o
ac]iune planificat` \mpotriva poporului ucrainean, \n care au fost
implica]i [i conduc`torii RSS Ucrainene. L. Kravciuk consider` c`
foametea a fost un genocid \mpotriva propriului popor, dar conform
directivelor unui alt centru5. Pre[edintele Comitetului pentru
organizarea Conferin]ei, N. Jilinskii, a ar`tat c` num`rul victimelor
a fost de 7,5 milioane, din care 4,5 milioane pierderi directe6.
Motivul foametei a fost preluat ca obiectiv prioritar de
administra]iile preziden]iale ulterioare. Cu ocazia celei de-a 65-a
comemor`ri a holodomorului, prin decretul pre[edintelui Leonid
Kucima7 din decembrie 1998, \n Ucraina se instituie Ziua memoriei
victimelor Holodomorului, care se celebreaz` \n ultima s~mb`t` a
lunii noiembrie. |ncep~nd cu anul 2000, aceasta devine Ziua memoriei
victimelor Holodomorului [i a represiunilor politice.
|n mesajul c`tre poporul ucrainean rostit cu ocazia Zilei memoriei
victimelor foametei [i a represiunilor politice din 24 noiembrie
2002, L. Kucima, declara c` Holodomorul [i represiunile politice
planificate [i orchestrate de regimul comunist au amenin]at \ns`[i
existen]a na]iunii ucrainene. Ca urmare a genocidului \mpotriva
1
1932 - 1933 . .
1930- , http://lies.ucoz.ua/index/0-18, (16 aprilie 2009).
2
Kulci]kii, S., Cauzele foametei din 1933 din Ucraina-2, \n , Nr. 38,
4-10 octombrie 2003, http://www.zn.ua/3000/3050/42742/, (16 aprilie 2009).
3
La 16 iulie 1990 a fost adoptat` Declara]ia privind suveranitatea de stat a
Ucrainei, iar la 24 august 1990 a fost proclamat` independen]a Ucrainei.
4
Pre[edinte al Ucrainei \n perioada decembrie 1991 iulie 1994.
5
1932 1933 . : , http://www.
kerchrada.gov.ua/032/032_003.doc, (14 aprilie 2009).
6
Kulci]kii, S., De ce urm`rea s` ne distrug`? Stalin [i Holodomorul Ucrainean,
Kiev, Editura Grupului ucrainean de pres`, 2008, pag. 27.
7
Pre[edinte al Ucrainei \n perioada 19 iulie 1994 - 23 ianuarie 2005.

62

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

poporului ucrainean, o cincime din popula]ia rural` a Ucrainei a


murit \n 1932-1933. Cauzele tragediei sunt identificate \n teroarea
prin \nfometare, ca r`spuns la rezisten]a ]`r`nimii ucrainene la
colectivizarea general`8.
|n discursul pre[edintelui L. Kucima, foametea continu` s` fie
caracterizat` \n termeni generali precum holodomoruri, cu referire
la foametea din URSS din anii 1921-1923 [i la cea din 1946-1947.
Este momentul \n care sunt luate primele m`suri care urm`resc
implementarea unei strategii de con[tientizare, de condamnare
public`, de particularizare la nivelul societ`]ii ucrainene9 [i la cel
al comunit`]ii interna]ionale exclusiv a foametei din Ucraina din
1932-1933 ca unul dintre cele mai mari ca num`r al victimelor
genociduri din istorie10.
La 28 noiembrie 2002, \n preajma celei de-a 70-a comemor`ri a
foametei din Ucraina, pentru prima dat`, Rada Suprem` a calificat [i
a condamnat evenimentele ca politic` de genocid desf`[urat` la nivel
de stat de liderii regimului totalitar sovietic \mpotriva cet`]enilor
Ucrainei11. La 14 mai 2003, deputa]ii ucraineni au aprobat raportul
vice-premierului D. Tabacinik \n care se ar`ta c` Holodomorul anilor
1932-1933 a fost organizat \n mod premeditat de regimul stalinist
[i trebuie s` fie condamnat public de societatea ucrainean` [i de
comunitatea interna]ional`, dup` num`rul victimelor, ca una din
cele mai mari fapte de genocid din istoria omenirii12.
La 6 decembrie 2002, pre[edintele L. Kucima a emis Decretul
nr. 393 privind M`surile adi]ionale \n leg`tur` cu cea de-a 70-a
Address by President of Ukraine Leonid Kuchma to Ukrainian People on the Day
of Memory of victims of famine and political repressions, http://www.president.gov.
ua/eng/activity/zayavinterv/speakto/114407592.html, (16 aprilie 2009).
9
Riabchuk, Mykola, Holodomor: The Polotics of Memory and Political Infighting in
Contemporary Ukraine, Harriman Review, vol. 16, no. 2, november 2008. Conform
sondajelor de opinie realizate \n anul 2003, 13% din popula]ia Ucrainei nu cuno[tea
nimic cu privire la subiectul foametei, \n timp ce 12% din subiec]i au refuzat s`
r`spund`.
10
Association of Ukrainians in Great Britain, Acknowledging the Holodomor in
Ukraine, http://www.augb.co.uk/acknowledging-the-holodomor-in-ukraine.php, (16
aprilie 2009).
11
Potrivit reglement`rilor interna]ionale, prin genocid se \n]elege orice act comis
cu inten]ia de a distruge, \n \ntregime sau par]ial, un grup na]ional, etnic, rasial sau
religios. Pentru calificarea foametei ca genocid este necesar`, pe l~ng` alte condi]ii,
stabilirea neechivoc` a inten]iei f`ptuitorului ca prin \nfometare, s` distrug` grupul
\mpotriva c`ruia este \ndreptat`. O astfel de determinare poate fi f`cut` doar \n
cazul unei proceduri jurisdic]ionale (la nivel na]ional sau interna]ional). Vezi [i
Conven]ia ONU privind prevenirea [i sanc]ionarea crimei de genocid din 9 decembrie
1948, http://www.hrweb.org/legal/genocide.html.
12
Kulci]kii, S., (): 19321933 . :
, http://orthodoxy.org.ua/uk/2008/11/20/20504.html, (4 mai 2009).
Din num`rul de 410 deputa]i \nregistra]i au votat \n favoarea raportului 226,
minimul necesar pentru adoptare.
8

63

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

comemorare a Marii Foamete (Holodomor) din Ucraina, care prevede


ridicarea la Kiev a unui Memorial al victimelor Holodomorurilor
[i represiunilor politice [i traseaz` sarcini Guvernului privind
elaborarea unui complex de m`suri pentru a determina comunitatea
interna]ional` s` recunoasc` holodomorul din 1932-1933 din Ucraina
drept o tragedie major` \n istoria umanit`]ii13.
|n continuarea demersurilor predecesorului s`u, la 11 iulie 2005,
pre[edintele Victor Iu[cenko a \ns`rcinat guvernul ucrainean s` \nfiin]eze Institutul Memoriei Na]ionale [i s` propun` Radei Supreme
dezbaterea unui proiect de lege privind foametea din Ucraina din
1932-1933. De[i la nivelul principalelor for]e politice ucrainene s-au
\nregistrat pozi]ii principial divergente14, la 28 noiembrie 2006, Rada
Suprem` a adoptat Legea privind Holodomorul anilor 1932-1933 din
Ucraina.
F`c~nd trimitere la Conven]ia privind sanc]ionarea crimei de
genocid din 1948, legislativul ucrainean calific` holodomorul din
Ucraina din 1932-1933 ca genocid \mpotriva poporului ucrainean [i
decide c` negarea public` a acestuia reprezint` profanare a memoriei
milioanelor de victime ale Holodomorului, ofensare a demnit`]ii
poporului ucrainean [i este ilegal`. Autorit`]ile de stat centrale
[i locale sunt obligate s` contribuie la consolidarea [i dezvoltarea
na]iunii ucrainene, a con[tiin]ei sale istorice, la r`sp~ndirea
informa]iilor despre Holodomorul anilor 1932-1933 din Ucraina
printre cet`]enii Ucrainei [i ai comunit`]ii interna]ionale, s` asigure
studierea tragediei Holodomorului \n institu]iile de \nv`]`m~nt din
Ucraina.
De[i obiectul legii \l constituie genocidul \mpotriva poporului
ucrainean, \n preambul se exprim` compasiunea [i pentru victimele
altor popoare din fosta URSS. Sunt condamnate ac]iunile criminale
ale regimului totalitar al URSS, \ndreptate spre organizarea
Holodomorului, care a avut drept consecin]` lichidarea a milioane
de oameni, distrugerea bazelor sociale ale poporului ucrainean, a
tradi]iilor sale seculare, a culturii [i a identit`]ii sale etnice.
Subiectul a fost [i \n aten]ia parlamentarilor ru[i, care de[i au
recunoscut evenimentele, \mp`rt`[esc o viziune diferit` fa]` de
amploarea geografic` [i numeric`, de cauzele [i mecanismele care au
determinat-o. La 2 aprilie 2008, Duma de Stat a adoptat Declara]ia
privind memoria victimelor foametei din anii 1930 de pe teritoriul
13
President Leonid Kuchma Executive Order, Number 393/2002-rp, http://www.
president.gov.ua/eng/activity/ukazrozpor/decrees2/117604986.html,
(14
aprilie
2009).

Kulci]kii, S., 1932 1933 . : , http://www.day.kiev.ua/177442/, (14 aprilie 2009). Partidul Regiunilor [i
14

Partidul Comunist au respins ini]iativa pre[edintelui, iar reprezentantul sociali[tilor


a insistat pentru \nlocuirea sintagmei genocidul na]iunii ucrainene cu genocidul
poporului ucrainean.

64

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

URSS , care stipuleaz` c` tragedia a afectat o parte \nsemnat` a


URSS, iar \n urma colectiviz`rii for]ate au avut de suferit multe
regiuni din Rusia16, Kazahstan, Ucraina [i Belarus. Men]ioneaz` c`
\n aceste regiuni/republici, au murit din cauza foametei, \n jur de 7
milioane de oameni [i subliniaz` c` nu exist` nicio dovad` istoric`
privind organizarea pe criterii etnice.
Camera inferioar` a Parlamentului rus a condamnat regimul care
a ignorat vie]ile oamenilor pentru atingerea unor scopuri economice
[i politice [i a men]inut sus]inerea pentru Declara]ia celei de-a
58-a sesiuni a Adun`rii Generale ONU (AG), \n care se exprim`
compasiunea pentru milioanele de victime indiferent de apartenen]a
na]ional`.
|n anul 2008, tradi]ia manifest`rilor cu caracter interna]ional
dedicate foametei a fost continuat` prin organizarea Forumului
interna]ional de comemorare a 75 de ani de la Holodomorul din
Ucraina, 1932-1933 Poporul meu va fi mereu (Kiev, 22 noiembrie),
sub patronajul pre[edintelui Ucrainei, V. Iu[cenko.
La Forum au participat pre[edin]ii Georgiei, Lituaniei, Letoniei
[i Poloniei. Pre[edintele F. Ruse a refuzat s` participe, [i a transmis
la 14 noiembrie 2008 o scrisoare omologului ucrainean17 \n care a
exprimat pozi]ia ]`rii sale cu privire la subiectul care constituie
un element central al politicii externe ucrainene [i a subliniat c`
evenimentele tragice din anii 30 sunt utilizate pentru atingerea unor
scopuri politice conjuncturale. Eforturile Kievului sunt \ndreptate
spre \nvr`jbirea popoarelor rus [i ucrainean iar aprecierile potrivit
c`rora foametea a fost \ndreptat` cu prec`dere \mpotriva ucrainenilor
contravin realit`]ilor istorice, confer` conota]ie na]ionalist` unei
tragedii comune a popoarelor rus [i ucrainean. |n context, demersurile
Kievului sunt calificate cinice [i imorale18.
Referitor la demersurile Ucrainei de condamnare a foametei,
pre[edintele rus a subliniat c` at~t UNESCO \n 2007, c~t [i ONU
\n 2003, au refuzat s` recunoasc` tragedia ca genocid al poporului
ucrainean [i a avertizat c` dezbaterea \n cadrul organiza]iilor
interna]ionale nu va aduce niciun folos [i nu avea niciun rezultat.
15

15
, 55(3872), 3 aprilie 2008, , http://
www.duma.gov.ru/, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=875800,
(15 aprilie 2009).

Povoljie, regiunile }entralno-Cernoziomn~i, Caucazul de Nord, Ural, Crimeea,


Siberia de Vest.
17

..
,
http://www.kremlin.ru/text/
greets/2008/11/209176.shtml, (15 aprilie 2009).
18
Ibidem, Cu privire la cauzele foametei, D. Medvedev arat` c` aceasta nu a
urm`rit nimicirea unei na]iuni anume, fiind o consecin]` a secetei [i a politicii de
colectivizare for]at` [i de deschiaburire aplicat` pe \ntreg teritoriul URSS. Deciziile
au fost luate la nivelul conducerii multina]ionale a URSS, iar \n RSS Ucrainean` la
nivelul cadrelor preponderent ucrainene.
16

65

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

A propus elaborarea unei abord`ri comune, \n colaborare cu exper]i


din Kazahstan, Belarus [i din alte state interesate din CSI.
|n replic`, pre[edintele ucrainean a declarat \n aceea[i zi c` mesajul
omologului rus demonstreaz` o atitudine neadecvat` fa]` de tragedia
poporului ucrainean, \n condi]iile \n care Ucraina nu acuz` poporul
rus ci numai regimul comunist. A calificat abordarea pre[edintelui
Medvedev ca fiind umilitoare pentru rela]iile ruso-ucrainene, ar`t~nd
c` specificul holodomorului se bazeaz` pe componenta na]ional` [i
]`r`neasc`. |n acela[i timp a men]ionat c` \n Ucraina au murit p~n`
la 10 milioane de oameni, sc`derea popula]iei fiind legat` de politica
de rusificare, de deport`rile \n Siberia [i \n Extremul Orient, dar \n
primul r~nd de foamete 19.
De[i importan]i lideri politici au transmis mesaje de sus]inere,
impactul practic al acestor demersuri nu s-a materializat \ntr-o
declara]ie comun`, iar unele au reprezentat o modalitate de declinare
a particip`rii la manifest`rile organizate sub patronajul pre[edintelui
V. Iu[cenko. Astfel, pre[edintele \n exerci]iu al SUA, G. Bush a ar`tat
c` milioane de ucraineni nevinova]i au fost nimici]i prin foamete
[i c` regimul stalinist a provocat foametea distrug`toare \n mod
premeditat20. La r~ndul s`u, pre[edintele ales al SUA, B. Obama,
a remarcat c` groaznica crim` nu trebuie uitat`, iar genera]iile
viitoare trebuie s` cunoasc` aceste pagini dureroase ale istoriei,
pentru ca acestea s` nu se mai repete. A salutat eforturile de atragere
a aten]iei asupra acestei perioade a istoriei ucrainene21.
Lideri religio[i au transmis mesaje prin care precizeaz` pozi]ia cu
privire la problematic` \n general. |n cadrul rug`ciunii Angelus din
Pia]a Sf. Petru din Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a men]ionat
c` Marea Foamete a provocat \n 1932-1933 moartea a milioane de
oameni \n Ucraina [i \n alte regiuni ale URSS, \n timpul regimului
comunist [i s-a rugat pentru victimele acestei oribile tragedii 22.
Spre deosebire de Pap`, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului
19
Interviu acordat jurnali[tilor The Times, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le
Monde, El Pais [i Dzennik, Serviciul de pres` al pre[edintelui Ucrainei,
, http://www.president.gov.ua/ru/news/12081.
html, Piotr Smoliar, Le Monde,
30- , http://www.president.gov.ua/ru/news/12095.html,
Pilar Bonet, , ,
http://www.president.gov.ua/ru/news/12097.html, (15 aprilie 2009).
20
75 , http://www.president.gov.ua/content/adr_bush_75.html, (15
aprilie 2009).
21
75-
, http://www.president.gov.ua/content/adr_obama_75.html, (15 aprilie
2009).
22
XVI ,
, 1932-33
, http://www.president.gov.ua/content/adr_benedict_75.html, (15 aprilie 2009).

66

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

a identificat elemente care pot califica foametea ca genocid: nu a mai


existat o tragedie \n care pe parcursul unui an pa[nic s` fie nimici]i
mai mul]i oameni apar]in~nd unei na]iuni, dec~t \n c~]iva ani de
r`zboi [i orice s-ar spune, oric~t de mult s-ar \ncerca diminuarea
r`ului, acesta este un semn evident al genocidului 23.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Filaret, a men]ionat c`
cei care se opun recunoa[terii holodomorului ca genocid \ncearc`
sa-l reabiliteze moral pe Stalin, iar cei care sus]in c` au suferit toate
popoarele Uniunii Sovietice ar trebui s` ]in` cont c` doar \n cazul
Ucrainei exist` documente privind directive ale conducerii sovietice
care probeaz` unificarea problemei colectiviz`rii cu cea na]ional`.
Pentru o mai bun` \n]elegere a evenimentelor, acesta recomand` o
paralel` cu situa]ia evreilor [i a rromilor din timpul celui de-al doilea
r`zboi mondial24.
|n cadrul Forumului de la Kiev, pre[edintele V. Iu[cenko a reiterat
c` foametea din Ucraina a fost o crim` de genocid \mpotriva poporului
ucrainean care intr` sub inciden]a no]iunii de genocid, conform
Conven]iei ONU din 194825, o tragedie planificat` artificial [i a f`cut
apel la popoarele lumii s` condamne regimul totalitar comunist, \ncerc`rile de reabilitare [i de justificare a crimelor regimului stalinist.
Foametea din anii 1932-1933 nu a \nsemnat moarte prin \nfometare,
ci ucidere prin \nfometare. Aceasta a fost esen]a genocidului 26.
|n discursul c`tre poporul ucrainean, rostit \n aceea[i zi, V.
Iu[cenko, a reamintit c` foametea din Ucraina a fost un act planificat
de genocid [i c` Stalin a urm`rit \nfr~ngerea ucrainit`]ii, a celei
mai mari amenin]`ri la adresa imperiului. Respinge minciuna
impertinent` [i nelegitim` conform c`reia noi acuz`m un popor anume
pentru tragedia noastr`. Nu este a[a. Criminalul este unul singur.
Acesta este regimul imperial, comunist, sovietic. Cei care neag`
ast`zi Holodomorul [i \l justific` pe Stalin prin mijloace ra]ionale
de conducere preiau negrul [i \mpov`r`torul stigmat al r`ului. |n
23
75-
, http://www.president.gov.
ua/content/adr_bart_75.html, (15.04.2009).

1932-33
- , http://www.president.gov.ua/content/adr_filaret_75.html,
(15 aprilie 2009).
25
|n context, a men]ionat crime ale regimului comunist precum foametea din
Kazahstan din 1931 [i din Caucazul de Nord, execu]ia ofi]erilor polonezi de la Katyn,
invazia URSS \n statele baltice \n 1939, deportarea \n mas` a t`tarilor din Crimeea,
germanilor din Povoljie, ungurilor, bulgarilor, finlandezilor, calm~cilor, ingu[ilor,
cecenilor, karaciaev]ilor, balkar]ilor, nogai]ilor, turcilor-mesetin]i, grecilor pontici,
suprimarea revolu]iei maghiare din 1956 [i evenimentele din Praga din 1968,
nimicirea a sute de mii de ru[i [i a altor popoare fr`]e[ti \n GULAG.
26

, http://www.president.gov.ua/news/12120.html, (15 aprilie
2009).
24

67

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

acela[i timp, pre[edintele ucrainean a men]ionat c` au mai suferit din


cauza regimului stalinist ru[i, beloru[i, kazahi, t`tarii din Crimeea,
moldoveni, evrei, zeci de alte etnii27.
II. Demersuri la nivelul organiza]iilor interna]ionale
Ucraina a f`cut demersuri de recunoa[tere interna]ional` [i de
condamnare a foametei din 1932-1933 la nivelul ONU, UNESCO,
OSCE, CoE, Parlamentului European etc.
La ONU, primul demers a fost f`cut \n anul 2003, \n cadrul celei dea 58-a sesiuni a AG, c~nd, la solicitarea Reprezentantului Permanent
al Ucrainei la ONU, a fost circulat` ca document al AG28, Declara]ia
privind cea de-a 70-a comemorare a Holodomorului Marii Foamete
din 1932-1933 din Ucraina29.
Potrivit documentului \n fosta Uniune Sovietic` milioane
de b`rba]i, femei [i copii au c`zut victime ale politicii regimului
totalitar. Holodomorul Marea Foamete din Ucraina a r`pit vie]ile
a 7-10 milioane de oameni nevinova]i [i a reprezentat o tragedie
na]ional` a poporului ucrainean. Statele semnatare celebreaz` cea
de-a 70-a comemorare a tragediei ucrainene, \n acela[i timp \ns`,
comemoreaz` milioanele de ru[i, kazahi [i reprezentan]i ai altor
na]ionalit`]i care au murit de foamete \n Povoljie, Caucazul de Nord,
Kazahstan [i alte regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, ca urmare a
r`zboiului civil [i a colectiviz`rii for]ate 30.
|n partea final` a Declara]iei, statele semnatare recunosc importan]a
inform`rii opiniei publice cu privire la aceste evenimente tragice din
istoria omenirii [i \[i exprim` regretul cu privire la ac]iunile care
au condus la foametea \n mas` [i la moartea a milioane de oameni,
consider~nd c` oamenii trebuie s` afle despre aceast` tragedie [i c`
informarea va contribui la consolidarea legalit`]ii [i la respectarea
drepturilor omului [i a libert`]ilor fundamentale.
|n discursul rostit \n fa]a AG la 24 septembrie 2004, pre[edintele
ucrainean L. Kucima a reluat argumenta]ia din Declara]ie, ar`t~nd
75- 19321933 , http://www.president.gov.ua/news/12121.html, (15 aprilie 2009).
28
Potrivit Normelor de procedur` ale AG ONU, statele membre au dreptul s` solicite
Secretarului General circularea \n cadrul AG a unor documente, care nu exprim` \ns` pozi]ia ONU, ci a statelor semnatare. Declara]iile promovate de Ucraina \n acest
cadru, au fost frecvent prezentate ca exprim~nd pozi]ia organiza]iei.
29
UN, A/C.3/58/9, General Assembly, Fifty-eight session, Third Committee. Agenda
item 117(b), Letter dated 7 November 2003 from the Permanent Representative of
Ukraine to the United Nations addressed to the Secretary-General, http://documentsdds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N03/655/81/pdf/N0365581.pdf?OpenElement, (15
aprilie 2009).
30
Semnat de Azerbaidjan, Banglade[, Belarus, Benin, Bosnia Her]egovina, Canada,
Egipt, Georgia, Guatemala, Jamaica, Kazahstan, Mongolia, Nauru, Pakistan,
Quatar, R. Moldova, F. Rus`, Arabia Saudit`, Tadjikistan, Timorul de Est, Ucraina,
Emiratele Arabe Unite [i de SUA.
27

68

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

c` \n 1933, \n Ucraina, au murit ca urmare a foametei artificiale


organizate de regimul totalitar \ntre 7 [i 10 milioane de ucraineni,
\n Ucraina mureau \n fiecare minut 17 oameni31.
|n cadrul celei de-a 34-a Conferin]e Generale UNESCO (Paris,
octombrie-noiembrie 2007) a fost adoptat` rezolu]ia privind Memoria
victimelor Marii Foamete (Holodomor) \n Ucraina. Documentul
stipuleaz` c` \n URSS au c`zut victime ale ac]iunilor brutale [i ale
politicii regimului totalitar milioane de b`rba]i, femei [i de copii,
iar Marea Foamete din Ucraina din 1932-1933 a r`pit via]a a 710 milioane de oameni nevinova]i [i a fost o tragedie a poporului
ucrainean. Conferin]a a salutat ini]iativa Ucrainei de a organiza
manifest`ri cu prilejul celei de-a 75-a comemor`ri a Holodomorului
din 1932-1933 [i a f`cut un apel la statele membre s` participe32.
Aproape concomitent victimele tragediei na]ionale a poporului
ucrainean au fost comemorate [i la nivelul celei de-a 15-a reuniuni a
Consiliului de Mini[tri OSCE (Madrid, 29 noiembrie 2007), unde 32
de delega]ii au sus]inut Declara]ia privind cea de-a 75-a comemorare
a Holodomorului \n Ucraina33.
|n cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Adun`rii Parlamentare a OSCE
(Astana, 3 iulie 2008) a fost adoptat` rezolu]ia privind Holodomorul
din anii 1932-1933 din Ucraina34, prin care se comemoreaz`
milioanele de vie]i nevinovate ale ucrainenilor care au murit \n
timpul Holodomorului din anii 1932-1933 ca rezultat al foametei
\n mas`, provocat de ac]iunile inten]ionate [i de politica regimului
stalinist totalitar. Rezolu]ia sus]ine ini]iativa Ucrainei de aflare
a adev`rului despre tragedia poporului ucrainean, inclusiv prin
efectuarea activit`]ii de informare \n plan interna]ional [i na]ional.
La 23 octombrie 2008, Parlamentul European a recunoscut
foametea deliberat` din 1932-1933 din Ucraina drept o crim` \ngrozitoare \mpotriva poporului ucrainean [i \mpotriva umanit`]ii [i a
condamnat actele \ndreptate \mpotriva popula]iei rurale ucrainene,
soldate cu anihil`ri \n mas` [i \nc`lc`ri ale drepturilor [i libert`]ilor
Kulci]kii, S., 1932-1933 . :
, Nr. 29, 17 ianuarie 2007, http://www.day.kiev.ua/177442/, http://
orthodoxy.org.ua/uk/2008/11/20/20504.html, (4 mai 2009).
31

32
UNESCO, General Conference, 34th session, Paris 2007, Remembrance of victims
of the Great Famine (Holodomor) in Ukraine, http://unesdoc.unesco.org/images/0015/
001538/153838e.pdf, (16 aprilie 2009).
33
OSCE, Madrid 2007, Fifteenth Meeting of the Ministerial Council 29 and 30
November 2007, Statement by the delegation of Ukraine, (Annex 8 and 9 to MC (15)
Journal No 2 of 30 November 2007), pag. 90-91, http://www.osce.org/documents/
mcs/2009/03/36857_en.pdf, (16 aprilie 2009).
34
Astana Declaration of the OSCE Parlamentary Assembly and resolutions adopted
at the Seventeenth Annual Session, Astana, 29 june to 3 july 2008, Resolution on the
Holodomor of 1932-1933 in Ukraine, pag. 44, http://new.oscepa.org/oscepa_content/
documents/Astana/Declaration/2008-AS-Final%20Declaration%20ENG.pdf,
(16
aprilie 2009).

69

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

omului. Europarlamentarii au exprimat solidaritatea cu poporul


ucrainean, au onorat memoria ucrainenilor uci[i prin \nfometarea
deliberat` din 1932-1933 [i au solicitat statelor ex-sovietice s`
permit` accesul la arhivele referitoare la foametea din Ucraina din
1932-193335.
Parlamentul European a constatat c` foametea din 1932-1933,
care s-a soldat cu moartea a milioane de locuitori ai Ucrainei, a fost
planificat` cu cinism [i cruzime de regimul lui Stalin pentru a impune
politica Uniunii Sovietice de colectivizare a agriculturii \mpotriva
voin]ei popula]iei rurale din Ucraina36.
Dac` la nivelul UNESCO [i al forurilor europene ini]iativele
ucrainene s-au concretizat prin adoptarea unor rezolu]ii de
condamnare, demersurile privind introducerea subiectului A 75a comemorare a Holodomorului \n Ucraina, 1932-1933 pe agenda
celei de-a 62-a, respectiv a celei de-a 63-a sesiuni ale AG a ONU au
e[uat. State care au sus]inut \n 2003 Declara]ia privind cea de-a 70-a
comemorare a foametei, circulat` \n cadrul celei de-a 58 sesiuni a AG,
\n anul 2008, nu s-au mai solidarizat cu ini]iativa ucrainean`.
|n pofida apelului pre[edintelui ucrainean c`tre liderii politici
[i parlamentele din \ntreaga lume de recunoa[tere a foametei din
1932-1933 ca genocid \mpotriva na]iunii ucrainene, [i de sus]inere a
unei rezolu]ii ONU care s` condamne [i s` declare foametea act de
genocid \mpotriva poporului Ucrainei, F. Rus` a continuat s` blocheze
ini]iativele \n acest sens37. Declara]iile oficialilor ucraineni, dar [i ale
celor ru[i au anticipat dezbaterile la nivelul celor dou` sesiuni ale
AG.
|n septembrie 2008, ministrul rus al afacerilor externe a ar`tat c`
]ara sa se va opune categoric interpret`rii ucrainene a evenimentelor
legate de foametea din URSS, neput~nd accepta abordarea pseudoistoric` a evenimentelor legate de foametea din anii 30 din URSS
ca genocid \mpotriva poporului ucrainean. Interpretarea ucrainean`
reprezint` un moment negativ \n rela]ia Rusia-Ucraina [i ofenseaz`
memoria milioanelor de victime de alt` na]ionalitate. S. Lavrov \ntreba retoric dac` este admisibil s` ne ocup`m de epurarea etnic` a
Parlamentul European, Texte adoptate, joi, 23 octombrie 2008, Rezolu]ia
referitoare la comemorarea foametei deliberate - Holodomor - din Ucraina (19321933), http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P6-TA2008-0523&language=RO, (16 aprilie 2009).
36
Rezolu]ia a fost fundamentat` pe Conven]ia european` pentru ap`rarea
drepturilor omului [i a libert`]ilor fundamentale, Conven]ia ONU privind prevenirea
[i sanc]ionarea crimei de genocid, Declara]ia cu privire la cea de-a 70-a comemorare
a Holodomorului din Ucraina, circulat` \n cadrul celei de a 58-a sesiuni a AG ONU [i
pe Legea parlamentului ucrainean privind Holodomorul din 1932-1933 din Ucraina,
din 28 noiembrie 2006.
35

Press office of President Victor Yushchenko, President urges Holodomor


recognition, http://www.president.gov.ua/en/news/5902.html, (11 aprilie
2007).
37

70

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

istoriei? .
Dup` discu]ii complexe la nivelul Comitetului General39 (CG),
Ucraina nu a reu[it s` conving` statele membre s` accepte propunerea
de a recomanda AG includerea pe agend` a subiectului foametei40. La
11 iulie 2008 AG a decis s` aprobe recomandarea CG de a nu include
subiectul privind foametea din Ucraina pe ordinea de zi a celei de-a
62-a sesiuni41.
La 18 august 2008, Ucraina, sus]inut` de Georgia, Letonia,
Lituania, Estonia, Polonia [i R. Ceh`, a solicitat includerea punctului
suplimentar Cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului - Marea
Foamete din Ucraina din 1932-1933 pe agenda celei de-a 63-a sesiuni
a AG42, \ns` la 17 septembrie 2008, \n contextul opozi]iei mai multor
state, inclusiv a F. Ruse, CG a decis am~narea dezbaterilor cu privire
la cererea respectiv` la o dat` ulterioar`43.
|n acest context, \n ziua urm`toare, la 18 septembrie 2008, Ucraina
a \nregistrat la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului de la
Geneva, cel mai important for interna]ional din domeniul drepturilor
omului, proiectul rezolu]iei Memoria Holodomorului din Ucraina,
1932-193344, \n care tragedia este catalogat` drept crim` \mpotriva
umanit`]ii45.
38

38

Lavrov, Serghei, , \n

2000 , Nr. 38, 19-25 septembrie 2008, http://news2000.org.ua/

a/59533, (16 aprilie 2009).

39
CG face recomand`ri AG ONU; asist` Pre[edintele [i AG \n schi]area agendei
fiec`rei reuniuni plenare [i \n organizarea luc`rilor AG.
40
UN, A/62/250/Add.3, General Assembly, Sixty-second session, Organization of
the sixty-second regular session of the General Assembly, adoption of the agenda
and allocation of items Fourth report of the General Committee, http://www.un.org/
ga/search/view_doc.asp?symbol=A/62/250/Add.3&Lang=E, (15 aprilie 2009).
41
UN, A/62/PV.111, General Assembly official records, 62nd session : 111th plenary
meeting, Friday, 11 July 2008, New York, Agenda item 7, Organization of work,
adoption of the agenda and allocation of items Fourth report of the General Committee
(A/62/250/Add.3),
http://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/420/28/PDF/
N0842028.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).
42
UN, A/63/193, General Assembly, Sixty-third session, Request for the inclusion of
a suplementary item in the agenda of the sixty-third session. Commemoration of the
seventy-fifth anniversary of the Great Famine of 1932-1933 in Ukraine (Holodomor).
Letter dated 12 august 2008 from the representatives of the Czech Republic, Estonia,
Georgia, Latvia, Lithuania, Poland and Ukraine to the United Nations addressed to
the Secretay-General, http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/465/42/
pdf/N0846542.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).
43
UN, A/BUR/63/SR.1, Sixty-third session, General Committee, Summary record
of the 1st meeting, Held at Headquarters, New York, on Wednesday, 17 September
2008, at 10p.m., http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/508/24/pdf/
N0850824.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).
44
Semnat [i de Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, Monaco, Polonia [i R.
Moldova.
45
UN, General Assembly, A/HRC//L.4, Human Rights Council. Ninth session.
Agenda item 3. Promotion and protection of all human rights, civil, political, economic,

71

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

De[i \n context onusian Ucraina nu a reu[it s` ob]in` o rezolu]ie,


\n plan bilateral, la 23 septembrie 2008, Camera Reprezentan]ilor
a Congresului SUA a recunoscut [i a condamnat holodomorul ca
genocid \mpotriva poporului ucrainean. Documentul face trimitere
la activitatea Comisiei SUA privind foametea din Ucraina46, care a
calificat tragedia ca Holodomor-genocid [i a ajuns la concluzia c`
victimele au decedat prin \nfometare, ca urmare a foametei create \n
mod artificial 47.
Camera Reprezentan]ilor a comemorat 75 de ani de la evenimente,
a condamnat \nc`lc`rile sistematice de c`tre URSS a drepturilor
omului fa]` de ucraineni [i s-a pronun]at pentru informarea cu privire
la genocidul ucrainean prin \nfometare () pentru r`sp~ndirea \n
lume a cuno[tin]elor despre aceast` tragedie creat` \n mod artificial,
pentru ca Ucraina s`-[i realizeze poten]ialul \n calitate de partener
strategic important al SUA \n aceast` regiune a lumii.
La 24 septembrie 2008, Ucraina a retras proiectul de rezolu]ie de
la Consiliul ONU pentru drepturile omului. Reac]ia oficial` a F. Ruse
nu a \nt~rziat. Comunicatul MAE rus din aceea[i zi men]ioneaz` c`
delega]ia Ucrainei a fost obligat` s`-[i retrag` proiectul realiz~nd
caracterul confrunta]ional [i lipsa de perspectiv` a ini]iativei,
Consiliul ONU pentru drepturile omului nu este locul pentru
promovarea aprecierilor unilaterale [i deformate ale evenimentelor
istorice, iar \ncerc`rile conducerii ucrainene de a fixa la nivel
interna]ional interpretarea evenimentelor din 1932-1933 de pe
teritoriul fostei Uniuni Sovietice ca genocid \mpotriva poporului
ucrainean au caracter politizat [i urm`resc diseminarea dezbin`rii
\ntre popoarele Rusiei [i Ucrainei48.
|n replic`, MAE ucrainean [i-a exprimat indignarea fa]` de
comunicatul MAE rus \n care pe un ton nepermis de lipsit de respect
se comenteaz` efortul Ucrainei de a aduce la cuno[tin]a comunit`]ii
interna]ionale adev`rul despre Holodomorul din anii 1932-1933 [i
a f`cut un apel la liderii politici ru[i s` \nceteze practica neg`rii
cinice a adev`rului istoric despre Holodomor, a justific`rii crimelor
stalinismului. Retragerea proiectului a fost explicat` prin dezbaterea
social and cultural rights, including the right to development, Remembrance of
the Holodomor of 1932 and 1933 in Ukraine, http://blog.unwatch.org/wp-content/
uploads/2008/10/ukraine.doc, (15 aprilie 2009).
46
Comisia SUA pentru Foametea din Ucraina a fost constituit` la 13 decembrie
1985 pentru a elabora un studiu privind foametea din RSS Ucrainean` din 19321933. Rezultatul cercet`rilor a fost prezentat Congresului SUA la 22 aprilie 1988.
47
Embassy of Ukraine to the USA, Publications, House Resolution 1314 on
the Holodomor, 110th Congress, 2d Session H. Res. 1314, http://www.mfa.
gov.ua/usa/en/10528.htm, (16 aprilie 2009).

MAE rus, Departamentul Comunicare,


, http://www.mid.ru/brp_4.nsf/sps/
3495588EE05AAB69C32574CE004AF043, (15 aprilie 2009).
48

72

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

problemei Holodomorului \n cadrul altor foruri interna]ionale,


renun]area fiind \n spiritul compromisului49.
Kievul a subliniat c` foametea a fost genocid, \n mod con[tient [i
evident planificat de regimul totalitar comunist \mpotriva poporului
ucrainean. |n acest mod cinic, inuman regimul stalinist a \ncercat
s` dea o lovitur` de gra]ie ]`r`nimii ucrainene ca temelie a na]iunii
noastre, s` submineze for]a poporului [i s` elimine pentru totdeauna
posibilitatea rena[terii Ucrainei ca stat independent. A reamintit
c` F. Rus` a sus]inut \n 2003 Declara]ia privind cea de-a 70-a
comemorare a Holodomorului Marii Foamete din 1932-1933 din
Ucraina.
|n acest context, la 23 octombrie 2008, dup` dezbateri prelungite,
[edin]a CG av~nd pe agend` discutarea propunerii de includere a
subiectului privind foametea din Ucraina din 1932-1933 pe agenda
celei de-a 63-a sesiuni a AG50 a fost am~nat` la o data care va fi
stabilit`. Discu]iile au fost explicate prin intermediul comunicatelor
de pres` [i al conferin]elor organizate de ministerele de externe de
la Moscova, respectiv Kiev [i de reprezentan]ii permanen]i ai celor
dou` ]`ri la ONU.
Potrivit comunicatului MAE ucrainean din 24 octombrie 2008,
dezbaterea problemei foametei a fost tergiversat` de F. Rus` prin
[antaj [i presiune: La 23 octombrie, Comitetul General, dup` discu]ii
aprinse, a am~nat adoptarea recomand`rii includerii subiectului
Holodomor pe agenda actualei sesiuni a Adun`rii Generale. F. Rus`,
utiliz~nd p~rghiile pe care le de]ine \n calitate de membru permanent
\n Consiliul de Securitate, prin [antaj [i presiune direct` \ncearc`
s`-i \ngr`deasc` unui stat membru al ONU dreptul de a include pe
agenda organiza]iei un subiect important pentru acesta51.
|n replic`, la 28 octombrie 2008, \n cadrul conferin]ei de pres`
referitoare la subiectele celei de a 63-a sesiuni a AG52, V. Ciurkin,
Reprezentantul permanent al F. Ruse la ONU, a criticat \ncerc`rile
repetate de a politiza o problem` istoric` [i umanitar`, cum este cea
a foametei din anii 30 din fosta URSS, prin includerea subiectului A
75-a aniversare a Marii Foamete din Ucraina, 1932-1933 pe agenda
49
MAE
ucrainean,

75-

1932-1933
i

ii,
http://www.mfa.gov.ua/mfa/ua/publication/content/20141.htm, (15 aprilie 2009).
50
Journal of the United Nations, Thursday, 23 October 2008, Programme of meetings and agenda, General Assembly, Sixty-third session, General Committe, http://
www.un.org/Docs/journal/En/20081023e.pdf, (15 aprilie 2009).
51
MAE ucrainean, , 23 2008, http://www.mfa.gov.ua/mfa/ua/news/
detail/16347.htm, (16 aprilie 2009).

52
UN, Department of Public Information, New York, 28 October 2008, Press
conference by Permanent Representative of Russian Federation on current
issues of sixty-third General Assembly Session, http://www.un.org/News/
briefings/docs/2008/081028_Churkin.doc.htm, (15 aprilie 2009).

73

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

AG. Recunosc~nd milioanele de decese din acea perioad`, acesta a


ar`tat c` tragedia a afectat [i alte popoare de pe teritoriul F. Ruse
[i din alte p`r]i ale fostei URSS. A subliniat c` autorit`]ile de la
Kiev folosesc tragedia pentru a distrage aten]ia de la criza politic` [i
economic` pe care o traverseaz` Ucraina.
Diplomatul rus a mai ar`tat c` subiectul trebuie discutat de
istorici: Noi trebuie s` comemor`m victimele foametei, nu s`
politiz`m problema, men]ion~nd c` politica de colectivizare nu a fost
\ndreptat` \mpotriva unor grupuri etnice, tragedii similare au suferit
locuitorii Rusiei, Kazahstanului, Siberiei, regiunii Povoljie [i multe
alte popoare. A subliniat c` mai multe state, inclusiv Kazahstanul,
s-au pronun]at \mpotriva includerii subiectului pe agenda AG, c` F.
Rus` \n]elege tragedia Ucrainei, dar consider` c` este inadmisibil ca
aceasta s` fie calificat` genocid \mpotriva poporului ucrainean.
|n contrareplic`, la 30 octombrie 2008, I. Sergheev, Reprezentantul
Permanent al Ucrainei la ONU, a organizat o conferin]` de pres`
pe tema introducerii subiectului comemor`rii foametei din Ucraina
pe agenda celei de-a 63-a sesiuni a AG [i a declarat c` ]ara sa nu
urm`re[te o evaluare juridic`, ci s` atrag` aten]ia comunit`]ii
interna]ionale asupra celei mai mari tragedii a secolului 20, cauzat`
de ac]iunile crude [i politicile regimului autoritar stalinist. A
subliniat c` Ucraina comemoreaz` [i victimele popoarelor din alte
regiuni ale fostei URSS, c` este m~ndru s` reprezinte o ]ar` care
a luat decizia s` prezinte popula]iei adev`rul despre Holodomor
[i despre alte crime ale regimului stalinist, care a l`sat \n urm` o
societate inuman` [i care \ncearc` s` construiasc` o statalitate 53.
Referitor la discu]iile din CG, diplomatul ucrainean a declarat
c` au existat dou` tipuri de presiuni asupra delega]iilor pe de o
parte, dorin]a moral` de exprimare a solidarit`]ii cu victimele, iar pe
de alt` parte, amenin]area ministrului rus al afacerilor externe cu
deteriorarea rela]iilor economice [i politice, f`cut` printr-o scrisoare
\n care statele membre ONU sunt avertizate c` sprijinul pentru
holodomor va fi \n]eles ca pozi]ie antiruseasc`.
|n acest context, la 20 noiembrie 2008, Ucraina a solicitat
circularea ca documente ale celei de-a 63-a sesiuni a AG a Discursului
pre[edintelui Ucrainei V. Iu[cenko c`tre ucrainenii din toat` lumea
[i comunitatea interna]ional` cu prilejul celei de-a 75-a comemor`ri
a Holodomorului din Ucraina din 1932-193354 [i a rezolu]iei
Parlamentului European din 23 octombrie 200855. Nereu[ind s`
UN, Department of Public Information, New York, 30 October 2008, Press
conference by Permanent Representative of Ukraine on Famine of 1932-1933, http://
www.un.org/News/briefings/docs/2008/081030_Ukraine.doc.htm, (16 aprilie 2009).
54
Discursul-anex` calific` foametea ca act de genocid comis cu inten]ie de regimul
stalinist asupra na]iunii ucrainene, \ncercare de exterminare a na]iunii ucrainene,
crim` groaznic` \mpotriva umanit`]ii.
55
UN, A/63/564. General Assembly. Sixty-third session. Agenda item 45 and 64.
53

74

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

ob]in` includerea subiectului pe agenda AG, la 16 decembrie 2008,


Ucraina a solicitat Pre[edintelui AG circularea Declara]iei privind
cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului din Ucraina, 1932-1933
ca document al celei de-a 63-a sesiuni a AG56.
Documentul men]ioneaz` c` Holodomorul din 1932-1933
din Ucraina a r`pit milioane de vie]i nevinovate [i trebuie s`
reaminteasc` genera]iilor prezente [i viitoare s` respecte drepturile
omului [i mai ales dreptul la via]` pentru a preveni repetarea sa.
Semnatarii au comemorat victimele foametei artificiale care a r`pit
vie]ile a milioane de ucraineni, inclusiv ale reprezentan]ilor altor
na]ionalit`]i care tr`iau pe teritoriul Ucrainei \n acea perioad`57.
Se comemoreaz` de asemenea, milioanele de ru[i, kazahi,
reprezentan]ii altor na]ionalit`]i care au murit de foame \n regiunea
Volga, Caucazul de Nord, Kazahstan [i \n alte p`r]i ale fostei URSS [i
se salut` eforturile guvernelor de a-[i deschide arhivele. Semnatarele
au apelat la statele membre s` promoveze cunoa[terea holodomorului
din 1932-1933 din Ucraina ca o pagin` tragic` a istoriei globale.
Concluzii
Discursul oficialilor ucraineni \n problema recunoa[terii [i
condamn`rii foametei din Ucraina din 1932-1933 ca act de genocid
\mpotriva poporului ucrainean a evoluat \n timp. Dac` \n ultimii
ani ai RSS Ucrainean` [i \n primii ani de independen]`, centrul
de greutate al acestuia se focalizeaz` pe auto-acuzare, cu referire
direct` la componenta ucrainean` a regimului sovietic, ulterior este
transferat spre o zon` \n care componenta ucrainean` se estompeaz`
[i se pune accent pe factori externi, pe rolul primordial al Moscovei,
al regimului stalinist criminal.
Terminologia subiectului evolueaz` gradual de la calificarea
tragediei ca foamete la genocid, trec~nd prin etape ca Marea
Foamete, Foametea Teroare, holodomoruri, Holodomor, crim`
\mpotriva umanit`]ii, semnificative nu doar sub aspect semantic, ci
[i din punct de vedere al fondului problematicii.
Promotion and protection of human rights. Letter dated 20 November 2008 from the
Permanent Representative of Ukraine to the United Nations adressed to the SecretaryGeneral,
http://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/618/20/PDF/N0861820.
pdf?OpenElement, (16 aprilie 2009).
56
UN, A/63/613, General Assembly, Sixty-third session, Agenda item 64(b),
Promotion and protection of human rights. Letter dated 16 December 2008 from
the Permanent Representative of Ukraine to the United Nations adressed to the
Secretary-General, http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/656/68/
pdf/N0865668.pdf?OpenElement, (16 aprilie 2009).
57
Declara]ia a fost semnat` doar de 32 de state membre ONU din totalul de 192:
Albania, Australia, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Croa]ia, Cehia, Danemarca,
Estonia, Finlanda, Fran]a, Georgia, Germania, Ungaria, Islanda, Irlanda, Israel,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Norvegia, Polonia, Santa Lucia,
Spania, Suedia, Ucraina, Marea Britanie [i SUA.

75

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

De[i cea mai mare parte a istoriografiei ucrainene vehiculeaz`


termenul holodomoruri, plural care include evenimente similare
petrecute \n URSS, inclusiv \n RSS Ucrainean`, \n perioada 19201921, 1932-1933 [i 1946-1947 58, promotorii condamn`rii foametei
ca genocid au dezvoltat \n plan intern [i au promovat \n plan extern
conceptul de holodomor care define[te un singur eveniment foametea, o singur` perioad` - 1932-1933, o singur` republic` exsovietic` - RSS Ucrainean`, \ndreptat \mpotriva ucrainenilor.
Problematica a produs diviziuni la nivelul societ`]ii civilie [i al
clasei politice ucrainene, condamnarea a devenit politic` de stat,
fiind asumat` la cel mai \nalt nivel. Elaborarea discursului [i
identificarea argumentelor are \ns` loc concomitent cu identificarea
instrumentelor probatorii, \ntruc~t calificarea foametei din RSS
Ucrainean` din 1932-1933 ca genocid este legat` \n mod direct de
problema r`spunderii59. Demersul las` loc interpret`rilor at~t sub
aspectul parcurgerii incomplete a materialului arhivistic intern [i
extern60, dar [i al necoordon`rii cu alte state din fosta URSS61.
Evolu]ia [i rezultatul ac]iunilor la nivel interna]ional a oscilat \ntre succes [i e[ec - Ucraina a obligat F. Rus` s` recunoasc` foametea
din URSS, \n acela[i timp \ns` nu a reu[it s` ob]in` condamnarea
foametei din fosta RSS Ucrainean` ca genocid \mpotriva poporului
ucrainean. Subiectul r`m~ne unul dintr-o serie de teme sensibile pe
agenda ruso-ucraineana, iar pozi]iile p`r]ilor demonstreaz` c` \n
plan politico-diplomatic perspectiva unui consens este \ndep`rtat`.
Radicalizarea discursului [i calificarea foametei ca genocid \mpotriva poporului/na]iunii ucrainene a determinat repozi]ion`ri,
abord`ri precaute din partea mai multor state care de[i ini]ial au
manifestat deschidere fa]` de ini]iativele Kievului, au identificat
58
Olszanski, Tadeusz, Ukraine Remembers, the World acknowledges. The Holodomor
in Ukraines historical policy, CES Commentary, Issue 16, 08.12.2008, Centre for
Eastern Studies, pag. 1.
59
|n noiembrie 2008 V. Nalivaicenko, [eful Serviciului de Securitate al Ucrainei
(SBU), a declarat c` organizatorii [i cei care au pus \n aplicare genocidul vor
trebui judeca]i \n temeiul documentelor, depozi]iilor martorilor oculari [i al
dreptului interna]ional. La 17 martie 2009 SBU a publicat o list` actualizat` cu
136 de persoane, care au fost implicate \n organizarea holodomorului-genocid din
anii 1932-1933, Serviciul de pres` al SBU, ,
, http://ssu.kmu.gov.ua/sbu/control/uk/publish/
article?art_id=85286&cat_id=80544&mustWords=%D0%B3%D0%BE%D0%BB%D
0%BE%D0%B4%D0%BE%D0%BC%D0%BE%D1%80&searchPublishing=1, http://
www.ssu.gov.ua/sbu/SPYSOK/, (16 aprilie 2009).
60
S-au \nregistrat cazuri \n care, inclusiv la nivel oficial, opiniei publice ucrainene
[i interna]ionale i-au fost prezentate materiale referitoare la foametea din Ucraina
din anii 1932-1933 care \n fapt nu vizau perioada respectiv` [i nici Ucraina.
61
Studierea sistematic` a problematicii este relativ recent`. Cea mai mare parte
a documentelor care stau la baza concluziilor provin din arhivele ucrainene. Se
constat` o lips` de colaborare \ntre cercet`torii ucraineni [i cercet`tori din alte state
ex-sovietice.

76

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

ulterior [i alte dimensiuni ale proiectului dec~t cea umanitar`. Sa creat impresia c` demersurile vizeaz` construirea unei imagini
interna]ionale a Ucrainei, ca ]ar` afectat` \n mod particular de
crimele comunismului [i a ucrainenilor ca etnie62, care au suferit mai
mult dec~t alte na]iuni din fosta URSS.

V. Vasilenko, autorul Legii privind Holodomorul din Ucraina din 1932-1933,


sus]ine c` de[i \n timpul foametei odat` cu ucrainenii au murit [i reprezentan]i ai
minorit`]ilor na]ionale, genocidul a fost \ndreptat nu \mpotriva acestora, ci \mpotriva
na]iunii ucrainene.
, http://www.unian.net/news/print.php?id=286286, (16 aprilie 2009).
62

77

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

78

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Trierea legionarilor \n perioada


guvernului Petru Groza: martie-decembrie 1945
Ilarion }iu
Prin venirea la putere pe 6 martie 1945, guvernul pro-comunist
condus de Petru Groza avea de gestionat [i problema legionarilor.
R`zboiul nu se \ncheiase \nc`, iar \n Austria func]iona destul de
firav, ce-i drept un guvern pro-german, condus de Horia Sima.
Problema legionar` preocupa \ndeaproape autorit`]ile de
la Bucure[ti \nc` din primele zile dup` lovitura de Palat de la 23
august 1944. Autorit`]ile militare [i civile sovietice \i considerau pe
extremi[tii de dreapta cea mai important` for]` de opozi]ie contra
planurilor URSS-ului \n Rom~nia. Aveau o experien]` \n ilegalitate
semnificativ`, fiind astfel un pericol \n spatele frontului.
Tocmai de aceea, legionarii au f`cut obiectul tratativelor din
timpul negocierii Conven]iei de Armisti]iu a Rom~niei cu Na]iunile
Unite Antifasciste. La punctul 15, documentul prevedea c` guvernul
rom~n se oblig` s` dizolve imediat toate organiza]iile pro-hitleriste de
tip fascist aflate pe teritoriul rom~nesc, at~t cele politice, militare sau
paramilitare, c~t [i orice alte organiza]ii care duc propagand` ostil`
Na]iunilor Unite [i \n special Uniunii Sovietice, nepermi]~nd \n viitor
existen]a unor organiza]ii de acest fel1. Procedura neutraliz`rii
poten]ialului politic al legionarilor a fost urm`toarea. Prima etap`
a constat \n circulare interne ale Ministerului de Interne, prin care
departamentele or`[ene[ti [i comunale ale Poli]iei [i Jandarmeriei
erau \ndrumate s` \ntocmeasc` liste cu legionarii cunoscu]i,
mai ales cei care de]inuser` \n perioada interbelic` [i \n timpul
statului na]ional-legionar grade [i func]ii2. Apoi, propor]ional cu
infrac]iunile comise, ace[tia erau aresta]i de posturile de Poli]ie sau
Jandarmi, fiind trimi[i \n ora[ele re[edin]` de jude] pentru triere.
Legionarul triat era b`nuit c`, datorit` pozi]iei pe care o avusese \n
trecut \n organiza]ie, constituia un pericol pentru siguran]a statului,
[i, \n consecin]`, trebuia pus sub paz`. Internarea tria]ilor s-a f`cut
mai \nt~i \n aresturile locale ale Ministerului de Interne, dup` care
au fost trimi[i \n lag`re.
Conven]ie de Armisti]iu \ntre guvernul Rom~n pe de o parte [i guvernele Uniunii
Sovietice, Regatului Unit [i Statelor Unite ale Americii pe de alt` parte, Editor: Ministerul Afacerilor Str`ine, Bucure[ti, 1944, p. 9.
2
Arhivele Na]ionale Istorice Centrale (\n continuare, ANIC), Fond Inspectoratul
General al Jandarmeriei (\n continuare, IGJ), dosar nr. 127/1945, f. 94.
1

79

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

|n perioada septembrie 1944-ianuarie 1945 au fost emise mai


multe legi [i ordine ale Ministerului de Interne pentru definirea [i
aplicarea trierii. Au fost \nainta]i comisiilor de anchet` peste 7.500
legionari, dintre care mai pu]in de 1.000 au fost interna]i \n lag`re [i
\nchisori. Diferen]a dintre num`rul celor cerceta]i [i num`rul relativ
mic al celor \nchi[i a avut mai multe cauze. |n primul r~nd, mul]i
cet`]eni nevinova]i au fost inclu[i pe listele de verificare din cauza
unor r`zbun`ri personale, c`z~nd victime ale dela]iunilor nefondate.
|n al doilea r~nd, nu to]i legionarii aresta]i f`cuser` \n trecut abuzuri
sau de]inuser` grade [i func]ii \n organiza]ie. O alt` cauz`, care
nu trebuie omis`, se leag` de fenomenul \nscrierii extremi[tilor de
dreapta \n organiza]iile democratice, dup` 23 august 1944. Liderii
forma]iunilor guvernamentale, mai ales \n ora[ele mici, refuzau s`i dema[te pe legionari, \ntruc~t f`ceau treab` bun` \n noile lor
partide, fiind renumi]i pentru calit`]ile organizatorice. Mituirea
membrilor comisiilor de triere a fost o alt` cauz` a sc`p`rilor
opera]iunii de izolare a partizanilor G`rzii de Fier.
Birocra]ia trierii, precum [i imperfec]iunile expuse mai sus, i-au
f`cut pe noii guvernan]i de dup` 6 martie 1945 s` recurg` la metode
arbitrare de arestare a legionarilor. Astfel, la o [edin]` a activului
central al PCR cu muncitorii comuni[ti, Vasile Luca a dat urm`toarele
indica]ii: Nu a[tepta]i nici o lege pentru legionari. Trebuie aresta]i
cei pe care \i avem \n m~n` [i publicat a doua zi la ziar. {i trebuie
folosi]i oamenii no[tri pentru arest`ri. Arest`m [i \i punem acolo
de paz`... Trebuie date instruc]iuni pentru arestarea imediat` a
legionarilor. Trebuie desfiin]ate acele comisii de triere, care au
salvat majoritatea legionarilor. Iar aresta]ii trebuie b`ga]i \n lag`re
[i dup` aceea avem timp s` facem triere 1-2 luni. Dar \n momentul de
fa]`, c~nd ei trec la atentate, nu <se> mai pot face deosebiri chiar cu
muncitorii [i ]`ranii. Pentru c` elementele bandite[ti ei le recruteaz`
chiar din ]`rani [i muncitori... Aresta]i, fiindc` au sau nu cazier, dac`
sunt legionari. |i b`g`m \n lag`r [i apoi vedem ce facem cu ei. {i
mai bine s` arest`m 10 nevinova]i dec~t s` sc`p`m un bandit. P~n`
acum s-a f`cut tot pentru a-i sc`pa, acum vom face totul ca s` nu ne
scape3.
P~n` la 6 martie 1945, trierea se f`cea de c`tre comisii
speciale, alc`tuite din delega]i ai Prefecturilor jude]ene, magistra]i,
angaja]i ai Ministerului de Interne [i membri ai partidelor politice
guvernamentale. Dup` venirea la putere a guvernului Groza,
ne-membrii structurilor Ministerului de Interne aveau doar rol
consultativ, responsabilitatea eliber`rii legionarilor aresta]i c`z~nd
exclusiv \n sarcina [efilor unit`]ilor locale de Poli]ie. Din precau]ie,
ace[tia aplicau dispozi]iile la maxim, evit~nd s`-[i pun` \n pericol
3
Ibidem, Fond Comitetul Central al Partidului Comunist Rom~n (\n continuare,
CC al PCR) Sec]ia Cancelarie, dosar nr. 15/1945, f. 3-4.

80

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

slujba din cauza lipsei de vigilen]`. Pentru ca autorit`]ile s` nu


lucreze de mai multe ori pentru anchetarea activit`]ii unui legionar,
cei elibera]i primeau o dovad` c` trecuser` prin triere4.
Adep]ii G`rzii de Fier care au fost aresta]i dup` 6 martie 1945
au avut un regim special. Pe l~ng` faptul c` situa]ia lor se decidea
la repezeal`, erau izola]i, prin internarea \n lag`rul de la Caracal
(jud. Olt). Conform unui ordin telefonic al Subsecretariatului de Stat
pentru Poli]ie (Serviciul Lag`re) c`tre Inspectoratele de Poli]ie din
]ar`, legionarii aresta]i p~n` la venirea guvernului Groza trebuiau
s` fie du[i \n amplasamentul de la Slobozia (jud. Ialomi]a), iar cei
\ntemni]a]i dup` 6 martie 1945, la Caracal5. |n acest lag`r erau
interna]i [i alte categorii de cet`]eni considera]i periculo[i pentru
regim, dintre cei apropia]i guvern`rii Ion Antonescu6.
Spre deosebire de Executivele conduse de Constantin S`n`tescu [i
Nicolae R`descu, noua administra]ie recomanda unit`]ilor de Poli]ie
s` ofere un tratament preferen]ial \n timpul anchetelor muncitorilor
[i ]`ranilor. Doar cei dovedi]i c` f`cuser` acte de teroare trebuiau
s` ajung` \n lag`r, restul bucur~ndu-se de clemen]a regimului, care
spera s`-i atrag` astfel \n organiza]iile de st~nga7. Vestea a ajuns
repede la cuno[tin]a legionarilor afla]i temporar \n arestul Poli]iei,
[i \[i a[teptau verdictul. Astfel, cei 156 de]inu]i de la |nchisoarea
Jilava au cerut, cu ocazia unei inspec]ii de rutin` din 30 martie 1945,
s` se aduc` la cuno[tin]a Ministerului c` erau aresta]i de 6 luni, \ns`
ancheta a fost suspendat` repede, [i de circa 4 luni nimeni nu mai
st`tuse de vorb` cu ei. Cereau clemen]` \ntruc~t majoritatea erau
muncitori sau salaria]i ai Statului [i se desolidarizaser` de Mi[carea
legionar`, ori se reabilitaser` pe front8. Demersul a urgentat ancheta,
\ns` nu to]i dintre cei afla]i la Jilava au fost elibera]i o parte a lor
au fost muta]i pe 10 aprilie \n lag`rul de la Caracal, fiind socoti]i
periculo[i pentru siguran]a Statului9.
Venirea la putere a unui Executiv controlat de Partidul Comunist
[i \nmul]irea arest`rilor a creat panic` printre fo[tii membri ai
Mi[c`rii legionare. Ei se a[teptau la ce era mai r`u, inclusiv arest`ri
\n mas`, pe baze mai largi, \ntruc~t, \n opinia lor, guvernul avea
4
Ibidem, Fond Ministerul de Interne Diverse (\n continuare, MI-Diverse), dosar
nr. 3/1945, f. 89.
5
Ibidem, dosar nr. 5/1945, f. 58.
6
B`lan, Ion, Regimul concentra]ionar din Rom~nia, 1945-1964, Bucure[ti, Editura
Funda]iei Academia Civic`, 2000, p. 54.
7
ANIC, Fond MI-Diverse, dosar nr. 3/1945, f. 89.
8
Prin ordinul Marelui Stat Major nr. 82.500, din 26 aprilie 1942, se \nfiin]aser`
Batalioane de infanterie compuse din legionari condamna]i \n procesele rebeliunii,
care urmau s` fie trimise pe Frontul de Est, \n vederea reabilit`rii (Vezi: }iu, Ilarion,
Mi[carea legionar` dup` Corneliu Codreanu, vol. II, Regimul Antonescu (ianuarie
1941-august 1944), Bucure[ti, Editura Vremea, 2007, p. 65-68).
9
ANIC, Fond MI-Diverse, dosar nr. 3/1945, f. 59.

81

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

s` aplice la cote maxime prevederile Conven]iei de Armisti]iu. Dac`


p~n` la instalarea guvernului Groza, unii legionari se credeau la
ad`post sub umbrela partidelor istorice (PN} [i PNL), \n care se \nscriseser` dup` 23 august 1944, noua conjunctur` politic` i-a f`cut
s` fie sceptici privind siguran]a lor, crez~nd c` vor fi aresta]i c~t de
cur~nd. Dac` nu reu[eau s` se transfere la PSD sau PCR, aveau ca
strategie s` devin` membri \n diversele sindicate. Aceast` sc`pare
era doar la \ndem~na muncitorilor, iar cei care de]inuser` grade
[i func]ii \n Mi[carea legionar` majoritatea intelectuali erau
profund \ngrijora]i. Tocmai de aceea, evitau s` se angajeze \n discu]ii
politice de orice fel10.
Primirea muncitorilor legionari \n partidele de st~nga s-a f`cut cu
destul de multe discu]ii, \ntruc~t contravenea ideologiei [i deranja,
de asemenea, reprezentan]ii Moscovei \n Rom~nia. Fenomenul s-a
realizat, \n opinia noastr`, de jos \n sus. |n stadiul actual al cercet`rii
credem c` organiza]iile jude]ene au fost nevoite s` primeasc`
legionari \n r~ndurile partidelor de st~nga \ntruc~t duceau lips`
de aderen]i. Vremurile erau tulburi, nu se [tia ce va urma dup`
r`zboi, iar mul]i cet`]eni st`teau \n expectativ`. Doar legionarii erau
interesa]i s` se \ncadreze \n partidele guvernamentale, pentru a se
proteja de prevederile legilor adoptate dup` 23 august 1944 \mpotriva
extremi[tilor de dreapta. Erau, de asemenea, buni organizatori [i
agitatori, necesari astfel unor forma]iuni politice care doreau s`-[i
fac` cunoscut mesajul \n r~ndul popula]iei. P`storel Teodoreanu,
cunoscut epigramist al epocii, a dedicat chiar o crea]ie fenomenului
\n cauz`: Camarade nu fi trist, / Garda merge \nainte, / Prin Partidul
Comunist!.
|ntruc~t reac]iunea \ncepuse s` taxeze primirea fasci[tilor \n
partidele guvernamentale, liderii PSD [i PCR au purtat o discu]ie
aprins` asupra chestiunii, \n [edin]a Frontului Unic Muncitoresc, din
9 aprilie 1945. La acel moment, social-democra]ii erau considera]i locul
de refugiu al legionarilor, fiind ]inta criticilor colegilor comuni[ti:
Lucre]iu P`tr`[canu (c`tre Lotar R`d`ceanu): V` rog s` lua]i
m`suri ca s` nu fim nevoi]i s` lu`m m`suri contra oamenilor vo[tri.
Lotar R`d`ceanu: Arest`rile acestea trebuie continuate. |ns`
v` previn de pe acum c` acestea nu sunt fapte restr~nse asupra
Partidului Social-Democrat. Se produc la toate partidele de st~nga,
pentru c` \n avalan[a asta de \nscrieri care s-au f`cut s-au strecurat
peste tot elemente de acestea [i chiar la Partidul Comunist. Vreau
numai s` v` aduc la cuno[tiin]` c` noi am hot`r~t [i pus \n aplicare
opera]ia de revizuire a tuturor membrilor partidului nostru... Cam
dup` 1-2 zile o s` v` trimitem [i dumneavoast` astfel de documente
care privesc numai Partidul Comunist, pentru c` \n ceea ce prive[te
Uniunea Patriotic` [i Frontul Plugarilor acolo sunt legionari. Dar
10

Ibidem, f. 71.

82

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

acolo nu [tiu dac` trebuie s` intervenim noi.


Gheorghe Gheorghiu-Dej: Pretutindeni unde se strecoar` astfel
de elemente, trebuie descoperite [i scoase.
Mi[a Levin: Asupra chestiunilor ridicate de tovar`[ul P`tr`[canu
bine\n]eles c` aceast` chestiune nu se poate rezuma la o \n]elegere
bazat` pe generalit`]i, ci trebuie trecut \n mod concret la epurarea
acestor elemente. Noi am f`cut \n aceast` privin]` o circular`, \n care
am cerut ca to]i membrii s` treac` prin sit` [i s` fie \ndep`rta]i to]i
membrii care au trecut dubios sau despre care avem dovezi concrete.
Lotar R`d`ceanu: Am [i o list` cu comuni[ti care au fost.
Ana Pauker: D`-ne-o drag`.
Lotar R`d`ceanu: Declara]iile acestea sunt a[a, c` dac` cineva
nu \]i este pe plac, \l faci legionar. Asta trebuie controlat...
Fiecare este fost legionar. |n momentul \n care se \nscrie \n Partidul
Social-Democrat este fost legionar.
Miron Constantinescu: Dimpotriv`, se face distinc]ia net` \ntre
tovar`[ii social-democrat care sunt \ntr-adev`r [i cei care au intrat
acolo pentru a se camufla. {i noi tocmai am dat o dispozi]ie tovar`[ilor
no[tri, s` nu r`spund` \ncerc`rilor de ceart`, pe care le fac ace[ti
proaspe]i social-democra]i, s` nu rezolve acolo aceste cazuri, s` ni le
aduca la cuno[tiin]`, pentru ca noi s` le rezolv`m...
Apoi cred c` este necesar un control temeinic al noilor \ncadra]i,
pentru ca s` nu p`trund` \n r~ndurile Partidului Social-Democrat [i \n
r~ndurile partidului nostru sau ale celorlalte organiza]ii democratice
astfel de elemente care vin s`-[i ascund` trecutul criminal, sau s`
sparg` unitatea clasei muncitoare.
Gheorghe Gheorghiu-Dej: Sunte]i un partid socialist. Ce au
comun cu socialismul aceste elemente care au luat parte la rebeliune
\n mod efectiv, la acte de jaf? Vom stabili [i categorii, s` nu-i b`g`m
pe to]i \ntr-o oal`, adev`rat. Dar nu-i b`g`m \n partid. Avem destule
organiza]ii de mas` unde pot fi primi]i [i reeduca]i. Deci nici o mil`
fa]` de elementele care a avut la activul lor asemenea acte.
Lotar R`d`ceanu: Care au fost legionari [i mai au ast`zi
asemenea activitate.
Gheorghe Gheorghiu-Dej: Ac]iunea de cur`]ire eu cred c` trebuie
s` aib` dou` aspecte. Fa]` de elementele gardiste cu caziere...
Ana Pauker: Sunt [i f`r` caziere, pentru c` le-au fost distruse
cazierele.
Gheorghe Gheorghiu-Dej: Elementele care au fost implicate \n
ac]iuni, elementele care au avut un rol oarecare, vor trebui arestate
imediat de Ministerul de Interne, indiferent din care organiza]ii ar
face parte, fie c` fac parte din Uniunea Patriotic`, sau din Partidul
Comunist, sau Social-Democrat.
Apoi mai sunt acele elemente legionare f`r` cazier, care nu sunt

83

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

descoperite [i care [i-au continuat activitatea [i dup` 23 august.


Acestea trebuie descoperite prin organiza]iile noastre sindicale,
comitetele de fabric` [i prin organiza]iile noastre de partid. Punerea
deci, \n linie de b`taie a organiza]iilor noastre de partid, ridicarea
vigilen]ei organiza]iilor de mas`, ca o sarcin` de cea mai mare
importan]` pentru momentul actual. S` nu ne facem iluzii c` prin
tratative cu ace[tia... A fost, nu a fost...? ajungem la ceva. S` d`m
un caracter de mas` ac]iunii de cur`]ire a elementelor du[mane. S`
nu reducem la aceste dou` partide ac]iunea de cur`]ire a elementelor
du[m`noase. Noi s` fim elementele de conducere \n aceast` ac]iune,
pentru a l`muri chestiunile, ca nu cunva s` fie patim` la mijloc, nu
cunva s` fie chestiuni personale...
Noi la CFR ne-am adresat sindicatelor [i le-am cerut sprijinul \n
opera de cur`]ire a elementelor du[m`noase; s` dea o circular` cu
preg`tirea listelor pentru toate elementele legionare care au participat
la acte s`lbatice, au jefuit, care au denun]at. Iar elementele care au
fost t~r~te \n curent datorit` demagogiei G`rzii de Fier vigilen]`, nu
izolat de ei. Dac` s-au \nscris \n sindicate, cu deosebit` aten]ie pentru
reeducarea lor, dar nu atragerea \n partid. Pentru c` noi nu primim
\n partid cu una, cu dou`, [i dac` s-au strecurat s` [ti]i asemenea
cazuri, v` rug`m, tovar`[i social-democra]i, s` ni-i semnala]i, pentru
c` nu au ce c`uta \n partidul nostru. Dup` cum nu au ce c`uta \n
partidul vostru.
Am citit despre procesul lui Dreyfuss. Era o cas` \ntreag` de
documente, [i cu c~t mai multe documente se adunau, cazul se
complica mai mult. Noi nu urm`m cazul acesta.
Lotar R`d`ceanu: Ei sunt [i la voi.
Gheorghe Gheorghiu-Dej: Da]i-ne liste, tovar`[i. Noi nu-i
cunoa[tem. Uite, tovar`[a Ana este aici o responsabil` a partidului
nostru. Se [tie acest caz a lui Mihai Andrei, care a fost legionar, a fost
agreat de poli]ie...
Ana Pauker: Nu am avut nici o dovad` c` a fost agent de poli]ie,
dar a fost provocator afar` cu el.
Gheorghe Gheorghiu-Dej: La noi \n partid se urmeaz` o lege
aspr` care nu iart` pe nimeni: nu iart` pe acei care s`v~r[esc gre[eli
care aduc daune partidului, nu iart` pe cei care uzurp` titlul de
membru al partidului...
N-am face \ns` nici un serviciu Partidului Social-Democrat dac` nu
v-am spune aici deschis, c` la voi \n partid este o tentin]` puternic`
manifestat` pentru spargerea Frontului Unic, c` exist` elemente
care merg pe linia spargerii Frontului Unic.
Ana Pauker: Legionarii, fasci[tii, nu stau numai la p~nd` \n
Rom~nia, dar este o activitate [i mai ascuns`. Teohari n-a descoperit
nici pe departe toate depozitele de arme. {i sunt o serie de acte de

84

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

sabotaj, care se descoper`.


S` stabilim urm`torul lucru: nu primim nici legionari care au
purtat numai o s`pt`m~n` c`ma[a verde. Ei procedeaz` \n chestiunile
lor ca [i cu chestiunile de siguran]`, de spionaj. Ei vin la muncitor [i-i
spun: bag` de seam`, tu ai fost odat` legionar, [i te vor descoperi. {i
dac` nu te descoper`, atunci noi vom pune pe un legionar de-al nostru
s` spuie. {i \l ]inem \n m~n`. Atunci c~nd vom lichida fascismul \n
]ar`, atunci se va pune altfel chestiunea. Dar deocamdat` cred c`
trebuie s` avem \ntreaga vigilen]` s` nu primim \n partid pe cei care
au purtat c`ma[a verde o s`pt`m~n`11.
Nimeni nu-[i asuma responsabilitatea primirii legionarilor \n
partidele de st~nga, \ns` fenomenul era \n cre[tere. Dovad` stau tot
mai frecventele demasc`ri din organiza]iile politice [i sindicale. Spre
exemplu, la sf~r[itul lunii mai 1945, \n comitetul de fabric` de la STB,
a fost identificat un muncitor care lucra camuflat pentru legionari,
transmi]~nd organiza]iei sale toate ordinele [i intruc]iunile care se
preg`teau contra Mi[c`rii12. Dar muncitorul respectiv nu ac]iona
singur. Spre sf~r[itul anului, la 10 noiembrie 1945, s-a emis un Ordin
al Ministerului de Interne, cu num`rul 43.064, prin care trebuia s`
se fac` eviden]a legionarilor din r~ndul partidelor recunoscute legal.
P~n` la 25 noiembrie, eviden]a ar`ta astfel: PCR: 2.258, PSD: 3.281,
Frontul Plugarilor: 8.900, Uniunea Patriotic`: 110, PNL- T`t`rescu:
338, PN}-Anton Alexandrescu: 69, PNL: 345, PN}: 237. Deci, un
total de 15.538 fo[ti purt`tori ai c`m`[ilor verzi, dintre care peste
90% erau \nscri[i \n partidele din blocul guvernamental!13
|ncheierea r`zboiului mondial, \n mai 1945, a schimbat pu]in
datele problemei. Comuni[tii trebuiau s`-[i duc` rapid la \ndeplinire
obiectivul cuceririi puterii, [i nu erau dispu[i s`-[i consume energiile
cu o campanie de reprimare a adversarilor ideologici de la extrema
dreapt`. Cel pu]in pentru moment, mai ales c` pe unii dintre ei \i
puteau folosi \n folosul propriu. De cealalt` parte, legionarii erau
sl`bi]i politic dup` \nfr~ngerea Germaniei naziste, iar liderii lor se
ascundeau prin diferite ora[e ale Europei Occidentale, pentru a nu
fi aresta]i. |n consecin]`, \n organiza]ie predomina dezorientarea.
Existau grupuri radicale, dispuse s` reziste m`surilor regimului, \ns` deocamdat` a[teptau s` se limpezeasc` apele. Liderii modera]i
erau de asemenea \n expectativ`, locuind \n domicilii clandestine [i
a[tept~nd ca guvernul s` dea semnale de colaborare14.
|n lag`re au ap`rut grupuri de legionari democra]i, care au \nceput s` fac` apel la bun`voin]a autorit`]ilor, pentru a-i elibera.
La 21 august, de]inu]ii de la Caracal au \naintat un memoriu Anei
Ibidem, Fond CC al PCR Sec]ia Cancelarie, dosar nr. 26/1945, f. 1-5.
Ibidem, dosar nr. 182/1945, f. 2.
13
Ibidem, Fond IGJ, dosar nr. 104/1945, f. 80.
14
Ibidem, dosar nr. 204/1945, f. 2-4.
11
12

85

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

Pauker, pe care \ncercau s` o sensibilizeze, sus]in~nd c` f`ceau


parte din p`turile clasei muncitoare. Ei solicitau femeii de fier
a regimului s`-i considere tovar`[i [i pe fo[tii legionari, ale c`ror
bune inten]ii se \ndreptau spre idealul social al luptei clasei
muncitoare democratizate. O asigurau pe Ana Pauker c`, pe viitor,
vor fi ve[nici lupt`tori \mpotriva adev`ra]ilor du[mani ai poporului
[i c` vor participa la munca de refacere al`turi de Partidul Comunist
Rom~n15.
|n lunile urm`toare, legionarii au \nceput s` fie elibera]i din
lag`re16. Nu \n urma memoriilor c`tre Guvern, ci ca urmare a
noilor \mprejur`ri politice postbelice, presiunilor opozi]iei [i ale
reprezentan]ilor Statelor Unite [i Marii Britanii \n Rom~nia.
Desfiin]area acestora s-a oficializat prin Jurnalul Consiliului de
Mini[tri din 27 septembrie 194517.
Ie[i]i din deten]ie, legionarii aveau s` afle c` inclusiv nucleul dur
al organiza]iei renun]ase la lupt`. Pe 6 august, Nicolae Petra[cu,
m~na dreapt` a lui Horia Sima, sosit \n ]ar` \n toamna anului 1944,
emisese circulara Legionari din l`untrul [i din afara \nchisorilor. Prin
aceasta, f`cea apel la lini[te [i la colaborare cu guvernul18. Petra[cu
locuia \n ilegalitate de aproape un an [i r`m`sese cel mai important
lider al Mi[c`rii, dup` ce Horia Sima \[i pierduse urma. A luat decizia
de non combat fa]` de regim f`r` a se sf`tui cu [efii din exil. |n
]ar` l-a consultat pe Radu Mironovici, care a fost de acord cu textul
circularei, \ntruc~t to]i conduc`torii doreau s` ias` din ilegalitate,
dac` [i guvernan]ii le permiteau, desigur.
|n toamna anului 1945, Nicolae Petra[cu a fost arestat, \n \mprejur`ri neelucidate. |n anii 1960, le-a declarat camarazilor din
\nchisoarea Aiud c` responsabil de c`derea sa ar fi fost Vasile
Noveanu, legionar acuzat adesea de leg`turi cu Ministerul de Interne
(at~t \n perioada Siguran]ei, c~t [i a Securit`]ii). Cert este c` \n arestul
Ministerului de Interne, \n 1945, Petra[cu a purtat negocieri cu liderii
Partidului Comunist, \n urma c`rora a rezultat a[a-zisul pact de
neagresiune dintre comuni[ti [i legionari. |n]elegerea s-a realizat \n
noiembrie19, iar Ministerul de Interne a emis la 10 decembrie 1945
ordinul de legalizare a situa]iei legionarilor din ]ar`20.
A[adar, pentru moment, legionarii \ncetau s` mai fie considera]i
inamici ai Statului, at~t timp c~t nu organizau atentate contra
ordinii sociale. Timp de peste un an de zile fuseser` ]inta autorit`]ilor,
care aveau obliga]ia legal` de a le fixa gradul de periculozitate, dar
Ibidem, dosar nr. 271/1945, f. 1-3.
Ibidem, Fond MI-Diverse, dosar nr. 9/1945 vol. 1, f. 34-78.
17
B`lan, Ion, op. cit., p. 56.
18
ANIC, Fond CC al PCR Sec]ia Cancelarie, dosar nr. 161/1954, f. 19-21.
19
Arhiva Consiliului Na]ional pentru Studierea Arhivelor Securit`]ii, Fond Informativ, dosar nr. 151086 vol. 4, f. 204-288.
20
ANIC, Fond IGJ, dosar nr. 105/1945, f. 2.
15
16

86

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

[i a cet`]enilor care doreau s` se r`zbune pe vreun legionar sau altul,


care nu le erau pe plac. Opera]iunea de triere implicase costuri
considerabile pentru bugetul de Stat: \ntocmirea listelor de urm`ri]i,
arest`rile, fondurile de \ntre]inere a comisiilor speciale, cazarea [i
hr`nirea interna]ilor, plata personalului Ministerului de Interne
aferent etc. |n r~ndul extremi[tilor de dreapta ac]iunea provocase
o panic` continu`, \nt`rit` de zvonurile mai mult sau mai pu]in
fondate. Pentru protec]ie, unii legionari au ales s` plece din ]ar`,
sporind num`rul exila]ilor din r~ndul Mi[c`rii.

87

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

88

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Funda]ia Cultural` Erbiceanu1


Argument
Fiecare c`l`tor prin via]` \[i dore[te s` lase dup` sine o urm`. Probabil c` \mplinirile cele mai consistente [i mai durabile ale omului, ca
fiin]` aflat` ve[nic \n m~na lui Dumnezeu, sunt acelea \n care omul
se uit` pe sine, culeg~nd din tezaurul s`u sufletesc s~mburele indestructibil al crea]iei [i pun~ndu-l \n slujba celorlal]i.
Reprezentan]ii regimului totalitar comunist au \ncercat, timp de
o jum`tate de secol, s` ne \nve]e c` venim de nic`ieri [i mergem spre
nic`ieri. Vie]ile nu deveneau, astfel, dec~t instrumente docile, iar oamenii unici [i irepetabili se topeau \ntr-o mas` amorf`, lipsit` de chip
[i de suflet. R`nile unei societ`]i nu se refac u[or, iar ]esutul at~t de
mutilat al societ`]ii rom~ne[ti \[i va reg`si cu greu ritmurile fire[ti
de dezvoltare organic`. Aceast` realitate nu ne \ndrept`]e[te, \ns`,
s` fim indiferen]i. Privitul la scar` mare poate \nsemna viziune,
dar [i ascundere \n spatele unor teorii goale de con]inut. Mi[c`rile
haotice de dup` 1989 ne las`, uneori, impresia c`, dac` nu putem
face TOTUL, e mai bine s` nu facem NIMIC. Ce este mai d`un`tor
pentru ceea ce poate \nsemna o reconstruc]ie temeinic`, nu numai
\n plan material, ci [i \n cel sufletesc, dec~t aceast` complacere \n
nemi[care? Acum, ca [i odinioar`, important este s` faci CEVA. Fiecare, dup` puterile [i cu mijloacele proprii, cu bun`-credin]` [i curaj,
poate schimba ceva \n bine, poate \ngriji o gr`din` sau ajuta o roti]`
s` func]ioneze. Nu \n m`re]ie vedem acum rolul nostru, ci \n detaliu.
De multe ori, \naintea lui Dumnezeu [i \n ochii semenilor, o m~n` de
ajutor poate valora mai mult dec~t vorbele mari [i planurile generale
de transformare a ]`rii sau a lumii.
Totul trebuie s` porneasc` de la recuperarea [i ap`rarea Memoriei. Nu, nu venim de nic`ieri! De c~nd am deschis ochii asupra lumii,
am \n]eles c` nu \nsemn ceva numai datorit` \nzestr`rilor [i muncii
proprii, ci [i prin p`strarea cu grij` a unui tezaur de memorie pe care
str`mo[ii mei \l perpetuaser` p~n` la mine [i care \nsemna: excelen]` profesional`, cinste, bun`tate, gra]ie existen]ial`, inteligen]`,
libertate. F`r` s` fie nimic ie[it din comun, aceste calit`]i d`deau
tonul \n vechea societate rom~neasc`, aceea \n care, pentru a face
parte dintr-o elit` real`, nu trebuia s` fii mai ales \ntreprinz`tor [i
A luat fiin]` la sf~r[itul anului 2008, la ini]iativa inginerului Constantin Lauren]iu
Erbiceanu, str`nepotul istoricului Constantin Erbiceanu (1838-1913), nepotul eroului anticomunist Ion Fluera[ (1882-1953) [i \nrudit cu familii precum Buiucliu,
Popovici-B~zno[anu, Eliade, Zarifopol, Culianu, Densu[ianu, Zappa, Malaxa, Polizu,
Perdikides, Catacaz, Bastaki, Climis, Macarovici, Missir, Tatos etc.
1

89

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

abil, ci mai cu seam` capabil [i civilizat. Memoria poate fi o povar`,


pentru c` nu e \ntotdeauna u[or s` te ridici la \n`l]imea modelelor;
pe m`sur`, \ns`, ce con[tientizezi puterea creatoare a modelelor din
trecut, Memoria devine for]` [i libertate.
Ce putem desprinde din aceste considera]ii? Convingerea personal` c` fiecare trebuie s` \ncerce s` fac` acel ceva care i se potrive[te,
[i c~t mai bine posibil, [i c` nimic durabil nu poate exista f`r`
con[tientizarea [i interiorizarea respectului pentru trecut. Devenind
inginer, m-am plasat automat \n descenden]a bunicului [i a tat`lui
[i am \ncercat s` le duc mai departe numele [i prestigiul profesional, ca reprezentant al celei de-a treia genera]ii de ingineri. Pasiunea
pentru lecturi [i nevoia interioar` de a-mi ap`ra convingerile le-am
mo[tenit de la tat`l meu, Dinu Erbiceanu; apropierea de o mare pianist` precum Constan]a Erbiceanu nu putea s` nu-mi deschid` apetitul pentru muzic`, iar chipul tutelar al ilustrului meu str`bunic
[i tiz, istoricul [i academicianul Constantin Erbiceanu, mi-a nutrit
pasiunea de o via]`: istoria. O alt` pasiune, aceea de a c`l`tori, m-a
ajutat s`-mi deschid [i mai bine ochii [i sufletul. Am c`l`torit \n 115
]`ri pentru a \n]elege c` locul meu [i al eforturilor mele este acas`,
acolo unde str`mo[ii au [tiut s` tr`iasc` [i s` fac` istoria. |ntors \n
Rom~nia dup` 1989, am \ncercat, cu modestele mele puteri, s` dau
o m~n` de ajutor acolo unde mi s-a p`rut c` e mai mare nevoia sau
c` poate fi mai bun rodul. Dar, despre aceste lucruri nu sunt eu cel
ce trebuie s` vorbesc; las aceasta \n seama impersonalei Memorii [i,
mai ales, a oamenilor \n care am, totu[i, at~ta \ncredere. Probabil c`
nimic nu m-a motivat mai mult \n via]` dec~t \ncrederea \n oameni [i
\n frumuse]ea pe care o ascund \n sufletele lor.
{i pentru c` \ncrederea e o form` subtil` de iubire, etimologia ne
transport` \n zona filantropiei. Printre str`bunii mei direc]i [i printre rudele colaterale am descoperit, \n timp, scormonind prin documentele de familie, multe personaje harnice [i darnice, cu timpul [i
cu banii lor. Juristul Grigore M. Buiucliu (1840-1912; a donat Academiei Rom~ne cea mai mare parte a averii sale [i vasta sa bibliotec` oriental`), naturalistul Andrei Popovici-B~zno[anu (1876-1969;
a fondat Sta]iunea zoologic` de la Sinaia), academicianul Constantin
Erbiceanu sau inginerii Lauren]iu [i Dinu Erbiceanu au fost filantropi, \n toat` puterea cuv~ntului. Oameni care au lucrat cu ei \n[i[i,
cu familia lor, cu mediul \n care au tr`it, spre a le transforma \n bine,
care au crezut p~n` la cap`t \n capacitatea oamenilor de a cre[te, de
a deveni mai buni [i \n importan]a actelor de caritate, ca mecanism
social [i ca model cultural. F`r` s` m` compar cu modelele, \mi doresc s` le urmez.
Motivul evident al \nfiin]`rii Funda]iei Erbiceanu este treptata
stingere biologic` a neamului meu [i dorin]a de a perpetua memoria

90

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

unei familii care a avut un rol \nsemnat \n istoria [i cultura ]`rii. Dar
cantonarea \n aceast` unic` motiva]ie ar crea o imagine incomplet`
tocmai asupra naturii profunde a demersului meu. Pentru c` nu un
memorial \mi doresc s` creez, ci un loc spiritual de Memorie vie, care
s` \[i fac` sim]it` prezen]a \n permanen]`, prin fapte. |ntotdeauna
mi-a pl`cut mai mult complexitatea nelimitat` a vie]ii dec~t osificarea \n tipare. Statuile sunt impersonale [i reci, iar Erbicenii nu vor
deveni statui, ci vor r`m~ne prezen]e vii. Nu doresc s` adopt calpa
retoric` a extinc]iei, ci s` asigur perpetuarea tradi]iei Erbicenilor [i
a neamurilor ilustre cu care s-au \nrudit, \n timp (Buiucliu, PopoviciB~zno[anu, Eliade etc.), prin fapte. Nu disp`rem dec~t atunci c~nd
uit`m sau suntem uita]i [i nu murim dec~t atunci c~nd nu mai producem bine [i bucurie \n jurul nostru. |mi propun ca mijloacele mele
de ast`zi s` slujeasc` acest bine pe care Erbicenii \l pot face, chiar
\n absen]a lor fizic`. Doar a[a voi putea spune, \n pace, c` nu mergem spre nic`ieri! {i, pentru a \ncheia, voi relua aici un pasaj din
discursul lui Vasile P~rvan, dedicat memoriei istoricului [i academicianului Constantin Erbiceanu: E ceva din noi care nu dispare; c`ci
dac` nimicnicia omeneasc` e o lege suprem` a vie]ii, sunt totu[i unele
\nsu[iri nemuritoare: r`m~n de-a pururi toate g~ndurile omene[ti \nchinate adev`rului, frumosului, eternit`]ii \n general.

Constantin Lauren]iu Erbiceanu

Obiective ale Funda]iei


Activit`]ile Funda]iei Culturale Erbiceanu se doresc o
continuare a realiz`rilor membrilor familiei, \n varii domenii. Se
vor, de asemenea, un mijloc de promovare a unui set de principii
[i de valori care i-au \nso]it mereu pe Erbiceni: de la valoarea
profesional` la calitatea personal`. Dorim, astfel, s` ac]ion`m
asupra ]esutului social prin interven]ii punctuale, precise [i
eficace.
I. Premii:
Principalul instrument de realizare a obiectivelor Funda]iei
va fi acordarea de premii dedicate memoriei membrilor ilu[tri
ai familiei. Numele lor vor fi perpetuate, la fel [i faptele lor, iar
\n timp vor deveni garan]ii prestigioase ale valorii profesionale
[i personale a laurea]ilor. De aceea, majoritatea premiilor se vor
adresa tinerilor afla]i la \nceput de carier`, ca o confirmare [i o
\ncurajare, \n acela[i timp.

91

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

1) Premiul Constantin Erbiceanu pentru tineri istorici


Constantin Erbiceanu (1838 1913). Fiul preotului Ioan Ionescu
din satul Erbiceni Ia[i, despre care tradi]ia de familie spunea c` ar
fi descins dintr-o familie de olteni, refugia]i \n Moldova pe la 1775,
din cauza ocupa]iei austriece. La Ia[i, Constantin Ionescu avea s`
primeasc` numele de Erbiceanu, dup` numele satului natal. Istoric,
teolog, elenist, membru al Junimii, membru activ al Academiei Rom~ne
(din 1899), membru al societ`]ilor savante de la Constantinopol,
Hellenikos Philologikos Syllogos (din 1866) [i Hetairia Mesaionikon
Spoudon (din 1889). Constantin Erbiceanu a studiat la Seminarul
Socola, Facultatea de Teologie din Ia[i [i la Facultatea de Teologie [i
Litere din Atena, unde a ob]inut doctoratul \n teologie. A predat istoria
bisericii universale, drept canonic [i teologia dogmatic` la Seminarul
Veniamin Costache din Ia[i [i, dup` ce a c~[tigat admira]ia unor
Spiru Haret [i D. A. Sturdza, la Facultatea de Teologie din Bucure[ti.
La Facultatea de Litere din Bucure[ti a predat limba greac`. |n
martie 1895 a fost ales decan al Facult`]ii de Teologie din Bucure[ti.
Studiind manuscrisele grece[ti [i edit~nd documente, C. Erbiceanu a
avut un rol de deschiz`tor de drumuri \n studierea epocii fanariote [i a
istoriei biserice[ti din }`rile Rom~ne. Dintre lucr`rile sale, amintim:
Istoria Mitropoliei Moldovei [i Sucevei; Cronicarii greci care au scris
despre rom~ni \n epoca fanariot`; Via]a [i activitatea Mitropolitului
Moldovei, Veniamin Costache; Ulfila, via]a [i doctrina lui sau starea
cre[tinismului \n Dacia traian` [i aurelian`; B`rba]i cul]i greci [i
rom~ni [i profesori din Academiile domne[ti din Ia[i [i Bucure[ti,
din epoca zis` fanariot` (1650-1821); Via]a mea, scris` de mine
dup` c~t mi-am putut aduce aminte. De asemenea, a fost redactor
la periodicele Revista Teologic` din Ia[i (1882-1886) [i Biserica
Ortodox` Rom~n` (1887-1913). Cercet`tor pasionat al vechilor
documente, Constantin Erbiceanu nu s-a dezinteresat, \ns`, nici de
lumea care \l \nconjura, ajut~ndu-i \ntotdeauna, cu bl~nde]e, pe cei
nevoia[i. R`m~n emblematice scena \n care un grup de haiduci care
\i atacaser` tr`sura nu se ating de el, datorit` reputa]iei sale de om
milostiv [i relat`rile lui Nicolae Iorga, care \mprumuta deseori c`r]i
din biblioteca Erbiceanu [i care i-a \nchinat un emo]ionant discurs
funebru. Spre sf~r[itul vie]ii, C. Erbiceanu a donat cele mai valoroase
c`r]i din biblioteca sa Academiei Rom~ne [i Facult`]ii de Teologie
din Bucure[ti. La Ia[i, Constantin Erbiceanu a ]inut, \mpreun` cu
so]ia sa, Aglae Negrescu (descendenta bogatului arom~n Zappa), un
salon cultural frecventat de protipendada Moldovei: Eminescu, A. D.
Xenopol, C. Negruzzi, Panu [i Eduard Caudella se num`rau printre
obi[nui]ii casei. Constantin Erbiceanu r`m~ne un model de pionier,
de cercet`tor pasionat [i muncitor, de exponent al celei mai pure
meritocra]ii [i de intelectual cre[tin.

92

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

2) Premiul Constan]a Erbiceanu pentru tineri muzicieni


Constan]a Erbiceanu (1874-1961). Fiica academicianului
Constantin Erbiceanu. |n 1893, a fost una dintre primele fete
absolvente cu bacalaureat din Rom~nia. |ncep~nd cu acela[i an, a
plecat la Leipzig, pentru a-[i continua studiile muzicale. I-a avut ca
profesori de pian pe Carl Reinecke [i pe Johannes Weidenbach, p~n`
la absolvire, \n 1898. T~n`ra pianist` a mai c`l`torit la Berlin, Paris [i
Londra, unde a [i concertat, sub \ndrumarea maestrului Moszkovski
(care i-a dedicat concertul s`u pentru pian [i orchestr`), repurt~nd
importante succese de public [i de critic`. |n 1904 s-a stabilit la
Berlin, unde [i-a aprofundat studiile, urm~nd cursurile Facult`]ii de
Filosofie [i sus]in~nd, \n paralel, o activitate concertistic`. |n aceast`
perioad` s-a apropiat de Max Reger. Renun]~nd la a concerta, s-a
dedicat activit`]ii pedagogice [i a fost \ntemeietoarea [colii pianistice
rom~ne[ti, maestra unor Valentin Gheorghiu sau Silvia {erbescu. |n
1958, c~nd a concertat \n Rom~nia, Sviatoslav Richter a vizitat-o [i pe
Constan]a Erbiceanu. |n 2002, \n cadrul edi]iei a XII-a a Concursului
Na]ional de Interpretare Muzical` Mihail Jora s-a acordat, la
sec]iunea pian, prin bun`voin]a Dlui Constantin Lauren]iu Erbiceanu,
Marele Premiu Memorial Constan]a Erbiceanu, pe care l-a ob]inut
Shwan Sebastian.
3) Premiul Vespasian Erbiceanu pentru juri[ti
Vespasian Erbiceanu (1863 1943). Jurist, membru corespondent
al Academiei Rom~ne, consilier la \nalta Curte de Casa]ie [i Justi]ie.
La 28 martie 1918, a doua zi dup` unirea Basarabiei cu Rom~nia,
a fost trimis de c`tre Guvernul rom~n la Chi[in`u, pentru a face
o evaluare a st`rii sistemului de justi]ie rusesc din Basarabia [i
pentru a face propuneri \n vederea reform`rii acestuia, pe noile baze
na]ionale rom~ne[ti. A fost Prim Pre[edinte al Cur]ii de Apel de la
Chi[in`u [i s-a ocupat de unificarea legislativ` a Basarabiei cu ]ara
Mam`. Cea mai important` lucrare a sa este Na]ionalizarea justi]iei
[i unificarea legislativ` \n Basarabia.
4) Premiul Lauren]iu Erbiceanu pentru ingineri constructori
Lauren]iu Erbiceanu (1876-1936). Fiul academicianului
Constantin Erbiceanu. Absolvent al [colii de Poduri [i [osele din
Bucure[ti. {i-a \nceput activitatea \n anul 1901, la lucr`rile de
construc]ie a Portului Constan]a, devenind unul dintre cei mai
apropia]i colaboratori ai inginerului Anghel Saligny. A lucrat la
portul Constan]a timp de 25 de ani, \ncep~nd ca inginer asistent [i
ajung~nd p~n` la func]ia de director general. |ntre 1918 [i 1923 s-a
ocupat de refacerea [i extinderea portului, construind digul de larg,
sta]ia de petrol, podurile metalice, instala]iile de pompare, locuin]e

93

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

tip pentru lucr`torii din port, platforma superioar` a liniei de cale


ferat` Constan]aBucure[ti, remiza de beton armat, sisteme de
drenaj pentru stoparea alunec`rii falezei (Metoda Erbiceanu) etc.
|ntre 1923 [i 1936 a fost directorul tehnic al Creditului Industrial.
Lauren]iu Erbiceanu a fost un inginer competent, pasionat [i care
s-a dedicat muncii sale, un model profesional [i uman. Principala sa
oper` este volumul Date statistice asupra portului Constan]a, publicat
\n 1919. |ntr-un mediu care a favorizat prea mult timp distrugerea
sau construc]ia neadecvat`, exemplul unui constructor de voca]ie
poate fi salutar.
5) Premiul Dinu Erbiceanu pentru promovarea valorilor
europene
Constantin (Dinu) Erbiceanu (1913 1998). Fiul lui Lauren]iu
Erbiceanu. Dup` absolvirea Liceului Spiru Haret din Bucure[ti, \n
1931, ca [ef de promo]ie, [i a Facult`]ii de Construc]ii a Politehnicii
din Bucure[ti, a devenit inginer \n anul 1936, fiind conferen]iar
universitar la Politehnica din Timi[oara [i av~nd un post la Creditul
Industrial. |n timpul celui de-al Doilea R`zboi Mondial, a fost mobilizat
ca ofi]er de geniu [i a coordonat construc]ia mai multor poduri peste
Prut [i Nistru. Dup` r`zboi, a lucrat \mpreun` cu Emil Prager [i a
trecut prin exproprierile desf`[urate de regimul comunist, pierz~nd
averea considerabil` a familiei, acumulat` prin munc` [i spirit \ntreprinz`tor. Capacitatea organizatoric` [i excelenta preg`tire l-au
ajutat s` \[i continue activitatea de inginer, \n ciuda dosarului prost,
a originii nes`n`toase [i f`r` s` abdice de la credin]ele [i principiile
fundamentale pe care le avea. Ca inginer, a coordonat lucr`rile de
la Hidrocentrala Valea Sadului, construc]ia de turnuri de r`cire
la centrale termice [i silozuri etc. Nemaiput~nd ocupa func]ia de
director tehnic \n Ministerul Construc]iilor (pentru c` nu era membru
al P.C.R.), a primit \n grij` construc]ia Circului de Stat din Bucure[ti.
Dup` ce nu a fost aplicat` recomandarea sa de a fi ignifugat` schel`ria
din lemn a construc]iei, aceasta a luat foc, \n octombrie 1959, iar el a
fost arestat [i condamnat la 10 ani de \nchisoare, pentru neglijen]`
\n serviciu. Autorit`]ile comuniste g`siser`, \n sf~r[it, pretextul de
a se elibera de o figur` vertical` [i incomod` [i de a se r`zbuna pe
ginerele lui Ion Fluera[. |ncep~nd cu 1961 (c~nd a fost eliberat din
\nchisoare, gra]ie interven]iilor Constan]ei Erbiceanu) [i p~n` \n
1981, a lucrat la Institutul de Proiect`ri Metalurgice din Bucure[ti,
fiind [ef de proiect la Complexul Siderurgic de la Gala]i, unde a
ob]inut rezultate de excep]ie. |nclina]ia sa umanitar` [i filantropic`
s-a manifestat at~t \n timpul persecu]iilor comuniste, c~nd a ocrotit
numeroase persoane \mpotriva c`rora se manifesta furia totalitar`
(a fost comparat, de c`tre Duiliu Zamfirescu jr, cu faimosul Oskar

94

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Schindler), c~t [i atunci c~nd [i-a donat biblioteca tehnic` Asocia]iei


Inginerilor Constructori Proiectan]i de Structuri, pe cea muzical`
Universit`]ii de Muzic` George Enescu din Bucure[ti [i alte sute de
volume valoroase Bibliotecii Na]ionale. Dincolo de competen]a sa
profesional`, Dinu Erbiceanu a fost un spirit enciclopedic, interesat
de toate roadele sufletului [i ale min]ii omene[ti, [i un spirit vertical,
care [i-a ap`rat \n mod curajos principiile, nu numai afirm~ndu-le, ci
[i pun~ndu-le \n practic`. |ntreaga sa via]` [i structur` \l recomand`
ca pe un adev`rat spirit european. De aceea, premiul care este
dedicat memoriei sale se va adresa acelora care promoveaz` valorile
[i principiile vechii Europe (nu \n sens geopolitic, ci \n sens cultural
[i spiritual), acelora care cred c` Europa este un continent al valorilor
cre[tine, c` omenia \nseamn` mai mult dec~t toleran]a [i c` libertatea
este cel pu]in la fel de important` ca democra]ia, acelora care nu
uit` c` Europa \nseamn`, \n primul r~nd, valori identitare [i r`d`cini
comune.
6) Premiul Ion Fluera[ pentru promovarea eticii \n via]a politic`
Ion Fluera[ (1882-1953). N`scut l~ng` Arad, \ntr-o familie de
]`rani greco-catolici, a urmat doar patru clase primare, la [coala
confesional` din comun`. A lucrat ca p`stor [i rotar dar, \n acela[i
timp, a acumulat cuno[tin]e \n diferite domenii, ca autodidact,
datorit` \nzestr`rii sale native. |n 1901 s-a \nscris \n Partidul SocialDemocrat. La Budapesta a desf`[urat activitate sindical`, iar \n 1905,
dup` organizarea cu succes a unei greve, a devenit primul rom~n
conduc`tor de sindicat din Austro-Ungaria. Din 1911 a fost redactor
responsabil al ziarului Adev`rul din Budapesta. Cu timpul, a devenit
unul dintre cei mai importan]i lideri ai mi[c`rii social-democrate din
Transilvania [i, apoi, dup` Marea Unire, din Rom~nia. A participat
la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, fiind ales
vice-pre[edinte [i apoi membru al Consiliului Dirigent. Ion Fluera[
a fost unul dintre cei mai convin[i sus]in`tori ai unirii Transilvaniei
cu Rom~nia [i a f`cut parte din delega]ia Rom~niei la Conferin]a de
Pace de la Paris. |n 1920, \n cursul unei deplas`ri \n Rusia Sovietic`,
Fluera[ i-a \nfruntat pe Buharin [i Zinoviev. Din cauza opozi]iei fa]`
de bol[evism, Fluera[ a intrat \n conflict cu linia supus` Moscovei,
din cadrul mi[c`rii socialiste din Rom~nia. Din 1926 p~n` \n 1939, a
fost Pre[edinte al Confedera]iei Generale a Muncii, iar \n 1927 a fost
ales membru \n Comitetul Executiv al Partidului Social-Democrat.
|n perioada 1928-1932 a fost deputat, \n dou` legislaturi, iar din
decembrie 1938 a f`cut parte din Frontul Rena[terii Na]ionale,
partidul unic \nfiin]at de Regele Carol al II-lea. Dup` 23 august 1944
nu a mai fost primit \n P.S.D., din cauza colabor`rii cu regimul carlist,
[i nu a acceptat niciun fel de colaborare cu comuni[tii, \ncerc~nd s`

95

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

creeze o nou` forma]iune politic`, Partidul Socialist Rom~n. Arestat


\n 1945 [i eliberat \n 1946, a fost rearestat, \n 1948, [i condamnat,
\n 1952, la 15 ani de temni]` grea. A murit, \n 1953, la \nchisoarea
Gherla, dup` ce fusese supus regimului de exterminare prin tortur`
continu`, aplicat pe modelul adus de la Pite[ti. Fiica lui Ion Fluera[,
Ileana, s-a m`ritat, \n 1938, cu inginerul Dinu Erbiceanu. |nainte
de a fi un om politic, Ion Fluera[ a fost o personalitate vertical`,
apreciat` de prieteni [i de adversari, detestat`, deopotriv`, de
adep]ii totalitarismelor de st~nga [i de dreapta. Social-democrat din
convingere, reformist [i anti-revolu]ionar, a crezut toat` via]a c` \n
Rom~nia se poate dezvolta un sistem democratic pe model occidental.
Via]a [i moartea lui eroic` pot na[te un model de urmat pentru
actuala noastr` clas` politic`, aflat` \n lips` permanent` de repere
autentice.
II. Alte activit`]i:
1.Organizarea de dezbateri, mese rotunde, conferin]e.
2.Organizarea periodic` a unui Salon Cultural, la sediul Funda]iei
[i a unor serate muzicale.
3.Editarea documentelor din Arhiva Erbiceanu, editarea [i
reeditarea lucr`rilor de (sau despre) membri ai familiei.
4.Sprijinirea edit`rii de lucr`ri [i acordarea de burse de studiu
pentru tineri cercet`tori [i arti[ti.
5.Realizarea unui site internet al Funda]iei, care s` promoveze
istoria familiei Erbiceanu [i activit`]ile funda]iei.
6.Gestionarea [i \mbog`]irea Bibliotecii Erbiceanu, care con]ine
cca opt mii de volume, printre care multe rarit`]i [i c`r]i purt~nd
dedica]ii ilustre.

Activit`]i ale Funda]iei \n anul 2009


|n anul 2009, primul din existen]a sa, Funda]ia Cultural` Erbiceanu
inaugureaz` seria Premiilor Constan]a Erbiceanu. |n data de 6 septembrie, Pre[edintele Fondator va decerna, \n cadrul Galei Laurea]ilor
Concursului Interna]ional George Enescu, premiul pentru cel mai
bine clasat concurent rom~n din cadrul sec]iunii dedicate pianului.
Revista Erasmus a tinerilor istorici din Bucure[ti [i Institutul
Rom~n de Genealogie [i Heraldic` Sever Zotta din Ia[i beneficiaz`
de sprijin financiar din partea Funda]iei. Aceasta \[i propune, de
asemenea, pentru anul \n curs, s` g`seasc` [i s` publice amintirile
Luciei Erbiceanu (n`scut` Culianu) [i s` sprijine redactarea unei monografii dedicate istoricului Constantin Erbiceanu.

96

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

Echipa Funda]iei
Pre[edinte de onoare: Dl Neagu Djuvara
Funda]ia Cultural` Erbiceanu beneficiaz` de cinstea de a-l avea,
ca Pre[edinte de onoare [i mentor, pe unul dintre cei mai mari istorici
rom~ni de dup` 1940, care s-a impus nu numai prin erudi]ie, precizie,
prospe]imea [i onestitatea teoriilor istoriografice emise, dar [i printr-o statur` moral` f`r` fisur`, creatoare de model existen]ial.
S-a n`scut la Bucure[ti, \n 1916, ca descendent al Gr`di[tenilor (unul
dintre cele mai importante neamuri boiere[ti din }ara Rom~neasc`,
\nrudit cu marile familii [i care a ridicat actuala biseric` a Patriarhiei
rom~ne) [i al familiei arom~ne[ti Djuvara (care i-a dat, printre al]ii,
pe diplomatul Trandafir Djuvara [i pe juristul Mircea Djuvara). A
studiat \n Fran]a, este licen]iat \n Litere la Sorbona (istorie, 1937),
doctor \n drept (Paris, 1940, cu teza Le droit roumain en matire de
nationalit), iar \n mai 1972 [i-a luat doctoratul de stat la Sorbona,
cu o tez` de filosofia istoriei, coordonat` de Raymond Aron. Ulterior,
a ob]inut [i o diplom` a Institutului Na]ional de Limbi [i Civiliza]ii
Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.).
Dup` ce a luptat \n cel de-al Doilea R`zboi Mondial, pe frontul de
est, \n Basarabia [i Transnistria [i a fost r`nit \n apropiere de Odessa,
a intrat ca diplomat \n cadrul Ministerului rom~n de Externe (mai
1943), a fost trimis curier diplomatic la Stockholm, chiar \n diminea]a
lui 23 august 1944, fiind numit secretar de lega]ie la Stockholm, unde
a r`mas \n timpul guvernelor S`n`tescu [i R`descu. Dup` preluarea
puterii de c`tre comuni[ti, a r`mas \n exil, activ~nd la Paris \n
mai multe organiza]ii ale exilului rom~nesc (secretar general al
Comitetului de Asisten]` a Refugia]ilor Rom~ni de la Paris, secretar
general al Funda]iei Universitare Carol I etc.) [i coordon~nd
ac]iuni anticomuniste, \n colaborare cu serviciile secrete americane [i
franceze. Din 1961 p~n` \n 1984 a fost consilier diplomatic [i juridic
al Ministerului de Externe al Republicii Niger din Africa. A fost, de
asemenea, profesor de drept interna]ional [i de istorie economic` la
Universitatea din Niamey. Din 1984 a fost secretar general al Casei
Rom~ne[ti de la Paris. |n 1990 a revenit \n Rom~nia, unde a devenit
profesor asociat la Universitatea din Bucure[ti, membru de onoare
al Institutului A. D. Xenopol din Ia[i [i al Institutului de Istorie
Nicolae Iorga din Bucure[ti, Pre[edinte de Onoare al Institutului
de Genealogie [i Heraldic` Sever Zotta din Ia[i. A realizat emisiuni
de televiziune [i de radio [i este una dintre vocile cele mai respectate
ale societ`]ii rom~ne[ti.
Dintre volumele publicate, amintim: Civiliza]ii [i tipare istorice.
Un studiu comparat al civiliza]iilor (tez` de doctorat premiat` de
Academia Francez`); |ntre Orient [i Occident. }`rile rom~ne la \n-

97

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

ceputul epocii moderne; O scurt` istorie a rom~nilor povestit` celor


tineri; Exist` istorie adev`rat`?; ThocomeriusNegru Vod`, un voivod
de origine cuman` la \nceputurile }`rii Rom~ne[ti; R`zboiul de
[aptezeci [i [apte de ani [i premisele hegemoniei americane (19141991); Amintiri din pribegie; |nsemn`rile lui Gheorghe Milescu
(roman); Cum s-a n`scut poporul rom~n; Mircea cel B`tr~n [i luptele
cu turcii; De la Vlad }epe[ la Dracula Vampirul.
Membrii Consiliului Director
1. Pre[edinte Fondator: Dl Constantin Lauren]iu Erbiceanu
Fondatorul, reprezentantul actual al familiei Erbiceanu, duce mai
departe tradi]ia profesional` [i filantropic` a str`mo[ilor s`i. Este
ini]iatorul ideii [i cel care o pune \n practic`, dedic~nd timp [i resurse
financiare pentru a cinsti memoria str`mo[ilor [i pentru a perpetua o
misiune social` [i cultural` pe care ace[tia [i-au asumat-o.
S-a n`scut la 21 mai 1939, \n Bucure[ti, ca fiu al lui Dinu
Erbiceanu [i al Ilenei (fiica lui Ion Fluera[). A absolvit Liceul
Spiru Haret din Bucure[ti (1956, [ef de promo]ie, ca [i tat`l s`u) [i
Facultatea de Construc]ii Civile [i Industriale din cadrul Institutului
de Construc]ii din Bucure[ti, devenind inginer \n anul 1961. A lucrat
la Trustul de Construc]ii [i Montaje Energetice Bucure[ti (inginer
proiectant, [ef de proiect, [ef de atelier), proiect~nd componente din
CET Bucure[ti Sud, turnurile de r`cire de la CET Brazi, baza de
produc]ie a Hidrocentralei Por]ile de Fier. |n 1970 a fost deta[at la
[antierele de construc]ii ob]inute de firmele rom~ne[ti Aroconstruct
[i Arcom \n R.F.G., fiind [ef de [antier la construc]ia Grupului [colar
Hadamar (1970-1971), a Liceului din Heppenheim (1971-1972), a
complexului hotelier Rezidenz din Bad Windsheim, Bavaria (19721975), a turnurilor gemene cu 20 de etaje din Mainz (1975-1977).
Bun cunosc`tor al limbii germane, apreciat \n Germania dar v~nat \n
Rom~nia, din cauza dosarului prost, C. L. Erbiceanu a ales exilul, \n
1977 ob]in~nd cet`]enia german` [i fiind condamnat \n contumacie,
\n Rom~nia la 8 ani de \nchisoare, pe motive politice. A fost [eful
filialei din Mainz a Societ`]ii de Construc]ii F-Bau, iar din 1978 s-a
angajat la cea mai mare firm` german` de consultan]`, Lahmeyer
International din Frankfurt, unde s-a [i stabilit. A coordonat lucr`ri \n
Republica Mali (barajul hidrocentralei Selingue, 1978-1981), Maroc
(proiectul hidrocentralei Merija, 1981), Filipine (hidrocentralele
Agus 4 [i 5 din Mindanao, 1982-1983). Revenind \n Centrala firmei, a
devenit [eful Marketingului pentru Africa Francofon` [i Anglofon`,
ob]in~nd numeroase contracte \n Algeria, Burundi, Madagascar etc.
|ntre 1990 [i 1991 a condus unica filial` Lahmeyer din str`in`tate,
la Conakry (Guineea). |n 1993 a devenit [eful Serviciului pentru
proiecte desf`[urate \n Europa Central` [i de Est, \n 1994 [eful

98

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

departamentului Europa, iar \n 1996 procurist al firmei, perioad` \n


care a ob]inut o serie de proiecte cu finan]`ri din partea BERD, a
B`ncii Mondiale sau a Comisiei Europene, \n aproape toate ]`rile foste
comuniste. |n 1999, s-a mutat la Bucure[ti, ca [ef al Reprezentan]ei
tuturor societ`]ilor Concernului Energetic RWE AG din Germania.
|n 2003 a \mplinit 25 de ani de activitate \n cadrul aceluia[i concern,
iar \n 2004 reprezentan]a de la Bucure[ti a fost \nchis`, odat` cu
pensionarea lui Constantin Lauren]iu Erbiceanu. Acest reprezentant
al neamului Erbicenilor \mbin` \nzestr`rile exacte cu pasiunea
pentru muzic` (\n special belcantoul italian [i muzica romantic`
pentru pian; face parte din dou` societ`]i muzicale londoneze,
dedicate lui Donizetti [i, respectiv, Liszt), istorie, limbi str`ine, artele
plastice (\n special primitivii italieni [i pictura flamand`), literatur`
(a corespondat cu Henri Troyat, Jean dOrmesson, Maurice Druon,
Alain Decaux, Hlne Carrre dEncausse) sau c`l`torii (a vizitat 115
]`ri din toate cele [ase continente). Dup` \ntoarcerea \n Rom~nia,
\nclina]ia filantropic` s-a manifestat constant, prin sprijinirea unor
tineri valoro[i din diferite domenii.
2. Vice-pre[edinte: Dl Filip-Lucian Iorga

S-a n`scut \n 1982, la Bucure[ti, ca descendent, pe linie matern`, al


unui vechi neam de mo[neni ialomi]eni, B`rbule[tii din Poiana, \nrudi]i
prin alian]` cu familii ca Str`jescu, Mavrogheni, Rosetti, Hasdeu, von
Kraus. A absolvit Colegiul Na]ional Spiru Haret din Bucure[ti \n anul
2001 [i Facultatea de Istorie a Universit`]ii din Bucure[ti, specializarea
IstorieLimba [i literatura englez`, \n 2005. |n vara lui 2004 a absolvit
Universitatea Interna]ional` de Var` a European College of Liberal Arts
(ECLA) din Berlin (institu]ie aflat` sub egida Bard College din Statele Unite
ale Americii). Dup` un stagiu de preg`tire la Universitatea Paris IV Sorbona
din Fran]a (2006), a ob]inut, \n 2008 [i diploma de Master \n Istoria Ideilor
[i Mentalit`]ilor (la Facultatea de Istorie a Universit`]ii din Bucure[ti, sub
coordonarea prof. univ. dr. Lucian Boia). |n perioada 2007-2008 a lucrat
ca expert \n management cultural la Institutul Cultural Rom~n, Direc]ia
Rela]ii Interna]ionale. |n prezent este consultant al Casei Majest`]ii Sale
Regelui Mihai I al Rom~niei [i doctorand \n istorie la Universitatea din
Bucure[ti. A participat, \ncep~nd cu anul 1999, la [coli de var`, conferin]e,
colocvii \n Rom~nia, Polonia, Turcia, Danemarca, India, Rusia [i a primit
mai multe premii [i distinc]ii, printre care Medalia Regele Mihai pentru
Loialitate (2008), Premiul Adrian Marino pentru debut \n eseistic` (2001),
Premiul I la Concursul Istoria meaEustory (2000) [i Premiul I la concursul
de eseuri organizat de Funda]ia Academia Civic` (1999). A fost responsabil
pentru Bucure[ti al Grupului Civis de pe l~ng` Alian]a Civic` (2000-2002) [i
pre[edinte al Societ`]ii de Studii Istorice Erasmus (afiliat` la International
Students of History Association, 2003-2005). Este membru \n Colegiul

99

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

Director INFORR [i membru asociat al Institutului Rom~n de Genealogie [i


Heraldic` Sever Zotta (afiliat la Confedera]ia Interna]ional` de Genealogie
[i Heraldic`).
A publicat volumele Breviar pentru p`strarea clipelor (convorbiri cu
Alexandru Paleologu; Editura Humanitas, 2005), Les Cazaban. Une chronique
de famille (\mpreun` cu Eugen Dimitriu; les Editions Universal Dalsi, 2007),
Genocidul comunist \n Rom~nia. Vol. IV. Reeducarea prin tortur` (\mpreun`
cu Gheorghe Boldur-L`]escu; Editura Albatros, 2003; fragmente din acest
volum au fost incluse \n Raportul final al Comisiei Preziden]iale pentru
Analiza Dictaturii Comuniste din Rom~nia). Este autorul unor fragmente
din volumele Copil`ria [i adolescen]a alt`dat` (Editura DoMinoR, 2003),
Istoria Rom~niei \n texte (Editura Corint, 2001), Exerci]ii de speran]`
Rom~nia \n care a[ vrea s` tr`iesc (Funda]ia Academia Civic`, 2001),
Exerci]ii de memorie (Funda]ia Academia Civic`, 1999), a revizuit volumul
Victimele terorii comuniste. Aresta]i, tortura]i, \ntemni]a]i, uci[i. Dic]ionar
P-Q de Cicerone Ioni]oiu (Editura Ma[ina de Scris, 2006), a participat la
redactarea Raportului Anual al Familiei Regale a Rom~niei. 2006-2007 [i,
al`turi de AALLRR Principesa Margareta [i Principele Radu ai Rom~niei,
la redactarea textului albumului Coroana rom~n` la 140 de ani (Editura
Curtea Veche, 2008).

3. Secretar: Dl Alin Saidac

S-a n`scut \n anul 1979, ca descendent al familiilor Streh`ianu (vechi


boieri olteni) [i Saidac. Este absolvent al Facult`]ii de Istorie a Universit`]ii
din Bucure[ti (2001) [i a ob]inut Masteratul \n Istorie, \n cadrul aceleia[i
facult`]i, cu teza Rom~nii [i Europa \n secolul al XIX-lea (2004). A colaborat
cu Radiodifuziunea Rom~n`, a predat istoria la Colegiul Na]ional Dimitrie
Cantemir din Bucure[ti, iar \n prezent lucreaz` \n cadrul Institutului
Na]ional al Monumentelor Istorice.

The Erbiceanu Cultural Foundation was created in 2008,


by the engineer Constantin Lauren]iu Erbiceanu, great-grandson
of the historian Constantin Erbiceanu (1838-1913), grandson of the
anticommunist hero Ion Fluera[ (1882-1953) and related to a great
number of old Rumanian, Armenian and Greek families. The activities
of the Erbiceanu Cultural Foundation seek to preserve the familys
values and traditions, by promoting professional and moral excellence.
The Foundations main instruments will be the prizes dedicated to
several illustrious members of the Erbiceanu family (musicians,
historians, engineers etc.) and awarded especially to young people, as
a recognition of their achievements and an encouragement for their
future careers. Professor Neagu Djuvara is the Foundations Honorary
President. Constantin Lauren]iu Erbiceanu (President), Filip-Lucian
Iorga and Alin Saidac are the members of the Foundations Board.
In 2009, the Erbiceanu Cultural Foundation awards, under the

100

No 15 / 2006-2009

Revista Erasmus

auspices of the George Enescu International Contest Piano Section,


the Constan]a Erbiceanu Prize for the best Romanian competitor.
Constan]a Erbiceanu (1874-1961), the daughter of Constantin
Erbiceanu, historian and member of the Romanian Academy, studied
the piano at the Leipzig Conservatoire (1894-1898), with Carl
Reinecke and Johannes Weidenbach. She also studied with Maurice
Moszkowski (who dedicated his concert for piano and orchestra to
Constan]a Erbiceanu) and gave concerts in Paris, Berlin and London.
Her talent was acclaimed both by the public and the critics. In 1904,
she moved to Berlin, where she studied musicology at the University
(1908-1911), she gave concerts and became a close friend and a
disciple of the German composer Max Reger, whose works she played
in Berlin and Paris. After the First World War, she started teaching at
the Bucharest Conservatoire, using the Erbiceanu method and she
is considered to be one of the founders of the Romanian piano school.
Constan]a Erbiceanu was the teacher of great pianists like Valentin
Gheorghiu and Silvia {erbescu and of great pedagogues, like Eliza
Hansen (the teacher of Christoph Eschenbach and Justus Frantz),
Cecilia Mantta, Emilia Vlangali, Maria {ova, Theodor B`lan, Ana
Piti[ or Carola Grindea (professor at the Guildhall School of Music
in London and founder of the European Piano Teachers Association).
She was highly admired by George Enescu, Sviatoslav Richter,
Alfredo Casella, Constantin Silvestri.

101

Revista Erasmus

No 15 / 2006-2009

102