John Saul

VOCILE
Pentru Andy Cohen, care ntotdeauna ma face sa rd, este mereu un bun prieten si nu abandoneaza
niciodata.
PROLOG
Nu se ntmpla nimic. Nimeni nu ma priveste. Nimeni nu ma urmareste."
Cuvintele se transformasera ntr-o mantra. Le repeta ntruna n tacere, de parca prin simpla lor rostire ar
fiputut sa devina reale.
Din pacate, i lipsea certitudinea ca nu snt adevarate. Si, chiar daca se petrecea ceva, nu banuia nici
ceanume si nici de ce. Desigur, meseria lui de avocat atragea, dupa parerea multora, o cantitate
suficienta deura, dar astea erau doar baliverne. Si, n plus, el activa n domeniul dreptului imobiliar si
se limitase adeseadoar la semnarea actelor de vnzare-cumparare si la ntocmirea documentelor pentru
contractele de leasing.
Din cte stia el, nici unul dintre clientii lui nu se aratase nemultumit de munca sa si nici pomeneala sa i
poartepica.
Pe de alta parte, nu surprinsese pe nimeni spionndu-l pe furis. Oamenii se uitau la el asa cum si el se
uita la ei.
Exact ca acum, cnd alerga prin Central Park. El i privea pe ceilalti care faceau jogging, iar ei l
priveau nacelasi fel. Ma rog, poate era prea mult spus mai degraba era atent sa nu dea peste cineva
sau sa nu fielovit de vreun biciclist, de vreun skater ori de vreun aiurit care mergea cu capul n nori.
Totul se nvrtea n jurulunui sentiment pe ca re-l traia cnd si cnd. Nu ntotdeauna.
Uneori, pe trotuar.
8 johm saulnsa de cele mai multe ori n parc.
Ce prostie, se gndi el. Doar asta era motivul principal pentru care se duceau oamenii n parc, nu? Ca
sa-ipriveasca pe altii!" Jumatate din banci erau pline de plimbareti care pareau sa nu aiba ceva mai bun
de facutdect sa hraneasca porumbeii si veveritele si sa caste ochii la ceilalti ca si ei. Cu vreo doua
saptamni n urma,
fiul sau l ntrebase, la un moment dat, cine erau acestia.
Adica cine? se mirase el, nestiind prea bine despre ce vorbea baiatul.
Oamenii de pe banci, adaugase pustiul de zece ani. Cei care se uita ntotdeauna la noi.
Sora lui, mai mare cu doi ani dect el, si rostogolise ochii peste cap atotstiutoare.
Dar nu se uita la noi. Tu nu vezi ca dau de mncare la veverite? Pna n ziua aceea, nu se gndise
prea mult la
acest aspect. Nici
nu-i observase macar. Apoi, ncepu sa aiba senzatia ca fiul lui nu gresea. Mereu i se parea ca l
urmareste
cineva pe el si pe baietelul lui, analizndu-le fiecare miscare.
Un batrnel ntr-un costum demodat.
O doamna n vrsta care purta palarie si manusi, indiferent de vremea de afara.
O doica a carei atentie se ndeparta pentru cteva secunde, de la bebelusii de care se ngrijea.

Oameni obisnuiti care intrau si ieseau din parc. Uneori i zmbeau si l salutau usor din cap, dar ei
oricum
procedau astfel cu toti cei care i bagau n seama, fie si pentru o zecime de secunda.
Oameni simpli care-si petreceau cteva ore asezati pe o banca, hranindu-se din viata altora. Cu
siguranta, nu
era nimic personal.
nsa tot nu-si putea explica de ce i vedea peste tot. Initial, crezuse ca pur si simplu le constientizase
prezenta.
Cnd nu se gndea la ei, abia daca i observa, dar dupa ce baiatul lui i atrasese atentia asupra lor, nu si-i
mai
putea nlatura din minte.
Vocile
9
n mai putin de o saptamna, nelinistea l cuprindea si dincolo de limitele parcului. i zarea peste tot
unde se
ducea. La frizerie sau cnd mergea cu familia la restaurant.
Ai o imaginatie prea bogata, i spusese sotia lui doar cu doua zile n urma. E doar o femeie n vrsta
care ia
masa singura. Normal ca se uita la oricine intra n restaurant. Nu asa faci si tu, cnd esti nensotit?
si dadea perfect seama ca ea are dreptate, dar tot nu rezolvase nimic. De fapt, lucrurile se nrautatisera
si mai
mult, pna cnd ajunsese sa simta, indiferent de ceea ce facea sau de locul n care se afla, ca l priveste
cineva.
Din ce n ce mai des, se trezea coplesit de impresia dureroasa ca n spatele lui o pereche de ochi l
supravegheaza ndeaproape, ncercase sa o ignore, sa reziste nevoii imense de a se uita peste umar, dar,
cnd
fiorul de teama devenea de nesuportat, se ntorcea.
Si nu vedea pe nimeni.
Cu exceptia celor care oricum ar fi trebuit sa fie acolo; pentru numele lui Dumnezeu, doar se gasea n
buricul
Manhattanului. Era de nenchipuit sa nu existe cel putin o persoana prin preajma: pe trotuar, la metrou,
ntr-un
restaurant, n parc.
Apoi, brusc, totul capatase o alta dimensiune. Cu doar cteva zile n urma, ncepuse sa creada ca este
urmarit,
cu adevarat.
Se straduise din nou sa nu cedeze nevoii de a verifica, dar nu reusise dect sa se uite peste umar n
permanenta.
n dupa-amiaza aceasta, n timp ce se ntorcea de la serviciu, privise prin toate vitrinele, dar nu ca sa
admire
marfa expusa ci ca sa zareasca reflexiile din geam.
Imaginea oamenilor care se grabeau, unii aproape mpiedicn-du-se de el, altii scuzndu-se cnd l
ocoleau n
ultima clipa, iar altii aruncndu-i priviri nervoase.
Dar nimeni nu se tinea dupa el.
Era convins.
Sau nu? Ajunsese acasa ntr-o stare de agitatie att de acuta, nct si turnase ceva de baut, un lucru
neobisnuit
1

pentru el. Un pahar de

vin la cina reprezenta maximumul de alcool pe care-l consuma de obicei. ntr-un final se hotarse sa
alerge
putin -se ntuneca de-abia peste o jumatate de ora si o portie zdravana de exercitii poate ar fi izbutit, n
sfrsit,
sa alunge paranoia care nu-l mai slabea.
Acum? ntrebase sotia lui. Dar e aproape ntuneric afara!
Si ce daca? insistase el.
Intrase n parc prin 77th Street si se ndreptase spre nord unde se ridica podul Bank Rock. Traversase
podul,
pornind spre est, si marise pasul prin labirintul ntortocheat de alei. Locul forfotea de lume, asa ca
obsesiile i se
mai potolira cnd o lua spre podul Bow.
Nimeni nu-l privea.
Nimeni nu-l urmarea.
Nu se petrecea nimic rau.
Pe masura ce tensiunea din corp se risipea, ncetini si ritmul. Dupa-amiaza trzie lasa loc ncet
amurgului si
bancile se goleau. Ceilalti alergatori ncepura sa se grabeasca, dornici sa iasa din parc nainte sa
coboare
ntunericul. n spatele lui se auzea o alta persoana care alerga, asa ca se trase usor n dreapta pentru a-i
permite celuilalt sa treaca. Atunci nsa, exact cnd ar fi trebuit sa-l depaseasca, tropaitul pasilor nceta.
Si senzatia de ncordare l coplesi din nou.
Ce se ntmplase?
De ce se oprise celalalt alergator?
De ce nu trecuse de el?
Ceva nu era n regula. Se rasuci putin pentru a se uita n urma. Prea trziu.
Se trezi apucat de gt de o mna nfasurata ntr-un material negru, nainte sa reactioneze, strnsoarea
bratului
spori. Se chinui sa se elibereze, nfigndu-si degetele n mneca atacatorului, dar atunci simti o mna pe
crestet.
O mna care i mpingea capul spre stnga, chiar n ndoitura cotului.
Presiunea crescu.
si aduna toate puterile si si ridica bratele ca sa loveasca abdomenul celui care-l nlantuise...
Cu o smucitura rapida, necunoscutul i frnse gtul si trupul i se nmuie ca o crpa.
O secunda mai trziu, portofelul si ceasul sau disparura, iar corpul lui zacea teapan pe asfalt, nvaluit de
ntunericul din ce n ce mai adnc.
PARTEA I
Primul cosmar
Fata statea ntinsa pe pat, hotarta sa nu adoarma. Pentru ca totul se ntmpla n somn.
Atunci veneau visele -visele teribile din care nu se putea smulge , iar daca voia sa nu mai treaca prin
asa
ceva, trebuia sa ramna treaza.
ncercase sa stea n capul oaselor, asa, pur si simplu, nvaluita de ntuneric, cu spatele lipit de tablia tare
a
patului ca sa nu-i fie foarte confortabil, privind sclipirile ce se jucau prin crapaturile de la transperante.

Alteori
ridicase jaluzelele, creznd ca lumina stralucitoare o va ajuta sa lupte mpotriva oboselii.
Dar n zadar se chinuise.
ncercase sa stea si pe scaunul ei. Cel de lnga fereastra, de unde se putea uita afara. n timpul zilei era
locul ei
preferat, pentru ca vedea tot ce se petrecea dincolo de geam. Dar noaptea, nu mai avea acelasi farmec.
ncercase sa citeasca ascunsa sub asternuturi, folosind lanterna pe care o tinea n noptiera de lnga pat,
dar a
stiut din prima clipa ca nici aceasta solutie nu va da roade: caldura trupului o mbia la somn, iar
bateriile
ncepusera sa cedeze dupa numai cteva pagini.
Pe deasupra, i era chiar mai greu sa respire sub patura decti era n vis.
Cel mai mult o zapacea faptul ca visele nu apareau n fiecare noapte. Uneori, dupa ce aluneca usor n
somn, fie
n pat, fie pe scaunul ei, tresarea gdilata de razele calde ale soarelui ce se strecurau printre obloanele
ntredeschise. Pe acestea le numea diminetile bune, cnd nu se trezea nca prinsa n ghearele visului
ngrozitor,
rasuflnd din greu si cu trupul att de slabit si de obosit, de parca ar fi alergat toata noaptea.
Ca si cum ar fi fugit de lucrurile acelea oribile pe care trebuia sa le suporte.
Se uita la ceas, dar limbile lui verzi, usor sclipitoare, de-abia daca se miscau.
,JZidica-te, si spuse ea. Ridica-te si plimba-te prin camera. La nevoie, chiar pna cind soarele va
rasari." Dar
patul era moale si comod si, dupa ce si trase patura peste ea si nchise ochii, o alta voce i vorbi.
Poate ca visele i vor da pace n seara asta. La fel ca si noaptea trecuta, poate nu vor veni nici acum.
Se relaxa putin, doar att ct sa se cuibareasca. Si-atunci, auzi.
Un geamat aproape insesizabil.
ncremeni, tinndu-si respiratia, ciulndu-si urechi/e. Era imposibil sa fi auzit ceva! Gemetele apareau
doar n
vise si ea nu adormise nca. Nu?
Deschise ochii, scrutnd ntunericul.
Ceasul era n continuare acolo, cu limbile verzi, stralucitoare, aproape suprapuse, cu vrful n sus. In
partea
cealalta a camerei vedea fereastra, iar luminile de afara aruncau umbre tremurnde pe pereti.
Totusi, cadrul de lemn al ferestrei nu se zarea prea bine, de parca se uita la el prin ceata.
Ceata din vis!
Dar cum se putea una ca asta? Doar nu dormea! Stia cu certitudine ca era treaza!
Privi ceasul din nou. Nu trecuse dect un minut.
Dar limbile lui devenisera la fel de neclare ca si cadrul ferestrei.
Nu, sopti ea. Te rog, nu...
Vocea i se stinse, iar linistea ce cuprinse ncaperea fu curind sfsiata de sunetele din vis.
Gemetele ndepartate, vocile noptii. Scrtitul usilor. Apropierea pasilor.

,JN~u, se straduise ea sa se linisteasca. Snt nca treaza. Nu am adormit. Nu!"

ncercase sil fi pe, sa dea glas groazei ce o coplesise brusc, dar gtul i se contractase, iar pieptul parca i
fusese
prins n chingi de otel att de strnse, nct de-abia daca mai putea rasufla.
Pasii venira si mai aproape.
Pcla se ngrosa, furisndu-se n jurul ei, ametind-o si ntunecnd totul pna cnd si limbile ceasului
disparura.
Doua mini se prelinsera din aburul ciudat.
Un deget diform se ndrepta spre chipul ei.
Un alt deget, ncovoiat si umflat, i atinse pielea, iar unghia lui rupta i lasa o arsura neplacuta pe curba
obrazului.
Se feri, dar stia ca nu exista cale de scapare.
Degetul noduros parasi zona fetei si se lasa n jos spre asternu-turile pe care le tinea strns sub barbie.
Se
mpotrivi, zbatndu-se sa se nfasoare si mai strns n patura, dar muschii i se nmuiara si minile i
cazura pe
linga corp.
Cearsafurile se topira n noapte.
Iar vocile si ncepura din nou litania. Statea perfect nemiscata, caznindu-se sa nu asculte si sa nu vada
nimic,
silindu-se sa se convinga de irealitatea scenei. Imediat se va trezi si totul va reveni la normal.
Glasurile devenira si mai puternice si din ceata laptoasa se itira si mai multe degete care se ntindeau
spre ea.
Da, sopti una din voci. Perfect... perfect...
Vederea ncepu sa-i joace feste pentru ca, din senin, avea senzatia ca lucrurile se petrec la mare
distanta. nca
mai auzea vocile, dar si acestea pareau ca se insinueaza de undeva de la marginea constiintei sale. Dar,
chiar
si-asa, altceva pe care nici nu-l zarea, nici nu-l auzea se apropia de ea.
Fugi!
Trebuia sa fuga, sa scape nainte ca forta invizibila sa o prinda n strnsoarea ei, nainte ca soaptele sa se
ntoarca.
18
JOrffl SAUL
Prea trziu! Acum era paralizata, incapabila sa-si mai miste picioarele si minile. Era ncatusata n
legaturi care
o tineau imobilizata, neputincioasa n fata fortelor ce o nconjurau.
Iar fiintele revenisera si ele, forfotind pretutindeni si soptind ntre ele.
Pe neasteptate, o durere insuportabila i strabatu pieptul, ca si cum un aci-arfi strapuns inima.
Apoi un nou val de durere, numai ca de data asta n stomac.
Deschise gura ca sa urle, dar din gura nu-i iesi nici un sunet, ncerca sa-i loveasca pe cei care o
torturau, dar
nici unul dintre muschii corpului nu-i asculta comenzile.
Loviturile se ntetira, sfsiindu-i pntecele, coapsele, pelvisul si gtul.
Susotelile se transformara ntr-un bolborosit nedeslusit, apoi pierira ncetul cu ncetul, pna cnd nu mai
auzi

dect un sunet ciudat, ca lipaitul unei pisici ce bea lapte dintr-un castron.
Se sufoca, iar inima i batea sa-i sparga pieptul. ncerca sa-si recapete rasuflarea, dar nu reusi.
Murea!
Mai avea putin si murea!
Lumina ce mai staruia n ncapere se reduse pna cnd atinse dimensiunea unui punct si parca privea
nspre
capatul unui tunel. Brusc, legaturile ce o tinusera prizoniera se desfacura, iar ea se trezi alergnd de-a
lungul
culoarului, spre punctul stralucitor. Fiintele care o nconjurasera din toate partile putin mai nainte se
aflau pe
urmele ei, ntinzndu-si minile spre ea. Daca o prindeau...
Goni si mai tare, cu toti muschii ncordati. Bataile inimii i bubuiau n urechi, iar plamnii o dureau, ori
de cte ori
se lupta sa traga aer n piept.
Se apropia de tinta finala, nsa!
Punctul de lumina se largea.
Dar chiar atunci cnd nu-i mai ramasera dect ctiva pasi, si simti urmaritorii cum cstiga tot mai mult
teren.
Se aflau chiar n spatele ei, rasuflndu-i n ceafa. Fiecare muschi o ardea acum si, pentru o clipa, crezu
ca se
departase de ei.
O sa reuseasca! De data asta lumina o va proteja.
Vocile
19
Mai avea putin! Doar un singur pas si... Se mpiedica.
Piciorul ei se agata de ceva si-si pierdu echilibrul. ntinzndu-si minile n fata, scoase un strigai de
ciuda si de
groaza si... Se trezi. Deschise ochii.
Inima i batea cu putere si gfia.
Se simtea att de sleita, de parca ar fi alergat toata noaptea. Transpirase din cap pna-n picioare, iar
pijamalele
musteau de sudoare.
Dar nu era cu putinta sa se G ntmplat asa ceva n realitate. Fusese doar un vis, iar ea se gasea n patul
ei, n
dormitorul ei si primele raze ale soarelui vor straluci curind prin fereastra. Fusese doar un vis, iar ea nu
patise
nimic. Numai ca ncepea sa i se faca rau. Soaivle nu patrundea prin transperante. Ea nu se gasea n
camera ei,
n patul ei. Totul parea diferit.
Lumina-lumina n care si pusese toate sperantele, lumina despre care ea crezuse ca avea s-o salveze
venea
dinspre un bec ce atma chiar deasupra ei.
Cei care o chinuisera o pndeau n continuare si aici, ascunsi la adapostul umbrelor.
Unui dintre ei, mbracat n alb si cu o masca pe fata, veni chiar linga ea. Simti cum i strecoara ceva n
nas. nsa
avea mintea att de ncetosata si trupul att de slabit, nct nu prea fu sigura de ceea ce se petrecea.
3

Cu exceptia unui singur lucru.

Murea.
Murea si ajunsese n punctul n care nu-i mai pasa.
Moartea nu putea fi mai rea dect retrairea unui vis asemanator.
CAPITOLUL 1
Visul Carolinei Evans nu fusese un cosmar si, cnd acesta ncepu sa se risipeasca sub puterea soarelui
dedimineata, ncerca sa se agate de imaginile lui, dorindu-si cu intensitate sa se retraga n valurile calde
si dulciale somnului unde bucuria si extazul reveriei deveneau una cu realitatea vietii ei.
Chiar si-acum mai simtea bratele lui Brad nconjurnd-o, rasuflarea lui blnda pe obrazul ei, precum si
degetelecare i mngiau pielea. Dar nici una dintre senzatii nu mai era att de puternica si de perfecta ca
acum ctevamomente, iar gemetele ei gemete care anticipasera placerea suprema si care se
transformasera deja ntr-oexpresie a durerii si deznadejdii nlaturara si ultimele ramasite ale visului
din mintea ei.
Bratele care numai cu o clipa nainte o mbratisasera confortabil se dovedira a fi doar cutele mototolite
aleasternuturilor, iar caldura respiratiei lui Brad, nimic altceva dect timide raze firave de soare ce
reuseau sapatrunda printre jaluzelele ce acopereau fereastra.
Doar degetele care-i atingeau spatele erau reale, nsa ele nu-i apartineau sotului ei, care dorea s-o
trezeascadulce, facnd dragoste cu ea, ci fiului ei, de unsprezece ani, care ncerca sa o dea jos din pat.
E aproape noua, se plnse Ryan. Am sa ntrzii la antrenament!
Caroline se rostogoli ntr-o parte si imaginea barbatului ei i navali n minte, n timp ce-si privea fiul.
Semanau ca doua picaturi de apa.
Aceiasi ochi caprui blnzi, acelasi par rebel castaniu, aceleasi trasaturi perfect cizelate, chiar daca Ryan
nca nuscapase de rotunjimea specifica anilor copilariei, iar unghiurile si liniile nca nu se mbinau
pentru a alcatuichipul acela perfect care i determina ntotdeauna pe oameni barbati si femei
deopotriva -sa-si opreasca
ochii asupra lui Brad, ori de cte ori intra ntr-o ncapere.
Oare persoana care l omorse se uitase la el cu atentie? i aruncase macar o singura privire? i pasase
putin desuferinta lui? Pesemne ca nu nu-si dorise altceva dect portofelul si ceasul lui si le obtinuse
n modul cel maieficient cu putinta, atacndu-l pe Brad pe la spate, strecurndu-i un brat n jurul gtului,
apoi folosindu-si cealaltamna pentru a-i rasuci capul mult spre stnga, pna i-a frnt coloana vertebrala.
Poate ca n-ar fi trebuit sa mearga la morga n ziua aceea, poate ca n-ar fi trebuit sa priveasca trupul lui
Bradntins pe metalul rece al sertarului, poate ca n-ar fi trebuit sa nfrunte att de direct moartea.
Caroline se cutremura si ncerca sa-si alunge din cap amintirea. Dar nu izbutea niciodata sa scape de
ultimaimagine a sotului ei, o imagine ce avea sa-i ramna nfipta n memorie, pna n ziua n care va
trece n nefiinta.
Mai erau o gramada de alti oameni care l-ar ii putut identifica la morga. Oricare dintre partenerii lui de
la firmasa de avocatura sau oricare dintre prietenii lor. Dar ea insistase sa se duca acolo singura,
convinsa ca la mijloctrebuie sa se fi strecurat o eroare, ca nu Brad fusese cel atacat n parc.
Un frig teribil o cuprinse cnd rememora seara aceea din toamna trecuta. Cnd Brad plecase sa alerge n
jurulparcului, ea se ngrijorase din cauza ntunericului. Dar sotul ei spusese ca miscarea i va face bine
si l va ajutasa treaca peste starea de agitatie ce l chinuia de doua saptamni. Ea tocmai o supraveghea
pe Laurie care sitermina tema la matematica si de-abia i raspunsese sarutului fugar pe care i-l daduse
Brad nainte de a iesi peusa.
Clatinase usor din cap cnd auzise ultimele cuvinte pe care i le adresase: Te iubesc".
Te iubesc."
Vorbele lui nca i mai rasunau n urechi, sase ore mai trziu, cnd si plecase amortita privirea spre
chipul lipsitde expresie si aproape de nerecunoscut. Te iubesc... te iubesc... te iubesc..."

Si eu te iubesc," soptise ea cu ochii plini de lacrimi. n lunile ce Irecusera de la noaptea aceea

ngrozitoare, cumai bine de jumatate de an n urma, lacrimile ei nu secasera. Uneori, i se furisau sub
gene noaptea trziu, cndera singura n pat, ncercnd sa adoarma si sa se arunce n mrejele unui vis n
care Brad nca mai traia, iar jaleasi furia nu mai existau n viata ei.
Caroline nu stia exact cnd ncepuse sa se strecoare mnia n sufletul ei.
n nici un caz de-a lungul slujbei funerare, unde statuse ndurerata, tinndu-si copiii strns lnga ea.
Poate lanmormntare, unde .se agatase cu putere de mnutele lor, n lumina ntunecata a dupa-amiezii,
ca si cum,
acestia, la rndul lor, ar fi putut disparea n mormntul ce-i nghitise sotul.
Atunci realizase pentru prima data ca Brad stiuse ca va ramne complet singur prin ntuneric, nainte sasitermine turul de alergat. Si amndoi erau constienti de primejdia pe care o reprezenta parcul dupa
lasareanoptii. De ce se dusese? De ce riscase? Cunostea nsa raspunsurile la ambele ntrebari. Chiar
daca ar fi
cumpanit mai bine asupra acestui aspect, el tot ar fi continuat sa alerge pna la capat. Era unul dintre
lucrurilepentru care l iubea att de mult: ntotdeauna ducea la bun sfrsit ceea ce ncepuse.
Cartile care nu-i placeau erau citite totusi pna la ultima pagina.
Stncile care pareau usor de escaladat la prima vedere, dar care pna la urma nu erau asa simplu de
urcat, eltot le nvingea.
-Zi-mi, te rog, de ce nu ai renuntat si tu macar o singura data? soptise ea, n timp ce scruta ntunericul
deafara, la patru zile dupa moartea lui.
-De ce n-ai putut si tu sa spui o data: Asta-i o tmpenie", si dupa aia sa faci cale ntoarsa si sa vii
acasa?
Dar el nu procedase asa si Caroline stia ca, daca i-ar fi trecut totusi prin minte un astfel de gnd, tot ar
fiterminat ceea ce si propusese. Atunci aparuse mnia care mai diminua durerea insuportabila, si, desi
odata cuea se ivise si sentimentul de vinovatie, a nteles ca numai furia o sprijinise n acele prime
saptamni oribile alevietii ei sfsiate. n prezent, dupa mai bine de sase luni, o alta senzatie, pe care nu o
putea defini cu precizie,
nlocuise furia. Socul resimtit imediat dupa moartea lui Brad trecuse. Viitoarea emotiilor mai nti
uimirea,
apoi durerea si n cele din urma mnia ncepea, n sfrsit, sa se potoleasca. Cu fiecare zi ce se
scurgea, se

obisnuia cu noua realitate a vietii sale. Era singura acum, avea doi copii de crescut si, orict de tare si
doreauneori sa dispara n acelasi mormnt n care zacea Brad, stia ca si iubeste copiii la fel de mult pe
ct l iubise petatal lor.
n ciuda tuturor greutatilor, lrebuia ca vietile lor sa continue. Asa ca se ntorsese la munca ei de la
magazinulde antichitati si si daduse silinta sa-i ajute pe cei mici sa-si vindece ranile provocate de
pierderea tatalui lor.
Datorita economiilor strnse de-a lungul anilor, reusise sa se mentina pe linia de plutire timp de cteva
luni, darsaptamna trecuta retrasese ultimii bani, iar peste sapte zile trebuia sa plateasca chiria la casa.
Resursele eifinanciare erau la pamnt.
Mami? o auzi pe Laurie strignd din bucatarie. Mai avem sirop de artar?
Ridicndu-se n capul oaselor, Caroline se dezveli, scuturndu-se de emotiile ce i chinuiau sufletul, si l
alunga
pe fiul ei afara din camera.
Du-te si spune-i surorii tale sa caute pe al doilea raft din camara. Acolo ar trebui sa mai fie o sticla.
Si nu-ti
mai face attea griji, n-o sa ntrzii la antrenamentul de baseball. ti promite mama.
Dupa ce Ryan se strecura afara din dormitor, tipnd deja la sora lui, Caroline sari din pat, ridica
jaluzelele si se
uita pe geam. n timp ce mirosul clatitelor i umplu narile si lumina stralucitoare a zilei de smbata
inunda
camera, femeia uita si ultimele crmpeie din visul de noaptea trecuta.
O sa ne descurcam, si spuse ea.
si dori atunci ca siguranta pe care o degajau cuvintele sa razbata pna n sufletul ei.
Caroline sesiza tensiunea care plutea n aer, imediat ce pasi n bucatarie. Ryan statea ncruntat la masa,
uitndu-se furios spre sora sa. Laurie, care mai avea doar trei luni pna cnd mplinea vrsta de
treisprezece ani,
nca nu renuntase la placerea de a-si necaji fratele mai mic, iar n dimineata aceasta aplicase o tactica ce
nu
daduse niciodata gres: se comporta ca si cum n-ar fi avut nici cea mai mica idee ca el este suparat pe ea.
Ii
arunca mamei un zmbet luminos, al carui scop era sa o cstige pe Caroline de partea ei n disputa pe
care o
initiase n cele zece minute de cnd Ryan coborse din dormitor. Refuznd cu un semn din cap clatita
nsiropata
pe care Laurie i-o aseza n fata, Caroline si turna o ceasca de cafea, se aseza, se uita la Ryan, apoi si
fixa
privirea asupra lui Laurie.
-Ia spune, ce i-ai facut'? ntreba ea.
Zmbetul fetei pali usor, dar se stradui sa nu se tradeze.
Nimic! se ratoi ea, ridicnd din umeri cu o inocenta exagerata. Habar n-am de ce e mbufnat!
Ryan se ncrunta si mai tare.
-Ea zice ca o sa mergem la gradina zoologica. Dar tu mi-ai promis ca n dimineata asta pot sa ma duc sa
joc
baseball. Eu si tata jucam ntotdeauna baseball smbata dimineata, iar dupa-amiaza trebuie sa ma
ntlnesc la
fotbal cu niste baieti de la scoala...
Dar de ce trebuie sa joci baseball si fotbal? l ntrerupse Laurie. De ce nu ncerci si tu ceva diferit?

De ce nu
poti sa faci si tu ce vreau eu si cu mama?
-Dar nu snt obligat! se repezi Ryan. Daca tata mai era... De data asta Caroline l ntrerupse pe baiat.
Dar el nu e aici.
Desi avea vocea gtuita, izbuti sa-si controleze lacrimile care i umplura brusc ochii. Smbetele mai
ales
smbetele perfecte ca aceasta fusesera ntotdeauna zilele lor preferate. nainte ca Ryan si Laurie sa se
nasca, pe vremea cnd nca mai locuiau n micul lor apartament de lnga Universitatea Columbia, ea si
Brad
rataceau la nesfrsit, explornd orasul n cautarea cartierului celui mai potrivit pentru cresterea copiilor.
Chiar
cu putin nainte ca fetita sa vina pe lume, au gasit casa n care locuiau si acum, la un bloc distanta de
parc, pe
o strada nu asa de linistita precum cele de pe partea cealalta a parcului, dar nici zgomotoasa ca n West
Side.
Dupa nasterea lui Ryan, smbata obisnuiau sa mearga n parc, unde se ntlneau cu alte familii care-si
cresteau
copiii n marele oras. De la moartea lui Brad, Caroline se caznise sa pastreze activitatile lor
saptamnale, dar
totul, desigur, se schimbase. Cu toate ca, nca de toamna trecuta, Brad ncepuse sa-l lase pe Ryan sa
mearga
singur n parc ca sa se joace baseball sau fotbal dupa orele de scoala, Caroline nu mai putea suporta
gndul sasi
stie copiii singuri acolo. Ryan se revoltase mpotriva noii restrictii, dar, neavnd ncotro, acceptase, atta
timp
ct continuau sa mearga acolo macar smbata. Insa Laurie, care uitase ca pna mai asta-vara se bucura
de jocul
de baseball la fel de mult ca si el, ajunsese acum la vrsta la care voia sa aiba ct mai putin de-a face cu
fratele
ei mai mic. Astfel, smbetele se transformasera ntr-un adevarat mar al discordiei pentru cei doi copii,
iar
Caroline se trezea adesea n situatia de anu-i multumi pe nici unul dintre ei. Totusi, nu trebuia sa se dea
batuta.
Ce-ar fi sa cadem la o ntelegere? sugera ea. Dimineata l nsotim pe Ryan la baseball si dupaamiaza facem
o plimbare pna la gradina zoologica. Dupa aceea, daca mai ramne timp, poate snt ceva sanse ca Ryan
sa
joace fotbal cu prietenii lui.
Zmbetul de pe chipul lui Laurie pieri de tot.
Vrei sa zici gradina zoologica din parc? Urasc locul ala. Custile snt oribile si animalele arata asa de
rau, ca
mai bine ar muri!
Laurie realiza prea trziu ce spusese. Ochii mamei ei se umplura de durere.
Mie... aaa... mi pare rau..., ncepu ea, dar Caroline clatina repede din cap.
E-n regula, o linisti ea. Ai dreptate. Dar ca sa mergem toti trei n Bronx...
Tacu, n timp ce calcula rapid n minte ct ar costa: daca pune la socoteala si cartelele de metrou,
aproape
treizeci de dolari, fara sa cheltuiasca nimic pe cartofi la punga sau Coca-Cola.
Treizeci de dolari care, acum un an, nu ar fi nsemnat mare lucru.

Treizeci de dolari pe care acum, pur si simplu, nu-i avea.

Chiria era neplatita, iar cartile de credit, consumate la maximum.
Laurie descifra iute sensul expresiei de pe chipul mamei ei.

 Eu am ceva bani pusi deoparte, spuse ea. Snt aproape o suta de dolari pe care i-am strns din orele
n care
am fost babysitter. De ce sa nu-i folosesc pentru noi?
Pentru ca banii aceia ti vor trebui la colegiu, replica Caroline. Si, doar pentru ca situatia noastra este
putin
strmtorata acum, nu nseamna sa dam iama n contul tau de economii.
Si eu am niste bani adunati n pusculita, se oferi Ryan, privind-o ngrijorat. Ne putem folosi de ei.
Telefonul o salva pe Caroline si o scuti de gasirea unei metode prin care sa refuze oferta lui Ryan, fara
sa-l
raneasca, dar imediat ce auzi la capatul celalalt al firului vocea Clairei Robinson, realiza cu disperare ca
planurile ei si ale copiilor se aflau pe punctul de a fi ruinate. Patroana ei si afisa tonul extrem de vesel
despre
care Caroline si celelalte doua persoane care lucrau la magazinul de antichitati By Claire nvatasera, dea
lungul timpului, ca ascundea vorbe mai putin placute dect vocea.
Caroline, draga mea, se precipita femeia la telefon, si Caroline parca si-o si imagina stnd n spatele
biroului
ei Ludovic al XlV-lea, cu o tigara ntre degetele de la mina dreapta, n timp ce tinea receptorul ntre
ureche si
umar si rasfoia paginile vreunui catalog de licitatii. Trebuie sa-ti cer o favoare enorma. Stiu ca este o
rugaminte
ngrozitoare, dar pur si simplu nu am la cine sa apelez!
Caroline traduse sensul real al cuvintelor n gnd: Revin si El isc fie nu raspunsesera la telefon, fie nu se
lasasera pacaliti de galanteriile sale. Dar nici Kevin. nici El isc nu aveau nevoie de slujba lor alil de
mult ca ea.
Kevin l avea pe partenerul lui, Mark, iar Elise se putea baza pe pensia ei alimentara.
Ce s-a ntmplat, Claire?
Stiu foarte bine ca smbata ti-o petreci ntotdeauna cu copiii si stiu ca nu am nici un drept sa-ti cer
asa ceva,
dar crezi ca ai putea sa stai, pentru cteva ore, la magazin? Sper sa nu fie mai mult de doua ore si snt
sigura
ca nu vom depasi patru, cinci ore.
I-am promis lui Ryan ca vom merge n parc n dimineata asta si apoi...
28
JOHM SAUL
Vocile
29
-Atunci e perfect! La Sothesby, dupa-amiaza este o licitatie pentru masa Queen Anne n forma de
semiluna si
nu-mi pot permite s-o ratez. Se potriveste perfect n foaierul Estellei Hollinan, iar Estelle ne-ar ucide pe
toti
daca nu am cumpara-o pentru ea. Asa ca, daca ajungi aici pe la unu, o sterg si eu pentru vreo ora, doua,
nu
mai mult.
Vaznd dezamagirea din ochii copiilor ei, care ncepura sa banuiasca adevarul s-a dus cu plimbarea
lor prin
parc si mersul la gradina zoologica , Caroline mai facu o ultima ncercare sa scape de Claire.
-De ce nu-i suni pe Kevin sau pe Elise? Eu si copiii ntotdeauna... Tonul voit vesel al lui Claire se

schimba
brusc.
-Nu, Caroline, nu pot. Kevin si Mark au plecat spre Provincetown, iar Elise are deja alte planuri.
De parca eu n-as avea", gndi Caroline.
-Si, sincera sa fiu, m-am gndit ca ti-ar prinde bine niste bani n plus. Vnzarile tale nu s-au ridicat la
naltimea
posibilitatilor pe care le ai.
Desi amenintarea nu fusese rostita direct, Caroline o simtea att de acut, de parca i-ar fi lipit de gt
vrful unui
cutit.
-Sigur ca o sa te ajut, Claire, spuse ea, ncercnd sa imprime nfrangerii sale o nota de amabilitate, mai
degraba. La unu snt acolo.
nchise telefonul, dar mna i ramase n continuare pe receptor. Si altceva? se gndi ea. Ce altceva ar
mai
putea merge rau?"
Ca si cum gndul ei ar fi asteptat cuminte la rnd sa se materializeze, telefonul suna din nou, si Caroline
tresari
speriata, ferindu-si degetele de parca receptorul era fierbinte. Urma al doilea trit, apoi al treilea, dar
Caroline
continua sa-l priveasca fix, fara sa zica nimic. Nu-mi pasa cine esti, se gndi ea. Nu-mi pasa ce vrei.
Ma dau
batuta. Pur si simplu nu ma mai descurc." Dar imediat si alunga din cap astfel de lucruri urte. Fie ceo fi, te
voi nfrunta." si lua inima-n dinti si ridica receptorul din nou.
-Alo?
-Caroline?
Se relaxa imediat cnd recunoscu vocea prietenei ei, Andrea Costanza. Caroline o cunostea pe Andrea
de cnd
se ntlnisera la Colegiul Hunter, cu cincisprezece ani n urma si, cu toate ca Andrea se mpotrivise
aprig atunci
cnd ea renuntase la scoala ca sa se marite cu Brad Evans, ramasesera prietene, iar n ultimii cinci ani se
apropiasera si mai mult, dupa ce Andrea se mutase ntr-un apartament la numai doua blocuri distanta de
al ei.
Multumescu-ti tie, Doamne, rasufla ea usurata. Nici n-ai idee cta nevoie aveam sa aud o voce
prietenoasa.
Atunci, ce-ai zice de trei voci prietenoase, marti la prnz?
Trei?
Tocmai am primit un telefon de la Bev. Ea si Rochelle si fac sincer griji pentru tine.
Beverly Amondson si Rochelle Newman erau celelalte doua femei pe care Caroline le considera cele
mai bune
prietene ale ei sau cel putin asa le socotise de o buna bucata de timp, de vreme ce nu mai primise
nici o
veste de la ele.
Snt de-a dreptul speriate, i explicase Andrea cu o luna n urma. Acum esti singura. Asadar,
reprezinti o
amenintare veritabila.
Izbucnise n rs cnd vazuse expresia socata de pe chipul Carolinei.
Of, Doamne, Caroline, cnd ai de gnd sa te maturizezi? De ce crezi tu ca eu n-am fost niciodata
poftita la

vreuna din petrecerile intime oate de Rochelle? Pentru ca acolo mergeau doar cupluri, iar cum eu nu
aveam
pereche... La fel se ntmpla si cu tine acum. Te-ai lins pe bot de invitatii.
-- Dar asta-i o prostie! De ce sa fiu o amenintare?

 Toate femeile singure snt o amenintare pentru toti barbatii casatoriti, se pronunta hotart Andrea. Tu
ai fost
unica exceptie, niciodata nu ai avut retineri n privinta mea. Sa nu ma ntelegi gresit. Le iubesc pe Bev
si pe
Rochelle. Dar n-ai observat ca ele nu invita niciodata femei singure la petreceri atunci cnd snt si sotii
lor prin
preajma? Eu snt buna numai pentru prnz si discutii ca ntre fete, dar att. Iar acum ai intrat si tu n
acelasi
grup. Asa ca, pregateste-te.
Dupa ce cugeta putin, ajunse la concluzia ca Andrea are dreptate: n doar cteva saptamni dupa
moartea lui
Brad, invitatiile din partea familiilor Amondson si Newman ncepusera sa se rareasca.
Ei bine, poti sa le spui ca nca mai supravietuiesc, chiar daca nu debordez de fericire, zise Caroline
si imediat
si dori ca tonul din vocea ei sa fi fost unul mai vesel, n ciuda a ceea ce simtea n realitate.
Atunci, propunerea lor ar trebui sa te mai remonteze putin. Bev mi-a spus ca ar trebui sa ne ntlnim
cu toate
la Cipriani.
Caroline nu izbuti sa-si retina un chicotit.
Harry Cipriani? repeta ea. Adica n Sherry Netherland? Trebuie sa fii nebuna, n-ai cum sa-ti permiti,
iar eu, cu
att mai putin!
Tot ce se poate, nsa Bev si Rochelle si permit, replica Andrea. Si or trai ele n lumea lor micuta,
plina de
bani, dar snt perfect constiente ca noi nu. Asa ca, ele achita nota de plata!
Dupa ce ca m-au taiat de pe lista cu cine simandicoase, acum am ajuns pe lista cu acte caritabile,
nu?
ntreba Caroline, regretndu-si pe loc cuvintele rostite. Oh, Dumnezeule! mi cer scuze, Andrea... chiar
n-am
vrut sa zic asta.
Cui i pasa? E adevarat, la Cipriani, sntem amndoua obiectul milei. Ce parere ai? Din cte vad eu,
sigur ti-ar
prinde bine un prnz bun" si prin bun" nteleg scump". Asa ca, mai uita si tu de probleme si fa-ti de
cap
pentru cteva ore.
Caroline ezita, dar nu mult timp: brusc, ideea de a sta ntr-un salon somptuos mpreuna cu cele mai
bune
prietene ale ei i se paru irezistibila.
O sa vin, promise ea. Stii ce, ma duc cu copiii n parc n dimineata asta. Vrei sa ne ntlnim acolo?
Of, ce mult mi-ar fi placut, ofta Andrea. Dar am trei copii la adapost care au nevoie de un camin
temporar si
trebuie sa verific alte patru familii, nainte sa ma hotarasc cum sa-i repartizez mai bine.
De ce am senzatia ca primaria nu te plateste pentru munca ta din weekend? ntreba Caroline.
Andrea rse amar.
Pentru ca esti o fiinta umana rationala. nsa copiii au nevoie de un acoperis deasupra capului, asadar,
ce mai
tura-vura, trebuie sa pun osu' la treaba. Si, daca nu ma apuc acum, risc sa ma prinda si seara calare pe
drum.

Haide, ne vedem marti.

Dupa ce puse receptorul n furca si se ntoarse spre Laurie si Ryan, Caroline se simti putin mai bine,
nveselita
de perspectiva de i si revedea prietenele martea urmatoare. Asta, desigur, numai n Cazul n care prnzul
nu se
dovedea, ntr-un final, dect un alt moment .iinar n care va realiza ct de diferita i-ar fi viata daca Brad
nu s-ar
fi dus sa alerge n noaptea aceea n parc.
CAPITOLUL 2
Hai sa ne mai plimbam putin, spuse Caroline.
Se aflau la coltul 77th Street cu Central Park West si, chiar daca lumina semaforului se schimbase si
traficul de
la nord la sud se oprise n loc, Caroline ncremenise locului, tinndu-si copiii de parca ar fi fost niste
bebelusi, si
nu niste adolescenti. n timp ce privea peste strada spre punctul de acces pe unde intrase Brad n parc,
n
noaptea n care fusese omort, se dojeni n sinea ei ca se comporta prosteste si ca locul respectiv nu
avea
nimic amenintator. Oricine fusese atacat vreodata n parc patrunsese pe undeva; ce avea de gnd sa faca,
sa
ocoleasca parcul pentru tot restul vietii ei? Sa i sechestreze pe Laurie si pe Ryan n interiorul
apartamentului,
doar pentru ca i era frica sa mai iasa afara?
Nu trebuie sa mergi cu mine, mama, spuse Ryan, ncer-cnd sa-si smulga mna din strnsoarea ei.
Stiu foarte
bine unde trebuie sa ajung. De ce nu va duceti tu si cu Laurie la gradina zoologica?
Sa nu patesti si tu la fel ca tatal tau", se gndi Caroline, dar reusi sa-si controleze vocea, astfel nct sa
nu se
dea de gol. Se multumi sa-i ofere un zmbet larg. Prea larg?
Ti-e rusine sa fii vazut cu batrna ta mama? ntreba ea si, cnd vazu mbujorarea de pe chipul lui,
realiza ca
pusese degetul pe rana.
Toti ceilalti baieti vor veni cu tatii lor, se repezi Ryan, nrosindu-se si mai tare.
Apoi, si sterse ochii cu mneca, ntr-o ncercare nereusita de a-si ascunde lacrimile.
I Iei, e n regula.
Caroline se lasa pe vine, pentru a-l privi direct n ochi. Brusc, baiatul ei arata mult mai mic dect cei
zece ani pe
care i mplinise, si durerea din privirea lui i sfsie inima.
Stiu ca nu e usor, rosti ea, nabusindu-si dorinta imensa de a-l mbratisa. O sa trecem noi si peste
asta. ti
promit.
Lui Ryan i tremura barbia, dar si musca repede buza de jos si se trase usor ntr-o parte.
N-am nimic, murmura el.
Dar se vedea de la o posta ca e stnjenit, asa ca pentru un moment dar numai pentru un moment
Caroline
lua in calcul posibilitatea de a-l lasa sa se duca singur pe terenul de joaca. La urma urmei, meciurile se
desfasurau pe unul din terenurile din sudul parcului si nu pe cele ndepartate.
Exact n directia opusa locului spre care plecase Brad n noaptea aceea.
Dar apoi, cerceta din priviri parcul, plin deja de oameni mbolditi sa iasa la plimbare de dimineata

perfecta de
primavara. Era posibil ca barbatul care-l omorse pe Brad sa fie aici? Nu-l prinsesera niciodata si nici
macar nu
avusesera suspecti. Detectivul care se ocupa de caz un sergent solid, nalt, cu ochii tristi, pe nume
Frank
Oberholzer, care lucra la sectia 20 de pe 82nd Street i explicase ca existau sanse mari sa nu-l
gaseasca n

veci pe criminal.
Din cte se pare, sotul dumneavoastra nu a fost o tinta anume. Pur si simplu, a nimerit n locul
nepotrivit, la
ora nepotrivita. Asa ca, nu prea avem ce pista sa urmam, daca nu se vor mai petrece incidente similare.
Acelasi modus operandi1, aceeasi zona, aceeasi perioada a zilei. n astfel de situatii, putem stabili un
model siatunci
am avea ce sa cercetam. Dar, daca a fost vreun drogat, care cauta cu disperare o sursa rapida de bani,
e n zadar. Foarte probabil sa mai atace si pe altcineva, dar nu neaparat o persoana care face jogging
prin
parc. La dracu' poate sa fie deja nchis la Rikers2, pentru cine stie ce infractiune, dar, daca nu vorbeste,
n-o sa
aflam niciodata ce-a facut.
1 Modus operandi - mod de operare (n.tr.)
Rikers Island, penitenciar celebru din New York (n.tr!)
-La fel de usor ar putea fi tot in parc, urmarind pe altcineva, sarise Caroline.
Oberholzer avusese cel putin decenta sa-i spuna adevarul.
-Asa e. Dar. daca face acelasi lucru din nou. atunci putem considera ca avem un fir. In cazul sotului
dumneavoastra, n-a existat nici un martor. Poate data viitoare, asasinul n-o sa mai fie tot att de norocos
sau
poate victima nu o sa moara.
Ceea ce nsemna ca ar fi putut, totusi, sa fie aici, chiar acum.
Urmarind-o?
Stia el cine este ea?
Sigur ca nu! Ce ridicol! Barbatul nici macar nu-l cunoscuse pe Brad nu-i stia numele, nu stia nimic
despre el.
Total gresit! i furase portofelul lui Brad, asa ca, probabil, aflase o multime de lucruri daca apucase sa-i
verifice
continutul, n loc sa se multumeasca doar cu banii si cartile de credit. Brad avea si carnetul de sofer n
portofel,
deci ucigasul aflase si adresa lor. Apoi, mai erau si fotografiile. Ale ei si ale copiilor. Dar ale celor mici
erau din
fericire vechi: Ryan avea n ele nu mai mult de patru ani, iar Laurie, sase sau sapte. nsa fiica ei tot mai
putea fi
recunoscuta si la fel si Caroline.
Pentru a doua oara, studie cu atentie multimea de oameni ce se plimbau prin parc si simti ca nu se poate
stapni sa nu-si apuce strns copiii de mini si sa-i duca napoi n siguranta apartamentului.
Paranoica!
Devenise la fel de obsedata ca si Brad si trebuia sa-si vina n fire, nainte sa se transforme ntr-una din
femeile
acelea care nu-si scapa copiii din ochi nici macar pentru o secunda, de teama sa nu li se ntmple ceva
rau.
Caroline recunostea ca Mea ei este una irationala; citise si ea statisticile si era perfect constienta de
faptul ca
Ryan si Laurie se aflau n siguranta pe strada, mai mult ca niciodata. n ciuda isteriilor promovate de
massmedia, nu peste tot pndeau monstri, care asteptau sa atace fiecare copil care trecea pe trotuar. Astfel de

lucruri se mai petreceau, desigur, dar nu mai constituiau un fapt obisnuit, asa cum crezuse cndva
Caroline. Pe
de alta parte nsa, nu se simtea pregatita sa-l lase pe Ryan, de capul lui, prin parc. Nu nca. n fond, nici
ea nu
accepta ideea de a se plimba singura prin parc. n nici un caz aici.
Hai sa mai mergem cteva blocuri, pna mai ncolo, bine? spuse ea.
Ii vazu pe Laurie si Ryan cum se apleaca unul spre altul si putea sa jure ca acum si dau ochii peste cap,
nemultumiti ca ea nca se mai poarta cu ei de parca ar fi niste mucosi. Se stradui sa-si mai relaxeze
slrinsoarea
minii, apoi traversara 77lh Street si pornira spre sud.
La un moment dat, chiar cnd ajunsera la coltul 70lh Street, Ryan sc opri brusc, apucndu-i si mai bine
mna.
Caroline se uita la el ntrebator.
Putem sa traversam pe partea cealalta? propuse pustiul. Femeia arunca o privire n fata, cautnd acel
ceva
ce-l determinase
sa se opreasca. Vazuse ceva? Sau pe cineva? Sau poate o persoana privea direct spre el?
Bataile inimii si marira ritmul, dar, n timp ce studie grupul de oameni de pe trotuar nu erau mai
multi de
sase , nu descoperi nimic ngrijorator. Doar simpli trecatori care-si vedeau de treaba. Apoi o auzi pe
Laurie
chicotind rautacios.
Se petrece ceva despre care eu nu stiu nimic? Ochii lui Laurie sclipira.
Ryan crede ca n cladirea aia de vizavi traiesc vrajitoare si vampiri, zise ea.
Minti! se mpotrivi Ryan, nrosindu-se pna n vrful urechilor, dndu-se astfel de gol.
Caroline si ridica privirea spre cladirea de pe partea cealalta a strazii si, brusc, ntelese. Rockwell.
Era o cladire veche si imensa, ce combina diferite stiluri arhitectonice, pe care oamenii o numeau
adesea
Marea si batrna hardughie din Central Park West". Una dintre cele mai vechi constructii din zona si
arata
sfidatoare vrsta, pentru ca blocurile de piatra nu fusesera niciodata curatate cel putin de cnd o stia
Caroline , iar ntreaga sa fatada se nnegrise din cauza funinginii acumulate de-a lungul deceniilor,
daca nu
chiar secolelor. i amintea de o casa ce se afla la doua cvartale mai jos de strada din New Hampshire,
unde si
petrecuse copilaria. Era mare, desi nici nu putea fi comparata cu
Rockwell, de vreme ce fusese proiectata pentru o singura familie, construita din acelasi tip de piatra ce
acoperea cladirea Rockwell si la fel de patata de intemperii. Din familia care o ridicase din temelii mai
ramasese doar o doamna n vrsta care locuia n acea vila imensa. De-a lungul timpului, nemaifiind
ngrijita,
ntreaga proprietate se transformase ntr-o padure de buruieni, n mijlocul carora se nalta casa cu
aspectul ei
sinistru. Caroline si prietenele ei erau convinse ca batrna este vrajitoare si ca orice copil care s-ar fi
aventurat
prea aproape de casa ar fi disparut pentru totdeauna.
Aparent, legenda vrajitoarei din vechea casa cuprinsese ntregul oras si, privind constructia, aproape ca
ntelegeai cum s-a ajuns la o astfel de inventie. si amintea cum ea si prietenele ei sopteau tot felul de
povesti
copiilor mai mici din vecini.

 Ma ntreb eu acum, oare cine i-o fi bagat n cap asa ceva lui Ryan? ntreba ea, fixnd-o pe Laurie.
Fata se mbujora imediat.

 Snt doar niste povesti, spuse Laurie, uitndu-se dispretuitor la fratele ei. Si oricum, nu crede nimeni
n ele.
Nu-i adevarat! se rasti Ryan. Jeff Wheeler zice ca...
Jeff Wheeler e un prost, rosti nversunata Laurie.
Ba nu! El e...
Ce-ar fi sa intram n parc? interveni Caroline nainte ca discutia lor aprinsa sa degenereze n cearta.
Din fericire, traficul se mai domoli putin, astfel nct putura sa traverseze, si Caroline se ndrepta spre
aleea cese zarea la un bloc mai jos si ce ducea spre restaurantul Tavern on the Green.
Imediat ce intram, poti s-o iei nainte, bine? Numai sa nu te ndepartezi prea tare, batrna ta mama
nca timai poarta de grija.
Nu mai snt un bebelus, replica Ryan, dar chiar atunci cnd rosti cuvintele, femeia l vazu cum si
arunca pefuris privirea spre cladirea de vizavi.
Stiu, raspunse Caroline, exact cnd ajunsera la capatul aleii. Stiu ca esti mare de acum si ca poti sa
tedescurci si singur. Dar eu ma gndesc la tine si vreau sa te supraveghez. Asa ca, nu te ndeparta prea
tare. Iarcnd o sa ajungem pe teren, Laurie si cu mine ne vom aseza pe o banca si o sa ncercam sa ne
prefacem ca nute cunoastem. Ce zici de propunerea mea?
Ryan cugeta o vreme si, aparent, ajunse la concluzia ca este cea mai buna solutie pentru moment.
Clatinnddin cap, porni n fata lor, dar Caroline striga dupa el.
Hei! Daca dai o lovitura la baza, putem sa te aplaudam?
Ryan se ntoarse, si flutura mna si, dupa ce zmbi spre ele, se grabi pe aleea ce ducea la terenul de
baseball.
Pentru o clipa, Caroline se temu ca o sa-l piarda din ochi, dar atunci baiatul se uita peste umar mca o
data si,
vaznd ca a lasat suficienta distanta ntre el si mama lui, ncetini ritmul, doar att ct sa nu dea senzatia
celorlalti ca femeia alerga dupa el.
n schimb, Caroline mari pasul, nedorind sa-si scape fiul din priviri, nici macar pentru cteva secunde.
Perspectiva oferita de fereastra nu ncetase niciodata sa o bucure I >e Irene Delamond; ntr-adevar,
ntindereanesflrsita a Central Parkului ii crea senzatia ca traieste la marginile ndepartate ale unui tinut
bucolic si nu chiarn inima agitata a unuia dintre cele mai aglomerate orase din lume. De aceea,
apartamentul pe care lmpartea cu sora ei, Lavinia, era att de perfect. Se situa ndeajuns de sus pentru
a putea vedea tot parcul; ntimpul lunilor de iarna, printre crengile scheletice ale copacilor, se zareau
chiar cladirile ce se aliniau pe FifthAvenue. Totusi, etajul al treilea era suficient de jos pentru ca, de-a
lungul a trei anotimpuri, numai blocurilezgrie-nori din partea cealalta a orasului sa fie vizibile; iar daca
le ignora (ori Irene era capabila sa ignore totceea ce dorea), si putea imagina foarte usor ca orasul nu o
nconjura deloc si ca marginile lui ncepeau de-abiadincolo de padurea din fata ferestrei. Pentru a-si
ntari iluzia, Irene trebuia sa se abtina sa priveasca in jos, sprestrada. De altfel un lucru relativ simplu,
camerele fiind imense si, daca pastra o distanta rezonabila ntre ea sigeam, atunci nimic nu strica
imaginea perfecta a parcului.
n timpul noptii, putea sa traga pur si simplu draperiile.
Dar n dimineata aceasta lumina stralucitoare a soarelui o atrasese pe Irene la geam, ca pe o molie
nnebunitade sclipirea puternica a unui bec, si, chiar daca fereastra nu mai fusese deschisa de ani de
zile, aproape ca fuispitita sa ncerce sa ridice rama grea si sa lase aerul de dimineata sa umple camera.
Aproape...
Potrivit parerii doamnei Delamond, aerul proaspat statea bine acolo unde se gasea, dar n nici un caz
ninteriorul cladirii Rockwell. Totusi, acum, chiar ar fi fost placut sa desfaca ivarul si sa ridice geamul,
nsa stia caacesta va ramne ntepenit, iar fereastra nu se va deschide; nu fara sa ndeparteze cele trei
straturi dezugraveala de la ultimele renovari ale apartamentului. Minimum trei, pentru ca pe acestea si
le aminteau Irenesi Lavinia. Mai existasera si alte doua redecorari, dar fusesera facute n asemenea

maniere ca se dovedisera,
ntr-un final, doar niste kitsch-uri si Irene le alungase din minte asa cum se ntmplase si cu viziunea
orasului.
Acum nsa nu se mai multumi cu privelistea parcului, ci si arunca ochii si spre strada de dedesubt.
Cu cteva minute n urma, zarise o mica familie mergnd spre parc: o femeie, cu fiica si fiul ei. Din
clipa n carei observase, Irene ncepuse jocul ei preferat n care ghicea unde se duceau oamenii si cu ce
scop. i privise petoti trei cum traversasera strada, apoi pe baietelul cel mic cum se tot uita peste umar
la cladirea nalta. iurmarise apoi cum intra pe aleea ce ducea n parc si se ndreapta spre Tavern on the
Green. Doar nu mergeaula restaurant asa devreme? Oare era deschis? Dar cei trei nu erau mbracati ca
pentru o iesire la restaurant.
Baiatul purta blugi si un tricou de baseball.
Un tricou de baseball! Sigur ca da! Mergeau la terenul de baseball, cel de lnga locul pentru joaca.
Iar acum venea Anthony Fleming, ntr-o tinuta aproape perfecta, ca ntotdeauna: pantaloni din flanel
gri, ocamasa de un bleu pal si un sacou bleumarin, din al carui buzunar de la piept se itea delicat vrful
unei batistede un rosu aprins. nsa nu se zarea nici o cravata. Una peste alta, Anthony afisa o eleganta
pe care Irene oaprecia. Fiind foarte pretentioasa, detesta multe dintre stilurile lumii moderne.
Unul dintre ele era reprezentat de camasile deschise la gt. n cazul anumitor barbati, puteau fi
atragatoare.
Dar marea majoritate a specimenelor rasei masculine nu faceau altceva dect sa-si expuna o zona plina
de pardes, nclcit, peste care atrnau lanturi de aur vulgare. Un lucru de neacceptat pentru Irene. Nu ca
ar fi avutvreo obiectie mpotriva pielii, dar parul i displacea. Fusesera momente n viata ei si spera
ca nca vor maiexista cnd se abandonase n bratele placerilor fizice. Dar estetica era mult prea
importanta si, de aceea, iladmira asa de mult pe Anthony Fleming. Chiar de-acolo de unde slatea, putea
sa bage mna n foc ca nici un firde par nu iesea de sub camasa lui. Anthony, desi ndurerat, stia cum sa
se aranjeze.
Dar, cu toate ca suferinta sa nu razbatea prin haine, Irene observa cu ochiul ei ager povara ce i
ngreunafiecare pas, un soi de epuizare care i cuprinsese ntreaga fiinta. Trecusera cteva luni bune de
cnd o I iierdusepe Lenore si, n ciuda faptului ca un numar nsemnat de vecini nu erau de acord cu o
noua femeie n viata lui,
pentru Irene aceasta constituia singura solutie potrivita n astfel de momente. Anthony Fleming era
barbat si,
din cte nvatase Irene de-a lungul vietii ei, barbatii nu se descurcau fara femei. Reversul, desigur, nu se
aplica

deloc; cele mai multe reprezentante ale sexului frumos si Irene se considera una dintre ele puteau
supravietui foarte bine si fara un barbat. Nu pentru ca ar fi avut ceva mpotriva lor. Numai ca pe baza
experientelor traite, ajunsese la concluzia ca, deseori, barbatii nu meritau efortul. Se asteptau la
sprijinnecontenit, att fizic, ct si emotional si aveau senzatia ca doua, trei momente pe saptamna de
zbenguialaprintre asternuturi erau suficiente pentru a face o femeie fericita. Irene stia ca nu era adevarat
si, cu mult timpn urma, hotarse ca legaturile amoroase intrau n alta categorie; atta vreme ct un
barbat se ridica la
standardele ei si o nenta mai mult dect o supara, atunci o relatie putea ajunge la un nivel acceptabil
deconfort. Cu mariajul nsa, lucrurile stateau altfel. Din observatiile ei si avusese nenumarate
oportunitati ca sastudieze femeile primeau ntotdeauna partea goala a paharului casniciei. Ele
ntretineau caminul, gateau(sau n cel mai fericit caz angajau bucatarul, apoi ncercau sa-l mpiedice sa
fure prea mult), organizau viatasociala si si dadeau toata silinta sa ramna atragatoare, chiar si dupa ce
barbatului i cadea parul sau i cresteaburta. Pe de alta parte, barbatii pareau incapabili sa se descurce
fara atentia unei femei si Anthony Fleming nufacea exceptie de la regula. Asa ca, de vreme ce Irene nu
avea nici un interes si nici nu intentiona sa umplegolul din viata vecinului sau cu propria persoana,
putea, cel putin, sa-i gaseasca pe cineva care sa i sepotriveasca.
Parca simtind ca este privit, Anthony se uita n sus, o zari si i facu un semn de salut cu mna.
Chiar n clipa n care el pasea peste pragul usii de la intrarea n cladirea Rockwell, Irene pleca de la
fereastra,
se duse la telefon si forma numarul portarului.
Spune-i domnului Fleming sa nu urce, l ruga ea. Cobor n cteva secunde.
Arunca o privire spre sora ei, care nca mai dormea, apoi si mbraca haina usoara de poplin violet,
culoarea ei
preferata. si lua bastonul din cuierul de la intrare si parasi apartamentul, fara sa se mai chinuie sa
nchida usa,
daramite s-o mai si zavorasca. De-a lungul nenumaratilor ani de cnd locuia n cladirea Rockwell, nu
aparuse
nici un motiv care sa justifice ncuierea usii si nu vedea de ce s-ar apuca sa-si schimbe obiceiul acum.
Liftul,
trimis spre etajele superioare de Rodney, se opri cu o hurducatura, exact cnd ajunse la usa metalica n
forma
de burduf a acestuia. Intra si si ndrepta mna spre butonul care o ducea n holul principal, la parter.
Brusc, se
razgndi si urca patru etaje. Lasa usa deschisa si porni pe hol, pna la apartamentul lui Max si Alicia
Albion.
Alicia raspunse aproape instantaneu si tulburarea din ochii ei era suficient de evidenta pentru ca Irene
sa
banuiasca raspunsul pe care venise sa-l afle.
Rebecca si-a mai revenit? ntreba ea.
Rebecca Mayhew era copilul adoptat de Max si Alicia cu patru ani n urma, o fetita pipernicita, care
arata mult
prea mica pentru cei opt ani pe care i avea.
Problema e ca n-a fost niciodata hranita corespunzator, o asigurase Alicia pe Irene, cnd batrna o
chestionase cu privire la bolile de care ar putea suferi copilul.
Irene nu prea o crezuse, de vreme ce pentru Alicia rezolvarea oricarei probleme implica, invariabil,
alimentatia.
nsa, n cazul Rebeccai, se parea ca Alicia nu se nselase, pentru ca, odata cu trecerea anilor, fetita

recuperase
binisor si crescuse frumos, fara sa se rotunjeasca n felul acela tipic pentru Alicia si Max. n ultimele
..ipiamni nsa, copilul ncepuse sa capete un aspect obosit si nu numai Irene, dar si o parte din vecini
si faceau
acum griji pentru ea.
Speram ca se simte mai bine, ca sa mearga la plimbare cu mine in parc.
Alicia nega din cap.
l asteptam pe doctorul Humphries -am crezut ca el e cnd ai sunat. Poate n alta zi?!
Sigur ca da, o linisti Irene. Transmite-i Rebeccai dragostea mea si spune-i ca mine s-ar putea sa
gatesc ceva
special pentru ea.
Se ntoarse la lift, intra n cabina si apasa butonul pentru parter. Iu limp ce liftul cobora, zdranganind
din toate
ncheieturile, chiar prin mijlocul scarilor ce serpuiau pna sus la etajul al optulea al cladirii, Irene privea
ncruntata spre panoul cu butoane care nlocuise cu multi .mi n urma munca de liftier a lui Willie.
Dupa ce
vecinii ei votasera in favoarea transformarii liftului ntr-unui automat, ea nu se mai simtise niciodata n
siguranta. n zilele premergatoare aparitiei butoanelor, Irene stia ntotdeauna ca, daca se strica ceva,
Willie e
acolo lnga ea ca sa repare. Dar acum, ce ar fi putut sa faca? Sa sune la Rodney, care ar urca scarile, ar
palavragi putin mpreuna, dupa care ar ridica din umeri neputincios. n fine, nu-i mai ramnea dect sa
spere ca
totul se va termina cu bine.
Si, cel mai probabil, chiar asa va fi, hotar ea amarta. Dupa ce liftul se opri si iesi din cabina acestuia, i
reveni
ncrederea si si alunga din minte gndurile negre.
Vii cu mine la o plimbare, l anunta ea pe Anthony Fleming, care se uita la ea cu o expresie att de
perplexa,
nct femeia stiu ca n-are curajul s-o contrazica. Este o zi splendida si ar fi pacat sa nu profitam de ea.
Si daca as avea, sa zicem, alte planuri? ntreba Fleming pe un ton sever, pe care Irene l ignora
imediat,
banuind ca este fals.
Atunci le-ai anula, rosti ea. Cu cti ani crezi tu ca snt mai mare dect tine?
Fleming ridica din umeri indiferent.
Ctiva.
jonn Saul
Cteva decenii vrei sa spui, replica Irene sarcastic. Cel putin asa mi se pare astazi. Si, din pricina
asta, o sainvoc privilegiul vrstei si te iau cu mine la o plimbare prin parc. Vom observa natura care a
revenit din nou laviata, precum si vigoarea tineretii. Poate primavara o sa-mi schimbe starea de spirit.
Anthony Fleming ridica din umeri neajutorat spre Rodney, care rnjea amuzat din ghereta lui, apoi
deschise usade la intrare pentru Irene.
Unde mergem, mai exact? Sau ratacim asa, pur si simplu?
Copii, spuse Irene, ntorcndu-se spre sud. De fiecare data cnd ncep sa ma simt batrna, mi place
sa

privesc copiii.
Poate ar fi trebuit sa faci unii care sa fie ai tai, observa Fleming.
Sa vrei sa privesti copii e una. Sa vrei chiar sa-i ai pe ai tai e alta mncare de peste.
Ofta adnc.
Iar n cazul n care s-ar mbolnavi, habar n-am cum as putea sa fac fata.
La fel ca toata lumea, o asigura Anthony. Te-ai descurca.
Dar trebuie sa fie foarte greu.
Urma o tacere ndelungata, dupa care Anthony Fleming ncuviinta din cap.
Este, o aproba el. ntr-adevar, e foarte greu.
Caroline si Laurie mai aveau de parcurs cam o suta de metri pna la terenul de joc, cnd, din spate, se
auzi o
voce.
Laurie! Laurie! Asteapta-ma!
ntorcndu-se, Caroline o vazu pe Amber Blaisdell, grabindu-se spre ele. Blonda, cu trasaturi regulate si
un chip
ncadrat de aceeasi tunsoare tip paj ca a mamei ei, Amber purta o pereche de bermude si o bluza alba.
Peste
umeri si legase un pulover uniforma tipica a peste jumatate din fetele de la fosta scoala a lui Laurie
pe care
o mbracau atunci cnd nu purtau uniforma scolara.
Salut, Amber, spuse Laurie cnd cealalta fata le ajunse din urma.
Eu si cu fetele mergem la Ceainaria Ruseasca sa luam prnzul! Vrei sa vii si tu?
Caroline vazu pe chipul lui Laurie o strafulgerare de entuziasm, dar care pieri ntr-o clipita.
Pai... eu stiu? raspunse ea. Nu, cred ca o sa ramn sa-mi petrec ceva timp cu mama.
Haide, mai! insista Amber. O sa fie misto. Vocea ei capata un ton mai moale.
De cnd te-ai mutat de la scoala noastra, nu prea ne-am mai ntlnit. Pe fata lui Laurie se asternu o
umbra de
nesiguranta.
Nu de-aia.
Atunci, de ce? o presa Amber. Nu vrei sa mai faci nimic din ceea ce faceai nainte.
Arunca o privire spre grupul de fete care urmareau discutia dintre ca si Laurie.
Stii, o parte dintre copii au nceput sa tot vorbeasca. Laurie se uita si ea spre fostele sale colege.
Despre ce sa vorbeasca?
Amber sovai, ca si cum nu era foarte sigura daca e bine sa-i povesteasca prietenei ei brfele din ultima
vreme,
apoi se hotar sa dea cartile pe fata.
Au senzatia ca nu mai vrei sa fii prietena noastra, asta-i tot.
Dar vreau sa fiu, ncepu Laurie. Doar ca...
nsa, nainte de a apuca sa termine, cineva o striga pe Amber.
Vii? O sa ntrziem.
Amber o privi pe Laurie pentru ultima data.
Haide, o ruga ea. Vino cu noi.
Dar pentru ca Laurie nega ferm din cap, Amber i ntoarse spatele si, dupa cteva secunde, se amesteca
printre
celelalte fete. Caroline putea sa jure ca lui Laurie i tremurase usor barbia cnd si vazuse colegele, care,
pna
nu demult, i fusesera cele mai bune prietene, plecnd fara ea, asa ca si nconjura fiica pe dupa umeri,

n
ncercarea de a o linisti putin.
mi pare rau, spuse ea, dupa ce pornira din nou spre terenul de baseball, unde Ryan si ceilalti baieti
ncepusera sa aleaga echipele si sa-si mparta terenul. Poate gasim o modalitate ca la anul sa va
ntoarceti la
Academie.
Nu, se repezi Laurie, pe un ton care o avertiza pe Caroline sa nu mai ntinda coarda.
Dar o clipa mai trziu, dupa ce gasira o banca goala, suficient de aproape de teren ca sa aiba o
perspectiva
buna, dar destul de departe pentru a nu-l face pe Ryan sa se simta stnjenit, fata relua, brusc, discutia
Doar ca... nici nu stiu... chiar daca ne-am permite sa nvatam din nou la Academie, lucrurile n-ar mai
putea fi
la fel ca nainte.
Caroline si privi fata direct n ochi si, spre deosebire de sentimentele provocate de Ryan doar cu cteva
minute
n urma, femeia realiza ct de mult se maturizase Laurie, aproape peste noapte.
Vrei sa zici ca nu te deranjeaza daca nu te mai ntorci la Academie?
Laurie ridica din umeri.
Habar n-am. mi placea cnd eram acolo. Dar costa o gramada de bani si, de cnd tata...
Vocea i se gtui, oricum, nu mai avea sens sa-si continue gndul. Scoala particulara fusese primul lucru
la care
renuntasera dupa moartea lui Brad, iar Caroline se mpacase destul de greu cu ideea. Se zbatuse, pna n
ultima clipa, ca sa gaseasca banii necesari pentru achitarea taxelor scolare ce erau scadente n semestrul
de
primavara, astfel nct Ryan si Laurie sa-si continue studiile ntr-un centru de nvatamnt de elita. Ea si
Brad
cazusera de acord ca merita orice sacrificiu din partea lor, de vreme ce n cadrul Academiei Eliott fiul si
fiica lor
nu numai ca ar fi beneficiat de o educatie buna, dar ar fi fost totodata si n siguranta.
Banii nsa nu cazusera din cer, asa ca ea si cei doi copii s-au vazut fortati sa accepte cruda realitate. Dar
acum,
dupa ce fusese martora la discutia dintre Laurie si Amber Blaisdell si dupa ce sesizase durerea din ochii
fiicei ei
cnd colegele acesteia plecasera fara ea, se ntreba, pentru prima data cu adevarat, ct de tare i afectase
pe
copii schimbarea scolii. Cu siguranta, standardele academice de la scoala Elliott erau net superioare
celor
dintr-o scoala de stat, ca sa nu mai vorbim ca, aproape n fiecare saptamna, citea n ziare articole
despre
bataile, jafurile si ttaficul de droguri n care erau implicati adolescenti din institutiile publice de
nvatamnt,
doar cu un an, doi mai mari dect Laurie.
Oare ar fi trebuit sa se straduiasca mai mult sa gaseasca suma necesara achitarii taxelor de la
Academie?
Raspunsul i veni n minte imediat: avnd n vedere ca de-abia se descurcau cu plata chiriei, nici vorba
sa

acopere si costurile unei scoli particulare.

N-am cum, se gndi ea. Pur si simplu nu ma pot descurca!" Chiar atunci, parca auzi n inima ei vocea
lui Brad
care-i soptea ncurajator: J'oti s-o faci. O sa gasesti o portita. Trebuie".
Asa va fi, spuse ea, realiznd ca vorbise cu voce tare de-abia jnd o vazu pe fiica ei privind-o
curioasa.
Ce anume? ntreba Laurie.
Pentru a doua oara n ziua aceea, Caroline si trecu bratul peste umerii fetei.
Gasesc eu, spuse ea.
Ce gasesti, mama? Caroline o mbratisa strns.
O cale sa nfruntam viata, rosti ea ncet. Atta tot. Viata. Apoi, se aseza din nou Ia loc ca sa-l
priveasca pe
Ryan si, pentru
o vreme, problemele ei parura ca se topesc sub caldura si stralucirea diminetii perfecte de primavara.
Irene Delamond si Anthony Fleming trecura pe lnga patru blocuri de pe 66lh Street, traversara strada si
intrara
n Central Park. Irene si tinea elegant bastonul n mna dreapta, n timp ce se sprijinea cu mna stinga
de bratul
barbatului. La un moment dat, si ridica privirea spre el.
Ti-e foarte dor de Lenore, asa e?
II simti cum se crispeaza si femeia l strinse usor de brat, ntr-un gest de ncurajare.
Tuturor ne este dor de ea, Anthony. Dar pentru ca ea s-a dus nu nseamna ca viata ta s-a terminat.
Urma o tacere lunga, n care Anthony paru ca rasuceste afirmatia ei pe toate partile, dar, ntr-un final,
ncuviinta din cap. Cnd vorbi, Irene sesiza ndoiala din tonul lui.
Presupun ca ai dreptate. Dar au trecut de-abia sase luni.
Timpul e ntotdeauna relativ, Anthony, observa Irene, intrnd pe o alee ce ducea spre terenul de
joaca.
Pentru bolnavii incurabil, sase luni nseamna viata, chiar daca nu una foarte lunga. Pentru un copilas de
trei ani
care asteapta Craciunul, este o eternitate, att de ndepartata, nct nici nu merita sa te gndesti la ea.
Ofta.
Pentru mine e doar o zbatere de pleoape.
Si pentru mine? ntreba Anthony, uitndu-se spre ea.
n sfrsit, femeia zari o umbra de zmbet pe chipul lui zmbetul reprezenta unul din punctele lui tari
si o
usoara sclipire n ochii lui albastri ca turcoazul, dar care nu pastrau nimic din duritatea pietrei pretioase.
Eiii, banuiesc ca asta ramne sa hotarasti tu, nu? Zmbetul barbatului deveni si mai generos.
.....Da, dar numai daca nu cumva tu sau vreuna dintre prietenele
tale nu snteti de alta parere, [rene l lovi jucaus cu palma.
Asa vorbesti tu despre vecinii tai?
Eu credeam ca rostul unui oras mare este sa-ti asigure anonimatul, mai adauga el mohort.
Ai dreptate. Numai ca nu si n Rockwell si nici n Dakota, pesemne.
Rostise numele cladirii care se afla n capatul celalalt al strazii lor cu un dispret prost ascuns.
Dar ce-ai cu Dakota? Cu exceptia blocului nostru, probabil ca este singura cladire interesanta din
West Side.
Actorii, scuipa Irene. E plina cu actori. Petreceri zgomotoase si toti oamenii aia pervertiti. ti poti

nchipui?
Din cte mi amintesc eu, avem o actrita si n Rockwell.
Asta-i altceva, pufni nsotitoarea sa.
Serios? se mpotrivi Anthony. Adica?
Dar nu e evident? Virgin ia Estherbrook este una de-a noastra! Degetele ei se strnsera cu putere n
jurul
bratului lui Anthony,
numai ca acum gestul ei nu mai avea nimic linistitor.
Si sa nu-ti imaginezi ca poti sa schimbi vorba, asa, cnd vrei tu. l directiona spre unul din terenurile
de
baseball, unde un grup de
copii galagiosi se adunasera n jurul unui barbat care purta tricoul n dungi specific arbitrului.
Hai sa ne uitam si noi putin, spuse ea cnd grupul se mparti n doua echipe.
n timp ce una dintre echipe iesi n afara liniei de marcaj a terenului, Iar cealalta se ngramadi n zona
de unde
urmau sa fie date loviturile, Anlhony Fleming o urmari amuzat pe Irene care cerceta bancile, dar si
curios sa o
ghiceasca pe cea aleasa de ea. Barbatii, dintre care multi I Iftreau sa se cunoasca ntre ei, ocupau
majoritatea
locurilor si Antbony I lauui ca mare parte dintre ei erau divortati si si petreceau aici weekendul
mpreuna cu
copiii pe care nu-i vedeau niciodata n timpul saptamnii. [rene, dupa cum banuise el, ignora bancile
ocupate
de barbati, si se ndrepta, n schimb, spre una unde se zarea o femeie care parea mai i ii iara dect el cu
ctiva
ani, si o fetita cu un aer usor timid.
Locurile de aici, de la capatul bancii, snt ocupate? ntreba Irene. Femeia si ridica privirea, scutura
din cap
ca nu, apoi si ndrepta
din nou atentia spre jocul care tocmai ncepuse pe teren. Irene se aseza si batu cu palma pe locul liber
de lnga
ea. Cnd vazu ca Anlhony nu are de gnd sa se conformeze, l strafulgera cu privirea.
Doar cteva minute, mai adauga ea. N-o sa mori.
Anlhony Fleming se aseza destul de necajit pe banca si astepta sa vada ce modalitate de agatare va
folosi
Irene Delamond. Nu dura foarte mult.
Fiul tau joaca si ei? ntreba Irene, zmbindu-i femeii. Aceasta dadu din cap ca da.
E n partea stinga.
Atunci, trebuie sa fie un jucator foarte bun. ntotdeauna i pun pe cei mai putin talentati n terenul
din
dreapta.
Femeia i arunca o privire piezisa.
Cred ca ar juca n fiecare zi, daca ar putea. Dar de cnd tatal lui... Brusc, se nrosi toata si ncerca sa
bata n
retragere, ct mai politicos.
Nu joaca att de mult, pe ct i-ar placea lui.

 Ce pacat, ofta Irene, cercetnd terenul.

Anthony Fleming i urmari privirea ce se opri asupra unui baiat care tsnise ca o sageata sa prinda o
minge,
mult mai repede dect si nchipuia Fleming ca este posibil, si fu aproape sigur ca o vede pe Irene cum
clatina
usor din cap, multumita, ca si cum pustiul ar fi I recut cu brio vreun test, la care l supusese n tacere
batrna.
Brusc, baiatul se uita direct spre ei, de parca ar fi fost constient de privirile cercetatoare ale lui Irene,
dar
aceasta si ndreptase din nou atentia spre femeia de la capatul celalalt al bancii.
-Nu-i asa ca aveti senzatia, uneori, ca timpul este insuficient? ntreba ea. Copiii par sa aiba att de multe
de
facut n ziua de astazi.
Se apleca usor si i se adresa fetei care era asezata n dreapta femeii:
-Si tu, tnara domnisoara? Iti place baseballul?
Fata dadu din cap ca nu, dar fara sa zica nimic. In cele din urma, Irene primi raspuns tot din partea
femeii.
-I-am promis ca o duc la Gradina Zoologica din Bronx n dupa-amiaza asta, dar trebuie sa merg la
serviciu.
Eu...
-Mamaaaa!
Fata si roti ochii cu o expresie de teribila stnjeneala.
-Chiar trebuie sa spui tuturor problemele noastre?
-Oh, draga de ea, se agita Irene. Mi-e teama ca mi-am bagat nasul unde nu-mi fierbe oala, nu-i asa?
-Nu, n nici un caz, o asigura femeia. Numai ca nu prea ne putem lauda ca azi a fost una dintre cele mai
reusite dimineti ale noastre.
Se ntoarse spre fiica ei.
-Si nu cred ca i-am dezvaluit doamnei cine stie ce mare secret, Laurie. E foarte adevarat ca ti-am
promis sa te
duc la gradina zoologica.
Fata se mbujora, umilita.
-Vrei sa ncetezi odata sa ma mai consideri doar un copilas?
-Ei bine, n-o va face, spuse Irene, nainte ca Laurie sa primeasca vreun raspuns. Mama mea m-a tratat
ca pe
un copil pna n ziua n care a murit si aveam aproape saizeci de ani atunci. Daca ai senzatia ca lucrurile
nu suit
foarte roz acum, stai sa vezi peste doar ctiva ani. O sa te scoata din minti.
Laurie, luata prin surprindere de cuvintele batrnei, se holba spre Irene care i facu smechereste cu
ochiul.
-Pur si simplu, cred ca asta-i menirea mamelor, termina Irene, soptind pe un ton exagerat. Probabil ca
nu se
simt mplinite pna cnd nu-si fac copiii sa para niste idioti.
Veni rndul femeii de lnga ea sa-i arunce o privire uluita.
-Pe mine ma cheama Irene Delamond, mai adauga ea.
-Caroline Evans, replica femeia. Iar aceasta este fiica mea, Laurie.
-Iar el este vecinul meu, Anthony Fleming, continua repede Irene.
-Care trebuie sa plece, spuse barbatul prompt, aproape sarind n picioare.
Irene se uita furioasa la el.

-Nu te prosti, Anthony. De-abia am ajuns aici. Snt sigura ca poti i mai stai cteva minute!
Din pacate, nu, replica Fleming. Ii oferi Carolinei un zmbet neutru. Ma bucur ca v-am cunoscut. Si fiti
foarte
atenta cu Irene, o sa Junga sa va conduca viata daca i dati si cea mai mica sansa. Cei mai bun lucru ar
fi sa va
ridicati si sa plecati nainte sa se puna pe treaba, i xact cum procedez eu acum, adauga el imediat,
vaznd ca
Irene se I m cgateste sa-l contrazica. Sa te porti frumos, Irene.
Batrna l urmari cum pleaca, apoi se ntoarse spre Caroline I [vans, oftnd frustrata.
-ti jur ca nu stiu ce sa ma mai fac cu omul asta.
-Pare un domn foarte cumsecade, zise Caroline. Este, o sustinu Irene. Dar de cnd i-a murit sotia...
Se opri emotionata, apoi paru sa se razgndeasca.
-Ei, n definitiv, nu te intereseaza astfel de povesti, nu? Mai bine vorbeste-mi despre tine, Caroline.
O ora mai trziu, cnd parasi parcul, mintea lui Irene Delamond ncepuse deja sa lucreze si, cnd ajunse
acasa, o
idee concreta capatase contururi clare. Dadu cteva telefoane, dar nici unul dintre ele la Anthony
Fleming.
Pentru moment, cel putin, n-avea nici un rost ca cl sa stie ce pune ea la cale.
Chiar n-avea nici un rost.
CAPITOLUL 3
Irene Delamond apasa pe soneria Virginiei Estherbrook, ciocani iute de cteva ori, apoi striga:
Virgie? Virgie, esti acasa?
Astepta, fara sa-si gaseasca astmparul, dupa care si nfipse din nou degetul n sonerie. Tocmai se
pregatea
sa-l sune pe Rodney ca sa aduca cheia de rezerva, cnd auzi, n sfrsit, cum dinauntru se trage zavorul si
cum
zornaie lantul scos din lacasul lui metalic. Usa se crapa putin si, prin deschizatura ngusta, se iti un ochi
urduros.
Normal ca snt acasa.
Vocea era subtire, dar ragusita n acelasi timp.
Haide, Virgie, nu mai sta asa ca o momie, spuse Irene. Lasa-ma sa intru. De ce naiba te-ai zavorit
si-ai mai
pus si lantul?
Usa se deschise mai larg, suficient pentru ca Irene sa se strecoare n apartament, apoi se nchise, si
Irene auzi
din nou zgomotul sec al zavorului.
Uita-te la mine, rosti Virginia Estherbrook pe un ton att de mohort, nct Irene ntinse mna spre ea
si i
strnse usor umarul ca s-o linisteasca. Tu nu te-ai ncuia daca ai arata asa?
Apucnd-o pe Virginia de brat cu delicatete, Irene o conduse pe femeia fragila prin antreul slab luminat
al
apartamentului pna n camera de zi, care era chiar mai mare dect sufrageria lui Irene, dar att de
ntunecoasa,
nct aveai senzatia ca peretii tapetati te strng ca ntr-o menghina. Dupa ce Virginia se lasa usurel pe un
scaun

cu spatar drept, Irene se apropie de ferestre si trase n laturi draperiile grele, l.isind lumina diafana a
amurguluisa patrunda n ncapere. Apoi, una cile una, aprinse toate lampile. Sau, ma rog, pe cele care
mai functionau.
Trei dintre veiozele de birou se arsesera, iar lampadarele cu n ci brate fusesera nlocuite cu becuri
simple, desaizeci de wati. Vanitate, vanitate, si spuse n sinea ei Irene, numele tau e Virginia I
vslherbrook." Dar, dupace privi chipul prietenei sale, Irene se simti cuprinsa de compasiune.
Nu se putea ghici cu precizie ct de batrna era VirginiaI \stherbrook, Virgie nu si-ar fi divulgat n veci
vrsta, iar Irene nu si-ar ti permis vreodata sa ntrebe, nsaravagiile timpului devenisera vi/.ibile, n
ciuda eforturilor femeii de a le ascunde prin machiaj. Pielea ei, chiar siasa
sub stratul gros de pudra, parea subtire ca hrtiai era ridata foarte mult, iar ochii i se. nfundasera n
orbite. Purta o palarie, un semn clar ca parul ei se subtiasesi mai mult, iar asta era iilicient ca s-o
determine pe Virgie sa tina luminile stinse, draperiileii ase si usa nchisa, atta timp ct podoaba ei
capilara pe vremuri o i Oama deasa si ondulata de par roscatce i cadea n valuri pna n dreptul
taliei, atunci cnd nu era rasucit ntr-un coc regal frantuzesc Ce-i accentuanu numai frumusetea, dar si
statura nalta fusese ntotdeauna pentru ea un motiv de mndrie si de bucurie.
n tinerete, era suficient ca Virginia Estherbrook sa intre ntr-o camera pentru ca toata lumea sa-si
ndrepteatentia spre ea, iar atunci cnd iesea din culise pe scena teatrului, direct n lumina reflectoarelor,
ti lua rasu-I larea. Acum nsa, Virgie ramasese doar o fantoma, iar, cnd Irene o privi n adncul ochilor
ei dusi n fundulcapului, nu vazu frica. Ci rusine. Pentru ca nu-i mai suporta privirea patrunzatoare,
Virginia I vstherbrook sintoarse fata ntr-o parte.
Nu te uita la mine, o implora ea. Ce, tu n-ai nchide usile n urma ta, daca ai arata ca mine? Of, te
rog, n-ai
putea sa stingi luminile?
O sa fie bine, Virgie, replica Irene. Stiu eu ca o sa fie bine. Virginia parea ca nu o auzise.
Ar trebui sa ma bag n pat, rosti ea att de ncet, nct Irene nu era prea sigura daca cealalta femeie i
se
adresase ei. Ar trebui sa-mi pastrez puterile pe care le mai am.
Facu ochii roata si si atinti privirea asupra lui Irene.
Dar pentru ce? Pentru ce?
ntinse o mna tremuratoare si-si nfipse degetele n bratul prietenei ei, apoi se cazni sa se ridice n
picioare.
Irene i oferi si cealalta mna ca s-o ajute, dar Virgie refuza, dnd din cap.
Ma descurc. Niciodata n-am iesit de pe scena carata n brate si n-am de gnd sa ncep acum!
Cu ultimul strop de energie, reusi sa stea dreapta, se sprijini de Irene ct sa-si traga rasuflarea, apoi si
lasa
mna sa-i cada pe lnga corp. Porni spre usa ce ducea la dormitorul ei. Irene ezita, nestiind daca prietena
ei si
mai doreste ca ea sa ramna sau nu, dar Virginia vorbi din nou.
Stii ce mi-ar placea? ntreba ea si, ca ntotdeauna, raspunse singura la propria ntrebare. Tare-as mai
bea un
Martini, cu un deget de vermut si o singura maslina. Fii draguta si prepara-mi si mie un pahar.
mi dai voie sa pun o portie si pentru mine, Maiestate? replica Irene acru, dar sarcasmul ei trecu
neobservat.
Cum vrei tu.
Virginia Estherbrook porni din nou, cu miscari tepene, spre dormitor.
Irene o urma pe Virginia cteva minute mai trziu, purtnd n mini o tava de argint cu doua pahare de
Martini.

Cauta un loc unde sa aseze tava, dar orice suprafata din ncapere era acoperita cu rame argintii care
ncadrau
fotografiile unor barbati aratosi, dar cu un aer teatral.
E vreunul pe aici cu care nu te-ai culcat? ntreba Irene, mpin-gnd cu tava cteva poze, pentru a-i
face loc.
Desigur, raspunse Virginia, fara sa se simta jignita de vorbele aparent ofensatoare.
Statea sprijinita pe un morman de perne si purta un neglijeu pe care Irene l recunoscu ca fiind unul
dintre
costumele folosite ntr-una dintre piesele n care jucase Virginia, cu multe decenii n urma. Accepta
paharul pe
care i-l oferi Irene.
Unii dintre ei erau homosexuali.
Cercetnd colectia de fotografii, ridica paharul cu o mna tre-Biurnda.
-Ct despre voi ceilalti, noroc! Mi-ati oferit niste amintiri minunate! Sorbi putin lichid care paru sa-i
insufle
oarecare energie si batu
cu palma locul gol de lnga ea din pat.
-Hai sa nu mai discutam despre mine. Mi-e sila de mine de mi vine sa mor! Asa ca vino aici si
povesteste-mi
cum ti-ai petrecut ziua!
Irene ignora invitatia Virginiei de a se aseza pe pat; n schimb, si Irase un scaun mai aproape de el.
-Cred ca am gasit pe cineva pentru Anthony astazi, ncepu ea, si ochii Virginiei se luminara imediat.
-Serios? Unde?
-n parc. Are cam aceeasi vrsta ca a lui Lenore. Virginia Estherbrook ofta.
-Mi-e dor de Lenore.
-Tuturor ne este dor, continua Irene. Dar nu putem face nimic n privinta asta, nu? A venit vremea ca
Anthony
sa mearga mai departe.
-Crezi ca e pregatit? Irene pufni.
-Evident.
-De unde stii tu? insista Virginia. A zis ceva?
-Of, pentru Dumnezeu, Virgie! Ce sa zica el? Doar e barbat. Harbatii nu spun niciodata nimic. Dar a
sosit
timpul si, n plus, snt sigura ca este femeia potrivita pentru el.
Virginia se apleca, facnd ochii mari, nerabdatoare sa afle detaliile. Discutau de cteva saptamni bune
cum ar
trebui sa fie femeia perfecta pentru Anthony, dar pna astazi nu gasisera pe nimeni care sa corespunda.
-E cu un an sau doi ani mai mare dect Lenore, dar mult mai draguta. Pe de alta parte, nu arata deloc ca
Lenore, iar eu consider ca e un atu pentru ea. Daca noua sotie seamana cu fosta, nu va sti niciodata
daca
barbatul ei e ndragostit de ea sau de o amintire. Stai sa vezi copiii!

Virginia batu din palme.

Oh, ce mult mi plac copiii! Dar sper sa nu fie prea mici. Bebelusii fac atta deranj!
Fata are treisprezece ani, iar baiatul e putin mai mic.
Perfect! croncani Virginia. Of, va fi asa bine cu niste copii n jurul nostru!
Brusc, pe chipul ei aparu o expresie preocupata.
Dar esti sigura ca Anthony o va placea?
Pai, n-a luat-o la fuga atunci cnd am ntlnit-o.
Erati mpreuna? rosti mirata Virginia. Doamne, Irene! Crezi ca ai procedat ntelept?
N-are importanta daca am procedat sau nu ntelept. Asa cum stateau acolo, ea cu fetita ei, alaturi de
el,
aratau att de bine mpreuna, ca n-am putut sa ma abtin. Anthony a inventat o scuza si si-a luat talpasita,
dar
eu am zarit ceva ntre ei! Snt absolut sigura!
Si-acum, ce ai de gnd sa faci? Irene si arcui sprincenele.
Credeam ca e destul de evident. O sa aflu tot ce se poate despre ea, adica deja m-am apucat de
treaba. Mia
spus unde lucreaza si nici ca se putea mai bine. Nu ne ramne dect sa tesem pnza n jurul ei. Asteapta
numai s-o cunosti. O s-o ndragesti imediat. Si pe copii la fel!
Virginia Estherbrook se lasa din nou pe perne.
Sper ca totul sa se termine cu bine, ofta ea.
Asa va fi, se repezi Irene, pentru prima data pierzndu-si rabdarea cu care o trata pe Virginia. De ce
naiba se
gndea ntotdeauna numai la lucruri rele? Nu se rezolva oare totul, cnd ne punem n minte ceva?
CAPITOLUL 4
Furia lui Claire Robinson plutea greu n interiorul magazinului, ai carui pereti din caramizi erau
acoperiti cu
perdele groase. Imediat dupa ce sunetul clopoteilor de la usa se stinse, Caroline simti mnia din ochii
patroanei
ei, iar maxilarul nclestat al acesteia -care nu era Cu mult mai relaxat nici macar n momentele ei de
buna
dispozitie o avertiza pe Caroline ca nu are sens nici macar sa ncerce sa dea o explicatie pentru cele
cincisprezece minute care trecusera peste ora la care promisese ca va veni. Oricum, pentru Claire
explicatiile
nu reprezentau nimic, asa ca eseul pe care l executase Ryan cnd i venise rndul la cea de-a noua
lovitura, din
timpul meciului sau de softball, probabil ca ar fi lasat-o rece. Penttu Claire, copiii erau niste specii
extraterestre
de care te puteai bucura uneori de la distanta, dar pe care nu-i tolera deloc n apropierea ei.
Ideea de a ramne nsarcinata e si-asa destul de rea, i marturisise ea odata Carolinei. Dar cei
optsprezece
ani care urmeaza dupa aceea sint inacceptabili. Trebuie sa existe o cale mai buna pentru perpetuarea
rasei
umane; ceea ce se ntmpla n mod normal este o barbarie!
Si deoarece lui Claire nu-i pasa ct de greu i venise ei sa-si lase copiii acasa singuri, Caroline se
multumi sa
murmure niste scuze de complezenta, pe care Claire le accepta cu o clatinare acra din cap.
Sa speram ca nu voi ajunge prea trziu pentru masa n forma de semiluna a Estellei Hollinan, spuse

ea,
mbracndu-si trenciul vechi, care se potrivea perfect stilului ei aparte.
Indiferent de vreme, cnd iesea afara, Ciaire nu se putea lipsi de acest obiect de mbracaminte si, la un
moment dat, Caroline se ntrebase nu doar cum de mai rezista haina aia att de veche dupa atta purtat,
dar si
cum de se adapta indiferent de temperatura. Kevin Barnes fusese cel care i explicase trucul:
Are cel putin vreo douasprezece bucati. Cred ca exploateaza vreo biata filipineza de prin Brooklyn
sau
Bronx, sau alt loc din asta ngrozitor, care nu face altceva dect sa le coasa si sa le aranjeze aceleasi
semne de
uzare. Dar captuselile snt diferite: bumbac pentru vara, flanel pentru toamna. Mark se jura ca are unul
si cu
nurca pe care l ia cnd merge la opera, dar presupun ca e doar o alta rautate de-a lui.
Caroline nu-l crezuse, pna cnd nu ncepuse si ea, pe furis, sa verifice captuselile trenciurilor si
descoperise ca,
cel putin patru dintre ele, aveau patru dubluri diferite.
Prinzndu-si cureaua strins n talie, Ciaire porni spre usa, dar apoi se opri brusc, privi cu ochi critic un
vas mare
oriental, dupa care se ntoarse spre Caroline.
Adauga un zero la pretul obiectului astuia. Ma ntorc ct de repede pot.
Fara sa mai rosteasca nici un cuvnt, Ciaire iesi pe usa si, un moment mai trziu, disparu pe Madison
Avenue.
Si eu ti doresc sa ai o dupa-amiaza frumoasa, bombani Caroline n magazinul gol.
si agata propriul pardesiu uzat pe care se chinui se sa si-l aleaga astfel nct sa nu semene cu cel al
lui
Ciaire n cuierul din fundul ncaperii, lua un marker negru de pe biroul patroanei ei si se ndrepta
spre vasul
mare de la intrare. Acesta zacea acolo nca din ziua n care ncepuse sa lucreze la magazin si, pna
acum,
nimeni nu se aratase interesat de el. Avea aproape un metru naltime, iar verdele lui celadon1 presarat
pe ici,
pe colo, cu un model din frunze de bambus pictate ntr-un galben mustar, i provoca lui Caroline o
usoara
greata. Eticheta agatata de el indica pretul de 90 de dolari, o suma relativ
1 Verde celadon, verde-deschis cu tenta usor galbuie (n.tr.)
corecta, din punctul ei de vedere, dar, chiar si-asa, obiectul nca nu si gasise proprietarul potrivit.
Daramite sai
mai si urce pretul la noua Mile! Cu siguranta, Claire se referise la altceva. Dar cirul se uita n jur,
singurele
articole pe care le zari erau un suport pentru umbrele, ce costa doua sute, si un cuier ce valora doua sute
cincizeci. Un zero n plus, la oricare dintre ele, le scadea dramatic posibilitatea de a mai fi vreodata
vndute,
pentru ca nimeni n toate mintile nu le-ar fi putut cumpara n astfel de conditii.
Spernd ca face ce trebuie, Caroline schimba cu atentie pretul vasului, apoi ncepu sa se miste de colocolo prin
magazin, rearanjnd colectia de statuete din portelan asezate pe un bufet victorian, stergnd o pata de pe
ceainicul de argint ce purta semnatura lui Paul Revere, curatind vitrinele pline cu diverse seturi de
tacmuri,
tabachere si un melanj de alte obiecte ce si gaseau utilitatea poate ntr-un alt secol si pe care Caroline

le
considera anacronice.
Draga mea, n-are importanta daca snt folositoare sau nu! Snt dragute! i explicase Kevin, dar
pentru
Caroline continutul vitrinelor nu reprezenta altceva dect un talmes-balmes.

Ei i placeau articolele mari, servantele Chippendale, scaunele Queen An ne si mesele Duncan Phyfe,
dar si
birourile uriase, cu tot felul de sertare si compartimente secrete, amplasate n cele mai ascunse unghere
ale
lor. Tocmai examina biroul unuia dintre partenerii lor de afaceri, pe care l primisera saptamna trecuta,
nazuind sa descopere vreo comoara pretioasa, dosita ntr-unui din sertarele lui, cnd auzi clopotelul
sunnd. si
ridica privirea si o vazu pe Irene Delamond intrnd pe usa si ridicnd mna spre ea n semn de salut.
n loc sa nainteze, femeia se opri brusc, atentia ei fiind atrasa de altceva.
Incredibil. Este perfect! exclama ea, privind n jos. De unde provine?
Caroline veni mai aproape si observa ca doamna Delamond admira vasul galben mustar. Imediat, si-o si
imagina pe Claire Robinson tesnd o adevarata poveste n jurul originii vasului, inventata pe loc, dar
spusa pe
un ton att de convingator, nct persoana care ar fi ascultat-o avea toate sansele sa ajunga sa creada ca
pretul
de pe eticheta era ct se poate de convenabil. Si, cu toate ca Irene Delamond nu parea sa duca lipsa de
bani,
ceva din sinceritatea cu care admirase vasul o mpiedica pe Caroline sa-i aplice un tratament a la CI ai
re
Robinson.
Nu snt foarte sigura ce reprezinta, recunoscu Caroline. Arata ca un produs adus din China secolului
optsprezece sau nouasprezece, dar snt convinsa ca e doar o imitatie.
Oricum nu conteaza, declara Irene Delamond. Trebuie sa-l cumpar!
Pentru noua sute de dolari? izbucni Caroline, lund-o gura pe dinainte.
Irene scoase un hohot de rs aproape muzical.
Sa-ti ofer jumatate din pret si dupa aia sa ne tocmim toata dupa-amiaza?
N-o lasa pe Caroline sa spuna nimic si continua, raspunzndu-si singura la ntrebare:
Ei bine, sa stii ca nici nu ma gndese. Nu-mi pasa de unde vine vasul, dar stiu foarte clar ca, pentru
placerea
mea, merita sa dau noua sute de dolari pe el. Daca ne-am apuca sa ne tocmim, probabil ca la sfrsit mas
ntreba daca nu cumva am cheltuit prea mult pe el sau, din contra, mi-as face griji ca am facut un trg
excelent
care ti-ar aduce numai necazuri din partea patroanei. Iar eu nu vreau sa se ntmple asa ceva!
Iar eu nici att! fu de acord Caroline. Dar ce Doamne, iarta-ma, cautati aici? Eu credeam ca locuiti n
West
Side.
Irene rse din nou vesel.
Asa e. Dar mpusc trei iepuri dintr-un foc: mi place sa ma plimb si snt nnebunita dupa
cumparaturi. n plus,
azi-dimineata mi-ati picat cu tronc, tu si copiii tai, asa ca m-am hotart sa trec pe aici.
Snteti foarte amabila. Se uita mohorta spre vas.
mm
Atunci, presupun ca nu snteti interesata cu adevarat de vasul asia?
Ce vorbesti acolo? Normal ca sint interesata! o contrazise Irene. I vu cred ca este pur si simplu
minunat.

Scotocind prin geanta ei care semana cu un ghiozdan urias, acoperit n ntregime cu un model de
gaurele ct
un vrf de ac si care pentru Caroline era numai bun de expus n magazinul cu antichitati scoase un
portmoneu auriu, a carui placuta metalica ornata se tocise ele vreme.
Percepeti si o taxa de livrare?
Sigur ca nu, o linisti Caroline, calculnd imensul profit, pe care-l va face Claire, n timp ce scria
factura. O sa
facem tot posibilul sa vi-l livram chiar luni. Sau, daca doriti, as putea sa vi-l aduc eu n dupa-amiaza
aceasta,
dupa ce termin.
Oh, nu, luni e perfect, rosti Irene. Si-asa e pacat ca ai fost nevoita sa-ti lasi copiii singuri acasa
astazi.
Scoase bancnotele prinse sub agrafa metalica a portmoneului, numara cu atentie banii, apoi i mai
verifica o
data si-i ntinse ("arolinei.
Trimite-l, te rog, pe adresa Central Park West, la numarul 100. Caroline ramase cu gura cascata de
uimire.
Rockwell? ntreba ea, nevenindu-i sa-si creada urechilor. Cilumiti, nu?
Una din sprncenele subtiri, trasate cu dermatograful, se arc ui ctiva milimetri n sus, pe fruntea lui
Irene.
Cunosti cladirea? o chestiona ea cu un ton ceva mai rece. Caroline simti cum se nroseste de rusine.
Oh, mi cer scuze... n-a fost n intentia mea ca remarca sa sune astfel. Doar ca, azi-dimineata, am
trecut pe
lnga cladirea dumneavoastra si fiul meu...
Sovai, realiznd dintr-odata ca se afunda si mai tare n greseala. Insa Irene zmbi din nou si se apleca
putin n
fata.
Ti-a zis ca acolo locuiesc vrajitoarele, nu? ntreba ea, cobo-rndu-si vocea pna cnd aceasta se
transforma
ntr-un soptit exagerat
si uitndu-se de jur mprejurul ncaperii in cautarea unor urechi indiscrete.
Cnd mbujorarea de pe chipul Carolinei spori, batrna scoase din nou rsul ei ca un clinchet de clopotel.
Crede-ma, am auzit si noi toate povestile astea. Preferata mea e cea care-l nfatiseaza pe portarul
nostru
drept un trol care doarme noaptea, sub unul dintre podurile din parc. Bietul Rod nev. chicoti Irene.
Trebuie sa
recunosc ca nu e cel mai chipes barbat din lume, dar nu cred ca asta este un motiv suficient de puternic
pentru a-l transforma ntr-un capcaun.
Sincera sa fiu, eu n-am auzit nici o poveste de genul asta pna azi-dimineata, se precipita Caroline,
stnjeneala ei risipindu-se, ncetul cu ncetul, n fata umorului de buna calitate afisat de doamna cea n
vrsta.
Cum se numeste o astfel de situatie? Cnd afli ceva, apoi auzi imediat vorbindu-se despre acelasi lucru?
Sincronizare, cred.
In fine, una peste alta, cladirea asta veche este fabuloasa, iar eu cu siguranta nu am auzit cum ca
portarul
dumneavoastra ar fi vreun capcaun. De fapt, cred ca snteti prima persoana pe care o ntlnesc si care
locuieste acolo. Se zice ca e mai greu sa intri n ea dect n cladirea Dakota!
Pe chipul lui Irene se ntipari un zmbet satisfacut.
Noi sntem ndragostiti de ea si o iubim foarte mult, cu povestile ei cu tot. Poate ca, ntr-o zi, o sa vii

sa-mi
faci o vizita.

 As fi ncntata, raspunse Caroline. ntotdeauna mi-am dorit sa vad cum e nauntru.

Ei bine, atunci am stabilit, da? Daca vei livra chiar tu vasul, voi fi mai mult dect fericita sa-ti pot
arata
apartamentul meu.
Ochii ei ratacira peste toate obiectele din magazin.
Iar daca ti plac obiectele de aici, or sa te incinte si lucrurile pe care am sa ti le arat.
Arunca o privire spre ceasul vechi ce atrna de brosa masiva, prinsa pe rochia ei.
Oh, Doamne, trebuie sa fug.
Un moment mai trziu, parasi magazinul, dar, chiar si dupa ce pleca, rsul ei parea sa pluteasca n aer si,
numai
dupa cteva secunde hune, se stinse definitiv, lasnd-o pe Caroline singura si nvaluita n lcere.
Patru ore si jumatate dupa aceea, cnd Claire Robinson se ntoarse In sfrsit la magazin, primul lucru pe
care-l
observa cnd intra fu biletelul cu Vndut", lipit pe vasul chinezesc.
Am avut dreptate! exclama ea. Intuitia mi-a spus ca pretul era mult prea scazut si uita-te si tu!
Pocni din degete.
Voila! Cnd vine sa-l ridice?
Cumparatoarea este o doamna n vrsta, i spuse Caroline. I-am promis ca o sa i-l livram la
domiciliu.
Zmbetul lui Claire pali.
Sa i-l livram? repeta ea. Sper ca l-a platit. Caroline ncuviinta din cap.
M-am gndit ca profitul este suficient de mare ca sa ne putem permite. Luni, o sa iau un taxi la
ntoarcere
spre casa; e chiar n drumul meu.
Cum vrei tu, spuse Claire, ridicnd din umeri indiferenta. Atta limp ct o sa scazi cheltuiala cu taxiul
din
comisionul tau, nu-mi pasa.
Ajunse la biroul ei, ridica agenda cu vnzari si o deschise.
Asta-i tot? ntreba ea, pironind-o pe Caroline cu o privire rece. Ai stat o dupa-amiaza ntreaga si n-ai
vndut
dect un vas?
E o zi frumoasa, spuse Caroline. Banuiesc ca marea majoritate a oamenilor au preferat sa stea n aer
liber.
Claire parea ca nu a auzit-o, expresia de pe chipul ei nasprindu-se la vederea vnzarilor slabe pe care le
facuse
angajata ei, n dupa-amiaza aceea.
Nu stiu ce sa zic, rosti ea parca numai pentru sine. Sper ca n-am gresit cnd te-am angajat.
Caroline stia cum ar fi procedat acum sase luni, pe vremea cnd Brad traia. I-ar fi servit ceva de genul:
Ba da,
ai gresit. Ai gresit cnd nu mi-ai multumit ca am venit sa lucrez n ziua mea libera".
Dupa care, ar fi plecat imediat. Insa Brad era mort, iar ea nu-si permitea sa-si piarda slujba, indiferent
ct de
greu i-ar fi fost.
mi pare rau, rosti ea ct putu de sincer. O sa-mi dau toata silinta sa lucrez mai bine. ti promit.
Claire i arunca un zmbet nghetat.
Sa speram, spuse ea. Pentru ca, altfel, va trebui sa-ti cauti alta slujba.
Iesind din magazin, Caroline si strnse pe lnga ea pardesiul, dar poplinul subtire nu reusi s-o protejeze
si

mpotriva cuvintelor reci rostite de Claire.

CAPITOLUL 5
Dar ai promis! izbucni Ryan cu dezamagirea unui copil de unsprezece ani, si furtuna ce se zarea n
ochii lui
parea ca se va transforma, dintr-o clipa n alta, ntr-o tornada.
N-am promis, l contrazise Caroline. Am spus ca o sa vedem.
Ai zis ca, probabil, o sa mergem, se rasti Ryan.
Probabil nu este o promisiune, interveni I .aurie si, cu toate ca Ionul fiicei ei ncerca sa fie unul de
ajutorare,
Caroline zari n privirea acesteia un licar de amuzament, provocat de dezamagirea si mnia fratelui ei.
Probabil
nu nseamna altceva dect poate".
Ryan se rasuci spre sora lui.
Nu-i adevarat! o provoca el. E aproape un da"! Se ntoarse din nou spre mama lui.
Daca tata ar mai trai...
Taci! tipa Caroline cu o asemenea forta, nct fiul ei amuti pe loc, facndu-se alb la fata ca varul si
aproape
izbucnind n lacrimi.
Femeia se putea apara foarte bine mpotriva mniei lui, dar durerea pe care o citi pe chipul baietelului o
facu sa
se simta neputincioasa.
Oh, dragul meu, iarta-ma, mai zise ea, lasndu-se n genunchi si rnbratisndu-l. N-am vrut sa zic
asta. Doar
ca...
Ce? Cum putea ea sa-i explice lui Ryan ca nu-si permite sa-i duca la film n seara asta, mai ales acum
cnd
perspectiva de a-si pierde slujba atrna deasupra capului ei ca sabia lui Damocles? Toata seara de
smbata o
macinara cuvintele lui Claire si, desi se bagase n pat ntr-un trziu, se sucise pe toate partile chinuita de
insomnie si terorizata de un fior rece ce ameninta sa o copleseasca, ori de cte ori se gndea la ce s-ar
ntmpla
daca sefa ei si va pune n practica amenintarea. Cnd disperarea ei atinse apogeul, rosti n gnd exact
aceleasi
cuvinte pentru care si admonestase fiul. Numai ca ea merse mult mai departe dect Ryan, blestemndu-i
pe
Brad ca a lasat-o sa se descurce singura cu realitatea urta care o napadise rapid din toate partile. Nu ar
fi
trebuit sa se ntmple asa, nu trebuia ca ea sa fie nevoita sa-si creasca singura copiii, ncercnd sa
gaseasca o
modalitate de supravietuire doar cu banii cstigati de ea. Daca Brad nu s-ar fi dus...
si alunga brusc gndurile, nsa mintea ei termina propozitia si realiza ca, orict de tare si-ar dori,
lucrurile nu
aveau cum sa se mai schimbe.
Brad murise si nu mai era nimic de facut.
CI ai re putea foarte bine s-o concedieze, iar ea nu avea cum sa se mpotriveasca.
Dimineata se trezise epuizata si, cnd Ryan o rugase sa mearga la film seara, se simtise mult prea
obosita

pentru a se certa cu el. Nu intentionase sa aplice dect o tactica a amnarii, pe care nsa el o interpretase
ca pe
o promisiune.
Acum, cnd cuvintele pe care ie spusese o ntepau, o alta idee i veni n cap.
Brad e mort, dar ea nu, nici Ryan, nici Laurie.
Era foarte posibil sa-si piarda serviciul, dar existau sanse si sa nu se ntmple acest lucru.
n fond, daca era sa spuna lucrurilor pe nume, habar n-avea ce urma sa se ntmple. Nu-i mai ramaneau
dect
sperantele, din care o mare parte disparusera odata cu moartea lui Brad.
Si, chiar daca nu mai avea aproape nici un ban n cont, va primi un comision destul de gras de pe urma
vasului
oriental pe care i-l vnduse lui Irene Delamond. E adevarat ca nu va fi suficient pentru a acoperi
urmatoarea
chirie, dar era destul de mare ca sa-si poata permite sa-i duca pe copii la film.
l mai strnse o data pe Ryan n brate si se ridica n picioare.
Bine, copii, uitati cum sta treaba. N-am promis ca o sa mergem la cinema n seara asta, dar Ryan are
dreptate. Probabil" e mult mai aproape de un da, dect de un poate. n plus, stiu ca nu am fost prea
amuzanta
astazi. Dar ieri am facut o vnzare buna, asadar ce-ati zice de niste mncare chinezeasca si dupa aia de
un film?
n loc sa raspunda, Ryan alerga sa-si ia jacheta din cui, ca nu cumva mama lui sa se razgndeasca.
Trei ore mai trziu, dupa ce iesira de la cinematograful Loew de pe 84th Street si pornira n jos pe
Broadway,
Caroline ajunse la Concluzia ca luase cea mai nteleapta decizie. Doar pentru ca mncase intr-un
restaurant, iar
apoi se cufundase n scaunul din sala de cinema, pierzndu-se n meandrele filmului SF ales de Ryan, i
se
desteptase senzatia ca poate viata nu este lipsita de speranta, la urma urmei. Desi nimic nu se
schimbase (cu
exceptia faptului ca era mai saraca cu cileva zeci de dolari), scurtul moment de relaxare n care uitase
de
j'.rijile zilnice parea ca i redase speranta supravietuirii. Plimbndu-se linistiti prin noaptea de
primavara,
aproape ca-si nchipuia ca Brad i nsotea, mergnd alaturi de ei, urmarind-o ndeaproape.
mi place cum ti se misca soldurile atunci cnd mergi", l auzi soptind de undeva din strafundurile
fiintei ei,
exact ca atunci cnd era in viata si i susura ncet la ureche, nainte sa se opreasca pentru a putea s-o
priveasca
din spate. Dar el nu-i mai era n preajma si nimeni nii-i vorbea. Doar imaginatia ei bogata.
Totusi, cnd intrara pe 76lh Street, cu doar un bloc naintea cladirii in care locuiau, sentimentul ca Brad
o
priveste deveni att de intens, nct Caroline se pomeni uitndu-se napoi. Pentru o clipa, avu impresia
ca vede o
miscare usoara, dar trotuarul era gol si se gndi ca probabil fusese o adiere de vnt, care deranjase
frunzele
copacilor ce strajuiau drumul. Dar, dupa ce traversara Amsterdam Avenue si se ndreptara spre ultimul
bloc de

pe strada, sentimentul ca este urmarita o coplesi din nou, asa ca privi iar peste umar.
Pentru a doua oara, i se paru ca ntrezareste o miscare.
Sa fie frunzele?
Sau poate o pisica, ori o veverita?
JOHN SAUL
Sau poate cineva care se ascunsese n umbra protectoare a unei intrari?
Mari pasul, dorindu-si brusc sa-si vada ct mai repede copiii nauntru la adapost.
Sigur, doar imaginatia ei era de vina. Cine s-o urmareasca pe ea?
Mintea i lucra febril si, desi ncerca sa se convinga ca se comporta ridicol, ca strazile Manhattanului
erau mai
sigure ca niciodata de-abia se abtinu sa nu o ia la goana.
Inima ncepu sa-i bata cu putere si copiii i simtira nervozitatea.
Ce s-a ntmplat, mama? ntreba Laurie.
Nimic, raspunse Caroline repede. Doar ca mi-e putin cam frig, atta tot. De-abia astept sa ajung n
casa.
n sfrsit, se oprira n fata usii de la bloc si Caroline scotoci n geanta dupa cheie. Arunca o privire n
spate,
cercetnd strada prin ntuneric, n cautarea oricarui semn de pericol.
Nimic.
Gasi cheia, o strecura n broasca si, o secunda mai trziu, se afla alaturi de copiii ei n siguranta, n
interiorul
cladirii. Se asigura ca usa exterioara este bine trasa, iar usa interioara este ncuiata, dupa care chema
liftul.
Desi facu tot posibilul sa reziste, nu se putu stapni sa nu se uite de trei ori spre iesire, nainte ca liftul
sa
soseasca si de-abia dupa ce intrara n apartament si nchise usa de doua ori, punnd si lantul ca o masura
suplimentara de protectie, se relaxa. n timp ce copiii se pregateau de culcare, ea strabatu tot
apartamentul nu
numai ca sa stinga luminile, dar si ca sa verifice toate ferestrele. ntr-un trziu, intra n dormitorul lui
Laurie, i
spuse noapte buna, dupa care trecu n camera lui Ryan, pentru a-l nveli cum trebuie. Cnd se apleca sal
sarute pe frunte, baiatul si strecura minile pe dupa gtul ei si o strnse tare.
Mami? sopti el. S-a ntmplat ceva?
Caroline ramase neclintita un moment, dar apoi l mbratisa si ea spunnd:
Nu, ce sa se ntmple? Totul e n regula. Mine te duci la scoala, asa ca ai face bine sa adormi
imediat.
l acoperi bine cu patura, stinse lumina, dar i lasa usa ntredeschisa, astfel nct camera sa fie putin
luminata
de razele lampii de veghe de pe hol. Mai controla usa si ferestrele pentru ultima oara si se retrase n
dormitorul
ei. Stinse lumina, se ndrepta spre geam si privi pe strada.
Nu vazu nimic.
Nu e nimic acolo, si spuse ea. mi imaginez numai prostii."
Trase perdelele, ntoarse spatele ntunericului, dar, n timp ce se dezbraca, stia ca o asteapta o noua
noapte de
nesomn.
Afara, o silueta traversa pe partea cealalta a strazii, n fata cladirii in care Caroline Evans si copiii ei
locuiau. Se

mai uita o data n sus, spre ferestrele ntunecate.

Un moment mai trziu, aparent satisfacuta, silueta se contopi cu noaptea, disparnd de parca n-ar fi fost
niciodata acolo.
CAPITOLUL 6
Luni dimineata, Anthony Fleming se simtea tot att de deprimat ca si Caroline Evans cu o zi nainte. si

petrecuse toata duminica n apartamentul lui, o idee nu prea buna, data fiind marimea locuintei sale si
pustiuldin ea.
Copii, de asa ceva avea nevoie casa. Si el la fel.
Lui Anthony i placeau copiii, l ncntau energia si vivacitatea lor. Asta era singurul neajuns din prezent
alcomplexului Rockwell; nu avea suficienti copii. De fapt, daca se gndea mai bine, chiar nu exista nici
un copilacum. Doar Rebecca Mayhew, fata adoptata a lui Max si Alicia Albioni, dar prezenta ei
singulara cu toata
dragalasenia ei nu se putea compara cu iuresul a sase copii care alearga de la un apartament la altul,
facndu-i viata un calvar lui Rodney, dar oferind vechii cladiri o vitalitate aparte. Asa se petreceau
lucrurile,
cnd el nca i mai avea pe copii si pe Lenore. Nu numai casa lui, dar ntregul complex vibra de viata
cndgemenii sai se jucau de-a v-ati ascunselea, fara sa se multumeasca doar cu locuinta lor, ci trecnd
de la un etajla altul, pna n pod.
Odata, o fetita ncercase sa coboare la subsol ca sa se piteasca, dar, din fericire, Rodney o vazuse la
timp si ompiedicase sa ajunga n labirintul de conducte si instalatii electrice care mpnzeau fundatia si
care se
transformau ntr-o adevarata ncercare pentru oricine se aventura acolo.
Pe masura ce timpul trecuse, copiii se mutasera din bloc, pna cnd nu mai ramasese dect Rebecca.
Anthonysi amintea perfect ziua in care Max si Alicia o adusesera acasa. Ochii ei caprui pareau la fel de
mari ca aicopilului din tabloul oribil care atrna in apartamentul Virginiei Estherbrook. Desigur ca nu se
referea la tabloulde deasupra semineului; locul era ocupat de portretul Virginiei, costumata n
Cleopatra. Tabloul copilului eraagatat pe unul dintre pereti, iar ochii acestuia pareau ca snt atintiti,
pentru totdeauna, pe imaginea Virginiei.
Pna si ea admitea ca pictura ar fi trebuit sa fie facuta pe catifea neagra, dar, dupa spusele ei, copilul
parca ivorbea. Gndin-du-se la ochii lui grotesc de mari si la unica lacrima ce-i curgea pe obrazul stng,
Anthony sentreba ce anume i-ar fi putut spune copilul, al carui sex parea de neghicit, dar nu ndraznise
niciodata sa ochestioneze pe Virgin ia n aceasta privinta, pentru a nu-si atrage mnia ei. (ind Max si
Alicia coborsera cuRebecca pentru a o prezenta familiei lui, primul lucru care i trecuse prin cap fusese
acel tablou. Rebecca seferise de gemeni si de Lenore, agatndu-se de nuna Aliciei ca de un colac de
salvare. Apoi nsa, Samantha, careparea de aceeasi vrsta cu Rebecca, n ciuda diferentei de doi ani
dintre ele, reusi s-o ademeneasca pe fetitamai mica si se retrasera ntr-un colt susotind si chicotind, sub
privirea amuzata a lui Lenore care ntelegeantotdeauna astfel de scene care, pentru Anthony, continuau
sa ramna un mister. Instantaneu, devenira celemai bune prietene si, din momentul acela, Rebecca si
petrecu timpul att n apartamentul lor, ct si al familieiAlbion, ncntndu-i pe toti cu veselia ei.
Dupa aceea, dupa ce Samantha si baietii plecasera, iar Lenore...
si ntrerupse gndurile, alungndu-le aproape cu o forta fizica, impingndu-le n cele mai adnci colturi
ale mintii,
acolo unde se gasea trecutul lui, ascuns n faldurile cele mai ntunecate ale constiintei sale.
Mai bine sa se gndeasca la Rebecca, chiar daca, pe zi ce trecea, lata parea ca se transforma treptat ntruncopil oropsit si singuratic care se agata de mina Aliciei, ochii ei devenind din ce n ce mai mari, dar
tot mailipsiti de expresie.
La Rebecca se gndise prima data smbata, cnd o ntlnise n parc pe fata care statea pe banca mpreuna
cumama ei, privindu-si fratele care juca baseball. O tovarasa de joaca perfecta pentru Rebecca. Cu un
an maimica probabil, dar mult mai apropiata de vrsta ei, dect fusese Samantha. Iar femeia...
Anthony refuza sa se mai gndeasca. Era mult prea devreme ca sa ia n consideratie o astfel de
posibilitate. Sitotusi, ceva din adncul sufletului sau tresarise la vederea femeii din parc, chiar daca deabia schimbaseradoua vorbe. Se chinui putin sa-si aminteasca numele ei.
Evans.

Caroline Evans.
Imaginea clara a femeii l facu, pe neasteptate, sa se simta mai bine si pna si camerele spatioase
aleapartamentului sau urias parura mai putin goale. Spala repede cana de cafea si castronul din care
mn-casedimineata cerealele, strnse la un loc foile rasfirate ale editiei de duminica a ziarului Times, le
netezi bine si le
mpaturi cu grija pentru a le pune n cosul cu hrtie reciclabila, apoi parasi apartamentul.
E o dimineata superba, domnule Fleming, observa Rodney, cnd iesi din lift n holul mare de la
intrare.
Asa e, ncuviinta Anthony, oprindu-se doar ct sa-i lase lui Rodney ziarul de ieri. Fii dragut si pune-l
n cosulcu hrtie reciclabila, Rodney.
Da, domnule, raspunse batrnul. Va doresc sa petreceti o dimineata excelenta.
Pentru prima data, dupa luni de zile, Anthony simti cum i se asterne pe chip un zmbet sincer.
Ei bine, chiar e posibil sa fie asa!
De la fereastra camerei sale de la etajul al saptelea, Rebecca Mayhew l privi pe Anthony Fleming cum
iese dincladire si si dori atunci sa-l poata nsoti.
Dar era imposibil; stia asta. Nu se simtea nca foarte bine, iar dimineata matusa Alicia i spusese ca
trebuie saramna n pat. nsa lumina soarelui care se revarsa pe fereastra se dovedise irezistibila si, n
cele din urma, sedaduse jos din pat si se trse pna la scaunul de lnga fereastra. Petrecea din ce n ce
mai mult timp asezata nscaunul acela, uitndu-se spre parc. Pe timp de iarna fusese minunat, putuse sa
vada tot ce se ntmpla printrecrengile golase ale copacilor. Patinatorii care faceau piruete de colo-colo
pe rolele lor, serpuind printre oameniicare se plimbau sau faceau jogging. Mai la sud, se vedeau
terenurile de baseball, acolo unde, uneori, se
desfasurau simultan chiar sase meciuri.
Cu mult timp n urma, cnd venise prima data sa locuiasca cu Alicia si Max, obisnuia sa mearga si ea n
parcmpreuna cu Samantha si fratii ei gemeni. Apoi, Samantha se mbolnavise si, dupa o vreme, ea si
Samrenuntasera sa mai iasa pe-afara si-si petreceau mare parte din timp n camera prietenei ei. n cele
din urma,
Sam fusese nevoita sa plece la spital, iar matusa Alicia era att de speriata sa nu ia si ea boala lui Sam,
nct nua mai lasat-o pe Rebecca s-o viziteze.

 O sa ai suficient timp cnd Samantha se va ntoarce acasa, i spusese Alicia.

Dar Sam n-a mai venit acasa niciodata.
Acum Rebecca era singura si, chiar daca doctorul Humphries i-a zis ca o sa se faca bine, fata nu prea
eraconvinsa. Numai ca, n dimineata asta, nvaluita n razele blnde ale soarelui de primavara si
incntata depasarile care-si construiau cuiburile n copacii de pe partea cealalta a strazii, Rebecca
simtea ca, ntr-un final,
va ncepe sa se nzdraveneasca, putin cte putin. In timp ce-l privea pe domnul I 'leming parasind
cladirea sipornind n jos spre Central Park West, mersul lui o facu sa creada ca poate ceva avea sa se
ntmple.
Ceva bun.
Brusc, ca si cum s-ar fi simtit privit, domnul Fleming se ntoarse si se uita n sus. Zarind-o n spatele
ferestrei,
flutura mina spre ea, n semn de salut, si, chiar si de la dormitorul ei situat la etajul sapte, Rebecca i
vazuzmbetul. Era pentru prima oara cnd zmbea de la momentul acela n care familia lui trecuse prin
clipengrozitoare si lata realiza ca el se simte bine cu adevarat.
Atonei nsemna ca totul avea sa fie bine.
Si n adncul sufletului i se nfiripa aceasta convingere.
Imaginea de la fereastra a Rebeccai Mayhew l determina pe Anthony Fleming sa se razgndeasca si,
cnd intran biroul sau de pe 53rd Street, chiar lnga sediul Hundred Club, i arunca un zmbet
stralucitor doamneiHaversham, care era singura lui angajata. Femeia avea grija de corespondenta, de
facturi si i tinea
contabilitatea. Afacerea n sine, legata de managementul financiar, i facea placere lui Anthony Fleming
si oconducea el nsusi. Nu-i vorba, se si pricepea. De-a lungul anilor, reusise sa-i dea o forma care, din
punctul luide vedere, era perfecta: investea numai n numele sau si n numele ctorva oameni care i
erau att clienti, ct siprieteni. Niciodata nu juca la bursa cu banii clientilor daca n propriul portofoliu
nu existau actiunile respectivesi obisnuia sa investeasca numai n locurile unde avea ncredere totala.
Prin urmare, att fondurile lui, ct si ale
clientilor erau plasate ntr-o maniera la fel de conservatoare ca si decorul biroului sau, alcatuit n
ntregime dinmahon, piele si tablouri vechi. Lucruri care rezistau testului timpului.
n dimineata aceasta nsa, Anthony Fleming ignora ziarul Wall Street Journal care era asezat, ca de
obicei, ncentrul biroului sau si mpinse ntr-o parte cele sase periodice specializate n investitii.
Cnd calculatorul prinse viata, de-abia daca arunca o privire peste situatia actiunilor din portofoliul sau,
dupacare accesa un motor de cautare si tasta doua cuvinte:
Caroline Evans.
Apasa tasta enter si se lasa usor pe spate, asteptnd sa vada ce poate descoperi despre femeia pe care
ontlnise n parc smbata.
Aceasta era partea cea mai urta a slujbei Andreei Costanza obligatia de a verifica situatia copiilor
luati ngrija de parintii sociali. Stia ca e o procedura necesara, stia ca existau locuri n care copiii nu se
aflau nsiguranta. Problema consta, de fiecare data, n faptul ca nu aveai cum sa ghicesti ce anume
trebuie sa cauti cuexactitate. Anul trecut, luase copilul unui cuplu din Harlem, convinsa ca familia
respectiva era oricum preanumeroasa. Tatal tocmai si pierduse serviciul si, pe lnga cei doi copii ai lui,
doua nepoate si un nepot, Andreaajunsese la concluzia ca fetita adoptata n vrsta de opt ani si
marcata de un trecut plin de abuzuri si de oproblema legata de scoala nsemna deja prea mult pentru
ei. Mama, n special, o implorase sa lase copilulcu ei, dar Andrea ramasese ferma n privinta hotarrii
ei, mai ales ca i gasise deja un camin mult mai bun uncuplu din Upper West Side care nu numai ca
i putea oferi fetitei mai multa atentie, dar si propria ei camera.
O camera pe care tatal adoptiv ncepuse sa o invadeze n fiecare noapte, imediat dupa ce sotia lui
adormea.

Cnd Andrea venise n prima ei vizita de evaluare, doua luni mai trziu, fetita se izolase nn--o lacere
aproapecatatonica, pe care orice pediatru ar fi diagnosticat-o in numai cinci minute.
Andrea a ntrebat-o atunci pe femeie de ce nu dusese copilul la doctor mai devreme si aceasta i-a
raspuns casotul ei psiholog pentru copii o convinsese ca nu este nimic n neregula si ca fata avea
pur si simplunevoie de ceva mai mult timp ca sa se obisnuiasca cu noile conditii. Fetita fusese internata
la spitalul Bellevue
unde se gasea si n ziua de astazi si Andrea aproape ca renuntase la slujba ei din cadrul
Serviciilor deAsistenta Sociala. Supervizorul ei reusise s-o convinga, de-abia dupa o saptamna de
discutii aprinse, ca oricinear fi putut savrsi aceeasi greseala si ca ea nu trebuia nu putea sa se
considere vinovata.
Astfel de lucruri se ntmpla, i spusese el. Ne-am dori cu totii sa nu fie asa, dar niciodata nu poti fi
sigur. De
aceea trebuie sa depunem toate eforturile. Iar daca tu pleci, o sa am o persoana n minus care sa
supravegheze copiii. Nu-mi vor permite sa mai angajez pe cineva n locul tau se cheama buget mai
mic, prinreducere de personal.
Asa ca, n cele din urma, se hotarse sa ramna si, la sfrsitul fiecarei saptamni, se ducea s-o vada pe
fetita dinBellevue, stiind perfect ca aceasta nici macar nu era constienta de prezenta ei, dar rugndu-se
ca vizitele salesa mai atenueze ct de ct groaza care nvaluise copilul. Numai ca, pe masura ce timpul
trecea, munca eidevenea din ce n ce mai dificila, iar n dimineata aceasta se ndrepta spre un loc care
nu-i placea deloc.
Tmpenii, si spuse ea, apropiindu-se de cladirea de la numarul 100 din Central Park West. Toti ceilalti
din orasiubeau cladirea asta si nu era nimic n neregula cu ea. Este doar un bloc vechi dinNew York."
Ceea ce pentru Andrea constituia, de fapt, adevarata problema. Pur si simplu, nu-i placeau
vechileblocuri din New York, cu radiatoarele lor zgomotoase, cu instalatiile lor proaste si sistemele
electrice vechi decnd lumea. Andrea crescuse ntr-o casa mica si draguta din Long Island, proaspat
finisata, atunci cnd ea aveaun an si, n ciuda celor care sustineau ce glorios trebuie sa fie sa locuiesti n
Manhattan, dorinta ei secreta erasa se marite si sa se ntoarca n Long Island, caruia i apartinea cu
adevarat. Pna acum nsa nu se ntmplasecum sperase ea si deja ncepea sa creada ca nimic nu se va
schimba. Toate statisticile pentru grupa ei devrsta sustineau aceasta certitudine; avea toate sansele sa se
transforme ntr-una din fetele acelea batrne
care locuiesc ntr-o garsoniera, nconjurate de trei pisici si asteptnd sa vina pensia de la stat. Dar, ntre
timp,
si propusese sa ajute ct de multi copii posibil. Oftnd, deschise usa, pasi n vestibul si apasa pe
clopotelul carechema portarul. Un moment mai trziu, usa se deschise si Rodney si apleca putin capul.
Familia Albion va

asteapta.
Andrea raspunse si ea la salut si se ndrepta spre lift o cusca din fier care-i amintea de un film de
demult, ncare Katherine Hepburn coborse cu o astfel de masinarie, iar vocea ei se auzea cu mult
nainte ca actrita sa sevada n cadru. In timp ce liftul vechi se opri usor la etajul sapte, facnd un salt,
Andrea se pregti sa dea ochiicu familia Albion.
Nu-i putea nghiti, asa cum nu putea suferi cladirea.
Si n-avea nici un motiv concret care sa-i justifice sentimentele.
Alicia o femeie n jur de patruzeci si ceva de ani o ntmpina la usa. Prima data cnd o ntlnise,
amintirileAndreei se nvalmasisera, de parca ar mai fi vazut-o undeva pe doamna Albion, dar nu reusi
sa-si dea seamaunde. Cteva zile mai trziu, ntr-o smbata noaptea, n timp ce trecea de pe un canal al
televizorului la altul,
daduse peste un serial de comedie, de la sfrsitul anilor cincizeci sau nceputul anilor saizeci, despre
viata uneifamilii. Tocmai se pregatea sa treaca mai departe pe un alt post, cnd un sentiment puternic de
dj-vu o facusa se opreasca. Senzatia disparu imediat, dar, chiar si-asa, spectacolul de la televizor avea
o familiaritate attde sttanie,
ca si cum l-ar mai fi urmarit cu o zi nainte. Si-atunci, si dadu seama de ce: desi actrita care juca rolul
mameinu semana deloc din punct de vedere fizic cu Alicia Albion, stilurile lor erau aproape identice.
Sprancenelepensate cu multa grija ale actritei, machiajul si coafura chiar hainele ei aratau exact
ca ale Aliciei. La
nceput, Andrea crezu ca si imagineaza, dar, la urmatoarea ei vizita la familia Albion pentru a vedea
cum seadapteaza Rebecca Mayhew la noul ei camin, realiza ca nu se nselase deloc. Alicia Albion parea
ca tocmaicoborase din vechiul serial de comedie.
Si nu numai Alicia parea ntepenita n trecut. ntregul apartament i(i dadea senzatia de vechi mobila,
tapetul, totul era vechi.
Nu antic.
Doar vechi.
Dar Rebecca parea fericita si, chiar daca Andrea nu se simtea loemai n largul ei aici, sau, la drept
vorbind,
apartamentul i provoca fiori pe sira spinarii, nu reusise sa descopere nimic gresit n relatia dintre
Alicia, Max sifetita pe care o luasera n casa lor. De fapt, n dimineata asta sunase doar ca sa stabileasca
o vizita de rutinapentru luna viitoare. Dar, cnd aflase ca Rebecca nu se duce la scoala astazi, se
hotarase totusi sa mearga s-ovada, pentru a se asigura ca doar o viroza nesemnificativa o tinuse pe fetita
acasa.
Alicia Albion avea o expresie ngrijorata cnd deschise usa. ngrijorata si obosita.
Mi-e teama ca eu fac mai mult caz dect Rebecca, spuse ea agitata, frecndu-si nervoasa degetele
putin
umflate. Artrita mea, continua ea, cnd vazu ca Andrea se uita la minile ei. In cea mai mare parte a
timpului,
nu ma deranjeaza, dar uneori...
Ridica din umeri ca si cum nu merita sa-si piarda vremea cu o astfel de chestiune.
A vrut sa se duca la scoala, dar noi am tinut-o acasa. E nca n pat. Iar eu tocmai i pregateam o supa.
Andrea simti atunci, pentru prima data, mirosul ce se insinua dinspre bucatarie. Era un iz ciudat, usor
amarui si
care nu avea nici o legatura cu minunata supa de pui pe care obisnuia s-o faca mama ei, mbibnd
ntreaga
casa cu aroma de condimente si verdeturi. Supa lui
Alice Albion aducea mai degraba cu un medicament si singura imagine care-i veni n cap fu aceea a

unui
castron cu o zeama cenusie si calduta, care i se oferise cnd fusese internata n spital la vrsta de zece
ani ca
sa-si scoata apendicele. Chiar si acum, amintirea acelei supe i provoca un val de greata.
Pot sa intru s-o vad? ntreba ea, evitnd sa faca orice comentariu cu privire la izul straniu care emana
dinspre bucatarie.
Oh, te rog, spuse Alicia. Te place asa de mult.
Dupa ce femeia disparu n bucatarie, Andrea strabatu holul si intra n camera de pe colt, transformata n
dormitorul Rebeccai. Fata statea sprijinita pe un morman imens de perne si, desi era palida, ochii ei
stralucira
cnd o vazu pe Andrea.
Ai venit, pna la urma! spuse ea.
Cum sa nu vin? ntreba Andrea jignita. Cnd am auzit ca esti bolnava, nici o haita de lupi nu m-ar fi
putut
mpiedica sa vin la tine.
Ei, nu snt chiar asa bolnava, o linisti Rebecca. M-am simtit mult mai rau smbata, dar mine ma duc
la
scoala.
Te duci numai daca te lasa doctorul Humphries, rosti Alicia, intrnd n camera cu un castron aburind
de supa,
asezat pe o tava alba din mpletituri.
O aseza cu grija n fata fetei, apoi i prinse acesteia n jurul gtului un servet urias.
Sa nu te frigi, o preveni ea. E fierbinte.
Copila cufunda o lingura n supa -care era la fel de subtire si incolora ca si zeama aia servita n spital cu
multi
ani n urma , sufla timp de o secunda, doua peste ea, dupa care sorbi zgomotos. Daca si gustul era la
fel de
rau precum aspectul, atunci Rebecca reusea sa se prefaca de o mie de ori mai bine dect ar fi putut
Andrea.
Vrei si tu putin? ntreba fata.
Dar am facut-o pentru tine, protesta Alicia.
Si n-ar putea gusta si Andrea putin? se ruga ea.
Nu cred ca ar vrea!
Rebecca se ntoarse din nou spre Andrea.
Spune-i ca vrei si tu putin. E foarte buna.
Andrea urmarise cu cea mai mare atentie schimbul de replici dintre tnara fata si femeia trecuta binisor
de
prima tinerete, dar ceea ce vazuse si auzise nu i sugera nimic nelalocul lui.
Rebecca era racita.

Alicia Albion avea grija de ea.

Amndoua pareau relaxate una n prezenta celeilalte.
Si totusi, de ce o obseda gndul ca nu e n regula ceva?
Mai zabovi o jumatate de ora si ncerca sa nghita chiar o gura de supa, dupa ce si spusese ca n-are
cum sa fie
rea, de vreme ce Rebecca sorbea din ea de parca ar fi mncat cel mai bun lucru din lume. n afara supei,
care
dupa toate aparentele reprezenta o problema numai pentru ea, Andrea nu mai descoperi altceva suspect,
asa
ca, n cele din urma, pe la zece, se pregati de plecare.
Numai eu snt de vina, si spuse ea, n timp ce se ndrepta spre lift. Numai eu si cladirea asta sinistra."
Dar,
chiar cnd sa paseasca n cabina de fier a liftului, un barbat de aproximativ saizeci de ani aparu n capul
scarilor. nalt, cu o coama groasa de par carunt ce i ncadra perfect trasaturile placute, purta un costum
negru
si cara o trusa medicala demodata. Cnd se uita spre Andrea, femeia crezu ca desluseste ceva n ochii
lui.
Surpriza?
Nesiguranta?
Sau ostilitate?
Momentul trecu att de rapid, nct Andrea nu mai era sigura daca se ntmplase sau nu n realitate; deja
barbatul se ndeparta grabit pe hol. O secunda mai trziu, ciocani la usa de la apartamentul 7-C.
Doctore Humphries! o auzi pe Alicia Albion, imediat dupa aceea. Va multumesc ca ati venit.
Rebecca e n
camera ei.
Andrea ntinse mna si apasa pe butonul care comanda liftului sa o duca din nou la parter, n holul
principal,
dar, chiar nainte ca acesta sa-si nceapa coborrea, l zari pe barbatul nvesmntat n negru cum se
ntoarce si
o priveste din nou. De data asta, fu foarte sigura de ceea ce vazuse.
Intr-adevar, era vorba despre ostilitate.
Si, venind din partea unui barbat aparent a unui doctor -o surprinse neplacut, caci nu i se mai
ntmplase
asa ceva niciodata.
Desi mergea la gimnaziul Columbus de aproape patru luni, Ryan nu se obisnuise cu atmosfera nca.
O sa fie bine, i promisese mama lui, dupa ce l anuntase ca nu o sa mai mearga la Academia Elliott.
O sa
vezi... o sa-ti placa.
Dar lui nu-i placuse deloc.
n prima zi, cnd intrase n clasa, toata lumea se holbase la el si-l facuse sa se simta ca de pe alta
planeta. Dar
lucrurile nu se limitau doar la att. O multime de copii att fete, ct si baieti l priveau de parca ar
fi fost
furiosi pe el, desi nu l cunoscusera nainte. n prima pauza, descoperi si motivul. Profesoara le
dezvaluise
singurul lucru de care el se ferise: si anume, de la ce scoala venea. Chiar cu o saptamna nainte, n timp

ce se
ntorcea acasa nsotit de ctiva prieteni de la Academie, brusc, un grup de elevi de la scoala publica le
taiase
calea dupa un colt. Imediat, ncepura sa le adreseze tot felul de cuvinte urte lui Ryan si colegilor sai,
ncercnd
sa-i ntarite. Dar Ryan si toti ceilalti baieti de la Academie si amintisera ce le spusese profesorul lor:
Ignorati-i, pur si simplu -copiii aceia nu va cunosc si nici nu doresc sa va cunoasca. Ei nu vor dect
sa va
provoace la bataie, iar daca le dati satisfactie, asta nseamna ca v-ati cobort la nivelul lor. Amintiti-va
cine
snteti si mergeti mai departe.
Dar, n prima lui zi la Columbus, Ryan se trezi chiar n mijlocul lor, de unul singur, fara sa aiba ncotro
sa se
ndrepte.
Vreo sase baieti formasera un cerc n jurul lui si ncepusera sa strige, facndu-l n toate felurile. Ryan
nici macar
nu ntelegea sensul multora dintre cuvintele pe care i le aruncau, dar faptul ca nu le cunostea
semnificatia nu
nsemna ca l raneau mai putin. La nceput, ncercase sa faca exact cum l sfatuise domnul Fields de la
Academie si sa treaca, pur si simplu, mai departe. Dar, de fiecare data cnd ncerca sa se strecoare
printre
colegii sai, acestia l mpingeau napoi, cu miscari din ce n ce mai dure, asa ca, n cele din urma, ajunse
la
concluzia ca era mai sigur sa ramna pe loc si sa ncerce sa nu-i bage n seama. ,
Acum, patru luni mai trziu, lucrurile nu se schimbasera mai deloc. Desi o parte dintre colegii lui de
clasa
ncetasera sa-l mai necajeasca tot timpul, elevii din clasele superioare pusesera la cale un joc intimlat
Smiorcaitu' de Ryan", n care cstigator devenea cel care reusea primul sa-l faca sa plnga. Stia ca navea sens
sa-i prasca profesorilor, pentru ca, n cel mai bun caz, acestia i-ar fi sugerat sa riposteze, iar, n cel mai
rau
caz, elevii mai mari ar fi aflat ca i-a dat de gol si ar fi nceput sa-l bata dupa orele de scoala. Asa ca se
mul(
urnea sa reziste ct mai mult, spernd ca, daca va putea sa se abtina sa nu plnga, baietii se vor plictisi
si-l vor
lasa n pace. Dar, cnd ncetase sa mai reactioneze la cuvintele lor, ei se apucara sa-l ia la pumni si nu
trecu
multa vreme pna realiza ca singura modalitate ca sa fie n siguranta era sa nceapa sa plnga.
Acum, n timp ce se apropia de cantina, cu punga lui maronie din hrtie, tinuta foarte bine n pumnul
strns si n
care avea un sendvis cu unt de alune si miere, un mar si o cutie de lapte cald, simti deja primele
ntepaturi
familiare ale nelinistii. Prnzul fusese partea cea mai rea din prima lui zi aici, cnd un baiat pe care nu-l
mai
vazuse niciodata i smulsese punga cu mncare din mna, i varsase continutul pe o masa si l mpartise
ntre el
si alti prieteni de-ai lui. Pna la sfrsitul celei de-a doua saptamni, Ryan nvatase sa vneze din vreme o
masa
libera doar pentru el n perioada aceea nu venea nimeni sa se aseze cu el si si nghitea repede

prnzul,
nainte sa apara cineva si sa-i fure mncarea. n ultimele doua luni, ncepuse sa ia masa cu alti trei baieti
din
clasa lui, care se comportau ceva mai prietenos cu el, mai ales dupa ce descoperisera ca Ryan se
descurca
binisor cu mingea de fotbal. Ma rog, sau ceea ce se putea numi prietenos" -niciodata nu voiau sa si
piarda
vremea cu el dupa scoala, dect daca era zi de meci dar, cel putin, nu ncercau sa-i fure mncarea.
Astazi
nsa, n timp ce-si croia drum printre mese catre coltul ndepartat unde se afla masa lor, presimti ca
ceva nu
este n regula.
Larry Bronsky se holba la el cteva secunde, apoi sopti ceva catre Jeff Wheeler si Joey Garcia. Cnd
ajunse la
masa, toti i aruncau deja priviri furioase si, cnd se aseza, nici unul dintre ei nu-i vorbi.
Angoasa ce-i cuprinsese stomacul se transforma ntr-o senzatie de greata.

 Ce s-a ntmplat? ntreba el ntr-un sfrsit, uitndu-se cnd la unul, cnd la altul. V-ati suparat pe
mine?
Jeff Wheeler si dadu ochii peste cap.
Auzi mai, pampalaule, ce-ar fi sa te cari de aici si sa te duci sa mannci n alta parte?
Ryan nici nu clipi la auzul cuvintelor, dar se ncrunta usor.
Ce v-a apucat? Ce v-am facut eu?
De ce naiba n-ai aparut smbata? l interoga Larry Bronski.
Unde sa apar? ntreba Ryan, desi stia perfect despre ce vorbea Bronski.
La fotbal, tmpitule. Ti-amintesti? Ca trebuia sa jucam toti dupa prinz? Dar tu n-ai binevoit sa vii, iar
noi am
avut un om n minus.
Lundu-l gura pe dinainte, Ryan le spuse adevarul gol-golut:
Mama a trebuit sa se duca la munca si nu ma lasa sa merg singur n parc.
si dadu seama prea trziu de greseala facuta si, cnd vocea lui Jeff Wheeler se ridica deasupra
zumzetului
galagios care umplea cantina doar cu o secunda n urma, Ryan se facu rosu la fata de rusine.
Mamicuta nu te-a lasat sa vii? Mamicuta? Hei! tipa el catre toti cei din jurul lui, dupa ce n sala se
lasa o
tacere desavrsita. Ati mai auzit asa ceva'? Smiorcaitul de Ryan nici nu poate sa vina singur n parc.
Mamicuta
lui trebuie sa-l nsoteasca!
N-am spus asta, protesta Ryan, dar n zadar.
Atunci ce-ai spus? l ntreba Larry Bronski. Ar fi trebuit sa zici dadaca ta, n loc de mamica?
Smulgndu-i din mna punga cu mncare, Larry o arunca la masa vecina, dar, cnd Ryan se repezi dupa
ea sa o
recupereze, aceasta zbura pe deasupra capului sau catre altcineva.
Si, brusc, dupa patru luni de umilinte, tachinari si abuzuri, Ryan ajunse la capatul rabdarilor.
Rasucindu-se cu
fata spre Larry Bronski, cu ochii arznd de furie, Ryan ntinse mna pe neasteptate si-l apuca de gulerul
camasii
pe celalalt baiat, trntindu-l ct era de mare pe masa.
Sa faci bine s-o aduci napoi! urla Ryan. Daca nu-mi aduci nincarea napoi, ti pocesc mutra!
Da-mi drumu'! striga Larry. Isuse, ce ti-a...
Dar restul cuvintelor sale se pierdura n nvalmaseala ce urma, > 11ici trei baieti de la masa alaturata l
apucara pe Ryan, l trasera napoi deasupra lui Bronski si-l trntira la pamnt. Brusc, din toate partile,
copiii
ncepura sa tipe, si unul dintre ei i trase un sut n spate, apoi primi o lovitura direct n fata. Si, n timp
ce
ncerca sa-si acopere capul cu minile, auzi ceva:
Haide, gata! porunci o voce de barbat si, dupa ce grupul de copii din jurul lui ncepu sa se mai
potoleasca,
vazu cum o mna l apuca de brat si-l ridica n picioare. Si-acum, ia sa vedem, cine o sa-mi spuna si mie
tot ce
s-a ntmplat? ntreba vocea n continuare.
n timp ce Ryan ncerca sa si stearga nasul din care i curgea singe si ochii plini de lacrimi usturatoare,
l auzi
pe unul dintre baieti rostind:
Evans a nceput! L-a luat pe Bronski de guler si a nceput sa urle la el, fara nici un motiv! Noi doar

l ajutam
pe Bronski!
Cinci minute mai trziu, nca ngrijindu-si nasul, Ryan ajunse n biroul directorului.
Iar directorul o suna pe mama lui.
E pentru tine, Caroline.
Caroline ghicea din vocea lui Claire Robinson ca telefonul nu era unul de afaceri si ca patroana ei
ncepea sa-si
piarda rabdarea cu ea. Acesta era cel de-al treilea apel primit pe ziua de astazi; primul venise din partea
unui
reprezentant al companiei Visa, care o ntrebase cnd urma sa efectueze plata lunara minima n contul
cartii ei
de credit epuizate, iar cel de-al doilea, din partea proprietarului sau, care i sugerase sa caute un
apartament
mai putin scump, daca nu poate achita chiria. Iar daca tonul lui Claire nu fusese suficient pentru a
ntelege ca
merge pe un strat subtire de gheata ce se topea sub picioarele ei cu viteza luminii, atunci privirea
furioasa si
buzele strnse ntr-o linie subtire, aparute pe chipul patroanei cnd i nfipse receptorul n mna, i-au
transmis un
mesaj evident si clar.
Trei minute mai trziu, dupa ce aflase ca Ryan fusese implicat ntr-o bataie si ca trebuia sa mearga la
scoala
pentru a-si lua fiul si pentru a discuta despre situatia aparuta, Caroline ramase cu receptorul lipit de
ureche,
timp de un minut ntreg, dupa ce directorul terminase convorbirea. Nu te panica, si spuse ea. O sa te
descurci
tu. la-le pe rnd." Si primul de care se va ocupa era Ryan. Restul banii pentru facturi si chirie va
trebui sa
astepte. n cele din urma, aseza receptorul n furca si se ntoarse cu fata spre Claire Robinson, care
statea ceva
mai departe, cu spatele la ea, dar pozitionata att de nefiresc, nct pricepu clar ca femeia se chinuise sa
surprinda ceea ce i-ar fi putut comunica cel de la capatul firului.
Snt nevoita sa plec putin, spuse ea. n mod sigur nu va dura mai mult de o ora.
Sovai o clipa, apoi se hotar ca nu avea sens sa mai amne.
Si cnd o sa ma ntorc, crezi ca am putea discuta posibilitatea de a-mi da un avans din salariu?
Expresia lui Claire Robinson se naspri.
Daca tot ai adus vorba, voiam sa ridic si eu problema salariului. Cred ca a venit vremea sa treci la
recompensele bazate exclusiv pe comision. Asa poate vei fi motivata sa vinzi mai mult si, evident,
comisionul
va fi mai mare, de vreme ce nu vei mai avea un salariu de baza.
Ezita, apoi vorbi din nou:
Dar, desigur, daca nu vei putea sa lucrezi numarul necesar de ore, atunci...
Nu-si termina fraza, convinsa fiind ca angajata ei a nteles perfect ce voia sa spuna.
mi pare rau, raspunse Caroline. O sa recuperez orele. O sa tin deschis magazinul peste program. Si
voi...
Se ntrerupse brusc, realiznd cta disperare trada vocea sa. Trase adnc aer n piept, recapatndu-si
controlul
sentimentelor, apoi vorbi din nou, de data asta pe un ton mai ferm:
Ma ntorc ntr-o ora.

si arunca geanta pe umar si porni spre usa, unde Kevin Barnes o opri cu o expresie ngrijorata pe chip.
-S-a ntmplat ceva?
-Nu, spuse ea dupa o clipa de sovaiala. Nimic important. Doar ca facturile au ajuns la scadenta, fiul
meu are
nasul spart si e la un pas de a fi exmatriculat, Claire vrea sa-mi taie salariul si asa mai departe.
Kevin se ncrunta si mai tare.
-Stii, daca exista ceva cu care te pot ajuta... Caroline dadu din cap ca nu.
-Nu, n-ai cum. Asta-i viata si trebuie sa ma descurc singura, i zmbi, apoi l mbratisa repede.
-Dar ti multumesc pentru oferta.
CAPITOLUL 7
Irene Delamond se apropie de fereastra din dormitorul surorii ei si trase draperiile, dupa care ncepu sa
ridice
storurile venetiene, pentru a lasa lumina dupa-amiezii sa patrunda n camera.
Opreste-te, Irene, o ruga Lavinia Delamond din patul ei, acope-rindu-si fata cu minile. Nu vreau sa
ma vezi
asa!
In ciuda rugamintilor surorii ei, Irene deschise storurile la maximum.
Asa, spuse ea. E mult mai frumos, n-am dreptate?
Nu, se vaicari Lavinia. Ma dor ochii!
Vrei sa zici ca te doare vanitatea, replica Irene, asezndu-se pe marginea patului si dnd la o parte cu
blndete minile de pe chipul Laviniei.
Starea surorii ei parea ca s-a nrautatit, n comparatie cu ziua precedenta. Pielea de pe minile ei era
uscata si
cu aspect perga-mentos, ntunecata din cauza petelor. nsa tenul ei o ngrijora cel mai mult pe Irene. n
tinerete, frumusetea Laviniei Delamond fusese rapitoare, depasind-o cu mult pe cea a Virginiei
Estherbrook.
Oricum, se gndi Irene, Virginia nu se putea numi o frumusete, n adevaratul sens al cuvntului. Mai
degraba
talentul si stilul ei, dect nfatisarea, o transformasera ntr-o vedeta. Judecind nsa numai dupa criteriul
frumusetii, Lavinia ar fi trebuit sa fie o stea stralucitoare. nsa, n dupa-amiaza aceasta, ceea ce vedea
nu
pastra nici o urma a Laviniei de odinioara. Structura osoasa ramasese aceeasi, desigur, nimic nu parea
capabil
sa o distruga. Dar unghiurile fine ale fetei nu mai erau vizibile din cauza piturilor facute de pielea care
se lasa,
din zi n zi, si mai tare. Avea capul acoperit cu un turban, pe care l purta de-acum In mod obisnuit
pentru a
acoperi deteriorarea parului, nsa cteva suvite rebele scapasera din strnsoare n timpul noptii si atrnau
neglijent pe obrazul stng al Laviniei. Irene se apleca si le aranja delicat, strecurndu-le napoi sub
turban.
Poate ar trebui sa-l sun pe doctorul Humphries, sugera ea. Lavinia se lipi si mai tare de perne.
Nu! tipa ea cu o voce ascutita. Nu vreau sa-l vad...
Irene ridica, ntr-un gest de repros, un deget pe care-l lipi de buzele ridate ale surorii ei.
Haide, Lavinia, ntotdeauna l-ai placut pe Theodore si chiar nu are importanta cum arati.
Lavinia si tugui buzele.
Nu vreau sa-l vad. Oricum, e prea trziu... simt eu asta.
Te rog sa nu vorbesti asa.

 Dar asta-i adevarul, insista Lavinia.

si ridica bratul stng si-l flutura ncet spre camera din jurul ei, iar degetele ei raschirate ncepura sa
tremure.
Uita-te si tu. Snt la fel de batrna si de trecuta ca si camera asta. Aproape mpotriva vointei ei, Irene
cerceta
din priviri camera
surorii sale si, desi si-ar fi dorit sa nu fie adevarat, tapetul decolorat, lapiteria tocita si covorul oriental
ponosit
de pe podea nu faceau altceva dect sa sustina vorbele Laviniei. Ipsosul tavanului era crapat, iar lacul
parea sa
fi disparut complet de pe podeaua din lemn dur, acolo unde nu era acoperita de covor.
Chiar si-asa, doar n-o sa ne dam batute tocmai acum, spuse Irene. Ti-am adus o ceasca fierbinte de
supa si,
mai trziu, spre dupa-amiaza...
Supa? repeta Lavinia, cu voce slaba, dar cu ochii usor stralucitori. Ce fel de supa?
Irene ridica bolul aburind de pe noptiera de lnga pat si l duse la buzele surorii ei.
De care ai tu nevoie, o asigura Irene. Dar mi-e teama ca nu e suficient de concentrata.
Un moment, se temu ca Lavinia o sa refuze, dar sora ei si ntredeschise usor buzele si sorbi o gura de
lichid
fierbinte.
Buna, spuse ea.
Cu minile ei tremurnde lua castronelul de la Irene si ncepu sa bea lacoma. In ochii ei luci o lumina
ceva mai
vie si Irene chiar crezu ca zareste putina roseata n obrajii Laviniei.
Mai e? ntreba Lavinia, cu voce nesigura.
Putina, raspunse Irene.
Si pot sa mai mannc?
Nu acum.
Apucnd castronul gol, Irene se ridica n picioare.
Vreau sa te odihnesti ca sa-ti pastrezi puterile. Lavinia scoase un oftat hrit.
La ce bun? sopti ea, mai mult pentru sine dect pentru Irene.
Rezista, Lavinia, i spuse Irene. Totul o sa fie bine. Mai rezista putin.
Iesi din dormitorul Laviniei si nchise usa n urma ei, dupa care pomi spre bucatarie ca sa clateasca
bolul de
supa. In timp ce strabatea alene camerele apartamentului pe care l mpartisera nca de cnd venisera n
New
York, cu multi ani n urma, Irene se ntreba daca Lavinia nu avea cumva dreptate. Nu numai sora ei si
camera
n care traia aratau obosite si uzate. Vopseaua se cojea de pe pereti oriunde se uita si toate lucrurile
pareau
vechi si tocite.
Dar se puteau aranja, si zise ea. Totul se putea aranja. La bucatarie, puse castronul n chiuveta, apoi
scotoci
prin geanta ei mare n cautarea chitantei de la vasul pe care-l cumparase ieri. Dupa ce o gasi, ridica
receptorul
si forma numarul magazinului de antichitati al lui Claire. Doua minute mai trziu, dupa ce lasa un
mesaj, nchise

telefonul.
Da, se hotar ea. Totul poate fi aranjat, iar eu voi avea grija sa se ntmple asa."
V-as deranja foarte mult daca m-ati ajuta cu bagajul? ntreba Caroline.
Taxiul parcase n fata cladirii de la numarul 100 din Central Park West, cu aproape doua minute n
urma, dar
soferul nu facuse nici cea mai mica miscare sa o ajute sa scoata imensul vas oriental de pe bancheta din
spate. Se multumise, n schimb, sa astepte stoic cu minile pe volan, privind fix nainte prin parbriz,
ascultnd
muzica data la maximum si comportndu-se ca si cum ea nu ar fi existat.
Sau poate preferati sa dau un telefon la CTL si sa nu va dau nici un bacsis?
Amenintarea ca va suna la Comisia pentru Taxiuri si Limuzine i al rase, n sfrsit, atentia si, chiar daca
mai
devreme se prefacuse surd cnd ea l rugase sa dea sonorul mai ncet, soferul opri radioul si cobor din
masina.
Dupa cteva clipe, vasul era scos din taxi si asezat pe treapta cea mai de jos a scarii care separa
trotuarul de
usile imense de la intrarea n cladirea Rockwell. Fara sa mai zica nimic, Caroline l plati pe sofer,
adauga la
suma totala un bacsis de fix zece procente, apoi se razgndi. Probabil ca si el are la fel de multe
probleme ca
si mine", si zise femeia, si mai adauga doi dolari, pe care ea chiar nu si-i permitea, la teancul de
bancnote pe
care i-l nmna barbatului. Acesta accepta banii la fel de tacut ca atunci cnd o ajutase sa care vasul din
masina
pe trotuar si se strecura napoi n traficul aglomerat al dupa-amiezii.
Fatada ornata a cladirii Rockwell se ridica grava deasupra ei si, n limp ce Caroline i studia curioasa
turnurile,
cupolele, terasele si ferestrele arcuite, nu se putu abtine sa nu se ntrebe ce naiba fusese n mintea
arhitectului. Primul bloc de apartamente construit pe bulevardul ce marginea partea de vest a Central
Parkului
fusese, initial, nconjurat de teren arabil, nlocuit foarte rapid cu o retea de strazi moderne. Nimeni nu
reusise
vreodata sa ofere o descriere exacta a arhitecturii sale, dar Caroline credea ca acela care poreclise
constructia
Marea si Batrna Hardughie din Central Park West" nu fusese deloc deplasat. Gaseai n structura ei tot
felul de
elemente, sau, ma rog, orice element arhitectonic ce aparuse nainte de secolul douazeci. Turnurile cele
mai
nalte si parapetele erau facute n stilul gotic, desi unul dintre minaretele cu frunze aurii ce se ridica
chiar
deasupra coltului 70th Street parea ca fusese decupat din biserica Sfntul Vasile din Moscova.
Dedesubtul
turnuletelor, parapetelor si minaretului, se zarea un amestec de elemente vag normande si elizabetane,
iar
acolo unde terasele dadeau chiar spre parc apareau chiar si cteva detalii ce aminteau de arhitectura
mediteraneana. Impresia generala era a unui soi de feerie fantastica, aruncata, fara nici o explicatie

logica, n
mijlocul unuia dintre cele mai moderne orase ale lumii si care, n ciuda hidoseniei sale evidente,
devenise n
timp una dintre cele mai rvnite adrese din New York, dar si o sursa inepuizabila de povesti pentru copii
care
sa-ti dea fiori pe sira spinarii.
Iar acum, ea se gasea n fata imenselor usi duble, gravate bogat si cu geamurile lor oblice si plumbuite,
ncadrate n rame de stejar att de vechi, ca devenisera la fel de cenusii ca si cimentul de pe caldarm.
Carofine
nu-si putea lua ochii de la ele, ntrebndu-se n sinea sa ct de grele or fi si daca va putea tine una
deschisa
suficient de mult pentru a putea baga vasul nauntru. Brusc, gndurile sale i fura ntrerupte de glasul
unui
barbat:
Oh, Doamne, cred ca mi miroase a intriga. Intorcndu-se, zari chipul familiar al unui barbat care o
privea
ngaduitor, cu capul putin aplecat ntr-o parte si cu un zmbet ce i juca usor n coltul buzelor. Ochii lui
stralucitori se ndreptara dinspre Caroline, spre vas.
Presupun ca tocmai urmeaza sa livrezi acest...
Ezita putin, apoi, ridicnd din umeri neajutorat, continua:
Ma rog, sau ce-o fi el, lui Irene Delamond.
Imediat ce rosti numele lui Irene, Caroline si aduse aminte unde l mai vazuse pe barbat nainte si, n
aceeasi
clipa, si aminti si numele.
Anthony Fleming, spuse ea. Nu snt sigura nsa ca am nteles. E adevarat ca o sa-i livrez vasul
doamnei
Delamond, dar nu pricep de ce sustineti ca e vorba de o intriga.
Anthony Fleming zmbi si mai mult n timp ce deschise larg una din usile uriase.
Tine dumneata asta, iar eu o sa bag vasul ala nauntru.
In timp ce Caroline proptea usa ca sa nu se nchida, barbatul ridica vasul de pe treapta si-l cara n
antreu, unde
un alt set de usi dar parca nu la fel de solide precum cele exterioare bloca intrarea n holul
principal al
cladirii.
Si te rog frumos sa nu-mi spui Anthony, o raga el pe un ton plngaret. Toata lumea de pe aici mi
zice asa si
nu-mi place deloc. S pune-mi Tony, daca nu te deranjeaza.
Ii facu un semn portarului care iesi din ghereta sa si porni spre ei.
n ceea ce priveste intriga, pai, e simplu. Irene m-a sunat sa fiu aici exact la cinci si jumatate. Parea
o
chestiune pe viata si pe moarte.
Dintr-odata, Caroline ncepu sa nteleaga.
Mi-a lasat un mesaj la magazinul la care lucrez, rugndu-ma sa livrez vasul la cinci si jumatate. Iar
sefa mea
mi-a spus ca, avnd n vedere adresa de livrare, as face bine sa fiu punctuala.
Oh, da, fu de acord Tony Fleming, n timp ce batrnul portar, mbracat ntr-un sacou maroniu cu
epoleti
metalici din aur, le deschise usa interioara. Noi, locatarii din Rockwell, alcatuim un grup destul de
pretentios.

Calca-ne pe coada si risti sa rami fara cap! Strazile misuna de oameni care au ndraznit sa...
Dar Caroline nu-l mai asculta. n schimb, privea curioasa de jur mprejurul holului imens, care se asorta
perfect
cu exteriorul cladirii, ncaperea se ridica la nivelul a doua etaje si era dominata, n partea cea mai nalta,
de un
tavan pictat ntr-un trompe-l'oeil1 att de ntunecat, nct la nceput Caroline nu vazu altceva dect o
padure pe
timp de noapte. Dar apoi zari si siluetele ciudate ce pndeau n adncurile padurii barbati cu coarne,
nvesmntati n blanuri, asezati n jurul unei mese pe care zaceau resturile sfsiate si pline de snge ale
animalului din care tocmai se hranisera. Pasari uriase si negre, cu ciocuri ncovoiate, stateau cocotate
pe

ramurile copacilor ce-i nconjurau, barbatii aflati la ospat ntinzndu-si ghearele, parca pregatindu-se sa
serepeada spre ramasitele festinului de dedesubt. Un colt de luna atrna pe un cer acoperit de nori
mohorti siCaroline se scutura nfiorata, ca si cum raceala ntregii scene de deasupra i-ar fi patruns
direct n oase.
Peretii, dublati cu panouri din lemn de stejar mat, erau plini cu picturi n ulei ncadrate de rame aurite
cepareau ca snt la fel de vechi ca si cladirea, asortndu-se perfect cu atmosfera nconjuratoare:
1 Trompe l'oeil, pictura murala care, de la distanta, creeaza iluzia realitatii (n.tr.)
peisaje si colturi de natura moarta care nu-ti dadeau deloc senzatia ca ar fi fost vreodata mai putin
seninedect scena silvestra de pe tavan. Chiar n fata ei, se zarea o scara ornata ce urca n spirala,
adapostind nspatiul din interior un lift demodat. Deasupra cabinei cablurile sustinatoare dispareau n
partile superioare aleputului. In stnga scarilor, se gasea ghereta portarului, iar n dreapta, ncastrat n
perete, era un semineu unde
o stiva de busteni ardea sfidator, parca pentru a face n ciuda caldurii acelei dupa-amieze de primavara.
Singura lumina din holul imens provenea de la o serie de aplice din alama prinse sus, pe pereti, dar
stralucirea
lor nu era suficienta pentru a risipi ntunericul ce plutea peste ntregul spatiu.
Eu i spun decorul Macabru de tip Rockwell", observa Tony Fleming sarcastic, n timp ce o privea
pe
Caroline cum studiaza curioasa locul. Acum, nainte de a merge sus sa dam ochii cu Irene n brlogul ei,
cred ca
avern nevoie de o strategie. Dar, mai nti, as vrea sa te ntreb ceva, daca nu te superi.
Barbatul si ndrepta privirea spre vasul ce urma sa fie livrat de Caroline.
Care este parerea ta sincera despre asta?
Multumeste-te sa repeti ceea ce ar spune Claire", si zise Caroline. Dar nu se simtea n stare sa minta,
mai
ales sub privirea ochilor albastri si reci ai lui Tony Fleming, care i provocau fiori n stomac.
Cred ca este unul dintre cele mai urte lucruri pe care le-am vazut vreodata n viata mea si stiu ca
doamna
Delamond a fost, pur si simplu, jefuita pe fata. Smbata dimineata, pretul lui era de nouazeci de dolari,
dar sefa
mea m-a pus sa l schimb si sa-l fac noua sute, chiar cu cteva minute nainte ca dnsa sa vina la
magazin. Am
ncercat sa-i spun, dar...
Dar nu i-a pasat, termina Tony n locul ei. Nu-ti face griji n privinta asta, Irene si poate permite si,
n plus,
banuiesc ca oricum nu trecuse pe-acolo pentru vas.
Ochii lor se ntlnira si Caroline simti cum roseste. Ce-i asta? se ntreba ea. Ce nebunie! Nici macar
nu-l cunosc
pe barbarul asta!"
ntrebarea e cum vrei sa procedam mai departe? ntreba el, chinuindu-se sa bage vasul n cabina
ngusta a
liftului. Putem s-o lasam pe Irene sa-si faca numarul si sa plecam pe drumuri separate sau chiar i
putem da
senzatia ca a facut o lipeala si sa accepti invitatia mea la cina.
Dupa ce nchise usa metalica si liftul pomi ncet n sus, zanganind din toate ncheieturile, Caroline i
puse
singura ntrebare care i trecu prin minte.

 De ce m-ai ntrebat despre vas?

Simplu. Daca ti-ar fi placut sau te-ai fi prefacut ca ti place as fi fost politicos, as fi lasat-o pe
Irene sami
serveasca un Martini, dupa care as fi iesit repede din peisaj. Dar, de vreme ce se pare ca mi
mpartasesti
parerea, de ce sa nu intru n jocul pus la cale de Irene sa vedem ce se va ntmpla, pna la urma?
Liftul se opri cu o zdruncinatura si Caroline ntinse mna spre butonul metalic al usii, dar chiar nainte
de a o
deschide, mna lui Tony Fleming o acoperi pe a ei.
Ce spui? ntreba el. Inventez o scuza sau mergem sa cinam mpreuna?
Mergem sa cinam, se auzi Caroline spunnd si simtind n acelasi timp caldura minii lui.
O secunda mai trziu, ncerca sa-si retraga promisiunea.
Oh, Doamne, ce tot ndrug eu? Nu pot sa merg la cina, ma asteapta copiii acasa.
Le place mncarea chinezeasca? Caroline se holba la el.
Glumesti, nu? Vrei sa ma duci pe mine si pe copiii mei sa cinam mpreuna?
Tony Fleming ridica din umeri.
Mie mi plac copiii. E vreun pacat n asta?
Mai vedem daca or sa-ti placa si dupa ce se termina cina. Scoasera vasul din lift si l carara pna n
fata usii
lui Irene Delamond,
care le deschise chiar n clipa n care ajunsera. Irene, mbracata ntr-o rochie lunga pna la calcie si cu
parul
aranjat ntr-un coc elegant, i ntmpina politicoasa.
Tocmai la timp, observa ea. Apreciez punctualitatea. Va rog sa intrati, amndoi, poftim!
Se rasuci si trecu prin holul de la intrare pna n sufrageria imensa, unde i astepta pe Caroline si pe
Tony s-o
urmeze. Tony ridica vasul pentru a-l duce nauntru si, n timp ce trecu pe lnga Caroline, l auzi
soptindu-i
discret:
Prefa-te ca ma urasti. Asta o s-o scoata din minti.
Dar, chiar daca petrecuse doar cinci minute mpreuna cu Tony Fleming, Caroline stia ca era absolut
imposibil
sa se comporte ca si cum l-ar fi detestat.
CAPITOLUL 8
O greseala", se gndi a doua zi Caroline, cnd pasi pragul restaurantului Harry Cipriani. Dar era prea
trziu ca
sa se mai razgn-deasca Beverly Amondson si Rochelle Newman erau deja acolo, asezate una lnga
alta pe o
bancheta, de unde puteau studia ntreaga ncapere si, chiar n clipa n care Caroline lua n calcul ideea
de a se
strecura napoi pe usa si de a se furisa pe Fifth Avenue, pna ce va disparea la intersectia cu 60th Street,
realiza ca nu mai avea scapare: Rochelle i facea deja cu mna. Cnd se apropie de masa, ambele femei
se
aplecara putin, pentru a schimba o serie de saruturi la distanta prin care sa-si demonstreze afectiunea,
dar
care sa nu le strice machiajul. Caroline se aseza, iar Beverly se ntinse peste masa si i lua mna ntre
palmele
sale.
Ce mai faci?"ntreba Bev, privind-o fix pe Caroline, afisnd o expresie care se voia sincer interesata

si
afectata. Dar sa nu ncerci sa ma minti, bine?

Daca m-ai fi sunat n ultimele trei luni, ai fi stiut", si zise Caroline n sinea ei. De ce naiba se lasase
convinsa
sa vina? Se uita de jur mprejurul ncaperii. Marea majoritate a meselor erau ocupate de oameni de
afaceri detoate soiurile, care urmau sa-si treaca prnzul ngrozitor de scump n cheltuielile lor de
afaceri, dar mai erau sialte trei mese, n jurul carora stateau grupuri de femei care aratau exact ca
Rochelle si ca Bev: stapne pe sinesi perfect mbracate, hainele purtate nstiintndu-i pe ceilalti ca
lumea n care se nvrteau sotii lor este sigura.
Fii corecta", comenta n gnd Caroline. Bev si Rochelleerau prietenele ei de ani de zile si nu viata lor
se schimbase, ci a ei. In plus, n comparatie cu ziua de smbata,
cnd acceptase sa ia prnzul cu ele, situatia parea dintr-odata mai buna.
Cred ca ncep sa ma obisnuiesc cu ideea ca o sa supravietuiesc, rosti ea ntr-un trziu, n timp ce
Andrea
Costanza si facea drum printre mese.
Aceasta ajunse lnga ele si se aseza pe scaunul tinut politicos de seful de restaurant.
Daca reusesc sa tin piept creditorilor pentru alte cteva luni, s-ar putea sa ma descurc n cele din
urma. Nici
n-aveti idee ce se petrece!
Coborndu-si vocea si aplecndu-se usor, Caroline ncepu sa le povesteasca tot ce se ntmplase din
smbata n
care o cunoscuse pe Irene Delamond n parc pna noaptea trecuta, cnd Tony Fleming o dusese pe ea si
pe
copii sa ia cina n oras. Brusc, aerul sofisticat pe care l afisau att de atent Bev si Rochelle se risipi si
cele patru
femei se apucara sa susoteasca ncntate, exact ca pe vremea colegiului cnd si povesteau idila cu vreun
prieten nou.
Spune-mi, te rog, daca am nteles bine, zise Rochelle dupa ce Caroline termina. Barbatul asta
locuieste n
Rockwell si e nnebunit dupa mncarea chinezeasca si dupa copiii tai?
Caroline ncuviinta din cap.
Marita-te cu el, se pronunta Rochelle. Dar Beverly Amondson scutura din cap.
E prea frumos ca sa fie adevarat. Si, n plus, nu esti cumva prea coapta pentru prostii din astea de
genul:
Oh, Doamne, ca sa vezi, iubim amndoi mncarea chinezeasca"? Tuturor le place mncarea
chinezeasca atunci
cnd se duc la ntlniri! Si, oare, nu toti barbatii pretind ca ti iubesc copiii pna ajung n chilotii tai?
Beverly!
Beverly si dadu ochii peste cap cnd auzi tonul socat al lui Rochelle.
Oh, haide, Rochelle. Am perfecta dreptate si tu stii asta foarte bine.
Ei bine, chiar si-asa, eu tot cred ca ar trebui sa se marite cu el.
Sa ma marit cu el? protesta Caroline. De-abia l-am cunoscut! S-ar putea sa nici nu ma mai sune.
Iar dac-o face, atunci sa-i nchizi telefonul.
Cuvintele Andreei Costanza plutira n aer, reducndu-le la tacere pe celelalte trei femei. Caroline fu cea
care
puse capat acelui moment slnjenitor.
Sa-i nchid? repeta ea. Ce naiba tot ndrugi tu acolo?
Cladirea aia, spuse Andrea, cutremurndu-se vizibil.
Care cladire? ntreba Rochelle Newman. Te referi la Rockwell? Dar este fabuloasa!

nsa Andrea scutura din cap negativ.

ti da fiori.
Se ntoarse ca s-o priveasca pe Caroline.
Cum era apartamentul n care ai fost tu? Caroline ridica din umeri.
Are nevoie de ceva mbunatatiri, dar o sa fie superb dupa ce voi termina reamenajarea. Doamna vrea
sa ma
ocup chiar eu de el.
Dar de ce nu poate fi considerat superb acum? ntreba Andrea acru.
Acum, toate cele trei femei se holbara la ea uimite.
Aaa, iarta-ma, se scuza ea. Doar ca... n fine, e o fata acolo, unul din cazurile mele. Locuieste cu
parintii ei
sociali si, de fiecare data cnd trebuie sa ma duc n locul acela, ma apuca pandaliile.
Caroline se strmba.
Ei bravo, ai ajuns sa vorbesti ca aia mici.
Cnd vazu ca prietenele ei o privesc nedumerite, si aminti povestile pe care le raspndeau copiii din
cartier.
Ryan chiar m-a pus sa traversez, numai ca sa nu trec prin fata cladirii, smbata, cnd am fost n parc.
Pai, te cred si eu, spuse Andrea. Sincer va zic, tot locul ala mi da fiori pe sira spinarii.
Fiori, repeta Beverly. Pai, asta spune multe. Dupa capul tau, doar pentru ca unul dintre
apartamentele alea
ti da tie fiori", Caroline nu ar trebui sa iasa cu cineva care locuieste ntr-un alt apartament din aceeasi
cladire?
O privi printre gene:
Daca nu te-as cunoaste asa bine, as jura ca esti geloasa.
Geloasa? ngna Andrea. Pentru Dumnezeu, de ce sa fiu geloasa?
Poate pentru ca ai fi preferat ca ea sa nu-si gaseasca un al doilea sot, nainte ca tu sa l prinzi pe
primul?
ntreba Beverly. Mai ales ca e vorba de un barbat care locuieste ntr-o cladire unde cineva a fost
suficient de
bun la inima sa nfieze unul dintre copiii tai amarti.
Andrea facu fete-fete.
Am reusit destul de bine sa nu fiu geloasa pe tine, Bev, cnd ai matrasit trei soti, replica ea aspru. De
fapt,
daca ma gndesc mai bine, cred ca mi-a fost mila, mai degraba.
Mila? De mine?
Nu, n nici un caz. De sotii tai, spuse Rochelle Newman repede, ncercnd sa detensioneze
atmosfera, nainte
ca vreuna dintre prietenele ei sa mai apuce sa scape vreo vorba pe care s-o regrete mai trziu.
Andrea si Beverly parura sa cntareasca amndoua situatia si, n cele din urma, Andrea sparse tacerea,
facnd
eforturi vizibile sa-si tempereze mnia si sa dea uitarii acuzele anterioare.

 Cine stie? spuse ea, oferindu-i lui Beverly un zmbet care se voia conciliator, desi nu-i reusi foarte
bine.
Poate ai dreptate.
Se ntoarse din nou spre Caroline.
Iar Bev nu greseste cnd spune ca, doar pentru faptul ca mie nu-mi place cladirea nu nseamna si ca
tu nu
trebuie sa te ntlnesti cu cineva care locuieste acolo. mi cer scuze ca am adus n discutie chestia asta.
Si daca se marita cu el? ntreba Rochelle. Te duci la ea n vizita?
Da, raspunse Andrea. Normal ca ma duc.
Dar sovaise un moment cam lung, nainte de a rosti cuvintele, si ceva din tonul ei le arata clar ca nu e
tocmai
sincera.
PARTEA A DOUA Al doilea cosmar

O rasuflare.
Desi de-abia perceptibila, se insinua prin bezna ca o soapta. Propria lui rasuflare? A fratelui sau? Nu era
sigur.
Nu stia de cit timp sta asa. Cnd se bagase n pat ultima data sau ceea ce-si amintea el ca fusese
ultima
data , nu era ntuneric complet. Niciodata noaptea nu-l nvaluise total, din cte si aducea el aminte,
ntotdeauna existase putina lumina de la veioza de pe noptiera din vremea copilariei lor, cnd dormeau
n
acelasi patut, apoi, din perioada cnd dormeau n paturi separate, dar care semanau ca doua tvcaturi de
apa.
Oare chiar si amintea n realitate ca dormise ntr-un patut?
Sau amintirea aceasta era doar un alt vis ce se itea din negura?
ntunericul... nu te lasa coplesit de ntuneric... gndeste-te la lumina...
Chiar si dupa ce veioza n-a mai ramas aprinsa, dupa ce mama lui ii spusese ca era prea mare pentru a
mai
dormi cu o lampa de veghe, prin ferestre tot mai patrundea de afara stralucirea becurilor de pe strada.
Indiferent de casa n care locuisera, ntotdeauna existase o sursa de lumina.
i veni n minte lucirea galbuie a unui glob prins n vrful unui stlp de beton. Nu era plasat chiar n fata
ferestrei, ci putin mai jos pe strada, astfel nct razele lui se revarsau blnd peste peretele opus patului si
peste
jumatate de tavan.
Apoi, o alta camera, unde singura lumina venea de la farurile masinilor ce treceau afara, pe strada; si
arunca
pe peretele camerei umbre ce se alergau n permanenta si aduceau, odata cu ele, visele. Visele n care el
era
prada vnata si n care, orict de tare alerga, nu-si gasea scaparea niciodata. Dar nainte, atunci cnd nca
mai
exista lumina, se trezea mereu din vis si cosmarul se risipea sub puterea ei.
n ultima camera, lumina l invada toata noaptea, de la felinarele stralucitoare de pe strada, de la
masinile si
camioanele care vuiau necontenit pe sosea, de la sirul de zgrie-nori ce se ridicau mndre la doar cteva
zeci de
metri mai ncolo, ba nca si de la luna, atunci cnd astrului ceresc i venea rndul sa orneze cerul ca o
sfera
perfecta.
Acelea erau luminile ce dadusera nastere cosmarurilor n care se pierduse el, ntr-un trziu.
Cosmarurile n care nu putea goni suficient de tare, n care era prins ntotdeauna si n care, orict de
mult s-ar fi
chinuit, nu reusea sa scape de tortura ce urma si ce nu se termina dect atunci cnd credea ca e pe
punctul de
a muri.
Cazne n timpul carora simtea cum viata i se scurge, ncetul cu ncetul, pna cnd, ntr-un trziu, se lasa
dobort
de ntunericul care-l nvaluia din toate partile. Dar, chiar n clipa aceea finala, terifianta, lumina aparea
din
senin si punea capat visului. Dupa o vreme nsa n-a mai fost n stare sa faca diferenta dintre vis si
realitate,
deoarece, chiar si-atunci cnd era treaz, avea senzatia ca suflul vietii i paraseste trupul.

Apoi venise noaptea cnd nu mai reusise sa se smulga din bratele ntunericului.
ntre timp, cosmarurile devenisera o obisnuinta si i era frica sa se mai culce, dar nu mai conta. Orict sar fi
mpotrivit, ntotdeauna ajungea n locul oribil din care nu mai exista salvare, unde se pomenea
nconjurat de
siluete nedefinite care l mpingeau si-l loveau cu putere. Fiecare particica a trupului l durea ngrozitor,
de
parca ar fi fost mpuns cu milioane de ace. Fiintele noptii sopteau ntre ele, rostind cuvinte pe care deabia le
auzea, dar care l nfiorau mai tare dect urletele unei haite de lupi asezati la pnda n fata ferestrelor.
Acum era prins n capcana acestui cosmar si totul se ntorsese pe dos: de lumina i era frica, pentru ca,
ori de
cte ori aparea, aducea cu ea siluete, voci si chinuri.
Asta voia sa-i spuna rasuflarea?
Ca se apropiau, ca veneau dupa el din nou?
Deschise gura.
Sa strige dupa ajutor?
Sa-i ceara cuiva oricui sa-i dea un raspuns?
Dar n zadar, pentru ca trupul lui sleit de puteri nu mai reusi sa scoata nici un sunet.
Rasuflarea se apropie si mai mult si zgomotul soaptelor se nvolbura n jurul lui. Nervii i se ntinsera la
maximum cnd simti prezenta tortionarilor si ncerca sa se faca una cu pamntul, sa dispara din calea
lor.
O lumina orbitor de alba se aprinse brusc si n clipa aceea unica, n care vederea i se limpezi,
nainte sa
cada din nou n ntuneric, zari formele.
Siluetele care l nconjurau din toate partile, sufocndu-l.
Minile tremurnde care se terminau n gheare ncovoiate, pregatindu-se sa-l apuce.
,E un vis, si spuse el. E doar un vis si o sa ma trezesc.
Sa ma trezesc n ntuneric?"
Simti cum este saltat, ridicat de pe patul tare n care zacea.
Acum, 11 duceau de acolo.
II duceau n camera de tortura.
Mintea lui urla, dar, din nou, trupul lui epuizat refuza sa execute comenzile primite.
Siluetele l ncercuira, iar soaptele se ntetira excitate.
Pentru prima data, balmajelile se transformara n cuvinte.
Al meu, sopti cineva. Trebuie sa-l cer. E al meu.
Bolboroseala deveni si mai intensa si unghiile ascutite i se nfipsera n piele. Simti cum stomacul i este
presat
de ceva tare si ascutit. Urma un fel de pocnitura si presiunea nceta, doar pentru a lasa loc unui lucru si
mai
rau.
O durere teribila, ce i sfsie pntecele de sus n jos. Ca si cum...
ncerca sa alunge gndul, dar imaginea se forma n mintea lui, mpotriva vointei sale. Era ca si cum ar fi
plutit n

aer, privind dedesubt spre camagiul propriului trup.

Propriul trup, spintecat de la vintre pna la gt. Sngele se scurgea din rana cascata, prelingndu-se
printreintestine.
Diafragma, taiata n doua, zvcnea ncet de parca el ar fi ncercat sa traga aer n plamnii ce zaceau
inerti ncavitatea deschisa a toracelui.
Inima lui, pulsnd salbatic, apoi domolindu-si ritmul, batnd haotic.
Pna se opri.
Si nu se mai misca!
Murea!
De data asta murea cu adevarat!
Dar era doar un vis! Un cosmar din care ar fi trebuit sa se trezeasca si sa fie... ntuneric?
ntunericul oribil, unde nimic, nici macar timpul nu mai exista.
Acum o simtea, simtea bezna cum se stringe n jurul lui. Imaginea teribila a corpului sau mutilat
ncepea sa serisipeasca, iar de undeva chiar de deasupra lui se ivi o raza firava.
Un punct care se marea si devenea tot mai stralucitor, dar care ramnea, totusi, departe.
Porni spre el, ntorcnd spatele ternarei, ntunericului si siluetelor fantomatice.
Alerga acum, alerga ctl tineau picioarele, zburnd spre lumina, coplesit de o senzatie placuta de
imponderabilitate ce l ridica n mijlocul oceanului alb.
Visul, cosmarul lung din care nu aveai scapare, ajunsese la final, iar el era liber.
Liber sa pluteasca n eternitate.
r
CAPITOLUL 9
Procedez cum trebuie, si spuse Caroline n sinea ei. Stiu ca procedez cum trebuie." nsa, n ciuda
cuvintelorlinistitoare care i rasunau n minte, tot era agasata de o ndoiala suparatoare, asemeni unei
insecte bzitoarece nu-i dadea pace. Mica si totusi suficient de mare pentru a se simti frustrata ca nu
reuseste s-o alunge. siprivi reflexia din oglinda, convinsa ca imaginea pe care o vedea ar trebui s-o mai
potoleasca. Ridurile de
ngrijorare, care se adncisera n zona dintre sprncene doar cu cteva luni n urma, disparusera acum si,
chiarsi-asa, fara nici un pic de machiaj, arata la fel de tnara ca atunci cnd se casatorise cu Brad.
Brad.
Da, el reprezenta una dintre cauzele nelinistii ei. Chiar daca nu trecuse nici macar un an de cnd murise,
aveadeja zile n care nici macar nu se gndea la el. Nu multe, dar existau. nsa, la urma urmei, nu era
ceva normal?
Doar se marita astazi, asa ca era firesc sa se gndeasca mai mult la Tony Fleming, dect la Brad Evans.
Atunci, de ce se simtea oarecum vinovata aproape neloiala n privinta pasului pe care avea sa-l
faca ncurnd? Dar cunostea deja raspunsul. n primul rnd, totul se petrecuse att de neasteptat. Pna n
momentul ncare Tony intrase n viata ei, ideea de a se recasatori nici macar nu-i trecuse prin cap. Chiar
si posibilitatea dea se ntlni cu un barbat i se paruse aberanta, de vreme ce durerea provocata de
moartea lui Brad nu-sipierduse din intensitate. nsa, din clipa n care mna lui Tony i le atinsese pe ale
ei, n liftul din cladireaRockwell, intuise ca se va ntmpla ceva. Totusi, ramasese n garda, constienta
ca, n ciuda interesului pentrupersoana ei, o eventuala relatie nu va duce oricum nicaieri.
Dar se dovedise ca el chiar ndragise copiii, iar ochii i straluceau ntotdeauna de buna dispozitie la
vederea ei.
In prima seara, cnd l invitase sa mai ramna la un pahar de vin, dupa ce Ryan si Laurie se dusesera la
culcare,
fusese surprinsa ea nsasi de usurinta cu care si-a deschis sufletul n fata lui. Cnd el i spusese ca si
face preamulte griji, ca lucrurile, n general, se rezolva de la sine, nu-l prea crezuse. Iar cnd Irene
Delamond o sunase adoua zi si o ntrebase daca ar vrea sa se ocupe de reamenajarea apartamentului n

care locuia mpreuna cusora ei, Caroline fusese convinsa ca e mna lui Tony la mijloc. Dar nu mai avea
importanta cum obtinuse slujba
asta comisioanele pe care le primise pentru obiectele achizitionate de Irene exact n dupa-amiaza
aceeaacoperisera, fara probleme, chiria pentru luna respectiva si multe dintre facturile restante.
Brusc, serviciul ei devenise mai sigur si toata lumea se ncredinta repede ca avea un adevarat fler
pentrulucrurile care se potrivesc si care nu. Irene i acceptase, ntr-un final, pna si punctul ei de vedere
despre vasuloribil pe care batrna l considerase perfect" cu numai cteva saptamni mai devreme.
Relatia lor se nchegase destul de repede, Tony o gasise n parc smbata urmatoare, privindu-l pe Ryan
n timpce juca baseball, si si petrecuse toata ziua alaturi de ea. Nu au facut foarte multe lucruri
mpreuna, dar simplalui prezenta i dadea o stare de bine. Doua saptamni mai trziu, cnd fusese
nevoita sa participe la o licitatie cas-o ajute pe Irene sa aleaga niste obiecte pentru apartamentul ei, el se
oferise sa-l supravegheze pe Ryan,
dimineata, la fotbal si dupa-amiaza, la meciul de baseball, alaturndu-se celorlalti parinti de weekend ca
si cumbaiatul ar fi fost propriul sau fiu, n ciuda protestelor violente ale lui Ryan mpotriva unui astfel
de aranjament.
De ce trebuie sa fe el acolo? ntrebase Ryan la sfrsitul cinei pe care o luasera n acelasi
restaurantchinezesc unde se ntlnisera cu totii prima data. El nu e tatal meu!
-Ryan! l admonesta Caroline. Nu e cazul sa fii obraznic...
Lasa, o ntrerupse Tony, aparent total indiferent la izbucnirea baiatului. Nu te ambala! La unsprezece
ani, nuare nevoie de o dadaca, rosti el, facndu-i cu ochiul lui Ryan. Pe de alta parte, tare mi-e teama ca
va trebui sama suporti, pentru ca altfel s-a zis cu fotbalul si meciul de baseball. Mamele si fac prea
multe griji, dar existasituatii n care nu poti sa le contrazici.
Weekendul urmator, cnd Ryan ncepu sa faca scandal din cauza mersului la tuns, Tony i luase din nou
partea.
De ce ar vrea sa mearga un baiat la un salon de coafura? Se ntoarse apoi spre Ryan.
Ce-ai spune daca te-as lua cu mine la frizerul meu de la Columbus?

Aparent convins ca o frizerie era mult mai onorabila dect un coafor, chiar daca asta nsemna sa mearga
cu
Tony, Ryan consimti. Dar, n ciuda eforturilor lui Tony, fiul ei pastrase distanta, iar cnd Caroline i
anuntase ca
se vor casatori, izbucnise furtuna.
O furtuna care aproape o determina sa se razgndeasca.
Aproape.
Era normal ca Ryan sa se opuna, i spusese Beverly Amondson. Ce te asteptai? Are abia unsprezece
ani si i
este dor de tatal lui. Nu ridica obiectii anume mpotriva lui Tony Fleming, ci mpotriva oricui. Nu vrea
sa-si
mparta mama cu nimeni.
Fusese suficient ca s-o faca pe Caroline sa se descurajeze si, cnd discutase cu Tony despre asta, el o
asigurase
ca ntelege perfect situatia, dar ca, indiferent de decizia ei, sentimentele lui pentru ea nu se vor
schimba.
Daca e nevoie sa asteptam pna cnd face optsprezece ani si pleaca la facultate, atunci asa vom
proceda. O
sa gasim noi o solutie sa ne descurcam.
Multumita lui Kevin Barnes si limpezise ea gndurile. O invitase la prnz ntr-o zi si nu pierduse
vremea cu
subtilitatile.
Pentru Dumnezeu, Caroline, tipul e perfect! Daca n-as fi asa de fericit cu Mark, m-as da si eu la el.
Glumeam, adauga el, cnd Caroline l ameninta cu un cartof prajit.
Apoi nsa, expresia lui deveni serioasa.
Si ce daca Ryan nu-l place? Baiatul o sa creasca si o sa plece, mult mai repede dect ai crede, siatunci, ce-o
sa te faci? Crezi ca Tony te va astepta o vesnicie? De ce ar face-o, cnd tu nu esti dect o mamaliga care
i
permite unui pusti de unsprezece ani sa-i controleze viata? Crede-ma, draga mea, va gasi pe altcineva
si nu
pentru ca nu te mai iubeste. El si doreste o sotie, nu o prietena si doar nu-ti imaginezi ca el o sa te
astepte
cuminte, n timp ce tu i faci toate mofturile lui Ryan.
Dar nu-i fac toate mofturile! obiectase Caroline, dar Kevin se multumi sa ofteze plictisit.
Poate ca exagerez. Dar mai gndeste-te, bine? Mai gndeste-te! Iar Caroline, dupa ce cugeta o vreme,
hotar
ca avea dreptate. Asa ca, n dupa-amiaza asta, ea si Tony se casatoreau nrr-un salon
de lux de la Piaza Hotel si, peste doar cteva minute, urma sa iasa din apartament pentru ultima data.
Privirea i se ndrepta spre locul de pe masuta ei de toaleta unde statea ntotdeauna fotografia lui Brad,
ochii lui
urmarind-o n timp ce se machia si se demachia. Oare de cte ori n lunile de dupa moartea lui nu
discutase cu
el, stiind ca era imposibil sa-i raspunda, dar simtindu-i prezenta att de aproape? Insa, dupa ce luase
hotarrea
de a se casatori cu Tony, ndepartase fotografia lui, punnd-o alaturi de colectia de lucruri pe care le

pastra
pentru vremea cnd Laurie si Ryan vor creste mai mari. Acum, n timp ce se farda, se trezi ca vorbeste
cu el
pentru ultima oara.
Spune-mi ca fac ce trebuie, sopti ea. Spune-mi ca nu gresesc. Nu primi nici un raspuns.
Caroline sovai nainte de a deschide usa ce dadea n sufrageria apartamentului de la Piaza. Chiar si cu
usa
nchisa, de dincolo de ea patrundea mirosul trandafirilor ce sosisera toata ziua, n buchete splendide,
unul mai
spectaculos dect celalalt.
Mi-ai zis ca esti alergic, spusese ea cnd l sunase pe Tony, dupa cea de-a treia livrare. M-ai rugat sa
nu
comand nici o floare, pentru ca o sa stranuti toata ceremonia.
Si tu m-ai crezut, replicase el. Ceea ce-mi dovedeste ca nu ai spirit de observatie. N-ai bagat de
seama ca
eu ma opresc sa miros trandafirii din parc?
Pna dupa-amiaza, fiecare coltisor liber din sufragerie se umplu cu vaze si, la fiecare livrare, baiatul
care
aducea florile i nmna si un bilet n care erau notate instructiuni despre locul n care trebuia pusa vaza
respectiva. La scurt timp, iesi la suprafata modelul dorit: trandafirii albi, n capatul ncaperii, unde se
afla usa
de la dormitor, apoi nuantele se schimbau de la roz deschis pna ce culminau cu o explozie
impresionanta de
rosu stralucitor n partea opusa a camerei, unde urma sa aiba loc ceremonia. Tony i alesese singur pe
toti,
transformnd astfel o asa-zisa nunta incolora ntr-o sarbatoare florala, la care ea visase dintotdeauna.
Aruncndu-si o ultima privire n oglinda ce se gasea pe partea cealalta a usii dormitorului, ntinse mna,
rasuci
butonul metalic si pasi n sufragerie. Aici, l gasi pe Tony, incredibil de aratos n fracul sau, cu un
trandafir rosu
prins la rever. Lnga el, statea Ryan mbracat identic, aratnd aproape ca o versiune n miniatura a lui
Tony,
numai ca, spre deosebire de chipul zmbitor al viitorului ei sot, trasaturile fiului ei erau uritite de o
ncruntatura
adnca. Laurie se afla de partea cealalta a lui Tony, ntr-o rochie foarte asemanatoare cu cea a Carolinei,
dar nu
identica.
Ar fi frumos ca tu si Ryan sa va mbracati la fel, i spusese ea lui Tony cnd se hotarsera asupra
hainelor
pentru nunta. Dar nici o femeie de pe lumea asta nu-si doreste sa poarte cineva aceeasi rochie la nunta
ei. n
plus, barbatii se mbraca ntotdeauna la fel. Dar cnd vine vorba de mame si de fiice, o chestie ca asta ar
fi
prea mult.
Acum nsa, n timp ce se ndrepta spre Tony, si dori sa fi pus n practica ideea lui Tony. Ar fi fost pur si
simplu
ncntator. O clipa mai trziu, lua mna pe care Tony i-o ntinse si judecatorul pe care l rugasera sa i
casatoreasca ncepu scurta ceremonie.
Apoi, i dadu lui Laurie buchetul ei o coronita din trandafiri delicati ale caror culori oglindeau

fiecare nuanta
ce decora camera si, imediat dupa aceea, Tony i strecura verigheta pe deget, n timp ce judecatorul
rosti
ncet cuvintele magice:
Prin puterea cu care am fost nvestit de statul New York, va declar sot si sotie.
Bratele puternice ale lui Tony o nlantuira, strngnd-o tare la piept. Apoi l mbratisa pe Ryan si pe fiica
ei, dupa
care se ntoarse spre mica multime ce se adunase ca sa ia parte la ceremonie.

Kevin Barnes si Mark Noble stateau chiar n fata ei. Kevin stralucea de parca el nsusi ar fi fost
creatorul acesteiuniri. Claire Robinson se afla si ea n preajma lor si zmbea aproape sincer, desi
Caroline nu era foarte siguradaca se bucura pentru ea sau pentru perspectiva de a putea ntlni cel putin
sase rezidenti ai complexuluiRockwell, toti potentiali clienti seriosi.
Beverly Amondson si Rochelle Newman venisera nsotite de sotii lor si mai era si Andrea Costanza,
escortatade un tip care parea ceva mai tnar dect ea si care ar fi putut fi considerat chiar un barbat bine,
daca n-ar fiavut tenul acela tem si umerii plini de matreata.
Pe cealalta latura a camerei, se vedea Irene Delamond n mijlocul unui grup mic, alcatuit din vecinii lui
Tony dela Rockwell.
nainte sa apuce sa discute cu cineva, Claire Robinson se si apropie de ea, aplecndu-se ca si cum ar fi
vrut sa-iofere unul dintre saruturile acelea afectate pe care Caroline nu le putea suferi. Dar Claire se
multumi sa-isopteasca ceva cu voce mult prea tare:
Doamna aceea de acolo este Virginia Estherbrook? Prezinta-ma, Caroline! Trebuie neaparat sa ma
prezinti!
Nu crezi ca ar trebui mai nti sa-mi feliciti sotia, Claire? o ntreba Tony, strecurndu-si protector
bratul n
jurul Carolinei.
Pentru prima data de cnd si amintea ea, Caroline o vazu pe Claire Robinson rosind. Sau cel putin asa
interpreta ea usoara mbujorare din obrajii femeii, care disparu la fel de repede pe ct aparuse.
De ce-as felicita-o pe femeia care l-a furat pe barbatul pe care l-as fi nhatat eu, daca as fi apucat sa-l
zaresc
prima? raspunse Claire, revenindu-si iute din stnjeneala.
Apoi nsa i oferi Carolinei unul dintre cele mai stralucitoare zmbete pe care le pastra numai pentru cei
mai
pretiosi clienti.
Tu stii foarte bine ca te felicit si ca ti doresc ce e mai bun pe lume, dar acum n-ai vrea, totusi, sa ma
prezinte si pe mine cineva Virginiei Estherbrook? Am admirat-o n rolurile Cleopatra, Portia si Amanda
din
Private Lives1 si Dumnezeu stie n cte altele.
Virgie? o striga Tony, si n partea cealalta a camerei batrna actrita se ntoarse si porni spre Tony,
Caroline si
Claire.
Grupul de oameni se deschise n fata ei, asa cum se despicase Marea Rosie pentru Moise, si, un
moment mai
trziu, si ntinse mna, de parca s-ar fi asteptat ca sa-i sarute cineva rubinul urias ce stralucea pe unul
din
degetele ei artritice.
Ce nunta minunata, declama ea, mpingndu-si mna n cea a lui Tony. Aproape ca ma face si pe
mine sa mai
ncerc o data.
Se ntoarse spre Caroline, zmbind fericita.
Dar tu deja l-ai luat pe barbatul pe care l-am dorit ntotdeauna, dar nu l-am putut avea, asa ca
presupun ca
o sa-mi traiesc restul zilelor care mi-au mai ramas, ca o smochina batrna si singura, uscndu-ma din ce
n ce
mai tare n adierea vntului de iarna. Asta e cumva o replica dintr-o piesa? Daca nu, atunci ar trebui sa
fie.

n cele din urma, se ntoarse si spre Claire.

Nu cred ca ne-am cunoscut.
si ntinse mna nnobilata cu rubin pentru a doua oara si, timp de o clipa doar o clipa , Caroline
crezu ca
patroana ei chiar o va saruta.
Eu snt Claire Robinson, zise ea. Nu stiti ce placere este pentru mine... Am fost admiratoarea
dumneavoastra
asa de multi ani...
Zmbetul Virginiei Estherbrook se raci putin.
Ei, sper ca nu chiar att de multi ani, rosti ea pe un ton mai nghetat dect zmbetul.
Oh, eu... eu n-am vrut sa spun asta, se repezi Claire. Eu voiam... adica, atunci cnd ati interpretat
rolul Lady
Teazle2...
Mi-e teama ca te referi la Helen Hayes, i-o reteza actrita, ntorcndu-se spre Caroline. Unde,
Doamne, iartama,
ai gasit-o pe creatura asta ncntatoare?
Private Lives, piesa de teatru a autorului Nowel Cohrad, scrisa n 1930 (n.tr.) 2 Lady Teazle, personaj
din
comedia The School for Scandal a autorului Richard Brinsley Sheridan. (n.tr.)
Se opri doar att cit sa-i permita lui Claire sa se relaxeze, apoi continua:
Presupun ca e una de-a voastra, pentru ca una de-a noastra nu e n nici un caz.
Emfaza cu care rosti cuvntul noastra" fusese suficient de evidenta pentru a o face pe Claire sa tresara.
mi cer scuze, ncepu Claire. Chiar n-am vrut sa...
Dar Virginia Estherbrook o concedie cu un gest din mna.
Snt convinsa. Oamenii ca tine nu spun niciodata intentionat ceva rau, corect? Nu-ti mai face griji,
draga
mea... Totul e bine cnd se termina cu bine. Iar asta, draga mea, ntr-adevar, este o replica dintr-o piesa
si,
daca nu ma nsel, e chiar o replica de final.
Se mai uita nca o data la Claire, numai ca acum nu-i mai ntinse mna.
Snt ncntata, draga mea. Sper sa mai traiesc suficient de mult ca sa ma mai vezi si alta data.
Se opri o secunda, apoi adauga raspicat alte doua cuvinte:
Pe scena.
Disparu ndata, pierzndu-se n multime att de repede, de parca nici n-ar fi fost vreodata acolo.
Oh, Dumnezeule, gemu Claire Robinson. Ma simt ca o idioata!
Nu-ti mai face atta snge rau, o linisti Tony. Latratul Virginiei e mai rau dect muscatura ei.
Brusc, usile apartamentului se deschisera si aparura sase ospatari, care carau tavi cu sampanie si
aperitive,
asa ca petrecerea porni de ndata. Caroline, ncadrata de sotul ei si de cei doi copii, ncepu sa treaca de
la un

grup la altul. Spre usurarea ei, toata lumea parea sa se mpace foarte bine. Laurie si Rebecca Mayhew
se
retrasesera ntr-un colt, palavragind despre lucruri specifice vrstei lor. Totusi, Rebecca parea att de
palida,
nct Caroline se ntreba cum de poate sta n picioare.
Apoi, cu coltul ochiului, o zari pe Andrea Costanza, retrasa pe marginea unei canapele. Pe chipul ei nu
se
vedea nici macar un strop din fericirea pe care o afisau toti ceilalti. Croindu-si drum printre oaspeti,
Caroline se
aseza lnga ea.
Haide, descarca-te, spuse ea. Ce s-a ntmplat? Andrea tresari att de tare, de parca atunci realiza
prezenta
prietenei ei.
Nimic, rosti ea putin cam precipitat.
Trebuie sa fie ceva, insista Caroline. Arati de parca ai fi la o nmormntare, nu la o nunta.
Oh, Doamne, mi pare rau, spuse Andrea. Doar ca... Sovai, apoi scutura din cap.
Nu, nimic. Serios. Snt sigura ca tu si Tony veti fi foarte fericiti. Caroline o privi direct n ochi.
Dar nu te bucuri pentru mine. Andrea ridica din umeri.
Iarta-ma. Numai eu snt de vina. Se chinui apoi sa zmbeasca.
Poate ca Bev are dreptate... poate ca snt geloasa pentru ca voi toate ati avut cte doi soti, iar eu n-am
fost
n stare sa-mi gasesc unul.
Caroline dadu din cap.
Nu-i vorba despre asta. Ci despre Tony. Nu ti-a intrat deloc la inima.
Nu mi displace, ncepu Andrea, dar Caroline o ntrerupse.
A nu displacea pe cineva nu este acelasi lucru cu a-l placea.
Ce pot sa spun? ntreba Andrea, oftnd. Probabil ca nu e nimic... doar ca...
Aproape mpotriva vointei ei, privirea i se ndrepta spre Rebecca Mayhew. Desi Alicia Albion o
asigurase ca fata
se simtea mai bine, ei i se parea ca nimic nu se schimbase; dimpotriva, Rebecca arata parca si mai
palida si
mai slaba dect primavara trecuta. Si lucrul acesta o nelinistea pe ea. Asta si senzatia ciudata pe care i-o
inspira cladirea n care Caroline urma sa se mute. Dar ce ar trebui sa spuna? Sa-i zica Carolinei ca si
facea griji
pentru Rebecca? De ce? Ce legatura avea cu Caroline? ntr-un final, se decise sa vorbeasca:
Nu e nimic, rosti ea. E nunta ta si s-ar cuveni sa ma bucur pentru tine, iar, daca tu esti fericita, atunci
snt si
eu. Se ridica n picioare. Hai sa bem niste sampanie. Sa sarbatorim.
Dar, chiar nainte de a face semn unui chelner, o voce se ridica deasupra murmurului ce umplea
ncaperea.
Vocea lui Ryan.
Nu snt fiul tau! tipa el. Nu esti tatal meu si nu o sa fii niciodata! Cnd usa de la dormitor se trnti,
oaspetii
tacura si Caroline simti
cum toate privirile se atintesc, brusc, spre ea.
O sa fie bine, si spuse ea, grabindu-se spre dormitor ca sa afle ce s-a ntmplat mai exact. Trebuie sa

fie
bine." Intra n camera, unde Ryan i arunca o privire furioasa.
l urasc, spuse baiatul. l urasc si o sa-l urasc ntotdeauna. Apropiindu-se de baiatul ei, Caroline l
mbratisa si
l strnse tare
la piept.
Oh, iubitule, nu spune asta. Tony ne iubeste. Ne iubeste pe toti. Desi Ryan nu scoase nici un cuvnt,
Caroline
l simti cum se
ncordeaza si intui ca el nu credea n vorbele ei. Si totusi, lucrurile o sa mearga bine.
Se va ocupa personal de asta.
CAPITOLUL 10
Andrea Costanza batea darabana cu degetele pe biroul ei de aproape o jumatate de ora si, desi ea deabia
daca si constientiza gesturile, colegii aproape ca si iesisera din minti de nervi. In cele din urma,
Nathan
Rosenberg, al carui birou era plasat chiar n fata ei si singurul lucru care-i despartea era un paravan
scund de
metal, hotarase ca nu mai poate suporta. Ridicndu-se de pe scaun, se duse la capatul biroului si se uita
peste
paravan. Andrea avea privirea pierduta n gol, iar mna dreapta i se odihnea pe birou, n timp ce
degetele
bateau tacticos si ritmat pe suprafata mesei.
Gata cu darabana, ca ne-a ajuns, spuse el.
Andrea, speriata de ntreruperea neasteptata, sari brusc n picioare, iar zgomotul scos de degetele ei
nceta.
Un val de urale se ridica din birourile alaturate si Andrea l privi vinovata.
Oh, Dumnezeule, trebuie sa scap de ticul asta! spuse ea. Nici macar nu-mi dau seama ca fac asa.
Faci asa ori de cte ori esti ngrijorata, i zise Nathan. Ce problema ai?
Andrea ofta.
Rebecca Mayhew.
Nathan si dadu ochii peste cap.
Of, biata Rebecca, ce amarita e ea cu un apartament fabulos n Central Park West si cu o pereche de
parinti
sociali care o iubesc mai mult dect m-au iubit ai mei pe mine. ti nteleg perfect ngrijorarea.
Andrea i ignora sarcasmul.
ntocmai. Am senzatia ca e ceva n neregula, si nclina putin capul.
Ai fost vreodata n Rockwell?
Oh, desigur, replica Nathan. Virginia Estherbrook ma invita la cocktailuri de fiecare data.
Barbatul clatina din cap.
Isuse, Andrea. De ce naiba sa ma fi dus vreodata n cladirea aia?

 Ei bine, exista ceva ciudat acolo, ofta Andrea. Stii ce nseamna o cladire bolnava, nu?
Normal. Am lucrat ntr-una, la un moment dat, chiar n centru. Un zgrie-nori urias unde toate
ferestrele erau
ermetic nchise si nu puteai respira aer curat. Apoi, a intrat ceva n instalatia de aer conditionat si toata
lumea
s-a mbolnavit.
Dar asta se ntmpla numai n cladirile noi, asa e? Nathan si desfacu minile neajutorat.
Arat eu a inginer? Presupun ca se poate ntmpla n orice fel de cladire. De ce?
Am vazut-o pe Rebecca ieri si... Ezita, apoi ridica din umeri.
Of, probabil ca doar imaginatia mea e de vina.
Nathan iesi din biroul sau si se trnti pe scaunul de lnga Andrea.
Daca esti ngrijorata, atunci trebuie sa ai tu motivele tale. Spune-mi ce se petrece.
Pai, asta-i chestia. Nu se petrece nimic. Cel putin, nimic palpabil. Rebecca e nnebunita dupa familia
Albion,
iar ei snt pur si simplu ndragostiti de ea. Dar pluteste ceva nefiresc n cladirea aia si Rebecca e
bolnava mai
tot timpul.
Nathan si arcui sceptic sprinceana stinga.
Tot timpul? repeta el. Mai exact, te rog.
Ei bine, cnd am vazut-o la sfrsitul primaverii, era n pat, din cauza unei gripe. Ieri, arata la fel de
rau, de
parca nu si-ar fi revenit nici acum.
Poate ca s-a mbolnavit din nou.
Andrea ncuviinta din cap, dar nu foarte convingator.
E posibil. Asta mi tot spun si eu. Dar nu arata deloc a copil sanatos.
Cum adica?
E prea slaba... si palida.
Nathan Rosenberg si ncrucisa bratele peste piept.
Bine, Andrea, hai sa ne lamurim. Cu toti copiii din orasul asta, care locuiesc n niste maghernite si ai
caror
parinti sociali nu urmaresc dcct sa cstige bani de pe urma lor, de ce naiba ti faci griji pentru Rebecca
Mayhew, care a nimerit n borcanul cu miere? In cazul celor mai multi copii, obezitatea este o
problema. Si ce-i
cu palida" asta? Zici ca vorbesti de vreun roman victorian. Ce te preocupa, mai exact?
Andrea ncepu sa bata din nou darabana cu degetul, dar se opri imediat.
Ti-am mai spus... nu stiu exact. Totul pare dubios.
Unul dupa altul, pomi sa nsire lucrurile legate de cladire care nu-i placeau, de la holul principal pna la
liftul
antic, covoarele ponosite si zugraveala ce se cojea.
Ceea ce nseamna ca au o administratie zgrcita, care nu vrea sa aranjeze decent locul, protesta
Nathan
Rosenberg.
Nu ma refer doar la cladire. Mai e si doamna Albion, doctorul, vecinii si...
Rosenberg ridica o mna pentru a potoli avalansa de cuvinte.
Stai! Doctorul? Ce doctor?
II cheama Humphries, replica Andrea. L-am vazut de doua ori. Prima data, vara trecuta, la familia
Albion. El
tocmai venea cnd eu plecam si mi-a aruncat o privire extrem de stranie. Adica, nu ma mai vazuse

niciodata,
dar s-a uitat la mine ca si cum as fi fost un fel de... nu stiu... un fel de dusman, cam asa ceva.
A venit la familia Albion, zici? ntreba Rosenberg. Au gasit un doctor care sa faca vizite la
domiciliu?
Rnji.
Asta da, ciudatenie!
Serios, chiar a fost bizar, insista Andrea. Se pare ca locuieste n cladire, asa ca nu e o chestie att de
neobisnuita sa se duca acasa la pacienti. Problema e ca nu gasesc nici un spital din New York, unde sa
aiba el
cabinet si nici nu l-am gasit listat n cartea de telefon.
Poate ca e pensionat si le-a facut o favoare?!
-Daca s-a pensionat si a renuntat la licenta sa, atunci nu mai are dreptul de practica, asa ca nu poate fi
vorba
de nici o favoare.
-Si ce vrei sa iaci, sa le iei fata doar pentru ca parintii ei sociali au chemat un doctor, atunci cnd a fost
bolnava?
Andrea i arunca o privire furioasa.
-Nu, nu vreau sa fac asta. Intuitia mi spune ca acolo se ascunde ceva si vreau sa aflu ce anume.
Rosenberg se uita direct n ochii ei.
-De ce am senzatia ca nu mi-ai povestit totul?
Andrea pastra tacerea timp de cteva secunde, apoi ncuviinta din cap.
-Mai e si prietena mea cea mai buna, adauga ea. Stii despre cine vorbesc, nu? Caroline, colega mea de
la
facultate?
Nate Rosenberg dadu din cap afirmativ.
-S-a casatorit ieri. Cu un tip care locuieste n Rockwell. Rosenberg fluiera usor.
-Se pare ca s-a aranjat.
-Eu i-am zis sa-l paraseasca. Ma rog, nu neaparat sa-l paraseasca, dar, prima data cnd mi-a relatat
ntlnirea
lor, am rugat-o sa nu se mai vada cu el. Evident ca nu m-a ascultat.
-De ce-ar fi facut-o? Stii ceva despre tipul asta? Are vreo legatura cu Rebecca Mayhew?
Andrea nega din cap.
-E doar o senzatie pe care o am si att. Nimic concret. Dar, imediat ce prietena mea se ntoarce din luna
de
miere, ea si copiii ei se vor muta acolo.

Rosenberg afisa o expresie exagerata de oroare.

-Acum nteleg de ce esti asa de ngrijorata. Adica, imagineaza-ti si tu... sa te muti cu sotul tau dupa ce
te
casatoresti! Zguduitor!
Andrea arunca n el cu un creion.
-Nu vrei sa ncetezi odata?
-Bine, bine, raspunse Nate, ridicndu-si minile, ca si cum ar fi vrut sa se apere mpotriva unor alte
atacuri. Uite
ce-o sa fac. Luam cina mpreuna diseara, iar eu o sa ncerc sa aflu cte ceva despre tipul asta... cum
spuneai
ca-l cheama? Ffumphrey?
-Humphr/es, l corecta Andrea si i repeta numele pe litere.
-Si pe tipul care s-a casatorit cu prietena ta cum l cheama?
Fleming. Anthony Fleming.
Nate Rosenberg adauga cel de-al doilea nume la nota cu numele doctorului, apoi se ntoarse la biroul
sau si, un
moment mai trziu, se aseza n fata calculatorului, tastnd rapid.
Dupa ce ncerca sa se concentreze asupra altui caz dect cel al Rebeccai Mayhew, Andrea se ntreba
daca
zgomotul scos de degetele ei cnd batea darabana era tot att de deranjant ca zgomotul facut de Nate
Rosenberg, n timp ce tasta la calculator. Ajunse la concluzia ca, probabil, asa era si se hotar sa depuna
toate
eforturile pentru a scapa de acest tic. Dar, un moment mai trziu, pe cnd se ntreba cum sa procedeze
cu un
baiat de doi ani, a carui mama pretindea ca fiul ei este incorigibil", degetele ei si reluara prostul
obicei.
Uite care-i treaba, i spuse Nathan Rosenberg n seara aceea cnd stateau asezati unul n fata celuilalt
ntr-un
mic restaurant de pe Amsterdam Avenue. Theodore Humphries este doctor, dar nu MD1. Este
specializat n
osteopatie si homeopatie, ceea ce-l face si mai putin popular la marea majoritate a spitalelor pe care le
cunosc.
Dar are dreptul sa practice medicina?
Absolut, replica Rosenberg. De fapt, s-ar putea sa merg si eu la el. Cnd eram copil, medicul nostru
de
familie era osteopat si, daca n-ar sta att de departe, n Long Island, si acum m-as duce la el.
Dar nu e MD, insista Andrea. Rosenberg ridica din umeri.
Depinde ce ntelegi tu prin asta. MD-ii nu puteau sa-i nghita pe doctorii ca el. n California au
ncercat la un
moment dat sa-i elimine de tot. nsa doar pentru ca A.M.A.2 nu-i place, nu nseamna si ca snt niste
doctori
prosti. Este doar o alta perspectiva asupra medicinei. Ct despre homeopatie, exista o gramada de
oameni care
cred n ea, dar si mai multi care nu o fac.
Asadar?
Asadar, medicina e ca orice alt lucru te hotarasti singur ce ti se potriveste si ce nu. n tara asta,

noi ne
dam n vnt dupa modelul
MD - Doctor of Medicine" (medic alopat)/vs/DO - Doctor of Osfheopatic
Medicine" (doctor osteopat) - (n.tr.)
2
A.M.A. -, American Medical Association" (Asociatia Medicilor Americani) - (n.tr.)
microbilor si al medicamentelor. n alte parti, chestii ca acupunctura sau terapia naturista snt la mare
pret.
Andrea l privi fix.
Sa nteleg ca nu te deranjeaza faptul ca familia Albion nu a chemat un doctor real pentru Rebecca?
Mai, tu n-ai ascultat ce-am spus? El este doctor. Doar ca nu un MD.
Si despre Anthony Fleming? ntreba Andrea, cunoscndu-l prea bine pe Nate Rosenberg, ca sa-si dea
seama
ca nu ajungea nicaieri daca mai continua sa-l contrazica n ceea ce-l priveste pe doctorul Humphries.
N-am aflat prea multe. Are o firma de investitii pe West Fifty-third. Cam att.
Si despre fosta lui sotie? ntreba Andrea. Unde e ea? Nate se ncrunta.
Care fosta sotie? N-am gasit nimic despre nici o sotie. Andrea dadu ochii peste cap.
Dar ce-ai facut, l-ai cautat n Pagini Aurii'? Stiu c-a avut o sotie... mi-a spus Caroline. Si doi copii,
cred.
Nate Rosenberg si ntinse minile, descurajat.
Eu ti-am spus numai ce am descoperit... conform surselor mele, tipul e curat. Nu foloseste dect
doua carti
de credit si achita platile n fiecare luna. N-are nici o datorie.
Nici la Rockwell n-ai gasit?
Nu. Nu exista nici o mentiune legata de sotie sau de copii.
Dar n-are sens, rosti Andrea.
Si daca nu a fost casatorit cu femeia? Daca au trait doar mpreuna? Chicoti cnd vazu dezamagirea
de pe
chipul colegei lui.
Isuse, Andrea, ma faci sa cred ca ai fi fost mai fericita daca ti-as fi spus ca prietena ta s-a maritat cu
un
criminal.
Andrea rse cu gura pna la urechi.
Chiar asa rea snt?
Ba deloc, replica Nate. Dar trebuie sa te avertizez ca, de data asta, cauti necazul cu luminarea.
Poate ca da, ofta Andrea.
Dar, chiar cnd rosti cuvintele, realiza ca nici ea nu credea ce spune.
CAPITOLUL 11
La usa se auzi un ciocanit usor, dupa care aceasta se ntredeschise suficient pentru ca Rebecca s-o
zareasca
pe Alicia Albion.
35

 E n regula, matusa Alicia. M-am trezit.

mpinsa de umarul Aliciei, usa se deschise si mai larg si femeia intra cu spatele n camera, purtnd o
tava n
mini. Rebecca adulmeca aroma unei prajituri cu scortisoara si, cnd Alicia se ntoarse cu fata, vazu
aburul
mbietor ce se ridica n aer din ceasca de argint folosita mereu de mama ei adoptiva pentru a-i aduce
ceaiul,
pe care Rebecca se temea ntotdeauna sa nu o scape pe jos. Pna acum, nu se ntmplase asa ceva, dar i
puteai aprecia valoarea cu ochiul liber.
E doar o ceasca veche de ceai, o asigurase Alicia, prima data cnd i-o adusese si Rebecca refuzase so
atinga. Daca a rezistat pna acum, banuiesc ca nu va pati nimic, nici macar daca ti va aluneca printre
degete.
Scopul ei este sa fie folosita, nu doar admirata.
Asa ca Rebecca o ridicase delicat, apucndu-i toarta cu atta putere, nct i se albira ncheieturile de la
degete,
folosindu-si cealalta mna pentru a o sprijini, asa cum vazuse ca face mereu Alicia.
Domnisoara Delamond a pregatit rulourile cu scortisoara, spuse Alicia, aseznd tava pe masa de
lnga
scaunul Rebeccai. Nu-i asa ca arata apetisant?
Mai e aici? ntreba Rebecca, privind nesigura spre prajitura. Desi rulourile cu scortisoara ale
domnisoarei
Delamond miroseau
ntotdeauna minunat, aveau un gust ciudat aproape amar care i provoca fetei o usoara greata.
Totusi,
mai bine i era putin rau, dect sa raneasca sentimentele doamnei Delamond, asa ca lua o muscatura din
prajitura calda.
Alicia clatina din cap.
Sora ei nu se simte prea bine n dimineata asta. Dar mi-a zis ca, daca ti plac, mai are o gramada.
Alicia se aseza pe scaunul cu spatar aflat de partea cealalta a mesei, i turna o ceasca cu ceai, apoi i
arunca o
privire cercetatoare.
Cred ca arati mult mai bine astazi, se pronunta ea. Ti-ai luat medicamentul pe care ti l-a lasat
doctorul
Humphries?
Rebecca ncuviinta din cap.
ntr-adevar, ma simt mult mai bine. Pun pariu ca mine o sa fiu n stare sa fac o plimbare n parc.
Ar fi extraordinar, rosti Alicia, uitndu-se pe fereastra. Frunzele copacilor ncepeau sa se ofileasca si
sa-si
piarda, putin
cte putin, din aspectul viu colorat, si oamenii din parc pareau ca se misca lent n caldura zilei de august
trziu.
Camera Rebeccai pastra n continuare o racoare placuta si, cnd Alicia ridica exemplarul uzat din Anne
ofGreen
Gables1 pe care ea si fata l citisera n ultimele doua saptamni, aproape ca se bucura ca Rebecca nu se
simtea
nca destul de bine pentru a merge afara.
Unde am ramas? ntreba ea, deschiznd cartea. Aha, uite aici. Capitolul treizeci si sapte: Numele

mortii.
Matthew, Matthew, ce s-a ntmplat? Matthew, esti bolnav?"
Dar, nainte de a mai apuca sa citeasca n continuare, Rebecca o ntrerupse:
Nu, spuse fetita. Nu-mi place capitolul asta. Alicia se ncrunta.
Dar nici macar nu stii ce se va ntmpla.
Matthew moare, replica Rebecca. Am citit azi-noapte, dupa ce m-am bagat n pat. M-a ntristat...
Dupa
aceea m-am tot gndit ca Matthew era unchiul Max si am nceput sa plng.
Alicia puse cartea deoparte.
E doar o poveste, Rebecca.
Stiu. Dar e att de ngrozitor ca oamenii trebuie sa moara. Daca tu sau unchiul Max...
Glasul i se frnse si ochii i se umplura de lacrimi.
Anne ofGreen Gables, carte a scriitoarei Lucy Maud Montgomery (n.tr.)
Nu-ti mai face griji, o linisti Alicia. N-o sa murim. Nici unchiul Max, nici eu si nimeni care tine la
tine.
Lua din nou cartea.
Uite ce zic eu... trecem direct la urmatorul capitol. Bine? Brusc, Rebecca nu mai era atenta la ea. Se
ridica si
se duse direct
la fereastra, luptndu-se sa salte geamul n sus.
Au sosit! spuse ea, chinuindu-se cu zavorul. Matusa Alicia, au sosit!
Cine? ntreba Alicia, dnd drumul cartii pe masa si sarind n picioare.
Laurie! Laurie si Ryan! S-au ntors!
Reusind n sfrsit sa desfaca zavorul, fata salta geamul si se apleca n afara.
Laurie! striga ea. Laurie! Aici, sus!
Rebecca, fii atenta! tipa Alicia, apucnd-o pe fata de mijloc si tragnd-o napoi.
Pot sa ma duc jos s-o vad pe Laurie? i ceru ea. Te rog! Alicia ezita doar pentru o secunda.
Sigur ca poti, spuse ea. Dar sa nu stai prea mult... poate vor sa se odihneasca putin.
Tony Fleming tocmai se pregatea sa descuie usa duplexului sau de la etajul al treilea, cnd Rebecca
Mayhew
cobor n goana scarile.
Laurie! Te-ai ntors! Cum ai petrecut? Cum a fost Mustique? Trebuie sa-mi povestesti totul! Oh, nici
nu-mi
pot imagina cum e sa calatoresti ntr-un loc ca asta.
Si noi? ntreba Tony. Nici macar un salut nu meritam? Rebecca se nrosi stnjenita.
mi pare rau, domnule Fleming... N-am vrut sa fiu nepoliticoasa. Buna ziua, doamna Fleming. Salut,
Ryan.
Dar, chiar nainte sa apuce cineva sa raspunda, ea se ntorsese deja spre Laurie.
Pot sa vad si eu camera ta?
Laurie sovai. Era de-abia a treia oara cnd intra n apartamentul urias al tatalui sau vitreg si pentru
prima data

dupa nunta, pentru ca n noaptea aceea ramasesera cu totii n hotelul Piaza, apoi zburasera direct spre
MareaCaraibelor n dimineata urmatoare, la casa pe care o nchiriase Tony pentru ei, pe o insula mica
numitaMustique. Casa, o cabanuta galbena n stil victorian cu ornamente albe si un perete ntreg
deschis spre mare,
avea propria piscina cu apa de mare, o plaja privata, un bucatar, o menajera si un gradinar. Timp de
douasaptamni, nu facusera nimic altceva dect sa stea la plaja n jurul bazinului, sa se scufunde n mare
sau samearga la surfing. Avea nca mintea plina de imaginile palmierilor si ale bungalourilor risipite pe
mica insula,
iar acum, cnd se ntorsese n orasul n care totul ar fi trebuit sa i se para familiar, lucrurile erau diferite.
n locsa se ndrepte spre apartamentul lor de pe 76* Street, venisera direct n Central Park West.
Nu mergem acasa? ntrebase Ryan cnd limuzina care i asteptase la aeroport cotise pe 71st Street, n
loc so
ia spre 77lh Street.
Mergem la noua noastra casa, i explicase mama lui. Nu-ti mai amintesti? De aceea am mpachetat
totul
nainte de nunta. Lucrurile au fost mutate, n timp ce noi eram n vacanta. n vechiul nostru apartament
locuieste altcineva acum.
Cnd limuzina parca n fata cladirii Rockwell si Ryan privi nervos pe geam la fatada ei ntunecata,
Laurie deabia
reusise sa se abtina sa nu rda, att de evident era faptul ca fratele ei si amintea toate povestile pe care
ea si prietenele ei i le spusesera de-a lungul anilor.
Esti prea speriat ca sa intri? l tachinase ea. Ti-e frica sa nu te nhate trolul?
Mama ei i aruncase o privire furioasa, dar Tony izbucnise n rs.
ntotdeauna am crezut ca Rodney e putin ciudat. Acum am nteles si de ce.
Dar, chiar daca l necajise pe Ryan cu povestile, adevarul era ca si ea se simtea oarecum nervoasa la
gndul ca
urmeaza sa se mute n apartamentul tatalui sau, iar acum, cnd statea chiar n fata usii noului camin,
realiza ca
nici macar nu stie unde va fi camera ei.
Citindu-i parca gndurile, Tony nclina capul spre scara imensa din antreul apartamentului ce ducea
catre etajul
superior.
Sus, apoi pna n capatul holului. Usa de pe dreapta.
Laurie zmbi stnjenita spre Rebecca, apoi se ntoarse spre mama ei.
Ai ceva mpotriva?
Sigur ca nu, raspunse Caroline. Dar ia-ti si valiza, bine? Tragnd amndoua de valiza lui Laurie, cele
doua fete
pornira sa
urce scarile si, cnd ajunsera pe palierul spatios, suficient de mare pentru a adaposti o canapea si doua
sezlonguri, Rebecca privi n jur la rafturile de biblioteca ce se ridicau pna la tavan si la scara de lemn
pe rotile,
care putea aluneca de-a lungul zidului, nlesnind accesul chiar si la portiunile cele mai nalte.
-Locul asta este urias, sopti ea. E de doua ori mai mare dect apartamentul matusii Alicia si al unchiului
Max.
Strabatura holul lung si larg, apoi poposira, n sfrsit, n fata ultimei ncaperi de pe partea dreapta. Cnd
Laurie
mpinse usa, Rebecca chiui entuziasmata.

 E chiar sub camera mea. Putem sa ne trimitem diverse lucruri prinlr-un cos legat de o sfoara!
Dar Laurie de-abia o auzi, pentru ca aspectul camerei o bulversase. Era imensa, avea aproape
cincisprezece
metri patrati si foarte nalta, aproape de trei ori ct ea. Un candelabru din alama si cristal atrna chiar n
mijlocul ncaperii, iar un pat cu baldachin nconjurat de draperii grele din catifea statea lipit la
perete.
Cnd apasa ntrerupatorul demodat, pentru a pune n functiune candelabrul, becurile acestuia raspndira
o
lumina slaba, care de-abia reusi sa mai risipeasca ntunericul din odaie, iar putinele raze parca se
pierdura
nghitite de tapetul nchis la culoare si att de tocit, nct pe alocuri deja scotea la suprafata tencuiala
mucegaita de dedesubt.
Cnd Laurie ntinse mna si atinse tapetul ncretit, acesta se crapa sub degetele ei si pe jos cazu putina
tencuiala.
Cu exceptia patului, mobila din camera era din vechiul apartament. Sifonierul, care parea att de mare
n fostul
ei dormitor, fusese proptit pe peretele opus, aratnd mic si oropsit, ca si cum s-ar fi simtit stnjenit sa
aterizeze
ntr-o ncapere att de mare.
Biroul si scaunul ei erau si ele prezente, parnd la fel de singure si parasite, asemeni sifonierului.
Deschise usa de la dulapul din perete si si gasi acolo toate hainele, dar, n loc sa umple ntregul spatiu,
abia
daca ocupau un sfert din el. Pantofii ei fusesera nsirati pe unul dintre cele sase compartimente
construite la
unul din capetele garderobei.
Desi toate lucrurile sale se gaseau acolo si camera depasea orice nchipuire n ceea ce priveste
dimensiunile,
Laurie Evans aproape ca izbucni n plns.
CAPITOLUL 12
Era dupa-amiaza trziu si, cnd nchise usa n urma celui care spera ea sa fie ultimul oaspete, Caroline
se simti
de parca ar fi muncit din greu n cele doua saptamni care trecusera si nu s-ar fi relaxat, lungita la soare,
pe o
insula din Caraibe. Iar ziua de mine si weekendul viitor aveau sa fie si mai rele. Luni ncepea scoala si
de
aceea i zorise sa vina acasa mai devreme, n loc sa ramna n Mustique pna duminica.
Am nevoie de o zi de vineri si de un weekend si, cu asta, am ncheiat discutia, i spusese ea lui Tony,
care
fusese tot att de insistent ca si copiii cnd o implorasera sa mai stea cteva zile pe insula. Asa ca
miercuri
plecam acasa si nu mai vreau sa aud nici un fel de lamentari din partea voastra.
nsa, din clipa n care sosisera si Rebecca Mayhew coborse sa-i vada, chiar nainte sa apuce sa
deschida usa,
suvoiul de vizitatori nu se mai opri; era ca si cum un magnet urias i atragea pe oameni direct la usa lor.
Dupa
Rebecca, sosira Alicia si Max Albion, cerndu-si mii de scuze pentru invazia fetei lor, dar aducnd cu ei
o supiera

uriasa, din care se insinua un miros aparte.

E doar supa de pui, se scuza Alicia. Si stiu ca e att de cald astazi, nct probabil ca nici nu vreti sa
gustati,
dar este specialitatea mea si n-am putut sa rezist sa nu va prepar si voua putina. Daca nu vreti, puteti s-o
aruncati; stat sigura ca asa face toata lumea.
N-o arunca nimeni, iar tu stii asta foarte bine, si asigura Max sotia, cnd Caroline lua supiera. Supa
de pui a
Aliciei este faimoasa. Iar eu i-am adus baiatului ceva special.
23
Ryan. care nu plecase cu fetele sus, la etajul apartamentului, se strnse mai aproape de mama lui,
strecurndusi
mna n cea a Carolinei n timp ce privea suspicios spre sacosa de plastic cu logoul Federatiei Sportive,
oferita de Max Albion.
E-n regula, spuse Caroline, desfacndu-si usor palma.
Ryan se apropie nencrezator de Max Albion si, dupa ce lua sacosa, o deschise att de grijuliu de parca
s-ar fi
asteptat ca un sarpe ascuns n interiorul ei sa se repeada spre el. Dar, cnd vazu ce este nauntru,
suspiciunea
de pe chipul lui se transforma n uimire.
Oau, sopti el, scotnd la iveala o manusa de baseball, pe care si-o trase imediat pe mna. E grozava!
Apoi baiatul o ridica, aratnd-o mamei lui.
Uite! E aia pe care mi-am dorit-o!
Dar Caroline recunoscuse manusa de baseball Wilson la fel de repede ca si Ryan ultima data o
vazuse cu o
zi nainte de nunta, cnd Ryan o trse la sediul Federatiei Sportive de pe 57* Street, pentru a nu stiu cta
oara
n vara asta, explicndu-i nca o data de ce nu poate trai fara manusa aceea de baseball. Eticheta cu
pretul de
cinci sute cincizeci de dolari fusese suficienta pentru Caroline ca sa-i explice ca nu o poate avea, desi
tentatia
era mare, dat fiind comisionul cstigat de pe urma renovarii casei lui Irene Delamond. Acum l privi
nesigura pe
Max Albion.
N-ar fi trebuit. E prea mult.
Albion clatina din cap, falcile lui proeminente tremurnd usor.
Prostii, insista el. Orice baiat ar trebui sa aiba o manusa de baseball si nu una oarecare, veche si
paradita.
si ndrepta atentia spre Ryan.
Ei bine, ce parere ai? ntreba el. ti place?
Ryan, lovind deja cu pumnul drept n manusa, parca prega-tindu-se sa prinda o minge, se uita n sus.
E minunat! Am rugat-o toata vara pe mama sa mi-o cumpere, dar mi-a spus ca e prea scumpa!
Si chiar asa e, protesta Caroline. Snteti foarte amabil, domnule Albion, dar nu snt sigura ca Ryan o
poate
accepta.
Asta-i o prostie, interveni Max Albion. Desigur ca o poate primi. n plus, e prea trziu ca s-o
returnez, e deja
stricata.

ngrozit de ideea ca i-ar fi putut pricinui manusii vreun rau, Ryan se uita n sus, exact la timp ca sa-l
vada pe
binefacatorul lui, facndu-i cu ochiul.
Nu-i asa, Ryan? Odata ce ai apucat sa lovesti manusa cu mna, n-o mai poate folosi nimeni
altcineva, corect?
Ryan ncuviinta solemn din cap, cu toate ca stia prea bine ca era nevoie de luni bune de lovituri ca sa
strici o
astfel de manusa.
Caroline, acceptndu-si nfrngerea, renunta cu eleganta unei mame care are un baiat de unsprezece ani.
Si-atunci, ce mai astepti'? N-ai de gnd sa-i multumesti domnului Albion?
Multumesc, domnule...
Unchiul Max, l ntrerupse barbatul. Spune-mi unchiul Max. Si, poate chiar n weekendul care vine,
vom folosi
manusa, ce zici?
Se ntoarse spre Caroline.
Nici n-ai idee ce sentiment minunat e sa avem si un baietel aici n bloc. Viata e cam linistita numai
cu fete.
Si deloc sanatos, pentru noi, barbatii, adauga el, nclinndu-si capul spre Tony.
Restul zilei continua cu un sir constant de vecini, fiecare dintre ei aducnd cte ceva un cos cu
biscuiti, o tava
cu rulouri cu scortisoara, o farfurie cu fursecuri facute n casa, mai fine dect tot ceea ce ncercase
vreodata
Caroline de la cofetarie, nct pna veni vremea cinei, aproape fiecare suprafata libera din bucatarie era
acoperita cu farfurii, caserole si cosulete. Pna si Virginia Estherbrook aparuse, aducnd cu ea un
aranjament
floral spectaculos, alcatuit din lalele si narcise, chiar daca vremea lor trecuse.
Pentru primavara mariajului tau, declama ea, punnd vaza un obiect de cristal n forma de cuib,
cu doua
turturele pe care Caroline l admirase ani de zile n magazinul Lalique de pe Madison Avenue pe o
masa
victoriana din holul central, unde putea fi zarita cu usurinta de oricine intra n apartament. Probabil ca
am fost
florareasa ntr-o alta viata, spuse ea, n timp ce aranja buchetul cu gesturi att de minutioase, nct
Caroline era
aproape sigura ca batrna joaca un rol.
Virginia se dadu un pas napoi, si admira munca, apoi scoase un oftat care se transforma brusc ntr-un
acces
de tuse violenta.
75
Ati patit ceva? ntreba Caroline, ntinznd mna s-o sprijine pe batrna actrita.
Virginia Estherbrook i respinse ajutorul.
Nimic serios. Snt doar foarte obosita si cred ca o sa ma trasc n pat ca sa dorm cel putin o luna!
Sper ca nu
te superi daca am sa ma retrag acasa la mine.
Dupa-amiaza trziu, sosira si Beverly Amondson si Rochelle Newman, Beverly cu un buchet de ochiulboului, n
timp ce Rochelle avea o cutie mare cu bomboane de ciocolata Godiva. Zmbetul lui Beverly ngheta
usor cnd

zari vaza plina cu lalele si narcise, iar Rochelle clatina din cap la vederea belsugului din bucatarie, nsa
nucomentara cnd Caroline le lua ntr-un tur al duplexului.
Dar stiu ca ati fost ntmpinati cum se cuvine n cladirea asta! Cred ca au avut nevoie de un camion
ntreg sa
aduca toate astea.
Caroline ridica din umeri.
Le-au facut singuri. Nu cred ca voi mai gati timp de o luna.
In schimb, este foarte clar cu ce urmeaza sa te ndeletnicesti, spuse Beverly, cnd trecura din camera
n
camera.
Oriunde intrau, se parea ca e nevoie de ceva munca. n ncaperile de sus, suprafete mari de tavan se
patasera
din cauza unor infiltrari serioase de apa, de undeva de deasupra pe care sotul tau nu le-a observat
timp de
un an sau cam asa ceva", rostise Rochelle acru , tapetul se cojea sau se decolora, iar covoarele se
tocisera
att de tare, nct, pe alocuri, se vedea chiar podeaua. n unele camere, aerul mirosea a statut si a
mucegai, de
parca nu mai intrase nimeni n ele, de ani de zile.
Iar cnd femeile vizitara si dormitorul lui Ryan, l gasira pe baiat stnd necajit pe pat, cu manusa de
baseball n
mna, dar cu ochii plini de lacrimi.
Ce s-a ntmplat, dragul mamei? l ntreba Caroline, asezndu-se lnga el.
Ryan si ridica privirea spre ea.
Nu putem sa mergem acasa? ntreba el rugator.
Dragule, dar aceasta este casa noastra acum, i reaminti Caroline. Ochii tristi ai fiului sau ratacira
prin
camera ce avea sa fie numai
a lui. Desi nu era la fel de imensa ca a lui Laurie, patul lui, biroul lui, cufarul cu sertare n care si tinea
hainele
si vechiul dulap pentru pantofi al tatalui sau aratau ca niste obiecte de jucarie. Tavanul patat si tapetul la
fel
de cojit ca si n celelalte camere din apartament ti dadeau o senzatie profunda de parasire, si Caroline
ntelese
exact cum se simtea Ryan.
Stiu ca pare ngrozitor de mare, spuse ea. Dar, dupa cteva zile, o sa te obisnuiesti si n-o sa mai ai
impresia
ca este aproape goala.
Miroase urt, protesta Ryan, strmbnd din nas, dar stergndu-si cu mneca de la tricou lacrimile care
l
podidisera, doar cu cteva secunde n urma.
O sa rezolvam si aspectul asta saptamna viitoare, l asigura Caroline. Vom da jos tot tapetul si vom
zugravi
ntr-o culoare, pe care ai s-o alegi tu. ntre timp, adauga ea dupa ce Ryan si sufla nasul, semn ca se
simtea
ceva mai bine, poti sa te joci cu manusa aia noua, pe care ti-a daruit-o unchiul Max.
Brusc, chipul baiatului se ntuneca din nou.

 Acuma va trebui sa-i spun unchiul Max?

Sigur ca nu... daca nu vrei, n-ai de ce sa-i spui asa. Dar eu credeam ca ti place de el.
Ryan ridica din umeri.
Presupun ca e un tip de treaba, spuse el pe un ton deloc convingator.
Pai, a fost suficient de amabil sa-ti aduca manusa asta de baseball si am senzatia ca te simpatizeaza,
mai
spuse Caroline, dupa care l mbratisa si se ridica n picioare. nsa, fara ndoiala, nu esti obligat sa-i spui
unchiul
Max. Si nu-ti mai face attea griji... totul o sa fie bine, ai sa vezi! Nu vrei sa ncercam?
Ryan ncuviinta din cap, dar, dupa ce femeile iesira din camera, baiatul ramase n continuare asezat pe
pat,
privind trist spre podea.
Mai trziu o sa vin sa-ti spun noapte buna, zise Caroline si nchise usa n urma ei.
Cine e unchiul Max? ntreba Rochelle, n timp ce coborau scarile.
Max Albion - unul dintre vecini. El si sotia lui au o fetita adoptata, Rebecca. Deja s-a mprietenit cu
Laurie.
Beverly si arcui sprncenele.
Sa nteleg ca vorbim de aceeasi fata pentru care Andrea si facea attea griji?
Caroline dadu din cap ca da.
Chiar ea.
Rochelle si dadu afectata ochii peste cap.
Oh, Doamne! Sa nu-i spui atunci ce a facut unchiul Max pentru Ryan, pentru ca, altfel, o sa se apuce
sa
zbiere ca e cine stie ce pervers. Sau i-a dat deja lui Tony acest calificativ?
Ei, haide... Andrea nu e asa absurda. Numai ca ea se loveste de attea cazuri nenorocite, nct crede
ca toti
oamenii snt rai. La fel ca politistii care vad criminali peste tot si ca doctorii care banuiesc ca toti
ceilalti snt
bolnavi.
Ajunsera la capatul scarilor si Beverly mai privi nca o data de jur mprejur, admirnd antreu] spatios si
camerele vaste care se deschideau din el.
La urma urmei, ea e cea care a vrut sa renunti la Tony, ti amintesti? Asa ca n-o lasa sa strice totul.
Nu exagera... si ea se bucura pentru mine, la fel de mult ca si voi. Rochelle se ntoarse si o privi pe
Caroline
direct n ochi.
Daca tu crezi asta, esti nebuna. Ea nu ne doreste binele, nici mie, nici lui Beverly. Noi ne-am maritat
cu
partide mult prea convenabile. Cnd erai cu Brad, nu era nici o problema nu era sarac ct ar fi sperat
ea, dar
nici nu-l dadea bogatia afara din casa. De data asta nsa...
Ochii ei cercetara opulenta apusa a uriasului apartament.
Acum are motive ntemeiate de gelozie si, dupa ce o sa-l renovezi, iar tu si Tony o sa ncepeti o viata
adevarata, pun pariu ca o sa faca tot ce-i va sta n putinta sa si bage coada.

Cteva minute mai trziu, alt Rochelle, ct si Beverly plecasera si, pna la ora noua, se retrase si ultimul
oaspete.
La zece, copiii erau n pat si dormeau.
La unsprezece, Tony si Caroline faceau dragoste.
La miezul noptii, dupa ce Caroline adormi adnc, ncepura zgomotele...
CAPITOLUL 13
Era treaza.
De data asta, era sigura ca nu doarme. Numai ca nu vedea nimic.
Nu orbise. Parca se pierduse n ntunericul ce o nconjura de atta timp, nct devenise ntr-un final
prietenul ei.
Cnd bezna se adncea la maximum, soaptele se preschimbau n tacere si, uneori, aproape ca ajungea sa
creada n disparitia lor definitiva.
Acum asculta, pipaind cu mina prin ntuneric, n cautarea posibilelor pericole.
Nu gasi nimic nsa.
Poate ca se afla n siguranta, cel putin o vreme.
nvaluita n noaptea linistita, si ndrepta atentia spre alte lucruri.
Corpul ei.
ncerca sa-si simta trupul, sa-si miste degetele de la mini si de la picioare.
Sa ridice o mna. n zadar.
Unde disparuse corpul ei?
Nu-i mai ramasese oare dect mintea?
Asa va trai de aici nainte?si va petrece eternitatea n bezna, fara sa vada nimic, fara sa auda nimic,
fara sa
simta nimic?
O coplesi panica si, pentru o secunda, se temu ca si spiritul ei se va dezintegra si se va prabusi n lumea
de
cosmar n care lumina stralucitoare va pluti deasupra ei, orbind-o la fel de tare ca si smoala noptii, dar
care i
va permite n acelasi timp sa zareasca formele tortionarilor ce o nconjurau, lasnd-o sa anticipeze
durerea
ngrozitoare ce avea sa o cuprinda, atunci cnd vor ncepe sa o mpunga si s-o loveasca. Se lupta din
toate
puterile mpotriva fricii sufocante ce risca sa o napadeasca si, ntr-un trziu, reusi sa se apere,
al'undndu-se n
faldurile ntunericului. Un zgomot!
Groaza reveni n forta, amenintnd sa puna stapnire pe ea, nca o data. si ciuli urechile si, cnd sunetul
un
gait usor de faptse iti iarasi din ntuneric, se pregati sufleteste pentru lumina care urma sa apara.
Lumina si cosmarul.
Sunetul deveni mai intens si imediat surprinse un hohot de is.
Lumina exploda; iar stralucirea ei i sfsie ochii. Siluete ca niste spectre pluteau n jurul ei, umbre negre
ivinduse
din bezna. Veni rndul soaptelor, sunete ce pareau cuvinte, nsa de nenteles pentru urechile ei.
Lumina de deasupra se muta, dar, curind, si dadu seama ca ea este cea care se misca.
Razele stralucitoare pierira si simti cum cade n bratele cosmarului.
n sfrsit, Laurie atipi. Realiza ca nu adormise complet, dar nici treaza nu era. Oricum, starea n care se
afla
acum era mult mai buna dect orele dinainte, cnd se rasucise n pat pe toate partile, cnd se nvelise si

se
dezvelise de nenumarate ori, cnd aprinsese lumina ca sa citeasca, doar ca s-o stinga dupa cteva
minute, cnd
cautase cu disperare un termostat ca sa raceasca putin aerul si, pentru ca nu gasise, deschisese fereastra.
Dupa o vreme, se bagase iarasi n pat, convinsa ca o sa stea treaza toata noaptea, n camera asta mare n
care
n-ar fi trebuit sa fie deloc cald si n care i venea din ce n ce mai greu sa respire, daramite sa mai si
adoarma.
Ultima oara cnd se uitase la ceas un desteptator mic de calatorie cu alarma, ncadrat ntr-o rama
aurie, pe
care Tony i-l daruise n excursia lor la Mustique era unsprezece si jumatate. De atunci, timpul parea
ca se
scursese att de lent, nct se astepta dintr-o clipa n alta ca stralucirea zorilor sa patrunda prin fereastra,
chiar
nainte ca ea sa apuce sa doarma vreun pic. La un moment dat, se lasase coplesita de moleseala si, cnd
auzise prin ntuneric primele zgomote usoare, crezuse ca viseaza.
O secunda mai trziu nsa, cnd surprinse un hohot de rs, stiu ca nu doarme.
ntinse mna, apasa pe butonul mare din partea de sus a ceasului, convinsa ca e cel putin patru
dimineata. Dar
limbile negre ce se profilau pe cadranul fosforescent aratau ca de-abia trecuse de miezul noptii.
Oare era posibil ca timpul sa se trasca att de ncet? Avea senzatia ca verificase ora cu multa vreme n
urma sa
fi trecut doar o jumatate de ceas? Oftnd, lasa cadranul sa se stinga.
Apoi, auzi din nou ceva.
Rsete, usoare si nabusite.
Se cutremura, scuturata de un fior de teama. Dar de ce s-ar speria? Rsetele nu aveau nimic nfricosator.
Ar fi
fost logic sa se sperie daca ar fi auzit un strigat, un urlet sau ceva fantomatic, cum ar fi un scrtit. Dar,
chiar
cnd ncerca sa nlature sentimentul de teama, si aminti brusc povestile aflate cnd avea sapte, opt ani si
mpreuna cu Amber Blaisdell statea n fata cladirii Rockwell, ascultndu-i pe copiii mai mari nsirnd
tot felul de
nascociri terifiante despre lucrurile care se petreceau nauntru.
Povesti cu fantome, monstri, troli, vrajitoare si orei. Chiar si atunci, stia ca nu erau tocmai adevarate si
ca
fantomele, monstrii, trolii, vrajitoarele si orcii nu traiau n realitate.
Snt doar povesti, i explicase tatal ei, atunci cnd i citise Hansel si Gretel prima data. Nu exista
vrajitoare.
Dar, chiar n noaptea aceea, visase urt si, desi nu crezuse o iota din minciunile gogonate despre
Rockwell,
cladirea i aparuse n cosmar.
Iar acum, stnd culcata n bezna, povestile o coplesira.
Dar snt doar povesti, i spuse Laurie. Si nu am auzit dect niste oameni care snt afara."

Parca pentru a-si dovedi ca nu are de ce sa-i fie teama, se dadu jos din pat si se apropie de fereastra,
privind n
jos spre strada. Se zareau cteva masini ce rulau dintr-o parte n alta, n mare parte taxiuri, ale caror
semnalizatoare clipeau optimist, desi noaptea era suficient de calda pentru ca acei ctiva oameni care se
plimbau la ora aceea sa prefere mersul pe jos. Hohotele de rs se risipisera si, cu toate ca ramase lnga
fereastra mai multe minute, nu mai deslusi nimic. n cele din urma, se ntoarse n pat.
Se ntinse pe ntuneric, asteptnd.
Sa adoarma?
Sau zgomotele or sa apara din nou?
Apoi, cnd ncepu sa alunece n somn, se ntmpla iarasi.
De data asta, nu mai erau sunete.
Ci un zgomot ca un tropait de picioare!
Si soapte:
Ssss! O sa trezesti mortul!
Un chicotit care se ivi si disparu pe loc. Apoi, iarasi pasi si soapte, dar de nenteles. Numai ca am
senzatia ca
sunetele vin din partea cealalta a zidului."
Cobor din pat si-si lipi urechea de perete.
Mai tare!"
Camera de vizavi'/ Inima ncepu sa-i bata cu putere. Camera lui Ryan? Era cineva n camera fratelui ei?
Dar
camera iui Ryan se afla n capatul celalalt al holului, tocmai lnga scari!
Si mai multe soapte, iar de data asta putea sa jure ca a auzit si niste pasi cnd si-a lipit urechea de
perete.
Teama pe care o resimti se, doar cu putine momente n urma, reveni n forta, dar fata izbuti sa i se
mpotriveasca. Se apropie de usa, asculta din nou si, cnd de afara nu mai razbi nimic pna la ea, rasuci
cheia.
Limba de fier a yalei intra n lacasul ei.
Usa era ncuiata!
Si-acum ce sa faca?
Sa o strige pe mama ei?
Disperata, ncerca sa-si aminteasca unde se situa dormitorul acesteia. Jos? Ba nu, pe palier, la acelasi
etaj. Era
convinsa.
Se ndrepta iarasi spre peretele prin care surprinsese murmurul vocilor, rsetele si miscarile unor
oameni.
Acum se lasase tacerea.
Ramase neclintita, cu urechea lipita de zid, sfortndu-se sa nu respire, ciulindu-si auzul. Tot nimic.
Insa inima i batea n continuare cu putere si n stomac avea un ghem dureros de frica.
Nu si dadu seama ct a stat asa acolo, ascultnd linistea de dincolo de perete, dar cnd, ntr-un final,
ncepu s-o
doara gtul de la pozitia aplecata a capului, se ntoarse n pat si apasa din nou butonul de lumina al
ceasului cu
alarma.
12.45.
Laude se aseza pe marginea patului si, perfect treaza, privi fix cadranul desteptatorului pentru mult

timp. Oare
chiar trecusera patruzeci si cinci de minute de cnd aparuse primul zgomot?
Dar ct timp se scursese de cnd se oprise?
Se duse din nou la usa camerei sale si asculta.
Liniste.
Tinndu-si respiratia, rasuci cheia pentru a doua oara. Zgomotul yalei o facu sa tresara att de tare, nct
sari un
pas napoi. si lua totusi inima-n dinti, ntinse mna si apasa pe clanta.
mpinse usa si o lasa ntredeschisa.
Privi cu atentie prin spatiul strimt.
Cerceta holul.
O lampa de veghe arunca o lumina difuza. Tacere.
Inima i batea sa-i sparga pieptul. Deschise usa la maximum si se strecura pe hol. si dori atunci sa o ia
la
goana spre dormitorul mamei ei, sa navaleasca pe usa si sa sara n pat.
Dar care era usa de la camera mamei ei?
Pe de alta parte, aceasta nu era singura.
Tony se afla si el acolo.
Poate ca ar trebui sa se ntoarca si sa se culce.
Dar daca auzea sunetele din nou? Pentru un timp, care i se paru o eternitate, Laurie ramase pe culoar,
chiar n
fata dormitorului ei. Holul si palierul din capatul scarilor aratau si mai mari n lumina difuza a lampii
de veghe.
Atunci i sari n ochi, la doar ctiva metri mai ncolo, usa de la camera alaturata.
ncaperea de unde veneau sunetele.
nsa auzise cu adevarat ceva?
Poate nu poate adormise si zgomotele aparusera doar n vis.
Dar daca da... daca acolo se aflau oameni...
Brusc se simti de parca ar fi fost sfsiata n doua. O parte din ea voia sa fuga si sa si gaseasca mama,
dar o
alta parte din ea si dorea sa se retraga n camera ei, sa nchida usa si sa-si traga patura peste cap.
Dar mai exista si o a treia parte care parea sa capete din ce n ce mai multa forta, cu fiecare secunda
ce i
spunea sa mearga lnga usa camerei alaturate, sa o deschida si sa priveasca nauntru.
Nu!" striga Laurie n sinea ei. Dar, chiar cnd si poruncise n sinea ei sa stea locului, ncepu sa
strabata holul.

Cteva secunde mai trziu, cu inima ct un purice si rasuflarea taiata, se pomeni n fata usii de mahon.
Butonulrotund din cristal sculptat si ornat parea sa straluceasca din interior, iar razele lampii de veghe
ce cadeau pe else reflectau instantaneu ntr-un curcubeu de culori.
Cnd Laurie l atinse cu degetele, parea aproape cald, ca si cum lumina incandescenta din launtrul lui ar
fireusit cumva sa-l ncalzeasca. Sovai, subconstientul strigndu-i disperat sa fuga napoi n camera ei, sa
nchidausa si sa se ascunda n asternuturi. Dar curiozitatea nvinse n cele din urma.
Rasuci butonul de cristal si deschise usa.
Astepta, prea ngrozita sa si respire.
Nu se ntmpla nimic nsa ncaperea era la fel de linistita ca si ntunericul.
ntr-un trziu, Laurie ntinse mna, gasi ntrerupatorul si apasa pe el. Candelabrul, identic cu cel din
dormitorulei, clipi si risipi bezna adnca.
Camera era goala. Pustie si tacuta. O tacere de moarte.
Fata ramase n pragul usii cteva secunde bune, cercetnd fiecare ungher al ncaperii. Aceasta era la fel
demare ca si a ei, dar, pe lngapat si sifonier, mai continea un sezlong, un scaun cu spatar, un birou si o
masa.
Toata mobila era acoperita cu un strat gros de praf alb. Ziceai ca n-a mai intrat nimeni aici de ani de
zile. Nu sevedea nici o fiinta - disparusera soaptele, chicotelile, risetele si tropaitul pasilor. Doar o
camera goala.
Asadar fusese doar un vis -doar o festa pe care i-o jucase mintea, nchise usa si se ndrepta spre
dormitorul ei,
se ncuie si se baga n pat.
Si ramase treaza cel putin nca o ora, urmarita nu numai de sunetele ciudate ce se ivisera din ntuneric,
dar side povestile pe care ea crezuse ca Ie uitase, de multa vreme.
CAPITOLUL 14
Ecourile vocilor de peste noapte nca i mai staruiau n minte, cnd Laurie se smulse cu greutate din
somnulnelinistit, care mai mult o obosise, de parca nu ar fi dormit nici o clipa. Soarele de dimineata
care si revarsalumina specifica rasaritului risipi ndata si ultimele ramasite ale glasurilor si, dupa ce
sari din pat si se apropiede fereastra ca sa se uite n parc, toate temerile disparura complet. Trase pe ea
un halat si se ndrepta sprescari, adulmecnd mirosul de sunca prajita, imediat ce ajunse la capatul lor.
Urmari aroma pna n bucatarie,
asteptndu-se s-o gaseasca pe mama ei trebaluind pe lnga aragaz.
Spre surprinderea ei, l zari acolo pe Tony Fleming.
Oprindu-se brusc n pragul usii, Laurie se simti, dintr-odata, nesigura pe ea. Cum trebuia sa se
comporte?
De ce avea senzatia ca se afla ntr-un loc caruia nu-i apartinea?
n Mustique nu se ntmplase deloc asa. Practic, n fiecare dimineata, Tony se trezea naintea tuturor si,
deobicei, Laurie era urmatoarea, n mod normal, l gasea n camera de zi, bndu-si cafeaua si privind
marea. Ea siturna un pahar cu suc de portocale, din carafa lasata de bucatar pe bufetul din fata
bucatariei, apoi ea si Tonyhotarau ce aveau sa faca n ziua respectiva.
Acum nsa totul parea att de diferit. Nu mai erau n Mustique, iar asta nu mai era o casa nchiriata
pentru douasaptamni. Aceasta era casa lui Tony, si bucataria lui Tony, iar ea nu stia cum sa se poarte.
Sa intre asa, pur sisimplu, n camera? Arunca o privire n jur, dupa carafa cu suc de portocale, dar nu
gasi nimic.
Sa se duca la frigider sa caute, asa cum ar fi facut acasa la ea? Sau sa se ntoarca la ea n dormitor, pna
vacobor mama ei? Dar, nainte de a putea lua o hotarre, Tony se rasuci, i zmbi si facu un semn din
cap catrefrigider.
Aici nu mai avem personal de serviciu, spuse el. Sntem doar noi. Vezi ca gasesti suc de portocale n

frigider.
Numai ca nu e proaspat facut. Va trebui sa ne ngrijim noi de asta, de aici nainte.
Laurie se ndrepta spre frigider, l deschise si gasi o cutie cu suc de portocale nedesfacuta.
Vrei sa-ti spun eu unde snt paharele sau te las sa te nvrti pe aici ca sa le descoperi tu singura locul?
Laurie se uita prin bucatarie, care era mai mare si dect sufrageria lor de pe 76th Street. Lnga una
dintre
ferestre, se gasea o masa cu patru scaune si, din dreptul chiuvetei, puteai admira ntreg parcul. Mai erau
si
doua plite mari, un aragaz cu sase ochiuri si un blat lung, la care puteau sta lejer sase persoane. n
bucataria
din vechiul lor apartament, de-abia ncapeau toti patru si singura fereastra dadea ntr-un soi de put
ngust,
caruia intendentul i spunea luminator, desi pe-acolo de-abia daca patrundeau cteva raze de soare, nct
cu
greu ti dadeai seama cnd e zi si cnd e noapte. Laurie cerceta sirul lung de dulapuri suspendate
deasupra
blatului si ajunse la concluzia ca paharele ar trebui sa fie deasupra chiuvetei.
Foarte bine, observa Tony, cnd fata deschise una dintre usile care scoasera la iveala doua rafturi
pline cu
pahare de toate marimile. Cum ai dormit?
Din nou, Laurie nu stiu ce sa faca. Sa-i spuna de zgomotele pe care le auzise? Ce spaima traise? Dar,
nainte sa
apuce sa zica ceva, aparu mama ei, abia trezita din somn. Caroline accepta cana de cafea oferita de
Tony, apoi
se trnti pe unul dintre scaune.
O sa prepar imediat micul dejun, spuse ea. Dar lasati-ma sa-mi beau cafeaua.
Tony i facu lui Laurie cu ochiul.
n caz ca n-ai observat, unii dintre noi n-au dormit toata dimineata. Micul dejun e aproape gata.
Pna aparu Ryan mbracat n aceleasi haine pe care le purtase si ieri , Caroline se trezise pe deplin.
Cnd
Laurie i aseza n fata o farfurie cu omleta si sunca prajita, si ridica privirea sa-i multumeasca, dar, cnd
se uita
mai bine la chipul fiicei ei, si nghiti cuvintele. Laurie parea mult mai obosita acum dect seara trecuta.
Te simti bine? ntreba ea.
Laurie ridica nesigura din umeri, pentru ca nu stia daca ar trebui sa-i spuna adevarul. n fond, acum,
cnd
lumina soarelui patrundea vesel pe fereastra bucatariei, teama pe care o ncercase n timpul noptii, cnd

crezuse ca a auzit vocile unor oameni n camera alaturata, i se parea brusc o prostie.
Da, n-am nimic. Doar ca...
Se opri, nemaidorind sa continue.
Doar ca? insista Caroline, ntinzndu-se spre fiica ei, pentru ai pune mna pe frunte.
Nici urma de temperatura; dimpotriva, pielea lui Laurie era chiar rece la atingere.
Ti-e rau'?
Laurie dadu din cap ca nu.
N-am dormit foarte bine.
Caroline se ncrunta, dar, nainte sa apuce sa zica ceva, fiul ei interveni pe neasteptate:
Eu n-am dormit deloc, anunta Ryan. Urasc locul asta. Uimita, Caroline si privi pe rnd copiii. Ryan
nu avea
cearcanele
lui Laurie si nici nu parea la fel de obosit.
Ce se petrece aici? ntreba ea. De ce nu ati dormit? Expresia lui Ryan se ntuneca.
Cred ca au fost fantome, asa cum mi-a spus mie Jeff Wheeler! Rdeau si sopteau!
Fantome? repeta Caroline. Se uita spre Laurie.
Tu stii despre ce vorbeste? Laurie o privi nesigura.
Nu exista fantome, ncepu ea.
Ba da! sari Ryan. Jeff Wheeler zicea ca...
Caroline ridica o mna, pentru a pune capat protestelor baiatului.
Vreau sa stiu ce se petrece aici. Se ntoarse spre Laurie.
Si tu ai auzit ceva?
Laurie dadu din cap nelinistita.
Ani auzit ceva, recunoscu ea. Aaaa... pai... mi s-a parut ca erau niste oameni n apartament.
Au fost, spuse Tony, asezndu-se lnga ei la masa. Toata dupa-amiaza si toata seara.
Insa Laurie scutura din cap.
Dupa aceea. Dupa ce toata lumea a plecat, iar noi ne-am dus la culcare.
ncet, i povesti mamei ei si lui Tony tot ce se ntmplase.
Si tu ai auzit la fel? ntreba Caroline, ntorcndu-se spre Ryan. Baietelul ncuviinta din cap,
aruncndu-i o
privire razboinica, de
parca s-ar fi asteptat ca mama lui sa-i spuna ca doar imaginatia lui e de vina. Dar Caroline se rasuci
spre Tony.
Tu ai auzit? ntreba femeia. Tony nega, printr-un gest scurt.
Asta nu nseamna ca Laurie si Ryan nu ar fi auzit ceva. Eu dorm bustean, de felul meu, si la fel ai
dormit si
tu azi-noapte.
Chiar atunci zbrni soneria si Tony se duse sa raspunda. Un moment mai trziu, auzira vocea Virginiei
Estherbrook rasunnd pe hol.
Fursecuri! striga actrita si imediat aparu n pragul usii de la bucatarie, cu un sort impecabil si perfect
ntins
peste o rochie despre care Caroline putea sa jure ca este costumul din piesa Picnic , n care jucase
batrna cu
cteva decenii n urma.
Ducea cu ea un cos nvelit ntr-un servet n carouri albe si rosii, probabil tot un obiect din butaforia
aceleiasi
piese de teatru, si arata de parca dormise o luna, asa cum amenintase ca va face.

 N-am putut sa rezist sa nu aduc cteva si copiilor, continua ea, trecnd prin bucatarie cu gesturi
teatrale si
aseznd cosul chiar ntre Laurie si Ryan.
' Picnic, piesa de teatru a autoarei Joan Lindsay, aparuta n 1961 (n.tr.)
Sa nu ndraznesti sa te atingi de ele, o certa ea pe Caroline, lovind-o peste mna cnd aceasta
ncepuse sa
dezveleasca prajiturelele ce miroseau delicios. Fursecurile snt bune pentru copii, dar stii foarte bine ce
efect
au asupra doamnelor ca noi.
nlaturnd servetul, aseza un fursec pe farfuria lui Ryan, apoi nca unul pe cea a lui Laurie.
Mncati, dragii mei, i ndemna ea, privind-o intens pe Laurie. Tu esti putin cam palida.
Eu... n-am dormit foarte..., ncepu Laurie, dar fratele ei n-o lasa sa termine.
Am auzit fantome! rosti el dintr-o rasuflare.
Virgini a Estherbrook i arunca baiatului o privire dramatica, plina de groaza.
Fantome? Si ce ati facut? Eu as fi murit pe loc de frica!
Mi-e teama ca nu era vorba chiar de fantome, domnisoara Estherbrook, spuse Caroline.
Virgie, o corecta actrita. Domnisoara Estherbrook suna asa de demodat, nu crezi?
Au fost doar voci, adauga Laurie. Ca si cum cineva ar fi dat o petrecere. Numai ca acestea se auzeau
de
parca ar fi fost chiar n camera de lnga mine.
Virgie Estherbrook si duse mna la frunte.
Of, dragii mei, mi pare att de rau, spuse ea. E numai vina mea! Am invitat ctiva prieteni la mine
azi-noapte
si ne-am distrat att de bine stiti si voi cum snt actorii , ne-am obisnuit asa de tare cu scena, ca nu
ne
putem opri din jucat. Iar n cladirile astea vechi...
Tacu si trasaturile ei se schimonosira ntr-o expresie exagerat de tragica, nct Caroline de-abia se
abtinu sa nu
izbucneasca n rs.
Cum as putea sa ma recompensez fata de voi? Bietii copii, probabil ca tare s-au mai speriat!
N-a fost chiar asa rau, ncepu Caroline, dar Virginia Estherbrook scutura din cap violent.
A fost o neglijenta teribila din partea mea si va asigur ca n-o sa se mai repete vreodata.

ngenunche lnga scaunul lui Laurie, mpreunndu-si palmele n semn de implorare.

Ai sa ma poti ierta vreodata?
Daca un critic ar putea sa-ti vada acum interpretarea, ti garantez ca n-o sa mai joci niciodata,
remarca Tony
Fleming, atragndu-si o privire furioasa din partea actritei.
Virginia se ridica n picioare si vorbi iarasi, cu un glas normal:
Nu-I baga n seama pe Tony. mi pare rau si o sa fac tot posibilul sa ndrept lucrurile. Bine?
Desigur, o linisti Caroline, care se ntoarse apoi spre Ryan. Vezi? Nici gnd de vreo stafie. Doar o
petrecere.
Zi mersi ca nu repetau Lady Macbeth, accentua Tony. Sa vezi atunci ce sperietura ati fi tras.
Dar chiar si dupa plecarea Virginiei Estherbrook, Ryan tot nu parea convins.
Nu-mi place locul asta, insista el. Vreau sa merg acasa.
Dar esti acasa, i spuse Tony. ncearca un fursec, o sa te faca sa uiti toata ntmplarea de azi-noapte.
Baiatul l privi furios pe tatal sau vitreg.
Nu ma poate obliga nimeni sa mannc ce nu vreau.
Ryan! striga Caroline, pe un ton mai aspru dect ar fi vrut. Baiatul facu ochii mari, dadu sa spuna
ceva, apoi
se razgndi.
E de-abia prima noapte, continua Caroline. O sa te obisnuiesti. Ryan ramase de neclintit n
ncapatnarea sa.
Urasc locul asta si nu pot sa sufar camera mea. Vreau sa merg acasa!
Tony ridica o mna, ndemnnd-o pe Caroline sa taca.
Poate ti-ar placea mai mult camera, daca ai face-o cu adevarat sa fie camera ta, sugera el.
Ryan se uita la el suspicios.
Uite ce zic eu, adauga Tony. Astazi o sa mergeti sa va luati haine de scoala, de ce sa nu faci
cumparaturi si
pentru camera ta? Fa-o asa cum vrei tu si, n doar doua saptamni, o sa ai senzatia ca locuiesti aici
dintotdeauna.
si ndrepta atentia spre Caroline.
E o idee buna sa ncepem cu dormitoarele copiilor, nu? Apoi continui si cu restul casei, ce zici?
Izbucni n rs, cirul vazu expresia de uimire de pe chipul ei.
Crezi ca nu mi-am dat seama ce ai discutat mpreuna cu prietenele tale, ieri? Poate ca nu stiu eu sa
citesc
de pe buze, dar observ imediat cnd o femeie crede ca un loc are nevoie de o reamenajare. Asa ca poti
sa faci
ce vrei, numai sa nu te atingi de studioul meu. Camera aia mi place exact asa cum e.
Desi entuziasmul lui Laurie la auzul vestii ca si poate aranja camera dupa dorinta inimii fu aproape
instantaneu, Ryan nu scoase nici un cuvnt si expresia de pe chipul lui i spunea Carolinei ca fiul ei
avea sa fie
la fel de necooperant ca si pna acum. Se mpotrivise casatoriei ei cu Tony si nu fusese de acord sa se
mute n
acest apartament.
Acum, i dadea senzatia ca luase hotarrea de a fi nefericit si pe mai departe.
Iar Caroline nu era foarte sigura ca stie cum sa regleze aceasta situatie.
Ryan privi ntunecat spre cabina liftului ce atma prinsa de cabluri n mijlocul scarii n spirala.
Si daca se rup cablurile?
N-or sa se rupa, l linisti Caroline, fara sa reuseasca sa-si ascunda enervarea care o cuprinsese.

Pornisera n turul de cumparaturi dedicat reamenajarii dormitoarelor lor si, n ultimele trei ore, baiatul
de-abia
daca rostise vreo vorba, privindu-l posac pe Tony, n timp ce acesta ncerca sa-i strneasca interesul
pentru
masurarea camerei sale.
Trebuie sa stii exact ct de mare este camera, i explicase Tony, cnd ncepuse proiectul. Daca gasesti
un
covor care ti place, trebuie sa stii si daca se potriveste, nu-i asa? Iar daca vrei sa stii de ct tapet o sa fie
nevoie si unde poti sa aranjezi mobila si unde nu, atunci o sa-ti arat cum se procedeaza.
Gasise niste hrtie milimetrica, o linie si o ruleta si apoi se apucase de treaba, demonstrndu-i baiatului
cum sa
transforme dimensiunile masurate, folosind instrumentele pe care i le pusese la ndemna.
Ryan privise n tacere totul, dar ostilitatea sa fata de tatal lui vitreg depasise n importanta orice
curiozitate
pentru modul de desfasurare al procesului, refuznd cu ncapatnare sa se implice. In marea majoritate a
timpului, ramasese asezat pe pat, lovind cu pumnul n manusa de baseball primita de la domnul Albiori.
Numai
ca, la un moment dat, Tony Fleming l apuca de ncheietura minii si-l strinse dureros de tare.
Te rog sa fii atent atunci cnd vorbesc cu tine, Ryan, spuse el si, desi vocea lui era calma, Ryan
sesiza n
tonul acestuia o duritate care l facu sa se traga napoi.
Insa ochii lui Tony l fixau cu o intensitate la fel de dureroasa ca si presiunea degetelor ce i zdrobeau
ncheietura.
Noi doi o sa terminam acest proiect, iar tu ai sa te prefaci ca esti macar interesat. Ne-am nteles?
Ryan ncuviinta din cap, prea socat de raceala vocii tatalui sau vitreg, de duritatea din ochii lui si de
forta
strnsorii ca sa mai adauge ceva.
Caroline si Laurie se concentrasera asupra dormitorului fetei si terminara odata cu Tony, care l
narmase pe
Ryan cu o mapa de plastic ce continea toate diagramele detaliate, nu numai ale suprafetei podelei, dai-si
ale
peretilor. Dulapul de haine ncastrat n perete fusese si el inclus, pozitiile prizelor electrice marcate cu
atentie,
precum si distanta ocupata de usi, atunci cnd acestea erau deschise la maximum. Cnd Caroline
insistase sa-i
multumeasca lui Tony pentru toata munca facuta, Ryan mormaise ceva n barba, care ei nu i se paruse a
fi
deloc un multumesc", dar pe care Tony l acceptase binevoitor. Iar acum, n timp ce Caroline
deschidea usa
de la cabina liftului demodat, fiul ei gasi, din nou, un motiv de nemultumire.
Liftul n sine!
O sa cobor pe scari, se hotar el, ignornd licarul batjocoritor din ochii surorii Iui.

 Fa cum vrei, ofta Caroline, considernd ca asta nu era o batalie pentru care merita sa lupte. Ne
vedem jos, n
holul mare.
Ea si Laurie pasira n cabina si, cnd Ryan ncepu sa coboare scarile, apasa pe butonul Parter". Se auzi
un bzit
si cteva zanganituri, dupa care cabina se smuci si Caroline se temu, pentru un moment, ca Ryan ar fi
putut
avea dreptate. O secunda mai trziu nsa, liftul porni ncet n jos, huruind si zdruncinndu-se din toate
ncheieturile. Cnd se opri la parter, Caroline se astepta sa-l gaseasca pe Ryan n fata usii, rnjind.
nsa baiatul ramasese ca o stana de piatra lnga capatul scarilor, holbndu-se nu la ea, ci spre holul de la
intrare, aratnd de parca ar sta sa fuga dintr-o clipa-n alta napoi. i urmari privirea si, pentru o clipa, se
simti
complet dezorientata ca si cum liftul ar fi dus-o n alta cladire.
Fiecare scaun si canapea de pe hol erau ocupate si vreo sase sau chiar mai multi oameni stateau n
picioare.
La nceput, Caroline nu recunoscu pe nimeni, apoi nsa, o zari pe Irene Delamond. Lnga bene, se afla
sora ei,
Lavinia, asezata ntr-un scaun cu rotile, cu un sal nfasurat peste umerii grboviti.
Mai erau si alte doua persoane, tot n scaune cu rotile, si, cnd Caroline iesi din lift, una dintre ele pomi
spre ea.
Barbatul din scaun avea cam nouazeci de ani si, dupa ce se opri n fata lui Ryan, vorbi cu o voce care-i
tremura
la fel de tare ca si mna pe care o ntinse spre baiat si ale carei degete umflate si deformate tineau o
ciocolata.
Aici erai! Vnjos, asa cum ni te-a descris Irene!
Ochii lui urdurosi, afundati n orbite, se fixara asupra lui Ryan.
ti place ciocolata, baiete?
Ryan se dadu napoi la vederea ciudatei aparitii.
Pentru Dumnezeu, George, l sperii, spuse Irene Delamond, apropiindu-se repede si bagndu-se ntre
copil si
batrn.
si exprima dezaprobarea fata de multimea adunata n hol, apoi i arunca un zmbet trist Carolinei.
Le-am spus tuturor sa ramna n casa si sa va lase n pace, dar, n cladirea asta, nu poti sa pui baza pe
nimeni.
Caroline, nca intrigata de ceea ce se ntmpla, privi nedumerita spre grupul de oameni care se apropiau
din ce
n ce mai tare, zrmbind si ntinzndu-si minile.
Nu vor dect sa va cunoasca, pe tine si pe copii, atta tot, spuse Irene.
Daca ar fi dupa Irene, ea nu ne-ar permite sa va cunoastem deloc, interveni o batrna mbracata n
mai
multe pulovere. Doar pentru ca ea v-a vazut prima, are senzatia ca i apartineti.
Sa-i apartinem? repeta Caroline.
Despre ce vorbeste femeia asta? Ce naiba se petrece aici'?"
Tildie, te rog frumos sa te calmezi, o repezi Irene. Nimeni nu-i apartine nimanui.
Se ntoarse spre Caroline.
Cu totii si-au facut griji pentru Anthony si, de cnd au auzit ca s-a casatorit din nou, numai despre
asta
discuta.

Clatina din cap dezarmata.

Multi dintre ei nu mai pot iesi nici macar afara si vestea ca exista oameni mai tineri n cladire... ei
bine, ce
poti sa le mai ceri?
Pe rnd, Irene i prezenta pe toti vecinii Carolinei, lui Ryan si lui Laurie, si fiecare dintre ei parea ca
adusese cte
ceva dulce pentru copii.
Dulciuri", observa Caroline nefericita, care nu numai ca le-ar fi facut rau la stomac daca le-ar fi
consumat pe
toate, dar care le-ar strica si dintii, pe deasupra.
Lucrul acesta se ntmpla o singura data si va asigur ca n-are cum sa le dauneze, i spuse un barbat
nalt, cu
ochi albastri patrunzatori si par carunt si des. Snt doctor, asa ca stiu cum stau lucrurile.
Doctor Humphries, adauga Irene Delamond. Nu stiu ce s-ar alege de noi daca n-ar fi el.
V-ati descurca foarte bine, raspunse doctorul, apoi si ndrepta din nou atentia spre Caroline. Copiii
snt
rezistenti, mai zise el. Mult mai mult dect noi toti la un loc. Asa ca lasati-i sa se bucure de ciocolata.
Se uita apoi spre Ryan si spre Laurie.
Snt amndoi niste copii puternici, sanatosi. O sa ne faca bine la toti... noi mbatrnim, asa ca avem
nevoie de
energie proaspata n jurul nostru, ntelegeti ce vreau sa spun, nu?
II prinse pe Ryan de partea superioara a bratului si-l strnse, dar nu foarte tare, nct baiatul sa
scnceasca.
Muschi puternici un baiat care nu-si pierde toata vremea n fata televizorului.
Se nclina usor spre Caroline.
Snt complet de acord. Iar acum, am sa va las n minile vecinilor nostri.
Pe lnga doctor, Tildie Parnova si George Burton, mai era si Helena Kensington, care se sprijinea ntrun baston
alb, purta ochelari negri si care ntreba daca poate atinge chipurile copiilor.
O sa-i sperii, Helena, i spuse Irene. Iti pot descrie eu cum arata. Laurie privi nervoasa spre mama ei,
nestiind cum sa procedeze,
dar, cnd l vazu pe Ryan trecnd n spatele Carolinei, ca sa-l desparta de batrna, se hotar.
E-n regula, rosti ea, ncercnd ca vocea sa nu o tradeze ct era de ngrozita n realitate.
Se apleca putin si lua mna ridata a lui Helene, apoi o aseza pe fata ci. Se stradui din rasputeri sa nu se
cutremure cnd degetele batrnei ncepura sa-i traseze conturul maxilarului inferior.
O fata asa de draguta, spuse Helena. Bun, are oase puternice. Degetele ei se miscara n sus si Laurie
simti
cum i se face pielea
ca de gaina cnd femeia i atinse parul, apoi fruntea si sprncenele. n cele din urma, Helena o ciupi usor
cu

doua degete de obraz.

Si att de tnara, sopti ea, oftnd. Cu o piele asa de neteda si...
Helena!
Vocea lui Irene Delamond exploda att de ascutit nct Laurie Iresari si mna lui Helene Kensington se
dezlipi de
chipul ei. Dar, o clipa mai trziu, batrna ncepu sa pipaie din nou aerul n cautarea ei.
Unde e baiatul? ntreba ea, cu un ton aproape de pragul implorarii. Pot sa vad si baiatul?
Ryan mai facu un pas napoi, lipindu-se de mama lui.
E la fel ca si fata? continua Helena, cautndu-l pe Ryan cu mna. Pentru ca nu-l gasi, si lasa mna
sa-i cada
pe lnga corp.
Ce fata ncntatoare aveti. Trebuie sa fiti tare mndra.
Snt, aproba Caroline, strecurndu-si o mna protectoare n jurul lui Ryan, care se agata acum de ea.
Pe masura ce Irene le prezenta si alte persoane, Laurie se apropie si ea, din ce n ce mai tare de mama
sa,
care se simti coplesita brusc de un atac de claustrofobie. Presata att de copii, ct si de vecini, cu
aerul din hol ce devenea din ce n ce mai greu, din cauza aromei puternice a apei de colonie folosite
parca de
toti batrinii, ncepu sa aiba senzatia ca de-abia mai respira. Cnd scapa, ntr-un final, din hol lasnd la
Rodney
tot ceea ce vecinii daruisera copiilor -, Caro line nu se putu abtine sa nu traga adnc aerul curat n piept.
Ei bine, spuse ea, cnd scapa de sentimentul de angoasa, cu siguranta nu m-am asteptat la asa ceva.
Aparent, voi doi snteti cel mai interesant lucru care s-a petrecut pe aici n ultimii ani!
Snt niste ciudati, se pronunta Ryan. Ce voiau?
Nimic special, doar sa va cunoasca.
Dar toti ma mpungeau, mormai Ryan, scuturat de un fior la gndul degetelor care-l ciupisera de brat
si i
pipaisera coastele.
Snt doar niste oameni batrni si singuri, i mai zise Caroline. Unele persoane asa ajung.
Dar, chiar cnd mama lui porni n josul strazii, Ryan se ntoarse brusc sa se uite la cladirea pe care
tocmai o
parasisera. Usile imense de la intrare erau deschise larg si n dreptul lor se zarea doctorul Humphries.
Uitndu-se dupa el.
Dupa ce usile se nchisera ncet si barbatul disparu nauntru, Ryan simti un fior pe sira spinarii.
CAPITOLUL 15
-Nate?
Nathan Rosenberg si ridica privirea si o zari pe Andrea Costanza n usa separeului, un lucru deloc
surprinzator,
avnd n vedere ca-si daduse toata silinta sa nu ia seama la degetele ei care, n ultima ora, lovisera
biroul n
ritm constant. De trei ori rezistase tentatiei de a se apleca peste paravanul despartitor pentru a o ntreba
care-i
necazul, dar, de fiecare data, ajunsese la concluzia ca, daca ea ar fi dorit sfatul lui, atunci ar fi venit
direct la el
sa i-l ceara. Acum, cnd colega sa se afla chiar n fata lui, rnji satisfacut si ncepu sa bata si el darabana
tare de
tot.

 Te asteptam.
Uneori am senzatia ca te urasc de-a binelea, replica Andrea, desi nimic din tonul ei nu sustinea o
astfel de
afirmatie. Ai face mai bine sa-mi povestesti despre osteopatii si homeopatii tai dupa care te dai atta n
vnt.
Nate nceta miscarea degetelor.
Iarasi problema cu Rebecca Mayhew? Andrea ncuviinta din cap.
Am trecut ieri pe la prietena mea care locuieste n Rockwell si Rebecca a cobort si ea nsotita de
parintii ei.
Mi s-a parut ca a slabit si mai tare, iar pielea ei era att de subtire si de palida, nct aproape ca vedeai
prin ea.
Asadar, s-a dat jos din pat. Asta nu nseamna ca se simte mai bine?
Pentru mine nseamna ca doctorul ei nu se straduieste suficient, se mpotrivi Andrea. n plus, nu
reusesc sa-l
gasesc.
Rosenberg se ncrunta.
Cum adica nu-l gasesti?
N-am descoperit dect adresa lui de la Rockwell.
Asadar, l-ai gasit totusi. Ce mare filosofie?
Vreau sa spun ca nu i-am gasit cabinetul.
Dar de ce trebuie sa aiba neaparat un cabinet?
Andrea i arunca o privire, prin care i dadea de nteles ca l crede de-a dreptul obtuz.
Pentru ca ntr-un cabinet se primesc pacientii. Sau traiesti cumva n vreun univers paralel, unde totul
este
diferit'?
Nate Rosenberg se sprijini de spatarul scaunului, si propti picioarele pe birou si si ncrucisa minile
dupa ceafa.
Haide sa-ti povestesc despre vechiul meu medic de familie din Long Island. Este, de fapt, o
doctorita,
aproape de nouazeci de ani, si ar vrea sa se retraga, dar pacientii ei nu o lasa. A renuntat la cabinetul ei
cam
acum patruzeci de ani si, de atunci, lucreaza acasa. Nu are nici asistenta, nici infirmiera, n-are nimic.
Dar
pacientii curg, pentru ca este un geniu al vindecarii. Asa ca nu te pripi sa tragi concluzii despre... cum
ziceai
ca-l cheama?
Humphries. Theodore Humphries.
Asa, exact. Repet, nainte sa hotarasti tu ca este ceva n neregula, n-ar fi mai bine sa-i faci o vizita?
Coborndu-si picioarele din nou pe podea, se ntoarse catre computerul de pe masa lui, tasta rapid, apoi
ridica
receptorul, forma un numar si i-l pasa femeii.
Aproape instantaneu, persoana de la capatul celalalt al firului raspunse:
Doctor Humphries la telefon. Cum pot sa va ajut?

Ceva nu este n regula, si spuse Andrea n dupa-amiaza aceea, n timp ce mpingea usa masiva
exterioara acladirii Rockwell si pasea n vestibul. Nimeni nu-si poate stabili o programare la doctor n
aceeasi zi n caresuna. Si mai ales vinerea. Si nici un doctor pe lumea asta nu raspunde la telefonul de
serviciu." O clipa maitrziu, intendentul portarul sau ce-o fi fost el -deschise usa interioara de sticla
si o lasa sa intre n holul
principal. Pentru o secunda, Andrea se simti putin dezorientata; ceva se schimbase, dar nu ntelegea
ceanume. Privi n jur, dar nimic nu parea diferit. Si totusi... brusc, avu o revelatie. Erau aprinse toate
luminile siholul avea un aer vesel. nsa portarul i vorbi cu aceeasi voce aspra, ca de nmormntare:
Doctorul Humphries va asteapta. Etajul cinci, o luati la stnga si mergeti pna n capat.
Etajul cinci. Acelasi etaj unde locuia Caroline acum. Liftul incepu sa urce ncet si se opri la destinatie
cu o
hurducatura. Andrea deschise usa si pasi pe palier. Coti spre stnga si ocoli scara care se ncolacea n
jurul
cabinei de lift. In coltul ndepartat al coridorului, pe partea opusa apartamentului Carolinei si al lui
Tony, gasi
ceea ce cauta: o usa de mahon, ornata bogat si cu o placuta discreta de alama, usor coclita pe care erau
gravate trei cuvinte: Theodore Humphries, Doctor.
n perete mai era prinsa si o sonerie de alama, mai putin tocita dect placuta. Andrea ntinse mna sa
apese pe
ea, dar sovai.
Poate ar trebui sa ocoleasca din nou scarile, sa sune la Caroline si sa uite de toate astea. O prostie, si
spuse
n sinea ei. Ai venit aici cu o anumita treaba, asa ca da-i bataie." Dar ezita n continuare.
De ce?
Atunci ntelese si motivul. Linistea. Nu se auzea nici o voce n jurul ei, nici o usa trntita, nici o miscare
pe hol.
Pna si liftul tacuse.
Realiza ca tremura din toate ncheieturile, pe masura ce linistea o nvaluia ca ntr-un giulgiu ntunecat.
O
tmpenie, si spuse ea din nou. Esti obisnuita cu cladirile zgomotoase care gem de copii si unde de-abia
ti poti
auzi gnduriie." Dar oare atmosfera fusese la fel si cnd venise n vizita la Rebecca? Se stradui din toate
puterile
sa-si aminteasca.
nsa ce mai conta? Vasazica n bloc era liniste. Si ce-i cu asta?" ntinse mna, apasa pe sonerie, dupa
care se
cazni sa ramna perfect nemiscata, cu fata la usa, fara sa arunce priviri peste umar, rezistnd eroic
impulsului
de-a o lua la goana napoi pe scari, nainte ca doctorul Humphries sa raspunda.
Atunci nsa, usa se deschise si dadu cu ochii de barbatul pe care-l mai vazuse o data, intrnd n
apartamentul
familiei Albion.
Aparent, acesta o recunoscu la rndul lui, i deschise usa larg, facu un pas napoi si o invita nauntru,
zmbindui.
Acum mi amintesc, rosti el, vocea lui grava rezonnd puternic n antreul spatios al apartamentului
sau.
Dumneavoastra snteti doamna de la asistenta sociala care o verifica pe Rebecca! mi spunea mie

numele ceva
cnd ati sunat.
Brusc, zmbetul i pali usor, iar pe chip i se asternu un nor de ngrijorare.
Sper ca nu e vorba de Rebecca, nu?
nainte sa raspunda, Andrea privi njur. Locuinta semana foarte mult cu aceea a sotilor Albion: un grup
de
camere mari care porneau din holul principal si ale caror usi erau nchise. Doctorul Humphries,
observndu-i
cautatura curioasa, se apropie de prima usa si o deschise larg.
Biroul si salonul meu de tratament, explica el, facndu-i semn sa intre n ncapere.
Camera era mai degraba un studio elegant dect un cabinet. Rafturile pline de carti stateau frumos
aliniate dea lungul peretilor, iar veiozele Tiffany erau asezate pe mesele ce se gaseau la cele doua capete ale unei
canapele Chesterfield. n fata acesteia, se zarea un semineu ncadrat de o pereche de fotolii mbracate
cu
aceeasi piele visinie ca a canapelei. n cealalta parte a camerei se afla un birou mare si doua scaune
confortabile.
n concluzie, ati venit n calitate de pacient sau pentru Rebecca?
Pentru Rebecca, marturisi Andrea. Am vazut-o ieri si snt ngrijorata.
Dar se simte mult mai bine, spuse Humphries, poftind-o sa ia loc pe unul dintre scaunele de la birou,
n timp
ce el se aseza pe partea cealalta. Evident, asta numai n cazul n care situatia nu s-a nrautatit fata de
saptamna trecuta, cnd am trecut eu pe la ea.
Am senzatia ca... rosti Andrea, dar se opri negasindu-si parca vorbele potrivite. n fine, nu stiu
exact... doar
ca mi se pare bolnava.
Buzele lui Humphries se arcuira ntr-un zmbet subtire.
Pai, nu pot dect sa ma bucur ca ati observat.
Puteti sa-mi spuneti ce se ntmpla cu ea?
Sigur ca da, ncuviinta Humphries. nsa nu cred ca se cuvine. Dosarele pacientilor mei snt
confidentiale.
Dar dumneavoastra nu snteti MD.
Zmbetul lui Humphries pali si vocea lui capata o nuanta rece:
Despre asta este vorba? Despre autorizatiile mele?
Rebecca Mayhew este responsabilitatea mea, replica Andrea, fara sa-i raspunda la ntrebare.
Asa cum este si a mea, zise Humphries, ridicndu-se n picioare. Va mai pot ajuta cu ceva?
Pe neasteptate, Andrea se simti cuprinsa de furie. Cine naiba se credea Humphries asta? Doar pentru ca
avea
o gramada de bani nu-i dadea dreptul sa o mpiedice pe ea sa-si faca meseria.
Daca trebuie, pot sa obtin si un ordin judecatoresc pentru dosarul ei, spuse ea, ramnnd n
continuare
asezata. Nu credeti ca ar fi mai simplu sa-mi spuneti ce se petrece cu fata?

Humphries se apleca putin spre ea, aruncndu-i o privire ntunecata.

Sigur ca da. Insa, doar pentru ca ar fi mai simplu", nu nseamna ca am de gnd sa ma conformez,
domnisoara Costanza. Si am dubii serioase ca puteti obtine un astfel de ordin, doar pentru ca
dumneavoastra
credeti ca Rebecca este bolnava. Iar acum, daca nu mai aveti ce sa-mi comunicati, ma asteapta si alti
pacienti.
Serios? ntreba Andrea, ridicndu-se, n cele din urma, n picioare. Cine? Cine altcineva mai vine la
cabinetul
acesta?
Se uita n jurul camerei care parea mai mult un studio.
De unde sa stiu eu ca asta este un cabinet medical real? Cum am eu certitudinea ca dumneavoastra
chiar
snteti medic?
N-aveti cum, spuse Humphries pe un ton rece ca gheata. Se apropie de usa si o deschise larg.
Totusi, snt ferm convins ca o sa va dati toata silinta ca sa aflati. Dar, daca as fi n locul
dumneavoastra, mas
lasa pagubas. Rebecca o sa fie bine.
Andrea se ncrunta.
Ma amenintati?
Humphries se uita fix n ochii ei.
Nu fiti ridicola. Nu e nevoie sa va amenint, nici pe dumneavoastra, nici pe altcineva. Eu v-am spus
doar ce
as face daca as fi n locul dumneavoastra.
Intre timp, ajunsesera n holul principal si barbatul i deschise usa de la intrare.
La revedere, domnisoara Costanza, spuse Humphries. As vrea sa pot spune ca astept cu nerabdare sa
va
revad, dar as minti.
Usa se nchise brusc.
Prea furioasa ca sa se mai opreasca sa vada daca prietena ei, Caroline, este acasa, Andrea Costanza
navali pe
lnga lift, cobor cele cinci etaje n goana, apoi iesi n strada.
Luni dimineata, la prima ora, se va duce sa ceara un ordin judecatoresc pentru ridicarea dosarului
medical al
Rebeccai Mayhew.
CAPITOLUL 16
Mama ta mbatrineste, ofta Caroline, dndu-i lui Ryan una dintre pungile de cumparaturi, pline cu
mostre de
material si tapet, borcanase cu vopsea si cataloage, care erau ngramadite n jurul picioarelor ei,
imobiliznd-o
n asemenea hal, nct nu mai putea iesi din taxi.
Ia si tu o parte din ele, bine? M-am ntepenit.
Ryan scoase doua dintre pungi afara din masina, iar Laurie mai apuca si ea trei. n cele din urma,
Caroline
reusi, n sfrsit, sa se elibereze din spatiul strimt al locurilor din spatele automobilului. Dupa ce i plati
soferului,
se hotar ca data viitoare sa urmeze sfatul lui Tony si sa cheme pur si simplu masina lui de serviciu.
Musina lor de serviciu, si aminti ea. n dimineata asta, cnd ea si copiii plecasera n expeditia lor de

cumparaturi, ideea de a nchiria o masina pentru o zi i se paru o cheltuiala prea mare si total deplasata.
Initial,
pentru ca vremea fusese perfecta, se felicitase pentru alegerea facuta. Dupa prnz nsa, cnd caldura
atinsese
un nivel insuportabil si atmosfera era tot mai umeda, pungile cu cumparaturi devenisera din ce n ce
mai grele.
ntr-un trziu, cnd si-au dat seama ca nu le mai pot cara nici macar ctiva metri, facusera semn unui taxi
si
parcursesera restul drumului pna acasa, n traficul infernal al orelor de vrf, dorindu-si sa-l fi ascultat
pe Tony.
n comparatie cu Chevy-ul nghesuit, un Lincoln Town ar fi fost o binecuvntare. Dar acum ajunsesera
acasa, iar
Rodney i ajuta pe Ryan si pe Laurie sa duca mormanul de bagaje nauntru. Cu toate ca se simtea
aproape
epuizata din cauza tarului n forta pentru cumparaturi, ceea ce era mai greu trecuse. Nu le mai ramnea
dect
sa aleaga ce le place mai mult.
Cnd se gndi mai bine nsa, si dadu seama ca e foarte posibil sa se mai chinuie o vreme. si aminti de
cte ori
ea si Laurie considerasera ceva perfect" doar pentru ca, n urmatorul magazin, sa gaseasca ceva si mai
bun.
Pna si Ryan se razgndise de vreo trei ori, oscilnd ntre decorul de tip western (dimineata), Star Wars
(dupaamiaza)
si oare n-ar fi mai misto sa pun niste stele pe tavan care sa straluceasca noaptea?" (n taxi pe drumul
de ntoarcere).
Pot sa iau sacosele mele sus sa i le arat si Rebeccai? ntreba Laurie, cnd liftul se opri la etajul al
cincilea.
Da, cu conditia sa nu te lungesti prea tare, maximum o ora. Si-asa o sa ntrziem cu cina.
Dupa cteva momente, nconjurata de toate bagajele, cu exceptia celor apartinnd fiicei ei, Caro line se
scotocea dupa cheie, cnd usa apartamentului se deschise si n prag aparu Tony, aducnd cu el un miros
mbietor de mncare gatita.
Mi se pare mie sau ai nevoie de o mna de ajutor?
n doua-trei minute, bagajele fura carate n casa, si Ryan urca n camera lui, n timp ce Caroline si Tony
intrara
n bucatarie. Femeia se aseza la masa si si turna un pahar de Fume Blanc, iar Tony se ocupa n
continuare de
oalele risipite pe plitele de gatit, dar si de cele doua cuptoare ce mergeau amndoua.
Probabil ca am murit si am ajuns n Rai, spuse ea, privind de jur mprejurul bucatariei, care, cu
exceptia
oalelor folosite, era de o curatenie desavrsita.
Cnd gatea Brad pentru care spaghetele nsemnau culmea talentului sau culinar , bucataria arata
ntotdeauna dezastruos, iar ei i revenea sarcina de a o aduce la lumina.
Ce Dumnezeu ai gatit asa de multe? Cnd crezi ca o sa putem mnca atta?
Melci si somon fiert pentru noi. Apoi o salata Caesar, dovlecei si cus-cus cu sos de curry.
Pentru noi? Dar copiii nu mannca?
Macaroane cu brnza pentru Ryan. Pna acum, n-am mai ntlnit nici un copil nnebunit dupa
somonul fiert.
Ct despre Laurie, presupun ca o sa aleaga singura ce vrea.

 Si nici un pic de mizerie.

Tony ridica din umeri.
Pai, e simplu sa pastrezi curatenia n timp ce gatesti. Zi-mi mai bine cum a mers? E toata lumea
fericita?
Auzi pe cineva plngndu-se? Dadu sa se ridice de pe scaun.
Macar lasa-ma sa pun eu masa.
Nu e nevoie, i spuse Tony. O sa mncam n sufragerie; n-are nici un sens sa dispunem de atta spatiu
si sa
nu beneficiem de el. Asaza-te la loc, relaxeaza-te si mai ai putina rabdare. Mai dureaza cam o jumatate
de ora.
Atunci, mai bine as suna la familia Albion. I-am spus lui Laurie sa se ntoarca peste o ora.
Tony ridica din umeri indiferent si i umplu din nou paharul.
Las-o sa se distreze si ea. O sa mai amnam putin, pentru ca, oricum, mai e timp destul.
Caroline si nclina capul, nedumerita.
Timp? Pentru ce? Pentru cina?
Veni rndul lui Tony sa o priveasca uimit.
ntlnirea mea cu consiliul de administratie.
Pentru ca sotia lui parea n continuare nedumerita, facu un semn din cap spre biletul prins pe usa
frigiderului
cu un magnet.
Consiliul administrativ al blocului? La ora noua? n seara asta? Chicoti ncet.
Iar eu care credeam ca am facut o miscare inteligenta cnd l-am pus acolo ca sa nu ai sanse sa-l
ratezi.
Smulse bucata de hrtie de sub magnet si i-o ntinse.
Mai bine i gasim un alt loc.
Sau, poate, o sa-mi amintesc eu sa-l verific din cnd n cnd, spuse ea, cercetnd notita care mentiona
ntlnirea de la ora noua.
Privirea lui Tony se ntuneca.
Sper ca nu ti-ai facut alte planuri, nu? Daca e nevoie, o sa sar peste ntlnirea asta...
Caroline dadu din cap.
Nu, e n regula.
Se ridica, aseza foaia sub magnet, apoi se apropie de Tony si l nconjura cu bratele pe dupa gt.
E doar o problema de acomodare cu alta persoana, murmura ea, sarutndu-l usor pe obraz. Cu
exceptia
copiilor, mi-am cam iesit din mina.
Tony o mbratisa si o lipi si mai tare de el.
Poate ca ar trebui totusi sa renunt la ntlnire, sopti el. n clipa asta, nu mai snt asa sigur ca vreau sa
mannc.
Caroline se trase napoi.
Potoleste-te. Ai spus ca vom amna cina, dar nici chiar asa de mult. n plus, avem suficient timp si
dupa
ntlnirea ta. Si dupa ce copiii merg la culcare. Asa ca mai ai putina rabdare.
Totul se amnase. Cu o ora. Si, poate ar fi durat si mai mult, n cazul n care Caroline s-ar fi gndit putin
nainte
de a vorbi. Dar, cnd realizase greseala facuta, era deja prea trziu.
Nu e incredibil? ntreba ea, cnd intrara n sufragerie.
Masa era aranjata cu tacmuri din argint, servete frumos calcate si o pereche de sfesnice ce aduceau un
plus

de stralucire luminii candelabrului ce se reflecta delicat prin ciucurii sai de cristal. Mncarea era deja pe
masa,
somonul bine fiert, iar macaroanele cu brnza rumenite si nca fierbinti.
Tony a pregatit singur totul. Va vine sa credeti? Instantaneu, Ryan se bosumfla.
Urasc macaroanele cu brnza, anunta el.
Atunci, poti sa mannci niste peste, raspunse Caroline, uitn-du-se repede spre Tony. Poti sa mannci
ce vrei.
Eu vreau spaghete, spuse Ryan.
Se ntoarse spre Tony si, cnd vorbi din nou, Caroline sesiza nota de provocare din vocea lui.
Tata facea cele mai bune spaghete din lume.
Caroline deschise gura sa zica ceva, dar Tony vorbi primul:
Mi-ar fi placut sa ncerc si eu. Dar de unde stii ca urasti macaroanele mele cu brnza, cnd nici macar
nu le-ai
gustat?
Stiu eu, insista Ryan. Se ntoarse spre mama lui.
Trebuie sa mannc chestia asta?
Caroline sovai, apoi lua o hotarre. Era acum ori niciodata.
Da, spuse ea. Trebuie. Macar sa le ncerci.
Pentru o secunda, crezu ca baiatul o sa refuze, dar el si ridica furculita, o nfipse n tava aburinda, dupa
care o
baga n gura.
Poftim. Am gustat. Nu pot sa le sufar.
Se ridica de la masa, strabatu sufrageria si trnti usa n urma lui.
mi pare rau, zise Caroline, sarind n picioare si repezindu-se dupa el, dar, pentru a doua oara, la fel
ca si n
bucatarie, Tony o mpiedica.
Am eu grija de el, rosti barbatul ncet. Din cte se pare, cu mine are o problema, asa ca mai bine ar fi
sa ma
duc chiar eu sa discut cu el.
Si, fara sa mai astepte raspunsul ei, iesi din sufragerie. Urca scarile, ajunse la usa lui Ryan si ciocani
usor. Nici
un raspuns. Ciocani si mai tare.
Pot sa intru?

De dincolo de usa din lemn solid se auzi un singur cuvnt nabusit: -Nu!
Tony apasa clanta, dar usa era ncuiata. Baga mna n buzunar, de unde scoase o cheie, descuie, pasi n
camera si nchise usa n urma Iui. Ryan i arunca o privire furioasa din pat.
Asta este camera mea, spuse el. Nu ai voie aici. Tony traversa ncaperea.
O fi camera ta, dar asta este apartamentul meu si pot sa intru unde am eu chef.
II privi tinta pe Ryan si vocea lui capata un accent grav:
Si poate ca tatal tau ti-a permis sa te comporti astfel, dar eu n-o sa-i urmez exemplul.
Nu snt obligat sa te ascult pe tine, spuse Ryan, dar tremurul din glas i trada teama ce ncepea sa se
adune
n sufletul lui.
Tony Fleming se aseza pe pat si puse o mna grea pe umarul baiatului.
Tu si cu mine, rosti el att de ncet, nct Ryan si ciuli urechile ca sa prinda cuvintele, ne putem
ntelege
foarte bine. mi place de tine, Ryan. Sincer!
Barbatul l apuca strns de umar pe Ryan. Vocea lui cobor si mai mult, iar ochii sai se pironira n cei ai
baiatului.
Dar nu-mi place cum te comporti. Nu-mi place cum vorbesti, nici cu mine, nici cu mama ta.
Nu snt obligat sa...
Dar, nainte de a-si termina fraza, degetele iui Tony se nclestara si mai tare, facndu-l pe Ryan sa
scnceasca
de durere.
Trebuie sa-mi respecti ordinele, i porunci Tony. Fie ca-ti convine sau nu, snt tatal tau vitreg si
traiesti acum
n casa mea. Daca va fi bine sau nu, depinde doar de tine. Dar n-o sa-ti permit s-o superi pe mama ta,
nici cu
vorba, nici cu fapta. Ai priceput?
Ryan se nfiora cnd se uita n ochii tatalui sau vitreg. Acestia i aruncau o privire goala si ceva din
raceala lor l
nspaimnta mult mai tare dect vorbele rostite de Anthony Fleming. ncuviinta tacut din cap.
Bine.
Tony Fleming si desfacu mna de pe umarul baiatului.
Atunci, hai sa ne ntoarcem si sa ne bucuram de cina. ntelegnd ca vorbele tatalui sau vitreg nu
reprezinta o
sugestie, ci
o porunca, Ryan se ridica din pat si l urma pna n sufragerie. nsa, tot restul serii, nu mai scoase nici
un cuvnt.
Ai avut o discutie placuta cu Tony'? ntreba Caroline, cteva ore mai trziu cnd venise sa-i spuna
noapte
buna.
Ryan ar fi vrut sa-i povesteasca exact ce se ntmplase, sa-i arate vnataile lasate de degetele tatalui sau
vitreg. nsa, amintindu-si privirea ciudata din ochii lui Tony, nu se ncumeta sa zica nimic.
Da, sopti el. A fost bine.
Atunci, totul e n regula, mai spuse Caroline, aplecndu-se si sarutndu-l pe frunte.
Lumina se stinse. Mama lui iesi din camera.
Si Ryan ramase singur n ntuneric, convins ca, n ciuda cuvintelor mamei lui, nimic nu era n regula.
CAPITOLUL 17

Barbatul de pe partea cealalta a strazii unde se gasea blocul n care locuia Andrea Costanza era aproape
invizibil. Acesta se ascundea n intrindul neluminat al unui mic magazin de unelte ce se nchisese,
cteva ore
mai devreme. Ferestrele erau protejate de obloane ce se rulau, iar usa, de un grilaj masiv din fier zavorit
zdravan, cu un lacat imens. Strada era linistita, nu mai trecuse nici picior de om n ultimele
cincisprezece
minute, cu exceptia unui singur taxi care aparuse si si lasase clientii la trei usi mai ncolo. Barbatul
parasise
intrindul de mai multe ori si se plimbase de-a lungul trotuarului, verificnd cladirea din fiecare unghi.
O constructie veche, cu opt etaje.
Fara portar.
O usa exterioara ce ducea ntr-un vestibul, unde se zareau cutiile postale, un panou cu butoane si un
interfon
micut.
Nici o camera video, sau cel putin nu una vizibila.
n conformitate cu datele de pe panoul cu sonerii, Andrea Costanza locuia la etajul cinci, n
apartamentul li.
Supraveghease cladirea, mai bine de o jumatate de ora. Nimeni nu intrase; nimeni nu iesise. Apoi, n
decurs de
zece minute, sosisera sase oameni: doua cupluri si trei persoane singure. Cu totii apasasera undeva n
zona de
mijloc a panoului.
Zece minute mai trziu, barbatul traversa strada, si trase pe mini o pereche de manusi chirurgicale,
intra n
vestibul si apasa repede pe patru sonerii.
Dupa ce interfonul prinse viata si o voce deranjata ntreba cine e acolo, usa interioara bzi si barbatul o
deschise, pasind nauntru. Usa se nchise imediat n urma lui, acoperind sunetul vocii, care nca mai
cria prin
interfon.
Ignornd liftul, barbatul gasi casa scarii si porni sa urce spre etajele superioare. Ajungnd la etajul cinci,
se opri,
ascultnd. Nu se auzea nimic.
Crapa usa de incendiu si asculta din nou.
Tot nimic.
mpinse usa si mai mult si privi nauntru. Coridorul era pustiu.
Barbatul numara sase usi, dar, din locul n care statea, cifrele si literele de identificare de pe ele nu se
puteau
vedea. N-avea ncotro: trebuia sa-si paraseasca adapostul din casa scarii, fie doar pentru cteva secunde.
Totusi, mai zabovi o vreme, ca un animal de prada care simte pericolul n apropiere, nsa fara sa
reuseasca sa-i
afle sursa. Tocmai se pregatea sa se strecoare pe hol, cnd ngheta brusc. Timp de o secunda, nu realiza
de ce

se oprise, dar apoi sesiza motivul un sunet slab ca un zanganit. Liftul. Ascunzndu-se napoi n casa
scarii,
trase usa binisor, apoi astepta. Sunetul capata intensitate, apoi nceta. Auzi cum se deschide cabina, dar
zgomotul era destul de nfundat, semn ca liftul poposise la un alt etaj.
Imediat dupa aceea, zgomotul rencepu si si pierdu din intensitate, ca si cum liftul cobora spre parter.
Acum!"
Barbatul se strecura afara pe usa de incendiu si porni repede pe hol. Apartamentul E era al treilea, spre
partea
din spate a cladirii. Perfect.
n mai putin de jumatate de minut, barbatul se ntoarse la loc n adapost, unde si continua urcarea. Cnd
ajunse la ultimul etaj, se opri si scoase din buzunarul hainei o masca de schi neagra. si trase masca pe
fata,
deschise usa si pasi pe acoperis.
Andrea Costanza privea ecranul micului ei laptop, asezat pe masa de la bucatarie. l sunase pe Nate
Rosenberg
de trei ori deja si acesta
76
o in st mi se, pas cu pas, n ncercarea ei de a se conecta la calculatorul de la birou, dar, orict de tare s-a
straduit, nu reusise.
Vrei sa vin la tine? o ntrebase Nate, cnd vorbisera ultima oara.
Nu, nu vreau sa vii la mine, replicase Andrea mai aspru dect ar fi trebuit. Of, mi pare rau, nu snt
suparata
pe tine. Snt furioasa pe mine si pe smecheria asta pe care tu o ridici anta n slavi, ca sa nu mai vorbesc
de
calculatorul asta tmpit care ma scoate din minti, Snt convinsa ca e o manevra foarte simpla si mi ine o
sa ma
simt ca o idioata, cnd o sa-mi arati unde gresesc. Cred ca o sa renunt, o sa dau drumul la televizor si o
sa zac
pe canapea tot restul serii. Ne vedem mine.
O hranise pe Chloe, care si exprimase obisnuitul dispret fata de nncarea pentru cini, cu care Andrea
insista
sa o ndoape doar pentru ca era o reprezentanta a grupei canine si si pregati si ea cina, pe care o minea
sub
privirea acuzatoare a lui Chloe, rezistnd eroic tentatiei de a o mparti cu animalul ei de casa.
Da-i hrana umana daca vrei s-o omori, o avertizase veterinarul. Cinii Bedlington au rinichi slabi,
dar, daca o
alimentezi corespunzator, o sa fie bine. In caz contrar, o sa urineze din cinci n cinci minute, pna cnd
va muri.
Iar ziua aia nu va fi prea departe.
Asa ca trecuse si de data asta prin ritualul obisnuit al cinei, n timpul careia Chloe nici nu se atingea de
bolul cu
mineare, ct timp exista si cea mai mica sansa ca stapna ei sa-i scape vreun rest. Cnd Andrea se apuca
de
spalat vasele, eunele mini nemultumit, dar resemnat.
Dupa ce strnse masa, se aseza n fata televizorului, dar, orict de (are se chinui, nu izbuti sa se
concentreze.

Computerul nu-i dadea pace.

11 opri si-l mpinse deoparte, dar zece minute mai trziu l pomi iar si repeta la nesfrsit toate
instructiunile pe
care i le oferise Nate Rosenberg.
Apela pna si un serviciu tehnic permanent, trecu de la un reprezentant la altul, ramase n asteptare pe
fir cel
putin patruzeci si cinci de minute, pna cnd, ntr-un final, fu preluata de un barbat care i demonstra
rapid ca
stia chiar mai putine dect ea despre computere.
Se ntoarse din nou n fata monitorului si privi prosteste la icoanele ce pareau sa aiba din ce n ce mai
putine
semnificatii odata cu trecerea timpului. Las-o balta, si spuse ea. Opreste-l si fa altceva." Nici nu se
gndi bine
la o astfel de solutie, ca si facu clic pe o icoana si, brusc, aparu o fereastra n care i se cerea sa introduca
parola.
Cnd Chloe ncepu sa schelalaie, Andrea era att de aproape de atingerea obiectivului sau, nct ignora
agitatia
catelului, pna cnd acesta sari chiar linga stapna sa, si puse labele pe spatarul canapelei si ncepu sa
latre
spre fereastra deschisa din spatele Andreei.
Pentru Dumnezeu, Chloe, spuse Andrea, cu ochii pironiti pe ecranul 1 ap topului. Nu e nimic afara...
Dar, chiar cnd rosti cuvintele, observa o umbra usoara trecnd peste ecran si simti cum i se face pielea
de
gaina, n clipa n care realiza ca, ntr-adevar, dincolo de fereastra se misca ceva.
Dadu sa se rasuceasca, dar deja era prea trziu. Un brat puternic o apuca de dupa gt din partea stinga,
iar ea
ncepu sa tipe.
Tot prea trziu. Bratul o smuci n spate, lipind-o de canapea si strngndu-i gtul att de tare, nct
singurul sunet
care i iesi din gt fu un horcait de surpriza.
si ridica mnie, nfigndu-si unghiile n bratul ce o tinea prizoniera, ncercnd sa se elibereze.
Zadarnic nsa, pentru ca femeia simti cum plamnii i iau foc.
Latratul lui Chloe se transformase ntr-un schelalait jalnic si clinele sari de pe canapea, pentru a se
adaposti
lnga peretele ndepartat, continund sa-si priveasca fix stapna si sa se lipeasca de podea. Andrea
ncerca sa
se ntinda spre micul ei catel, dar' ochii i se ncetosara si si pierdu puterile din cauza lipsei de oxigen.
Epuizata,
se trase napoi, chinuindu-se sa atinga fata atacatorului, dar nu ntlni dect un fel de material moale.
Pentru ca arsura din plamni se nteti, lasa capul barbatului si-si concentra toate foitele pentru a scapa
de
presiunea ce-i zdrobea gtul. Dadu haotic din unirii, /ginind materialul aspru care acoperea bratul
atacatorului,
nsa puterile o paraseau cu repeziciune.
O sa mor, se gndi ea. Brusc, mna dreapta a barbatului i acoperi o ureche. O sa mor chiar aici n..."
Cu o smucitura scurta si energica, barbatul i frinse gtul si, imediat, corpul femeii se inniuie.
Asasinul nu-i dadu drumul complet, dect dupa un minut ntreg. De-abia cnd se convinse ca era moarta
de-a
binelea, o elibera din strnsoare si trupul lipsit de viata cazu ntr-o rna pe canapea, ca o papusa stricata,

cu
bratele ntinse pe lnga ea si capul leganndu-i-se sinistru pe umar. Daca nu ar fi fost unghiul ciudat n
care era
51

rasucit capul, puteai jura ca doarme.

Barbatul, care nu intrase nici o clipa pe deplin n camera, trase fereastra care dadea n scara de incendiu
si
ncepu sa urce rapid spre acoperis.
O tacere neobisnuita nvalui apartamentul si, vreme ndelungata, Chloe ramase la locul ei, cu ochii
pironiti pe
trupul teapan al stapnei. n cele din urma, se ridica si pomi spre Andrea. si puse doua labe pe canapea
si
ncepu sa linga mai nti mna, apoi chipul acesteia. De-abia dupa ce eforturile de a o trezi la viata o
istovira,
cateaua se lipi de trupul femeii, se facu ghem si cazu ntr-un somn agitat.
La etajul inferior, petrecerea continua, fara ca nimeni sa fi vazut sau auzit ceva.
CAPITOLUL 18
Tony Fleming stia ca se apropia vremea, simtea dorinta n fiecare celula a corpului sau. Era ca o
senzatie
ciudata de foame, dar care nu se limita doar la stomac, ci i cuprindea ntregul trup, urlndu-i n cap,
devorndui
sufletul.
Sufletul de care era sigur ca nu-l mai avea.
si alunga din minte gndul, concentrndu-si atentia spre Caroline, care statea ntinsa pe pat alaturi de el.
Facusera dragoste cu o ora n urma si, n ciuda faptului ca se simtea slabit att din punct de vedere fizic,
ct si
mental, se prefacuse ct putuse el de bine, satisfacndu-si sotia la fel ca n prima noapte, cnd se
furisasera
afara din vila si o luasera pe aleea cu palmieri, pna pe plaja. Marea era linistita, iar ei se asezasera pe
nisip,
sub lumina lunii pline. La nceput, Caroline si facuse griji pentru copii, implorndu-l sa mearga n
cabanuta de
lnga plaja, dar, sub vraja mngierilor lui, uitase repede de ele, aban-donndu-se extazului oferit de
Tony. n
seara asta, o binecuvntase cu aceleasi senzatii divine, iar ea se framantase si gemuse sub atingerile
sotului ei,
arcuindu-si trupul n ntmpinarea lui, gfind si dorindu-l nebuneste, pna cnd, ntr-un final apoteotic,
el o
adusese pe culmile placerii. Apoi, cnd dorinta ncepuse sa creasca din nou n el, ea adormise, iar
respiratia ei
lina si ritmata ar fi trebuit sa-l moleseasca si pe el.
Dar somnul nu voia sa vina nu nca. Asa ca zacea n ntuneric, asteptnd ca de pe noptiera de lnga
pat
ceasul sa bata miezul noptii. Era un ceas frumos un ornic antic de cristal, att de impecabil ntretinut,
nct
alama lui stralucea ca aurul si nu trebuia potrivit dect de doua ori pe an, primavara si toamna. Ticaitul
lui era
aproape insesizabil si, cnd batea orele fixe, sunetul lui se insinua prin noapte ca pasii tacuti ai unui hot.
Numai daca l ascultai cu atentie, l auzeai.
n cele din urma, sosi si mult asteptatul moment: ceasul batu o data, apoi de doua ori, apoi de alte zece
ori, si
Anthony Fleming se ridica n capul oaselor, se apleca asupra sotiei sale pentru a-i simti rasuflarea, apoi

strabatu ntunericul familiar al camerei sale pna n baie. nchise usa cu bagare de seama, astfel nct
zgomotul
facut de yala sa nu depaseasca n intensitate ticaitul ceasului. Aprinse lumina si se privi n oglinda
imensa ce
fusese montata pe toata lungimea salii de baie.
Corpul lui parea nca puternic umerii lati, iar torsul si coapsele nu prezentau nici o urma de grasime.
Avea
pieptul acoperit cu un strat gros de par negru si crliontat, presarat pe ici, pe colo, ca si in zona capului,
cu
cteva fire carunte. Cu exceptia acestora, se putea spune ca arata mult mai tnar dect vrsta lui reala.
nsa n
lumina stralucitoare a becurilor, el vedea foarte clar ca timpul ncerca sa-si ia tributul.
Bronzul din Mustique nu reusea sa acopere complet petele de pe mi ini si de pe brate. Pielea lui
ncepuse sa-si
piarda din elasticitate: pe gt aparusera primele riduri, iar venele de pe picioare deveneau tot mai
evidente.
Curnd, parul lui se va subtia, muschii si vor pierde vigoarea, iar ochii i se vor afunda n orbite. Va
semana tot
mai mult cu vecinii sai, tineretea l va parasi ncetul cu ncetul, lasnd n urma ei doar un nvelis care
putrezea
pe dinauntru. Oare, prima data, va orbi ca Helena Kensington? Sau muschii lui se vor atrofia n
asemenea hal,
nct nu se va mai putea deplasa, asa cum patise Lavinia Delamond?
Pe masura ce imaginea tineretii distruse de vrsta devoratoare i macirni gndurile, dorinta care-i furase
somnul
crestea tot mai puternica, invadndu-i toti porii.
Ademenindu-l.
Vrajindu-l.
Privi n oglinda la imaginea corpului sau care mbatrnea.
Si ntelese ca dorinta din launtral sau trebuia mplinita, nainte sa fie prea trziu, nainte sa nu mai poata
face
nimic.
Rasucind ntrerupatorul, arunca ncaperea si pe el - n ntuneric.
In camera lui Laurie se aflau oameni.
Dar asa ceva nu era normal. Era camera ei si nimeni nu putea sa intre daca nu-i dadea ea voie. Iar
lumina era
aprinsa.
Numai ca lumina avea ceva diferit. Nu era stralucitoare ca aceea aruncata de candelabru si nici ca raza
orbitoare a noii lampi cu halo-gen care statea pe noptiera.
Nici macar ca lumina stlpilor electrici de pe strada.
Nu, lumina asta era diferita; i umplea camera cu o pcla ciudata, cum nu mai vazuse vreodata. Era ca n
timpul
unei zile cu ceata, cnd soarele sta ascuns n nori.
Din spatele negurii se apropiau vocile.
Aceleasi voci ca noaptea trecuta?
Nu era sigura.
Pareau mult mai aproape acum, dar nu reusea sa desluseasca ntelesul cuvintelor. Apoi, chiar lnga patul
ei,
aparu o silueta. O silueta pe care o recunoscu. Helena Kensington!

Batrna se apleca spre ea, ntinzndu-si degetele ncovoiate, si, un moment mai trziu, le simti atingerea
pe
obraz. Inchiznd ochii, Laurie ncerca sa se traga napoi, dar nu reusi.

Era ca si cum s-ar fi facut una cu patul, bratele si picioarele refuznd sa mai raspunda la comenzi. Dar,
n
acelasi timp, nici nu parea ca este legata cu ceva.
Deschise gura ca sa strige, dar din gt nu-i iesi nici un sunet, pentru ca avea senzatia ca are gura plina
cu
bumbac.
Dadu sa se fereasca de Helena, dar nu gasi nici o cale sa scape de degetele ei raschirate.
Acum, nenumarate degete ncepura s-o pipaie si, pe neasteptate, Laurie zari tot mai multe chipuri
ivindu-se
din ceata stralucitoare. Doctoral Humphries era si el acolo, si Tildie Parnova, si George
Burton, precum si alti ctiva ani oameni pe care i recunoscu, dar ale caror nume nu si le mai amintea.
Discutau
cu totii, nsa Laurie nu-si dadea seama daca vorbeau cu ea sau ntre ei.
Simti cum cineva trage patura si cearsaful de pe ea, iar acum statea ntinsa pe pat, mbracata doar cu
camasa
de noapte.
Brusc, i se facu frig, chiar daca n camera fusese cald pna numai cu un minut n urma si trupul i se
acoperise
cu sudoare.
Pe sub camasa, ceva i atinse piciorul.
O mna?
N-ar fi putut spune cu certitudine.
nauntrul ei izbucni o durere intensa, de parca ar fi ncercat cineva sa-si croiasca drum spre suprafata cu
un
cutit.
si dori sa-si strige suferinta, dar teribilul ghem de bumbac din gura i neca glasul si, dintr-odata, nu
mai reusi
nici sa respire.
Ce se ntmpla?
Vocile devenira si mai puternice, dar tot nu putea sa le nteleaga vorbele. Si mai multe mini o atingeau,
explorndu-i trupul, cerce-tnd-o pe sub camasa de noapte, ciupindu-i carnea. Cu fiecare clipa durerea
se
intensifica, pna cnd deveni insuportabila.
Apoi, cnd agonia exploda n ea, simti ntre picioare o scurgere oribila.
Snge!
Curgea din ea, mbibndu-i pijamaua, ntinzndu-se n tot patul. Murmurul vocilor crescu si el. Vazu
cum
siluetele si nmoaie degetele n snge sngele ei , apoi le ridica spre buzele nsetate si le ling
lacome.
Sngele ei! i sorbeau sngele!
ncerca sa se rasuceasca, dar legaturile ce o tineau lipita de pat erau mult prea puternice.
si dadea sufletul, sngernd de moarte si, cu toate ca era nconjurata de oameni oameni pe care i
cunostea
, nimeni nu o ajuta. Durerea ce-i sfsia trupul era dublata de panica oribila ce-i invada rapid mintea.
Atunci, din nvalmaseala de glasuri, se ridica o singura voce, pe care o recunoscu si ale carei cuvinte le
ntelese
perfect:

 Ochii ei! Lasati-mi ochii ei! Am nevoie de ochii ei!

Era Helena Kensington, care-si ntindea din nou spre chipul ei degetele cu unghii crapate si ngalbenite,
apropiindu-se din ce n ce mai tare de ochii fetei.
Cnd degetele batrnei i se nfipsera n fata, durerea si teroarea o coplesira si un urlet de groaza i iesi
din gt.
Laurie se trezi.
Visul, cu toate grozaviile lui, disparu ntr-o clipita si Laurie nu-si mai amintea dect teroarea si durerea.
ntinse mna si aprinse veioza de linga pat si razele ei ndepartara si ultimele ramasite ale cosmarului.
Durerea nsa persista. Era nca acolo, chinuindu-i stomacul, ca si cum cineva ar fi njunghiat-o cu un
cutit.
Un cutit!
Snge? Oare fusese si snge?
Atunci simti un lichid lipicios si cald ntre picioarele ei. Cu inima batndu-i cu putere, Laurie dadu
paturile
ntr-o parte si privi n jos. Camasa ei de noapte avea o pata mare rosie.
Caroline deveni brusc constienta, smulgndu-se agitata din mrejele unui somn adnc. La nceput, se
simti ciudat
de dezorientata, de parca mintea ei fusese cumva separata de corp, iar acum plutea ntr-un valmasag
fara
contur, n care timpul, spatiul si realitatea si pierdusera semnificatia. ncet, ncet, valul cenusiu se topi
siatunci
si aminti: era n pat, sprijinindu-si capul pe pieptul lat al lui Tony, mbratisata de bratele lui puternice,
mbatata de ritmul linistitor al respiratiei lui, coplesita de o pace care o facuse sa adoarma profund.
Acum nsa
oare cte ore mai trziu? - se trezise, se ridicase n capul oaselor, tinnd strns n mini astemuturile.
Inima i batea nebuneste, ca si cnd tocmai ar fi scapat din puterea unui cosmar oribil. Dar nu visase urt
nu
visase deloc n fond.
Si-atunci ce o trezise?
Un tipat?
Oare auzise pe cineva tipnd?
Dar de unde? De pe strada? Din apartament?
Mintea i se limpezi complet si asculta, concentrndu-se, dar nu surprinse dect sunetul unei masini ce
trecea pe
strada.
Si-atunci ce se petrecuse? Dormea adnc, protejata de bratele lui Tony...
Instinctiv, ntinse mna spre locul de lnga ea. Gol!
Tony? striga ea.
Bjbi dupa ntrerupatorul de lnga pat si, o secunda mai trziu, candelabrul ce era agatat n mijlocul
tavanului
se aprinse si stralucirea luminii o orbi.

 Tony? striga ea nca o data, putin mai tare.

Tocmai se pregatea sa se dea jos din pat cnd usa de la dormitor se deschise si sotul ei veni repede lnga
ea si
o mbratisa.
mi pare rau, sopti el, cu buzele lipite de urechea ei. N-am vrut sa te trezesc, mai adauga el,
ntinzndu-se sa
stinga lumina.
Nu m-ai trezit, i spuse Caroline. Am crezut... nu stiu. Dar ceva m-a trezit. Eu...
Se opri, ncercnd sa identifice ce anume i tulburase somnul. Tony renunta sa mai stinga lumina si se
sprijini n
cot, ncrun-tndu-se.
Te simti bine?
Nu... nu prea snt sigura. Tony o privi nedumerit.
Ai auzit ceva?
Nu stiu.
Barbatul cobor din pat, se apropie de fereastra si ridica transpe-rantele grele n stil roman.
Nu se vede nimic pe strada. Caroline parasi si ea patul.
Probabil ca am visat, dar ma duc, oricum, sa-i verific pe copii, mbraca un halat si iesi pe hol.
Lampa de
veghe lumina suficient
de mult pentru a observa ca nu era nimic acolo. Apoi nsa, cnd ochii i se obisnuira cu stralucirea difuza
de pe
culoar, zari un licar slab ce se strecura pe sub usa de la camera fiicei ei. si trase si mai strns pe lnga ea
halatul si se ndrepta ntr-acolo.
Laurie? striga ea ncet. Nu primi nici un raspuns.
Atinse clanta, apasa pe ea si deschise usa doar ct sa poata vedea nauntru, convinsa ca o va gasi pe
fiica ei
dormind dusa, probabil cu o carte asezata cu fata n jos pe piept.
Insa Laurie nu dormea deloc. Dimpotriva, statea lipita de tablia patului, tinnd n brate o perna, cu
chipul palid
si brazdat de lacrimi, aratnd aproape ngrozita.
Laurie? tipa Caroline, mpingnd usa larg si repezindu-se spre pat. Ce este? Ce s-a...
Vocea i pieri cnd dadu cu ochii de petele rosii de pe cearsafurile si camasa de noapte a fetei.
Laurie si ridica privirea si, dupa o vreme, reusi sa ngaime cteva cuvinte pline de teroare:
Au fost niste oameni n camera mea, sopti ea. Se strnsesera n jurul meu si ma atingeau, si m-a
durut, si...
Izbucni ntr-un hohot de plns, dar apoi continua:
M-a durut asa de tare, mama, si cnd m-am trezit, eram plina de snge si...
n timp ce asculta vorbele terifiante ale fiicei ei, amintirea lui Tony intrnd n dormitor, doar cu cteva
minute
nainte, o izbi imediat. O apuca pe Laurie de ncheieturile de la mini si se uita fix n ochii ei.
Tony a fost? ntreba ea, cu voce joasa. Tony, ti-a... Ezita, apoi se stradui sa termine:
Ti-a facut ceva?
Frica din ochii lui Laurie se transforma n nedumerire si, cnd ultimele ramasite ale cosmarului se
risipira,
ncepu sa priceapa ca totul nu fusese probabil dect un cosmar.
Nu, nu era Tony. Dar au fost mai multi oameni n camera mea, spuse ea. Toti vecinii.
O privi rugator pe mama ei.

 Dar n-a fost dect un vis, nu? Adica, ei nu aveau cum sa intre aici, corect?
Caroline nu zise nimic, ncercnd sa puna cap la cap tot ce se petrecuse si sa gaseasca o explicatie
logica.
Durerea... sngele...
Brusc, totul capata sens si ntelese.
Menstruatia, ofta ea, usurata.
si mbratisa fiica si ncepu s-o legene usor, alinndu-i suspinele.
Totul e bine, o linisti ea. Nu s-a ntmplat nimic, draga mea. Ti-a venit ciclul si restul a fost doar un
vis urt.
Dar n-a fost ca n vis, se vaita Laurie. Ei nfigeau niste chestii n mine, iar eu sngeram si...
E-n regula, iubito, o ntrerupse Caroline. Ai avut crampe, iar acum ai prima menstruatie.
Laurie privi n jos, spre pata sngerie de pe asternuturi. Dintr-odata, n preajma mamei ei, nimic nu mai
parea
asa de ngrozitor.
Iar durerea din burta -durerea care mai, mai ca o sfsiase cu doar cteva minute n urma aproape ca
disparuse. O coplesi rusinea si i veni iar sa plnga.
mi pare rau, spuse ea. N-am vrut sa te trezesc. Dar m-am speriat asa de tare...
Normal ca te-ai speriat, o aproba Caroline, ducndu-i degetul la buze ca sa nu-si mai ceara attea
scuze. Cum
altfel?
Dar ma simt asa de prost, se vaicari Laurie.
N-ai de ce, o contrazise Caroline. De fapt, pe lnga sperietura pe care ai tras-o, ar fi putut sa fie chiar
mai
rau. Mie mi-a venit prima data ciclul cnd eram n bazinul de not. De-abia am ajuns la vestiar, si
prietena mea,
Emily Peterson, a fugit sa-mi cumpere niste tampoane, iar eu am ramas ascunsa tot timpul asta.
Laurie facu ochii mari, nestiind prea bine daca sa-si creada sau nu mama, dar Caroline se ridicase deja
din pat.
Uite ce zic eu. Tu stai nemiscata, iar eu o sa curat aici si o sa ma asigur ca Tony n-o sa vina pe aici
sa vada
ce se petrece.
i facu smechereste cu ochiul.
Exista multe lucruri pe lumea asta, la care barbatii nu se prea pricep. Ma ntorc ntr-un minut.
O jumatate de ora mai trziu, totul era aranjat. Patul fusese schimbat, astemuturile si camasa de noapte
patate
erau bagate n masina de spalat si Laurie, pregatita de culcare.
De-acum nu mai pot sa-ti zic fetita mea, spuse Caroline pe un ton plin de regrete, n timp ce se
apleca sa-si

sarute fiica de noapte buna. Crezi c-o sa te descurci?

Laurie ncuviinta din cap.
mi pare rau ca m-am comportat asa prosteste.
Nu-i adevarat. Ai avut o reactie normala la ceva perfect natural, dar care se poate transforma n ceva
oribil,
pentru ca, orict de mult ai discuta cu mama ta aspectul asta, tot te ia prin surprindere. Eu am crezut ca
m-am
ranit n timp ce faceam scufundari n bazin si, chiar daca Emily Peterson a fost de fata cnd am avut
prima
menstruatie, trei luni mai trziu, cnd i-a venit si ei, a crezut ca o sa moara. Asa ca nu-ti mai face attea
griji si
mai bine gndeste-te ca, de aici nainte, n fiecare luna, timp de treizeci si cinci, patruzeci de ani, o sa
treci prin
asta si, crede-ma, uneori poate fi att de obositor... Dar nu e sfrsitul lumii si o sa te obisnuiesti. Nu
nseamna
dect ca ai nceput sa cresti, si corpul tau se schimba. Nu e nimic periculos. Bine?
Laurie dadu din cap ca da. nsa cteva minute dupa aceea, cnd ramase din nou singura n camera
ntunecata,
amintirile de cosmar ncepura s-o chinuie din nou si i se paru chiar ca aude iarasi soaptele.
Vocile, atingerea scrboasa a degetelor care i mpungeau trupul, care o nghionteau, explornd-o.
Dar totul nu fusese dect un cosmar.
Nu?
Totul e-n regula'.' ntreba Tony cnd, n cele din urma, Caroline reveni n patul lor.
Da, totul e bine, raspunse Caroline. Doar ca...
Sovai cnd amintirea lui Tony intrnd n camera exact n clipa n care se trezise ea i invada gndurile.
Ce taceai? ntreba ea pe neasteptate. Tony o privi fara sa nteleaga la ce se referea.
Cnd te-ai trezit mai adineauri?
Pentru o fractiune de secunda, Caroline crezu ca zareste un licar ciudat n ochii lui, care disparu ct ai
clipi. Si
mai era ceva si n felul n care arata -bronzul sanatos pe care l obtinuse n Mustique parca disparuse,
iar
pielea de sub barbie parea ca ncepe sa se lase. Atunci el i zmbi si o atinse usor cu degetul pe vrful
nasului.
Mi-a fost foame, spuse el. Nu m-am saturat numai cu peste, asa ca am dat putin iama prin
macaroanele cu
brnza.
si strecura un brat n jurul sotiei lui.
Copiii snt bine?
Caroline ncuviinta din cap si imediat Tony stinse lumina, arun-cndu-i pe amndoi n ntuneric. Dupa
cteva
minute, auzi cum rasuflarea lui capata ritmul specific somnului, dar ea ramase treaza. Desigur ca Tony
i
spusese adevarul -pur si simplu i se facuse foame si se dusese la bucatarie sa mannce ceva. Orice
altceva sar
fi ntm-plat, Laurie i-ar fi povestit.
Dar daca Laurie tipase, de ce n-o auzise Tony?
El se afla jos, la bucatarie, si n cladirea asta izolarea acustica probabil ca e aproape perfecta. Nu auzise

nimic,
prin urmare, nu facuse nimic.
Dar, chiar n timp ce ncerca sa se convinga ca numai paranoia ei e de vina, nu reusea sa-si alunge din
minte
privirea ciudata din ochii lui Tony -privirea care disparuse aproape instantaneu care, ntr-un fel sau
altul, i
contrazicea vorbele.
Si aspectul nesanatos al tenului sau.
Putea sa jure ca e ceva la mijloc, ceva ce el nu i spusese.
Dar ce?
CAPITOLUL 19
Nate Rosenberg se uita ngrijorat la ceasul din partea dreapta a monitorului. 8.32, adica doar doua
minute se
scursesera, de cnd verificase ora ultima data. Se ridica n picioare si privi peste separatorul ce
despartea
biroul lui de cel al colegei sale, Andrea Costanza.
Scaunul ei ramnea n continuare gol.
Ceea ce nu constituie deloc o pricina de ngrijorare", si spuse el. Existau o multitudine de motive
pentru care
Andrea ar fi putut ntrzia. Posibil sa nu fi auzit desteptatorul sau sa fie bolnava, poate avea o
programare la
doctor sau la coafor. Putea fi chiar pe teren, verificnd vreun caz de-al ei. Problema se tragea din faptul
ca, n
cei sase ani de cnd lucrau mpreuna, nici unul dintre ei nu mai ntrziase vreodata. Boala, diversele
ntlniri,
somnul prelungit, nimic din toate acestea nu-i mpiedicase sa fie punctuali la serviciu. Devenise chiar
un soi de
competitie ntre ei, dar una nevinovata, ca pentru doi birocrati fara speranta.
Pariez ca pna la urma o sa te ntrec, i spusese Andrea n timpul unui prnz, cu vreo doi ani n urma,
cnd
realizasera ca snt singurii oameni care nu pierdusera nici o zi de lucru.
-Pe naiba, se mpotrivise Nate. Eu am fost punctual nca de pe vremea gradinitei.
Ceea ce nu o dezarmase pe Andrea, care invoca ajutorul pojarului si al rujeolei, pe care ea le facuse, iar
el nu.
Iar acum, n dimineata asta de luni, colega lui ntrzia.
Nate eliminase deja posibilitatea mbolnavirii sau a somnului prelungit o sunase acasa si robotul
telefonic
pornise de-abia dupa cel de-al optulea trit, la fel ca ntotdeauna. Cnd ncercase pe mobil, o voce
nregistrata
i comunicase ca abonatul fie are telefonul nchis, lie nu se afla n aria de acoperire". Renuntase si la
ideea
programarilor, pentru ca i verificase agenda, care era ntocmita cu si mai multa meticulozitate dect a
lui.
Ultima ntlnire aranjata fusese vizita ei la doctorul Humphries, ieri dupa-amiaza; urmatoarea era o
ntlnire de
caz la ora doua, astazi. Nu era mentionat nici un medic, nici o coafeza, nimic altceva.
Lui Nate nu-i mai ramneau dect niste posibilitati, la care nici macar nu voia sa se gndeasca. Lucruri
ca jaful
sau violul.

Nu si n cazul Andreei, si spuse el. E isteata si stie sa aiba grija de ea." Si, dupa ce i se ntmplase
sotului celei

mai bune prietene a ei, devenise si mai atenta.

Am terminat cu alergatul prin parc, ma jur, i-a zis atunci, nfiorndu-se la posibilitatea unei
nenorociri
asemanatoare.
Important era ca Andrea i daduse senzatia ca va fi mai grijulie ca niciodata. Si niciodata nu patise
nimic.
Nici acum n-a patit nimic, si continua el gndul. Intrzie, atta tot." La urma urmei, ce ar fi putut sa
faca el? Sa
sune la politie pentru ca una dintre colegele lui de birou ntrziase, pentru prima data, o jumatate de ora
la
serviciu? Probabil ca /'-ar trnti telefonul n nas!
Pe la prnz, cnd tot nu primise nici un semn de la Andrea, si lua punga cu mncare, nfulecndu-si
sendvisul, n
timp ce se deplasa cu autobuzul pe 72nd Street, dupa care parcurse pe jos o distanta de trei blocuri, pna
acasa la ea. Apasa pe butonul din dreptul apartamentului ei si, pentru ca nu primi nici un raspuns, suna
la
soneria administratorului. O voce sigura l ntreba ce doreste si, dupa ce i explica cine e si ca voia sa se
asigure ca Andrea Costanza era bine, administratorul se multumi sa izbucneasca ntr-un hohot de rs
cinic.
-Crezi ca snt nebun? Daca deschid si femeia e nauntru, ma poate da n judecata. Daca deschid si nu e
acolo,
dar afla dupa aceea, ma duce la tribunal. Eu respect niste reguli ale consiliului de administratie nu
am voie
sa deschid nici un apartament fara mandat judecatoresc. Asa ca mai bine du-te si fa rost de unul, bine?
Cnd Nate suna din nou la sonerie, vocea intendentului se naspri:
Auzi, amice, sper ca nu vrei sa vin pna afara si sa te fac sa pleci n suturi.
Dupa ce se ntoarse la birou, si spuse ca, n fond, nu era problema lui si ca existau o gramada de locuri
n care
ea s-ar fi putut duce si ca, cel mai probabil, Andrea va aparea la ntlnirea de la ora doua, iar el se va
simti ca
un idiot.
Din nefericire, nu veni, si toata lumea care participa la ntlnire cazu de acord ca trebuia sa i se fi
ntmplat
ceva Andreei si l ntrebasera ce naiba facuse pna atunci n privinta asta.
Snt sigur ca exista o explicatie perfect rezonabila pentru disparitia ei, zise el, dupa ce le repetase tot
ce
ntreprinsese.
Ai si tu dreptate, dar numai daca era vorba despre oricine altcineva, sugera Corrine Bradshaw, lasnd
deoparte agenda pe care o ntocmise cu o jumatate de ora n urma. Nu si n cazul ei, nsa. Ea este ca
tine,
Nate; toata lumea stie ntotdeauna unde se duce si ce face.
Pai, si cum sa procedam n continuare? Nici macar nu putem s-o declaram disparuta asa repede. Pe
toti
dracii, de-abia daca bagam de seama cnd un copil lipseste o zi ntreaga.
O sa mpartim agenda ei telefonica, hotar Corrine. Nu speriati pe nimeni, rugati-i pe oameni sa-i
transmita
sa sune la birou daca intra cumva n contact cu ea. Inventati si voi ca are o ruda bolnava, ceva de genul

asta.
si ndrepta din nou atentia spre Nate.
Ai sunat la ultima ei ntlnire pe care a avut-o vineri? Nate se nrosi.
Sun chiar acum.
Doua minute mai trziu, Nate discuta la telefon cu doctorul Theodore Humphries.
Oh, da, a fost aici, i spuse Humphries dupa ce se prezenta. Mi-a pus niste ntrebari legate de mica
Mayhew.
Tonul deranjat al doctorului l facu pe Nate sa se ncrunte.
Ea are n custodie acest caz asta e si treaba ei: sa puna ntrebari despre fetita.
Iar eu am raspuns n masura posibilitatilor, replica Humphries, pe un ton ceva mai temperat. Dar
tare mi-e
teama ca, atunci cnd a nceput sa-mi puna la ndoiala reputatia si mi-a cerut sa-i arat fisa medicala a
Rebeccai
Mayhew, am dat o replica pe masura.
Oh, Dumnezeule, gndi Nate. Sper ca Andrea nu l-a acuzat de sarlatanie."
V~a pus la ndoiala reputatia? rosti el cu voce tare. Nu snt sigur ca nteleg la ce va referiti.
Pentru un moment, avu senzatia ca Humphries o sa-i nchida telefonul n nas, dar doctorul paru sa-si
schimbe
atitudinea.
As putea sa va ntreb de ce anume m-ati sunat, domnule...
Rosenberg, repeta Nate, apoi i dezvalui lui Humphries motivul real al apelului sau.
Dupa ce termina, Humphries ofta din adncul inimii.
mi pare rau, spuse el. Dar nu cred ca va pot fi de folos. Am refuzat sa-i arat fisa medicala a
Rebeccai
Mayhew, fara un ordin judecatoresc, un lucru pe deplin legal. Atunci, m-a interogat cu privire la
autorizatiile pe
care le detin si a plecat imediat.
Corrine Bradshaw asculta n tacere redarea conversatiei dintre Nate si doctorul Humphries, apoi discuta
si cu
ceilalti colegi. Nici unul dintre ei nu gasise pe cineva care sa fi discutat sau s-o fi vazut pe Andrea
Costanza n
ultimele doua zile.
Bine, zise ea, ridicnd telefonul de pe biroul ei. Haide sa vedem daca eu am mai mult noroc. Ea
apartine de
sectia de politie 12, nu?
Dupa ce Nate Rosenberg ncuviinta din cap, femeia forma din memorie numarul sectiei de politie. Nu
era prea
sigura daca retinerea numerelor de telefon ale tuturor sectiilor de politie din Manhattan era un beneficiu
sau
un blestem, n schimb stia ca reprezinta o parte vitala a slujbei ei. Totusi, de obicei, suna ca sa afle
informatii
despre cte un copil disparut, nu si despre un lucrator social care pierise fara urma.
CAPITOLUL 20
Prima zi napoi la Academia Elliot se terminase, si Laurie si dorea sa fi ramas la Gimnaziul Columbus,
unde ea
si Ryan nvatasera n al doilea semestru al anului ce trecuse. Si toate astea, numai din cauza lui Amber
Blaisdell si a vechilor ei prietene. Totul se schimbase, ct fusese ea la scoala publica. Realizase lucrul
acesta
nca din ziua aceea din parc. O fata pe care de-abia o cunostea -Caitlin Murphy o nlocuise deja n

grupul lui
Amber si, cu toate ca Laurie si mnca prnzul alaturi de aceleasi fete ca si nainte, Caitlin se asezase
lnga

Amber.
Locul care i apartinuse ei dintotdeauna, nca din clasa nti.
Lucrul ciudat nsa era ca nimeni nici macar Amber nu-i atrasese atentia lui Caitlin ca sta pe locul
lui
Laurie. De fapt, parea ca nici nu observasera. Oricum Laurie n-avea de gnd sa spuna nimic si, cnd si
trase un
scaun de la masa vecina, fetele din fata lui Amber si Caitlin se strnsera una ntr-alta, ca sa-i faca loc si
ei. Dar
nu numai asta se schimbase, ci totul n jurul ei. Abia daca si amintea numele baietilor despre care
discutau si,
cnd veni vorba despre vacanta de vara, toate fetele mentionara Southampton. Cnd ncercase sa le
povesteasca despre cele doua saptamni petrecute n Mustique, Caitlin Murphy si dadu ochii peste cap.
Dar nimeni nu mai merge n Mustique, zise ea. Mama spune ca acolo nu mai ntlnesti dect
europeni de
mna a treia si vedete rock expirate.
Laurie simti cum i ard obrajii de rusine si nu mai scoase nici un cuvnt. Dar Caitlin nu se multumise
doar cu
att.
De ce naiba ar merge cineva acolo vara?
Mama s-a casatorit, explica Laurie. Si-au petrecut luna de miere acolo.
Si te-au luat si pe tine? ntreba Caitlin. Ce ciudatenie. De data asta nsa, Amber Blaisdell i sari n
ajutor.
Eu cred ca e dragut, spuse ea. Eu mi-as fi dorit sa pot merge cu ei, cnd tatal meu vitreg a dus-o pe
mama n
luna lor de miere.
Luna de miere e doar pentru mire si pentru mireasa, interveni Caitlin, dar fara sa mai para asa sigura
pe ea
ca nainte cu doar cteva momente.
Poate prima data, spuse Amber. Dar eu, daca as avea copii si m-as marita a doua oara, as vrea sa i
iau cu
mine. Si nu m-as casatori cu un barbat care nu-si doreste alaturi de el copiii mei.
Se ntoarse spre Laurie.
Cum e tatal tau vitreg? Cum l cheama?
Tony Fleming.
Si, s-a mutat la voi? Laurie clatina din cap ca nu.
Acum locuim n Central Park West. Sovai o clipa, apoi mai adauga doua cuvinte:
n Rockwell.
O tacere profunda le nvalui pe fete si Laurie le putea vedea cum si arunca priviri pe furis una alteia. n
cele
din urma, Caitlin Murphy si lua inima-n dinti si vorbi:
Rockwell? Chiar locuiti acolo? Dar cum de suporti? Laurie simti iarasi ca roseste.
Pai, nu e nimic n neregula. Caitlin se cutremura.
Da, sigur. Cu exceptia faptului ca e bntuita si ca toata lumea crede ca la subsol snt ngropate numai
cadavre si ca toti care stau acolo snt nebuni.
Laurie ncerca sa o contrazica pe Caitlin, dar, nainte de a rosti primul cuvnt, o napadi amintirea
cosmarului si

a vocilor pe care le auzise prin pereti. Ei si ce? Mai visase urt si altadata, iar n vechiul apartament tot
timpul
si auzea vecinii de deasupra cum se plimba prin camera.
Nu e nimic n neregula cu cladirea, zise ea, nereusind sa-si ascunda totusi o oarecare nuanta de
nesiguranta
n glas. Si nimeni nu mai crede n astfel de povesti. Sau poate tu chiar esti convinsa ca Rodney e un trol
care
traieste sub un pod din parc'/
Caitlin Murphy nu paru deloc stnjenita de ntrebare.
Cine e Rodney?
Portarul, raspunse Laurie. Sau povestea asta n-o cunosti? Caitlin Murphy i arunca o privire de
gheata.
Poti sa zici ce vrei tu, dar toata lumea stie ca e o cladire ciudata. Si mama mi-a spus ca acolo traiesc
numai
batrni.
Oamenii n vrsta nu snt fantome, replica Laurie. Si, oricum, Tony nu e Ixtnn.
Cti ani are? o interoga Caitlin.
Brusc, Laurie si dori sa nu se fi asezat la masa asta.
Cui i pasa? ntreba ea.
Noua ne pasa, raspunse Caitlin. Si ce-a facut mama ta? S-a maritat cu un babalc bogat pentru banii
lui? Asa
te-ai ntors aici?
Laurie suportase suficient. si ridica tava si se muta la alta masa unde nu mai statea nimeni dupa
care si
termina prnzul ct de repede putu. Apoi, si petrecu restul pauzei la biblioteca si se asigura ca nici una
dintre
fostele ei prietene sa nu-i stea n preajma toata dupa-amiaza. Dar, n timp ce cobora scarile de la intrare,
se
trezi cu Amber lnga ea. Laurie o privi, dar nu scoase o vorba. Si nici nu se opri din cobort, iar cnd
ajunse pe
trotuar, o coti la stnga spre parc.
Amber se lua dupa ea, desi locuia n directia opusa, tocmai n Riverside Drive.
Timp de cteva minute, se deplasara mute, umar la umar, pna cnd Amber sparse tacerea:
mi pare rau pentru ce s-a ntmplat la cantina.
Cine e fitoasa aia, la urma urmei? ntreba Laurie, fara sa accepte scuzele, dar si fara sa le respinga.
Amber ridica din umeri.
E o tipa de treaba. Cred ca e doar putin geloasa. Laurie se opri si se uita la Amber.
Geloasa? Nu mi s-a parut ca aia era gelozie -s-a comportat ca si cum m-ar fi urt. Si nici macar nu
ma
cunoaste!
Stie ca am fost cele mai bune prietene, replica Amber. Iar mama ei s-a maritat anul trecut, pentru a
patra
oara, si parintii ei nu snt niciodata acasa.

 Dar credeam ca au fost cu totii n Southampton toata vara, spuse Laurie, strngndu-si dintii n felul
acela
snob, n care fetele de la televizor rosteau ntotdeauna cuvintele.
Mama ei da, nsa Caitlin nu s-a dus acolo dect n vreo doua weekenduri.
Laurie se holba spre Amber.
Vrei sa zici ca au lasat-o singura?
Cu o menajera si un bucatar. Si un valet, si un sofer. N-a fost singura.
Sovai, apoi adauga:
Iar tatal ei vitreg are aproape opt sute de ani. Laurie se opri ca lovita de trasnet.
Vrei sa zici ca mama ei s-a maritat pentru bani?
N-am zis asta, replica Amber pe un ton exagerat inocent.
Si-atunci, de ce n-ai spus nimic la prinz? o interoga Laurie. Brusc, Amber paru nervoasa si privi n
jur, ca si
cum i-ar fi fost
teama sa nu asculte cineva.
Tata vrea sa fiu draguta cu ea.
si cobor vocea si se mbujora usor.
Cred ca e vorba despre o afacere sau ceva de genul asta. Asa ca trebuie sa ma port ca si cum ar fi cea
mai
buna prietena a mea.
Laurie o privi uimita.
Tu glumesti chiar ti-a spus el asta? Amber ncuviinta din cap.
Si mama ta l lasa? Amber dadu din nou din cap.
Mama nu l-ar lasa niciodata pe Tony sa faca asa ceva. Si, oricum, lui Tony nici nu i-ar da prin minte
una ca
asta.
Se codi putin apoi continua:
Vrei sa vii pe la mine? Veni rindul lui Amber sa ezite:
Nu stiu...
De ce nu? Doar sntem prietene, nu?
Amber se codi putin nainte de a ncuviinta, astfel ca cele doua fete pornira mpreuna spre Central Park
West.
Amber si ncetini din ce n ce ritmul, pna cnd se opri de-a binelea n coltul strazii unde se nalta
cladirea
Rockwell.
Ce s-a ntmplat? ntreba Laurie. Sper ca nu esti speriata, nu? Desi Amber scutura repede din cap,
toate
povestile pe care le
auzise ea, Laurie si ceilalti cnd erau mai mici i invadara gndurile, n timp ce privea fatada ntunecata
a
blocului. Dar astea erau doar scorneli povesti inventate de ei! De ce s-ar simti nervoasa? Imediat, de
la o
fereastra de la etajul al saptelea, vazu pe cineva facnd cu mna.
Cine e? ntreba ea.
Rebecca Mayhew, raspunse Laurie. Vrei s-o cunosti? Amber se ncrunta.
Cum de a ajuns deja acasa? Nu se duce la scoala?
E bolnava, spuse Laurie, clatinnd din cap. Nu e nimic molipsitor. Cred ca are un fel de anemie sau
ceva de

genul asta. E foarte draguta. Haide, vino sus sa-ti fac cunostinta cu ea.
Pomi sa traverseze intersectia, dar, cnd se uita putin napoi, realiza ca Amber nu mai era lnga ea.
Vii?
Amber continua sa priveasca tinta cladirea. Dar alea erau doar niste povesti, si spuse ea din nou. Nu
snt
adevarate." Insa, chiar n clipa n care rostea n gnd aceste vorbe, un fior ciudat ca o presimtire rea i
cuprinse
corpul si se ntoarse cu spatele.
Amber? striga Laurie. Ce ai?
Amber i arunca o ultima privire lui Laurie, dupa care ochii i se ndreptara involuntar spre cladirea ce
rasarea n
spatele acesteia. Rebecca disparuse, dar acum aparuse un nou chip la o alta fereastra, undeva la etajul al
cincilea.
Era un barbat si, desi Amber de-abia reusea sa-i desluseasca trasaturile, exista ceva n felul n care o
privea
care i ngheta sngele in vene.
O sa mor, gndi ea. Daca ma duc acolo, o sa mor." Si, fara sa-i mai adreseze vreun cuvint prietenei ei,
se
rasuci si o lua la goana napoi pe drumul pe care venise.
Detectivul Frank Oberholzer apasa pe acelasi buton de la intrarea n cladirea unde locuia Andrea
Costanza, pe
care l folosise si Nate-Rosenberg, cteva ore mai devreme. Dar cnd Oberholzer se prezenta, Ionul acru
al
administratorului se schimba instantaneu.
Stiti, eu nu vreau sa am probleme. Eu am mare grija de cladire si consiliul de administratie e
multumit de
munca mea, insista el pe o voce pe care Oberholzer, din experienta sa ndelungata, o recunoscu ca
apartinnd
genului de oameni care ncep sa se vaicareasca, imediat ce te nfigi mai tare n ei.
Pai atunci, n-are de ce sa te deranjeze daca o sa le comunic celor din consiliu cteva date despre
trecutul
tau, corect?
Chipul palid al intendentului si pierdu si putina culoare pe care o avea.
Isuse, dar ce v-am facut eu?
Nimic, l linisti Oberholzer. Si nu-ti cer dect o mica favoare. Vreau sa arunc o privire prin
apartamentul
Andreei Costanza. Cum e? Cu doua camere?
O garsoniera dubla, spuse intendentul si simplul fapt ca raspunsese la ntrebarea lui i sugera lui
Oberholzer
c barbatul e gata sa cedeze.

 Asta nseamna ca pot sa vad tot, chiar de la usa, nu?

Asa cred.
Carevasazica tu deschizi usa, eu arunc repede o privire si, daca nu vedem nimic, tu o nchizi la loc si
cu asta
basta. Ce zici?
Si cinele? ntreba intendentul. Daca iese afara...
Cinele n-o sa iasa, i-o taie detectivul. N-ar fi mai bine sa nu pierdem vremea si sa mergem pna
acolo? Cu
cit terminam mai repede, cu att mai convenabil pentru tine, o sa uiti ct ai bate din palme.
Ridicnd din umeri, intendentul l conduse la lift si apasa butonul pentru etajul cinci.
N-o sa gasiti nimic, insista el. Eu ngrijesc o cladire linistita si nu avem probleme n zona. Nici
violuri, nici
jafuri, nimic. Oamenii cumsecade si vad de treaba lor.
La etajul cinci, usa se deschise si cei doi barbati pasira n hol. Un moment mai trziu, intendentul apasa
de zor
pe soneria din dreptul apartamentului Andreei Costanza, dar, pentru ca nu raspunse nimeni, ncepu sa
ciocane
cu putere.
Vedeti? Ce v-am zis eu? Nu e nimeni acasa.
Oberholzer l ignora, ascultnd cu atentie sunetul slab care se auzea de partea cealalta a usii.
Schelalaitul unui
cine.
Si-atunci, cum de cinele plnge n loc sa latre?
Oftnd din toti rarunchii, intendentul introduse cheia de rezerva n broasca, o rasuci si deschise usa.
Amndoi
barbatii privira nauntru.
Oh, Isuse, sopti administratorul. Oh, Isuse Hristoase!
CAPITOLUL 21
Ryan animase att ct putuse el momentul rentoarcerii acasa. Dupa ore, mai pierduse vremea pe la
scoala, dar
baietii cu care umbla el dintotdeauna plecasera n parc sa joace fotbal. 11 ntrebasera daca vrea sa
mearga cu
ei si, cu toate ca si dorea la nebunie lucrul acesta, si amintise poruncile mamei lui:
Nu vreau sa te duci n parc fara mine. Niciodata.
Aproape cedase tentatiei, dar se razgndise n ultima clipa pentru ca i venise n cap imaginea Caro linei
dupa
ce murise tatal lui. Asa ca inventase o scuza si-i privise cum pleaca fara el. Zabovise un timp pe la
biblioteca,
facndu-si temele, dar, n cele din urma, bibliotecarul l trimisese acasa.
A venit ora nchiderii si, n plus, pe o vreme asa frumoasa ar trebui sa fii n parc, mpreuna cu
prietenii tai.
Acum, statea vizavi de cladirea Rockwell, dorindu-si sa nu se mai simta att de speriat.
ncercase ntruna sa se convinga ca nici una dintre povestile pe care le auzise nu este adevarata, dar tot
nu si
le putea scoate din cap. Totusi, n-avea cum sa ramna acolo, pe trotuar, toata dupa-amiaza. Si-apoi,
Laurie
ajunsese deja acasa, asa ca va fi n siguranta, dupa ce va intra n apartament. Scotoci prin buzunar sa se
asigure ca mai are cheia, inspira adnc, traversa strada si deschise repede usa de la intrare, nainte sa-si

piarda
cumpatul.
Prin geamul de sticla al usii interioare vazu ca n hol nu mai era nimeni, cu exceptia lui Rodney. Era un
lucru
bun sau rau? nainte de a se hotar n privinta raspunsului corect, Rodney deja iesise din ghereta lui si se
ndrepta spre usa. Spre el!
Ryan si simti inima batndu-i nebuneste si tocmai se pregatea sa fuga napoi pe strada, cnd Rodney
deschise
usa din interior, facndu-i cu ochiul.
Cam trziu de la scoala, tinere! Sper ca nu ai avut probleme, nu? Caznindu-se sa-si controleze frica,
Ryan
scutura din cap, trecu pe
lnga Rodney si porni spre capatul scarilor, abtinndu-se sa nu o ia la goana. Dar atunci, chiar nainte de
a
ajunge la trepte, se trezi ca l apuca cineva strns de umar. ncremeni.
Ce voia portarul? Ce urma sa se ntmple?
ntr-un trziu, cu un ghem de frica n stomac, baiatul se ntoarse. Rodney se uita n jos spre el si, brusc,
Ryan
simti cum privirea batrnului i patrunde pna n adncul sufletului.
S-a ntmplat ceva? ntreba portarul. Ryan ezita, apoi dadu din cap ca nu.
Esti sigur'? insista Rodney. Nadajduiesc ca nu ti-e frica de mine,
nu?
Ryan se holba la el, clatinnd din cap.
Rodney se apleca, prinzndu-l si mai tare de umar. si cobor vocea, pna la nivelul unui suierat:
Ba da, ti-e frica, spuse el. Te miros.
Ryan crezu pentru o clipa ca se va sufoca. Ce sa faca? Sa ncerce sa scape din strnsoarea portarului?
Dar,
chiar daca reusea, ce-ar putea face? Sa fuga? Unde? N-avea cum sa razbeasca pna la usa de la intrare,
iar
daca ncerca sa urce pe scari, Rodney l-ar fi ajuns din urma pna la primul etaj.
Sa tipe! Asta ar trebui sa faca! Dar cine-l va ajuta? Cine-l va auzi? Totusi, nu putea sa stea cu minile n
sn si
sa-l lase pe...
Exact cnd era pe punctul de a tipa, Rodney i dadu drumul si izbucni n hohote de rs. Uimit, Ryan se
uita n sus
spre el.
E-n regula, zise Rodney. M-am distrat putin pe seama ta. De fapt, am ceva pentru tine.
n timp ce baiatul ramase locului mpietrit, Rodney se apropie de biroul lui, ridica o mica punga de
hrtie alba si
se ntoarse sa i-o dea lui Ryan.
Ciocolata de casa. Domnul Burton a facut-o special pentru tine. Cea mai buna ciocolata pe care ai
mncat-o
vreodata. Mai buna dect Godiva si nu exagerez.

ntinzndu-i punga lui Ryan, l batu prieteneste pe spate, ndem-nndu-l sa urce scarile.
Si nu trebuie sa te temi de mine, striga el dupa baiat. Si nici nu locuiesc sub un pod n parc. E mai
degraba o
vagauna. O vagauna lnga lac. Asa ne place noua, trolilor n vagauni ntunecate, cu apa n apropiere,
unde-i
putem spala pe baietei nainte de a-i mnca!
Un hohot de rs l urmari pe Ryan, n timp ce o zbughi pe scari n sus si nca i mai rasuna n urechi cnd
ajunse
la etajul cinci. Deschise usa si o striga pe sora lui. Nu primi nici un raspuns. Totusi, apartamentul nu
parea
pustiu.
Mamaa? striga el, cu glas tremurnd si agitat. E cineva acasa? Nu-i raspunse nimeni, dar el tot avea
senzatia
ca nu e singur n
labirintul urias de camere.
Poate ar trebui sa se duca sus. Sa intre n camera lui, sa ncuie usa si sa astepte acolo, pna cnd mama
lui
avea sa vina acasa.
Dar, daca ar fi fost cineva nauntru, nu s-ar fi refugiat la etaj? Sus, unde l-ar putea prinde, fara sa-i dea
nici o
sansa sa ajunga napoi la usa de la intrare?
Poate ar trebui sa iasa afara din nou.
Sau poate se comporta ca un las? Poate ca nu era nimeni aici. Lundu-si inima-n dinti, striga din nou:
Hei, snt acasa! E cineva aici? Tacere.
mbarbatndu-se, se ndeparta de usa, pna cnd reusi sa arunce o privire spre interiorul sufrageriei si al
camerei de zi. Aratau la fel ca dimineata.
Porni spre holul care ducea la bucatarie, dar se opri brusc.
Usa de la studioul lui Tony usa care ramnea ncuiata de obicei -era usor ntredeschisa.
Incruntndu-se, se apropie de ea, ct sa poata trage cu ochiul nauntru. Din locul n care statea, camera
parea
goala, dar, oricum, de acolo nu se vedea foarte mult din ea. ntinse o mna usor tremurinda si mpinse
usa.
Aceasta scrti din balamale, speriindu-l asa de tare, ca sari un pas napoi. Apoi, dupa ce realiza ce se
ntmplase, si facu iute curaj si pasi n studioul tatalui sau vitreg.
ncaperea avea acelasi miros nchis ca si restul apartamentului si toate obiectele dinauntru erau chiar
mai
vechi dect lucrurile din celelalte camere.
Peretii erau lambrisati cu un soi de lemn ntunecat, iar cele doua ferestre care dadeau spre strada
aruncau asa
de putina lumina, nct pielea verde nchis care acoperea mobilierul parea aproape neagra. Un covor
subtire
acoperea podeaua, iar modelul lui era ascuns sub o canapea veche, imensa, un sezlong, un divan turcesc
si o
serie de mese, ncarcate cu tot felul de obiecte: fotografii decolorate n rame de argint matuit sau mici
bibelouri din fildes. n dreptul ferestrelor, se mai zarea un birou mare, iar pe unul dintre pereti, un
semineu. n
partile laterale ale semineului, peretii erau acoperiti cu rafturi pline de carti, iar pe unul dintre colturile

biroului
trona un glob urias.
Sezlongul se gasea n apropierea semineului, iar lnga el fusese instalata o veioza, asezata pe o masuta
ce
avea un raft suplimentar, prins chiar deasupra podelei.
Pe raft se vedea un album foto, att de vechi, nct coperta lui de piele se tocise aproape de tot.
Ryan l ridica si-l puse cu grija pe masuta. Trase de lantugul veiozei demodate, cu abajur de sticla
verde, apoi
deschise albumul.
Peste fotografii parea sa fi trecut atta vreme, nct lui Ryan i era frica sa nu cumva sa se rupa daca le
atinge.
Chiar daca pozele fusesera acoperite, acestea ncepusera sa se decoloreze. n timp ce rasfoia prin sirul
de
portrete oameni mbracati n vesminte demodate, barbati cu gulere tepene, nasturii ncheiati pna la
ultimul
si haine deloc confortabile, femei n rochii lungi cu siruri de nasturi
ce se terminau la gt si dantele n jurul ncheieturilor se trezi coplesit de un sentiment ciudat.
Unele chipuri i se pareau aproape familiare, ca si cum ar fi cunoscut din vedere persoanele respective.
ntoarse paginile una cte una, cu mare atentie, ngrozit ca, daca le ndoaie ct de putin, acestea s-ar fi
putut
crapa.
Apoi, cnd ajunse la cea de-a patra fila, ngheta.
Ramase mult timp cu ochii pironiti pe imaginea respectiva, (inndu-si rasuflarea fara sa-si dea seama.
Se uita la
un barbat care ti dadea senzatia ca a fost fotografiat exact n aceeasi ncapere, odihnindu-se n
sezlongul de
lnga semineu.
Barbatul avea trasaturi puternice si par negru, ondulat, iar ochii priveau drept spre aparatul de
fotografiat.
Ryan recunoscuse imediat ochii.
Erau ochii tatalui sau vitreg, aruncndu-i o privire rece, asa cum se holbase Tony Fleming la el vineri
seara, n
camera sa.
Secundele se scurgeau una dupa alta, dar Ryan continua sa ramna neclintit, aproape hipnotizat. Acum
vedea
ca nu numai ochii semanau cu cei ai lui Tony Fleming ci totul i amintea de tatal sau vitreg. Dar...
Brusc simti ca nu mai este singur. Laurie.
Poate ca era doar sora lui.
nsa, chiar n clipa n care se ntoarse, realiza ca nu Laurie intrase n camera.
Cu stomacul strns ghem de frica, baiatul si ridica privirea si-l vazu pe tatal sau vitreg.
Eu... eu... usa, se blbi el. Aaaa... nu era nchisa si eu...
Asa ca ai intrat, termina Tony Fleming n locul lui.
Tacu pentru un moment si Ryan ramase perfect nemiscat, ngrozit de ceea ce ar putea urma. Apoi nsa,
spre
surprinderea sa, tatal lui vitreg i zmbi usor si nclina din cap spre albumul care era n continuare
deschis pe
masa.

 Vad ca mi-ai descoperit si familia.

Ryan ncuviinta din cap, fara sa scoata nici un sunet.
Tony se apropie, aplecndu-se sa vada la ce fotografie ajunsese.
Ah, sopti el. Strabunicul meu. Poza e facuta chiar n camera asta. si muta privirea spre Ryan.
Nu-i asa ca asemanarea este remarcabila? Din nou, Ryan ncuviinta din cap.
Asadar, spuse Tony, cu o voce calma, dar marcata de aceeasi raceala, pe care Ryan o observase cu o
seara
n urma, acum mi-ai vazut si biroul. Cum ti se pare?
E... e cam demodat. Adica...
Asa i placea stra-strabunicului meu. Si la fel mi place si mie. Oricum, nu este un loc n care sa-si
bage nasul
baietii mici.
Tony l pironi pe Ryan cu privirea.
Ai nteles?
D-da, domnule, sopti Ryan.
Bine, spuse Tony. Asadar, am cazut din nou la pace. Acum, ce-ar fi ca noi doi sa mergem si sa
pregatim cina
pentru mama si sora ta?
Ryan se uita nedumerit spre tatal sau vitreg.
Tu... tu nu esti suparat pe mine? Tony ridica din umeri.
Eu locuiesc aici, tu locuiesti aici. Am lasat usa deschisa, iar tu ai intrat. Snt tot att de vinovat ca si
tine.
nchise cu grija albumul si-l aseza la loc, pe raftul de jos al masutei, apoi trase de lantugul veiozei,
pentru a
stinge lumina. Conducndu-l pe Ryan afara din studio, trase usa dupa el, apoi lua o cheie din buzunar, o
introduse n broasca si o rasuci.
Se auzi un declic scurt.
Asta ce e? ntreba Tony, aratnd spre punga din mna lui Ryan.
Ciocolata, raspunse Ryan, nevenindu-i sa creada ca nu va fi pedepsit pentru ca intrase n biroul
tatalui sau
vitreg. Domnul Burton a facut-o.
Atunci, trebuie sa-i scrii un bilet de multumire, spuse Tony. O vei mparti si cu sora ta, nu-i asa?
Ryan ezita, apoi dadu din cap ca da.
Bine, rosti Tony ncet. Foarte bine.
CAPITOLUL 22
Nu s-a ntmplat nimic, si spuse Caroline n sinea ei. Trebuie sa existe o explicatie perfect rezonabila
pentru
absenta Andreei de la serviciu." I se parea ca se facuse mai trziu de cinci si jumatate, dar numai pentru
ca
epuizarea pe care o resimtea din plin era accentuata si de prima zi de munca. Biroul ei de fapt, nimic
altceva dect o masa care fusese mutata din interiorul magazinului n spatele camerei, atunci cnd
devenise din
ce n ce mai ocupata cu redecorarea apartamentului lui Irene Delamond gemea de hrtii care se
strnsesera
ct fusese ea plecata. Furnizorii de servicii alesi de ea i lasasera un munte de ntrebari, asa ca si
petrecuse
mare parte din zi vorbind la telefon. Dar, dupa ce primise telefonul de la locul de munca al Andreei si o
ntrebasera daca are vreo veste de la ea, i veni din ce n ce mai greu sa se concentreze asupra mostrelor

de
tapet, vopsea, materiale si alte zeci de detalii care nu erau legate numai de renovarea apartamentului lui
Irene
Delamond, ci si de al ei. Grija pentru Andrea o coplesi ncetul cu ncetul si ignora ultimele sase mesaje
de pe
robotul telefonic. ncercase sa se convinga ca nu s-a ntmplat nimic grav, ca aparuse cine stie ce
urgenta, iar
Andrea fusese nevoita sa plece n Long Island. Se chinuise chiar sa afle numarul de telefon al parintilor
ei, dar
acesta nu aparea n cartea de telefon si nici Bev sau Rochelle nit-l aveau. Mai sunase la Andrea nca o
data,
nainte de a parasi magazinul, numai ca telefonul ei ramasese mut. Sa fie un semn bun sau unul rau?"
Acum,
n timp ce trecea pe lnga ultimul bloc dinaintea cladirii Rockwell, ntorsese problema pe toate fetele,
dar, la fel
cum
se ntmplase toata dupa-amiaza, nu avea dect o singura certitudine: Andrea Costanza nu intra deloc n
categoria persoanelor care si iau o zi libera, fara sa anunte pe nimeni.
Si aparent, nimeni nu o vazuse si nici nu discutase cu ea de vineri.
Dar asta nu nseamna nimic, si repeta ea n gnd. Ajunsese deja n fata cladirii ei si tocmai se pregatea
sa
deschida usa grea de la intrare. Dar poate ca..."
nsa nu mai exista nici o alta explicatie. Caroline le studiase pe toate si le respinsese. Asa ca n loc sa
deschida
usa, se razgndi si si continua drumul, ndreptndu-se spre Central Park West, apoi facu stnga pe strada
73rd
Street. Iuti pasul cnd traversa pe la Columbus, apoi trecu de Amsterdam Avenue. Dar, chiar cnd intra
pe
Broadway, se opri brusc, pentru ca n fata blocului de vizavi zari lumini puternice de faruri, cteva
masini de
politie si o dubita care semana cu o ambulanta.
Acolo era chiar cladirea unde locuia Andrea.
E un bloc mare. Poate fi vorba de oricine."
nsa inima care i bubuia nebuneste n piept i spunea ca se nsala si ncepu sa alerge, pna cnd fu oprita
de
banda galbena folosita de politie si de doi politisti n uniforma.
Ce s-a ntmplat? ntreba ea, cu o voce pierita de frica.
Locuiti aici? zise unul dintre politisti.
Incapabila sa mai scoata un cuvnt, Caroline scutura din cap ca nu.
Atunci nu e nimic de vazut. Treceti mai departe, va rog.
De undeva, se auzi vocea unei femei n vrsta care-si tinea strns pe lnga ea pardesiul, ca si cum haina
ar fi
putut cumva sa o protejeze mpotriva pericolelor orasului.

 E femeia aceea draguta de la etajul cinci, zise ea, clatinnd trist din cap. ntotdeauna avea o vorba
buna
pentru fiecare dintre noi. Nu ca alte persoane din cladire. I-am spus mereu domnului Balicki stiti, el
e
intendentul -, mereu i-am atras atentia asupra anumitor oameni. Cei care chefuiesc n fiecare noapte si
tin
muzica tare pna dimineata. Muzica Satanei, asta se aude. ntotdeauna l-am avertizat pe domnul Balicki
ca se
va ntmpla ceva rau. Dar nu m-a crezut. Nimeni nu ma crede. Dar acum, au ajuns la vorba mea. A
intrat pe
fereastra. Am avut dreptate, dupa cum se vede. Eu le-am zis...
Batrna continua sa vorbeasca, plngndu-se oricui se nimerea prin preajma, dar Caro line nu o mai
asculta. Usa
de la intrare a cladirii locmai se deschidea si doi barbati manevrau o targa pe scari n jos.
Corpul de pe targa era acoperit n ntregime cu un cearsaf de un verde palid.
Nu e Andrea", insista Caroline n gnd, dar cuvintele ei aduceau mai degraba cu o dorinta fierbinte
dect cu un
fapt real. Apoi, cnd barbatii ncepura sa urce targa n partea din spate a dubitei, zari un petic din blana
unui
Schnautzer pitic, care se strecura iute afara si ncepu sa latre frenetic.
Chloe?
Numele animalului prietenei ei i scapa printre buze aproape involuntar, dar micul cine se opri bmsc
din latrat
si se ntoarse, curios sa vada persoana care l strigase.
Oh, Chloe! spuse Caroline, ngenunchind cu ochii nlacrimati. Cinele sari n bratele ei si ncepu sa-i
linga
lacrimile de pe obraji,
iar Caroline se agata de el, ngropndu-si fata n blana lui moale, realiznd n acelasi timp grozavia celor
petrecute. Dupa ce dubita care ducea trupul prietenei ei coti, Caroline se ridica n sfrsit n picioare si
pomi spre
casa, lund-o pe Chloe cu ea.
Mintea lui Caroline retinu doar fragmente din tot restul serii. Era ca si cum un film ar fi fost cioprtit n
bucati
mici, apoi montate din nou astfel nct sa ramna doar cteva cadre.
si amintea cum deschisese usa de la apartament, dar nu mai stia cum parcursese drumul spre casa,
dupa ce
plecase de lnga cladirea unde locuia Andrea.
si amintea ca vorbise cu Rochelle si cu alti sase oameni, dar nu mai stia deloc cum decursesera
conversatiile.
Un singur lucm era cert: Andrea murise. Cineva o omorse. Cineva care nu fortase intrarea. Se
strecurase pe
fereastra.
si amintea ntrebarea lui Ryan, cnd o vazuse pe Chloe:
Putem s-o tinem noi? Te rog!
nsa raspunsul ei se pierduse n ceata.
si amintea ca ncercase sa mannce la cina, dar n-avea nici cea mai vaga idee despre felurile servite si
nici nu
mai stia daca nghitise ceva si ce anume.

Dupa cina, Laurie si Ryan se retrasesera n camerele lor, iar ea si Tony trecusera n living. Numai ca ei
nu i se
parea deloc ca seamana cu un living. Pentru ea, singurul living care i putea oferi confort si liniste
era cel
din apartamentul de pe 76* Street unde locuise mpreuna cu Brad. Camera aceea, asa micuta cum era,
reusise
sa-i ofere adapost, chiar si dupa moartea lui Brad. ncaperea n care se afla acum era att de spatioasa,
nct se
simtea cumva expusa si singura, cu toate ca Tony se gasea alaturi de ea. Si, chiar daca se asigurase
chiar ea
ca ferestrele erau ncuiate, tot nu-si putea lua privirea de la ele, de parca s-ar fi asteptat sa zareasca
silueta
unui asasin, pregatin-du-se sa-i invadeze casa. Sa vina dupa ea si copiii ei, asa cum venise dupa Brad si
dupa
Andrea. Mutndu-si privirea de la fereastra, ntoarse spre Tony un chip ravasit de lacrimi.
-De ce se ntmpla toate lucrurile astea? ntreba ea. De ce l-au ucis pe Brad?
Brad? repeta Tony. Ai spus ca... Dar Caroline parea ca nici nu-l auzise.
De ce au omort-o pe Andrea? continua ea. Ce se petrece, Tony? Acum o sa-i omoare si pe copii? Or
sa-l
ucida pe Ryan? Pe Laurie?
Era ca si cum, exprimndu-si cu voce tare toate temerile, deschisese portile dinlauntru 1 ei ce i tinusera
n fru
pna atunci toate emotiile puternice, din seara aceea lunga. Cutremurata de un fior, si arunca bratele
dupa
gtul lui Tony si se agata de el cu disperare. Tony o strnse tare n brate si i lipi capul de pieptul lui, dar
Caroline, n Ioc de caldura trupului sau, simti un fior pe sira spinarii.
-Nu, draga mea, sopti el. Nu se va ntmpla nimic. Nici tie, nici lui Laurie, nici lui Ryan. ti promit.
nca o mai mbratisa, ncercnd sa o linisteasca si sa-i potoleasca fiorii care i scuturau ntruna corpul,
cnd
telefonul suna. Instinctiv, ntinse mna spre el, dar sovai. Solutia cea mai simpla era sa lase robotul sa
preia
apelul. Totusi, daca era cineva care suna n legatura cu Andrea, mai bine sa raspunda chiar el.
Pastrndu-si un
brat pe umerii sotiei sale, ridica receptorul:
Alo?
Tony? auzi el o voce nesigura. Snt Beverly Amondson. Tocmai am ajuns acasa si m-a sunat
Rochelle n
legaura cu...
Am aflat, o ntrerupse Tony, sesiznd durerea din vocea lui Beverly.
Caroline se simte bine? Vrei sa trec pe la voi?
Tony ezita. Caroline nca mai suspina, tremurnd necontrolat.
Poate mine, spuse el. Ai putea s-o suni mine?
Sigur ca da, raspunse Bev. Apoi continua:
Ai grija de ea, Tony. Cu nenorocirea asta si tot ce i s-a ntmplat lui Brad... ei bine, chiar nu stiu cum
va
suporta totul.
O sa fie bine, o linisti Tony.
Multumesc.
Tacu un moment, apoi adauga:

 E att de norocoasa ca te are pe tine.

Nu, zise Tony ncet dupa ce aseza receptorul la loc. Eu snt cel norocos.
si ndrepta din nou atentia spre sotia sa si ncerca sa-i aline durerea.
O sa am grija de tine. De tine si de copii.
CAPITOLUL 23
Sunetul pendulei care anunta nceputul altei ore rasuna n antreul imens al apartamentului, ca dangatul
funebru al unui clopot, si Caroline si simti corpul cum se chirceste la fiecare lovitura, de parca ar fi
fost izbita
cu un ciocan. Dupa ce se risipi si ultimul zgomot, Tony si trase sotia si mai aproape de el.
Trebuie sa dormi, draga mea. Nu se schimba nimic daca rami treaza toata noaptea.
Daca ma culc, o sa visez si stiu ce anume, raspunse Caroline, cu voce la fel de grava ca si sunetul
ceasului
care batuse de miezul noptii.
Copiii dormeau deja de cteva ore bune si, pe la ora unsprezece, Tony o convinsese n cele din urma pe
Caroline sa se bage n pat. Totusi, nici unul dintre ei nu reusise sa adoarma; ramasesera ntinsi, unul
lnga
altul, n camera ntunecata. Tony asteptase sa auda cum rasuflarea ei capata ritmul specific somnului,
dar nu
se ntmplase asa. n schimb, fusese martorul luptei ei mpotriva valului de sentimente ce continuau s-o
copleseasca.
Ai luat medicamentele pe care ti le-a prescris doctorul Humphries? ntreba el.
Numai unul - urasc sa iau pastile.
Nimanui nu-i place sa ia medicamente. Dar, uneori, ele chiar te ajuta.
Tony si scoase usor bratul de sub ea si se dadu jos din pat, ducn-du-se la baie. Un moment mai trziu,
reveni
cu un pahar de apa n mna.
Unde e? ntreba el.
Oftnd din greu, Caroline se ridica n capul oaselor, aprinse veioza de pe noptiera si gasi pastila.
Privind-o ct se
poate de mhnita, o baga n gura ntr-un sfrsit, apoi o nghiti cu ajutorul apei aduse de Tony. Reusi sa
schiteze
un zmbet chinuit, n timp ce-i ntinse napoi paharul.
Daca o sa am cosmaruri, o sa ti-o platesc.
mi asum riscurile, raspunse Tony.
Duse paharul n baie si, o secunda mai trziu, se aseza din nou lnga ea, nconjurnd-o protector cu
bratul, iar
Caroline se ghemui lnga umarul lui. Tony o saruta delicat pe obraz, apoi se ntinse si stinse lumina.
Peste cteva minute rasuflarea femeii deveni ncet, ncet, tot mai profunda.
In cele din urma adormi si el, convins ca sotia lui nu va visa nimic.
Laurie se simtea ametita si de-abia reusi sa ntredeschida ochii. La nceput, crezu ca viseaza. Dar, daca
ar fi
fost asa, atunci n-ar avea cum sa realizeze lucrul asta pna cnd nu se trezea, nu?
Unde se afla? Era dezorientata, ca si cum ar fi stiut unde este, dar fara sa-si aminteasca locul exact.
Camera ei.
Se gasea n camera ei, n patul ei.
Dar atunci de ce avea senzatia asta ciudata?
Se cazni sa-si ridice pleoapele grele, dar n zadar. Apoi, cu toate ca nu vedea nimic, realiza ca nu este
singura.

ncerca sa vorbeasca, dar i se paru imposibil sa formuleze cuvintele, si din gt nu-i iesi dect un geamat
nabusit.
E n regula. N-o sa-ti facem rau.
Desi vocea de-abia daca se auzea, recunoscu ceva familiar n ea. Totusi, nu-l identifica pe posesorul ei
si, n loc
sa o linisteasca, vorbele care i fusesera soptite la ureche o nspaimntara de-a brnelea.
ncerca sa se ridice, dar si corpul i devenise la fel de greu ca si pleoapele.
Stralucirea luminii filtrata de genele ei strnse pali pentru o secunda, dupa care se intensifica. O umbra?
Cineva care se strecura ntre ea si sursa de lumina?
Se chinui din nou sa deschida ochii, dar nu izbuti nici de data asta. O alta umbra si apoi nca una. Ceva
o
atingea!
Se stradui cu ultimele forte sa se fereasca, dadu sa tipe, dar greutatea teribila care i apasa trupul o
mpiedica
si nu facu altceva dect sa scoata un nou geamat.
Si mai multe atingeri.
Mini care se strecurau pe sub ea.
.Simti cum este saltata din pat si mutata pe margine. Imediat o ntinsera la loc.
Numai ca nu se mai afla n patul ei - obiectul pe care statea acum era mult mai tare dect salteaua ei, iar
perna
de sub cap, mult mai subtire.
Peste chipul ei cazu o umbra si si dadu seama ca ncepe sa se miste.
n mintea ei se facu un declic si ntelese imediat ce se petrece era asezata pe o targa, precum cele pe
care
le vedea tot timpul n serialele de la televizor!
Dar ea nu era n spital ci n dormitorul ei!
Sau nu?
Dormi, sopti aceeasi voce familiara si, desi cuvintele pareau sa vina de undeva de departe, de foarte
departe, raspunse instinctiv poruncii, lasndu-se n voia fortei ciudate care o poseda.
Asa, zise vocea ndepartata. Esti foarte obosita. Dormi.
Att de usor. Ar fi att de usor sa pluteasca, dincolo de umbre, voci si atingeri.
Lumina din jurul ei se schimbase, facnd loc ntunericului. Gndurile ei pareau sa se insinueze dintr-un
loc aflat

n afara trupului ei, ca si cum mintea s-ar fi rupt de corp.

Murea?
Asta se ntmpla, oare, acum?
Se mbolnavise si fusese dusa la spital? Erau oamenii din jurul ei, doctori care ncercau sa-i salveze
viata?
Dar spitalele nu erau ntunecate -dimpotriva, erau ntotdeauna puternic luminate cu neoane fluorescente
ce
nu aruncau nici un fel de umbre si, cu toate ca tinea ochii perfect nchisi, stia ca bezna o nconjoara din
toate
partile.
Auzi ceva.
Nu voci altceva.
Un sunet usor si ritmic, ca un ticait de ceas.
Sau mai degraba ca un clicait ntrerupt.
Cli-clic.
Cli-clic.
Cli-clic.
La fel ca vocea care i soptise doar cu un moment n urma, sunetul aproape ca o adormi, dar, chiar n
clipa n
care aluneca n inconstient, se scutura repede si reveni la viata.
Ce reprezenta sunetul? Daca se afla pe o targa...
Rotitele! Rotitele acesteia clicaiau pe dalele de gresie.
Clicaitul se opri.
Targa se nclina si se balansa, iar fata simti cum tot sngele i se scurge n cap.
Balansul se opri. Presiunea din cap se mai domoli. La fel si greutatea ngrozitoare ce-i apasa pleoapele.
Lumina deveni si mai stralucitoare si capata o usoara nuanta galbuie.
Un miros de fum i umplu narile.
Reusi sa ntredeschida putin ochii si sa priveasca printre gene.
Siluetele unor oameni se zareau pretutindeni n jurul ei, dar chipurile lor erau pierdute n ntuneric. n
spatele
lor, vazu arznd cteva luminari.
Lnga ea, se gasea un soi de cuier din care atrnau, de o parte si de alta, tot felul de flacoane si de
tuburi.
Ceva mai ncolo, pe acelasi tip de targa pe care zacea ea ntinsa, o vazu pe Rebecca. Avea chipul palid
si
statea nemiscata.
Perfect nemiscata.
Teapana ca un mort.
si dori sa se poata ntinde spre ea, sa o atinga, sa o ajute. Atunci nsa, una dintre siluete se interpuse
ntre
cele doua fete, blocndu-i vederea. O mna i acoperi maxilarul, deschizndu-i usor gura. ncerca sa se
mpotriveasca, sa se rasuceasca, dar nu gasi forta necesara. Dupa aceea, simti ceva n gura, ceva lung,
din
cauciuc, care era mpins n jos pe gt. Esofagul i se contracta si icni, ntregul trap fiindu-i scuturat de un
spasm.
Si mai multe mini o atinsera, smulgndu-i camasa de noapte, desfacndu-i larg picioarele. ncerca iarasi
sa se
zbata, sa se apere mpotriva minilor invadatoare, dar fara folos.

 Nu doarme, sopti o voce. Ar trebui sa fie adormita.

O secunda mai trziu, simti o ntepatura ascutita n bratul stng, apoi surprinse o alta voce:
Totul e n regula. Totul o sa fie bine.
Abisul negru al somnului o coplesi cu putere si realiza ca, de data asta, nu va mai putea rezista. Dar,
chiar cnd
se abandona n bratele ntunericului, si simti din nou trupul violat. Numai ca, de data asta, n zona
nasului.
Prin nari, prin gura, prin urechi si prin orice alta deschizatura a trupului ei prin care se putea introduce
ceva.
Cnd somnul o cuprinse aproape definitiv, Laurie mai auzi o ultima voce.
Bine... foarte bine.
Chloe si ncorda trupul. Apoi ciuli urechile si ncepu sa priveasca de jur mprejurul camerei, mriind
usor.
Cinele nu dormise n noaptea aceea, dect n reprize foarte scurte. De cnd se ncovrigase, adapostinduse
linga cotul lui Ryan, ori de cte ori simtea cum baiatul adoarme, se foia nelinistita, ridicndu-se n
picioare si
holbndu-se n bezna din ncapere, doar pentru ca, putin mai trziu, sa se aseze la loc. Niciodata nsa nu
se
odihnea multa vreme; din cnd n cnd, sarea din pat tacuta, avertizata parca de un instinct adnc de
iminenta
unui pericol. Patrula de-a lungul dormitorului adulmecnd si cautnd pricina ce o tinea treaza. Dupa
terminarea
fiecarui tar, se ntorcea n pat, aplecndu-se si mirosind agitata corpul baiatului, care parea sa nu fie
constient
de primejdia ce i nconjura din toate partile. Acum, ajutndu-se de stralucirea difuza a celor cteva raze
de
lumina ce patrundeau de afara prin perdelele de la fereastra, tinndu-si o laba protectoare peste
stomacul lui
Ryan, cerceta nca o data sursa sunetelor percepute de urechile ei. Mritul se nteti si catelul si ridica
una din
labele din fata, afundndu-si-o pe cealalta si mai tare n carnea baiatului. Scoase un latrat scurt si Ryan
tresari
din reflex.
Nauc, baiatul tresari violent si Chloe, luata prin surprindere, se dezechilibra si se rostogoli, scheunnd.
O
secunda mai trziu, si recapata echilibrul si se lipi de pieptul baiatului, mrind usor. In timp ce mngia
blana
catelusei ca s-o linisteasca, Ryan auzi si altceva.
Voci aceleasi voci de mai nainte soptind prin ntuneric. Inima ncepu sa-i bata cu putere si
minile lui
strnsera trupul micului Schnautzer, ai carui muschi devenira aproape rigizi.
Ce e? ntreba el n soapta.
Drept raspuns, Chloe se smuci din strnsoare si sari din pat, disparnd n bezna. Bjbind, Ryan gasi
ntrerupatorul de la veioza si camera fu invadata imediat de lumina. Chloe se afla chiar lnga peretele
din fata
lui, adulmecnd nervoasa podeaua, n timp ce ciotul de coada pe care-l mai avea se ridicase drept n sus.

Sunetele auzite de Ryan cteva secunde mai devreme disparusera si acum nu se mai auzeau dect
pufnituriledisperate ale lui Chloe.
Chloe, sopti el din nou. Ce s-a ntmplat, fetito?
Cnd vazu ca animalul nu raspunde la vocea lui, Ryan mpinse ntr-o parte patura si sari din pat. Brusc,
un val
de ameteala l coplesi si se aseza repede napoi. Ramase linistit o vreme, apoi ncerca sa se ridice din
nou.
si simtea corpul slabit si senzatia de vrtej se intensifica si mai mult.
Mama? striga el, lasndu-se pe pat. Mama!
Chloe reactiona n sfrsit si se ntoarse spre Ryan, aplecndu-si capul ntr-o parte. Renuntnd sa mai
cerceteze n
perimetrul acela de camera, fugi spre pat, se urca n el si linse fata noului ei stapn, scncind trist.
Sprijinindu-se cu spatele de tablia patului, Ryan trase cinele mai aproape, lipindu-l de pieptul lui, asa
cum
facea cu ursuletul sau de plus, cnd era mai mic. Dupa ce simti bataile inimii lui Chloe si caldura
confortabila a
trupului ei, ultima ramasita de ameteala disparu, odata cu teama ce l cuprinsese la auzul soaptelor.
ntr-un trziu, se linisti si Chloe, asa ca baiatul si ciuli urechile, ncercnd sa surprinda din nou vocile.
Insa, cu exceptia unui zgomot slab, scos de un camion care trecea pe strada, nu auzi nimic.
Si, pentru ca ameteala se risipise complet, nici nu se mai simtea rau.
Doar obosit, ca atunci cnd nu dormi suficient.
Poate ca se trezise prea brusc poate de aceea ametise asa de tare.
Chloe respira regulat acum si, cnd o scarpina usor dupa ureche, ea se gudura fericita, si ntinse toate
cele
patru labute, apoi se ghemui lnga el.
Ryan asculta iarasi cu atentie, dar pna si sunetul camionului disparuse si linistea noptii umplu camera.
Trase patura, nvelind-o si pe Chloe. Se mai uita o data de jur mprejurul camerei, doar, doar avea sa
descopere ceva n neregula. Atmosfera parea plina de pace si, alaturi de Chloe, dormitorul nu-i mai
dadea
senzatia ca este att de mare si de pustiu. Totusi, nu se simtea n stare sa stinga lumina.
Si nici sa adoarma.
Ramase nemiscat, cu ochii deschisi, mngind usor blana moale a lui Chloe si, pe masura ce minutele se
scursera, pleoapele devenira tot mai grele.
De trei ori se surprinse motaind si de trei ori se scutura. Numai ca, a patra oara, tacerea noptii cstiga, si
Ryan
se adnci n bratele somnului.
Sub asternuturi, Chloe, epuizata din cauza orelor de veghe, dormea si ea bustean.
La un moment dat, soaptele de dincolo de perete patrunsera din nou n camera, dar acum nu mai erau
suficient de tari pentru a-i deranja pe cei doi, si nici baiatul, nici catelul nu se mai trezira, dect cu mult
dupa ce
soarele se ridicase deasupra cladirilor din partea de est a parcului.
CAPITOLUL 24
Caroline intui pe loc ca dormise peste masura singura ei preocupare era cit. Dar, chiar stiind ca ar fi
trebuit
sa se trezeasca de multa vreme, rezista impulsului de a se ntoarce pe partea cealalta sa vada ct e ceasul
si
de a parasi caldura placuta a patului. Se simtea de parca n-ar fi dormit deloc sau ca si cum s-ar fi

chinuit toata
noaptea sa scape de vreun cosmar teribil. Numai ca nu-si amintea sa fi visat ceva si nici nu gasea vreo
cale de
iesire din cosmarul n care fusese aruncata seara trecuta, cnd vazuse trupul prietenei ei scos pe o targa
din
cladirea de pe 76th Street.
Andrea.
Cine ar vrea s-o ucida pe Andrea? Dintre toti oamenii pe care-i cunostea Caroline, Andrea era persoana
cu cele
mai putine sanse sa aiba dusmani. Problema era ca n orasul asta nu dusmanii te asasinau de obicei, cel
mai
probabil era un strain, cineva caruia nu-i pasa de tine, care habar n-avea cine esti; cineva care nu voia
dect
sa-ti ia lucrurile pe care le aveai si pe care le vindea dupa aceea. Dar ce poseda Andrea? Nimic.
Nimic care sa merite sa fie furat. Ceasul ei era un Timex ce nu valora mai mult de treizeci de dolari si
cea mai
scumpa bijuterie a ei era un sir de perle din chihlimbar ce-i apartinuse strabunicii ei si pe care nu-l
purtase
niciodata. Nici n apartamentul ei nu exista nimic de jefuit; televizorul ei era un Sharp cu diagonala 51,
cumparat n studentie, iar sistemul ei audio era una dintre combinele acelea standard, pe care le puteai
cumpara din orice supermarket cu mai putin de o suta de dolari.
Pe de alta parte, nu intra n discutie nici vreun iubit scos din minti de gelozie, pentru ca, n ultimii cinci
ani,
Andrea nu se putuse lauda cu vreun prieten.
Si totusi, Andrea murise.
Nu era un cosmar.
Dimpotriva, era un fapt ct se poate de real.
Caroline cobor din pat si se uita n sfrsit la ceas. Trecut de zece! Nu mai dormise att de mult de cnd o
nascuse pe Laurie.
Copiii! Cum s-or fi descurcat? Poate ca Laurie se trezise singura, dar Ryan nu reusise nici macar o
singura zi,
din ultimii doi ani, sa se dea jos din pat fara cel putin cincisprezece minute de rugaminti. si trase
repede un
halat pe ea, iesi din dormitor si pomi grabita pe hol, spre camera fiului ei. Usa era nchisa si, cnd
ciocani, nu
primi nici un raspuns.
Ryan? striga ea, apasnd clanta si deschiznd usa. Perdelele erau trase si patul facut.
Ghiozdanul lui Ryan, care statea ntotdeauna pe dulapul cu haine, disparuse.
Parasi camera si arunca o privire spre dormitorul lui Laurie, a carui usa era de asemenea nchisa. Exact
cnd se
pregatea sa o ia pe scari n jos, auzi un latrat nabusit, urmat de niste zgrieturi n usa si un scncet slab.
Chloe? Dar ce sa caute cinele n camera lui Laurie? Seara trecuta, parea ca animalul deja l adoptase pe
Ryan

si, n plus, el fusese cel care insistase sa o tina si o luase sa doarma cu el. Cum ajunsese Chloe n
dormitor laLaurie? Nu ca ar fi avut vreo importanta prea mare, dar daca nici unul dintre copii nu o
scosese dimineataafara? Caroline se ntoarse din drum si crapa usa de la camera fiicei ei, asteptndu-se
ca animalul sa se
strecoare afara imediat ce deschizatura era suficient de larga. Dar, n loc sa se repeada spre Caroline
bucuroasa, Chloe latra o singura data scurt, apoi se ascunse n semiobscuritatea dinauntru. Dar Laurie
nu uitaniciodata sa traga draperiile nca de cnd era mica, dimineata, obisnuia sa sara repede din pat
si sa se ducala fereastra ca sa vada ce fel de zi este.
Bjbind dupa ntrerupator, Caroline aprinse candelabrul.
Laurie statea ntinsa n pat, sprijinita pe un teanc de perne, cu ochii nchisi.
Laurie?
Caroline se apropie si Chloe se catara pe saltea, lingnd obrajii fetei. Laurie deschise ochii, ferindu-si
privirea de
lumina stralucitoare a candelabmlui. -Mama?
Iubito? Esti bi...
Caroline nu trebui sa termine ntrebarea pentru a afla raspunsul, pentru ca, pe lnga tremurai sesizat n
vocea
fiicei sale, se vedea clar dupa chipul acesteia ca nu-i era deloc bine. si pierduse culoarea din obraji si
sub ochi
avea niste cearcane imense de parca n-ar fi dormit toata noaptea.
Draga mea, ce s-a ntmplat? ntreba ea, asezndu-se pe marginea patului si lundu-i mna ntre
palmele ei.
Degetele copilei erau reci ca gheata. Laurie se nfiora.
Nu stiu. Pur si simplu, nu ma simt foarte bine.
De ce nu m-ai chemat? ntreba Caroline. Sau de ce n-ai venit sa-mi spui?
Dar nu snt asa de bolnava, mami, ncepu Laurie. Doar ca ma simt foarte obosita si...
nainte sa poata termina, Chloe mri brusc, apoi se ridica n patru labe si ncepu sa latre. O secunda mai
trziu,
Tony aparu n usa camerei, ducnd o tava pe care se zareau un pahar cu suc de portocale, o cana pe o
farfuriuta, un mic ceainic aburind si o farfurie acoperita cu un capac de aluminiu, folosit de obicei la
restaurante.
Fetele mele s-au trezit, spuse el, sarutnd-o n treacat pe Caroline pe obraz si aseznd tava cu grija pe
genunchii lui Laurie.
Barbatul o mpinse pe Chloe, care sari imediat din pat si se repezi afara din dormitor.
Mai ai nevoie de o perna? ntreba Tony, ridicnd capacul. Mirosul de oua cu sunca umplu camera.
Laurie dadu din cap ca nu, aruncnd o privire spre farfuria oferita de tatal ei vitreg. Lnga ouale cu
sunca se
zarea acelasi gen de rulada cu scortisoara adusa de Virginia Estherbrook n dimineata de dupa
sosirea din luna lor de miere si o jumatate de grepfrut, cu o cireasa n mijloc pentru decor.
Tony, e bolnava, protesta Caroline. N-ar trebui sa bea dect putin suc de portocale si o cana cu ceai.
Hei, nu da vina pe mine, zise Tony, ridicndu-si minile ntr-un gest defensiv. Eu nu fac altceva dect
sa
preiau comenzile si sa gatesc ce mi se cere.
Nu snt racita, spuse Laurie. Doar ca am avut niste vise urte care m-au tinut treaza si...
Dar arati ngrozitor, o ntrerupse Caroline. Si minile tale snt sloi. O sa-l sun pe doctorul Hunicutt.
Deja l-am chemat pe doctorul Humphries, spuse Tony.

 Doctorul Humphries? repeta Caroline, pe un ton confuz. De ce l-ai chemat pe el? Doctorul Hunicutt
are grija
de Laurie si de Ryan nca de cnd s-au...
Am ncercat sa-l sun, interveni Tony. Era cu un pacient si asistenta mi-a spus ca deja ntrziase la
spital, siatunci
m-am gndit sa-l chem pe Ted Humphries. Cel putin, el mi este prieten si face si vizite la domiciliu.
Soneria de la usa zbrni exact n aceeasi clipa si Tony se duse sa raspunda. Dupa cteva minute se
ntoarse,
urmat de doctorul Humphries, care cara dupa el o trusa medicala mica si neagra, despre care Caroline
credea
ca exista numai n filmele vechi. Geanta doctomlui Humphries nsa arata destul de noua si de bine
ngrijita.
Aplecndu-si capul si punndu-si dosul minii pe fruntea lui Laurie, barbatul o privi cu ochi stralucitori
si jucausi.
Banuiesc ca nu esti genul de fata care se preface ca este bolnava, doar ca sa nu se duca la scoala, nu?
Laurie scutura din cap.
Am vrut sa merg la scoala, dar nu m-a lasat Tony.
Foarte bine a facut, se pronunta Humphries.
Baga mna n geanta si scoase un termometru digital pe care-l curata cu alcool nainte de a-l introduce
n gura
lui Laurie. Apasa micul buton din capat si apoi citi ecranul cu cristale lichide de pe partea laterala a
termometrului. Repeta procesul de doua ori, nainte de a se declara satisfacut.
O suta unu, spuse el. Nu e rau. Te doare stomacul?
Cnd Laurie dadu din cap ca nu, barbatul facu un semn spre rulada cu scortisoara.
Daca Virgie Estherbrook a facut asta, atunci foarte curnd te va durea. N-am mncat ceva mai greu n
viata
mea.
Mie mi place, zise Laurie. Humphries ridica din umeri.
Cum vrei tu. Daca ti se pare apetisanta, atunci poti sa ncerci.
Dar daca e bolnava..., ncepu Caroline.
-Daca e bolnava, tot n-are ce rau sa-i faca, i-o reteza Humphries. n general, corpul stie ce-i face bine si
ce nu,
iar oamenii ar trebui sa mannce exact ce au pofta. n limite normale, desigur.
i facu smechereste cu ochiul lui Laurie.
Pot sa ma bizui pe tine ca nu planuiesti sa devorezi vreo zece felii odata, nu?
Laurie ncuviinta.

 Te doare ceva? mai ntreba el. Laurie sovai.

Aaaa, acum nu, zise ea n cele din urma.
Sprnceneie groase ale doctorului Humphries se apropiara, ncruntndu-se.
Dar te-a durut ceva mai devreme? ntreba el. Laurie ezita o secunda, nainte de a raspunde afirmativ.
Humphries se ncrunta si mai tare.
Poti sa-mi spui unde?
n gt, zise ea. Imediat dupa ce m-am trezit. Si nasul, tot asa. Tocmai aici.
si puse un deget n zona sinusurilor.
Bine, atunci, sa aruncam o privire.
Scoase o lanterna din trusa si se uita n gtul lui Laurie, apoi i verifica si urechile.
Te-a mai durut n alta parte? ntreba el, dupa ce termina. Desi Laurie nega, Caroline putea sa bage
mina n
foc ca zarise o
usoara mbujorare pe chipul fiicei sale.
Esti sigura? -Da.
n regula, spuse Humphries, ndreptndu-se de spate si cautnd ceva prin geanta. O sa-ti dau cteva
pastile si
snt sigur ca pna mine dimineata o sa-ti revii.
Veni rndul Carolinei sa se ncrunte.
Ce fel de pastile?
Homeopatice, raspunse Humphries.
Vaznd ndoiala din ochii Carolinei, ncerca s-o linisteasca.
ti garantez ca nu or sa-i faca rau lui Laurie, spuse el. Asa cum nici nu-ti pot promite ca or s-o
vindece. Dar
nu cred ca are ceva serios, iar astea o vor ajuta. O sa vin mine s-o vad din nou si daca starea nu i se
mbunatateste, vom hotar ce sa facem n continuare. Te deranjeaza daca o sa vorbesc cu doctorul
Hunicutt
despre ea?
Caroline l privi surprinsa.
l cunoasteti pe doctorul Hunicutt?
N-as putea spune chiar ca-l cunosc, dar lumea medicala este o comunitate mult mai mica dect crezi.
Am
auzit de el. Si daca'nu te superi, as vrea sa-i telefonez, sa-i povestesc ce se ntmpla si sa vedem ce
parere are
si el.
si miji usor privirea.
Si sper sa nu consideri remarca mea ca fiind una deplasata, dar si tu arati putin epuizata.
Aaaa... aaa, presupun ca am dormit prea mult azi-dimineata. S-a ntmplat ceva ieri si...
Glasul i se frnse si Tony si strecura un brat n jurul ei.
O ntmplare nefericita. Snt sigur ca lucrurile se vor aranja. Ted Humphries baga mna nca o data n
geanta
si scoase o folie
dreptunghiulara, cu patru pastile frumos sigilate.
Daca as fi n locul tau, mi-as lua cteva zile libere si as ncerca sa ma relaxez.
Ce bine-ar fi sa si pot, ofta Caroline. Dar am un serviciu si doi copii care nu se pot descurca fara
mine.
Dar ai si un sot care se poate ngriji de copii. Ct despre serviciu, nu cred ca am auzit pna acum de
vreo

afacere care sa fi dat faliment doar pentru ca si-a luat cineva o zi sau doua de concediu.
i ntinse Carolinei folia cu cele patru pastile.
73
Depinde de tine, desigur, dar daca ai probleme cu somnul, astea ar trebui sa ajute. Si nu fac nici un
rau. Iti
garantez.
Zece minute mai trziu, n timp ce se privea n oglinda de deasupra chiuvetei din baie, Caroline se
ntreba,
brusc, daca nu cumva doctorul Humphries avea dreptate; cearcanele de sub ochi erau la fel de adnci si
ntunecate precum cele ale lui Laurie si cnd se gndi la Andrea Costanza aproape ca o podidira
lacrimile.
Dormi, si zise n sinea ei. Are dreptate... Am nevoie de somn si trebuie sa nu ma mai ngrijorez din
orice
fleac." Scoase cu degetul una din pastilele nfoliate, se uita la ea un moment, apoi o arunca n gura.
Bau putina apa si pastila aluneca n jos pe gt.
Se ntoarse n dormitor, ridica receptorul si forma numarul de la magazin.
Claire? spuse ea. Snt eu, Caroline. Mi-e teama ca nu o sa ajung astazi.
Fara cea mai mica urma de ezitare, vocea femeii de la capatul firului se auzi imediat:
Draga mea, ia-ti liber ct ai tu nevoie. Stii doar ce mult nsemni pentru mine.
Punnd receptorul la loc n furca, Caroline se baga n pat si-si trase pna la gt patura. Uimitor, si zise
ea n
gnd, dupa ce pastila ncepu sa-si faca efectul. Cu sase luni n urma, m-ar fi concediat. Dar nu si astazi.
Iar
toate astea numai datorita lui Tony."
Gustnd din plin relaxarea adusa de pastila, Caroline adormi aproape imediat.
Ct o sa mai dureze? ntreba Victor Balicki, cnd Frank Oberholzer rupse sigiliul pus de politie pe
usa de la
apartamentul Andreei Costanza.
Att ct o sa fie necesar, mormai detectivul. Dar ce naiba te-a apucat? Ai mostenit peste noapte
cladirea
asta?
Balicki descuie usa, o mpinse larg, apoi se dadu cu un pas napoi, ridicndu-si minile ntr-un gest de
aparare.
Stiti ce, dac-ar fi dupa mine, ati putea sa va mutati deja aici. Dar proprietarii vor sa stie ct mai
dureaza pna
cnd pot face curatenie.
67

 Spune-le proprietarilor sa ia legatura cu mine, replica Oberholzer. Gasesc numarul meu n cartea de
telefon.
Trnti usa, nainte ca Balicki sa mai adauge ceva, apoi studie din priviri cei ctiva zeci de metri patrati
cereprezentasera, pna deunazi, caminul Andreei Costanza. Cu exceptia ferestrei ce fusese nchisa dupa
ce seluasera amprentele irelevante, cum s-a dovedit n final totul ramasese exact ca atunci cnd
gasiseracadavrul femeii; nimic nu se schimbase de cnd murise. Totusi, apartamentul era impregnat cu
o senzatie depustiu mult mai profunda dect cea a camerelor ce-si asteptau stapnii sa se ntoarca din
vreo calatorie. Era casi cum fiecare obiect din casa -mobila, tablourile, bibelourile devenise cumva
constient ca singura persoanapentru care ele aveau valoare plecase pe vecie si ca, dintr-odata, se
transformasera n simple vechituri, ce vorfi aruncate la gunoi, nainte ca altcineva sa se mute acolo. Era
ridicol, desigur; Frank Oberholzer nu era genulcare sa creada n sufletul obiectelor. nsa, n cei douazeci
de ani de cnd lucra la Omucideri, nu intrase n nici
un apartament, al carui ocupant murise, fara sa resimta senzatia aceea ciudata de gol pe care acum o
regasean mica garsoniera a Andreei Costanza. II trecu un fior, chiar daca apartamentul nu numai ca
gemea de lucruri,
dar era si suprancalzit.
Lasndu-se pe unul dintre scaunele cu spatar drept ce ncadrau o masuta, deschise raportul ntocmit
demedicul legist si l mai cerceta nca o data, chiar daca ar fi putut reproduce pe de rost detaliile incluse
n el.
Aparent, agresorul intrase pe fereastra, apucnd-o de gt, chiar nainte ca femeia sa-si dea seama de
prezentalui. Presupunnd, binenteles, ca era vorba de un el", un aspect pe care Oberholzer l trata cu
mare atentie demulta vreme. Dar, chiar si-asa, n cazul de fata, nclina spre ideea ca un barbat comisese
crima, pentru simplulfapt ca numai un reprezentant al sexului tare ar fi avut forta necesara sa rupa gtul
unei fiinte umane. Pemasura ce rasfoia raportul, Oberholzer continua sa arunce priviri spre canapea si
spre fereastra din spatele ei,
ncercnd sa vizualizeze crima. Nici nu era foarte greu: Andrea probabil ca statea pe canapea, cu spatele
lageam. Poate ca adormise, ceea ce i-ar fi usurat nespus munca asasinului i ncercuise gtul cu un
brat, iar cucelalalt i-l apasase la maximum.
Totul durase o secunda sau doua si nici o urma de lupta. Nu se zbatuse deloc sau poate facuse o
ncercarezadarnica sa scape si asa se explicau cele cteva fire de material descoperite sub unghiile
victimei. Desi
analizele de laborator nu identificasera fibrele pin a acum, Oberholzer ar fi pus la bataie salariul sau pe
un anca acestea proveneau din haina barbatului. Poate un palton.
La prima vedere nu se furase nimic, dar, oricum, nici un obiect dintre cele ce-l nconjurau nu parea sa
fie devaloare. Asa se explica si prezenta lui aici; Oberholzer se straduia sa descopere ceva care sa-i
sugereze unmotiv plauzibil pentru asasinat. Femeia nu fusese violata si, avnd n vedere ca asasinul nici
macar nu-i luasegeanta, jaful iesea din discutie. Fostii soti sau prieteni si bateau de obicei victimele
nainte de a le omor, darnu se aplica si n cazul de fata.
Ceva nsa nu-i dadea pace lui Frank Oberholzer, dar, din pacate, nu pricepea ce anume.
si muta privirea pe laptopul care ramasese acolo unde-l lasase Andrea Costanza si pe care nu-l
atinsesenimeni, de cnd intrase el n apartament ieri. Pe ecran era afisat un program de dial-up, precum
si o fereastran care se vedea clar ca legatura la internet fusese ntrerupta si care mai continea si un
buton de reconectare.
Incruntndu-se, Oberholzer cauta un jurnal de logare si, n cele din urma, gasi unul ce indica faptul ca
ultimaconectare web se stabilise ia ora 8.32, vineri seara, si se terminase o ora mai trziu.
Asadar, Andrea Costanza nca mai traia la 8.32 si, desi nu avea o dovada concreta, flerul lui Oberholzer
i
spunea ca motivul deconectarii era ca persoana care initiase legatura nu mai traia.

Salva jurnalul si privi norii familiari ai desktopului Windows, apoi dadu dublu clic pe icoana Outlook.
Directorul de Contacte de pe calculatorul victimei era la fel de gol ca si al lui de acasa si se trezi ca
zmbeste,
cnd realiza ca mai existase cel putin o persoana n ntregul New York, care nu se integrase n clubul
fanaticilordupa computere. Zmbetul i pali cnd ajunse la concluzia ca acum s-ar putea sa fi ramas
singurul.
Verifica fol clerul Agenda din Outlook si vazu ca e la fel de gol ca si cel de Contacte.
Oftnd din toti rarunchii, se ridica greoi n picioare si se apropie de masuta de telefon de linga usa.
Sprijinita deea, se zarea o geanta mare de umar. Se ntoarse cu ea la masa cu scaune si i rasturna cu
atentie continutul:
un pieptene si o perie, o pudra si un ruj, un pachet de servetele Kleenex pe jumatate gol si o
batistamototolita, un portofel burdusit cu poze de copii, dar care nu avea dect vreo doua carti de credit,
un telefonmobil, a carui baterie se consumase si o agenda de piele tocita, care nu fusese nca nlocuita
de Agenda oferitade Outlook. La fundul gentii gasi o agenda de telefon groasa, la fel de uzata, dar care
se dovedise maiatragatoare dect cine stie ce agenda electronica de ultima generatie. Bravo tie, se
gndi Oberholzer. Genulmeu de fata."
Lasnd agenda de telefon deoparte, detectivul o deschise pe cealalta si ncepu sa-i rasfoiasca paginile,
pornindde la sfrsitul ei. Nu-i lua prea mult timp ca sa-si faca o idee despre viata Andreei Costanza.
Zile petrecute la lucru, cu o multime de ntlniri n afara biroului, ultima dintre ele fiind cu un doctor pe
numeHumphries.
In dreptul serilor si weekendurilor erau lasate spatii goale de cele mai multe ori.
Pe scurt, o femeie care muncea din greu si care nu se prea bucura de o viata sociala.
Un alt argument mpotriva variantei cu iubitul gelos, fie el actual sau trecut. De fapt, singurele lucruri
pe carele gasi si care aduceau, ct de ct, cu niste obligatii sociale erau o programare pentru Nunta
Carolinei PiazaHotel", cu doar cteva saptamni mai devreme si Prnz Cipriani B/R/C", cu
mai multe luni n urma.
si ndrepta atentia spre agenda cu telefoane si adrese, plina de notite facute n diverse culori de pix si
decerneala. Desi era evident ca, la un moment dat, agenda fusese ntocmita cu grija, de-a lungul anilor
numerelese modificasera, unele fusesera sterse n ntregime, n timp ce altele sugerau nenumarate
permutari ntremariaj si divort. Dupa ce trecu rapid prin ea, Frank Oberholzer o lua de la capat si
ncepu s-o rasfoiasca din

nou, pagina cu pagina, nefiind prea sigur ce cauta, dar spernd sa gaseasca un indiciu ct de mic.
Nimic nu-l impresiona suficient de tare, nct sa puna mna pe telefon si sa formeze numarul.
Deschise servieta adusa cu el si aseza ambele agende n interior. Apoi, se plimba ncet prin apartament,
deschiznd fiecare dulap si bufet, scotocind prin toate sertarele, cautnd ceva, orice, care ar putea sa-i
ofere o
idee despre ce se ntmplase cu Andrea Costanza.
Nimic.
Opri laptopul si-l baga si pe el n servieta, dupa care lasa restul apartamentului n grija celorlalti colegi
ai lui,
care urmau sa strnga (oate dovezile relevante. El se va ocupa de toti cei trecuti de Andrea n agendele
ei. i va
suna pe toti si se va ntlni cu toti.
Undeva, spera el, trebuia sa prinda un fir care sa-l duca spre motivul asasinatului.
Asta, desigur, presupunnd din start ca exista un motiv si, asa cum nvatase Frank Oberholzer din
experienta
lui, n orasul New York se ntmplau prea multe crime fara nici o motivatie reala.
Putea sa fie doar cazul cuiva aflat la locul nepotrivit, la ora nepotrivita, la fel ca si amartul acela care
fusese
omort n Central Park, anul trecut. Cum l chema oare?
Evans. Da, exact asa. Brad Evans. A lasat n urma lui o sotie tnara si draguta cu doi copii si nu se
descoperise
niciodata motivul pentru care barbatul murise.
Lui Oberholzer nu-i ramnea altceva dect sa spere ca nu va fi la fel si cu Andrea Costanza.
Caroline era pe jumatate adormita, cnd suna telefonul si, bjbind dupa receptor, se simti brusc
dezorientata.
Apoi, cnd mna ei atinse plasticul dur al aparatului, si aminti: se bagase n pat, dupa ce sunase la
magazin sa
anunte ca nu se duce.
-Alo?
Doamna Fleming? ntreba o voce de femeie. -Da.
Asteptati, va rog, sa va fac legatura cu directoral scolii. Directorul scolii? Ce se ntmpla? Ridicnduse n
capul oaselor,
Caroline se uita la ceas: aproape de trei. Dormise chiar toata ziua? Nu intentionase sa se odihneasca
dect o
jumatate de ora o ora, cel mult. Apoi, vocea lui Ralph Winthrop se auzi pe fir:
mi pare rau ca trebuie..., ncepu el, dar Caroline l ntrerupse repede, cu inima batndu-i nebuneste.
Ce este? ntreba ea. A patit Ryan ceva?
Urma un moment de ezitare din partea lui Winthrop, nainte sa vorbeasca din nou si n secunda aceea
ngrozitoare Caroline simti sudoarea rece a terorii cum i cuprinde corpul.
Nu, e bine, dar mi-e teama ca... n fine, a avut loc o bataie.
O bataie, se auzi Caroline repetnd, ca si cum cuvntul nu ar fi avut nici un sens.
Cred... cred ca nu nteleg la ce va referiti. Snteti sigur ca Ryan nu are nimic?
Din nou o ezitare.
Nu e ranit, dar cum sa va spun...
Sovai din nou, cautndu-si cuvintele potrivite, apoi continua:

 Ma ntreb daca n-ati putea veni pna la scoala.

Caroline se ridica de-a binelea din pat, dar picioarele i se nmu-iara brusc.
mi pare rau, ncepu ea. Fiica mea a luat nu stiu ce virus, iar eu nu m-am dus la serviciu si...
Pe neasteptate, pe fir se auzi vocea lui Tony.
Rami n pat, draga mea, zise el. Indiferent care e situatia, ma pot ocupa eu.
Timbrul vocii se modifica usor cnd adresa urmatoarele cuvinte directorului:
La telefon tatal vitreg al lui Ryan. Eu...
Dar Caroline deja nu mai asculta. Ce naiba facea, nca ntinsa n pat la ora trei dupa-amiaza? Doar nu
era
bolnava, dimineata se simtise foarte obosita, atta tot.
E-n regula, Tony, interveni ea. Am eu grija de asta. Acum vocea ei fu cea care se schimba.
ntr-o jumatate de ora ajung acolo.
ncheie convorbirea, intra n baie, si dezbraca halatul si facu un dus rapid, terminnd cu un jet de apa
rece ca
gheata care i nviora pielea si alunga ultimele ramasite de ameteala din creier. Zece minute mai trziu,
iesi din
camera ei si porni spre scari, dar si aminti de Laurie. ntredeschise usa ncet, arunca o privire, apoi o
dadu de
perete pentru ca nu-si vazu fiica n pat.
Desi patul nu era facut, camera era goala.
Laurie? striga ea tare.
Pentru ca nu primi nici un raspuns, se simti iarasi cuprinsa de o frica mai rea dect aceea pe care o
ncercase
cnd auzise vocea ngrijorata a directorului la telefon. Of, se comporta ridicol nu avea ce sa i se
ntmple lui
Laurie. Totusi, se repezi n jos pe scari si si striga din nou fiica, nainte sa atinga ultima treapta.
Aici, spuse Tony. Sntem la bucatarie.
Acolo o gasi si pe Laurie, purtnd un halat de baie, stnd la masa cu un sendvis mare cu cascaval n fata
ei.
Sa nteleg ca te simti mai bine? ntreba Caroline. Fata clatina usor din cap.
Pun pariu ca mine o sa pot merge din nou la scoala, i ntinse jumatate de sendvis mamei sale.
Vrei si tu o nghititura? Tony face cele mai bune sendvisuri din cte am gustat eu vreodata.
Cascavalul se
prelinge frumos pe margine, astfel nct sa nmoaie coaja si stie exact ct sa le lase ca sa nu se arda.
Caroline scutura din cap ca nu.
Trebuie sa ajung pna la Academie.
Esti sigura ca nu vrei sa merg si eu cu tine? ntreba Tony. Daca nu te simti n stare sa faci fata...

 Ma simt foarte bine. Sau, ma rog, ma voi simti bine cu adevarat, de-abia dupa ce voi afla ce s-a
ntmplat cu
Ryan. Ma ntorc ct pot de repede.
Sarutndu-si sotul si fiica, Caroline iesi n goana din apartament si, de-abia cnd ajunse n strada, si
aminti
brusc ngrijorarea care o chinuise n noaptea n care Laurie avusese prima mensttxiatie si cnd visase ca
n
camera ei umblasera niste oameni.
Cnd Tony nu mai era n pat.
Cnd Laurie visase ca o atingea cineva.
Cnd ea crezuse ca...
Dar nu se nselase , nu se ntmplase nimic! Lui Laurie nu-i era deloc frica de Tony.
Nu, nu pentru Tony trebuia sa-si faca griji, ci pentru Ryan.
Pot sa ma duc sus s-o vad pe Rebecca? ntreba Laurie, n timp ce punea vasele murdare n masina de
spalat
vase.
Tony se uita la ea putin nesigur.
Nu cred ca e cea mai buna idee. Daca esti bolnava...
Dar nu snt bolnava, se mpotrivi Laurie. Dimineata eram putin obosita. Dar acum snt bine.
l privi cu ochi mari, implorndu-l. -Te rog!
Daca afla mama ta ca te-am lasat sa te zbenguiesti pe-afara...
Dar n-o sa ma zbenguiesc. Doar ma duc pna sus. Laurie vedea ca barbatul ncepe sa cedeze, asa ca
insista:
Si n-o sa stau mai mult de o jumatate de ora. Ma ntorc nainte ca mama sa ajunga acasa.
Tony se codi, dar, n cele din urma, ncuviinta.
O jumatate de ora, nu mai mult. Ne-am nteles?
Ne-am nteles, spuse Laurie.
Grabindu-se spre camera ei, se mbraca, si lua niste papuci, apoi cobor n goana scarile, pna n hol.
Ignora
liftul si urca pe scari, cte doua trepte odata , ajunse la etajul sapte si ciocani la usa familiei Albion.
Trecura cteva secunde, dar chiar cnd se pregatea sa bata din nou, Alicia Albion deschise usa.
O clipa, Alicia paru aproape speriata s-o vada, apoi nsa i surise, dar fara sa-i ofere zmbetul ei
obisnuit, plin de
generozitate. Lui Laurie i se paru ca femeia e chiar trista.
Oh, draga mea, spuse Alicia. Ai venit s-o vezi pe Rebecca, nu-i asa?
Laurie ncuviinta nedumerita. Din modul n care doamna Albion i pusese ntrebarea, pricepu imediat
ca nu e n
regula ceva.
Se simte bine?
Pe chipul Aliciei Albion trecu o umbra fugara ciudata, dar apoi zmbi si dadu din cap ca da.
Oh, da. Dar nu e acasa. Nu ti-a spus? Laurie se ncrunta.
Ce sa-mi spuna?
Din nou, o usoara ezitare din partea doamnei Albion, nainte sa vorbeasca.
A plecat n vest, spuse ea. n New Mexico.
New Mexico? repeta Laurie. La cine?
La unchiul ei, raspunse Alicia.
Femeia si framnta nervoasa minile, strngndu-si sortul de bucatarie.
0233

 Adica nu unchiul ei bun, ci fratele lui Max.Vezi tu, cu vremea asta rece de la noi, ne-am gndit ca iar face
mai bine sa stea acolo o perioada.
Laurie se uita n sus spre doamna Albion. De ce nu-i spusese prietena ei ca o sa plece? Cnd se
ntlnisera ieri,
Rebecca nu scosese nici o vorba despre asa ceva. De fapt, i marturisise ca spera doar ca nu va mai fi
nevoita
sa se duca la spital. Iar daca era asa de bolnava nct trebuia sa fie internata, atunci cum ar fi putut sa
faca tot
drumul ala pna n New Mexico? Dar daca ar fi trebuit sa mearga la spital, de ce i-ar fi ascuns lucrul
acesta
doamna Albion?
O sa vina napoi? ntreba ea, ntr-un trziu.
Alicia Albion facu ochii mari, de parca nu ar fi fost sigura ce sa raspunda, apoi ncuviinta din cap.
Desigur ca se ntoarce. -Cnd?
Acum, ochii Aliciei se ngustara si Laurie avu senzatia ca zareste un fulger de mnie n ei. Dar Alicia i
surse din
nou.
Nu stiu exact cnd, spuse ea. Daca i place, s-ar putea sa stea ceva mai mult.
Ezita, apoi vorbi iar:
Posibil sa stea toata iama acolo.
Brusc, de undeva din interiorul apartamentului, Laurie auzi vocea lui Max Albion.
Alicia, cine e?
E Laurie, i striga Alicia. A venit s-o vada pe Rebecca. Urma un moment de tacere, apoi din nou:
Si de ce nu o inviti nauntru?
Alicia Albion i zmbi si i deschise usa primitoare.
Vrei sa intri? Snt sigura ca putem gasi ceva de mncare pentru tine. Ce-ar fi sa...
Dar Laurie batea deja n retragere.
Nu, spuse ea. Trebuie sa ma duc acasa. Trebuie sa ma duc acasa chiar acum.
Dndu-se n spate ctiva pasi, se ntoarse si pleca pe scari n jos ct putu ea de repede. De-abia dupa ce
coti
pentru prima data si fu convinsa ca Alicia Albion nu avea cum s-o mai vada, o rupse la fuga.
Cnd ajunse n apartamentul lui Tony, se duse direct n camera ei si se schimba la loc n pijama si n
halat,

astfel nct mama ei sa nu-si dea seama ca fusese plecata.

Mintea nsa i lucra cu repeziciune. Unde era Rebecca? Putea sa bage mna-n foc ca doamna Albion
minte; daca
Rebecca ar fi plecat cu adevarat n New Mexico, i-ar fi spus lui Laurie. S-o fi dus n alta parte?
La spital?
Dar daca era la spital, de ce ar fi tinut secret doamna Albion un astfel de lucru?
Chiar n timp ce ntrebarea nca i mai reverbera n minte, Laurie gasi si raspunsul.
Dar daca Rebecca nu se dusese nici la spital si nici n New Mexico? Daca murise?
Desi era aproape toamna, vara nca mai staruia deasupra orasului n dupa-amiaza aceea si, n timp ce
Caroline
se ndrepta n directia Academiei Eliot, dogoarea arzatoare a soarelui o coplesi, lipindu-i hainele de ea
si
naclaindu-i parul de sudoare. Dai-nu numai trupul ei era afectat de caldura, ci si mintea ei, pentru ca, la
fiecare pas pe care l facea, nervii i se ascuteau si gnduri ciudate i zbrniau prin cap.
Mai avea de parcurs cteva sute de metri pna la strazile pe care le strabatuse Brad, cnd plecase sa
alerge n
noaptea aceea fatala.
Strazile unde el credea ca oamenii l priveau si l urmareau.
Strazile pe care Andrea ratacise n ultimele zile ale vietii ei, ducndu-se si venind de la serviciu, facnd
comisioane si tot felul de alte lucruri marunte, cum obisnuiau oamenii.
Lucruri pe care le facea si ea.
Oare asasinul se afla undeva ascuns, n cautarea urmatoarei victime?
O urmarea cumva pe ea?
Se uita n jur, studiind trecatorii de pe ambele parti ale strazii. O privea cineva? Sau se prefaceau ca nu
se
uita? Ca barbatul acela de vizavi care statea cu spatele la ea si studia vitrina unui magazin.
Acesta nsa si continua drumul, fara sa-i dea vreo atentie Carolinei. Normal ca nu s-ar fi uitat direct,
nu? I-ar fi
putut vedea foarte bine reflexia n vitrina magazinului; si ar fi stiut ca ea l-a observat. Se lua
39..
dupa el pna la primul colt, unde barbatul coti spre stnga si disparu pe Amsterdam Avenue.
Tmpito! si spuse Caroline n sinea ei. Esti o tmpita si o paranoica la fel ca Brad!" Numai ca Brad era
mort, iar
Andrea de asemenea, asa ca de ce n-ar fi paranoica? Cu doi oameni dragi morti sotul ei si cea mai
buna
prietena a ei , oare se putea vorbi de obsesie bolnava? Fireste ca nu!
Sau da? Unde era legatura'? Trecuse un an de cnd Brad fusese asasinat. Iar Andrea nu murise alergnd
prin
parc, nu fusese o prada usoara. Ea se afla n propriul apartament.
Asadar, era paranoica.
n ciuda concluziei evidente, nu se putea abtine sa nu cerceteze chipurile oamenilor din jurul ei, cautnd
ceva,
orice, care i-ar fi putut indica un pericol. Acum, cnd nu mai avea dect foarte putin pna la Academie,
simtea
niste ochi care o privesc, simtea pe cineva n spatele ei. De data asta, se opri chiar ea sa se uite ntr-o
vitrina,
scrutnd nfrigurata trotuarul din spatele ei.
Gol.

Acel cineva probabil ca se strecurase n vreun intrnd sau poate chiar n interiorul unuia dintre
magazine. Mai
zabovi o vreme pe lnga vitrina, uitndu-se la un set de cutite aranjate n cerc. Ca niste flori", se gndi
ea si
imediat se ntreba de unde i venise o astfel de idee ciudata. Apoi, altceva i trecu prin cap: ca o sa
ntrzie. si
verifica ceasul si vazu ca are dreptate, o distanta care se parcurgea n zece minute durase douazeci.
Totusi,
ramase neclintita, convinsa ca n orice moment cel care o urmarea avea sa se dea de gol.
Numai ca nu se zarea nicaieri pe strada.
Sa fie n vreo cladire? Oare o contempla de undeva de sus, amuzndu-se pe seama agitatiei ei?
Se rasuci si verifica ferestrele cladirilor de pe partea cealalta a strazii. Deasupra magazinelor erau
apartamente, marea majoritate a lor avnd perdelele trase; cineva o putea urmari din spatele lor chiar
acum.
Se simti cuprinsa de panica, o teroare irationala, coplesitoare care aproape ca o facu sa se ntoarca si sa
alerge
sa se adaposteasca n casa ei, sa ncuie usa grea de la apartament, sa se baricadeze mpotriva
primejdiilor ce
pareau sa fi umplut brusc strazile.
Pe neasteptate, avu senzatia ca nu mai poate respira si ca niste benzi de otel i se nfasurasera n jurul
pieptului, strngndu-se tot mai tare, cu fiecare secunda. Instinctiv, ntinse mna ca sa se apere de
pericolul ce
pndea la ferestre si tresari speriata, cnd o alta mna i atinse umarul. Se ntoarse si dadu cu ochii de o
femeie
n jur de cincizeci de ani, care i se parea vag familiara.
Va simtiti bine? ntreba femeia.
Cuvintele reusisera cumva sa sparga valul de panica si ncuviinta din cap, mai ales ca presiunea teribila
din
piept ncepu sa cedeze, iar ea putu sa respire din nou.
Nu stiu ce s-a ntmplat, eu tocmai...
Amuti cnd realiza ce se petrecuse mai exact: ngaduise paranoiei sa preia controlul asupra ei si suferise
un
atac de panica.
O sa-mi treaca, zise ea. Multumesc.
Femeia dadu din cap, i zmbi, apoi si vazu de drum, ndrep-tndu-se spre parc. Caroline se uita n
urma ei,
framntndu-se sa-si aduca aminte unde o mai ntlnise pe femeie nainte. Oare aceasta o urma...
Atunci, cnd mintea ei parea ca raspunde din nou la avansurile seducatoare ale obsesiei ce o naucise
doar
cteva minute mai devreme, se stradui sa-si alunge gndurile negre si pomi spre Academie. Era foarte
posibil sa
o mai fi ntlnit pe femeie de sute de ori locuia n acest cartier de peste zece ani, iar cealalta femeie,
probabil
ca de mai bine de douazeci. De ce sa nu i se para familiara? Pna cnd ajunse n biroul racoros al lui
Ralph

Winthrop o adevarata binefacere dupa caldura apasatoare de afara reusise sa-si stapneasca
tumultul
emotiilor.
II zari pe Ryan, stnd pe un scaun de lemn n coltul biroului directorului, cu ochii stralucind de furie si
o vnataieumflata pe frunte. Nu pot sa fac fata", se gndi ea, dar, pentru ca nu avea ncotro, accepta
realitatea care i seoferea.
Am crezut ca ne-am nteles cnd mi-ai promis ca nu o sa te mai bati, spuse ea.
N-a fost vina mea, spuse Ryan. Justin Fraser mi-a zis ca snt un idiot.
Asa ca tu l-ai lovit, rosti ncet Ralph Winthrop.
Cnd Ryan deschise gura sa spuna ceva, barbatul si ridica mna pentru a opri vorbele ce urmau sa fie
rostite.
Nu ncerca sa negi. V-au vazut si domnul Williams si doamna Wennerberg. L-ai lovit si el a ripostat.
Faptul ca
ta ai ncasat-o cel mai urt nu anuleaza faptul ca tu ai lovit primul.
Se ntoarse spre Caroline.
Stiu ca politica referitoare la batai este mult mai permisibila n scolile publice dect aici, dar am
crezut ca mam facut clar nteles n privinta acestui aspect, cnd am acceptat sa-l primim pe Ryan napoi, avnd n
vedere
ce s-a ntmplat dupa ce a plecat de la noi.
Caroline simti cum i se nmoaie picioarele. O sa-l dea afara. Dupa numai o zi, or sa-l exmatriculeze."
-Dar...
Insa Ralph Winthrop se ridicase deja n picioare.
N-am avut nici un motiv pna acum sa ncalc aceasta politica. De fapt, ea a functionat att de bine,
nct n-am
modificat-o dect o singura data.
Caroline simti o raza de speranta.
Am rasfoit dosarul lui Ryan din nou si am discutat cu toti profesorii lui. Am cazut de acord ca date
fiind...
Ezita, ncercnd sa gaseasca cuvintele potrivite, apoi continua:
Date fiind dificultatile prin care a trecut familia dumneavoastra n ultimul an, ar trebui sa facem un
compromis de dragul baiatului.
Raza de speranta din sufletul Carolinei straluci si mai tare.
Pe de alta parte nsa, nici nu putem ignora ce s-a ntmplat.
In timp ce Caroline astepta nerabdatoare verdictul, observa privirea lui Ralph Winthrop fixndu-se plina
de
repros asupra lui Ryan. n cele din urma, aparent lund o decizie finala dupa parerea Carolinei, se opri
din
batutul darabanei cu degetele pe suprafata biroului si se uita spre mama baiatului.
Doua saptamni de exmatriculare, spuse el. ncepnd de azi. Daca mai apare vreo ncalcare a
regulilor
noastre cu privire la batai, nici macar nu o sa va mai sun, o sa-l trimit pur si simplu acasa. Si snt sigur
ca nu
trebuie sa va mai reamintesc ca taxa de scolarizare nu se mai retarneaza, n caz de exmatriculare.
Se ridica n picioare, ocoli biroul si se ndrepta spre usa, suge-rndu-i Carolinei ca ntlnirea luase
sfrsit. Dar,
chiar n timp ce se pregateau sa plece, directorul li se adresa din nou:

 V-as recomanda sa-l duceti la cteva ore de consiliere. Se pare ca fiul dumneavoastra crede ca blocul
n care
locuiti este bntuit si ca tatal lui vitreg l uraste.
Cu fata mbujorata de rusine, Caroline iesi n strada nsotita de Ryan.
N-am facut nimic, mama..., ncepu Ryan, dupa ce traversara Amsterdam Avenue si pornira spre parc.
nsa Caroline nu-l lasa sa termine.
Sa n-aud nimic, spuse ea, strngndu-si baiatul de brat asa de tare, nct acesta se strmba de durere.
Ai
nteles? Sa n-aud nimic! Ce-i n capul tau? Cum ndraznesti sa spui oricui ca Tony te uraste? Din clipa
n care
te-a ntlnit, a facut tot ce i-a stat n putinta sa devina prietenul tau! Ti-a luat partea, te-a lasat sa faci
lucruri pe
care nu ti le-as fi permis. N-a ncercat sa ia locul tatalui tau, dar ti-a dat de nteles ca te va sprijini, ori
de cte
ori vei avea nevoie, chiar daca tu de-abia daca i-ai aratat un strop de politete. Cine crezi ca a platit
pentru ca
tu sa te poti ntoarce la Academie? Si asa i multumesti tu? Sa ajungi sa fii exmatriculat n a doua zi de
scoala?
-Dar...
Nici un dar! i-o reteza Caroline. Nu vreau sa mai aud nici o vorba din partea ta. Nici una!
CAPITOLUL 25
Tony iesi din studioul lui, exact cnd Caroline si Ryan intrara pe usa.
Banuiesc ca nu a fost vorba de nimic seri..., ncepu Tony, dar cuvintele i murira pe buze cnd vazu
vnataia
de pe fruntea baiatului. Sper ca ai dat si tu la fel de tare n celalalt?
Ryan privi furios spre tatal sau vitreg.
N-a fost vina mea.
Poti sa te duci n camera ta si sa te gndesti la asta, pna cnd vei fi n stare sa-ti asumi
responsabilitatea
pentru tot ce-ai facut, interveni Caroline.
Dar, mama, mormai Ryan, nsa Caroline i arunca o privire care l avertiza sa nu ntinda coarda prea
tare,
asa ca se repezi n sus pe scari.
Caroline trnti geanta pe masa de lnga usa studioului, se uita la ceas, apoi ofta din greu.
Am senzatia ca e deja sase si nu abia patru.
A fost chiar att de rau? ntreba Tony. Un pic de arnica o sa-i faca bine la vnataie, nsa mi se pare
aiurea sa
te cheme la scoala doar pentru o simpla rafuiala nne doi elevi.
Caroline si dadu ochii peste cap.
Unde ai trait n ultima vreme? Ai auzit vreodata de politica de toleranta zero?
Pornira spre bucatarie si Caroline mbratisa dintr-o privire livingul imens. Cnd nmulti cantitatea de
munca ce o
astepta n fiecare loc din apartament cu numarul total al camerelor, brusc, se simti mai epuizata dect
fusese
dimineata cnd se trezise. Oprindu-se cit sa traga cele doua usi glisante grele, astfel nct sa nu mai aiba
la ce

sa se uite, si urma sotul n bucatarie.

Vrei sa-ti pregatesc ceva? se oferi Tony. E deja foarte trziu. Caroline dadu din cap ca nu.
O sa beau doar o ceasca de cafea.
Ia loc. Ti-o prepar eu... arati de parca ti s-au necat toate corabiile. Trntindu-se pe un scaun,
Caroline ncepu
sa-i povesteasca ce se
ntmplase n timp ce se ndrepta spre scoala.
Ma tot gndeam la Andrea si la Brad si am avut senzatia ngrozitoare ca snt victima unui complot.
Esti doar obosita, spuse Tony, punndu-i o cana cu cafea fierbinte n fata, apoi asezndu-se si el de
partea
cealalta a mesei. Dupa tot ce ai patimit, ar fi chiar uimitor sa nu devii putin paranoica. Poate ar trebui sa
te
odihnesti ceva mai mult... spune-i lui Claire ca n-o sa te duci la lucru pentru o vreme.
Trebuie sa termin apartamentul lui lrene Delamond, ofta Caroline, scuturnd din cap. Si snt n
mijlocul a trei
proiecte, toate n cladirea asta. Ca sa nu mai vorbim de casa noastra, adauga ea, aruncnd o privire n
jurul
bucatariei demodate. Ce naiba se ntmpla cu blocul asta? Chiar n-a auzit nimeni de modernizare?
Banuiesc ca te-am asteptat cu totii pe tine, replica Tony.
Eu credeam ca Lenore a facut ceva...
Se opri brusc cnd vazu norul ce ntuneca chipul lui Tony, la auzul numelui fostei sale sotii, dupa care l
strnse
repede de mna.
mi pare rau. Eu...
Nu, nu-i nimic, spuse Tony, recapatndu-si seninatatea. Daca tu poti discuta despre Brad, atunci ar
trebui sa
pot vorbi si eu despre Lenore.
Cel mai bine ar fi sa schimbam subiectul, spuse Caroline ferma. Ca de exemplu, de unde fac rost de
o bona?
Cnd Tony se uita la ea nedumerit, ea si arninti ca nu apucase sa-i povesteasca despre ntlnirea cu
directorul
scolii.
Alte vesti proaste: Ryan va sta acasa doua saptamni. A fost exmatriculat pentru ca el este cel care a
sarit la
bataie.
Exmatriculat? repeta Tony. Tu glumesti!
As vrea eu.
Tony asculta n tacere, n timp ce Caroline i reproduse conversatia pe care o avusese cu Ralph
Winthrop, dar,
dupa ce termina, si ncrunta sprncenele furios.
Poate ar trebui sa stau de vorba cu domnul Winthrop. Daca doi baieti de zece ani nu se pot lua la
harta, fara
sa fie exmatriculati de la scoala...
N-ar fi o idee buna, interveni Caroline, nainte ca el sa termine ce avea de spus. Nu ai obtine dect
exmatricularea definitiva a lui Ryan si chiar nu am chef de asa ceva acum. Prin urmare, trebuie sa
gasesc pe
cineva care sa stea cu el, ct snt eu la serviciu.

 Dar pot sa stau eu. Caroline scutura din cap ca nu.

Nici asta nu-i o idee buna... nu pna cnd nu se va obisnui sa te accepte n calitate de tata vitreg. O sa
ma uit
n agenda mea mai nti, sa vad ce gasesc.
O ora mai trziu nsa, dupa ce sunase pe toata lumea care ar fi putut fi interesata de o astfel de oferta, nu
reusise sa descopere pe nimeni disponibil.
Toata lumea e ocupata, zise ea. Cu exceptia doamnei Jarvis, al carei fiu a internat-o ntr-un azil
acum trei
luni.
Ce zici de unul dintre vecinii nostri? Caroline se holba la el.
Vecinii? Nu l-ai vazut pe Ryan pe hol dimineata trecuta... e ngrozit de ei.
Pai, trebuie sa fie cineva, continua Tony. Ce zici de Virginia Estherbrook?
Virginia Estherbrook? repeta Caroline. Tony, dar ea e o vedeta! N-o sa fie de acord, nici n ruptul
capului, sa
aiba grija de un copil de unsprezece ani.
A fost o vedeta, replica Tony. Haide sa fim sinceri, n-a mai jucat de ani de zile, marea majoritate a
oamenilor
cred ca este moarta, pentru Dumnezeu. Pun pariu ca o sa vrea. Lasa-ma s-o sun.
nainte ca sotia lui sa apuce sa obiecteze, Tony ridica receptorul si forma un numar.
Persoana de la capatul firului raspunse, dupa al treilea apel.
Casa Estherbrook.
Desi vocea era foarte asemanatoare cu a Virginiei Estherbrook, avea un usor accent sudist. --Virginia?
ntreba
Tony. Se auzi un rset cristalin.
Nepoata ei e la telefon. Dar semanam la voce, nu-i asa?
Nepoata ei, repeta Tony.
Cnd Caroline si arcui o sprinceana n semn de ntrebare, Tony ridica din umeri nedumerit.
nteleg ca Virginia nu e acasa. Stiti cumva cnd se ntoarce?
Nu pna la primavara, spuse vocea de la capatul celalalt. Ea si mama mea au plecat n Italia. Pot sa
va ajut
cu ceva?
Tony ezita.
Nu cred. La telefon domnul Fleming...
Se uita spre Caroline, al carei chip exprima o curiozitate din ce n ce mai mare.
Snt unul dintre vecinii matusii dumneavoastra, continua el. Speram ca Virgie sa ma poata ajuta cu
ceva.
Tony Fleming? ntreba femeia. Chiar aveam de gnd sa va sun n seara asta. Sau pe sotia
dumneavoastra,
oricum. Caroline, parca, nu?

 Da. Noi...
Matusa Virgie mi-a zis ca o adora si ma gndeam ca am fi putut lua prnzul mpreuna. Nu cunosc pe
nimeni si
n-am nimic de facut.
Se opri timp de o secunda.
Oh, Doamne, ce patetic suna, nu-i asa? Voiam sa zic doar ca am ajuns n oras noaptea trecuta si nam
apucat sa-mi ntocmesc nici un plan pna acum.
Tony sovai, apoi interveni:
Puteti astepta un minut?
Sigur ca da.
Acoperi receptorul cu mna si i repeta lui Caroline tot ceea ce i spusese femeia nainte.
Ma gndeam ca poate ar trebui s-o rugam sa coboare pna la noi sa bem ceva. Si daca tot n-are nici o
treaba...
Nu trebui sa-si termine propozitia, deoarece Caroline pricepu imediat unde batea el.
Tony, dar nici macar n-o cunoastem!
Cu att mai mult este o ocazie perfecta sa o facem!
Eu tot snt convinsa ca este o nebunie, spuse Caroline, o ora mai trziu, cnd soneria ncepu sa
zbrnie. Nici
macar nu stim cine e femeia asta si...
Ce-am avut si ce-am pierdut, i-o reteza Tony. Nu facem nimic altceva dect sa ne comportam ca
niste vecini
amabili. Hai sa vedem cum stau lucrurile, apoi luam o hotarre.
Cnd deschise usa de la intrare, Caroline simti cum maxilarul inferior ncepe sa i se lase n jos a uimire,
dar se
stradui din rasputeri sa-si stapneasca surprinderea.
Prea trziu. Femeia care statea n hol deja rdea n hohote.
mi pare rau, spuse ea, ntinzndu-i mna. Ar fi trebuit sa-l avertizez pe sotul dumneavoastra ca arat
exact ca
matusa mea, e de-a dreptul ciudat, pentru ca mama mea nu seamana deloc cu ea.
si cobor vocea, pna ce aceasta se transforma ntr-o soapta conspirativa.
Ca sa fiu sincera, uneori am senzatia ca snt, de fapt, fiica matusii Virgie, dar n-a vrut sa se marite cu
tatal
meu. Apoi, ncep sa ma ntreb cine o fi fost tata n realitate si cnd ma gndesc la toti barbatii pe care
matusa
Virgie...
Se opri brusc, mbujorndu-se usor.
Oh, Doamne, ce prostii ndrug. Oare de ce nu pot sa-mi tin niciodata gura? Snt Melanie
Shackleforth.
Scuturnd mna femeii si recapatndu-si glasul, Caroline o invita pe Melanie nauntru.
Snt Caroline Ev... Veni rndul ei sa roseasca.
Caroline Fleming, termina ea, fara sa-si poata desprinde privirea de pe chipul femeii care tocmai se
prezentase. (
I se parea ca o are n fata ei chiar pe Virginia Estherbrook, numai ca Melanie Shackleforth era putin
mai nalta
cu ctiva centimetri, nu mai mult si cu vreo patruzeci de ani mai tnara. Pe lnga aspectul matusii
ei,
mostenise si stilul Virginiei; purta un costum cu pantalon de un verde smarald care i accentua silueta

fara a
scoate nimic n evidenta si a carui culoare se asorta perfect cu parul roscat. Daca purta vreun machiaj,
atunci
acesta fusese aplicat impecabil pentru ca era aproape invizibil, iar zmbetul ei era att de sincer, nct
Caroline
ar fi jurat ca femeia ori nu este constienta de frumusetea ei, ori pur si simplu nu-i pasa.
Acesta este sotul meu, Tony, care a vorbit cu dumneavoastra la telefon.
n timp ce o conducea pe Melanie spre bucatarie, ncepu sa-si ceara scuze pentru aspectul
apartamentului.
Stiu ca arata ngrozitor, dar am lucrat la attea altele, nct nu mi-am mai gasit timp si pentru al
nostru nca.
mi place la nebunie ce ai facut la matusa Virgie, spuse Melanie. Si promit ca n-o sa stau n calea
lucratorilor.
Trebuie doar sa-mi spui unde sa nu ma bag si ma voi face invizibila. Nici nu prea am vrut sa vin aici,
dar, cnd
mama si matusa Virgie au plecat n Italia, au insistat sa stau la ea.
Ramasera n bucatarie si, o ora mai trziu, cnd se facuse suficient de trziu pentru a deschide o sticla de
vin, lui
Caroline i se parea ca o cunoaste pe Melanie de o viata
De ce nu rami la cina? ntreba ea, dupa ce Tony le turna cte un pahar de Chablis sec.
Oh, nu vreau sa deranjez, ncepu Melanie, dar Caroline i facu un semn cu mna ca nu e cazul.
Nu deranjezi deloc, te asigur. Dupa tot ce au facut vecinii nostri cnd ne-am ntors din luna noastra
de miere,
macar cu atta sa ne recompensam si noi.
Apoi, pentru ca amintirea prietenei sale i reveni n minte si stiind ca daca nu gaseste ceva cu care
sa-si
umple seara, gndurile obsesive vor reveni - mai adauga un singur cuvnt plin de implorare:
-Te rog!
Doamne, Dumnezeule, cnd s-a facut att de trziu? ntreba Melanie cnd ceasul de pe hol batu de
noua.
Cei trei adulti nca mai trndaveau n jurul mesei din sufragerie, desi Laurie si Ryan se scuzasera cu o
ora n
urma si disparura n camerele lor. Acum, Melanie se apucase sa strnga farfuriile murdare de pe masa
si, cnd
Caroline ncerca s-o opreasca, refuza sa se supuna.
Tu du-te sus si ai grija sa se bage n pat cei doi copii cuminti ai tai.
Snt departe de a fi perfecti, raspunse Caroline, cu toate ca Ryan reusise, spre multumirea ei, sa se
comporte admirabil n seara asta.
Arnica pe care i-o daduse Tony ceva mai devreme pentru vnataia de pe frunte se dovedise eficienta si
umflatura nu mai era asa de mare. Pe de alta parte, exmatricularea sa din scoala avusese, aparent,
efectul
scontat de Ralph Winthrop, cel putin pentru o vreme. Daduse mna cu Melanie Shackleforth, dupa un
scurt
moment de ezitare si de-a lungul cinei ramasese foarte tacut, dar raspunznd politicos ori de cte ori i se
adresa

cineva. Caroline l surprinsese de cteva ori privind-o pe Melanie cu coada ochiului, dar cel putin se
abtinuse sanu se holbeze la ea. Laurie pastrase si ea tacerea, dar nu mncase foarte mult.
Poate tie nu ti s-or parea perfecti, dar, din cte am vazut eu la copiii moderni, ei snt mai buni dect
marea lor
majoritate. Daca ai vreodata nevoie de bona, te rog frumos sa ma anunti, bine?
Caroline o urma n bucatarie, cu ultima caserola de pui si o privi suspicios.
A vorbit Tony cu tine cnd am fost sus, nainte de cina? Cnd vazu ca Melanie se uita la ea total
nedumerita,
se relaxa:
mi pare rau, zise ea. Doar ca...
Sovai, apoi se hotar sa spuna lucrurilor pe nume:
De fapt, motivul pentru care am sunat-o n seara asta pe matusa ta era ca s-o ntrebam daca ar vrea
sa stea
la noi n urmatoarele doua saptamni.
n timp ce curatau farfuriile de resturi si le bagau n masinaf de spalat vase, i povesti Melaniei ce se
ntmplase
la scoala de dimineata.
Nu pot sa-l las pe Ryan singur acasa si nici nu mai am cum sa-mi iau zile libere. Dar nici nu pot sa-ti
cer sa
stai cu el doua saptamni ntregi.
Ba de ce sa nu poti? ntreba Melanie. Considera ca si rezolvata problema. Acum, du-te sus si
nveleste-i si
lasa-ma pe mine sa termin aici. Apoi plec, ti promit. Nu-mi vine sa cred ca am venit sa va salut si am
ramas
toata seara. E ngrozitor!
De fapt, e minunat. Am avut o zi cu adevarat mizerabila pna n clipa n care ai aparut tu. Acum,
ncep sa
cred ca o sa pot supravietui.
Prieteni noi, spuse Melanie, mbratisnd-o iute pe Caroline. De ce sa nu-i folosim, nu?
Simtind ca o parte din greutatea care i apasase umerii ntreaga zi se mai diminuase, Caroline o
mbratisa si ea
pe Melanie Shackleforth, apoi urca la etaj sa le spuna noapte buna lui Laurie si lui Ryan.
Cum te mai simti?
Caroline se asezase pe marginea patului fiicei sale si ntinse mna sa-i dea ntr-o parte o suvita de par de
pe
frunte.
Bine, raspunse Laurie, dar ceva din vocea ei sugera exact contrariul.
Crezi ca o sa fii n stare sa te duci la scoala mine-dimineata? Laurie ridica din umeri.
Sper.
ncruntndu-se la auzul nesigurantei din vocea fetei, Caroline si puse palma pe fruntea ei. Rece si
uscata nici
un semn de febra.
E ceva n neregula, draga mea? ntreba ea.
Laurie sovai si, cnd vorbi ntr-un final, ezita sa se uite n ochii mamei ei.
Snt doar... nu stiu. Snt doar...
Tacu din nou, apoi si ridica privirea.
Crezi ca s-a ntmplat ceva cu Rebecca?

 Rebecca Mayhew? Laurie ncuviinta din cap.

De ce sa i se fi ntmplat ceva? Ai vorbit cu ea azi? Laurie sovai din nou, apoi scutura din cap.
M-am dus s-o vad, dar nu era acolo.
Nu era acolo? Dar unde era?
Doamna Albion mi-a zis ca a plecat n New Mexico.
New Mexico? Dar de ce, Doamne, iarta-ma, sa se fi dus n New Mexico?
Doamna Albion mi-a explicat ca a trimis-o n vizita la fratele domnului Albion. Crede ca desertul sar putea
sa-i faca bine. Dar...
Dar ce? insista Caroline.
Nu stiu, rosti Laurie nefericita. Rebecca nu mi-a spus ca are de gnd sa plece undeva si am vazut-o
chiar ieri.
Apoi, noaptea trecuta am avut un vis.
Se uita la mama ei cu ochi stralucitori.
Eu... eu am visat ca e moarta, mama.
Cnd lacrimile ncepura sa-i curga pe obraji, Caroline si mbratisa strns fiica.
Of, draga mea, dar asta nu nseamna nimic visele snt doar niste nchipuiri. Lucrurile pe care le
vedem n
ele nu se ntmpla n realitate.
Stiu, dar...
Nici un dar, spuse Caroline, aseznd-o pe Laurie napoi pe perne. Ai avut un vis urt si snt sigura ca
nu s-a
ntmplat nimic cu Rebecca. Dar uite ce, o sa vorbesc cu Alicia dimineata si o sa aflu mai multe. Bine?
Laurie parea ca se pregateste sa mai adauge ceva, dar se lasa pagubasa. Caroline se apleca si o saruta.
Somn usor. Mune-dimineata o sa te simti mai bine. Si, daca o sa ai iar cosmaruri la noapte, te rog,
vino si
trezeste-ma, ne-am nteles?
Laurie si nconjura mama cu bratele pe dupa gt.
Mi-e frica, mama, sopti ea. Mi-e frica...
Ssss, sopti Caroline. Nu are de ce sa-ti fie frica. ti promit. Dar, chiar cnd rosti aceste cuvinte,
realiza n
sinea ei ct de false
snt. Brad era mort, Andrea Costanza la fel si, n ciuda promisiunilor pe care si le facuse, putea sa jure
ca exista
motive ntemeiate sa-i fie frica.
Poate ca Laurie va reusi sa doarma la noapte, dar Caroline stia deja ca ea nu va putea.

 Dar n-am nevoie de dadaca, spuse Ryan.

Statea urcat n pat, sprijinit de tablie, cu bratele strnse tare n jurul lui Chloe, asa cum obisnuia sa-si
mbratiseze ursuletul de plus, pe vremea cnd era de-o schioapa.
Si nici nu-mi place de ea!
Dar nici macar n-o cunosti bine, zise Caroline, facndu-si reprosuri ca nu asteptase pna dimineata si
se
grabise sa-i spuna ca Melanie Shackleforth va ramne cu el, ct timp va fi ea plecata la serviciu.
n felul acesta, seara s-ar fi terminat la fel de linistita, pe cum ncepuse. Acum nsa, furtuna din ochii lui
Ryan
risca sa se declanseze cu putere, asa ca se pregati pentru ce e mai rau.
De-abia a sosit astazi si acum am cunoscut-o si noi... ce-ar fi sa-i dam o sansa?
Tony o cunoaste! izbucni Ryan suficient de tare ca s-o sperie pe Chloe, care se elibera din strnsoare
si sari
din pat.
Realiznd ce spusese, casca ochii mari si, nspaimntat, si duse mna la gura.
Caroline l scruta cu privirea. Despre ce naiba vorbea? De unde sa o cunoasca Tony? Si, chiar dac-ar fi
fost asa,
de unde aflase Ryan? i trase mna baiatului de pe buze.
Ce tot ndrugi tu acolo? De unde ti-a venit ideea asta ca Tony o cunoaste pe Melanie?
Ryan pali si Caroline zari frica n ochii lui. Dar de ce sa-i fie frica?
Dragule, ce e? S-a ntmplat ceva?
Ryan se codi mult timp, dar n cele din urma clatina din cap att de usor, nct mama lui de-abia observa
gestul.
Ce? ntreba ea blnd. Si, indiferent ce s-a ntmplat, ti promit ca n-o sa fiu suparata pe tine.
Vedea ca baiatul este coplesit de nesiguranta, dar apoi el o apuca strins de mini. '
Nu ma dai de gol ca ti-am povestit? sopti el, cercetnd de jur mprejur camera, ca si cum tatal lui
vitreg s-ar
putea ascunde n vreun ungher ntunecat, ascultndu-i cu atentie vorbele.
Sigur ca nu, l asigura Caroline.
Eu... m-am furisat n camera lui ntr-o zi n camera aia n care n-avem voie sa intram.
Te referi la studioul lui? Ryan dadu din cap ca da.
Si-am gasit un album vechi.
Un album cu poze?
Da. Pe un raft, sub o masa de lnga semineu. Era plin de fotografii... era si o poza cu Tony mbracat
n haine
vechi. Si mai era si o poza cu femeia aceea.
Melanie Shackleforth?
Mda. Si alti multi oameni, mbracati toti ca Tony. Caroline cauta repede n mintea ei o explicatie.
Poate ca erau costumati pentru vreun bal mascat. De data asta Ryan scutura din cap ca nu.
Tony a zis ca nu e el n poza. Ci strabunicul lui. Dar arata exact ca el.
Trecura cteva secunde lungi, timp n care Caroline ncerca sa nteleaga ce ar fi putut nsemna cuvintele
lui
Ryan. Si, chiar daca gasise un album cu poze vechi ale strabunicului lui Tony, de ce era asa de ngrozit?
Poate ca o sa-l rog pe Tony sa mi le arate si mie, sugera ea, dar Ryan pali foarte tare si o strnse
aproape
dureros de mna.
Nu! El... el mi-a spus sa nu cumva sa ndraznesc sa ma mai ating vreodata de lucrurile de acolo sau
sa mai

intru n camera lui! Si m-a pus sa promit ca n-o sa povestesc nimanui! Daca afla...
Teama din vocea lui era att de palpabila, nct simti nevoia sa-l ia n brate si sa-l legene aproape ca pe
un
copilas.
-Oh, dragule, dar nu ai de ce sa fii speriat! Doar nu ti-e frica de el, nu?
Ryan si ridica privirea spre ea, cu ochi la fel de stralucitori ca ai surorii lui ceva mai devreme.
Te rog sa nu-i spui, atta tot! Mi-ai promis! Caroline l mngie linistitor pe frunte.
Si o sa ma tin de promisiune, rosti ea ncet.
Se apleca si o ridica pe Chloe, aseznd-o napoi n pat, lnga Ryan. Micul Schnautzer se ghemui
imediat, si Ryan
l lua n brate.
-N-o sa-i spun lui Tony si nimanui altcuiva, promise Caroline. Si te asigur ca nu are de ce sa-ti fie frica.
Dar, dupa ce nchise lumina din camera lui Ryan cteva minute mai trziu si nchise usa, pornind n jos
pe scari,
cuvintele continuau sa-i rasune n minte.
Nu are de ce sa-ti fie frica.
Nu are de ce sa-ti fie frica.
Nu are de ce sa-ti fie frica."
Dar, ori de cte ori le repeta, tot nu reusea sa se convinga de adevarul lor.
Sigur exista un motiv de teama. Sa fie Tony?
Nu! Era imposibil. Altceva pndea din umbra. Dar ce?
CAPITOLUL 26
Caroline trecu pe lnga usa de la biroul lui Tony de trei ori, nainte
sa se opreasca ntr-un final. Era nca devreme, putin dupa opt; sotul ei plecase din apartament cu o ora
n
urma, iar Laurie, treizeci de minute mai trziu. Ryan coborse sa ia micul dejun, dar, de-abia dupa ce se
asigurase ca Tony nu mai era acasa, apoi disparu n camera lui, imediat ce terminase de mncat.
Caroline si daduse toata silinta sa ignore usa cu pricina. Dar ncaperea aceea fusese ultimul lucru la
care se
gndise nainte sa adoarma si primul cnd se trezise de dimineata. De doua ori aproape ca-l ntrebase pe
Tony
daca-l gasise pe Ryan n camera aceea veche, mirosind a igrasie, dar, de fiecare data, si aminti frica din
vocea
fiului ei cnd o implorase sa nu-i povesteasca lui Tony si, chiar daca nu-i venea sa creada ca spusele
baiatului
snt adevarate, totusi reusise sa se stapneasca si nu-l daduse de gol. Dar, n clipa n care coborse
scarile n

dimineata asta, usa nchisa de la camera sotului ei o atrase ca un magnet si, pentru ca acum era singura,
seapropie de ea din nou. Ramase n fata ei vreme ndelungata, ascultnd imensul orologiu de lnga cuier
si
numarnd secundele.
Ce mai astepta?
Avea oare senzatia ca, daca se holbeaza la usa suficient de mult timp, lemnul greu de mahon va
devenitransparent?
Sau i era teama de ce ar putea gasi dincolo de ea?
Dar ce ar fi putut fi acolo? Era doar o camera, plina de mobila veche si demodata. Asa i placea lui
Tony. Nuexista nici un mare secret nauntru.
ntinse mna spre butonul ornat de cristal si l rasuci, ncuiata.
Fusese oare asa si nainte sau o ncuiase Tony dupa ce l descoperise pe Ryan acolo? Habar n-avea. Ea
stiadoar ca, atunci cnd barbatul ei i-a aratat biroul prima data, acesta nu fusese ncuiat. Si nici atunci
cnd Ryanpatrunsese nauntru. Brusc, sentimentul vag de vinovatie provocat de gndul ca i invadeaza
intimitatea luiTony se transforma ntr-o dorinta puternica de a vedea ce se afla acolo si de a descoperi
care era motivul carel determinase pe Tony sa foloseasca o cheie. Dar unde se afla aceasta? Avea nevoie de o cheie la urma
urmei?
De cnd lucra la magazin, desfacuse peste zece ncuietori, marea majoritate ale unor mese de scris,
darfusesera si cteva dulapuri mai mari. Si-apoi, cheile trebuiau sa fie pe undeva. Se duse la bucatarie si
cautarepede prin sertare. Cel de-al treilea sertar din partea dreapta a bucatariei se dovedi a fi un loc plin
cuustensile. Cauta din nou prin toate cu atentie, dar tot nu gasi nimic.
Trecu prin tot apartamentul, privind fiecare usa, dar n nici una dintre ncuietori nu exista cheie. Urca la
etaj sirepeta ntregul proces.
Sa nu fie nici o cheie nicaieri? Dar era ridicol.
Din ce n ce mai curioasa, cobor din nou la bucatarie, redeschise cel de-al treilea sertar si cauta un
obiect
ascutit. Gasi o agrafa solida pentru prins hrtii, o ntinse, apoi folosi un patent, pentru a ndoi unul din
capete nunghiul corect. Se ntoarse la studio, se aseza n genunchi si ncerca cu grija sa prinda limba
yalei.
n mai putin de un minut, se auzi un declic.
Rasuci iarasi butonul de cristal si usa de la camera se deschise cu un scrtit. Caroline se opri n prag,
privindnauntru.
Ceva se schimbase.
Dar ce?
Cu inima batndu-i nebuneste, pasi n ncapere si aprinse candelabrul cu brate de arama, ce atrna
deasuprabiroului lui Tony. Cnd lumina invada camera, privi de jur mprejur. Pna acum, nu-i acordase
prea mare atentie,
dar, din ce vedea ea, nimic nu parea diferit cu adevarat mobila, tablourile, bibelourile, toate aratau la
fel. Sitotusi simtea ceva deosebit. ncruntndu-se, nainta spre centrul ncaperii. Covorul, un Aubusson
vechi, parcaera mai stralucitor dect si-l amintea ea si ar fi putut baga mna n foc ca pielea de pe
sezlongul de lngasemineu fusese mult mai uzata dect era acum. ncepu sa caute albumul cu fotografii
descris de Ryan, dar, cutoate ca pe raftul de sub masuta se zarea un spatiu n forma de dreptunghi
aproape neprafuit care avea relativdimensiunea unui album, nu gasi nici urma de el. Se duse la birou,
unde ncerca sertarele acestuia, unul cteunul.
Toate erau nchise. Nici una dintre ncuietori nu ceda cnd folosi agrafa cu care deschisese usa. Tocmai
segndea cum sa procedeze n continuare cnd auzi soneria de la intrare. Sarind ca un copil care este
prins cumna n borcanul cu bomboane, Caroline se repezi afara din camera, nchise usa n urma ei si

porni spreantreu. Facu doi pasi, apoi se ntoarse, baga agrafa n ncuietoare si o rasuci pna cnd se auzi
din nou undeclic.
Cnd soneria tri a treia oara, deschise usa de la intrare si o vazu pe Melanie Shackleforth care se
ndrepta dejaspre scarile de pe hol.
Esti acasa, spuse Melanie, apropiindu-se de Caroline. Am crezut ca te-ai razgndit si nu mai vrei sa
stau cuRyan, ct esti tu la serviciu.
Caroline i arunca femeii o privire nedumerita. si aminti ca vorbise cu Melanie seara trecuta despre
aceastaposibilitate, dar nu hotarsera nimic.
Eu... de fapt, nu snt sigura ca o sa ma duc la slujba azi. Vazuse oare o stralucire de nemultumire n
ochii lui
Melanie? Nu
putea spune cu certitudine, dar...
Pai, daca totusi te razgndesti, sa ma anunti, bine? Caroline ncuviinta, nsa Melanie si nclina
capul, mijindusi
ochii usor.
Te simti bine, Caroline?
Da... da, snt bine, o asigura Caroline.
Dar, chiar cnd rosti cuvintele, si dadu seama ca nu se simtea bine deloc.
Doar ca... ncepu ea, apoi tacu.
De-abia o cunoscuse pe Melanie Shackleforth. Cum ar fi putut ea sa-i explice toate gndurile
ngrozitoare care-i
framntau mintea? ntr-un final, scutura din cap.
N-am nimic, serios. Doar ca s-au adunat prea multe n ultimul timp. Dar o sa ma descurc eu asa
am facut
ntotdeauna.
Melanie nu parea prea convinsa.

 Esti sigura?
Caroline dadu din cap, mult mai convingator.
n fine. Dar daca ai nevoie de ajutor, te rog sa ma chemi, da? Caroline nchise usa si se sprijini de ea
cu
spatele cteva secunde,
apoi urca spre camera lui Ryan. l gasi rasturnat n pat, mbracat n halatul de baie, facndu-si de lucru
cu un
joc video. Cnd o privi, femeia citi n ochii lui ca e pus pe harta si cnd vorbi, vocea lui era la fel de
ntunecata
ca si privirea.
Eu n-am de gnd sa ramn cu..., ncepu el, dar Caroline nu-l lasa sa termine.
Nici nu-ti cer asa ceva, spuse ea. Vreau sa te schimbi si sa mergi cu mine la munca.
Expresia lui Ryan se schimba din mnie, n nedumerire.
Adica nu mai esti suparata pe mine?
Caroline trase adnc aer n piept, ncercnd sa gaseasca un raspuns potrivit. N-avea cum sa-i explice
toate
sentimentele pe care le ncerca, nesiguranta, teama, ndoiala care prinsese radacini n sufletul ei. Ryan
nu
avea nevoie de asa ceva, nu acum dupa ce si pierduse tatal, schimbase scoala de doua ori ntr-un an si
se
vazuse obligat sa accepte un tata vitreg, cnd el nca nu-si revenise dupa pierderea parintelui adevarat.
Baiatului i erau necesare lucruri concrete: ea trebuia sa fie puternica, o stnca solida pe care el sa stie
ca se
poate sprijini ntotdeauna.
Normal ca nu snt suparata pe tine, zise ea. Tu esti baiatul meu preferat si te iubesc mai mult dect ti
poti
nchipui tu. n plus, snt constienta ca traversezi o perioada mai dificila acum, dar ti promit ca o sa ne
descurcam. O sa rezolvam lucrurile pe rind si totul va fi bine. Esti de acord?
Ryan o mbratisa si si ngropa fata la pieptul ei.
N-am vrut sa fiu dat afara de la scoala, spuse el cu vocea nabusita.
Stai linistit, l mngie Caroline. Snt doar doua saptamni. Daca asta nseamna sa vii la serviciu cu
mine, asa
sa fie. O sa te transformi n cel mai tnar vnzator de antichitati din New York.
Treizeci de minute mai trziu, Caroline iesi din lift mpreuna cu Ryan care si depasise, n sfrsit, teama
fata de
colivia metalica. Dupa ce Rodney le ura buna dimineata, simti cum baiatul si strecoara mna n mna ei
si grabi
pasul pna cnd aproape ca se lipi de ea. De-abia cnd iesira afara n lumina stralucitoare a soarelui, se
relaxa.
Pentru Dumnezeu, Ryan, l mustra ea, n timp ce se ndreptau spre zona de sud. N-o sa te muste.
Dar Ryan nu o mai asculta -se oprise brusc, holbndu-se spre cineva care venea chiar spre ei pe trotuar.
Pentru o clipa, Caroline nu fu prea sigura la cine se uita fiul ei, dar cnd femeia mbracata ntr-un
pardesiu usor
se apropie, si dadu seama ca silueta acesteia i se parc familiara. Dupa ce femeia si continua drumul,
salutndu-i cnd trecu pe linga ei, Ryan se ntoarse si nu-si lua ochii de la ea.
Ryan, termina. Nu e politicos sa te holbezi asa la oameni. Mai ales la necunoscuti.
Dar e femeia aia, spuse Ryan, pironit locului. Aia care a vrut sa-mi atinga fata.
Pe moment, Caroline nu stiu despre cine vorbea el, dar apoi ntelese. Helena Kensington? Dar era

imposibil,
Helena purta cu ea un baston alb pentru orbi, si... nainte sa-si completeze gndul, batrna pe care o
privea
Ryan coti spre Rockwell, urca cele trei trepte si deschise usa grea de la intrare. nainte sa dispara n
spatele ei
nsa, femeia privi napoi spre strada si Caroline i vazu perfect chipul.
Ryan avea dreptate: era Helena Kensington, care nu mai cara dupa ea bastonul cel alb. Caroline nca se
mai
uita la ea, cnd aceasta le zmbi, nclina capul, dupa care intra n cladire.
Helena Kensington se opri putin, pentru a permite ochilor sa se acomodeze cu lumina difuza din
vestibulul
cladirii Rockwell, savurnd fiecare moment, bucurndu-se de modul n care imaginea mobilei din jurul
semineului, a tablourilor de pe pereti si a tavanului pictat de deasupra ncepe sa prinda contur. Holul
arata si el
mai bine pictura murala mai stralucitoare dect si-o amintea ea, iar tapiteria de pe obiectele de
mobilier
parea ca a fost curatata. Nu mai era asa de ntunecata ca atunci cnd vederea ncepuse sa-i dea de furca.
Sau
poate ca nu se schimbase deloc poate ca totul se datora pur si simplu faptului ca acum vedea foarte
clar.
Oricum, nu avea importanta; singurul lucru care conta era recapatarea vederii. De fapt, vedea att de
bine,
nct ar fi putut chiar sa-si ia carnet de conducere, dupa parerea oftalmologului pe care l vizitase, n
dimineata
aceasta, n magazinul de ochelari LensMasters, pe care l gasise pe Amsterdam Avenue si unde nu
trebuia sa
faci nimic altceva dect sa intri si sa ceri o consultatie. Helena nu prea stia daca sa accepte sau nu acest
sistem
de lucru, dar era constienta ca daca ncerci sa traiesti n trecut, atunci viata va trece pur si simplu pe
lnga
tine.
Perfect, declarase optometristul dupa ce o pusese pe Helena sa priveasca prin lentila unui aparat cu
aspect
ciudat, asezat n fata scaunului pe care se asezase. Aveti ochi de adolescenta.
Ei, nici chiar asa, se mpotrivi Helena. Dar, slava Domnului, snt multumita.
Convinsa ca nu va mai avea nevoie de ochelari de citit pentru alti douazeci de ani, i plati gheata tinerei
cu
nfatisare stranie de la casa si si continua plimbarea solitara pe Amsterdam Avenue, intrnd n toate
magazinele si restaurantele noi care aparusera n ultimii ani.
Cartierul se schimba, observa Helena, dar din cte si dadea seama, spre bine.
ntoarsa n mprejurimile familiare ale cladirii Rockwell, pomi spre lift, dar se opri sa schimbe o vorba
cu
Rodney.
Doamna Fleming si fiul ei tocmai au plecat? ntreba ea.
Da. Acum cteva minute. Helena se ncrunta.
Am crezut ca Virginia Estherbrook urma sa stea cu baiatul astazi.
Nu domnisoara Estherbrook, o corecta blnd Rodney. Ci domnisoara Shackleforth.
Ma rog. Dar baiatul n-ar trebui sa stea n casa?

nainte ca Rodney sa apuce sa-i raspunda, femeia i ntoarse spatele.

n fine, nu conteaza... o sa aflu chiar eu ce se petrece.
Urca n lift, apasa butonul pentru etajul sase si, dupa un minut, batea tare la usa Virginiei Estherbrook.
Pentru
ca nu primi nici un raspuns, ciocani din nou, apoi renunta si se ntoarse la lift, unde apasa iritata pe
butonul
pentru etajul trei. n timp ce cabina cobora ncet spre parter, piciorul ei batea nervos podeaua si nici nu
se opri
bine liftul la etajul trei ca ea si trase de usa de fier. Porni repede pe hol, cu pasi liotarti, nu sovaitori
cum erau
n urma cu doua zile si ciocani la apartamentul lui Irene Delamond. Spre marea ei surpriza, Lavinia, si
nu Irene,
i deschise usa.
Ia te uita, ia te uita, zise Lavinia, dndu-se putin napoi si deschiznd usa larg. Nu mai avem baston?
De ieri, raspunse Helena pe un ton care i sterse rapid de pe fata zmbetul Laviniei Delamond.
Tocmai am
fost la Vrgie, sus. Nu e acasa.
Vrei sa zici la Melanie, o contrazise Lavinia.
Spune-i cum vrei tu. Problema e ca nu stiu unde s-a dus. Trebuia sa aiba grija de tnarul Ryan toata
ziua, nu?
Orice urma de zmbet disparu de pe chipul Laviniei Delamond.
Si nu e acolo?
Helena o privi furioasa pe cealalta femeie.
Am dubii mari, de vreme ce snt convinsa ca tocmai l-am vazut pe strada cu mama lui.
Lavinia se desumfla ca un balon.
Oh, draga mea. Ce-or nsemna toate astea? Helena scoase un oftat de exasperare.
nseamna ca nu merge ceva cum trebuie. Unde e...
Se opri, cautnd n minte numele folosit de Rodney si de Lavinia.
Melanie! termina ea, numele aparndu-i brusc n cap.
Poate la sotii Albion. Alicia a zis ca fetita doamnei Fleming a fost sus ieri si a ntrebat de Rebecca.
Veni rndul lui Helene sa se dea un pas napoi, de parca ar fi fost trasnita de fulger.
Si ce i-a spus?
Ca Rebecca a plecat n New Mexico, normal.
Si fetita a crezut-o?
Cred ca da. De ce sa n-o creada? Este un lucru perfect rezonabil... nu se duc acolo bolnavii de
tuberculoza
pentru ca aerul din zona le prieste?
Helena nchise ochii.
Nu si n ultimii cincizeci de ani. Poate ar fi mai bine sa-l sun pe Anthony.
Oh, draga mea, se agita Lavinia, framntnd nervoasa o batista. Crezi ca e un lucru ntelept?
Helena o privi dispretuitor.
Pai, nu stiu, spuse ea pe un ton aproape sarcastic. Hai mai bine sa ne punem mintea la contributie.
Vrei sa
ajungi din nou n scaunul tau cu rotile?
Lavinia scutura repede din cap.
Banuiam eu. Asa cum nici eu nu mai mi doresc sa depind de bastonul ala tmpit si asa cum si
George Burton

nu mai vrea sa sufere din nou de durerea de rinichi. Ct despre bietul Rodney...
O sa fie bine o vreme, interveni Lavinia, continund sa faca noduri la batista.
Oare? o repezi Helena Kensington, soptind furioasa. Va mai trai? Va rezista pna la sfrsit vreunul
din noi?
Sau o sa ncepem sa putrezim, cte-un pic, cte-un pic, precum cadavrele? Asta vrei, Lavinia? Vrei ca
oasele
tale sa se sfarmiteze, n timp ce carnea ta va putrezi si pielea se Va topi?
Lavinia Delamond se chirci, lipindu-se de perete ca si cum ar fi vrut sa se fereasca de vorbele lui
Helene, dar
aceasta se apropie din ce n ce mai tare de ea.
Asta se va ntmpla, Lavinia. Daca mama lor devine suspicioasa... iar copiii astia ne scapa printre
degete...
asta este exact ce se va ntmpla.
Impingnd-o cu asprime pe Lavinia ntr-o parte, ridica telefonul demodat asezat pe masuta din hol si
forma un
numar.
Cu domnul Fleming, spuse ea, cnd de la capatul celalalt se auzi o voce. Spune-i ca e urgent.
Si cu buzele lipite ntr-un rictus mnios, astepta ca domnisoara Haversham sa-i faca legatura cu
Anlhony
Fleming.
CAPITOLUL 27
Zmbetul de bun venit pe care CI ai re Robinson l afisase cu grija cnd Caroline intra pe usa din fata a
magazinului ncepu sa paleasca, n clipa n care l vazu pe Ryan.
-N-ar trebui sa fie la scoala? ntreba ea, fara sa reuseasca sa-si ascunda nemultumirea.
-Ar trebui, dar uite ca nu e, replica Caroline si, pentru ca nu i mai oferi nici o alta explicatie, lui Ci ai
re i pieri
zmbetul de tot.
-Stii si tu ca asta nu este tocmai un magazin pentru copii, spuse ea pe un ton rece care i sugera foarte
clar ca
nu era de acord cu prezenta lui acolo.
N-am nevoie de chestia asta, gndi Caroline. Chiar n-am nevoie, iar eu nu pot sa-i fac fata si snt pe
punctul de
a-mi iesi din minti." Tot drumul dinspre West Side, mintea ei se framntase, asaltata de un milion de
ntrebari,
Ia care nu gasise nca raspunsuri. ntrebari despre disparitia Rebeccai Mayhew si a Virginiei
Estherbrook,
precum si ntrebari despre brusca aparitie a lui Melanie Shackleforth. ntrebari despre teama fiului ei
fata de
tatal sau vitreg si fotografiile ciudate pe care Ryan pretinsese ca le vazuse, fotografii pe care nu reusise
sa le
gaseasca. ntrebari despre Brad si Andrea si oamenii de care era convinsa ca o urmarisera ieri-seara.
ntrebari

despre Helena Kensington, care, dintr-odata, putea sa vada. Cnd ajunsese la magazin, avea senzatia ca
o sa-iexplodeze capul, iar Claire se comporta de parca ar fi comis cine stie ce crima ca-l adusese pe
Ryan cu ea.
Dar nu voi izbucni, si spuse ea. N-o sa-i ofer satisfactia asta."
Ai perfecta dreptate, Claire, zise ea, straduindu-se sa-si pastreze calmul si prefacndu-se ca nu-si da
seama
de usorul tremur din voce. Nu pot dect sa fiu de acord cu tine. Dar, pentru ca a venit cu mine, va
ramne aici
astazi. Va sta ct voi sta si eu.
Privirea din ochii angajatei ei si nu usorul tremur al vocii o determina pe Claire sa-si nghita cuvintele
care-i
venira prima data n minte cuvinte prin care Caroline ar fi fost invitata sa plece imediat. Se abtinu
nsa si
ncepu s-o studieze ndeaproape pe cealalta femeie, tuguindu-si buzele. Desi Caroline avea parul
acoperit cu o
esarfa, lui Claire i se parea ca e nespalat si, cu toate ca se machiase, nu acordase acestui proces toata
atentia
cuvenita. Tenul ei era palid, n ciuda fardului de obraz, iar fruntea i era plina de sudoare, desi orasul se
racorise binisor n dimineata aceea.
Esti sigura ca ar trebui sa fii aici? ntreba Claire pe un ton mai aspru dect ar fi vrut.
Vorbele ei declansara ceva n interiorul Carolinei.
Da' unde sa fiu? se rasti ea. Nu lucrez pentru tine sau ai uitat? Eu...
Dar exact cnd era pe punctul de a marturisi, Caroline si dadu seama ct de aberanta ar fi parut
povestea ei,
mai ales pentru Claire Robinson.
Kevin e aici? ntreba ea, privind cercetator prin magazin.
Aaa, da... e n spate, se blbi Claire, facnd involuntar un pas napoi. Despacheteaza un container.
Atunci Ryan poate sa-l ajute, spuse Caroline, ndreptndu-se spre usa ce dadea n spatele
magazinului. Eu o
sa lucrez la computer o vreme.
Am nevoie ca tu..., ncepu Claire, dar Caroline nu o lasa sa termine.
Nu-mi pasa de ce ai tu nevoie, Claire. Trebuie sa fac niste lucruri si dupa aceea...
Sovai, apoi umerii i se lasara brusc, ca si cum cineva ar fi deschis o valva si ar fi dat drumul aburului sa
se
ridice din motorul nevazut din interiorul ei.
Apoi, nu stiu, termina ea.
Se ntoarse si se grabi spre fundul magazinului, urmata ndeaproape de Ryan. Cnd intra val-vrtej pe
usa,
Kevin Barnes si ridica privirea de pe micul colet pe care-l despacheta, o masuta cu tablie de mahon si
picioare
metalice si pe care Caroline s-ar fi apucat imediat s-o studieze cu cteva zile n urma, dar care nu-i strni
nici un
fel de interes acum.
Hei, spuse Kevin, zmbind larg la vederea lui Ryan. Ia uite cine a venit la noi.
Zmbetul i se sterse si vocea lui capata o nota grava:
De ce nu esti la scoala, tinere? Sa nu-mi spui, stiu... te-au dat afara. Ce-ai facut?
Am fost exmatriculat, raspunse Ryan, accentund ultimul cuvnt de parca semnificatia lui ar fi fost

total
diferita.
E acelasi lucru, reactiona imediat Kevin. Doar ca termenul tau e mai pretentios. Ai de gnd sa-mi
povestesti
ce ai facut sau o ntreb pe mama ta si, n loc de versiunea amuzanta, o s-o capat pe cea urta?
M-am batut cu un coleg, anunta Ryan sus si tare.
Poti sa ai grija de el putin, Kevin, te rog? interveni Caroline, nelasndu-l pe Ryan sa-si ia avnt. Nam putut
sa-l las acasa si...
si ntinse minile neajutorata.
ti povestesc mai trziu.
Dupa ce Ryan ncepu sa relateze felul n care reusise sa fie exmatriculat de la scoala, Caroline se aseza
la
calculatorul lui Claire. Pna acum, l folosise doar pentru lucruri legate de serviciu, vnnd anumite
obiecte
precum masa de joc Regency pe care o depistase pentru Irene Delamond, ntr-un magazin din Londra si
al
carei transport aerian fusese suportat tot de Irene. Desi era departe de a se numi o experta, avea cel
putin un
simt al locurilor de unde sa-si nceapa cautarile. Prima data, accesase site-ul AnyWho1, care era vital
nu numai
pentru afacerea ei, dar pentru orice alte lucruri de interes general. Tasta numele Melanie Shackleforth n
spatiul special numit Find A Person"2, apoi ncerca sa-si aduca aminte de unde i spusese Melanie ca
era.
1 AnyWho - din engl. OriCine joc de cuvinte (n.tr.)
2 Find a Person, din engl. Gaseste o persoana" (n.tr.)
Dar oare spusese ceva de genul asta?
Daca asa stateau lucrurile, atunci ea nu-si amintea. Dar Melanie avea un accent un fel de accent
sudic cu
care te nasti. Sa fie din Georgia?" Caroline tasta prescurtarea statului si dadu click pe iconul Findlt"1.
Nimic. ncerca Florida, apoi Louisiana, dupa care lua pe rnd toate statele din sud. Tot nimic. Nimeni cu
numele
de Shackleforth sau Melanie.
Sa fi scris gresit numele'? ncerca alte cteva combinatii de litere, apoi accesa motorul de cautare
Google.
Mai scrise o data numele de Shackleforth si apasa pe iconul de cautare. Marea majoritate a site-urilor
listate se
refereau la un episod vechi din Zona Crepusculara.
Adica exact unde am eu senzatia ca ma aflu", se gndi Caroline. Renunta la Shackleforth cel putin
pe
moment si se ntoarse la AnyWho, de data asta tastnd Albion" mpreuna cu statul New Mexico.
Nimic.
njura printre dinti, apoi se gndi ca poate din cauza locului nu poate afla nimic. Se ntoarse la pagina
principala
si schimba New Mexico cu statul New York.
Pe ecran aparu o singura referinta: Max si Alicia, n Central Park West la numarul 100.
n concluzie, nu reusise sa gaseasca nici o informatie despre ruda Virginiei Estherbrook si nici despre
fratele lui

Max Albion din New Mexico asta nsemna oare ceva?

si ndrepta atentia spre Virginia Estherbrook, introducnd numele actritei pe motorul Google. Se afisara
zeci delinkuri, marea majoritate continnd cronici ale pieselor n care aparuse actrita si alte cteva care
erau site-urifacute de fanii acesteia. Accesnd unul dintre ele, Caroline se trezi privind o fotografie a
Virginiei Estherbrook,
facuta cu cel putin treizeci de ani n urma, cnd Virginia Estherbrook era n floarea vrstei. Asemanarea
cunepoata ei era uluitoare daca i1 Find it, din engl. Gaseste" (n.tr.)
schimbai coafura si machiajul, puteai jura ca n imagine este Melanie Shackleforth.
Trecu de la o fotografie la alta, apoi se opri cnd dadu peste o scurta biografie a actritei.
Scurta cu adevarat. Conform informatiilor de pe site, Virginia Estherbrook aparuse n New York,
aparent, denicaieri. Nu-si divulgase niciodata vrsta si n cele mai multe interviuri sustinuse ca si
petrecuse copilaria sitineretea n Europa, Australia si Argentina. Snt o simpla interpreta de roluri,
declara ea la un moment dat.
Viata mea nu cuprinde oameni reali, ci unii imaginari si pentru ca interpretarea mea sa fe credibila,
atunci sieu trebuie sa fiu un simplu rol. Poate de aceea relatiile mele au esuat, dar aceasta este si
explicatia uneicariere pline de succes. Nu snt nimic altceva dect ceea ce joc pe scena; nu mai exista
nimeni altcineva. Nu-micercetati trecutul si nici nu-mi preziceti viitorul, pentru ca nici unul din ele nu
exista. Nimic nu este real, cuexceptia a ceea ce vedeti n lumina reflectoarelor."
Caroline parcurse citatul de doua ori, apoi ncepu sa vizualizeze, pe rnd, toate site-urile dedicate
VirginieiEstherbrook. Peste tot acelasi lucru nu gasi nici un indiciu despre locul de unde venise si
nimic despre
familia ei. Dar citatul aparea peste tot.
... Nu-mi cercetati trecutul si nici nu-mi preziceti viitorul..."
Reveni la motorul de cautare, de data asta ca sa largeasca verificarea, tastnd doar numele de
Estherbrook. Nugasi dect foarte putine referinte pe lnga cele ale Virginiei.
Apoi, raspunsul o izbi pe Caroline att de clar, nct se simti ca o idioata. Daca tot ce era legat de
Virginia nu eradect o fictiune, de ce n-ar fi si numele ei tot o fictiune? Pentru Dumnezeu, era actrita
nu-si schimba ele
numele? Sau, ma rog, nu se ntmpla asa n vremurile ei de glorie? Francs Gumm devenise Judy
Garland. Dacanumele real al Virginiei era, de exemplu, Hortense Finkleman? Cine n-ar fi schimbat un
astfel de nume? Dar,
chiar si-asa, tot trebuia sa existe cineva care sa cunoasca adevarul. Se ntoarse la site-urile care se
ocupau decariera Virginiei, nefiind nca prea sigura ce cauta. Unul dintre ele, de departe cel mai mare,
continea nu numaiinformatiile pe care Caroline le citise de nenumarate ori nainte, dar si o compilatie
de cronici pentru mareamajoritate a pieselor n care jucase Virginia vreodata. Una dintre cele mai
timpurii se referea la o punere nscena a piesei Romeo si Julieta, cu mai bine de cincizeci de ani n
urma:
Rareori publicului de pe Broadway i s-a daruit o Julieta atit de profunda precum cea interpretata
dedomnit/oara Estherbrook, care face un rol remarcabil pentru o debutanta, mai ales acolo unde actrite
mult malexperimentate (si mai cunoscute) au dat gres; ar trebui sa ne ntoarcem cu patru decenii n
urma la
incomparabila Faith Bl ai ne pentru a gasi o Julieta att de puternica. ntr-adevar, cel putin din punctul
meu devedere, domnisoara Estherbrook poate fi considerata urmasa lui Blaine, care s-a retras acum
cinci ani,
parasind scena pentru a se retrage n apartamentul ei din Rockwell.
Rockwell?
Ce naiba se petrecea?
Cauta paginile web din nou, de data asta vnnd si mai multe informatii despre Faith Blaine, al carei

nume irasuna n cap ca un clopot, dar care nu-i strnea nici un fel de amintire legata de nfatisarea
actritei.
Cnd o imagine aparu pe ecran cteva momente mai trziu, Caroline fu convinsa ca facuse o greseala,
caaccesase unul dintre site-urile dedicate Virginiei Estherbrook. Dar insertul de sub fotografie specifica
foarteclar: Faith Blaine n rolul Julietei, n interpretarea legendara din 1914 care o transformase ntr-un
star."
Fotografia era o vinieta si totul dovedea originalitatea ei. Actrita purta un costum diafan, unul ce ar fi
fostconsiderat perfect pentru scena dramatica si tragica a mortii n perioada aceea cnd punerile n
scena erau maiputin realiste dect n prezent. Faith Blaine si tinea minile ncrucisate peste piept si
capul aplecat pe spate casi cum ar fi privit spre Paradis, acolo unde se afla iubirea ei pierduta. Imaginea
era usor decolorata si nu foartefocalizata, dar, chiar si sub machiajul gros purtat de actrita, Caroline
remarca asemanarea nu numai cuVirginia Estherbrook, dar si cu Melanie Shackleforfh.
Coincidenta?
Sau Faith Blaine si Virginia Estherbrook erau nrudite? Cuvintele lui Melanie i rasunau nca n minte:
... existamomente n care suspectez ca eu snt, de fapt, fiica matusii Virginia..." Asa sa fie? Era
Melanie fiica Virginiei?
Putea sa fie Faith Blaine mama ei? Asta trebuia sa fie raspunsul... Nimic altceva nu avea sens. Astfel se
explicasi tot misteml cu care Virginia Estherbrook si nvaluise trecutul ei. Toata palavrageala aia
despre viata ca oserie de roluri" fusese inventata doar ca sa pastreze secretul familiei, care cu siguranta
ca ar fi distrus carieramamei ei, mai ales n vremurile acelea.
Iar fotografiile pe care le vazuse Ryan - probabil ca reprezentau poze mai vechi de-ale lui Faith Blaine.
O cuprinse un mare val de usurare, care se risipi nsa la fel de repede pe ct aparuse.
Cum ramnea cu pozele lui Tony?
Tony, purtnd haine demodate".
Era posibil sa semene asa de mult cu strabunicul lui asa cum Melanie Shackleforth semana cu bunica
ei?
In cazul n care Faith Blaine chiar era bunica ei", se corecta Caroline. O ipoteza cu bataie lunga. Dar
simplulfapt ca att Blaine, ct si Virginia Estherbrook traisera amndoua n Rockwell nu nsemna mare
lucra. Iar

asemanarea dintre ele putea sa fie foarte bine doar un truc de machiaj nu vazuse attea actrite care
reuseau
sa se transforme ntr-o asemenea maniera, nct sa devina de nerecunoscut?
Sau iarasi era paranoica?
n concluzie, Rebecca Mayhew si Virginia Estherbrook plecasera n calatorie, iar nepoata care statea n
apartamentul Virginiei aducea foarte mult cu ea. Ei si ce?
n ciuda explicatiilor pe care si le dadea de una singura, tot nu-si putea scoate din cap fotografiile
vazute de
Ryan.
Fotografiile care se gaseau n albumul de pe raftul masutei de lnga semineu. Pe raftul unde ea, cu ochii
ei,
observase semnul dreptunghiular care avea aceleasi dimensiuni si forme ca ale unui album.
Daca albumul nu continea n realitate dect niste poze vechi de familie, de ce nu-l lasase Tony acolo?
De ce l ascunsese?
De ce l ncuiase ntr-unui din sertarele biroului, n camera n care patrunsese Ryan?
Privirea i se opri pe inelul mare cu chei ce atrna pe peretele de lnga usa ce ducea n magazin. Erau cel
putin o
suta de chei acolo; chei de toate felurile, unele att de mari nct Caroline nu-si putea imagina n ce
broaste s-ar
potrivi, n timp ce altele erau att de mici, de ziceai ca snt facute pentru usile de la casele pentru
papusi.
Dumnezeu stie de unde au aparut toate, i explicase Claire Carolinei n prima zi de lucru. Ori de cte
ori
gasesc o cheie, o adaug pe inel. Mare parte din ele au venit odata cu mobila si ai fi uimita sa afli de cte
ori leam
folosit sa deschid ceva, atunci cnd vreun proprietar si pierduse cheia. Ma ndoiesc ca exista vreun
sertar n
Manhattan de birou, de dulap sau de ce ti trece tie prin minte pe care eu sa nu-l pot descuia cu
una
dintre cheile alea. Mai ales daca e mai vechi de o suta de ani.
Masa de scris din biroul lui Tony era mai veche de att. Se hotar brusc, smulse inelul cu chei de pe
perete si-si
arunca pe umar geanta.
Vino, Ryan, spuse ea. Mergem acasa.
Hai, mama, mormai Ryan. Chiar trebuie? Nu pot sa stau aici sa-l ajut pe Kevin?
Nu, nu poti, se rasti Caroline. Si nu ma mai contrazice, fa doar ce ti-am spus si gata!
Ei nu, ca asta a fost chiar ncntator, remarca acid Claire Robinson, dupa ce Caroline disparu pe usa
de la
intrare, salutnd-o n goana din cap pe patroana ei.
Haide, Claire, las-o n pace, spuse Kevin, ivindu-se din camera din spate. Tocmai si-a pierdut cea
mai buna
prietena...
Claire l privi rece pe Kevin.
Mda, si tocmai s-a casatorit, si-a petrecut luna de miere n Mustique si s-a mutat ntr-una din cele
mai
fabuloase cladiri din oras. Oare de ce mi-e att de greu sa mi fie mila de ea?

Kevin si modula vocea astfel nct sa imite perfect grija prefacuta pe care Claire o arata fata de clientii
ei.
mi pare asa de rau, draga, am uitat! Ca sa stii ce simti cnd pierzi un prieten trebuie sa ai n primul
rnd un
prieten, nu-i asa?
Claire si nclesta maxilarele si Kevin se ntreba pentru un moment daca patroana o sa-l concedieze.
Dar
secundele trecura una dupa alta si barbatul parca vedea cum i se nvrt toate rotitele din mintea ei. n
cele din
urma, probabil dupa ce ea realiza ca, daca l concediaza, va fi nevoita sa nchida magazinul si sa se
duca sa
mannce de prnz, se stradui sa afiseze un zmbet de compasiune.
Presupun ca ai dreptate, recunoscu ea. Chiar arata de parca ar fi la capatul puterilor, nu-i asa? Prin
urmare,
as putea sa mai am ceva rabdare si sa-i mai acord o zi sau doua, nu?
Dar nu mai mult de o zi sau doua, adauga ea n sinea ei. Dupa aia, i zic pa!"
CAPITOLUL 28
Caroline si ncetini pasul cnd ea si Ryan iesira din parc si se ndreptara spre nord, iar cnd se apropiara
de
70lh Street se opri de tot. Pe cealalta parte, cladirea Rockwell se ridica sumbra ca ntotdeauna. Turlele
si
cupolele ei se profilau pe cer, iar ferestrele nalte pareau niste ochi fara vedere, uitndu-se n gol spre
parc.
Totusi, arata diferit.
Cumva, cladirea parea... cum'? Mai usoara'? Mai curata'? Caroline nsira n gnd vreo douazeci de
epitete, dar
nici unul nu descria exact ceea ce vedea. Se ncrunta si cerceta cu atentie fatada de piatra a cladirii.
Oare
funinginea care se depusese de-a lungul deceniilor disparuse? Dar asa ceva nu era posibil numai
nivelul
inferior al cladirii putea fi curatat fara a ridica de jur mprejur o retea de schele, iar stratul de negreala
ce
acoperea blocul parea la fel de gros si sus, si jos.
Ferestrele poate? Fusesera oare spalate? Dar nu-si amintea ca acestea sa fi fost murdare, cel putin nu n
apartamentul ei.
Mama? ntreba Ryan, tragnd-o de mneca. La ce te uiti? Caroline ezita, apoi scutura din cap, si
imagina
doar prostii. Ori
asta, ori lumina i juca feste. nfatisarea cladirii n-avea cum sa fie diferita, pentru ca nu trecuse prin nici
un
proces de mbunatatiri.
La nimic, spuse ea, strngndu-l de mna ca sa-l linisteasca. Dupa ce traficul se mai domoli si pasi pe
sosea
ca sa traverseze,
si aminti brusc senzatia ciudata pe care o traise dimineata cnd ea si Ryan trecusera prin hol ca sa iasa
afara.
Si atunci lucrurile i se parura altfel; mobila nu mai era coscovita si totul devenise mai stralucitor. Sigur
lumina i
jucase o festa. nsa, dupa ce deschise usa grea de la intrare si intra n vestibul, se ntmpla din nou.

Pictura murala de pe tavan nu mai era ncetosata, iar viroaga umbroasa de padure pe care o reprezenta
parea
chiar mai nsorita, ca si cum cerul de deasupra s-ar fi nseninat. Cu neputinta! Singurul mod n care s-ar
fi putut
schimba era numai daca ar fi fost pictata din nou.

Sau aprinsesera toate becurile? Studie aplicele de pe pereti, nsa lumina emanata de ele nu era deloc
mai
puternica, desi ramele de alama straluceau de parca ar fi fost lustruite cu putin timp n urma.
si ndrepta atentia spre mobila. Macar aceasta nu suferise modificari; canapeaua si scaunele din fata
semineului aratau la fel ca dimineata.
Si probabil ca asa aratasera si ieri, si alaltaieri, si rasalaltaieri.
Pe neasteptate, Ryan o trase din nou de mna si, cnd se uita la el, baiatul i facu un semn din cap spre
ghereta
portarului. Ochii ei se ndreptara spre directia indicata si avu senzatia ca Rodney si mutase privirea n
alta
parte imediat, ca sa evite contactul vizual.
Rodney? ntreba ea. S-a ntmplat ceva?
Sovaise o clipa, oare, nainte sa scuture din cap ca nu?
Nu, doamna. Totul e n regula. Batrnul l privi pe Ryan.
Ma bucur ca v-ati ntors.
Se ntoarse la ziarul ntins pe masa lui, dar, cnd Caroline pomi spre lift nsotita ndeaproape de Ryan,
simti ca
el i urmareste din nou. Se rasuci bmsc si crezu ca surprinde o miscare usoara.
Ce este, Rodney? insista ea.
El si ridica privirea, cu una dintre sprincene arcuita ntrebator.
Doamna?
Ne priveai, Rodney.
Ma scuzati? spuse portarul, att de nedumerit, nct Caroline se ntreba daca nu cumva si imaginase
iarasi
tot felul de prostii.
Ezita, apoi dadu din umeri.
Nimic, spuse ea. Probabil ca m-am nselat.
Chema liftul si, n timp ce asteptau cabina sa coboare de la etaj, l urmari pe portar cu coada ochiului.
Avea capul aplecat si parea concentrat asupra ziarului.
Liftul se opri cu o zdruncinatura si Caroline deschise usa. Ryan se strecura prin deschizatura imediat ce
aceasta fusese suficient de mare. Caroline intra si ea, nchise usa si apasa butonul pentru etajul cinci.
Cabina
se smuci, apoi ncepu sa urce, dar, chiar nainte sa dispara din cmpul lui vizual, Rodney privi n sus si
clatina
din cap spre ea.
Imediat, privirea portarului se fixa asupra lui Ryan. Pe buzele lui aparu un zmbet att de rece, nct
baiatul se
cutremura de parca ar fi fost lovit de o rafala de vnt de iarna.
De ce face el asta? spuse Ryan cnd se dadura jos din lift si Caroline si baga mna n geanta sa caute
cheia
de la apartament. De ce se holbeaza la mine de fiecare data cnd ma vede?
Nu cred ca se holba la tine, raspunse Caroline, introducnd cheia n broasca.
Insa nici ea nu mai stia ce sa mai creada. Pe moment, acest aspect oricum nu conta. Rasuci cheia,
mpinse usa
si intra n hol. Apoi, cu toate ca mai mult ca sigur nu era nimeni acasa, se hotar sa verifice.
Tony? Tony, esti acasa?

Pentru ca nu primi nici un raspuns, nchise usa n urma ei si se uita la ceas. Putin dupa ora unsprezece.
Tony spusese ca nu va fi acasa dect dupa ora prnzului, asa ca mai avea nca o ora la dispozitie, pna la
amiaza.
Privirea i fu atrasa de usa de la biroul sotului ei, dar l surprinse pe Ryan cu coada ochiului cum o
urmareste.
Ai de gnd sa intri acolo, nu? ntreba Ryan.
Aaa, nu snt sigura, ocoli Caroline raspunsul, pentru ca nu dorea nici sa-si minta fiul, dar nici sa-i
dezvaluie
planurile ei. Stii ce zic eu? Ce-ar fi sa te duci n camera ta?
Dar eu vreau... ncepu Ryan, dar Caroline l ntrerupse mai aspru dect ar fi intentionat.
Am spus sa te duci n camera ta!
Furios, Ryan urca n goana scarile, dar, cnd ajunse la capatul lor, se ntoarse brusc.
Sper sa te prinda Tony!
Pleca iute si, dupa cteva secunde, Caroline l auzi trntind usa de la dormitor. Ramasa singura n hol,
Caroline
se ntoarse cu fata spre usa ncuiata a biroului. Pna n acel moment, fusese foarte sigura de ceea ce
avea de
gnd sa faca. Dar acum, cnd avea un inel plin cu chei n geanta, care ar fi putut-o ajuta sa deschida
orice
ncuietoare, ncepu sa sovaie.
Voia s-o faca?
Chiar voia sa afle ce este ascuns n masa de scris?
Raspunsul i rasari imediat n minte daca nu cauta, daca nu gasea ceea ce era dosit n sertare, toate
ntrebarile ar fi chinuit-o, pna cnd i-ar fi distrus sanatatea mintala si poate chiar si mariajul. Se hotar
si scoase
inelul cu chei luat de la magazin si ncepu sa vneze cheia care sa deschida usa biroului.
O gasi la a treia ncercare. Se auzi un declic, asa ca rasuci butonul si deschise usa. Ramase un moment
n
prag, scrutnd ncaperea plina de umbre. O cuprinse o senzatie uluitoare de ndrazneala, dar si de frica
puternica. E doar un album, si spuse ea. Ce rau poate sa-mi faca?" n ciuda ncercarilor ei de a se
linisti,
impulsul de a se retrage din camera, de a ncuia usa la loc si de a se ndeparta de lucrurile care s-ar fi
putut
ascunde nauntrul ei, aproape ca o coplesi. Degetele i se nclestara pe butonul de cristal, ca si cum ar fi
vrut
sa-si testeze curajul, apoi nchise usa si aprinse candelabrul.
Desi lumina stralucitoare ce se scurgea din ciucurii de cristal risipi umbrele adnci din ungherele
ncaperii, nu
reusi sa-i alunge premonitia nefasta care o nvalui pe Caroline, imediat ce-si arunca privirea spre masa
de
scris.

E doar o masa de scris, si spuse ea. Probabil ca nici nu e nimic nauntru."

Porni spre ea, apropiindu-se ncet, de parca ar fi fost un animal salbatic pregatit sa o atace, mngind
nervoasamarginea de piele tocita a scaunului a carui tapiterie parea la fel de veche ca si masa nsasi.
ncerca sertarele pe rnd.
Toate erau ncuiate.
Fa-o, si spuse ea. Si termina cu nesiguranta asta."
Trase adnc aer n piept, apoi ncepu sa ncerce cheile, intro-ducndu-le una cte una n ncuietoarea
sertaruluicentral, care era si cel mai mare.
Esec pe toata linia.
Si-apoi, la a treisprezecea ncercare, broasca ceda. Este o coincidenta, si zise n sinea ei. Nu e nimic
deosebitn numarul acesta. Doar o simpla superstitie."
Deschise usor sertarul.
Si iata-l un album cu fotografii att de gros nct de-abia ncapea nauntru si care se potrivea cu
descriereafacuta de Ryan. Luptndu-se sa-si controleze tremurul minilor, scoase albumul, l aseza pe
masa si-l deschise.
n fata ei aparu o poza cu Tony.
Fotografia parea facuta pe o hrtie veche, de tip sepia, si l prezenta pe Tony aratnd cu zece ani mai
tnardect acum purtnd o camasa cu guler nalt si un costum cambrat cu patru nasturi. Avea parul
pieptanat cucarare pe mijloc, n stilul de la sfrsitul secolului al nouasprezecelea, dar, cu exceptia
hainelor si a tunsorii,
chipul era al lui Tony: aceleasi trasaturi ascutite, aceeasi arcuire a sprncenelor, aceleasi nari usor
umflatedeasupra buzei de sus mai pline, Tony n carne si oase. La prima vedere, Caroline fu ispitita sa
creada ca pozafusese facuta ntr-unui din parcurile de distractii, poate la Disney World sau chiar la
Knott's Berry Farm1, undese gaseau suficiente magazinase n care oamenii erau invitati sa mbrace
haine din alte secole. nsa, dupa ceprivi fotografia mai ndeaproape, zari crapaturile de pe suprafata ei si
marginile ngalbenite ale hrtiei groase.
Dar, daca era att de veche pe ct parea, cum sa fie Tony? Aproape perplexa, si ndrepta atentia spre
imaginean ansamblu.
Barbatul care semana perfect cu sotul ei statea n fata unui santier de constructii si, desi fundalul nu
erasuficient focalizat, Caroline
1 Knott's Berry Farm, parc de distractie din California (n.tr.)
reusi sa vada ca schelele de-abia fusesera ridicate n fata unei structuri si urmau sa constituie un sprijin
solidpentru constructori.
Aprinse veioza de pe birou si se apleca si mai tare. Atunci, chiar nainte ca adevarul sa o izbeasca, simti
un nodn gt. Cladirea din imagine, constructia care nu era nca terminata, era Rockwell. Cu inima
batndu-i sa-i
sparga pieptul, Caroline nu-si putea lua ochii de la ea spunndu-si ntruna ca ceva nu e tocmai n regula,
ca peundeva se strecurase o greseala. Si totusi, etajele inferioare erau perfect vizibile, chiar daca le
acopereauschelele. Se zarea clar usa dubla si grea de la intrare, precum si cele trei trepte pna la ea.
Ferestrele de laprimul si de la al doilea etaj aratau exact ca acum cteva minute cnd le privise de pe
partea cealalta a strazii,
cuprinsa de senzatia ciudata ca aspectul blocului se schimbase.
Acum, avea n fata ochilor cladirea nainte de a fi terminata, precum si un barbat care semana la
perfectie cusotul ei si care statea chiar pe locul de unde se uitase ea ceva mai devreme.
nsa era de necrezut ca barbatul din fotografie sa fie Tony, cladirea fusese construita la sfrsitul
deceniului alsaptelea din secolul trecut, nainte de aparitia complexului Dakota.
Asa ca trebuia sa fie bunicul lui Tony, sau chiar strabunicul lui. Oare familia lui Tony sa fi locuit n
cladire, ncade la nceput? ncepu sa rasfoiasca paginile albumului si, pe masura ce se apropia de

mijlocul lui, uimirea ei seadncea. Tony aparea n peste sase poze, ntr-unele singur, n altele mpreuna
cu alti oameni. In doua dintre elese pozase cu o femeie a carei asemanare cu Melanie Shackleforth era
att de uimitoare, nct confuzia lui Ryanavea perfecta justificare. Cnd mai avea doar cteva file pna la
sfrsit, totul se schimba brusc.
Acum femeile purtau un soi de fuste scurte, foarte populare prin anii douazeci; barbatii erau si ei
mbracati nstilul acelorasi ani. O fila era plina cu fotografii ce pareau a fi facute ntr-un apartament din
Rockwell; cameradin poze avea tavanul nalt, ferestrele mari si mulajele ornate ale apartamentului ei,
desi mobila difereacomplet. Mare parte din ea era Art Deco si cteva piese nouveaux pentru accentuarea
stilului. Persoanele
pareau sa fie n mijlocul unei petreceri si doi copii de aceeasi vrsta cu a lui Ryan si Laurie se aflau n
centrulatentiei. Intr-una dintre poze, altceva i atrase nsa privirea lui Caroline: marele candelabru ce
atrna n mijlocultavanului din living.
Un candelabru pe care l zarise n apartamentul Virginiei Estherbrook.
Cteva file mai ncolo, gasi poze din anii saizeci, facute n aceeasi camera, numai ca acum era mobilata
cumobila care exista n apartamentul Virginiei. Actrita statea aplecata peste spatarul unei canapele,
nconjurndcu bratele pe dupa umeri doi copii.
Din nou, copiii pareau sa aiba cam aceeasi vrsta cu ai ei.
Mai rasfoi cteva file si ajunse din nou la ceea ce parea sa fie o alta petrecere cu copii. De data asta,
erau doifrati gemeni, o fata cu un an sau doi mai mare dect ei si o alta fata, mai micuta si care se
dovedi a fi RebeccaMayhew, desi parea mult mai sanatoasa dect o vazuse ea saptamna trecuta.
Restul albumului era gol, dar Caroline l rasfoi oricum, ca sa se asigure ca nu scapase nimic. Apoi, se
ntoarsela nceputul lui si revazu albumul, pentru a doua oara. De data asta, nu numai imaginile care
aduceau asa detare cu Tony si cu Melanie Shackleforth i atrasera atentia, dar si altele. Doi barbati care
puteau fi consideratifoarte bine variantele mai tinere ale doctorului Humphries si un altul care semana
puternic cu George Burton.
In pozele de la petrecerea din epoca Deco, mai zari un cuplu care aducea cu Alicia si Max Albion,
numai ca

femeia avea n jur de saptezeci de ani, iar barbatul era cu cel putin zece ani mai n vrsta.
Oare toate apartamentele din Rockwell sa fie mostenite din generatie n generatie? Dar o astfel de
ipoteza nu
avea sens, sa zicem ca Max Albion ar putea arata ca tatal sau, dar cum ramnea cu Alicia?
Exista o mica sansa ca si parintii ei sa fi locuit n aceeasi cladire.
Asa sa se fi ntmplat oare? De aceea erau toti vecinii att de familiari unul cu celalalt? Sa fi crescut
mpreuna n
aceeasi cladire, traindu-si vietile n apartamentele n care locuisera parintii si bunicii lor? Imediat, i
trecu prin
cap o modalitate foarte simpla de a descoperi adevarul. Exista o institutie n care se nregistrase de-a
lungul
timpului istoria tuturor proprietatilor din oras, Brad apelase la ea de zeci de ori pentru diverse contracte.
Oficiul
de Cadastru, asa se numea!
Puse albumul deoparte, mpinse la loc sertarul central si il incuic. Apoi si ndrepta atentia spre cele trei
sertare
din dreapta. n cel de sus, gasi un carnet de cecuri gros si, fara sa se poata stapni, l deschise si l
frunzari
repede. Doar cteva file fusesera completate, marea majoritate fiind emise catre un anume Institut
Biddle.
Aseza carnetul napoi, nchise sertarul si trecu la urmatorul, unde descoperi vreo zece pachete cu
fotografii,
facute la unul dintre magazinele de pe Broadway. Ridica un teanc si extrase vreo douazeci de poze. Cea
de
deasupra reprezenta un grup de copii strnsi n apropierea unei custi de la Gradina Zoologica din
Central Park.
n urmatoarea poza, regasi acelasi grup de copii, dar n fata unei alte custi. Verificndu-le repede pe
toate
celelalte, nu descoperi dect ipostaze ale acelorasi copii, uneori n grupuri de sase, alteori de doi si trei
copii.
Toate fotografiile pareau sa fi fost facute instantaneu; ntr-adevar, copiii nu dadeau senzatia ca stiau ca
snt
pozati.
ntoarse cteva fotografii pe partea cealalta, dar nu vazu nimic care sa-i sugereze cine puteau fi copiii
sau cnd
fusesera fotografiati. Cnd ajunse la ultimele sase poze, una dintre fetite ncepu sa apara tot mai des: o
adolescenta cu par lung si blond si o fata n forma de inima, dominata de niste ochi mari albastri ce
straluceau
veseli.
In ultima fotografie, fetita blonda era nsotita de alte trei fete, nsa capul ei era marcat cu un cerc negru
si
gros.
Ca si cum ar fi fost selectata.
Dar pentru ce?
Pe neasteptate, si aminti cum se trezise cteva nopti n urma din cauza strigatului lui Laurie si
descoperise ca
Tony nu este n pat lnga ea. i reveni apoi n cap gndul ngrozitor ce o obsedase pentru cteva clipe,
cnd

Laurie i povestise visul pe care-l avusese.

Visul n care oamenii intrasera n camera ei si o atinsesera.
Nu! si spuse ea. Trebuie sa fie vorba de altceva! Neaparat!" Se scutura, dar gndul se agata de
constiinta ei
ca un scai, capatnd o forta tot mai mare, pe masura ce Caroline punea fotografiile la loc n plic.
O parte din ea, una infima, si dorea sa nchida sertarul, sa-l ncuie si sa plece. Dar, chiar cnd ncerca sa
dea
ascultare vocii slabe care i soptea n ureche, se apleca dupa urmatorul plic si i goli continutul.
Si mai multi copii. Altii.
Totusi, pe masura ce rasfoia fotografiile, ncepu sa ntrevada un fir comun.
Copiii aveau cu totii aproximativ aceeasi vrsta ntre zece si doisprezece ani.
Chipurile care erau ncercuite, cinci la numar n primele patru plicuri, pareau sa semene. Cele trei fete
aveau
parul blond si ochii albastri; baietii, parul negru si ochii caprui.
Exact ca Laurie si Ryan."
Simti cum i se strnge stomacul de frica si cum corpul i se acopera de o sudoare rece. ncerca, pentru a
doua
oara, sa scape de restul plicurilor, dar n zadar.
n cele din urma, ramase un singur plic si, cnd l deschise, minile i tremurara att de rau, nct
fotografiile din
el se risipira pe biroul sotului ei. Se holba la ele, convinsa ca ochii i joaca feste si ca ceea ce vede nu
este real.
Pozele din fata ei fusesera facute n parc, exact ca toate celelalte.
De data asta nsa, i recunoscu imediat pe cei doi copii: Ryan si Laurie.
ntinse pe toata suprafata biroului, erau vreo douasprezece fotografii pe care nu le mai vazuse niciodata
si
despre care Caroline nu stia cnd fusesera facute.
Imagini cu Ryan pe terenul de baseball, vreo doua poze n care se pregatea sa loveasca mingea cu bta;
altele
n care juca pe post de fundas.
Alte doua de la antrenamentul de fotbal.
Alte sase poze l prezenta ntins pe una din pajisti, mpreuna cu ctiva prieteni.
Restul fotografiilor erau cu Laurie. ntr-una din ele, statea pe o banca chiar cu Caroline, iar n alta,
sarea coarda
cu niste prietene: Caroline o recunoscu pe Amber Blaisdell si alte cteva colege de-ale fiicei ei, de la
Academia
Eliot.
De unde aparusera si pozele astea?
Cnd fusesera...
73
Si-atunci i ngheta sngele n vene, cnd realiza ca Laurie nu mai jucase coarda de mai bine de un an. Si
ultima
oara se ntmplase chiar cu aproape un an nainte, cnd o invitase n parc Amber Blaisdell.
Cu multe luni nainte sa-l cunoasca pe Tony.
n sufletul ei se isca un adevarat vrtej. Era o coincidenta, n-avea cum altfel! Tony facuse zeci de
fotografii cu
copii n parc, zeci! De ce sa nu-i fi surprins si pe Laurie, si pe Ryan din ntmplare?
Dar de ce nu-i spusese niciodata? De ce nu-i aratase pozele? Intr-un colt al mintii, i ncolti un cuvnt
urt:

85

pedofil!" Dar l ignora ct putu de repede, ncercnd disperata sa gaseasca orice alta explicatie.
Uitase de ele, da, asta era! Facuse att de multe fotografii, nct nu-si mai amintea de cele cu Ryan si cu
Laurie.
El...
Brusc, Caroline ncremeni cnd auzi sunetul butonului de la usa rasucindu-se si o secunda mai trziu
una dintre
balamele scrti.
O prinsese! O prinsese cu cheile atrnnd de sertarul biroului, si cu continutul acestuia mprastiat pe
masa.
Apoi, tacerea fu sparta de o voce.
Dar nu de vocea lui Tony, ci de a lui Ryan:
Vine, mama! L-am vazut pe strada.
Fara sa mai rosteasca nici un cuvnt, Caroline aduna fotografiile, le baga napoi, dupa care aseza plicul
la loc, n
cel de-al doilea sertar, l ncuie cu grija, l trase pe Ryan dupa ea, nchise usa de la camera, introduse
cheia si o
rasuci.
Nimic!
Vezi daca urca liftul, i spuse ea lui Ryan, scotnd cheia din broasca.
Ryan se repezi la intrare si ntredeschise usa, n timp ce mama lui ncerca a doua cheie.
Vine, sopti baiatul.
Cea de-a doua cheie nu se potrivi nici ea, la fel ca si cea de-a treia, iar Ryan nchise repede usa, lipinduse cu
spatele de ea.
E aici, rosti el cu o voce tremurnda. Mama, vine!
Disparu ntr-o clipita, urcnd scarile n goana, urmat ndeaproape de Chloe si, doua secunde mai trziu,
auzi usa
de la dormitorul lui trntindu-se. Minile i tremurau att de tare, nct se temu ca o sa scape inelul cu
chei, dar,
din fericire, cea de-a patra cheie se potrivi perfect si odata cu sunetul declicului rasufla usurata.
Caroline tocmai azvrlise cheile n geanta ei mare de umar, ndepartndu-se de camera interzisa, cnd
Tony
intra n vestibul. De sus, se auzi latratul nfundat al lui Chloe.
Caroline ntlni privirea sotului ei si, pentru o clipa, crezu ca zareste n ea un fulger de mnie. Acesta
nsa se
topi instantaneu si, imediat ce ochii lui se umplura de o grija sincera, avu senzatia ca i se paruse.
-Draga mea, te simti bine? Arati de parca ai fi vazut o stafie! Caroline avea nca pielea acoperita de un
strat de
sudoare rece,
asa ca scutura repede din cap.
-Mi-e teama ca am luat si eu gripa de la Laurie, zise ea. De-aia m-am ntors acasa.
-Pai, atunci, hai sa te bagi n pat, spuse Tony. Am stiut de la nceput ca nu trebuia sa te duci la serviciu
astazi.
Ma gndesc chiar ca ar fi mai bine sa renunti la slujba aia, adauga sotul ei conducnd-o deja sus pe
scari. O sa-ti
fac un ceai cu miere si lamie, dupa care l sun pe Ted Humphries.

Nestiind ce sa faca n continuare, Caroline se lasa dusa n camera, apoi se schimba ntr-un halat de casa.
Mai
bine sa-i dea senzatia ca e bolnava, dect sa fie nevoita sa-i explice de ce se ntorsese mai devreme de la
munca.
Dupa ce se strecura n pat, un alt gnd i trecu prin cap: cnd plecase de dimineata, Tony crezuse ca
Melanie
Shackleforth avea sa stea cu Ryan. Dar cnd venise acasa acum, nu paruse deloc surprins ca Melanie nu
era
acolo, n schimb Caroline, da.
Asa ca aflase de schimbarea planurilor.
Si se ntorsese acasa.
De ce?
Sa vada daca se simte bine? Sau sa descopere ce pune la cale?
73
CAPITOLUL 29
Frank Oberholzer musca o bucata mare din sendvisul lui cu pastrama, ignornd picatura de mustar ce i
se
scurgea pe barbie, apoi se sprijini pe spatarul scaunului, privind fix tavanul n timp ce mesteca. Pe
biroul din
fata Iui, ntr-o dezordine de nedescris, dar care pentru el avea un sens, zaceau mprastiate toate filele
dosarului asasinarii Andreei Costanza: fotografii de la locul crimei, rapoartele medicului legist si ale
laboratorului criminalistic, inventarul tuturor obiectelor ce-i apartinusera si, desigur, lucrurile pe care le
adusese chiar el din apartament, calendarul, agenda de telefoane si laptopul victimei.
Raportul medicului legist redusese ora decesului la o perioada ce se ntindea ntre sase seara, vineri si
amiaza
zilei de smbata. Un detaliu ct se poate de stiintific, dar care, din punctul lui de vedere, era o prostie;
data fiind
metoda folosita de asasin, detectivul nclina mai degraba sa creada ca ora decesului se situa undeva
ntre
noua seara si doua dimineata, pentru ca, mai devreme de noua, nu ar fi fost suficient de ntuneric si
oricine sar
fi uitat din blocul de vizavi spre fereastra Andreei Costanza ar fi observat cu usurinta ce se petrece.
Daca
asasinul era ct de ct inteligent, si, din experienta lui Oberholzer, marea majoritate a criminalilor se
bucurau de
o asemenea nzestrare, ar fi asteptat pna cnd oricine care se putea uita n directia apartamentului
femeii ar fi
stins luminile si ar fi tras draperiile. Sansa de a fi vazut nu ar fi disparut n procent de suta la suta, dar,
oricum,
era mult mai convenabil asa dect sa urce n plina zi pe scara de incendiu. Pe de alta parte, asasinul nu
asteptase pna la ora doua dimineata ca Andrea Costanza sa se culce si, astfel, sa nu mai stea pe
canapea
unde era o victima aproape sigura. Detectivul banuia, mai degraba, ca omorul avusese loc undeva ntre
noua
si zece, de vreme ce singurul acces rezonabil spre scara de incendiu era dinspre acoperis, avnd n
vedere ca
scara mobila de la etajul unul nu parea sa fi fost miscata sau folosita si unica modalitate de a ajunge pe
acoperis era din interiorul cladirii. Dupa ce stabilise cu certitudine ca ntr-unui din apartamentele de la
etajul al

patrulea se desfasurase o petrecere, ar fi fost foarte simplu pentru criminal sa apese pe mai multe
butoane ale

interfonului, asteptnd sa-i deschida cineva usa de la intrare si, pentru ca gazda petrecerii recunoscuse
cadaduse drumul nauntru mai multor persoane, fara sa se asigure de identitatea lor, ntre orele opt si
noua,
Oberholzer ajunsese la concluzia ca cel putin una dintre ele ajunsese pe acoperis.
Acum nsa, trebuia sa discute cu alte zece persoane ca sa vada daca vreuna dintre ele se ntlnise cu
cinevacare nu venise la petrecere. Sansele erau aproape nule, dar stia ca nu are ncotro.
Chiar nainte de prnz, facuse o vizita la biroul victimei, pentru a-i cunoaste colegii. Singurul care parea
sa fieimplicat n toata chestia asta era tipul care lucra chiar n biroul de lnga ea, nsa, dupa ce discuta
cu el vremendelungata, Rosenberg parca l chema, si schimba parerea. Tipul chiar o placuse pe
Costanza, dar Oberholzerputea sa bage mna n foc ca relatia lor nu depasise nivelul colegialitatii. Poate
cte-o cina din cnd n cnd, daratta tot.
Si cu Humphries asta care-i treaba? ntrebase detectivul n timp ce-l chestiona pe Rosenberg. Ai idee
de ce
voia sa-l vada?
Rosenberg ncuviinta din cap.
S-a dus sa afle mai multe amanunte despre un caz al ei, o fetita care traieste n Rockwell.
Parinti sociali din Rockwell? Unii copii au noroc cu carul, nu? Spre surprinderea lui Oberholzer,
Rosenberg
dadu din cap ca nu.
Andrea si facea griji pentru fata si voia sa discute cu doctorul ei, care ntmplator locuieste tot n
Rockwell.
nsa doctorul nu prea a fost cooperant.
n timp ce Frank Oberholzer asculta tacut $i si lua notite, Nate Rosenberg i redase toata conversatia pe
care o
avusese cu doctorul Humphries, luni dimineata.
Si tu ce parere ai? ntreba detectivul dupa ce termina. Parea enervat ca Andrea Costanza voia sa
vada
dosarul copilului?
Rosenberg ridica din umeri.
Nu neaparat, parea mai degraba ca voia sa se asigure ca respecta legea n privinta dosarelor
pacientilor. Si
are dreptate, risca sa fie dat n judecata daca le ofera asa pe tava.
Ezita, nsa Oberholzer sesiza imediat ca ar mai dori sa adauge ceva.
Ce e? insista el.
Nu mare lucru, replica Rosenberg. Insa Andrea nu-l placea deloc pe Humphries.
Tacu, dar Oberholzer l presa din nou si destul de dur.
mi spui odata despre ce este vorba sau ne jucam de-a ghicitoarea?
Rosenberg si ridica minile n semn de aparare.
Nu, serios, nu e nimic serios. Doar ca Andrea nu prea agrea ideile lui Humphries, atta tot. Adica el e
osteopat si homeopat, iar Andrea nu e...
Se opri, apoi modifica timpul verbal:
Andrea nu era foarte usor de impresionat. Nu avea ncredere n medicina alternativa.
Oberholzer se scarpina dupa ureche cu creionul.
Si crezi ca ea i-o fi aruncat chestia asta n fata?
Greu de zis, spuse Rosenberg, ridicnd din umeri. Daca da, atunci Humphries nu mi-a mentionat
nimic. El nu
era preocupat dect ca Andrea sa obtina toate autorizatiile necesare, nainte de a-i arata fisa medicala a

pacientei sale, Mayhew.

Oberholzer si cumparase sendvisul cu pastrama n drum spre sediul politiei si, dupa ce baga n gura si
ultimul
dumicat, culese de pe birou cu cealalta mna agenda cu numere de telefoane. Experienta bogata l
nvatase ca
cel mai bine e sa suni la cele mai noi numere trecute n agenda, prietenii vechi nu se prea omoara ntre
ei, dar
noile cunostinte pot fi surse serioase de probleme. Frunzarind carnetelul, cauta notitele ce pareau
proaspete.
Pe pagina cu litera E", dadu peste un rnd care fusese sters complet, cu ajutorul unui marker negru.
Poate ca
laboratorul ar fi putut sa-i dea de cap daca va fi nevoie. Apoi, pe urmatoarea pagina, se vedea clar ca
initiase o
noua rubrica pentru Caroline Fleming, n care trecuse un numar de telefon de la serviciu si un numar de
acasa.
Se ncrunta, apoi ridica agenda cea mare si o rasfoi pna cnd ajunse la pagina marcata cu notita nunta
lui
Caroline".
Asadar Caroline nu era o prietena noua, capatase pur si simplu o rubrica noua, n urma modificarii
numelui de
familie.
Se ntoarse la agenda de telefoane si o lua de la capat, dar, cu exceptia noii rubrici dedicata lui Caroline
Fleming, nimic altceva nu-i atrase atentia; marea majoritate a notitelor ce pareau scrise cu cerneala
proaspata
erau doar cteva numere de telefon suplimentare sau adrese de e-mail. Continua sa verifice informatiile,
nsa
nu reusi sa-si scoata din cap conversatia cu Nate Rosenberg si, n cele din urma, gasi un exemplar din
Pagini
Aurii si l rasfoi pna cnd afla numarul de telefon al doctorului Theodore Humphries.
Dupa al patrulea apel, interveni robotul telefonic si o voce grava l informa sec: Voi fi plecat pna la
ora doua.
Daca doriti, va rog sa-mi lasati numarul de telefon unde puteti fi contactat".
Hotarndu-se ca nu vrea asa ceva, Oberholzer nchise, dar, dupa ce se ntoarse la obiectivul lui
principal,
agenda cu numere de telefon, continua sa se gndeasca la mesajul pe care tocmai l ascultase. Era ceva
ciudat
nu numai n voce, dar si n alegerea cuvintelor. Daca doriti... unde puteti fi contactat." Fraza suna
foarte
pompos, iar vocea, cel putin pentru urechile lui Oberholzer, putin aroganta.
Ei si?
Nu existau o multime de doctori nfumurati? Dar daca Andrea Costanza l-ar fi provocat pe acest doctor
plin de
importanta, punndu-i la ndoiala pregatirea sau atacndu-l pentru ca refuza sa-i arate dosarul unuia
dintre

pacientii sai, cum ar fi reactionat el oare?

Considernd ca ar fi mai nimerit sa discute cu doctorul fata-n fata dect la telefon, puse agenda de
telefon a
victimei n bratele unei noi colege, Maria Hernandez, care tocmai fusese promovata la rangul de
detectiv luna
trecuta.
Apuca-te si suna-i si tu pe oamenii astia, spuse el. Vezi daca poti sa afli cine ar fi putut sa fie suparat
pe
Andrea Costanza. Esti femeie, asa ca brfele ti se potrivesc mai bine tie.
Se ntoarse si se ndrepta spre camera ofiterilor, aparent fara sa bage de seama privirea veninoasa pe
care i-o
arunca Maria Hernandez.
Caroline se trezi greu, cu mintea ncetosata, chinuita de imaginile ciudate ca de vis. Tony era aici, si
Virginia
Estherbrook, si Melanie Shackleforth, si toti ceilalti vecini. Numai ca nu aratau cum trebuie, erau
mbracati n
haine demodate si pareau mai tineri dect vrsta lor reala.
Apoi, cnd ceata se mai risipi, ncepu sa nteleaga ce se ntmplase. Nu visa deloc, fusese n biroul lui
Tony,
unde cautase prin sertarele mesei de scris si...
... si aproape ca el o surprinsese!
Amintindu-si frica pe care o resimtise cnd nu mai putuse sa nchida usa la loc, exact cnd sotul ei intra
n casa,
o trecu un fior pe sira spinarii si se chirci instinctiv la adapostul asternuturilor.
Dar de ce i fusese att de teama? Nu gasise nimic altceva dect niste fotografii de-ale vecinilor. Apoi,
cnd valul
de ceata gros se ridica si mai mult, si aminti celelalte poze, poze ale copiilor, ale propriilor copii. Zeci
de
fotografii, unele dintre acestea avnd cte un cerc trasat, de parca ar fi fost alese pentru ceva.
Dar pentru ce?
Raspunsul era evident, chiar daca avea n continuare mintea ncetosata, si gndurile ei se nvalmaseau
rapid,
nainte de a deveni prea clare: Tony era un soi de pervers.
Acesta sa fi fost adevarul?
Se casatorise cu un violator de copii, iar ea si adusese fiica si fiul, copiii lui Brad, n casa lui?
De aceea l ura Ryan att de tare? Pentru ca simtise ca e ceva putred la mijloc? Dar n-avea sens,
sentimentele
de respingere ale lui Ryan nu aparusera instantaneu; se intensificasera n timp, pe masura ce relatia
dintre ei
se dezvolta, iar Tony ncepuse sa se instaleze ntr-o pozitie ocupata anterior de tatal lui. Cu siguranta ca
nu era
vorba dect de resentimentele obisnuite ale unui baiat al carui tata fusese nlocuit de un strain. Iar cu
Laurie nu
se ntmplase asa, fiica ei l placea pe Tony si nu dadea semne ca i-ar fi frica de el. Asa ca, tot ce se
poate ca
ea sa se nsele.

Poate ca fotografiile nu nsemnau nimic.

Se agata de ndoielile ei ca de un fir de pai, ngrozita ca, daca nu se stapneste, atunci milioanele de
ntrebari
ridicate de continutul sertarelor o vor scoate din minti.
Poate ca nici n-ar trebui sa caute raspunsuri. Poate ca ar trebui pur si simplu sa mpacheteze cteva
lucruri ntro
valiza, sa ia copiii si apoi sa plece.
Copiii!
Unde erau?
Ct era ceasul?
Dadu sa se ridice, dar o ameteala oribila o lovi n moalele capului si cazu din nou pe perne, nchizndusi ochii.
Ce se ntmplase? Se mbolnavise?
Gndurile i se limpezira si si aduse aminte scuzele pe care le inventase, cnd Tony o gasise n hol,
transpirata
toata si alba la fata ca varul. Gripa", asta i spusese.
Iar el l sunase pe doctorul Humphries.
ncercase sa protesteze, dar sotul ei insistase si, pentru ca minti se cu atta tarie, prefacndu-se bolnava,
nu
mai avusese cum sa-l refuze. Putin mai trziu, venise si doctorul Humphries cu geanta lui neagra de
piele,
aceeasi geanta pe care o avea si cnd o consultase pe Laurie. i luase temperatura, i verificase pulsul,
apoi se
straduise s-o linisteasca:
Probabil ca nu e nimic grav, pulsul tau e putin marit, dar temperatura e normala. Totusi, mai bine
prevenim,
dect sa regretam mai ncolo.
si bagase mna n geanta si scosese unul din leacurile sale, un flacon mic de pilule albe pe care o
sfatuise sa le
ia, tinndu-le sub limba. Se sprijinise apoi pe perne, planuind sa nu stea mai mult de cteva minute, cu
intentia
de a se ridica si de a pretinde ca doctorul Humphries avusese dreptate, criza sau ce-o fi fost trecuse, iar
ea si
revenise. Numai ca adormise, iar acum ca era treaza, nu se simtea deloc n apele ei. ncerca sa se ridice
din
nou, dar ameteala aproape ca o dobor. Se mpotrivi din rasputeri, dar, cnd stomacul i iu cutremurat de
un val
de greata, renunta si se ntinse pe spate gemnd, dupa care se ghemui pe-o parte si astepta sa-i treaca.
ntr-un final, cnd senzatia de voma se mai diminua, se rostogoli ca sa se uite la ceas.
Aproape patru dormea de ore ntregi!
Iar copiii...
Ryan? Laurie? striga ea, dar vocea ei suna att de slab, nct putea sa jure ca nu razbatuse prin usa
nchisa a
dormitorului.
Se chinui iarasi sa se ridice n capul oaselor si ameteala o lovi din plin, aducnd dupa ea si senzatia de
greata.
De data asta nsa, se ncapatna sa nu se dea batuta, luptndu-se cu ea. Si pentru ca reusi, se dadu jos din
pat
si facu un pas spre usa, dar vrtejul ametelii o coplesi si aproape ca-si pierdu echilibrul, nsa se agata de

noptiera, nainte de a se prabusi pe podea. si ncorda toate fortele si ramase n picioare, sprijinindu-se
cu o
mna de masuta si cu alta de pat. Cnd se simti suficient de stapna pe picioarele ei, pomi ncet spre usa.
Cnd ajunse la intrarea n dormitor, apuca butonul de cristal si-l rasuci. Deschise usa si pasi pe hol. De
jos se

auzea vocea lui Tony:

Daca ati putea sa sunati mine, spunea el. Stiu ca sotia mea ar dori sa discute cu dumneavoastra, dar
nu s-a
simtit deloc bine toata ziua, iar acum doarme.
Nu dor..., ncepu ea, dar nu apuca sa-si completeze fraza, pentru ca greata o izbi din nou.
Se apuca disperata de balustrada si si nghiti cuvintele, pastrn-du-si fortele pentru a nu se rostogoli n
jos pe
scari.
O sa-i transmit, l auzi pe Tony zicnd.
Tony? striga ea, dupa ce acesta aseza receptorul n furca. Barbatul aparu imediat n capatul scarilor,
uitnduse
n sus spre ea.
Draga mea, ce faci? Ar trebui sa fii n pat! Urca treptele doua cte doua, grabindu-se spre ea.
Cine era la telefon? ntreba Caroline, dupa ce el o mbratisa protector, sprijinind-o.
Tony ezita doar o secunda.
Cineva de la politie. Se numea Hernandez daca am retinut corect. Voia sa stea de vorba cu tine
despre
Andrea Costanza.
Ar fi trebuit sa ma anunti... spuse Caroline, dupa ce el o aseza usor n pat.
O sa sune din nou, mine-dimineata, cnd o sa-ti mai vii n fire. -Dar...
Nici un dar, o opri Tony pe un ton usor sever. Cum ti e? Mai bine? Caroline l privi ngndurata,
ncercnd sa
descopere pe chipul lui
un indiciu ct de mic care sa-l tradeze, dar n ochii lui nu vazu dect ngrijorare. Intra n jocul lui", si
spuse n
sinea ei.
Aaa... cred ca da, se blbi ea, desi se simtea mult mai rau dect atunci cnd o consultase doctoml
Humphries.
O noua posibilitate i ncolti n minte. Nu cumva doctorul i daduse n loc de medicament cine stie ce
drog? Dar
de ce sa faca asta? Nu, cu siguranta luase gripa de la Laurie.
Unde snt copiii? ntreba ea, ncercnd sa para ct mai normala.
Ryan ma evita ca de obicei, ascunzndu-se n camera lui, iar Laurie e jos. Alicia Albion a facut
placinta cu
mere si Laurie se straduieste sa se limiteze la o singura bucata.
Poti sa-i spui sa urce pna la mine? Privirea lui Tony se ntuneca usor.
Esti sigura ca e o idee rezonabila? Daca ia din nou chestia asta de care te-ai mbolnavit tu...
N-are cum, l linisti Caroline. Si, oricum, daca e ceva contagios, atunci te poti mbolnavi si tu, si
Ryan. Asa ca
spune-i sa vina sus sa ma vada.
Am nteles.
Aplecndu-se, Tony o saruta usor pe obraz, apoi iesi din camera si, o secunda mai trziu, l auzi
cobornd scarile.
La scurt timp, Ryan aparu n pragul usii.
-Mama?
Hei, zise Caroline, deschizndu-si bratele si ncercnd sa para mai sanatoasa dect era. Vino si
mbratiseazama.

Ryan traversa camera n goana, o strnse tare n brate, dar apoi se trase ntr-o parte.
Tu chiar esti bolnava? ntreba el, pe un ton care i sugera n mod clar ca o banuieste de prefacatorie.
Caroline clatina din cap.
Mi-e teama ca da. Azi-dimineata nu mi-as fi nchipuit asa ceva, dar...
Pun pariu ca doctorul te-a otravit, izbucni el, dnd astfel glas aceluiasi gnd oribil care i trecuse si ei
prin cap,
mai devreme.
ncerca sa alunge att temerile lui, ct si pe ale ei.
Asta e cea mai mare tmpenie pe care am auzit-o vreodata. El e doctor.
Ba e un ciudat, sustinu Ryan.
si arunca ochii spre usa, timp de o secunda, dupa care vorbi n soapta:
I-ai vazut?
Caroline sovai suficient ca Ryan sa nteleaga adevarul.
Vezi? zise el. N-am mintit! Femeia aia era n ele si Tony la fel! Asa ca el chiar o cunostea dinainte,
nu?
Eiii, nici chiar asa, ncepu Caroline.
ncerca sa se gndeasca, sa gaseasca vorbele care ar putea sa-i alunge frica, dar nu reusi sa ndruge
nimic
pentru ca propria teama devenise mai puternica dect a lui. nca se mai framnta, cnd Laurie aparu cu o
expresie pe chip la fel de ngrijorata precum cea a lui Tony.
Mama? Te simti mai bine? Caroline se ridica pe perne.
Nu snt chiar asa bolnava, spuse ea. Pin a mine-diniineata o sa-mi treaca.
Dar..., dadu Ryan sa spuna ceva, nsa Caroline se trezi ca repeta exact cuvintele sotului ei. Nici un
dar. Pna
miine dimineata o sa ma fac bine.
Iar mine-dimineata, o sa ma hotarasc ce e de facut, adauga ea n sinea ei. Indiferent de ce se ntampla,
o zi
n plus nu mai conteaza..."
CAPITOLUL 30
Frank Oberholzer ignora arsura care i chinuia stomacul si mai nghiti o bucata de placinta mexicana
iute, apoi
se ntinse dupa sosul Tabasco pe care l folosise deja de trei ori n timpul mesei.
O sa mori de ulcer, iar eu o sa ramn vaduva, obisnuia sa-l bata la cap sotia lui, dar acum el se afla
singur n
apartamentul lui de pe 118th Street, iar ea era ngropata n New Jersey.
Poate ca ar fi trebuit sa acorde o mai mare atentie tigarilor fumate de ea, dar ce sa-i faci? Asa era viata.
n

prezent, placintele mexicane iuti, pe care le cumparai semipreparate si care puteau fi mncate daca
turnaisuficient sos Tabasco peste ele, devenisera prietenele lui cele mai bune. Placintele si dosarele
cazurilor la carelucra. Uneori, se ntreba de ce naiba mai pastreaza apartamentul. Si la politie avea un
cuptor cu microunde sin cele mai multe nopti ar fi putut dormi n celula pentru detinuti la fel de bine
ca si n patul lui de acasa.
Oftnd, nfipse din nou furculita n portia de placinta si, n timp ce mesteca, ncepu sa rasfoiasca filele
raportuluidactilografiat de Hernandez pentru el.
Se descurcase chiar binisor pentru o boboaca, uitase cteva ntrebari, dar, de cele mai multe ori,
obtinuseinformatiile necesare: ct de bine o cunosteau pe Andrea Costanza oamenii din agenda ei de
telefon; cnd ovazusera ultima data; daca li se paruse suparata; si, un lucru de care Oberholzer era cu
adevarat interesat,
daca avea vreun prieten care ar putea fi genul peste masura de posesiv.
Doar sapte dintre numerele din agenda fusesera deconectate si toate proveneau din afara statului. La
numerele locale, Costanza demonstrase o grija destul de mare; fie nu raspunsese nimeni, fie intrase
robotultelefonic si nici unul dintre ele nu fusese deconectai sau schimbat. n ceea ce priveste oamenii
cu careHernandez reusise sa stea de vorba, raspunsurile pareau sa fie consecvente, cel putin n rndul
celor caresustineau ca o cunoscusera pe victima destul de bine.
Nu existase nici un iubit, fie el gelos sau nu. Andrea Costanza, cel putin n opinia prietenilor, iesise cu
baieti ntimpul colegiului si cam un an dupa absolvire. Apoi nsa, odata cu trecerea timpului, nu mai
obisnuia sa-siaranjeze ntlniri amoroase. Oberholzer primi astfel dovada ca impresia pe care i-o lasase
apartamentul nu erafalsa: Andrea Costanza avea toate sansele sa ramna fata batrna. Totusi, fetele
batrne erau inofensive.
ntinse mna dupa sticla cu sos Tabasco si stropi si restul de placinta rece, dupa care si ndrepta atentia
sprenotitele facute n timpul discutiei lui cu doctorul Humphries.
O discutie care, n cele din urma, nu-i oferise lui Frank Oberholzer prea multe informatii utile. Cnd
ajunseseacasa la doctor, nu-si dorise altceva dect sa plece de acolo ct mai repede. Sigur ca mai vazuse
cladirea sinainte, dominnd zona de vest a Central Parkului ca o babatie nvesmntata n tot felul de
trente, ncruntnduse
spre lumea care si continua cursul ei firesc. Niciodata nu ntelesese reputatia ei legata de exclusivism.
ntotdeauna se ntrebase de ce ar vrea cineva sa locuiasca acolo. Din cte stia el, arata destul de sinistru,
iar
cnd intrase acolo n dupa-amiaza aceea, nimic nu-i schimbase parerea. Era evident ca holul de la
intrare numai fusese renovat niciodata, iar portarul jurai ca vine din alte timpuri. Liftul avea un aer
suficient de periculosca sa-l determine pe Oberholzer sa ia n calcul si varianta scarilor, dar, n cele din
urma, rezultatul regimuluisau cu sendvisuri cu pastrama si placinte mexicane si spusese cuvntul, asa
ca se aventurase sa urce cu liftul.
Doctorul Theodore Humphries se dovedi a fi cam ceea ce banuia detectivul, nu att de batrn precum
cladirea,
dar departe de a-l mai putea numi un tinerel. Parul lui grizonat ncepea sa se subtieze si purta un costum
de-adreptul demodat. Cnd Oberholzer i dezvalui motivul vizitei sale, Humphries clatina usor din cap,
arcuindu-sibuzele ntr-un zmbet subtire.
Nu pot sa spun ca snt surprins sa va vad, dat fiind faptul ca presupun ca snt ultima persoana care a
vazuto
n viata", iar conversatia mea cu domnisoara Costanza nu s-ar putea numi chiar productiva. De fapt, as
putea
zice ca n-a fost deloc placuta.
Ii oferi o descriere a ntlnirii sale cu Andrea Costanza, care se potrivea perfect cu cea a lui Nathan

Rosenberg.
Eu snt osteopat si homeopat, ofta el cnd termina, si stiu foarte bine ca multi oameni nu ma
considera
altceva dect un sarlatan. Se ntmpla ca eu sa nu fiu de acord cu ei si, de vreme ce am licenta sa practic
medicina n statul New York, atunci mi nchipui ca nici oficialitatile nu prea le mpartasesc opiniile.
Oberholzer i mai pusese cteva ntrebari la care doctorul Humphries raspunsese cu multa rabdare si,
cnd l
chestiona pe batrn daca are ceva mpotriva sa discute si cu pacienta cu pricina, Humphries se multumi
sa
ridice din umeri.
Asta nu mai depinde de mine, nu? Cred ca va trebui sa stati de vorba cu familia Albion, la etajul
sapte, snt
parintii ei sociali.
Oberholzer urca pna la etajul al saptelea, dar, pentru ca nu-i raspunse nimeni cnd batu la usa lor, si
nota n
agenda sa ncerce si a doua zi. Nu neaparat pentru ca fetita sau parintii ei sociali ar fi putut sa aduca
ceva
lumina n cazul Andrea Costanza, ci pentru ca flerul lui i spunea ca tot vreun iubit e implicat.
Desi era la fel de deprimant ca si cladirea Rockwell si n ciuda faptului ca Oberholzer avea propriile
rezerve fata
de stilul de medicina practicat de Humphries, n clipa de fata si-ar fi pus insigna de detectiv la bataie ca
batrnul doctor nu fusese cel care se strecurase prin ntuneric pe scara de incendiu ca s-o gtuie pe
femeie. Pe
lnga faptul ca nu parea deloc voinic ca sa poata imobiliza o femeie, fie si luata prin surprindere,
discutia cu el
fusese decisiva. Din cte stia Oberholzer, Costanza si depasise nivelul de autoritate cnd i ceruse
imperativ fisa
medicala a fetei Mayhew, iar Humphries nu numai ca ramasese n limitele drepturilor sale legale, dar sar fi
putut trezi cu un proces, daca arata dosarul oricarui lucrator de la Serviciile de Asistenta Sociala. n
conditiile n
care nu existau si alte dedesubturi, Humphries nu era asasinul.
Stomacul lui scoase un sunet zgomotos din cauza sucului gastric care se lupta febril cu piperul presarat
din
belsug pe placinta, ceva mai devreme. Se ntoarse la raportul lui Hernandez si la copia pe care aceasta
i-o
facuse dupa agenda de telefoane a Andreei Costanza. Rugamintea lui fusese ntmpinata cu o privire
furioasa
si otravita, aruncata pe furis, dar pe care el o zarise n geamul usii de la biroul ofiterilor.
Se uitase urt la el, dar se conformase supusa, asa ca urma sa primeasca o nota buna din partea lui,
odata cu
prima evaluare. Pna atunci, spera el, poate ca va capata suficienta ncredere n ea nsasi ca sa-l
priveasca
direct n ochi, n loc sa-l astepte sa plece.
Ridica receptorul si forma numarul de telefon al lui Beverly Amondson, una dintre persoanele pe care
Hernandez nu reusise sa o contacteze dupa-amiaza. Erau trei la numar, iar numele de Amondson,
precum si

cel al lui Rochelle Newman, i se pareau vag familiare, cu toate ca nu stia exact de unde. Beverly
Amondsonraspunse dupa al doilea apel si vocea ei i sugera clar mhnirea pricinuita de moartea
prietenei ei.
Nu mi-a venit sa cred cnd am auzit ieri, i spuse ea. Sntem prietene nca de la colegiu si mi-e greu
sa-mi
imaginez cine ar fi vrut s-o omoare.
Ct despre posibilitatea unui iubit, ea ntari opinia lui Rosenberg si a celorlalti cu care discutase
Hernandez.
N-a mai avut un prieten de ani de zile. De fapt, chiar am glumit pe acest subiect acum cteva luni.
n mintea lui Oberholzer suna un clopotel si-atunci si aminti. Scoase copia dupa agenda zilnica a
victimei, care
i atrasese o noua privire mnioasa din partea lui Hernandez, o rasfoi repede pna cnd ajunse la pagina
din
primavara trecuta unde era mentionata data unui prnz.
Atunci cnd v-ati ntlnit la Cipriani's?
Dar de unde stiati? ntreba Bev Amondson, dar si raspunse singura la ntrebare. Aaaa, da, din
agenda ei,
corect? Andrea si nota totul. Banuiesc ca avea nsirate toate numele noastre, nu?
Doar initialele. B, al dumneavoastra, si R, si C.
Asta nseamna Rochelle si Caroline, completa Bev.
Iar numele de familie? ntreba Oberholzer, dar din lista data de Hernandez cu persoanele pe care nu
reusise
sa le contacteze, stia aproape cu certitudine despre cine era vorba.
Newman si Fleming, raspunse Beverly, confirmndu-i ceea ce banuia deja.
Un alt clopotel suna n capul lui Oberholzer si frunzari din nou prin agenda.
Caroline Fleming este una si aceeasi cu Caroline care s-a casatorit acum o luna?
Exact. Cu un barbat splendid. Toate l adoram pe Tony. Si, tinnd seama prin ce a trecut n ultima
vreme,
sntem foarte fericite pentru Caroline.
Mi-e teama ca nu nteleg, interveni Oberholzer. S-a ntmplat ceva cu Caroline Fleming?
Urma un moment de tacere, apoi femeia continua:
Sotul ei. Nu Tony primul ei sot.
Bev Amondson se codi din nou, apoi termina:
Brad a fost asasinat n Central Park, anul trecut. Una din ntm-plarile acelea stupide, s-a dus sa
alerge dupa
ce s-a ntunecat si un vagabond...
Vocea i se gtui un moment, dar apoi si reveni:
Ei bine, nu cred ca e cazul sa va mai descriu ce s-a petrecut! In clipa aceea, n capul lui Oberholzer
batu un
dangat puternic.
Numele fostului sot al lui Caroline Fleming era Brad? Brad Evans?
Doamne, Dumnezeule, sopti Beverly. Dar pe-asta de unde o mai stiati?
Lucrez la omucideri, replica Oberholzer. Asta e meseria mea: sa stiu.
Dupa ce ncheie convorbirea, si ndrepta din nou atentia spre raportul facut de Maria Hernandez. Lnga
numele
lui Caroline, era trecuta o nota: Bolnava o sun mine din nou".
mi pare rau, detectiv Hernandez, rosti Frank Oberholzer cu voce tare. O sa ma ocup eu personal de

ea.
CAPITOLUL 31
Cnd visul ncepu, Laurie stia ca nu doarme; dar, daca nu dormea, atunci cum era posibil sa viseze?
Cum de si
amintea tot ce facuse n ziua aceea? n primul rnd, si amintea cum se trezise dimineata, simtindu-se
mult mai
bine si suficient de ntremata ca sa mearga la scoala.
Apoi, si amintea cum se mbracase si coborse la bucatarie unde Tony preparase deja micul dejun. Pe
masa
trona o farfurie cu fursecuri proaspete, asa cum facea domnisoara Delamond, si fusesera att de bune
nct
mncase doua, desi stia ca nu ar fi trebuit. Dar ea nu era vinovata pentru asta, de vreme ce Tony
insistase sa
mai ia unul, pe care el ntinsese unt si l bagase putin la cuptor pna cnd se mmenise bine. Mirosea att
de
ademenitor nct nu rezistase tentatiei.
Rememora si orele petrecute la scoala. Se ntlnise cu Amber Blaisdell chiar nainte de prnz si se
asezase cu ea
la masa, oblignd-o astfel pe Caitlin Murphy sa stea n capatul celalalt al mesei, acolo unde Laurie se
vazuse
nevoita sa ntepeneasca, n prima ei zi de scoala.
Dupa ore, venise acasa si o gasise pe mama ei bolnava n pat, iar ea si facuse reprosuri pentru asta,
desi
Caroline i tot repetase ca nu e vina ei deloc.
Mncase la cina mpreuna cu Tony si Ryan, care parea si mai suparat dect de obicei, apoi si ispravise
temele,
se bagase n pat, citise o vreme, dupa care stinsese veioza cnd pendula mare de pe scari batuse de ora
zece.
Si totusi, era treaza, putea sa bage rnna-n foc.
n camera plutea un miros ciudat, iar ea nu se simtea tocmai bine, trupul i atma greu asa cum se
ntmpla n
visele acelea n care te urmareste cineva, iar tu trebuie sa alergi, dar picioarele tale par sa fe ngropate
ntr-un
strat gros de noroi si, orict de tare ncerci, nu reusesti sa te misti.
Auzi ceasul din nou si numara n tacere cele douasprezece lovituri care anuntau miezul noptii.
Atunci aparura vocile, care erau mai mult niste soapte, de dincolo de perete, ca si cum camera goala de
alaturi
s-ar fi umplut de oameni.
ncerca sa se ridice n capul oaselor, dar nu reusi. O greutate invizibila i tintuia corpul de pat.
Se pregati sa strige, dar parca avea gura plina cu fulgi.
Vocile se intensificara, dupa care mai degraba simti, dect vazu o usoara miscare, chiar lnga patul ei. si
rasuci
gtul, caznindu-se sa ntrezareasca ceva prin bezna laptoasa strabatuta doar de o raza de lumina slaba ce
patrundea printr-o deschizatura a jaluzelelor.
O silueta, mai ntunecata dect camera, se apleca deasupra ei.

O clipa mai trziu, lnga ea rasari o alta.

Lui Laurie i batea inima ca un ciocan, mai-mai sa-i sara din piept si n gt i se ridica un nou tipat, dar si
de data
asta, la fel ca n vise, orict de tare se chinui, nu putu sa dea glas terorii ce se strngea n ea.
Acum, soaptele o nconjurau ca niste stafii ce pluteau prin ntuneric.
... tnara...
... att de voluptoasa... ... moale...
... fina...
Ceva o atinse un deget nevazut i apasa delicat carnea de pe coapsa.
Un altul i mngie stomacul.
Alte doua degete o ciupira de brat, dar nu tare ca s-o doara. Vocile se auzira din nou:
... da, acum e perfecta. Perfecta...
Si mai multe degete strecurndu-se pe sub spinarea ei ca niste viermi. Degete urmate de mini.
Cte?
Habar n-avea.
Umbrele siluetelor se zareau de ambele parti ale patului, aple-cndu-se spre ea. Atunci simti cum este
saltata,
ridicata din patul ei si transportata prin bezna.
Si mai multa agitatie, apoi un scrtit usor si un zgomot necunoscut. Ca ale unor roti ce se nvrteau pe
podeaua
de stejar. Se adinei si mai tare n ntuneric, unde vocile ca niste soapte devenira mai grave, iar ecourile
slabe i
rasunau n urechi ntruna. Se aprinse lumina si, pentru prima data, vazu siluetele din jurul ei. Fete
zmbitoare,
chipuri pe care le recunoscu. Melanie Shackleforth, care i ndeparta de pe frunte cu delicatete o suvita
de par.
Helena Kensington, care o privea fix, cu minile ei ridate ncrucisate peste piept si cu o pereche de ochi
scormonitori, a caror nuanta semana att de bine cu albastrul ochilor Rebeccai Mayhew.
Att de draguta, sopti Helena. Chiar mai draguta dect am crezut eu, cnd i-am pipait fata cu mna.
Se apleca si mai mult si o mngie blnd pe Laurie de-a lungul liniei maxilarului.
Iti amintesti, draga mea? ti amintesti cum te-am atins?
Lui Laurie i se facu pielea ca de gaina si vru sa se traga napoi, dar nimic, nici bratele, nici picioarele,
nici
macar capul, nu mai asculta de vointa ei.
Atunci aparu si Irene Delamond, apropiindu-se att de tare de ea, nct fata nu se putu feri de rasuflarea
ei
fetida.
Mai vrei un fursec, draga mea? O sa-ti faca bine... asa cum tu o sa-mi faci bine mie.
Desi ncerca sa-si nclesteze dintii, batrna i ndesa n gura o bucata mare de prajitura pufoasa.
nghite-o cu putina apa, draguto, spuse o alta voce, care se dovedi a Laviniei Delamond.
Aceasta tinea n mini un pahar. Cu o mina tremurnda, batrna i ridica putin capul fetei, n timp ce
degetele
umflate de la cealalta mina i duse paharul la gura.
Neputincioasa, Laurie dadu voie lichidului, att de dulce ca o lua cu lesin, sa curga n jos pe gt.
Buna, croncani Lavinia. Asa de buna... Laurie simti cum i amorteste tot gtlejul. Si-atunci ncepu
totul.

Unul cte unul, peste zece tuburi intrara n Laurie. Acestea erau introduse prin fiecare orificiu din trupul
fetei,
iar acolo unde nu puteau o ntepau cu ace pe care le nfigeau adnc, strapungndu-i toate organele
interne. Cu
toate ca ncerca sa se mpotriveasca, sa-si rasuceasca gtul si soldurile, nu gasi nici o cale de scapare.
Fiecare
tub era conectat la cte o pompa, la care era atasat un alt tub. La capatul lor, se zareau si mai multe ace
nfipte
n venele sau direct n trupurile batrnelor din jurul ei.
-Dormi, i sopti o voce la ureche. Dormi profund si dimineata nu vor mai ramne dect visele.
Pe masura ce micile sonde se umpleau cu lichid rosu, galben deschis, maro, verde sau transparent ca
apa
, Laurie ncepu sa se simta tot mai sleita de puteri. Era o senzatie pe care nu o mai traise niciodata n
viata
ei. Gfia din greu, inima i batea cu putere, iar pielea i se acoperise cu un strat de sudoare. Forta
muschilor i
scadea, vederea ncepea sa-i slabeasca, iar sunetele le auzea nabusite, de parca ar fi avut vata n urechi.
Se cutremura din toate ncheieturile, cnd prin oase i trecu o durere ascutita. Dupa ce nu mai vazu
deloc,
asemannd ntunericul care se strngea n jurul ei cu giulgiul mortii, auzi un sunet nou, slab la nceput,
apoi din
ce n ce mai tare.
Oftaturi.
Oftaturi de placere ce veneau dinspre trupurile minate de timp ale femeilor care primeau fericite
tineretea lui
Laurie.
Imediat dupa aceea oftaturile disparura si ele.
Cu mintea plutind n deriva, Laurie se ncredinta n bratele reci si tacute ale ntunericului.
CAPITOLUL 32
Granita dintre vise si realitate devenise att de subtire pentru Caroline, nct, atunci cnd deschise ochii
prin
bezna din dormitor, nu prea era sigura unde se afla. Ramasese nca prinsa n ramificatiile ciudate ale
terorii
care crescuse n ea din clipa n care gasise fotografiile copiilor ei ascunse ntr-un sertar sau era doar
panicata
din cauza vreunui cosmar ngrozitor?
Pentru un moment, un moment care parea ca durase o eternitate, nu pricepu. Dar ncet, agonizant de
ncet,
mintea ei ncepu sa functioneze din nou si amintirile sa se limpezeasca.
Detaliile zilei, sau cel putin detaliile pe care si le aducea aminte, revenira la locul lor.
Stia ca ar fi trebuit sa plece, din clipa n care se trezise din somnul provocat de drogul pe care i-l daduse
Humphries. Dar nu putuse, se simtise prea slaba, prea bolnava ca sa mpacheteze cteva lucruri pentru
ea,
Ryan si Laurie. Mai bine sa astepte pna a doua zi.
Mai bine sa astepte pna cnd Tony va pleca de acasa.

Mai bine sa se comporte ca si cum nu s-ar fi ntmplat nimic.

Reusise cumva sa suporte seara cu brio. O ajutase si gripa" ei simulata, Tony crezuse ca tacerea ei este
cauzata de boala si nici pe departe de teama sau de suspiciune. Se retrasese n pat devreme, dar nu ca sa
doarma. Nu avea de gnd sa nchida ochii toata noaptea. Dimpotriva, va sta ntinsa n ntuneric, dar
perfect
treaza, ascultnd si urmarind totul, supraveghindu-si copiii, pentru a-i feri de orice pericol ce le-ar putea
ameninta viata.
Va pndi miscarile barbatului cu care se maritase, barbatul pe care-l iubise pna atunci, n timp ce
dormea lnga
ea.
El i mai daduse si alte pastile, pastile mici, albe si prafoase care aratau exact ca acelea pe care i le
recomandase doctorul Humphries mai devreme, iar ea zmbise recunoscatoare si i multumise,
prefacndu-se
ca le nghite cu apa din paharul adus de el. Dar ea nu le nghitise deloc, le palmase si le zdrobise cu
mna
dreapta n timp ce cu mina stnga tinea paharul. n timp ce sorbea putin cte putin din apa, stersese
praful din
palma de cearsaf. Se sprijinise apoi de perne si se pregatise sa urmareasca si sa asculte de-a lungul
orelor
nesfrsite ale noptii.
Spre surpriza ei, adormise.
Dar cum de se ntmplase asa ceva? Dormise cea mai mare parte din zi si, cnd se bagase n pat, era
perfect
treaza si, chiar daca tinea ochii nchisi, mintea ei era limpede si urechile percepeau fiecare sunet.
l auzise pe Tony cnd intrase n camera, cnd se aplecase si o sarutase usor pe obraz.
l auzise ducndu-se la baie.
l auzise urcndu-se n pat.
Simtise salteaua lasndu-se usor sub greutatea lui. i auzise rasuflarea ritmica a somnului.
Cauta sa surprinda acelasi sunet familiar, ca sa se asigure ca sotul ei este n continuare linga ea, ca nu se
strecurase afar ca sa... ... Sa ce?
Asculta, dar nu auzi nimic.
Tacerea si pustiul care umpleau camera o facura sa se rostogoleasca pe-o parte si sa aprinda lumina.
Patul era gol acolo unde ar fi trebuit sa doarma Tony. Se dadu jos, si trase un halat pe ea si iesi pe hol.
Liniste.
Copiii!
Se deplasa de-a lungul holului, oprindu-se la usa lui Ryan, asculta, dupa care o deschise si scruta
ntunericul
dinauntru. Prin fereastra, patrundea suficienta lumina ca sa-l vada pe fiul ei. Chloe statea pe pat cu o
laba
ridicata si coada dreapta ca un cine de vnatoare ce se pregatea de atac. Cnd ntelese ca nu vine nici o
amenintare din partea lui Caroline, catelul se aseza la loc pe patura care l nvelea pe Ryan.
Caroline tocmai nchidea usa ca sa se duca spre camera lui Laurie, cnd Ryan i vorbi brusc: -Mama?
Da, dragule. Te simti bine? Urma o secunda de tacere, apoi:
Le-am auzit din nou, mama. Fantomele, vocile din pereti. Le-am auzit soptind.
Vocea lui gtuita si nspaimntata o facu sa se apropie de pat si sa-l ia n brate.
Mi-e frica, mama, sopti el.

 Stiu, replica Caroline, mngindu-l pe cap. Dar o sa fie bine, n-o sa permit sa ti se ntmple ceva rau
si mine
plecam oricum.
Ryan si nclina capul ntr-o parte, cercetndu-i chipul n stralucirea palida a razei de lumina ce
patrundea pe
fereastra.
mi promiti? ntreba el.
ti promit, repeta ea.
Apoi, desi frica nca i mai coplesea sufletul, se mbarbata si vorbi cu voce sigura:
Acum, culca-te si ncearca sa nu-ti mai faci griji. Snt aici si nu are de ce sa-ti fie teama.
l nveli pe Ryan, l saruta pe frunte, o mngie pe Chloe, apoi iesi din nou pe coridor.
In fata ei, se zarea usa nchisa de la camera lui Laurie. E bine, si spuse ea. Doarme dusa si nu s-a
ntmplat
nimic."
Dar, cu ct se apropia mai tare de dormitorul fetei, cuvintele ei si pierdeau sensul si, cnd ajunse chiar
lnga
usa, ncepu sa i se para ca e n neregula ceva.
Un pustiu ngrozitor i cuprinse sufletul.
Nu", gndi ea cu voce tare. Apuca butonul de cristal si l rasuci, ncuiata!
Laurie? sopti ea.
Apoi din nou, putin mai tare:
Laurie, te simti bine? Tacere!
ncepu sa strige numele fiicei ei, dar imediat se opri, realiznd ca nu face altceva dect sa-l sperie pe
Ryan si
mai mult.
Cheile! Inelul metalic din geanta ei, inelul pe care-l adusese de la magazin n dimineata aceea. Una
dintre ele
va deschide cu siguranta usa lui Laurie. Pomi grabita napoi pe hol, bjbi putin pe perete, apoi gasi
ntrerupatorul de unde se aprindea lumina pe scari. Jos, chiar lnga masuta din vestibul, se zarea geanta
ei.
Cobor att de iute treptele, nct aproape ca se mpiedica, scotoci prin geanta, gasi cheile si urca iar la
etaj.
Ajunse din nou lnga dormitorul lui Laurie si cauta nnebunita o cheie care sa se potriveasca. Chiar cnd
se
gndea ca o sa tipe de frustrare, se auzi un declic. Cu o miscare sigura, Caroline rasuci butonul de
cristal,
mpinse usa si aprinse lumina.
Goala!
Ramase paralizata, holbndu-se la patul fiicei ei, cu astemuturile aruncate ntr-o parte ca si cum
ocupantului

acestuia i s-ar fi facut cald peste noapte si s-ar fi dezvelit. Dar camera era rece.
Iar daca Laurie plecase, de ce sa ncuie usa?
si ndrepta privirea spre dulapul din perete, a carui usa era deschisa, apoi spre fereastra.
Sa fi fugit? Sa se fi furisat Laurie pe geam?
Se repezi la geam, dar, cnd se uita n jos, vazu ca asa ceva ar fi fost imposibil: dincolo de fereastra, nu
era
altceva dect un pervaz ngust pe care nici macar Ryan nu ar fi avut ndrazneala sa-si tina echilibrul. Se
apropie
de dulap; valiza lui Laurie era nca pe raft, iar hainele atrnau pe umerase. '
Sertarele comodei erau pline cu lenjerie.
Parasind camera, Caroline ncepu sa verifice toate celelalte ncaperi, inclusiv baia, dar nu gasi nici
urma de fata
ei. Sau de sotul ei.
Teroarea care crescuse n ea, nca de cnd se trezise, ncepea sa se transforme n panica, dar Caroline se
mpotrivi ct putu si o apuca din nou pe scari. n mai putin de o jumatate de minut, cautase si prin
camerele de
jos, cu exceptia uneia singure.
Biroul lui Tony, a carui usa statea ncuiata n fata ei.
De data asta si aminti care este cheia potrivita, o baga n broasca si rasuci. Imediat, Caroline pasi n
camera
interzisa. Aprinse luminile si privi n jur. Totul parea exact ca nainte.
Nici urma de Laurie.
Sau de Tony Fleming.
Apoi, asa cum statea n prag, auzi ceva.
Un sunet, att de slab si de nfundat, nct initial nu-i acorda nici cea mai mica atentie. Totusi, fusese
suficient
de tare ca s-o determine sa intre.
Cnd ajunse lnga masa de scris, l auzi din nou: venea din spatele unei usi aflata n coltul peretelui pe
care se
gasea si semineul. Se apropie si asculta din nou.
Voci. Voci murmurnd cuvinte pe care nu le ntelegea.
ncerca usa. ncuiata.
ncuiata, la fel ca si usa lui Laurie si usa biroului. Numai ca yala ceda imediat cnd folosi aceeasi cheie.
mpinse
usa, nainte ca ndrazneala s-o paraseasca definitiv.
O camara! Nimic altceva dect o camara cu pereti din cedru, a carui aroma i umplu narile. i veni sa
stranute,
dar se abtinu cnd auzi vocile din nou, mai tare ca pna atunci, apasndu-si nasul cu degetul att de rau,
nct o
duru. Vocile razbateau din fundul camarii, asa ca si lipi urechea de panourile de lemn, chinuindu-se sa
transforme sunetele n cuvinte. si misca degetele de-a lungul panoului si simti ceva: un mic sant, chiar
sub
mna stinga, dar suficient de larg ct sa ncapa un deget. si tinu rasuflarea si trase.
Se miscase putin panoul sau era doar imaginatia ei?
ncerca din nou, de data asta sprijinindu-se cu mna libera pentru mai multa forta. Panoul ceda usor,
apoi
aluneca spre dreapta.
Pentru o clipa ncremeni ca o stana de piatra, nevenindu-i sa-si creada ochilor ce vede.

O camera slab luminata, nu foarte spatioasa, dar suficient de mare pentru a adaposti o masa ovala. n
jurul
mesei, se aflau peste zece oameni care amutisera si se holbau la ea.
i recunoscu -pe toti. Era acolo Max si Alicia Albion, mpreuna cu Irene Delamond si sora ei, Lavinia.
Pe partea
cealalta a mesei, se zareau Tildie Parnova, George Burton si Helena Kensington. n momentul n care i
recunoscu, si dadu seama ca aspectul lor era cumva diferit.
Ceva se schimbase.
Apoi ntelese: femeile cele mai n vrsta aratau mai tinere dect erau. Nu mai aveau ochii nfundati n
orbite, iar
petele de pe piele disparusera.
Parul lor parea mai des si capatase o stralucire noua.
si muta privirea si-l vazu pe sotul ei stnd n capul mesei. Avea ochii atintiti asupra ei, stralucind de
furie, iar la
gt i pulsa nebuneste o vena. Facu un pas n lateral, dnd la iveala silueta de pe masa.
Fiica ei, dezbracata de camasa de noapte, cu trupul mic si palid.
Avea tuburi peste tot: n nas, n gura, n urechi.
n unele portiuni i nfipsesera niste ace care se terminau la capatul celalalt cu alte tuburi.
Si pompe pompe pentru fiecare sonda. Conectate ca ntr-o retea, femeile care i erau vecine primeau
viata.
Femeile care i urasera bun venit ei si copiilor ei n cladirea si n viata lor.
Care i adusesera mncare si care se comportasera cu Laurie si cu Ryan, de parca ar fi fost propriii
nepoti.
Si, brusc, n timp ce se uita la Melanie Shackleforth, ntrezari adevarul. Nu era Melanie. Ci Virginia
Estherbrook,
aratnd exact ca atunci cnd si facuse debutul n Julieta cu aproape o jumatate de secol n urma, cnd
jucase
acelasi rol ca al lui Faith Blaine cu patruzeci de ani nainte.
Si-atunci, Tony, ncadrat de doctorul Humphries si Max Albion, se ndrepta spre ea. O mica parte din ea
si
dorea sa se ntoarca si sa fuga din fata cosmarului, sa iasa din apartament si sa se repeada n mijlocul
strazii.
Dar un instinct mult mai puternic se ridica n ea n apararea copilului ei si, cu un urlet de groaza si de
furie,
rosti numele fetei, apoi se arunca spre barbatul cu care se casatorise, zgriindu-i fata cu unghiile.
Pielea ceda, dar n loc de snge, tot ceea ce vazu dedesubtul fsiilor fu doar o came putreda si plina de
puroi,
din care se scurgea un lichid galbui. O duhoare de mortaciune se ridica dinspre ranile de pe fata lui
Tony, si
Caroline facu, instinctiv, un pas napoi. Tony nu dadea nici un semn ca simte vreo durere. Dimpotriva,
se
apropie si mai tare de ea, hotart. Caroline l privi direct n ochi, dar nu vazu n ei nici mnie, nici
durere, nimic.
Doar un pustiu teribil, care, n sfrsit, i revela adevarul.
Anthony Fleming, barbatul cu care se casatorise, nu era real.

Tot ceea ce vazuse, tot ceea ce i aratase era o minciuna.

nfatisarea lui, parul des, trasaturile sculptate, pielea perfecta, toate astea nu erau dect o fatada. Ar fi
trebuitsa stie. n noaptea n care nu-l mai gasise n pat, noaptea n care fiicei sale i venise mensniiatia,
zarise cevacnd se culcase la loc. Aspectul lui capatase ceva nesanatos.
Dai' mai era si altceva n afara nfatisarii, dragostea, afectiunea, grija pentru ea si copii: nimic din toate
asteanu fusese adevarat. Brusc, tot ceea ce descoperise n biroul lui avea sens: Anthony Fleming nu-si
doriseniciodata altceva dect copiii ei.
-Ce faci? sopti ea, desi era aproape sigura ca stie raspunsul.
-Nu ntelegi? raspunse Tony. Avem nevoie de ei. Copiii ne tin n viata.
Ba da, acum ntelegea totul: mncarea, tratamentul special al celor mici. Fusesera hraniti ca niste miei
nainte
de sacrificare.
Se uita spre Ftelena Kensington si, cnd vazu ochii femeii care fusese oarba pna mai acum cteva zile,
i
recunoscu.
Ochii Rebeccai Mayhew!
Anthony Fleming se apleca spre ea, degetele lui ranindu-i carnea si simti cum i vine sa vomite, cnd
scoase un
strigat gutural. Se culcase cu el facuse dragoste cu el! Iar el nu era real. Nici nu era viu.
Nici unul dintre ei nu era viu. Toti locatarii cladirii nu erau altceva dect niste cadavre.
Cadavre care rataceau prin oras, n cautare de copii att de necesari pentru a-si mentine timpurile n
functiune.
Strigatul se transforma ntr-un urlet de spaima, dar doctorul Humphries deja i nfipsese un ac n mna
si buzele
ei ramasera mute, iar picioarele ncepura sa-i cedeze. Cazu n oceanul negru al inconstientei, aducndu-i
uitarea, cel putin pentru o vreme, a adevarului ngrozitor pe care tocmai l descoperise.
CAPITOLUL 33
Ryan ncercase sa faca exact ceea ce i spusese mama lui, chiar ncercase. Dar, din clipa n care ea
iesise din
camera, ncepuse sa se gndeasca la tot ce se putea ntmpla.
La ce ar putea ea sa faca.
La ce ar putea descoperi.
Asa ca nu ramase n pat. Se dadu jos, si puse halatul lui preferat, cel pe care i-l facuse cadou tatal lui,
tatal lui
adevarat. Chiar daca mnecile i erau prea scurte si l strngeau n zona umerilor, lui nu-i pasa. Orict de
rau s-ar
fi simtit n el, era oricum mai bun dect cel pe care i-l daruise Tony, cnd fusesera n Mustique. Se
apropie de
usa si asculta, dar nu auzi nimic. In cele din urma, ntredeschise usa ct sa se poata uita pe hol si, dupa
ce se
asigura ca nu era nimeni acolo, i spuse lui Chloe sa stea acolo unde e, iar el se furisa pna n capatul
scarilor
sa se uite n jos, la parter.
Pe sub usa de la birou se zarea lumina, o lumina care l atrase ca un magnet. Dar cnd ajunse acolo,
sovai,
nestiind ce sa faca n continuare.
Sa ciocane la usa si s-o strige pe mama lui? nsa, la ora asta, ar fi trebuit sa doarma si daca afla ca e

treaz...
Daca l prindea Tony... si lipi urechea de usa si asculta. Liniste.
O liniste att de adnca, nct se sperie si mai tare. Lundu-si inima-n dinti, puse mna pe butonul de
cristal. ncet
si cu grija, ngrozit ca orice zgomot l-ar fi putut da de gol, l rasuci.
Dupa o vreme ce i se paru o eternitate desi nu durase dccil cilcva secunde, broasca ceda cu un declic
att de
zgomotos, nct cu greu se stapni sa nu o ia la goana pe scari. Dar, pentru ca nu se ntmpla nimic,
mpinse usa
ct sa si bage capul nauntru. Nimeni.
Deschise usa si mai mult si se strecura nauntru. Mama lui nu se vedea nicaieri. Dar auzi ceva, acelasi
fel de
sunete care patrundeau prin peretele camerei sale. Numai ca acum erau mai puternice. Privi de jur
mprejur si
descoperi usa deschisa de la camara.
De acolo veneau oare zgomotele?
Pomi n directia aceea, dar se opri cnd sunetele ncetara brusc. Apoi, n timp ce ncerca sa hotarasca ce
sa
faca, tacerea fu sfsiata de un tipat.
Era un tipat neomenesc care l impresiona profund. Speriat, se rasuci, se napusti pe usa, urca n goana
scarile,
sarind cte doua trepte o data. Ajuns pe palier, alerga n camera sa, nchise bine usa si se baga n pat,
apucndo
disperat pe Chloe care se zbatu sa scape din strnsoare. Pentm o vreme, ramase lipit de cine, cu inima
batndu-i nebuneste si gfind speriat. Tipatul nca i mai rasuna n urechi si, orict de tare ncercase sa
si-l
alunge din minte, acesta revenea cu putere. Undeva, n adncul sufletului, stia cine strigase.
Mama lui.
Mama lui scosese un urlet de groaza si oroare care depasea puterea lui de imaginatie. Dar oare ce
vazuse ea?
Ce ar fi putut descoperi ea n camara nct s-o determine sa zbiere n halul ala?
nsa lucrul care l speriase cel mai mult pe Ryan fusese forta incredibila care pusese capat urletului.
Acum, Ryan asculta linistea. O liniste care cuprinsese ntregul apartament si care era mai rea dect orice
zgomot si mai urta dect tacerea ce urmase dupa momentul teribil n care mama lui i poruncise sa
ramna
unde e, apoi l lasase singur.
Si mai ngrozitor dect linistea era sentimentul oribil care se insinua n adncul sufletului sau si care i
spunea ca
mama lui nu mai e. Lacrimile usturatoare i ardeau ochii si ncerca sa-si nabuse hohotele,
dar, n cele din urma, durerea se dovedi mai puternica si izbucni ntr-un plns amar.
Mama, te rog sa nu pleci! Te rog sa nu ma lasi singur! Cuvintele soptite se necara ntr-un suspin.
Cnd Chloe
se apuca
sa-i linga lacrimile de pe obraji si un al doilea hohot de plns i se ridica n gt, auzi o voce care venea de
undeva

din adncurile memoriei sale:

Plnsul nu ajuta la nimic, fiule. Trebuie doar sa te prefaci ca nu suferi, apoi te ridici si continui jocul."
nca si mai amintea ziua n care tatal sau l urmarise jucnd baseball si momentul cnd rostise aceste
vorbe.
Ryan se mpiedicase n timp ce alerga spre terenul echipei sale, apoi cazuse cu fata n jos pe pamntul
tare din
parc, julindu-se pe un obraz si lovindu-se rau Ia nas. II duruse att de tare, nct, pentru o clipa, crezuse
ca nu o
sa reziste, dar, chiar atunci, veni tatal sau, l salta n picioare, stergndu-i sngele cu o batista si
vorbindu-i
foarte ncet, astfel nct sa nu-l auda nimeni. II ascultase n ziua aceea si se oprise din plns, ignornd
durerea
de la nas si usturimile obrazului ranit, apoi, se ntorsese sa joace mai departe.
Dupa aceea, reusise trei lovituri de exceptie.
Acum, se hotar sa dea din nou ascultare tatalui sau, asa ca si nghiti lacrimile si si trecu picioarele
peste
marginea patului.
Vocile se auzeau din nou, numai ca acum erau diferite de cele care patrundeau prin interiorul zidului.
Se
apropie de usa, o ntredeschise usor si ciuli urechile.
Se vorbea tare.
Singurul glas pe care l recunoscu, desi nu reusi sa surprinda ce anumea spunea, era al lui Tony. Iesi pe
hol si
merse n vrful picioarelor pna n capul scarilor.
Nu-ti face griji, zicea Tony. O sa fie bine. Totul o sa fie bine. Urma o alta voce, a unei femei, dar nu
reusi sa-i
desluseasca
vorbele. Apoi, din nou, glasul lui Tony, mai tare de data asta, ca si cum s-ar fi nfuriat:
Nu m-am descurcat eu ntotdeauna'? Du-te acasa si nu-ti mai face attea griji si lasa-ma pe mine sa
ma ocup
de chestia asta.
Usa de la intrare se trnti, dupa care zari umbra lui Tony, proiectndu-se peste balustrada. Se rasuci pe
loc si se
strecura repede n camera sa, nchiznd cu grija usa, apoi se repezi n pat, aproape uitnd sa-si dea jos
halatul
nainte sa se nveleasca. Cnd la usa camerei se auzi un ciocanit fin, se ntoarse cu spatele la fereastra
pentru
ca nici o raza de lumina de pe strada sa nu-i cada direct pe fata.
ncerca sa respire ncet si uniform, asa cum fac oamenii cnd dorm.
Auzi un declic fin si usa se deschise, apoi zari printre gene o stralucire slaba de la becul care lumina
holul.
O simti pe Chloe cum se ncordeaza, dupa care catelul scoase un mril amenintator.
Aproape ca nu realiza cnd se apropiase Tony de pat.
Ryan?
Vocea lui Tony era blnda, ceea ce i sugera lui Ryan ca tatal sau vitreg nu era foarte sigur daca el
doarme sau

nu. Ceea ce nsemna ca nici nu-l vazuse sus pe scari si nici nu-l auzise alergnd napoi n camera sa.
Dormi? ntreba Tony putin mai tare.
Ryan se ntinse, casca si mormai printre dinti:
mh, dar nu se simti n stare sa se rostogoleasca si sa se uite n sus spre tatal sau vitreg.
Tony se apleca deasupra lui si narile baiatului se umplura cu o duhoare care aproape ca-l facu sa
vomite. Chloe
ncepu sa latre, dar sunetul fu ntrerupt brusc si Ryan simti cum cinele este ridicat de pe pat. Se vazu
nevoit sa
se abtina ct putu de tare sa nu se ntinda dupa animalul sau preferat, sa l smulga din bratele tatalui sau
vitreg, dar teama de a nu trada ce vazuse si auzise putin mai devreme se dovedi mai puternica.
Atunci vorbim dimineata, spuse Tony si mirosul lui oribil de carne stricata l izbi din plin.
mh, mormai Ryan din nou, apoi se cuibari mai bine, tra-gndu-si patura peste cap.
Astepta, de-abia respirand.
Intr-un tarziu, duhoarea de mortaciune se mai risipi si camera se afunda n antuneric dupa ce se inchise
usa.
Noaptea si teroarea din urletul mamei sale l nvaluira strns.
Nu se mai simtise niciodata att de singur si att de nspaimntat. Totusi, ori de cte ori i venea sa
plnga, si
repeta n minte vorbele tatalui sau.
... Continua jocul...
Insa despre ce joc era vorba?
CAPITOLUL 34
Greutatea somnului era o povara ce o apasa att de tare pe Caroline, nct nu numai ca-i zdrobea mintea,
dar si
trupul. Pna si efortul de a respira parea epuizant si inima abia daca-i mai zvcnea, cu perioade att de
mari
ntre batai, nct ajunsese sa creada ca urmatoarea nu va mai veni.
Mintea i functiona la fel de lent ca si corpul; creierul gasea cu greu cuvinte pentru a descrie lucrurile
abstracte
care-i treceau prin cap. Iar atunci cnd se formau, erau simple bucati de fraza incoerente.
... Moarta...
... Vecini...
... Tony...
... Moarte...
... Laurie...
... Drenare... pompare... absorbire... hranire... Trezeste-te."
Puterea celor doua cuvinte o ajuta sa se concentreze putin si, pentru o fractiune de secunda, spiritul ei
se
elibera de sub greutatea zdrobitoare. Treptat, mintea ei ncepu sa proceseze comenzile simple.
Deschise ochii. Nu snt n patul meu. Si nici n camera mea."
nchise ochii din nou, ncercnd sa filtreze informatiile pe care ochii ei le transmisesera creiemlui. n
valmasagul
de gnduri, prinse contur imaginea unui dormitor micut, pe care ea si Brad l mparteau n apartamentul
lor de
pe 76th Street.

Dar asa ceva nu era n regula, undeva din subconstient se ridica amintirea unui alt dormitor, o ncapere
mare
cu un candelabru de cristal... Brusc, amintirea deveni ct se poate de vie. Era dormitorul lui Tony... al
noului ei
sot. Brad...
O senzatie dureroasa de singuratate o coplesi si suferinta din inima i aduse lacrimi n ochi. Unde era
Brad? Pe
el l iubea. Si-atunci de ce se casatorise cu Tony?
Cine era Tony?
... Moarta...
Trezeste-te."
... Moarta...
Laurie!
Trezeste-te."
nca o data ncerca sa actioneze coerent, sa-si forteze corpul sa raspunda poruncilor date de creier.
Deschise
ochii si privi peretii din jurul ei. Erau acoperiti cu tapet de un verde-deschis, cu un model prin ei.
Bambus?
Nu era sigura.
Dar unde se afla?
Un hotel? De ce sa fie ntr-un hotel? De ce nu era acasa? Se stradui sa se salte putin.
Obosi imediat si cazu la loc. Era ca si cum povara o apasa si mai tare, tintuind-o de pat. Inspira din nou
adnc,
de data asta tragnd aer n piept ct putu ea de tare, pentru a-si recapata fortele odata cu oxigenul ce i
umplea
plamnii. Efortul aproape ca o epuiza fizic, iar durerea din piept, de parca ar fi fost nfasurata n chingi,
se nteti.
Ciifiind, ncerca sa-si controleze respiratia, apoi si ntoarse capul sa vada ceasul de pe noptiera.
Nici un ceas. Nici o noptiera... Nu este patul meu... nici camera mea... unde snt?"
ncerca sa se sprijine n iniini pentru a se ridica.
Nu reusi nici acum. Bratele ei, care i atrnau pe lnga corp, erau tepene.
Paralizase! Cuvntul i sfsie creierul si un val de panica, o teama cum nu mai traise vreodata, o
cuprinse,
alungndu-i orice alt lucru din minte, amenintnd sa-i distruga nu numai curajul, dar si sanatatea
mintala.
Nuuuu!
Cuvntul i iesi din gt cu un urlet prelung, dar reusi astfel sa-si nvinga panica si mintea ei ncepu sa
functioneze iarasi. Gndurile ncetosate se limpezira, iar fragmentele de amintiri se transformar n
imagini
familiare. Dar ceea ce si amintea ea trebuia sa fe un cosmar, n-avea cum sa fie adevarat!
Se deschise o usa si, o clipa mai trziu, chipul unei femei, ncadrat de o boneta demodata de asistenta,
ca n
copilaria ei, se apleca peste ea. Ochii femeii erau caprui si umezi, iar buzele erau tuguiate a
compasiune.
Caroline simti degetele femeii pe ncheietura minii si o urmari cum si priveste ceasul, n timp ce-i lua
pulsul.

Asistenta dadu din cap satisfacuta, dupa care i lasa mina.

Cum va simtiti? Mai bine?
Caroline cauta un raspuns potrivit, dar nu gasi. Ce nsemna mai bine"? Mai bine dect ce? Era
bolnava? Nu-si
amintea sa fi fost bolnava, ci doar ca avusese un cosmar ngrozitor n care apareau Laurie, vecinii si
Tony...
Ce... cce...? se auzi ea balmajind. U... unde...
Dar nu asta intentionase sa zica. Voia sa afle ce se petrecuse si unde se afla, numai ca vorbele ce-i
iesisera pe
gura erau complet diferite de cele din cap.
Asistenta nsa paru sa nteleaga.
Snteti la spital, spuse ea. Ati avut... Ezita o clipa, apoi zmbi ntelegator.
Snteti doar epuizata, draga doamna. n cteva zile o sa va refaceti... o sa vedeti.
Un spital'? Ce fel de spital?"
Nu... nnu ppot... ncepu Caroline, ncercnd sa se ridice, dar fara sa reuseasca.
Asistenta i puse o mna pe umar.
E n regula. Ati fost putin agitata de-a lungul noptii si doar nu vreti sa cadeti din pat, nu?
Agitata? Sa cada din pat? Despre ce naiba vorbea asistenta asta? Dar imediat gasi si raspunsul. Era
legata!
Era legata de pat, exact ca pacientii dintr-un azil de nebuni!
Dar asta era o greseala, ea nu era nebuna! Nici macar nu era bolnava! Avusese doar un cosmar
ngrozitor. II
vazuse pe Tony si ceea ce el si vecinii i faceau lui Laurie si...
O imagine i exploda n minte, o imagine n care Tony se apropia de ea, ncadrat de-o parte si de alta de
doctorul Humphries si de Max Albion. Iar ea l atacase, l zgriase pe fata. Pielea lui se sfsiase si
dedesubtul ei
vazuse...
Amintirea izului puturos i umplu brusc narile, cnd ranile purulente din carnea lui Tony i trecura din
nou prin
fata ochilor. Ii veni sa verse si gura i se umplu cu un lichid amar ca fierea.
-Nici o problema, draga mea, spuse asistenta, n timp ce Caroline nemaisuportnd spasmele stomacului,
ncepu sa vomite. De la medicamente ti se trage... asa se ntmpla uneori. Dar, ntr-o zi sau doua, o sa te
nzdravenesti, ai sa vezi.
Caroline icni pentru a doua oara si ochii i se umplura de lacrimi, n gt i se puse un nod de frica,
frustrare si
confuzie. Asistenta se apuca sa curete voma cu o crpa umeda, apoi schimba fata de perna si i-o aseza
lui
Caroline sub cap.
Dupa ce iesi din salon si Caroline ramase singura n camera cu tapetul ei verzui si cu modelele de
bambus,
mirosul acru al propriei vome i chinui nasul si greata din stomac i reveni.
Dar nu din cauza medicamentelor vomitase ea.
Ci din cauza amintirilor.

Din cauza a ceea ce vazuse noaptea trecuta.

Amintiri care nu apartineau cosmarului.
Totul, secunda de secunda, se ntmplase n realitate.
Iar acum o nchisesera si habar n-avea unde era sau cum putea iesi de aici.
Iar Tony Fleming ramasese cu copiii ei.
Trebuia sa fuga, sa-si recupereze copiii, sa-i salveze! Furioasa, Caroline se zvrcoli, ncercnd sa se
dezlege, dar
n zadar.
Era legata bine si nu se putea salva, nici pe ea, nici pe Laurie sau pe Ryan.
Nici teama, nici hotarrea nu fusesera suficient de puternice pentru a-l tine treaz pe Ryan de-a lungul
orelor
nesfrsite ale noptii, si, cnd se trezi, ntelese imediat ca dormise mai mult dect trebuie. Se dadu jos din
pat si
gndurile i se limpezira, lasnd loc terorii sa-i cuprinda sufletul din nou. ncepu sa tremure cnd si
aminti ce
auzise n biroul tatalui sau vitreg si l trecu un fior pe sira spinarii, cnd urletul mamei lui i rasuna n
urechi din
nou. Ochii i se umplura de lacrimi si aproape ca fu pe punctul de a se baga din nou n pat, la adapostul
astemuturilor, dar vocea lui Brad i reveni n minte ca o salvare:
Plnsul nu ajuta... ridica-te... continua jocul".
mbarbatat, Ryan se mbraca si se apropie de usa dormitorului. n timp ce privea fix butonul rotund de
cristal,
ntrebari fara raspuns l nconjurara din toate partile. De ce tipase mama lui? Si de ce nu-l trezise de
dimineata? Chiar daca nu se ducea la scoala, ea nu-l lasa niciodata sa doarma asa de mult. Dar daca
mama lui
nu mai era acolo? Daca Tony i ncuiase camera peste noapte, iar el nu putea iesi afara? Daca...?
Nemaisuportnd atta nesiguranta, ntinse mna si rasuci butonul.
Nu era ncuiat.
Deschise usa si pai pe hol.
Tacere.
Merse pina la capatul scarilor, miscndu-se att de usor, ca aproape nu scoase nici un sunet. Se opri sa
asculte,
dar nu auzi nimic cu exceptia ticaitului ceasului de pe holul de jos, anuntnd grav fiecare secunda care
trecea.
Ryan ncepu sa coboare si la ultima treapta se opri din nou, dar pendula parea sa bata att de tare, nct
acoperea orice zgomot, imediat ce adulmeca miros de sunca prajita, temerile i se mai potolira. Totul era
bine!
Mama lui prepara micul dejun si peste un minut va sta la masa din bucatarie, sorbindu-si sucul de
portocale si
lucrurile vor intra n normal.
-Ma... dadu el sa strige, dar glasul i se stinse nainte de a termina cuvntul.
Nu mama lui prajea sunca.
Ci Tony.
Unde-i mama? ntreba el, pe un ton grav si uitndu-se furios spre tatal sau vitreg.
Anthony Fleming si ridica privirea de la tigaie. Ryan facu tot posibilul sa nu-i ocoleasca privirea, dar,
cnd se

uita n ochii barbatului, l cuprinse o senzatie ciudata. Nu era ca atunci cnd se ntrecea cu tatal sau sau
cu
vreunul dintre prietenii sai care rezista mai mult sa priveasca fara sa clipeasca. Atunci stia foarte bine
ca e
vorba de un joc si. dincolo de seriozitatea privirii, se ascundea un hohot de rs vesel ce statea sa
izbucneasca
n orice clipa.
De data asta nu vazu dect un mare gol si nu-i veni n cap dect un singur cuvnt care sa descrie cel mai
bine
aceea privire.
Moarta."
Era privirea unui cine pe care el si Jeff Wheeler l gasisera n parc vara trecuta cinele ncercase sa
traverseze 79lh Street si un taxi l izbise din plin. Cinele schelalaise de durere, dar masina nu se oprise.
Animalul ramase ntins pe asfalt, fiind calcat de alte doua automobile, nainte ca el si Jeff sa-l poata tr
de pe
sosea si sa-l aseze pe iarba. Dar era deja prea trziu, cinele nu mai respira si din gura i curgea snge.
Isuse, e mort?" soptise Jeff, n timp ce priveau fix animalul.
Avea ochii larg deschisi, dar privirea din ei i confirma lui Ryan banuiala, asa ca ncuviinta usor din
cap.
Acum regasea aceeasi privire n ochii tatalui sau. Goi si inexpresivi, de parca nici nu l-ar fi vazut pe
Ryan.
Baiatul se sperie att de tare, nct se ntoarse cu spatele si se aseza pe scaun. Se ntinse sa ia paharul cu
suc
care statea n acelasi loc unde l punea mama lui. Sorbi putin lichid, apoi se razgndi, pentru ca nu era
foarte
convins ca poate sa-l nghita. Cnd vorbi, din glas i pierise orice mnie:
Unde este mama? ntreba el din nou. Si unde snt Chloe cu Laurie? Anthony Fleming i aranja o
farfurie cu
oua si sunca n fata, apoi
se aseza pe partea cealalta a mesei.
Laurie a plecat la scoala, spuse el.
Se apleca peste masa ca si cum ar fi vrut sa-l ia de mna, dar Ryan se feri.
Mi-e teama nsa ca mama ta s-a mbolnavit azi-noapte.
Mincinosule!"
Cuvntul i aparu att de iute n minte, nct cu greu se abtinu sa nu-l rosteasca.
... continua jocul...", i sopti n gnd vocea tatalui sau. si ridica privirea, fortndu-se sa se uite n ochii
lui Tony.
Dar... dar o sa se faca bine, nu-i asa? ntreba el, dorindu-si din toata inima ca Tony sa nu se prinda
ct de fals
e tonul lui.
Barbatul dadu din cap ca da.
A trebuit sa se duca la spital.
Ryan continua sa-l priveasca fix pe Fleming, cautnd adevarul, dar nu vazu nimic, doar o goliciune
ciudata. Si
mai era ceva: tenul tatalui sau, pe obraji avea niste zgrieturi. Pe care ieri nu le avea.

 Pot sa ma duc s-o vad? ntreba el, cu o voce tremurnda.

Astazi nu, rosti Tony putin prea repede. Poate mine.
Dar ce s-a ntmplat cu ea? ntreba Ryan. Am crezut ca e doar racita.
Anthony se ncrunta.
Gripa poate fi periculoasa, spuse el.
Apoi si nclina capul spre farfuria cu mncare neatinsa din fata lui Ryan.
Mannca-ti micul dejun.
Nu mi-e foame, se mpotrivi Ryan.
Apoi repeta ntrebarea la care nu raspunsese tatal lui:
Unde e Chloe? A fost cu mine azi-noapte, dar dimineata nu mai era n camera.
Tony i arunca o privire goala.
Am scos-o eu dimineata, spuse el. A fugit. Ryan si nclesta maxilarul.
N-ar face asta.
Tatal lui vitreg paru ca nici nu l-a bagat n seama.
Tu pune mna si termina-ti mncarea.
Dar nu snt obligat sa mannc, se ratoi Ryan. n plus, eu de unde stiu ca nu e...
Se opri exact nainte sa-i scape cuvntul otravita", dar era prea trziu; se vedea din felul n care Tony l
privea,
ca tatal lui stia ce avea de gnd sa spuna.
Anthony Fleming se apleca si-l apuca strns de umar cu degetele.
De ce crezi ca as vrea sa te otravesc eu pe tine, Ryan? ntreba el ncet, dar" att de amenintator, nct
baiatul
se trase napoi.
Strnsoarea barbatului era nsa puternica si degetele lui i raneau carnea.
Dar eu... eu n-am spus asta, zise Ryan, blbindu-se cu adevarat.
Dar ai gndit, insista Tony. De ce?
Acum ochii lui l sfredeleau si Ryan avea senzatia ca tatal sau vitreg putea sa-i citeasca gndurile.
Domieai cu adevarat cnd am venit la tine n camera azi-noapte, Ryan?
Ryan scutura iute din cap si de data asta cuvintele i iesira de pe buze nainte de a le mai controla.
N-am vazut nimic! Pe cuvnt de onoare!
Minti, zise Anthony Fleming, pe un ton rece si inexpresiv la fel ca si privirea lui. Si nu-mi place
asta.
Ba nu! se vaicari Ryan, dar pna si el si dadea seama ct de prost se preface.
Fleming l smuci pe Ryan si-l scoase afara din bucatarie, apoi l mpinse pe hol, pe scari si ntr-un final
l
mbrnci n camera lui.
Pentru o vreme o sa rami aici, spuse el. De fapt, cred ca o sa stai aici pna cnd o sa nveti sa-mi
spui
adevarul. Ma ntorc la prinz. Daca vei fi pregatit sa discuti cu mine, atunci vei avea voie sa mannci.
Daca nu...
si lasa fraza neterminata, trase usa dupa el, scotoci n buzunar dupa o cheie, o nvrti de doua ori n
broasca,
apoi apasa clanta. Multumit ca era ncuiata, Anthony Fleming baga cheia la loc n buzunarul de la
pantaloni.
Ryan astepta pna cnd zgomotul facut de pasii tatalui sau vitreg disparu, apoi se apropie de usa si o
verifica,
chiar daca stia ca e zavorita. Se duse la fereastra, ridica ivarul si o deschise. Scoase capul pe geam si se
uita n

jos pe trotuar. Ameteala ce l cuprinse doar privind de-a lungul celor sase etaje l convinse ca nu va
reusi
niciodata sa se deplaseze pe pervazul ngust. Trebuia nsa sa gaseasca o cale de evadare, neaparat!
Merse pna la dulapul mare, ncastrat n perete, si i cerceta tavanul, dar nu zari nimic, aceleasi placi de
cedru
care acopereau si peretii. Tocmai era pe punctul de a abandona dulapul, cnd si aminti ca noaptea
trecuta, n
biroul tatalui sau vitreg, vazuse usa de la camara deschisa.
Si auzise vocile care pareau sa vina chiar din interiorul ei.
Daca nu cumva razbateau dintr-o alta camera situata n spatele camarii?
Se apropie din nou de dulap. n stnga, se ridica un sir de sertare, n timp ce n dreapta stateau mai
multe
rafturi puse unele peste altele, n fundul dulapului nu era nimic, cu exceptia panourilor de cedru. Dar,
cnd
ciocani n ele suna a gol, ca si cum n spatele lor s-ar afla un spatiu si nu betonul dur al peretelui.
Pipai centimetru cu centimetru, ncercnd sa descopere o ncuietoare secreta, dar n zadar.
Apoi se apuca sa traga n afara toate sertarele, verificnd si n capatul lor. Tot nimic.
n cele din urma, scotoci si dupa rafturi, dar degeaba. Debusolat, se catara pe ele, folosindu-le pe post
de
scara, pna cnd ajunse la tavan.
mpinse. La nceput, nu se ntmpla nimic, dar cnd mpinse mai tare, simti ca ncepe ceva sa cedeze. Se
ntinse
ct era de lung pe raftul cel mai de sus, ca sa aiba mai multa forta, dupa care mai ncerca o data. Se auzi
un
scrtit usor si cuiele n care era prins panoul cedara unul cte unul. Rugndu-se ca zgomotul sa nu se
intensifice, Ryan mpinse cu toata puterea si o parte a panoului se ridica.
Panoul era de fapt un chepeng! Un chepeng complet invizibil, atta timp ct statea nchis si care fusese
prins n
cuie.
Oare de cnd era asa?
Si cine n afara de Ryan mai stia de existenta lui? Dar cel mai important lucru era unde ducea si n ce
scop
fusese construit?
%**
Frank Oberholzer, nsotit de Maria Hernandez, pe care fusese nevoit s-o brasca dupa el la insistentele
sefului
sau, privea uluit spre blocul Rockwell, asteptnd o diminuare a traficului ca sa poata traversa. Nu-i
placea nimic
din ceea ce vedea nici arhitectura cladirii, pe care o considera prea ncarcata, nici holul ei de la
intrare prost

luminat si nici liftul pe care-l considera o capcana a mortii.

Ca sa nu mai vorbim de portar, care statea ghemuit linga tejgheaua gheretei lui ca un balaur pazind
portileiadului.
De ce ar vrea cineva sa traiasca ntr-o cladire ca asta? Si cum naiba ajunsese Caroline Evans Fleming
salocuiasca aici?
Desigur, putea fi doar o simpla coincidenta, nsa Oberholzer nvatase cu mult timp n urma ca n cazul
uneicrime, coincidentele apareau rareori. Evident ca o astfel de parere nu se aplica si daca ar fi crezut
cineva ca totce i se ntmplase lui Brad Evans, aflat ntr-un loc nepotrivit la o ora nepotrivita, era doar o
ntmplare. Chiar siOberholzer crezuse, pna n dimineata asta, ntr-o astfel de ipoteza. Dar, dupa ce
rasfoise din nou dosarul luiBrad Evans n numai cteva minute pentru ca nu continea dect cteva
marturii ce nu duceau nicaieri, opinia luise schimba. Dar nu marturiile l interesau pe el. Ci doar un
gnd enervant care-l tinuse treaz pna la miezulnoptii, un lucru ce i se ntmpla de obicei numai din
cauza arsurilor de stomac: si anume, felul n care muriseBrad Evans. Cnd ajunsese la birou dimineata
verificase din nou raportul medicului legist cu privire la decesulprimului sot al lui Caroline Evans.
Gtul rupt. Asasinul l atacase din spate, l prinsese pe dupa gt cu mna stinga, iar cu mna dreapta i-l
frnsesedintr-o singura miscare.
Sau cel putin asa sustinea medicul legist, iar ipoteza aceasta semana izbitor de mult cu aceea facuta n
cazulAndreei Costanza.
Care era o buna prietena a lui Caroline Evans Fleming.
Si care locuia acum n Rockwell, cladirea n care statea ultima persoana care o vazuse pe Costanza n
viata.
Toate astea, dublate de faptul ca nici el, nici Hernandez nu reusisera sa dea de urma vreunui iubit, l
determinau pe Oberholzer sa mai discute cu doctorul Theodore Humphries si cu ceilalti locatari.
Privind constructia ce se ridica lugubru pe partea cealalta a strazii, Oberholzer simti din nou familiarele
arsuride stomac, adevarul era
1405
ca nu prea i placea sa stea de vorba cu oamenii care traiau n astfel de cladiri; ei se comportau
ntotdeauna casi cum adresa lor le conferea un soi de imunitate, care le permitea sa dispretuiasca
persoanele din categoriisociale inferioare, cum erau politistii sau detectivii. Caroline Evans, pe de alta
parte, nu era deloc asa.
ntotdeauna fusese mai mult dect amabila, petrecndu-si ore ntregi, povestindu-i despre sotul ei
nenumaratelucruri care nu aveau nici o legatura cu ancheta. Dar pe el nu-l deranjase, era evident ca
atunci femeia simteanevoia sa vorbeasca, iar el stia ca e un bun ascultator. Un ascultator si un
observator bun. La urma urmei, asa
trebuia sa fie un detectiv: sa priveasca si sa asculte pna cnd ntelegea ce se ntmpla. Iar n dimineata
aceastaavea de gnd s-o asculte si s-o urmareasca pe Caroline Evans cu mare atentie, pentru ca, din
punctul lui devedere, ea era elementul comun al celor doua crime.
Nu-i mai ramnea dect sa puna piesele puzzle-ului la un loc si gata.
Se uita la ceas, doua minute nainte de noua, ceea ce nsemna ca cei doi copii ai lui Caroline Fleming,
Laurie siRyan, care si aducea aminte foarte bine, plecasera deja spre scoala, iar sotul ei era deja ia
birou, n cazul ncare acesta chiar avea un serviciu.
Ai mai fost n locul asta? o ntreba el pe Hernandez, traversnd strada si ignornd ca semaforul arata
n
continuare culoarea rosie pentru pietoni.
Ca sa fiu sincera, da, raspunse Hernandez.
Pentru ca nu mai adauga nimic, Oberholzer i arunca o privire acra.
Si-ai de gnd sa-mi povestesti si mie cu ce ocazie?

 Nimic special. O vreme, mama mea a facut curatenie pentru Virginia Estherbrook, cnd eram eu
mica. M-a
luat cu ea aici de cteva ori.
Si? insista Oberholzer. Ce parere ti-ai facut'?
Ma treceau toti fiorii, replica Hernandez.
Ajunsera la usa de la intrare si, pe neasteptate, Maria Hernandez ncepu sa chicoteasca.
Odata, un copil de la scoala mi-a zis ca portarul e un trol. Oberholzer trase de una din usile grele de
stejar si
o lasa pe colega
lui sa intre, urmnd-o si el ndeaproape. Dupa ce trecura si de usile interioare, Rodney si ridica privirea
din
ziarul ntins pe masa din ghereta sa.
Cu regret va anunt ca doctorul Humphries nu este, momentan, acasa.
N-am venit pentru Humphries, replica Oberholzer. n ce apartament locuieste familia Fleming?
Mi-e teama ca n-am voie sa divulg..., ncepu portarul, dar Oberholzer si deschisese deja portofelul
pentru a-i
arata insigna de detectiv.
Nu-ti cer sa divulgi nimic, i-o reteza el. Raspunde la ntrebare. Rodney paru ca, initial, are de gnd
sa se
certe n continuare, dar
se razgndi.
La 5-A, spuse el. Etajul cinci, apartamentul cu vederea spre parc.
Multumesc, rosti Oberholzer cu o politete exagerata.
Apoi, n timp ce se ndrepta spre lift mpreuna cu Hernandez, detectivul vorbi din nou, fara macar sa se
ntoarca cu fata spre portar:
Si sa nu ndraznesti sa le dai telefon.
Rodney astepta pna cnd liftul si cei doi detectivi disparura din raza lui vizuala, dupa care ridica
receptorul si
forma numarul lui Anthony Fleming.

Liftul se opri cu o zdruncinatura puternica si Oberholzer trase de usa. Se bloca putin, dar barbatul o
mpinse cuumarul.
Credeai c-au instalat vreun lift nou, nu-i asa? mormai el.
n cladirea asta nu exista nimic nou, replica Hernandez. Totul arata exact ca atunci cnd eram copil.
Pna si
portarul pare acelasi.
Se cutremura usor.
Avea o privire ciudata n ochi.
Doar e portar, raspunse Oberholzer. Cu totii au astfel de priviri, e n natura meseriei lor.
Apasa pe soneria de lnga usa apartamentului 5-A si, pentru ca nu primi raspuns, mai suna o data.
Tocmai se
pregatea sa apese pe buton a treia oara, cnd usa se deschise si se trezi n fata unui barbat nalt, cu parul
negru, ce avea n jur de patruzeci si cinci de ani. Oberholzer intui imediat ca privirea barbatului nu este
una
ostila, dar nici una foarte primitoare, nsemna ca portarul nu-l ascultase. Arsura clin stomac se
intensifica.
Domnul Fleming? ntreba el.
Cnd barbatul ncuviinta din cap, Oberholzer i arata legitimatia si se prezenta.
Am venit s-o vad pe sotia dumneavoastra, de fapt. Anthony Fleming deschise usa si mai larg.
Cred ca ar fi mai bine sa intrati, spuse el, neutralitatea din expresia si vocea lui transformndu-se n
grija.
Putem sa discutam n biroul meu.
i conduse pe Oberholzer si pe Hemandez n camera cu lambriuri de lemn si detectivul nregistra n
memorie
ntregul mobilier, dintr-o singura privire. Daca l-ar fi pus cineva s-o descrie peste o saptamna, ar fi
putui sa
redea n amanunt tot inventarul, dar si asezarea lui n ncapere. Anthony Fleming se apropie de masa de
scris
si se aseza pe marginea ei, cnd cei doi nu acceptara invitatia de a lua loc. Oberholzer si ndrepta
atentia spre
el.
Presupun ca este vorba despre Andrea Costanza, spuse Fleming, sprijinindu-se cu minile de masa,
de-o
parte si de alta a soldurilor.
Sotia dumneavoastra era prietena cu ea, raspunse Oberholzer. Stam de vorba cu toti cei care au
cunoscut-o.
Doamna Heming e acasa?
Fleming dadu din cap ca nu.
Mi-e teama ca sotia mea a primit o lovitura mai grea dect putea ea suporta. Andrea a fost cea mai
buna
prietena a ei si dupa... Sovai, dupa care continua: Fostul sot al lui Caroline a fost ucis n Central Park,
cam
acum un an de zile. Iar acum, prietena ei cea mai buna sa fie omorta... Se opri, inspira adnc si adauga:
Am
fost nevoit s-o duc la spital azi-noapte. De cnd a vazut cum i-au luat cadavml Andreei, a ramas foarte
marcata.
Vise urte si... e greu de descris. Paranoia, presupun. Ieri a venit de la serviciu mai devreme si cnd am

ajuns
acasa era aproape isterica. ncerca sa ma convinga ca nu stiu ce oameni o urmaresc... chestii de genul
asta.
Cnd am vazut ca nu pot s-o calmez...
si ntinse minile neajutorat, ofta si clatina din cap.
Sper sa-i dea drumul peste cteva zile.
Unde e? ntreba Oberbolzer, pregatindu-si pixul sa noteze n bloc-notesul lui.
.....Institutul Biddle, raspunse Fleming. E ceva mai sus pe 82nd Street.
Ct de bine o cunosteati pe Costanza? ntreba Maria Hernandez.
Meri deloc, zise Fleming. Am luat cina cu ea o singura data, apoi a fost la nunta. Ea si sotia mea
erau
prietene nca de la colegiu si erau aproape de nedespartit. Celelalte doua prietene din grupul lor erau
Beverly
Amondson si Rochelle Newman.
Oberbolzer aproba.
Ati putea sa-mi spuneti unde erati amndoi vinerea trecuta, seara?
Vinerea trecuta... ncepu Fleming, dar imediat si dadu seama ncotro tintea detectivul. Ah, noaptea
n care a
fost omorta Andrea... Pai, cea mai mare parte a serii am petrecut-o acasa. Am luat cina cu copiii, dupa
care eu
am plecat la o sedinta a consiliului de administratie.
Sedinta? Noaptea?
Consiliul de administratie al blocului, explica Fleming. Ne ntl-nim o data pe luna, de obicei ca sa
ne certam
pe aspectele financiare.
Si cine altcineva a mai fost la sedinta? nueba Oberholzer. Fleming si arcui sprncenele, dupa care
ncepu sa
si le netezeasca
usor cu degetele.
Pai, sa vedem. Am fost eu, desigur, George Burton si Irene Delamond. Si Ied Humphries.
Doar patru? ntreba Maria Hernandez.
Aveti idee ct e de greu sa faci patru oameni sa cada de acord asupra unei probleme?
Si sedinta a durat...? zise Oberholzer, lasnd ntrebarea deschisa.
Aproximativ o ora si jumatate. n orice caz, pe la unsprezece eram deja acasa. Acum, daca nu mai
aveti si
alte ntrebari, o sa va rog sa-mi permiteti sa ma duc pna sus sa-l verific pe fiul meu, se pare ca a luat si
el un
fel de virus.
Bine, zise Oberholzer, nchizndu-si bloc-notesul si strecurndu-i n buzunarul de la haina. Aveti
ceva
mpotriva daca o vizitam pe sotia dumneavoastra la spital?
Sotia mea este foarte bolnava, replica Fleming. Daca ati mai putea astepta cteva zile...
As vrea sa pot, l ntrerupse Oberholzer. Dar noi investigam o crima, domnule Fleming.
Pentru o clipa, Anthony Fleming dadu sa mai adauge ceva, dar apoi se razgndi.

 Sigur ca da, accepta el, conducndu-i pe cei doi musafiri spre usa. Daca va mai pot ajuta cu ceva,
anuntatima.
Tinem legatura, l asigura Oberholzer.
Nici el, nici Hernandez nu scoasera o vorba pna jos si, de-abia dupa ce iesira din bloc si parcursera
cteva zeci
de metri, sparsera tacerea.
Ei bine? ntreba Hernandez. Ce parere ai?
Cred ca o sa dau o fuga pna la Institutul Biddle, iar tu iei din nou la verificat agenda lui Costanza,
replica
detectivul.
Am vrut sa zic ce parere ai despre el? Oberholzer ridica din umeri.
Nici una pna cnd nu verific tot ce mi-a zis.
Mie nu-mi place, l informa Hernandez, desi colegul ei nu-i ceruse opinia. E ceva n neregula cu
ochii lui.
Ochii lui, repeta ntunecat Oberholzer. n fine, zi, ce-i cu ochii lui.
Pareau ochi de mort, spuse Hernandez. Adica, serios, ziceai ca snt ochii unui cadavru.
De-aia eu snt sergent, iar tu nu", si spuse Oberholzer n sinea lui si, cnd ajunse pe 82nd Street, deja
si
scosese din cap o asemenea idee absurda.
CAPITOLUL 35
Institutul Biddle... pe 82nd Street... Institutul Biddle... pe 82nd Street... Institutul Biddle... pe 82nd
Street...",
repeta Ryan ntruna, ngrozit ca ar putea uita numele locului unde se afla mama sa. Acum era nsa si
mai
nspaimantat ca Tony Fleming l-ar putea prinde.
Primul lui impuls atunci cnd descoperise chepengul din tavan a fost sa se urce prin el si sa vada daca
gaseste
o cale de iesire din cladire. Dar ntunericul care se scurgea prin deschizatura de deasupra capului sau
era att
de profund nct lui Ryan i se facu pielea de gaina. Imediat, si imagina pericolele ascunse n bezna. Cu
siguranta, erau sobolani acolo vazuse unul furisndu-se de-a lungul conductelor de canalizare care
nconjurau cladirea doar cu cteva zile nainte. Probabil ca erau si paianjeni, si gndaci. Poate ca erau si
vaduve
negre. Ryan citise despre ele ntr-o carte cu insecte otravitoare pe care o gasise la biblioteca, vara
trecuta.
Aflase astfel ca le place sa traiasca n locuri dosite unde nu puteau fi vazute. Ca sa nu mai vorbim ca
puteau fi
si lilieci. Numai ca nu era att de sigur ca de sobolani, gndaci si paianjeni. Liliecii traiau n pesteri
ntunecate.
Baiatul se nfiora gndindu-se la toate aceste lighioane si sarise napoi pe podea. Scotoci prin sertare
pna cnd
gasi o lanterna pe care o folosea ca sa citeasca noaptea sub patura. O aprinse si becul arunca un fascicul
stralucitor. Tocmai se pregatea sa nchida sertarul, cnd, brusc, si aminti ca mai avea ceva acolo. Un
briceag.
Nu era foarte lung si se numara printre obiectele preferate ale lui Ryan. Fusese al tatalui sau si nca mai
vedea
cu ochii mintii ziua n care acesta i aratase cum se ascute pe tocila, pna cnd lama devenea att de
taioasa ca

nici nu simteai ca te taie la deget. N-avea voie sa se joace cu el, pentru ca exista sansa sa l uite prin
buzunare
si daca l prindea vreun profesor cu el, atunci risca sa fie exmatriculat. Dar cnd se gndi la toate
creaturile alea
care colcaiau deasupra, lua cutitul si-l baga n buzunar.
Un moment mai trziu, se catara din nou pe ultimul raft, scrutnd ntunericul. De data asta nsa, raza
fasciculului de la lanterna sfsie bezna si, desi putea sa jure ca se ferise ceva din calea luminii, locul nu
mai
parea att de nfricosator.
Spatiul dintre tavan si brnele de sustinere de deasupra nu era foarte mare, dar suficient ct sa se trasca
n
patru labe. Peste tot se zareau tevi si cabluri, dintre care unele pareau ca exista acolo de cnd lumea, iar
altele
erau nou-noute. Cnd muta fasciculul spre fundul ncaperii, vazu ceva ce n-ar fi trebuit deloc sa fie
acolo.
Desi i se paru o aberatie, constata ca snt trei trepte, care porneau din tavanul pe care stateau si se
ridicau
cam la o distanta de treizeci de centimetri. Ce tmpenie! De ce sa fie construita o scara ntr-un loc n
care nu
puteai sta nici macar n picioare? Imediat creierul lui i dadu si raspunsul.
Un pasaj secret! Asta trebuia sa fie!
Uitnd de teama care-i cuprinsese sufletul, ncepu sa se trasca repede de-a lungul pilonilor de
rezistenta,
strngnd bine lanterna n mna si tinndu-si capul ct se poate de jos, pentru a nu se lovi. Cteva secunde
mai
trziu, se afla n fata unei scari nguste, nu mai lata de jumatate de metru, care cobora abrupt spre un
culoar
foarte strimt. Ryan privi cu atentie o vreme, apoi se uita peste umar spre raza de lumina care patrundea
din
camera lui prin chepeng.
Pasajul parea sa fi fost construit undeva ntre camera lui si o camera din apartamentul vecin si, cnd si
ridica
privirea, vazu ca treptele se terminau un etaj mai sus. Dar unde ducea el oare? Cu inima batndu-i
nebuneste,
se strecura n interiorul acestuia si ncepu sa coboare. Pe masura ce mergea tot mai jos, peretii se
strngeau si
mai tare si, la un moment dat, simti o nevoie uriasa sa se ntoarca n siguranta camerei sale. Dar se
mbarbata
si si spuse ca singura lui modalitate de a gasi o cale de iesire din cladire era acest culoar.
Se deplasa mai departe si, dupa vreo trei metri, ajunse la o rascruce de unde ncepea o alta galerie.
Ezita,
ncercnd sa se hotarasca pe unde e mai bine s-o ia. n plus, daca mai ntlnea astfel de intersectii si le
tot
schimba, nu avea sa mai gaseasca drumul napoi. n clipa n care i trecu aceasta posibilitate prin cap,
gasi si
raspunsul. Scotoci n buzunarul din fata al pantalonilor si nconjura briceagul tatalui sau cu degetele. l
scoase
si i desfacu lama, dupa care se apleca pna la podea si scrijeli cteva semne pe zid, de forma unei sageti
cu

vrful spre scara. Dupa ce termina, se ndrepta de spate si lumina semnul. Multumit ca nu e foarte
vizibil, mai
ales pentru cineva care nu stia ca este acolo, coti spre dreapta. Ctiva pasi mai ncolo, nlemni brusc,
apoi
astepta, fara sa fie foarte sigur de ce se oprise.
Apoi auzi, un sunet usor ca un schelalait.
Instinctiv, Ryan stinse lanterna si tinu rasuflarea asteptnd.
Dupa cteva secunde, ce lui i se parura minute nesfrsite, sunetul se auzi din nou si cnd ochii lui se
obisnuira

cu bezna totala, zari o raza firava de lumina ceva mai departe. nca o data, dorinta de a o lua la goana
napoi l
coplesi, dar reusi sa-si nfrnga teama. Pentru ca lumina nu se misca, iar sunetul nu mai aparu, se tr
nainte,
dar fara sa mai aprinda lanterna, pipaind drumul cu minile si picioarele. n cele din urma, gasi si sursa
stralucirii usoare: o mica gaura n peretele pasajului, la o naltime destul de joasa, astfel nct, daca se
ridica n
vrful picioarelor, se putea uita prin ea.
si lipi ochiul de gaura si, pentru o secunda, intensitatea luminii de dincolo l orbi. Dar imediat ce
pupila lui se
adapta la lumina, realiza ca privea n interiorul unei camere.
Dar nu orice camera.
Dormitorul lui Laurie.
Ceva nsa l uimi, patul lui Laurie! Paturile zaceau aruncate de-a valma, iar cearsafurile erau mototolite.
Dar
Laurie si facea patul n fiecare dimineata. Nici nu putea sa mannce daca stia ca lasase dezordine n
urma ei.
Si-atunci de ce nu procedase la fel si n dimineata asta?
Oare nu s-o fi dus la scoala deloc? Se mbolnavise din nou? Poate ca era n baie si vomita.
Dar daca ramasese acasa si era bolnava de ce nu-i spusese Tony?
Iar daca mintise n legatura cu sora lui, atunci i ascunsese adevarul si despre mama lui?
Vru atunci sa strige, pentru ca Laurie sa stie ca el este acolo, lnga ea. Dar, chiar cnd deschise gura, se
razgndi. Daca Laurie nu-l auzea, n schimb Tony, da? Rasufla usor prin ntuneric si ncerca sa
stabileasca ce
trebuie sa faca n continuare. Nu avea dect doua optiuni, fie se ntorcea n camera lui, fie mergea mai
departe,
ncer-cnd sa afle unde ducea pasajul. Daca se napoia n dormitor, nu mai avea altceva de facut dect sa
astepte.
Abandona gaura si, dupa ce aprinse lanterna, Ryan se adinei si mai tare n pasaj.
La un moment dat, coti din nou si mai cobor un sir de trepte, facnd semne n perete la fiecare cotitura.
Tocmai se apropia de o noua rascruce, cnd auzi o voce.
Vocea tatalui sau!
Si o auzi att de tare nct aproape ca i ngheta sngele n vene, convins ca fusese descoperit. Dar apoi
auzi un
alt glas, un glas care i se parea familiar, dar nu stia exact cui i apartine.
Sotia dumneavoastra a fost prietena ei, spuse vocea. Stam de vorba cu toti cei care au cunoscut-o.
Sotia
dumneavoastra este aici?
Ryan si tinu rasuflarea si si lipi urechea de zid, chiar daca totul se auzea foarte clar.
Ceva mai trziu alla o informatie extrem de pretioasa: Institutul Biddle... pe 82nd Street.
Mama lui se afla la doar cteva blocuri departare! Daca ar fi putut iesi din cladire si s-ar fi putut duce la
ea,
totul ar fi fost bine. Trebuia sa gaseasca o cale de scapare! Dar, chiar cnd se pregatea sa exploreze din
nou
labirintal ntunecat, l auzi din nou pe tatal sau.
-Iar acum daca nu mai aveti si alte ntrebari, spunea Anthony Fleming, as vrea sa ma duc sus sa-l

verific pe
fiul meu, se pare ca a luat si el un fel de virus.
Ryan nlemni. Daca tatal lui vitreg gasea camera goala, iar el nu putea iesi din bloc imediat... Era prins
n
capcana! Nu mai avea cum sa scape...
ngrozit de ceea ce i-ar putea face Tony cnd l-ar prinde, Ryan se grabi napoi pe unde venise, miscnduse ct
putea el de iute, dar ncercnd sa nu fie prea zgomotos. Pe drum repeta ntruna, ca o mantra, cuvintele
rostite
de tatal sau vitreg: Institutul Biddle... pe 82nd Street... Institutul Biddle... pe 82,ld Street... Institutul
Biddle...
pe 82nd Street... Institutul Biddle... pe 82nd Street..."
Cnd ajunse la ultimul sir de trepte, lanterna ncepu sa paleasca. Urca n goana scara abrupta si porni
spre
lumina ce patrundea prin chepengul deschis. Cnd ajunse n interiorul dulapului din perete, bateriile se
consumasera aproape de tot si becul devenise rosu.
Daca ar mai fi stat n pasaj, ar fi ramas pe ntuneric si s-ar fi pierdut.
Dar soarta l ajutase si se ntorsese n camera si mai aflase si unde se gasea mama lui.
Acum trebuia sa astepte momentul potrivit sa iasa afara. Dar, nainte de asta, trebuia sa-l determine pe
Tony
sa-i dea drumul din camera fie si pentru putin timp.
Un minut mai trziu, cnd tatal lui vitreg descuie usa si intra nauntru, Ryan i arunca o privire vinovata.
mi paie rau, spuse el. Am vazut ceva azi-noapte.
Tony nu scoase nici un cuvnt, dar ochii lui goi continuau sa-l priveasca fix pe Ryan.
Eu... eu... m-am trezit si am auzit ceva. Si, dupa aia, am iesit pe hol. Si te-am auzit pe tine, spunnd
ca totul
va fi bine. Dar eu nu stiam ce este n neregula si m-am speriat si, cnd ai intrat tu n camera, m-am
prefacut ca
dorm.
Asadar, asta e tot ce ai auzit? ntreba Anthony Fleming. Ryan ncuviinta din cap si putea sa bage
mna-n foc
ca tatal lui
vitreg l crezuse.
Stomacul lui Frank Oberholzer ncepuse sa transmita semnale de avertizare, n clipa n care gasi
Institutul
Biddle. Cladirea nu era suficient de mare pentru un spital si Oberholzer stia ca nu acesta fusese scopul
ei
original. Fatada ei din piatra maronie se termina cu un fronton lat, iar usa era plasata cu cteva trepte
peste
nivelul trotuarului. Avea o serie de opt ferestre mari, cte patru de fiecare parte a usilor duble de la
intrare.
Constructia nu mai avea dect o singura usa mica de serviciu, n peretele de vest. Deasupra parterului,
se
ridicau patru etaje. Al doilea si al treilea prezentau niste piloni din piatra ce sustineau o terasa care se
ntindea
pe toata latura din fata a cladirii. Pna n dimineata asta, el crezuse ca este o casa particulara folosita
pentru a
adaposti vreo fundatie sau poate vreun consulat. Singurul lucru care o identifica era o placuta de alama,
prinsa

n piatra chiar n dreapta usii, att de discreta nct Oberholzer nici macar nu o observase atunci cnd
studiasecladirea de pe partea cealalta a strazii. Faptul ca nu o vazuse i spunea doua lucruri lui
Oberholzer: n primulrnd, ca Institutul Biddle nu era interesat sa primeasca pacienti de pe strada, iar n
al doilea rnd, si mult maiimportant, ca simtul lui de observatie nu mai era att de acut. Cu ctiva ani n
urma, n-ar fi ratat placuta aceeanici n ruptul capului.
Si, daca nu observase un lucru totusi evident, era posibil sa-i mai fi scapat si altele?
Zgomotul produs de stomacul lui nu-i mbunatati deloc starea de spirit. Baga mna n buzunar, scoase
un flaconsi arunca n gura doua pastile cu speranta desarta ca acestea ar mai putea domoli putin din
furia suculuigastric care se lupta cu sendvisul cu pastrama mncat acum o ora, la prnz. Timp de cteva
minute, crampele semai potolira, asa ca urca scarile, cauta soneria si ncerca usa. Spre surprinderea lui,
aceasta se deschise si pasintr-o ncapere care putea constitui foarte bine fie receptia unui mic hotel din
Upper East Side, fie holul vreunuiazil de batrni privat si foarte scump.
Mobilierul din receptie Oberholzer putea sa jure ca nu i spuneau sala de asteptare aveau cam
aceeasi
vrsta cu cladirea si, daca Oberholzer nu se nsela, erau chiar originale, si nu reproduceri ieftine. O
femeie ntredoua vrste mbracata ngrijit ntr-o bluza calcata si un sacou albastru-nchis statea la un
birou chiar n dreaptacelui de-al doilea set de usi, foarte asemanatoare cu cele prin care tocmai intrase,
care protejau interiorulcladirii de ochii celor care treceau pe strada. Femeia de la birou l privi cu o
expresie absolut neutra, ndulcitaputin de o usoara curiozitate.
Pot sa va ajut cu ceva?
Oberholzer i prezenta legitimatia, care n-o impresiona deloc pe femeie, apoi se prezenta. Nu reusi sa
scoata
de la ea dect aceleasi cuvinte, ce nu facura altceva dect sa ncinga si mai rau jarul din pntecele lui.
Si cum as putea sa va ajut, sergent Oberholzer? Oare legitimatia lui valora doar ct o ceapa degerata?
Am venit sa vad un pacient, mormai el. Caroline Fleming?
Mi-e teama ca asa ceva este imposibil, spuse femeia cu un calm ce aproape ca-l scoase din minti pe
detectiv.
Oberholzer i cerceta cu privirea biroul, n speranta ca va gasi o placuta cu numele ei, dar nimic.
Dumneavoastra snteti...? ntreba el, lasnd propozitia neterminata.
Domnisoara Nelson.
Si functia dumneavoastra...?
Receptionera.
Oberholzer inspira adnc, expira usor, dar aerul din plamni nu paru sa-i mai aline arsura din stomac.
Sucul
gastric i urca acum pna n trahee. n filme, receptionera coopera ntotdeauna cu politistii.
Si intra cumva n responsabilitatile receptionerei sa hotarasca ce este posibil si ce nu?
Femeia ramase n continuare impasibila, dar una dintre usile interioare se deschise si aparu un barbat
cam de
aceeasi vrsta cu a doamnei Nelson, purtnd un costum cu o croiala la fel de conservatoare ca si a
receptionerei, dar de un albastru foarte nchis, aproape negru.
Snt Harold Caseman, spuse el, apropiindu-se de Oberholzer cu mna ntinsa. Cu ce va pot ajuta?
Un buton de alarma, se gndi Oberholzer cnd si arata legitimatia, pentru a doua oara. Domnisoara
Nelson
afiseaza o mina calma, dar apasa ferm cu piciorul un buton de alarma."
As vrea sa vad una dintre pacientele dumneavoastra, spuse el tare. Caroline Fleming.
Sprncenele stufoase ale lui Caseman se ncruntara, dndu-i o expresie ngrijorata.
In primul rnd, noi nu ne numim clientii pacienti, iar n ceea ce priveste vizitele, politica noastra...

 Si Politia New Yorkului are o politica, domnule Caseman.

Doctor Caseman, l corecta celalalt barbat.
Dar unul care n-are pacienti, i reaminti Oberholzer. Si-atunci, daca doamna nu va este pacienta,
nseamna
ca nu se aplica chestia aia cu confidentialitatea doctor-pacient, nu?
Este o problema de semantica, sergent Oberholz.
Oberholzer, l corecta detectivul, apasnd pe ultima silaba la fel de tare ca si Caseman cnd si
accentuase
prima silaba din titulatura sa. Prin urmare, ce vreti sa-mi spuneti, ca ea este pacient, dar nu o numiti
asa,
corect?
Caseman ofta ca si cum ncerca sa educe un copil recalcitrant de sase ani.
Cuvntul pacient" implica boala", ncepu el, dar Oberholzer suportase deja prea multe ineptii.
La fel si titlul de doctor", l ntrerupse el. Asa ca bine-ar fi sa terminam cu prostiile! E Caroline
Fleming aici
sau nu?
Este, confirma Caseman, dupa o scurta ezitare din care Oberholzer trase concluzia ca barbatul si
calculeaza
sansele de a cstiga batalia lui particulara. Foarte bine, daca insistati...
Ii tinu usa deschisa detectivului, apoi l urma ndeaproape, conducndu-l spre un lift. Pornira spre etajul
doi.
Iesind din cabina mica placata cu lemn de stejar, Oberholzer se trezi pe un coridor ce se ntindea ct era
cladirea de lunga. La fel ca si zona receptiei, semana mai degraba cu interiorul unui mic hotel elegant,
dect cu
un spital, iar n spatele unui birou se zarea o femeie ntre doua vrste, mbracata la fel de clasic ca si cea
de la
parter.
Cheia de la salonul doamnei Fleming, te rog, doamna Archer. Femeia deschise o vitrina cu geamuri
si scoase
de pe un crlig o
cheie cu aspect demodat, folosita cu mult timp naintea cartelelor computerizate.
n mai putin de un minut, Oberholzer se afla n camera unde era internata Caroline Evans Fleming.
Statea n
pat, sprijinita pe trei perne. Parul i cadea nengrijit pe lnga obrajii cu aspect cenusiu, iar ochii i luceau
febril.

 Doamna E..., ncepu Oberholzer, dar se opri nainte de a mai continua. Doamna Fleming? ntreba el,
dar
Caroline Fleming privea n gol, de parca nici nu-l vazuse, nici nu-l auzise.
Era epuizata, asa ca i-am dat niste sedative, explica Caseman. Oberholzer se apropie de pat si se
apleca.
Doamna Evans'? spuse el, de data asta folosind deliberat numele pe care l purtase cnd o ntlnise cu
mai
multe luni n urma. Snt detectivul Oberholzer.
Cteva secunde nu zari nici o reactie, apoi capul femeii se ntoarse ncet pna cnd privirile li se
ntlnira. Ochii ei
stralucira vag, ca si cum l-ar fi recunoscut, apoi ntinse o mna spre el.
Morti, sopti ea. Snt morti cu totii. Toti snt morti. Oberholzer o prinse de mna.
E n regula, spuse el. O sa aflam ce s-a ntmplat cu prietena dumneavoastra.
Buzele lui Caroline se mai miscara putin si ochii i ratacira prin camera de parca ar fi cautat un dusman
invizibil.
Nu ntelegi, sopti ea. Toti... ei snt morti.
Vocea ei capata o tonalitate din ce n ce mai nalta, pe masura ce repeta cuvntul din nou si din nou.
Morti! Morti! Oh, Doamne, oare de ce nu ma crede nimeni? Snt cu totii morti!
Strigatele ei se transformara ntr-un vaicarit plin de durere si, dupa numai cteva secunde, izbucni n
hohote de
plns.
E n regula, doamna Fleming, spuse Harold Caseman, apro-piindu-se de pat si scotnd n acelasi
timp din
buzunar un telefon mobil.
Forma repede un numar si rosti cteva cuvinte pe care Oberholzer nu reusi sa le nteleaga. Nici nu
bagase bine
mobilul la loc n buzunar, ca pe usa si facu aparitia doamna Archer cu un ac de seringa hipodermic.
n mai putin de un minut, Caroline Fleming adormi. Dar, chiar nainte sa nchida ochii, si fixa privirea
asupra lui
Frank Oberholzer si se ntinse spre el.
Ajuta-i, sopti ea. Ajuta...
Nelasnd-o sa-si termine fraza, medicamentele o redusera la tacere si mna i cazu napoi pe pat.
-Mama?
Cuvntul se desprinse de pe buzele lui Laurie ca un fuior de ceata, evaporndu-se la fel de repede ca
aburul
racoros al diminetii n lumina soarelui. Numai ca aici nu era nici un soare si nici un fel de lumina; doar
o
stralucire cenusie, suficienta pentru ca Laurie sa-si dea seama ca nu se afla n camera ei, dar nu foarte
puternica nct sa identifice unde ar putea fi.
ncerca sa se ridice, dar nu reusi. n ciuda faptului ca dormise, se simtea mai obosita ca niciodata. Avea
senzatia ca i se scursese toata energia din corp.
Se cazni s-o strige din nou pe mama ei; din pacate, din gt nu-i iesi dect un murmur slab. Efortul o
epuiza att
de tare, ca aproape lesina. Dar, chiar cnd se pregatea sa se predea n bratele blnde ale somnului, auzi
ceva.
Un sunet, chiar mai slab dect cel scos de ea, att de slab nct prima oara nu fu convinsa ca era real.
Totusi,
acesta izbuti sa o tina treaza si i dadu putere sa se lupte cu somnul.

ntorcndu-si capul, scmta semintunericul.

Si vazu ceva.
La nceput, prin lumina difuza, i se paru un obiect familiar, dar fara sa-l poata ghici cu exactitate. Apoi
ntelese
brusc: era una din mesele acelea folosite ca sa-i mute pe oameni de colo-colo, prin spitale. Le vazuse la
televizor de sute de ori. Dar cum se numeau? Cauta printre amintiri, dar si mintea i era la fel de sleita.
ntr-un trziu gasi si cuvntul. Targa."
Asta era. Epuizata de atta efort, ramase nemiscata, gfind tare si tragnd aer n piept, ca si cum ar fi
terminat
o cursa de rezistenta, ncet, ncet, pe masura ce si recapata suflul, degetele ei ncepura sa exploreze
suprafata
pe care era ntinsa.
O suprafata tare, acoperita cu un cearsaf subtire, cttre nu mpiedica patrunderea racelii de dedesubt.
O alta targa.
Se afla ntr-un spital?
ncerca sa puna cap la cap toate momentele zilei trecute, dar era mult prea obosita pentru asa ceva.
Totusi,
treptat, treptat, puzzle-ul se ntregi. Aseara nu fusese bolnava, se simtise chiar foarte bine. Mama ei se
mbolnavise. Cnd venise de la scoala, o gasise pe mama ei n pat, iar ea se dusese sa o vada. Sa fi luat
gripa
atunci? Dar simptomele ei nu erau ca ale unei gripe. Atunci cnd racea, vomita foarte mult, o dureau
oasele si
facea febra. Acum nu simtea dect o oboseala terifianta, niciodata nu fusese asa sleita de puteri.
Apoi se bagase n pat. Dar nu adormise, pentru ca i era frica sa nu apara din nou vocile.
Vocile si visele.
Acestea venisem noaptea trecuta, daca ntr-adevar totul se ntm-plase noaptea trecuta: la ct de rau i
era,
avea senzatia ca nu se odihnise de zile ntregi. Dar visele o chinuisera, mai mult ca niciodata, n jurul ei
se
strnsesera multi oameni, care o ridicasera si o asezasera pe o...
Pe o targa! Targa pe care statea acum? Dar cum era posibil? Fusese doar un vis!
Si mai multe amanunte i trecura prin fata ochilor. Tuburile pe care i le bagasera n nas si n gura...
Scnci neajutorata si tresari cnd retrai durerea acelor nfipte n brate si n picioare, n stomac si n
piept...
Scncetul se transforma ntr-un urlet de durere si de groaza.
O secunda mai trziu auzi un sunet, acelasi sunet care o salvase din ghearele somnului. si rasuci capul
din nou
si acum reusi sa ntrezareasca prin lumina difuza o silueta ntinsa pe targa aliata la doar ctiva metri mai
ncolo.
E... cineva... ncepu ea, dar puterile o lasara nainte sa apuce sa termine ntrebarea.
Crezu ca vede o miscare, dar att de usoara, nct i se paru ca si imaginase. Ofta si si lasa capul pe
spate,

uitndu-se spre tavan. Si se ntoarse n marea de amintiri.

Oamenii strnsi n jurul ei, chipuri pe care le recunostea, dar care nu aratau cum era normal. Pareau mai
tinere
dect si le amintea. i zm-beau, aplecndu-se spre ea ca niste gaini care au grija de puiul lor ranit.
Gaini... Da... toate chipurile apartineau unor femei.
Cu exceptia Iui Tony care era si el acolo... si doctorul Humphries... si...
Lauuuriiie!!!
Urletul de groaza izbucni din adncurile ei, si chiar daca numele de-abia daca l recunosteai n haosul
strigatului, si dadu seama imediat a cui era vocea. A mamei ei! Si mama ei fusese acolo, ncercase s-o
elibereze, s-o salveze de...
De cine?
Nu stia.
nsa avea o certitudine: nimic nu fusese un vis. Niciodata nu fusese un vis.
Totul se petrecuse n realitate. Vocile care patrundeau prin zidul camerei sale, siluetele din jurai patului,
degetele care o mpungeau si o ciupeau, toate apartineau realitatii.
Un hohot de plns i se ridica n gt, dar, chiar atunci, se ntmpla ceva. Att de subtil, nct crezu ca se
nsala. Dar
fenomenul se repeta, un curent usor de aer mngindu-i obrazul, de parca undeva s-ar fi deschis o usa.
si
nghiti suspinul si pastra o tacere desavrsita. si tinu respiratia si aproape ca-si dori ca bataile inimii sa
nceteze, doar ca sa auda mai bine.
Pasi.
Lumina difuza se transforma ntr-una stralucitoare si, n sfrsit, putu sa vada spatiul din jurul ei.
Deasupra, niste
brne grele sustineau un plafon solid.
De jur mprejur, ziduri de caramida, nnegrite de vreme. Tevi, cabluri si conducte serpuiau peste tot,
printre
brne si de-a lungul peretilor.
Un subsol, asta trebuia sa fie: subsolul cladirii Rockwell. Pasii se apropiau, asa ca si ntoarse capul ca
sa se
uite la targa din apropiere. Silueta de pe ea se vedea clar, un baiat, al carui corp era att de subtire, nct
se
pierdea sub cearsaful ce-l acoperea. Se uita spre ea si Laurie fu oripilata de ochii lui afundati n orbite si
de fata
lui aproape scheletica. Timp de cteva secunde, ramase perfect nemiscat nct fata crezu ca este mort,
dar
imediat baiatul clipi.
Clipi si gemu, si Laurie crezu ca se face si mai mic dect era. O secunda mai trziu, auzi un zdranganit
de parca
ar fi mpins cineva un carucior si dupa aceea o voce, care i se paru familiara. O umbra se apleca
deasupra ei.
Recunoscu persoana pe loc.
Rodney. Lnga el era o masuta cu rotile demodata pentru ceai, ca acelea vndute de mama ei la
magazinul de
antichitati, si pe ea erau asezate doua pahare cu un lichid pe care Laurie nu reusi sa-l identifice.
Portarul o privea fix si, cnd vorbi, mirosul puturos al rasuflarii lui o facu sa-si ntoarca privirea.

 Nu face asta, spuse Rodney, apucnd-o cu degetele de barbie si oblignd-o sa se uite la el. mi place
sa te
privesc. Nu te feri cnd ma uit la tine.
Laurie ncerca sa tipe, dar glasul nu o asculta si nu-i ramase altceva dect sa se holbeze neputincioasa la
batrnul portar.
A venit ora prnzului, spuse el, eliberndu-i putin barbia din strnsoare.
Apoi, scoase un sunet ciudat care se voia un hohot de rs.
Ca doar nu te lasam sa mori, nu? ntreba el. Oh, nu... nu putem face asa ceva. Nu nca.
Rodney i strecura o mina pe dupa umeri, dupa care o salta n sus. Sprijinind-o cu bratul, ridica unul
dintre
pahare cu mina libera si i-l apropie de buze.
Prea slabita ca sa reziste, Laurie desfacu buzele si gura i se umplu cu un lichid scrbos la gust care i
provoca
un icnet.
nghite-l, i porunci Rodney, tinndu-i gura nchisa ca sa nu scuipe.
si apleca si mai tare capul spre ea si duhoarea rasuflarii lui o nvalui, n timp ce i sopti la ureche:
Haide, nghite tot. Sau preferi sa mori chiar acum?
Cu stomacul chinuit de greata si cu gtul ncordat, Laurie ncerca sa nghita.
Urma o a doua sorbitura, apoi o a treia.
La a patra, Laurie deja suspina si cnd o nghiti pe a cincea, era convinsa ca o sa moara daca mai bea fie
si o
singura picatura din lichid. Atunci nsa ncepu sa-i fie frica de ceva chiar mai rau dect asta. Si anume
ca n-o sa
moara.
CAPITOLUL 36
Vreau sa stiu unde este Laurie! striga Ryan.
si tinea pumnii n solduri si o privea furios pe Melanie Shackleforth.
Ti-am mai spus o data, replica Melanie, pe un ton mai rabdator dect ar fi crezut ea ca e n stare. A
ramas
peste noapte la una dintre prietenele ei.
La cine? ntreba Ryan.
Melanie si miji privirea si buzele i se tuguiara. Existase o vreme, o perioada pe care si-o aducea aminte
perfect, cnd copiii nu scoteau o vorba, iar baietii ca Ryan Evans mncau batai zdravene, pna cnd le
venea
mintea la cap. Dar acum lucrurile se schimbasera si Anthony Fleming i daduse instructiuni clare sa nul
loveasca, orict de obraznic ar 11 devenit. Dar daca plodul mai continua n stilul asta...
Nu stii, nu-i asa? o tachina Ryan, vaznd mnia din ochii ei. Nu stii pentru ca minti!
Se apropie de ea si si ridica vocea:
Mincinoaso! Mincinoaso! Mincinoaso!

Furia lui Melanie, pe care reusise s-o tina n fru toata dupa-amiaza ct l supraveghease pe Ryan, era
pepunctul de a izbucni. Ar fi trebuit sa-l lase ncuiat n camera lui, asa cum ceruse Anton, dar cnd o
rugase sa-llase pna la baie, se nmuiase. Si pna acum cteva minute, se comportase bine. Dar se pare
ca Anton era celcare avea dreptate, ar fi trebuit sa-l tina ncuiat toata dupa-amiaza. Asa ar fi procedat si
Virginia Estherbrook.
Dar Virginia nu mai era, nu se va mai ntoarce niciodata si Melanie Shackleforth, un nume care ncepea
sa-iplaca mai mult dect Virginia Estherbrook", avea o nota de modernitate, nsa Ryan Evans i facea
zile grele.
Mincinoaso! Mincinoaso! Mincinoaso! incanta baiatul acum, pe un ton batjocoritor, ce o facu pe
Melanie sa-si
piarda mintile.
Fara sa se gndeasca de doua ori, si ridica mna, o arcui n aer, apoi l plesni pe baiat peste obraz att de
tare
ca o ustura palma.
Urlnd de durere, Ryan se repezi spre ea, nfigndu-si unghiile n pielea ei, apoi apucnd-o de par.
Melanie
ncepu sa tipe cnd vreo cteva suvite de par se desprinsera de scalp, asa ca si duse repede minile spre
cap si
cu o putere pe care nu o mai simtise de ani de zile, desfacu degetele baiatului unul cte unul.
Cum ndraznesti, gfi ea.
Prinzndu-l de ncheietura minii, l mbrnci pe hol, apoi l tr pna n camera lui, dupa care nchise
usa, trntindo
ct putu de tare.
O sa mai iesi de-acolo cnd o sa nveti bunele maniere, tinere! i striga ea prin usa grea de mahon.
Tatal tau
vitreg avea dreptate!
Fara sa mai astepte nici un raspuns, cobor scarile si intra n toaleta de lnga biblioteca. Aprinse
luminile si se
privi n oglinda.
Obrajii ei, structura osoasa, aratnd mai bine ca niciodata sub pielea tnara pe care o luase de la Rebecca
Mayhew, purtau zgarieturile adnci facute de unghiile lui Ryan. Pentru o clipa, se simti coplesita de
panica, dar
apoi si aminti ca pielea de acum era tnara si se va vindeca repede. Vor trece decenii bune pna cnd
chipul ei
va fi ravasit de urmele timpului. Dar, cnd si ndrepta atentia spre par, parul des si minunat pe care-l
pierduse
cu douazeci de ani n urma, i se umplura ochii de lacrimi. Baiatul i smulsese cteva smocuri si pielea i
sngera
pe alocuri. Dar snt tnara din nou, si aminti ea. Se va vindeca. Totul se va vindeca." Si cnd baiatul va
fi copt,
la fel de copt ca si sora lui, toti barbatii din Rockwell si vor recapata tineretea, nu numai Anton.
Data viitoare, va alege singura copiii. Stiuse de la nceput ca snt o greseala, le spusese Laviniei si
Aliciei nca
din ziua n care sosisera. Ei si cu mama lor.
Asta fusese eroarea, sa aleaga copii cu o mama. Cit timp credea Anfhony ca vor putea sa se ascunda?
Ultima
oara, cnd radiase de fericire pentru ca gasise doi baieti gemeni att de buni, nct nici unul dintre

barbati nu
fusesera n stare sa se opuna la gndul unui adevarat festin, poate ca meritase riscul. Dar, de data asta,
savrsisera o greseala. Desi Caroline era internata, Melanie era convinsa ca politia se va ntoarce si, cu
toate ca
Anthony putea sa faca fata situatiei, devenea din ce n ce mai dificil. Dar privindu-se n oglinda,
Melanie mai
stia si ca, orict de greu era sa prinzi niste copii, merita fiecare efort.
Chiar si-asa cu parul smuls si obrajii zgriati, nu mai aratase att de bine de decenii bune.
Sau poate chiar de secole...
Ryan asculta declicul care anunta ca este ncuiat din nou n camera, apoi privi spre ceasul de pe masa.
Putin
dupa trei si jumatate. Tony Fleming spusese ca nu se va ntoarce acasa pna la cinci si jumatate sau
poate
chiar sase, ceea ce nsemna ca mai avea doua ore la dispozitie sa exploreze pasajele secrete, pentru ca
era
aproape convins ca Melanie si cum o mai chema se enervase suficient de tare ca sa nu se mai apropie
de
camera lui pna la venirea tatalui sau.
Si exact asta planuise nca din clipa n care femeia sosise ca sa-l supravegheze, ct timp Tony era plecat
la
treburile lui. Intuise imediat motivul prezentei ei acolo, sa nu-i permita sa scape. Dar nu-i fusese deloc
greu s-o
pacaleasca sa-l lase sa mearga la baie si se comportase ca un baiat cuminte, suficient timp ct sa faca
rost de
tot ce avea nevoie. Gasise destul de repede o cutie cu baterii n ultimul sertar de la bucatarie si se
aprovizionase din plin.
n plus, se hotarse sa ia si inelul cu chei pe care mama lui l mprumutase de la magazin. O decizie mai
greu de
realizat, pentru ca geanta ei nu mai era pe masuta din hol unde o lasase. La nceput, se temuse ca
plecase cu
ea la spital, dar pentru siguranta lui o cautase. Dura aproape o ora si se vazuse nevoit chiar sa se
furiseze la
ea n dormitor si sa-i cotrobaie prin sifonier si prin sertare pna cnd o gasise. Melanie mai, mai ca-l
surprinsese,
dar el apucase sa o ascunda n camera lui cnd aceasta ajunsese n capul scarilor si, cnd ea l ntreba ce
face,
se aruncase deja n pat cu o carte n mna. Inelul cu chei era pus ntre saltea si arcurile metalice ale
patului,
asa ca nici vorba sa le descopere acolo. Sterpelise si un marker permanent, ca sa nu mai piarda timpul
cu
scrijelitul semnelor pe ziduri.
Acum, ncuiat n deplina siguranta n camera lui, fara teama ca femeia ar mai putea sa vina la ct de
furioasa
era, si verifica buzunarele pentru ultima oara. Briceagul, markerul si cheile n buzunarul din fata al
pantalonilor, iar n buzunarele de la jacheta bagase toate bateriile. Era pregatit.
O jumatate de ora mai trziu, descifrase labirintul de pasaje, pna la subsolul cladirii. Marea majoritate a
culoarelor erau destul de nguste, cu exceptia unei ncaperi mai spatioase care, banuia el, se afla exact
n
spatele biroului lui Tony. n camera se aflau niste echipamente care se foloseau de obicei prin spitale,

stative
cu sticle si flacoane. De aici porneau nenumarate alte coridoare. Explorase cteva dintre ele si descoperi
multe
gauri ca niste vizoare de-a lungul lor. Nu reusise sa vada mare lucru prin ele, dar, ori de cte ori n
partea
cealalta era lumina, ntrezarise niste camere care aratau ca dormitoarele de copii.
Cu exceptia lui si a surorii sale nsa, nu mai erau copii n cladire. Pna si Rebecca plecase. Iar Laurie...

Aproape ca izbucnise n plns atunci. Orict de tare ar fi ncercat Tony sa-l convinga, el era sigur ca
Laurie nu
plecase la scoala si mai stia ca Melanie l mintise ca sora lui ramasese la o prietena dupa ore.
Si daca-i facusera ceva lui Laurie si mama lui nu venea acasa...
Hotar ca e mai bine sa nu se gndeasca la asta, asa ca se concentra si facu tot posibilul sa evite orice
greseala.
La fiecare rascruce, desena suficiente sageti ca sa nu existe nici o confuzie si chiar le numerota ca sa
stie cte
etaje coborse.
De aceea, era att de sigur ca n sfrsit ajunsese la subsol, de vreme ce parcursese sapte niveluri. nsa si
pasajele se schimbasera aici. Nu mai era dect unul singur, mai lat si podeaua era din ciment.
n plus, mirosea ciudat, a igrasie si a ceva stricat.
n capatul ndepartat se zarea o usa si mai avea cam jumatate de distanta de parcurs, cnd mai vazu nca
una
n peretele lateral.
Se opri, nesigur ce usa sa ncerce prima data, dar, ntr-un final, o alese pe cea mai apropiata de el.
ncuiata.
Fixa fasciculul de lumina pe ea. Era o usa simpla din lemn, fara ornamentele sculptate. Sub butonul
metalic de
alama, se vedea o broasca asemanatoare cu aceea de la camera lui.
Scoase inelul cu chei si ncepu sa le ncerce una cte una.
Cea de-a douasprezecea se potrivi.
Imediat se auzi un declic.
Lundu-si inima n dinti, Ryan stinse lanterna, apoi rasuci butonul de alama.
Usa se deschise si dinauntru se insinua un miros ngrozitor, att de puternic nct l facu pe Ryan sa se
dea un
pas napoi si sa-si duca mna la nas. Dupa cteva momente, curiozitatea nvinse n defavoarea repulsiei
si se
apropie mai mult pentru a se putea uita dincolo de usa.
n spatele usii se ntindea o ncapere plina cu brne de rezistenta, n camera nu era ntuneric complet, de
fapt,
prin comparatie cu bezna din pasaje, aici era chiar luminat. Ryan descoperi repede si sursa stralucirii
difuze; pe
peretele opus, sus de tot, se zareau cteva ferestre nguste care dadeau n conducta de canalizare ce
nconjura
cladirea, mici deschizaturi ce lasau sa patrunda putine raze de soare.
Dar suficiente ct sa vada ce mai era nauntru.
Aprinse lanterna din nou.
Brusc auzi un geamat slab.
Stinse lanterna iute.
Urma o tacere lunga si Ryan ncerca sa-si obisnuiasca ochii cu penumbra. Pentru ca sunetul nu se mai
repeta,
ncepu sa se deplaseze ncet nainte, oprindu-se sa asculte dupa fiecare pas. Dupa vreo cinci metri,
ajunse
lnga una din mesele acelea cu rotile care se folosesc n spitale pentru bolnavi. Dar ce sa caute asa ceva
n
pivnita de la Rockwell?
Mai facu vreo patru-cinci pasi si dadu peste alta masa. Numai ca aceasta nu era goala.

Pe ea era ntins un cearsaf si sub el se contura ceva.

Ceva care reprezenta si sursa duhorii oribile care umplea camera. Ryan se holba spre masa si spre
forma
teapana de pe ea, minute bune, luptndu-se din toate puterile sa nu o ia la sanatoasa napoi. Dar chiar
cnd se
trase un pas n spate, o voce launtrica i sopti: Dar daca este Laurie? Nu, cu neputinta. Sau..."
Sovai.
Tot mai ngrozit, asudat din crestet pna-n talpi, ntinse mna si degetele tremurnde ridicara cearsaful,
doar ct
sa arance o privire. Un corp cu pielea cenusie. Laurie!"
Gndul aproape ca i zdrobi mintea si simti din nou dorinta sa fuga prin ntuneric. Dar partea cealalta
din el, cea
curioasa, nvinse si de data asta. Smulse cearsaful si aprinse lanterna, luminnd cadavrul.
Sau mai bine zis ceea ce mai ramasese din el.
Pntecele fusese deschis si, n cavitatea goala care continuse odata organele interne, viermii si facusera
salas,
corpurile lor grase nvr-tindu-se si frematnd prin carnea putrezita, abandonndu-si festinul n efortul
lor
disperat de a scapa de raza stralucitoare de lumina. Cu stomacul rascolit, Ryan muta fasciculul spre
chipul
cadavrului si se trezi n fata unor orbite goale.
Dar restul trasaturilor i erau familiare, chiar si fara ochi, Rebecca Mayhew era usor de recunoscut.
Cu lacrimile curgndu-i pe obraji, dar putin mai linistit ca nu era vorba de sora lui, aseza la loc cearsaful
peste
trupul mutilat al Rebeccai si pleca mai departe.
Ajunse lnga o alta targa.
Aici, silueta nu era acoperita integral, capul iesea n afara si, cnd Ryan i lumina fata fata unui baiat
cu putin
mai mic dect el ochii lui, mari si afundati n orbite clipir.
Ryan sari ct colo, dupa care ngheta.
Buzele baiatului se miscara, dar nu se auzi nici un sunet.
Nesigur, Ryan ntinse mna si-i atinse fruntea cu multa delicatete.
O sa fie bine, sopti Ryan. O... o sa te scot eu de aici.
Dar, chiar cnd rosti cuvintele, realiza ca baiatul, oricine ar fi fost el, nu mai avea forta necesara sa
creada n
ele.
Atunci, din obscuritatea plumburie se mai auzi un sunet. Era ceva mai puternic dect cel care-l speriase
la
nceput cnd stinsese lanterna, dar acum stia ce reprezinta: o voce, att de slaba si de fragila, de parca
venea
de pe alta lume. Sunetul se repeta.
M... mmama?
Cu inima batndu-i nebuneste, Ryan cerceta camera cu lanterna n toate colturile, pna cnd descoperi
sursa

zgomotului.
O alta targa si o noua forma ascunsa sub un cearsaf. Si cu toate ca de-abia auzise vocea, era aproape
convins
ca o recunoscuse.
Speriat de-a dreptul, se repezi ntr-acolo si lumina chipul celei care statea ntinsa pe larga.
Lauri e.
-Nnnu, balmaji ea, ncercnd sa-si fereasca ochii de lumina. Nu... Ryan muta fasciculul ntr-o parte.
Snt eu! sopti el ct putu de tare.
Pentru o clipa, Laurie nu reactiona deloc, dar apoi si ntoarse ncet capul spre el. Buzele ei se miscara
fara un
sunet, apoi cuvintele ncepura sa curga, dar dureros de ncet.
Gaseste-o pe mama, sopti ea. Gaseste-o, Ryan. Daca n-o gasesti, o sa mor.
Noaptea se ntindea ca un giulgiu deasupra orasului si cnd Ryan privi de la fereastra sa spre parc,
primul lucru
care i veni n minte fu ceea ce i se ntmplase tatalui sau acolo. Din noaptea aceea, Ryan urse sa mai
iasa
afara singur dupa ce se ntuneca, ngrozit ca ar putea pati ceva. Dar n noaptea asta nu avea ncotro.
Voise sa plece imediat dupa ce o gasise pe Laurie; de fapt, chiar intentionase initial sa o ia cu el. Dar
sora lui
era att de slabita, nct de-abia putea sa vorbeasca, daramite sa se mai si dea jos de pe targa si sa-l
urmeze
prin labirint pna...
Pna unde?
Asta era problema, chiar daca Laurie ar fi reusit sa se tina pe picioare nu stia unde s-o duca.
Nici macar nu stia cum o sa iasa din cladire. n fond, nici macar nu stia daca putea sa iasa de acolo.
Dupa ce realizase ca n-o s-o poata cara pe sora lui dect maximum un etaj, a vrut sa ramna acolo s-o
vegheze,
dar ea l-a certat.
Trebuie sa gasesti o cale de scapare, trebuie s-o gasesti pe mama. Daca nu...
Nu-si termina fraza, dar nici nu era nevoie, pentru ca stia care ar fi fost urmarile.
Ar muri amndoi, la fel ca Rebecca.
nh-un trziu, i promisese lui Laurie ca va face tot posibilul, apoi plecase spre camera lui ca sa puna la
cale un
plan. ncercase si ultima usa pe care o descoperise la capatul coridorului dupa ce coborse ultimele
trepte. Se
apropiase ncet, ascultnd sa vada daca nu cumva vine cineva, caci cu ct se apropia mai mult de ea, cu
att se
departa mai tare de singura cale de iesire. Pentru ca nu se auzira zgomote suspecte, se duse pna acolo
si
rasuci butonul metalic.
ncuiata.
ncuiata, dar fara broasca.
Verificase fiecare centimetru al usii, folosind aproape doua baterii, cautnd o modalitate prin care s-o
deschida,
dar nu gasi nimic. Nici balamale, nici vreun loc ct de mic, unde sa introduca o ranga si s-o forteze.
Cnd

bateriile ncepura sa se descarce si cnd vazu ce ora e, renuntase si alergase napoi n camera lui, hotart
ca pe
drum sa mai exploreze o data toate pasajele, doar, doar, va da peste o iesire.
Zadarnic.
La parter, era doar un coridor ngust cu o singura usa, sau ceea ce crezu el ca este o usa. N-avea nici
clanta,
nici nimic altceva, dar parea genul care aluneca dintr-o parte n alta, daca i ghiceai secretul. Pentru ca
si cel
de-al doilea set de baterii se consumasera aproape de tot, se lasa pagubas, stiind ca nu mai are cum sa
se ntoarca
daca ramne fara lumina.
Nu mai avusese timp sa cerceteze si celelalte pasaje de la nivelurile superioare si, cnd ajunse n camera
lui, i
mai ramasese doar un singur set de baterii.
Exact dupa cinci minute, se auzi o cheie n broasca si n pragul usii aparu tatal sau vitreg, privindu-l
nendurator.
Sa-i ceri imediat scuze domnisoarei Melanie Shackleforth. Ryan se conforma, prefacndu-se ct putu
el de
bine ca i pare rau
pentru ceea ce facuse.
De-a lungul cinei se forta sa mannce, pretinznd ca a nghitit povestea lui Tony cum ca Laurie va dormi
peste
noapte la una din prietenele ei.
Nu ntreba despre ce prietena este vorba; se comporta ca si cum nu i-ar fi pasat.
La opt, i spuse tatalui sau vitreg ca este obosit si ca o sa se culce mai devreme si cnd Tony veni sa-l
nveleasca nu se mpotrivi. 11 ntreba nsa daca poate sa-si viziteze mama la spital a doua zi.
Mai vedem, zise Tony.
Apoi tatal sau vitreg pleca, nchise usa si, exact asa cum spera si Ryan, o ncuie cu cheia.
Acum Ryan privea n noapte si curajul parea sa-l paraseasca tot mai mult. Uitndu-se pentru ultima oara
pe
fereastra, si ndesa bateriile n buzunarul de la jacheta, verifica cheile, markerul permanent si
briceagul, apoi
aranja mai multe perne sub patura ca sa para ca doarme, n caz ca Tony mai intra sa-l verifice. nchise
toate
luminile, intra n dulapul ncastrat n perete si se catara pe rafturi. Salta chepengul cu grija, se strecura
prin el,
apoi l nchise la loc.
Folosind lanterna cu zgrcenie, miscndu-se agil prin pasajele deja familiare, ncepu sa urce. Ignora
coridoarele
laterale, verificndu-le doar ct sa-si dea seama ca nu exista scari care sa duca n alta parte, pentru ca n
seara
asta scopul lui era altul.
Sa iasa afara.
Si, daca pe la subsol sau pe la parter nu se putea, atunci nu-i mai ramnea dect o singura solutie:
acoperisul.
Se afla la etajul noua, ultimul etaj al cladirii de fapt, cnd treptele se terminara. Scara de aici parea mai
lunga

dect celelalte si, cnd ajunse n vrf, pasajul se mai ntindea n fata lui cam patru metri dupa care se
termina cu
un alt pasaj perpendicular pe el.
Lumina cu lanterna n ambele directii, dar nici una nu promitea mare lucru, asa ca, n cele din urma, o
lua pe
cel din dreapta. Dupa vreo zece metri, ntlni un alt pasaj perpendicular. Explora coridorul n ambele
directii,
dar acesta se nfunda de fiecare data.
Se ntoarse si porni n directia opusa: trecu prin pasajul original si gasi o pasarela chiar la capatul lui.
Ambele capete ale pasarelei se terminau brusc.
Nici o cale de iesire.
Mhnit, pomi din nou spre pasajul pe unde se putea cobor, dar, chiar cnd sa paseasca pe prima treapta,
si
aminti cum descoperise el n fond galeriile secrete.
ndrepta lanterna n sus si parcurse iar toate pasajele, de data asta cautnd un alt chepeng si nu usi sau
scari.
l gasi chiar la unul din capetele primului culoar explorat. Initial, nu-si dadu seama ce reprezinta,
semana cu o
scara prinsa n tavan. Dar, cnd o examina mai ndeaproape, vazu ca are un fel de sfoara care trecea prin
zid.
Se ntinse, ncercnd sa atinga scara, dar orict de tare se chinui, nu izbuti.
Se descalta de pantofi ca sa nu faca zgomot, apoi ncepu sa sara. Tot nu reusi s-o atinga.
Un taburet, de asta avea nevoie. Dar de unde sa ia unul? Scaunul lui de la birou?
Dar cum sa-l care si sa-l treaca prin chepeng? Iar daca l scapa si Tony Fleming auzea...
Raza de lumina ncepea sa slabeasca, asa ca baga mna n buzunar n cautarea ultimului set de baterii.
Apoi,
exact cnd se ntreba daca ar trebui sa le schimbe sau nu, n mintea lui ncepu sa se nasca o idee. Se
dezbraca
de jacheta dintr-un nailon subtire, dar ale carei buzunare ncapatoare fusesera mai importante dect
caldura,
facu un nod la mneci, apoi dadu drumul bateriilor ntr-una din ele. Rasuci geaca de fs ct putu el de
tare si
apuca de cealalta mneca, ncropind astfel un soi de scripete improvizat, cu o greutate la unul din
capete. Nu
era foarte lung, cam un metru si ceva, dar daca l putea arunca peste ultima treapta de metal a scarii,
exista
sansa s-o traga n jos.
Legana geaca, mai nti experimental. Daca nu era atent si mneca n care erau bateriile se lovea de
perete sau
de podea... Nici nu voia sa se gndeasca la urmari.
Mai efectua cteva balansari de proba si, n cele din urma, azvrli mneca mai grea spre scara.
Se izbi de tavan, fara sa atinga scara, apoi cazu. Ryan de-abia o prinse sa nu duduie pe podea.
Mai ncerca de trei ori nainte sa gaseasca unghiul potrivit.
Avu nevoie de douasprezece ncercari, pna cnd, n mod miraculos, mneca n care erau bateriile se
strecura
printre bara metalica si tavan.
O apuca si trase cu grija n jos, dar realiza ca, desi avea mna perfect ntinsa, nu avea cum sa ajunga la
cea de-

a doua mneca.
Timp de un minut privi perplex geaca si scara, apoi se hotar. Sari si trase de ea.
Acum, ambele mneci atrnau deasupra lui, fara sa le poata atinge. Dar daca sarea nca o data si Ie
apuca pe
amndoua simultan...
Se opri, si aduna fortele, dupa care se lasa pe vine si inspira de trei ori adnc, de parca se pregatea sa se
scufunde n apa si nu sa sara n aer. Cnd plamnii se umplura la capacitate maximuma, sari ct putu el
de tare
si minile sale se agatara de ambele mneci.
Cnd scara metalica ncepu sa coboare, auzi un scrtit usor, ca si cum pe partea cealalta a peretelui s-ar
fi
ridicat contragreutatea unui scripete. O secunda mai trziu, scara atinse podeaua si Ryan o sprijini bine,
scoase
bateriile din mneca si se mbraca. Urca treptele ncet si mpinse micul chepeng ascuns att de bine.
Se afla n podul cladirii si, dupa ce lumina ncaperea cu lanterna de jur mprejur, zari o alta usa.
O usa care ceda cuminte la una dintre cheile de pe inelul adus de mama sa de la magazin.
O usa care ducea spre acoperis.
Se opri n prag, inspirnd aerul rece al noptii. Deasupra, cerul era senin, iar luna plina plutea ca o regina
nvesmntata n alb. Stinse lanterna, o baga n buzunar si pomi de-a lungul pasarelei ce lega doua dintre
turnurile ascutite ale acoperisului, apoi ocolea un foisor pentru a se termina n dreptul parapetului ce
nconjura
perimetrul cladirii.
Cerceta cu atentie totul, cautnd scara de incendiu.
Si nu gasi nici una.
Toate cele patru scari de incendiu care deserveau cladirea porneau de la etajul opt, doua etaje mai jos de
Ryan.
Nu se vedea nici o scara, nici o conducta, nici macar un pervaz pe care sa coboare.
Porni din nou sa cerceteze acoperisul cladirii si, cnd ajunse n partea de vest, zari ceva.
Pe cladirea din spatele blocului Rockwell, scara de incendiu pornea chiar de pe acoperis si se termina la
etajul
unu. Numai ca acoperisul cladirii celeilalte se situa cu un etaj mai jos, dect parapetul de pe Rockwell,
iar scara
de incendiu se gasea lnga un punct n care acoperisul blocului era att de ascutit, nct lui Ryan nici nui trecu
prin gnd sa se trasca pna acolo. Dar, la ctiva metri spre stnga, se ntindea un spatiu neted chiar
nainte de
cupola din colt.
Totusi, distanta dintre cladiri parea sa fie de cel putin doi metri.
N-o sa reuseasca niciodata.
Va cadea prin spatiul dintre cladiri si se va lovi de caldarm...
Brusc, abisul l atrase cu o putere hipnotizanta si Ryan se simti cuprins de o ameteala oribila. Se trase
napoi
de la marginea cladirii, pna cnd sentimentul acela ngrozitor ncepu sa se risipeasca.
Apoi se apropie din nou si se mai uita o data.

Poate ca nu erau chiar doi metri poate ca era doar un metru si jumatate.
Si anul trecut la scoala, sarise peste doi metri la proba de sarituri. Si, de vreme ce acoperisul cladirii de
vizavi
era mult mai jos, avea toate sansele sa reuseasca.
Nu?
Privi n jos din nou, apoi si muta privirea cnd ameteala risca sa-l copleseasca iarasi.
Dar ce optiune mai avea? Fie ncerca, fie se dadea batut.
Se ndeparta putin de margine si ncerca sa estimeze cti pasi trebuia sa faca pna la parapet.
Daca l rata...
Daca se nsela n privinta distantei...
Daca se mpiedica...
Daca...
Atunci auzi vocea tatalui sau, soptindu-i ncurajator: Continua..." Hotarndu-se, Ryan trase adnc aer
n piept si
ncepu sa alerge spre prapastia ce se casca n fata lui. Un pas. Doi. Trei.
si ntinse la maximum piciorul drept, l ridica in sus si talpa atinse vrful parapetului. si balansa bratele
spre
spate si se arunca nainte ajutndu-se de piciorul stng.
Piciorul drept se desprinse si brusc se trezi suspendat n aer.
Si timpul se opri, transformndu-se n eternitate...
Nu snt nebuna. Nu snt paranoica si nici psihopata. Totul este adevarat. Pare o nebunie si suna a
obsesie, dar
nu e. Totul este adevarat." Cuvintele devenisera un fel de mantra pentru Caroline si le repetase de attea
ori n
mintea sa nct capatasera o calitate aproape mistica. Chiar daca vorbele si pierdusera sensul, ritmul
incantarii
lor devenise o ancora de care sa se agate sufletul sau. Totul este adevarat. Totul este adevarat. Totul
este
adevarat. Nu snt paranoica. Nu snt paranoica. Nu snt paranoica. Nu snt nebuna. Nu snt nebuna. Nu
snt
nebuna..." Dar, n ciuda repetarii la nesfrsit a cuvintelor linistitoare, simtea ca se apropie din ce n ce
mai tare
de pragul nebuniei. O prapastie fara fund se deschidea n fata ei si o atragea spre ea ca un magnet fatal.
Amintirile i se pareau doar frnturi de nchipuiri sau de vise. La urma urmei, cum putea fi asa ceva
adevarat?
Tony n-avea cum sa fie mort.
Melanie Shackleforth nu putea fi una si aceeasi cu Virginia Estherbrook.
Si era imposibil sa-l fi vazut pe Tony si pe toti vecinii lui strnsi n jurul fiicei ei, sorbind viata din
trupul acesteia.
Si totusi, asa cum statea legata de pat, holbndu-se la tavan, asteptnd...
Ce?
Ce naiba astepta?
Un doctor? Un doctor care sa vina s-o faca bine? Dar ea nu era bolnava.
Nu era bolnava... nu era nebuna... si nici paranoica...
Dar oare paranoia nu se caracteriza prin faptul ca bolnavul crede ca lucrurile pe care si le imagineaza
snt
reale?
Si daca doctorul, daca era ntr-adevar doctor, avea dreptate? Cnd venise s-o vada... cnd? Acum cteva

ore?
Cteva minute? Oricum, nu avea nici o importanta. El i explicase totul, asta conta.
i explicase de parca i-ar fi vorbit unui copil de cinci ani.
Ati suferit o cadere nervoasa, i spusese el. Nimic serios, sper ca n numai cteva zile sa va ntoarceti
acasa.
Trebuie doar sa va odihniti, departe de serviciu si de copii. Gnditi-va ca v-ati luat cteva zile libere
numaipentru dumneavoastra.
Dar nu era vorba despre nici o cadere nervoasa si ea nu era nebuna si...
si aminti atunci privirea din ochii detectivului Oberholzer cnd ncercase sa-i spuna ce s-a ntmplat. Se
ndoisede spusele ei. La fel ca si doctorul.
Dupa injectia care o adormise aproape instantaneu, ca nici nu mai apucase sa termine ce voia sa-i zica
luiOberholzer, totul devenise ncetosat. Cnd se trezise, mintea i era nvaluita ntr-o pcla si se simtise
preaobosita ca sa ncerce sa se ridice. Se multumise sa zaca pur si simplu, nu stia pentru ct timp, pna
cnd valul seridica de pe mintea ei si amintirile revenira. La nceput, i se paru ca nu erau dect niste
cosmaruri de care nureusea sa scape, dar, pe masura ce gndurile i se limpezeau, imaginile nu mai
dispareau ca niste vise efemere.
Dimpotriva, devenira tot mai vii si, cnd capatara contururi clare, groaza si grija pentru copiii ei
ncepura s-ocopleseasca, nvingnd medicamentele pe care i le administrasera. Atunci si gasise sprijin
n repetarea lanesfrsit a acelorasi cuvinte. Totul e adevarat... totul e adevarat... totul e adevarat..."
Dar, daca totul era adevarat, iar ea nu era nebuna, atunci trebuia sa gaseasca o cale sa scape. Sa fuga
dinsalon si din spitalul asta nenorocit. Singura modalitate prin care putea sa reuseasca era sa-si pastreze
mintealimpede si pentru asta trebuia sa stea departe de medicamente. Daca i mai faceau din nou o
injectie...
Caroline refuza sa se mai gndeasca la o astfel de posibilitate, dar apoi cugeta mai bine. Daca nu era
nebuna,
atunci trebuia sa faca fata realitatii si sa ia deciziile cuvenite. Reformula gndul anterior si, de data asta,
ajunsela o concluzie logica. Dupa o noua injectie, si va pierde cunostinta. Si daca era inconstienta, nusi mai puteaajuta copiii. Asa ca va fi nevoita sa astepte pna cnd efectul medicamentelor va trece
complet si gndurile salevor fi clare. Daca pierde timpul, Laurie putea fi moarta.
Moarta.
Dar ea nu va permite asa ceva, nu atta timp ct prin venele ei mai curgea snge cald.
Dupa aceea, lucrurile se simplificara. Se concentra asupra cte unui singur aspect. Mai nti cerceta
camera ncautarea unui mod de evadare. Deveni foarte clar ca locul n care se afla nu se putea numi un
spital obisnuit.
Pe lnga tapetul cu model de bambus, care arata mult mai scump dect orice vazuse ea prin spitale, mai
erau si

alte lucruri care nu se potriveau. ncaperea nu avea ferestre. Nici ceas, nici televizor.
Doar o camera goala, cu o usa din lemn de stejar si butoane de cristal.
Aceleasi butoane de cristal ca si n apartamentele din Rockwell!
Acolo se afla oare? ntr-unui din apartamentele din Rockwell? Dar n-avea nici un sens... felul n care se
comportase detectivul Oberholzer i dadea de nteles ca se gasea totusi ntr-un spital. Doctorul l
nsotise tot
timpul mpreuna cu o asistenta. Asa ca trebuia sa fie vreo clinica particulara, unul din locurile acelea
stilate
pentru oamenii bogati care urasc spitalele clasice.
Cu siguranta Tony si putea permite asa ceva.
Si daca asta era adevarul, atunci dimensiunile clinicii erau reduse, ceea ce nsemna ca daca gasea o cale
sa
nlature curelele care o tineau legata de pat, iar usa nu era ncuiata, atunci poate ca avea o sansa sa
scape.
Primul pas era sa ramna calma.
Asa ca data urmatoare cnd asistenta intra n salon, Caroline i zmbi si ntreba daca poate merge la
baie.
Asistenta, care i spuse ca o cheama Bernice Watson, o privi cercetator, dar Caroline reusi sa-si ascunda
foarte
bine toate sentimentele care o ncercau, nu numai grija pentru copii, dar si furia fata de sotul ei, asa ca
Bernice
Watson se lasa pacalita. i desfacu toate curelele, o ajuta sa se ridice si o nsoti pna la baie. Apoi astepta
cu
usa deschisa pna cnd Caroline termina, dupa care o duse napoi n pat.
Caroline se simtea mult prea slabita ca sa stea n picioare, daramite sa mai si ncerce sa fuga.
Nu opuse nici un fel de rezistenta cnd Bernice Watson i prinse din nou curelele si mnca tot ce-i
adusese
asistenta. Cnd doctorul Caseman intra n salon, l asigurase ca se simte mult mai bine si i vorbi putin
de
visele" pe care le avusese, visele care o suparasera att de tare nct Tony se vazuse nevoit sa o aduca
aici. si
ceruse scuze pna si pentru comportamentul ei de mai devreme, cnd i facusera injectia.
Iar el nu insistase sa-i mai faca una.
Acum 1 tehui a sa man in ce din nou si Bernice Watson i eliberase minile ca sa poata mnca singura.
Pentru a
doua oara, termina tot ce era pe tava.
Nu se mpotrivi nici de data asta cnd asistenta i prinse din nou curelele, dupa ce fusese la baie.
Acum nu ne-a mai ramas dect pastila de dormit si pna nuine-di-mineata o sa va simtiti mult mai
bine.
Caroline deschise supusa gura si accepta cele doua pastile mici din paharelul de hrtie tinut de asistenta
ntr-omna, apoi bau din paharul cu apa.
Multumesc, rosti ea.
Pna mine sigur o sa prindeti puteri, o linisti Bernice Watson. Un moment mai trziu, ea parasi
camera siCaroline auzi un declic
usor scos de cheia care se rasucea n broasca. Imediat dupa aceea, scuipa pe jos pastilele.
CAPITOLUL 37

Cu trapul nca zburnd prin aer, Ryan si ntinse la maximum piciorul drept si atinse n sfrsit vrful
balustradeide pe acoperisul cladirii din spatele blocului Rockwell. ncerca sa se echilibreze cu bratele si
cu celalalt picior,
ca sa nu cada pe burta, dar saritura fusese prea puternica, asa ca ateriza cu fata n jos. Simti o
ntepaturaputernica cnd un obiect ascutit de pe acoperis i cresta palma stnga. Se salta n capul oaselor
si, instinctiv,
ncepu sa-si suga rana de la mna. Dupa ce durerea se mai potoli, si verifica repede si restul corpului.
Cuexceptia unei julituri la genunchiul drept era ntreg. Apoi si cerceta si buzunarele. Lanterna era nca
acolo sifunctiona, desi geamul care proteja becul se sparsese. Ultimele patru baterii le gasi n buzunarul
stng; inelulcu chei n dreapta, mpreuna cu markeral si briceagul. Multumit, se ridica usor n picioare.
Nu-l durea nimic.
Se ndrepta spre cea mai apropiata scara de incendiu si privi peste balustrada. O scara ruginita prinsa n
zidducea pna la ultimul etaj, dar de acolo urmau o serie de trepte metalice. Era prea ntuneric ca sa
vada pnajos, dar era convins ca odata ajuns la etajul unu, o sa mai gaseasca o scara pe care sa coboare
pna pe trotuar.
Catarindu-se pe balustrada, se rasuci, apoi apuca barele metalice att de strns, nct degetele i se albira
deefort. Testa prima treapta, care, n ciuda ruginei, parea solida. si muta piciorul stng mai jos, apoi si
desprinseminile, putin cte putin, astfel nct sa fie n siguranta tot timpul.
Miscndu-se ncet si cu atentie, capatnd tot mai multa ncredere, ajunse n final la palieml superior.
Ceva scrticnd se lasa cu toata greutatea si, pentru o clipa, nlemni. Noaptea parea dintr-odata extrem
de tacuta.
Prea tacuta?
Se uita n jur. Fereastra care dadea spre scara de incendiu era ntunecata, dar luna lumina suficient de
mult casa zareasca draperiile trase de dincolo de ea. Inima ncepu sa-i bata cu putere cnd si imagina
perdeleledesfacute bmsc si pe cineva uitindu-se fix la el. ngheta numai la gndul ca ar fi putut cineva
sa-l surprindaacolo. Imediat, sunetul unui claxon l sperie att de tare, nct se apuca disperat cu mina
ranita de una dintrebarele metalice.
ntepatura metalului ruginit i sfsie carnea din palma, dar l si determina sa actioneze. ncepu sa
coboarescarile, miscndu-se fara zgomot, fara a se asigura daca ferestrele erau acoperite. n mai putin
de un minut,
ajunse la palierul cel mai de jos, unde privi gaura ngusta ce separa cladirea de Rockwell.
Un sobolan si facea de lucru pe lnga zidul blocului si disparu ntr-unui din tomberoanele de gunoi al
caruicapac nu se nchidea bine. Dupa cteva secunde aparu un alt sobolan. Scuturndu-se, Ryan si muta
privirea sise concentra asupra scarii care avea sa-l duca pe trotuar. Nimic mai simplu. Aceasta era
prinsa ntr-un crlig si,
imediat ce o elibera, o mpinse pna jos. Odata ce el va pasi pe caldarm, contragreutatea ei o va ridica
la loc.
Mai arunca o ultima privire spre sobolanii care intrasera n tomberon, dupa care Ryan iesi din gang
chiar pe70th Street, coti la stnga si pomi spre vest.
Institutul Biddle de pe 82nd Street.
Ajungnd la Columbus, pomi degraba spre nord. Nu mai mersese niciodata de unul singur att de trziu,
si n

noaptea aceasta strazile pareau mai nfricosatoare ca oricnd. Trotuarul era ocupat si Ryan ncerca sa-si
croiasca drum printre oameni ct de repede putea. Simtea ca lumea se uita la el, dar el avea grija sa nu
priveasca pe nimeni n ochi. Cnd ajunse ntr-un trziu si pe 82nd Street, realiza ca habar n-are ncotro
sendreapta. Se uita ntr-o directie, apoi n cealalta, dar toate blocurile semanau ntre ele. Ar trebui sa o
ia spreparc, privind fiecare cladire de pe partea sudica, apoi sa traverseze spre nord si de-abia dupa
aceea spre vest.
Cnd va ajunge din nou n dreptul coltului n care se afla acum, va pastra directia de vest, mergnd pe o
parte sipe alta a strazii daca nu vedea vreun semn clar.
Dar daca nu dadea de nici un semn? Daca era unul din locurile acelea care aveau adresa trecuta chiar la
intrare?
Hotar ca e mai bine sa nu se gndeasca.
Coti spre est si o apuca de-a lungul trotuarului ngust, citind fiecare placuta si examinnd fiecare cladire
cumare atentie. De cteva ori, chiar urcase treptele de la intrare ca sa citeasca numele de pe cutiile
postale.
Cnd ajunse ntr-un final n Central Park West, traversa strada si o lua napoi spre vest. Nimic.
Traversa pe la Columbus si se ndrepta spre Amsterdam Avenue. Tocmai se uita la una din cladirile de
pepartea sudica, ncercnd sa descifreze adresa, cnd auzi brusc o voce.
Cauti ceva, fiule?
Tresarind, Ryan se ntoarse si vazu un barbat nalt, mbracat n pantaloni kaki si tricou, privindu-l
curios.
Sa nu vorbesti niciodata cu strainii, auzi vocea mamei lui n cap. Iar daca un necunoscut ncearca sa-ti
vorbeasca, fugi. Daca te urmareste, tipa ct te tine gura."
E cam trziu pentru un pusti de vrsta ta, nu crezi? spuse barbatul. Apoi, se uita n ambele directii ale
strazii.
Sa vada daca mai era
cineva? Sa verifice daca nu e urmarit? Ryan simtea cum i se nmoaie picioarele, asa ca se ncorda,
pregatinduse
sa alerge, daca barbatul se apropia mai mult. Atunci, necunoscutul vorbi din nou:
Uite, pustiule... nu stiu ce cauti tu aici de unul singur, dar nu prea esti n siguranta. Umbla tot felul
de...
Ezita, apoi continua: Tot felul de ciudati bntuie prin oras. Asa ca, daca te-ai pierdut, spune-mi si te ajut
eu sa
ajungi acolo unde trebuie.
Ryan sovai si barbatul facu un pas spre el.
Fugi, auzi vocea mamei lui. Fugi ct de repede poti!"
Rasucindu-se, Ryan o rupse la goana de-a lungul blocului.
Hei, striga barbatul dupa el, dar Ryan nu se mai uita napoi pna cnd nu ajunse la coltul Amsterdam
Avenue,
unde luminile stralucitoare si traficul aglomerat l faceau sa se simta n siguranta.
Oprindu-se sa-si traga sufletul, privi n urma lui.
Barbatul disparuse.
Dupa ce se linisti, Ryan traversa bulevardul si si continua dramul pe 82nd Street, aruncnd cte o
privire peste
umar n caz ca barbatul n tricou, sau oricine altcineva, l urmarea. Si-apoi, dupa ce trecu de Broadway,
gasi
ceea ce cauta. Aproape ca trecu pe lnga institut, pentru ca semana mai degraba cu o casa de locuit si
deasupra usii nu era dect adresa. Mica placuta de alama montata lnga usa indica Institutul Biddle".

Acum ca l descoperise, cum avea sa dea de mama lui? Doar privind cladirea si dadu seama ca nu e ca
un
spital n care poti intra asa, pur si simplu. nsa merita sa ncerce.
Uitndu-se n susul si n josul strazii si nevaznd pe nimeni, se furisa pe trepte si verifica usa.
ncuiata.
Se ntoarse pe trotuar si traversa strada, convins ca gasise o solutie. Poate putea sa intre n Institutul
Biddle n
acelasi fel n care iesise din Rockwell.
Ridicndu-si privirea, vazu ca acoperisul institutului se situa la acelasi nivel cu cel al cladirii alaturate.
Iar
cladirea alaturata era un bloc cu apartamente.
Aici era usor de patruns, nu trebuia altceva dect sa suni la toate soneriile si asteptai pna cnd ti dadea
voie
cineva sa intri, vazuse asta la televizor de nenumarate ori.
Numai ca, atunci cnd ncerca si el, o singura persoana raspunse si nu-i deschise nici macar dupa ce i
spusese
ca venise n vizita la bunica lui.
Abandonnd panoul cu sonerii, porni n cautarea unui pasaj de serviciu si l gasi n partea cealalta. Iar n
spatele
cladirii descoperi acelasi tip de scara de incendiu pe care coborse ceva mai devreme.
Insa capatul scarii era mult prea sus. Uitndu-se n jur, zari un sir de tomberoane de plastic, pentru
gunoi, lipite
de perete. Golite recent, aveau capacele asezate pe jos.
Tr trei dintre ele pna n locul unde era scara de incendiu, le ntoarse invers, le alinie, apoi aseza alte
doua
peste ele. Cel de-al saselea l cocota cel mai greu pentru ca el urma sa fie vrful piramidei.
Primul pas fu floare la ureche, dar deja simtea tomberoanele clatinndu-se usor. Sprijinindu-se de perete
si
ncercnd sa-si pastreze echilibrul, reusi sa urce pe al doilea.
Scara atrna chiar deasupra lui si acum era sigur ca, daca ar putea ajunge n vrful tomberoanelor, avea
sanse
s-o atinga. Dar daca acestea se prabuseau odata cu el...
Trase adnc aer n plamni, se ridica n mini pna cnd stomacul lui se lipi de marginea ultimului
tomberon. si
aseza genunchiul drept, apoi pe cel stng. Sprijinindu-se ct putu de tare de zidul blocului, se ndrepta
de spate.
Inspira din nou, apoi si ridica genunchiul drept si-si aseza talpa pe tomberon, apoi astepta un moment
sa-si
adune puterile. n cele din urma, puse si cel de-al doilea picior, dupa care si lipi palmele de perete.
Piramida
improvizata se clatina, dar nu se prabusi.
ntinzndu-se, minile lui Ryan apucara ultima treapta a scarii de incendiu si, n mai putin de un minut,
ajunse

pe acoperisul blocului.
Intre cele doua cladiri nu exista nici un spatiu, tot ce trebuia sa faca ei-a sa treaca peste parapetele
despartitoare.
Gasi usa care ducea spre interior, o usa demodata, dar cu o ncuietoare diferita de cea a usilor din
Rockwell. O
ncerca si nu se mira deloc ca este zavorita, asa ca ncepu sa experimenteze cheile de pe inelul metalic.
Dupa ce nici una din ele nu se potrivi, l cuprinse disperarea. Contemplnd descurajat usa, dorindu-si
din tot
sufletul s-o deschida, chiar daca parea un lucru imposibil, observa un loc unde vopseaua de pe toc se
scorojea,
iar lemnul de dedesubt ncepuse sa se sfarmiteze n aschii mici. si scoase briceagul si se apuca de
treaba.
Lemnul, mncat de vreme decenii ntregi, era de-a dreptul putred. Cu ct sapa mai adnc, cu att mai
moale
devenea si, dupa numai cincisprezece minute, se afla n interiorul cladirii. Dar cum avea s-o gaseasca
pe
mama lui?
Scarile de pe acoperis coborau abrupt pna la un mic palier, de unde ncepea scara n forma de melc ce
ducea
la parter.
Pomi n jos si, cnd ajunse la urmatorul etaj, dadu peste o usa care se deschidea nspre un coridor lung,
slab
luminat de niste becuri prinse n perete, din zece n zece metri. Ramase pe loc, ascultnd, dar nu auzi
nimic. n
cele din urma, se aventura pe hol, miscndu-se iute de-a lungul lui, ncercnd sa nu faca nici un fel de
zgomot.
De-o parte si de alta a culoarului, se zareau douasprezece usi, dotate cu mici placute metalice foarte
asemanatoare cu cele vazute la sertarele birourilor demodate din magazinul de antichitati unde lucra
mama sa
si n care puteai introduce o cartela astfel nct sa stii n permanenta ce se afla n interior.
Pentru ca nici una dintre ele nu prezenta o astfel de cartela, Ryan ncerca o usa. Nu era ncuiata, asa ca
o
mpinse putin si se uita nauntru. Dinspre strada patrundea suficienta lumina ca sa vada un pat de spital,
o
masa si un dulapior. Patul era nsa gol, iar pe masa si n dulapior nu gasi nimic.
si continua drumul, verificnd si restul camerelor.
Toate erau pustii.
Cobor scarile spre urmatorul etaj.
Pe la jumatatea coridorului cu lumina difuza gasi o usa cu o eticheta prinsa n rama metalica. Caroline
Fleming.
Cu inima batndu-i nebuneste, apasa clanta, ncuiata.
Scoase inelul cu chei din buzunar si de data asta avu noroc, pentru ca, la a patra ncercare, cheia se
rasuci fara
probleme cu un declic.
Deschise usa si o vazu pe mama lui care statea ntinsa pe pat cu ochii nchisi. Dupa ce se uita de-a
lungul
holului, se furisa n camera, ncuie usa la loc si se ndrepta spre pat.

 Mama? sopti el.

***
E un vis", se gndi Caroline. n ciuda hotarrii ei de a ramne treaza si de a gasi o modalitate de
evadare din
spitalul n care o ncarcerase Tony, iar cuvntul ncarcerare descria ntocmai situatia ei, pentru ca ea nu
era
bolnava, nici fizic, nici psihic, adormise, iar acum visa.
Visa ca l aude pe Ryan strignd-o.
-Mama?
l auzi din nou, de data asta mai tare, dar cnd deschise ochii nu zari dect stralucirea slaba aruncata de
mica
lampa de veghe, bagata n priza chiar lnga podea. Atunci nsa pe tavan se prefigura o umbra.
O umbra cu forma umana.
Cineva era n camera! Dar nu auzise usa deschizndu-se, nu auzise nimic pna cnd nu tresarise sub
impresia
vocii fiului ei.
Umbra se largi si se apropie tot mai tare de pat. Inima ncepu sa-i bata cu putere si Ryan o striga pentru
a treia
oara. Soapta lui capatase forta.
-Mama!
Si se pomeni cu baiatul lnga pat, privind-o speriat.
Ryan! tipa ea. Unde...
Dar, nainte de a-si termina ntrebarea, mna lui i acoperi gura, facnd-o sa taca.
Ssss! Vrei sa ma prinda?
Gndurile i se nvalmasira n cap. Sa-l prinda? Despre ce vorbea? Parea imposibil sa fi intrat fara sa fie
vazut de
nimeni. Dar daca...
Ce ora e? sopti ea.
Putin trecut de unsprezece, raspunse Ryan. Ridica-te! Trebuie s-o ajutam pe Laurie!
Laurie! Ultima imagine a fiicei ei se ridica din amintire si durerea aproape ca o facu sa plnga.
Trage paturile ntr-o parte si desfa-mi legaturile, i spuse ea lui Ryan.
El o privi nedumerit.
M-au legat de pat, i destainui ea.
Ryan ndeparta cearsafurile si patura si se uita nmarmurit la curelele din nailon care strngeau
ncheieturile de
la mini si gleznele mamei sale. Pret de o fractiune de secunda sovai, apoi se apuca imediat sa desfaca
nodurile care o tineau lipita de pat.
n mai putin de cinci minute, care li se parura ore, Caroline era libera. Se salta n capul oaselor si
tocmai se
pregatea sa-si treaca picioarele peste marginea patului, cnd surprinse un zgomot.
O cheie bagata n broasca de la usa!
Ryan auzise si el, iar acum privea spre ea cu ochi ngroziti.
-Jos! sopti Caroline si, fara sa mai stea pe gnduri, baiatul se trnti la pamnt si se rostogoli sub pat.

n aceeasi clipa, Caroline si trase peste ea patura si cearsafurile si-si aseza capul pe perne. nchise ochii
si se
concentra sa-si pastreze respiratia normala si uniforma.
Pasii se apropiara de pat si, o secunda mai trziu, persoana care intrase se opri chiar lnga Ryan.
Simti cum este privita.
Apoi, cineva o dezveli usor, cu grija, de parca n-ar fi vrut s-o trezeasca. Dar daca patura era data ntr-o
parte
prea mult, exista riscul ca asistenta sau cine-o fi fost sa descopere ca ncheieturile ei nu mai erau prinse
cu
curele...
Gndul disparu subit cnd pe pielea bratului drept simti o atingere rece.
Rece si umeda.
Un tampon cu spirt!
Urma sa-i faca o injectie! Si daca se ntampla asa...
Caroline zvcni n sus cu toata puterea si se azvrli peste persoana de lnga pat. Luata prin surprindere
de
atacul neasteptat, necunoscuta se feri ctiva pasi napoi, se dezechilibra si cazu.
Ajuta-ma! sopti Caroline ct de tare putea n conditiile acelea, lasndu-se cu toata greutatea peste
trupul de
pe podea.
ntr-o clipita, Ryan iesi din ascunzisul sau si, n timp ce Caroline se zbatea s-o tintuiasca la pamnt pe
femeie,
baiatul apuca o perna, o aseza peste fata musafirului nepoftit, dupa care se prabusi peste ea cu toata
greutatea.
n penumbra din ncapere, corpul de pe podea se zvrcolea, ncercnd sa scape.
Caroline si Ryan o tinura strns, fara sa rosteasca o vorba. Linistea devenea tot mai apasatoare, dar,
dupa
aproximativ un minut, spasmele trupului ncetara si silueta de sub Caroline ntepeni.
E... a... a murit? ntreba Ryan cu vocea tremurnda.
ncet si cu atentie, pregatita sa atace din nou la prima miscare, Caroline se sprijini n genunchi.
Era o asistenta, care purta aceeasi uniforma ca femeia care i daduse medicamentele mai devreme.
Caroline i
ridica ncheietura flasca si i cerceta pulsul.
La nceput nu simti nimic, dar dupa aceea degetele ei nregistrara o zbatere usoara.
E nca vie, sopti ea. Ajuta-ma!
Scoase cteva servetele Kleenex dintr-o cutie de pe noptiera si le ndesa n gura asistentei.
Vezi daca e ceva n sifonier, i spuse ea lui Ryan.
O secunda mai trziu, baiatul tinea n mna halatul pe care Caroline l purta cnd l gasise pe Tony si pe
prietenii
lui... si alunga gndul din minte, concentrndu-se strict asupra problemei din prezent. Scoase cordonul
trecut
prin baierele halatului, l nfasura de cteva ori n jurul capului asistentei, apoi i facu un nod chiar peste
gura.
Dar daca se neaca? ntreba Ryan. Caroline i ignora nhebarea.
Ajuta-ma s-o dezbrac. ncepe cu pantofii.
n timp ce Ryan o descalta si i dadea sosetele albe jos, Caroline ncepu sa descheie nasturii de la bluza

femeii.
Dupa numai un minut, terminasera, asa ca se apucara sa urce trupul fara vlaga n pat. Caroline o lega
zdravan,
asigurndu-se ca i blocheaza orice posibilitate de miscare.
Trage patura pna sus, i spuse ea lui Ryan, n timp ce mbraca uniforma asistentei.
Aceasta era cu doua numere mai mari, dar lui Caroline nu-i mai pasa, arata cam sleampata, dar, oricum,
mai
bine dect sa umble n creierii noptii pe strazi nfasurata ntr-un capot. Si pantofii i erau cam mari, dar
strnse
bine sireturile, astfel nct sa nu-i clampane n picioare daca va fi nevoita sa fuga.
Cum ai intrat? sopti ea dupa ce facu si ultimul nod.
Pe acoperis, raspunse Ryan. M-am urcat pe...
Arata-mi, l ntrerupse Caroline. Daca nu te-au prins cnd te-ai furisat nauntru, poate ca n-or sa ne
prinda
nici cnd iesim.
Dupa ce verifica pentru ultima oara legaturile asistentei, l urma pe Ryan. Crapara putin usa si ascultara
amndoi. Pentru ca nu se auzea nimic, scoasera capul pe hol.
Nimic.
Haide, sopti el. Vino dupa mine.
Ai urcat pe aici? ntreba Caroline, privind n jos spre scara de incendiu din spatele cladirii alaturate
Institutului Biddle.
Numai cnd se uita la haul ce se deschidea n fata ochilor ei o si cuprindea ameteala, iar gndul ca va
trebui sa
coboare pe ea i provoca un gol n stomac.
A fost usor, spuse Ryan. Mult mai usor dect atunci cnd am sarit de pe acoperisul de la Rockwell.
Caroline se holba la el, nsa vedea ca baiatul spune adevarul gol-golut. Dar, n loc sa dea drumul
vorbelor care
i venira pe buze, vorbele unei mame ngrozite careia nu-i venea sa creada ct de prosteste se
comportase
copilul ei, se abtinu. Luptndu-se cu vertijul care risca sa o copleseasca, pasi pe marginea acoperisului,
se
rasuci, se apuca de capatul rigid al scarii ct de tare putu si ncepu sa coboare. N-o sa reusesc
niciodata, si
zise n sinea ei. O sa alunec si atunci..."
Aminteste-ti ce spunea tata ntotdeauna, i sopti Ryan care simtise teama mamei sale. Nu renunta
niciodata!
ncurajata de cuvintele lui Brad, Caroline hotar ca orice s-ar ntmpla nu-si va desclesta degetele de pe
barele
metalice. Si nici nu va aluneca, nici de pe scara, nici din lumea reala.

Caroline si Ryan o tinura strns, fara sa rosteasca o vorba. Linistea devenea tot mai apasatoare, dar,
dupaaproximativ un minut, spasmele trupului ncetara si silueta de sub Caroline ntepeni.
-E... a... a murit? ntreba Ryan cu vocea tremurnda.
ncet si cu atentie, pregatita sa atace din nou la prima miscare, Caroline se sprijini n genunchi.
Era o asistenta, care purta aceeasi uniforma ca femeia care i daduse medicamentele mai devreme.
Caroline i
ridica ncheietura flasca si i cerceta pulsul.
La nceput nu simti nimic, dar dupa aceea degetele ei nregistrara o zbatere usoara.
E nca vie, sopti ea. Ajuta-ma!
Scoase cteva servetele Kleenex dintr-o cutie de pe noptiera si le ndesa n gura asistentei.
Vezi daca e ceva n sifonier, i spuse ea lui Ryan.
O secunda mai trziu, baiatul tinea n mna halatul pe care Caroline l purta cnd l gasise pe Tony si pe
prietenii
lui... si alunga gndul din minte, concentrndu-se strict asupra problemei din prezent. Scoase cordonul
trecut
prin baierele halatului, l nfasura de cteva ori n jurul capului asistentei, apoi i facu un nod chiar peste
gura.
-Dar daca se neaca? ntreba Ryan. Caroline i ignora ntrebarea.
Ajuta-ma s-o dezbrac. ncepe cu pantofii.
n timp ce Ryan o descalta si i dadea sosetele albe jos, Caroline ncepu sa descheie nasturii de la bluza
femeii.
Dupa numai un minut, terminasera, asa ca se apucara sa urce trupul fara vlaga n pat. Caroline o lega
zdravan,
asigurndu-se ca i blocheaza orice posibilitate de miscare.
-Trage patura pna sus, i spuse ea lui Ryan, n timp ce mbraca uniforma asistentei.
Aceasta era cu doua numere mai mari, dar lui Caroline nu-i mai pasa, arata cam sleampata, dar, oricum,
mai
bine dect sa umble n creierii noptii pe strazi nfasurata ntr-un capot. Si pantofii i erau cam mari, dar
strnse
bine sireturile, astfel nct sa nu-i clampane n picioare daca va fi nevoita sa fuga.
Cum ai intrat? sopti ea dupa ce facu si ultimul nod.
Pe acoperis, raspunse Ryan. M-am urcat pe...
Arata-mi, l ntrerupse Caroline. Daca nu te-au prins cnd te-ai furisat nauntru, poate ca n-or sa ne
prinda
nici cnd iesim.
Dupa ce verifica pentru ultima oara legaturile asistentei, l urma pe Ryan. Crapara putin usa si ascultara
amndoi. Pentru ca nu se auzea nimic, scoasera capul pe hol.
Nimic.
Haide, sopti el. Vino dupa mine.
Ai urcat pe aici? ntreba Caroline, privind n jos spre scara de incendiu din spatele cladirii alaturate
Institutului Biddle.
Numai cnd se uita la haul ce se deschidea n fata ochilor ei o si cuprindea ameteala, iar gndul ca va
trebui sa
coboare pe ea i provoca un gol n stomac.
A fost usor, spuse Ryan. Mult mai usor dect atunci cnd am sarit de pe acoperisul de la Rockwell.
Caroline se holba la el, nsa vedea ca baiatul spune adevarul gol-golut. Dar, n loc sa dea drumul
vorbelor care

i venira pe buze, vorbele unei mame ngrozite careia nu-i venea sa creada ct de prosteste se
comportase
copilul ei, se abtinu. Luptndu-se cu vertijul care risca sa o copleseasca, pasi pe marginea acoperisului,
se
rasuci, se apuca de capatul rigid al scarii ct de tare putu si ncepu sa coboare. N-o sa reusesc
niciodata, si
zise n sinea ei. O sa alunec si atunci..."
Aminteste-ti ce spunea tata ntotdeauna, i sopti Ryan care simtise teama mamei sale. Nu renunta
niciodata!
ncurajata de cuvintele lui Brad, Caroline hotar ca orice s-ar ntmpla nu-si va desclesta degetele de pe
barele
metalice. Si nici nu va aluneca, nici de pe scara, nici din lumea reala.
CAPITOLUL 38
Arat pur si simplu ca o asistenta medicala care se duce acasa de la serviciu", si spunea Caroline, n
timp ce
mergea iute spre partea de est a 82nd Street. Nu alerga, dar se deplasa ct putea de repede, ncercnd
totusi
sa nu atraga atentia asupra lor.
De ce nu sunam la politie? ntrebase Ryan, n clipa n care ajunsera n pasajul utilitar din spatele
cladirii de
lnga Institut.
Dar Caroline respinsese ideea imediat, aducndu-si aminte foarte clar privirea pe care i-o aruncase
sergentul
Oberholzer cnd ncercase sa-i povesteasca ce se ntmpla n Rockwell. Primul lucru pe care l-ar face
politia ar fi
sa-l sune pe Tony Fleming, sau cum l-o chema n realitate, de vreme ce era convinsa ca avea la fel de
multe
nume ca si Virginia Estherbrook. ntr-o astfel de situatie, ea s-ar ntoarce ct ai bate din palme la
Institut, iar
Ryan si Laurie...
Ryan si Laurie ar fi lasati n paza lui Anthony Fleming.
Si asa ceva Caroline nu putea ngadui.
Nu avem timp, fusese raspunsul scurt pe care i-l daduse lui Ryan. Dupa miezul noptii, atunci gasise
usa
secreta ascunsa n camara
din biroul lui Tony.
La miezul noptii, atunci auzise Laurie vocile, vocile despre care Caroline insistase atta ca nu snt
altceva dect
ramasite ale unor vise urte.
La miezul noptii, aceasta era ora, putea sa bage mna-n foc, la care ncepea festinul din Rockwell. Dupa
ce
copiii din care se hraneau adormeau profund si cnd amintirile oribile puteau fi atribuite unor
cosmaruri.
Ce ora e? ntreba ea pentru a treia oara.
Se ndreptau spre Central Park West si n timp ce Ryan si ridica mna ca sa vada cadranul ceasului n
lumina

becurilor de pe strada, ea arunca o privire napoi peste umar, pentru a se asigura ca nu snt urmariti.
Douasprezece fara douazeci, raspunse Ryan.
Caroline iuti usor ritmul, iar Ryan se vazu nevoit sa alerge ca sa tina pasul cu ea, dar se abtinu sa se
plnga. n
cele din urma, cu aproape cincisprezece minute nainte de miezul noptii ajunsera n fata cladirii
Rockwell.
Cerceta cladirea cu atentie, dar nimic nu parea nelalocul lui; luminile nca mai erau aprinse la cteva
ferestre,
dar cele mai multe dintre ele dadeau impresia ca locatarii respectivi se dusesera deja la culcare.
Dar Caroline stia ca acestia nu se bagasera n pat. Erau trezi si misunau prin pasajele ascunse din
spatele
peretilor, pregatindu-se pentru...
Femeia se cutremura si facu tot posibilul sa izoleze ntr-un colt al mintii orice grozavie.
Da-mi cutitul tau, rosti ea ncet.
Tacut, Ryan scotoci n buzunar, dibui briceagul primit de la tatal lui si l aseza n mna mamei sale.
Caroline i desfacu lama cea mai mare si o ncerca delicat pe pielea de la ncheietura minii stingi. Nu
simti
dect o zgrietura usoara cnd taie cteva fire de par. Multumesc lui Dumnezeu ca nu i l-am luat", se
gndi ea,
apoi i plie lama la loc, strecurnd briceagul n buzunarul larg al fustei de la uniforma de asistenta.
Imediat nsa
se razgndi.
l scoase din nou si-l deschise.
Bine, zise ea ncet. Sa mergem.
Traversara strada si, un moment mai trziu, se oprira n fata usilor de la intrare. Trase de una, pasi
nauntru,
apoi privi prin usile interioare din sticla.
Rodney se afla la masa lui, citind un ziar ca mai ntotdeauna.
Nu doarme niciodata, realiza Caroline, mpingnd usa de sticla cu mna stnga, n timp ce cu degetele
de la
mna dreapta strngea tare minerul briceagului. ntotdeauna e aici. Si nu doarme niciodata. Ar fi trebuit
sa-mi
dau seama..."
Cnd auzi usa, batrnul si ridica privirea si, timp de o secunda, paru complet nedumerit.
Caroline se apropiase deja de ghereta lui si, cnd vazu ca el a nteles, se repezi imediat ntr-acolo, ca sal
mpiedice sa puna mna pe telefon. Cnd degetele lui atinsera receptorul, Caroline l apuca de cravata.
Speriat, Rodney scapa receptorul, care se lovi cu zgomot de podea, ncepu sa se dea napoi, dar
Caroline, cu
fortele nzecite de furia si de teama pentru copiii ei, fu mai rapida dect el. Smucindu-l de cravata tot
mai tare,
l trase peste masa, dupa care i lipi vrful briceagului de gt. Cu o miscare sigura, l taie spre dreapta,
lasndu-i
o deschizatura urta.
ntr-o secunda, duhoarea carnii putrezite navali prin rana ce se casca grotesc si Rodney ncepu sa
horcaie n
ncercarea de a-si umple plamnii cu aer. Se ntinse spre Caroline cu degetele ca niste gheare, dar

articulatiile
lui umflate de artrita si unghiile lui ncovoiate si negre si pierdeau deja puterea. Cu putin nainte de a o
atinge,
picioarele i cedara sub greutatea mortii. Dupa ce cadavrul n putrefactie cazu pe podea, Caroline
nconjura
masa si se apleca peste trupul lui Rodney, cautndu-i prin buzunare cheile. Le gasi si se ridica odata cu
un
ultim horcait.
-Iute, i zise ea lui Ryan, care deja o luase nainte, tragnd de usa ce ducea la subsol si repezindu-se pe
scari n
jos.
Parcursera n goana pivnita, cautnd disperati usa despre care i povestise Ryan la Institut, cea care avea
broasca si butonul metalic doar pe interior. O gasira n spatele hornului.
O usa simpla din metal, fara semne particulare, si un orificiu cu o clanta deasupra. Agitata, Caroline
ncerca sa
gaseasca cheia care se potrivea, dar minile i tremurau att de tare, nct Ryan se vazu nevoit sa se
ocupe
chiar el de asta.
La a treia ncercare, avu sorti de izbnda. Condorul pe care el l descoperise mai devreme n partea
cealalta se
ntindea n fata lui si, chiar pe la jumatatea distantei, se zarea usa n spatele careia zacea Laurie.
Daca ea era nca acolo.
-Mai repede, l ndemna Caroline pe Ryan care acum tremura si el.
-Aici, i spuse el mamei lui, aprinznd lanterna si ndrept ind-o spre Laurie.
Navalind n ncapere, Caroline de-abia daca observa sirul de targi care erau asezate una lnga alta.
-Laurie! urla ea, fara sa se mai poata controla. Lauriiiiiieee! Numele fiicei ei rasuna n camera, apoi
pieri
ncetul cu ncetul si,
n linistea care se lasa, Caroline simti cum un val teribil de disperare se formeaza, amenintnd sa o
nece.
Mirosul mortii era att de puternic nct se ntreba ngrozita daca vreuna dintre fiintele ntinse pe targi
mai este
nca vie. Dar, chiar cnd ultima raza de speranta se stinse n sufletul ei, auzi ceva.
O voce slaba si neclara.
-M... mama?
-Uite-o, spuse Ryan, aratndu-i o targa la ctiva metri mai ncolo. O secunda mai tir/iu. Caroline privea
spre
chipul palid al fiicei ei,
mngindu-i fruntea si plngnd amarnic.
-Scoate-ma de aici, o implora Laurie. Or sa se ntoarca. Or sa-Chiar nainte sa-si termine propozitia,
mama ei o
ridica n brate si
porni spre usa cu ea.
Ryan o urma, dar apoi se opri, amintindu-si de baiatul care zacea alaturi de Laurie. Frenetic, l cauta
prin
ntuneric si-l gasi. O singura privire i fu de ajuns; ochii baiatului erau larg deschisi si ndreptati spre
tavan.
Ryan recunoscu acelasi pustiu din ochii lui Tony Fleming. Pustiul mortii.

 mi pare rau, sopti el. Eu... Un suspin i umplu pieptul.

-Ryan! o auzi el pe mama lui strignd. Grabeste-te!
l mai privi o data pe baiatul de pe targa, apoi se ntoarse si pomi n goana dupa Caroline.
Iesi din camera, fugind. Mai avea doar ctiva metri de parcurs pna la usa salvatoare, cnd culoarul se
lumina si
auzi un glas.
Glasul tatalui sau.
-Ryan!
Timp de o secunda ncremeni, dar apoi o auzi pe mama lui.
Fugi! tipa ea. Fugi, Ryan!
Parca prinznd aripi, Ryan se repezi spre usa, alergnd ct l tineau picioarele. Din spate, veneau pasii
grei ai
tatalui sau, apropiindu-se tot mai tare. Brusc, Tony l striga din nou si de data asta baiatul l simti foarte
aproape, rasuflndu-i n ceafa. Numai ca vocea lui Anthony Fleming nu-l mai surprinse ca pe un iepure
n
mijlocul soselei, orbit de farurile vreunui camion. Dimpotriva, prinse puteri si scapa de atingerea
degetelor
tatalui sau, exact cnd iesi pe usa.
Caroline era pregatita si trnti imediat usa ct putu ea de tare. Aceasta paru ca nu se nchide bine, dar
Ryan se
ntoarse cu spatele si se lasa cu toata greutatea pe ea, n timp ce Caroline nvrti cheia n broasca.
Un urlet de furie se auzi din partea cealalta, dar Caroline l ignora si lund-o pe Laurie din nou n brate,
pomi
spre scari. Dar, pentru a doua oara, Ryan nu o urma. Baiatul ramasese mpietrit, cu ochii fixati pe
podea.
Femeia se uita si ea si aproape ca icni de scrba.
Pe podea, zaceau patru degete retezate, care nca se mai ndoiau din reflex parca ncercnd sa-si prinda
prada.
-Nu, tipa ea, cnd Ryan se apleca pentru a privi mai ndeaproape. Atunci, exact cnd unul dintre degete
se
fncovoie din nou, sari ct
colo si se rasuci.
Cteva secunde mai trziu, iesira pe usa din holul principal si Ryan se repezi spre usa de la intrare
pentru ca
mama lui sa o poata scoate pe Laurie afara, n strada. Sovaind doar o secunda, Caroline pomi spre sud.
Ai bani la tine? ntreba ea cnd se apropiara de 65* Street. Ryan scutura din cap ca nu.
njurnd printre dinti, Caroline ncerca sa se gndeasca la ce avea de facut n continuare. Tot nu-i venea
sa se
duca la politie, mai ales ca exista posibilitatea ca doctorul Humphries sau cineva de la Institutul Biddle
sa-i fi
avertizat deja cu privire la situatia ei. Si fara bani...
Din senin, un taxi aparu de dupa un colt, chiar n fata ei si, cnd Caroline se opri ca fulgerata, vazu cum
se
deschide geamul din fata.
Sa va duc undeva, domnita? ntreba soferul.
Caroline se uita fix la el, simtindu-si picioarele parca prinse n asfalt.
Eu... eu nu am nici un ban, spuse ea n cele din urma. Dar Ryan deschisese deja portiera din spate a
masinii.

 Haide, mama! Urca!

Totusi, Caroline nu se misca. Apoi, dupa ce vazu chipul palid al fiicei ei, observa si sngele care-i
patase
uniforma de asistenta. Daca nu se suia n taxi si cineva o zarea n halul ala... Hotarndu-se pe loc, o
strecura pe
Laurie pe bancheta din spate, apoi se aseza si ea.
E un spital la cteva blocuri mai ncolo, spuse soferul. Ajungem imediat.
Un spital, se gndi Caroline. O sa puna ntrebari." ntrebari la care ea nu putea raspunde, cel putin nu
pentru
moment. Nu n seara asta. Si poate niciodata.
Nu, zise ea. Nu pot sa merg la spital si nici la politie.
l vazu pe sofer privind-o prin oglinda retrovizoare, mila lui trans-formndu-se repede n suspiciune.
Prin mintea
ei alergau tot felul de posibilitati, respingnd un nume dupa altul, pna cnd gasi unica persoana pe care
o putea
suna, fara ca aceasta sa-i puna prea multe ntrebari si singura care o va primi cu bratele deschise.
Aveti un telefon mobil?
Soferul paru sa se gndeasca o secunda sau doua, dar, n cele din urma, i ntinse unul prin geamul care
separa
partea din fata a masinii de bancheta din spate. Cu degetele tremurndu-i ngrozitor, tasta un numar,
apoi
apasa pe butonul de apelare. Fii acasa, implora ea n gnd. Te rog sa fii acasa!"
Dupa al optulea trit, intra robotul, dar Caroline ncepu deja sa vorbeasca nainte de a asculta mesajul
nregistrat.
Kevin? Esti acolo? Mark? Oh, Doamne, daca snteti acasa...
Caroline? interveni vocea lui Kevin Barnes, destul de neclara din cauza mesajului care nca nu se
terminase.
Ce e? Ce s-a ntmplat?
Trebuie sa vin la voi. Acum. Cu copiii.
CAPITOLUL 39
Kevin Barnes astepta pe trotuar cnd taxiul se opri si, dupa ce i plati soferului, ncerca s-o ia pe Laurie
din
bratele lui Caroline, dar aceasta scutura din cap, strngndu-si si. mai tare fiica la piept. Simtind imediat
ca nare rost sa se certe cu ea, Kevin tinu usa de la cladire deschisa pentru ea si Ryan, apoi o lua nainte ca
sa
cheme liftul. Nimeni nu scoase o vorba ct cabina urca ncet, apoi se opri la etajul al saptelea. La
jumatatea
holului, Mark Noble statea n usa deschisa a apartamentului lor.
Doamne, Dumnezeule, n ce te-ai deghizat, femeie? mormai el, facndu-i loc lui Caroline sa intre.
Nu risti sa
faci puscarie daca te dai drept asistenta medicala?
Kevin se strmba la el.
Daca-ar fi asa, atunci ai dormi la Sing-Sing.
Fara sa-i bage n seama, Caroline o cara pe Laurie pna n living unde o aseza blnd pe canapea, dupa
care

ngenunche alaturi de ea.

Iubita mea? sopti Caroline. Iubita mea, ma auzi?
O clipa Laurie nu raspunse, apoi deschise ochii si ntinse mna spre mama ei.
Se... sete, balmaji ea, oftnd din greu.
Aduc imediat ceva, spuse Kevin. ntr-o secunda.
Disparu din camera si aparu, dupa un moment, cu un pahar de apa.
Am pus si de ceai, spuse el, ducnd paharul la buzele lui Laurie. n timp ce fata ncerca sa tina
paharul cu
degete rremurhde, barbatul
reusi sa-i priveasca mai bine chipul cenusiu si se uita spre Caroline.
Ar trebui s-o ducem la spital. Caroline dadu din cap ca nu.
Nu pot, zise ea. Eu...
Brusc, nu mai reusi sa se stapneasca. nfiorndu-se, izbucni n hohote de plns. Kevin o mbratisa si
vazu ca si
Ryan este pe punctul de a ncepe sa plnga.
Sa nu ndraznesti, spuse Mark Noble, ntelegnd perfect expresia de pe chipul baiatului. Unul dintre
voi
trebuie sa ne povesteasca ce se petrece si, de vreme ce mama ta mai are putin si ne neaca n lacrimi, iar
sora
ta pare pe jumatate moarta, banuiesc ca tu vei fi acela.
Lui Ryan lacrimile i secara instantaneu la auzul acestor cuvinte si l privi nesigur pe Mark.
Aveau de gnd s-o omoare pe Laurie. Deja i-au omort pe Rebecca si pe un baiat.
n regula, spuse Mark, ca si cum Ryan ar fi zis cel mai rational lucru din lume. Si cum planuiau sa
faca asta?
Si ca sa ne lamurim cum sta treaba, cine snt ei"?
Tony Fleming si Melanie aia si portarul si toti ceilalti din bloc! Ryan ridica vocea si se uita furios la
Mark, ca si
cnd nu era foarte
sigur ca este crezut.
E adevarat!
Hei, m-ai auzit tu pe mine ca te-am contrazis? ntreba Mark, aparndu-se n fata acuzatiilor nerostite
direct.
Este adevarat, l sustinu Caroline, cautnd o batista si, pentru ca nu gasi vreuna, si sterse lacrimile cu
mneca de la uniforma. Uitati-va si voi.
Cu grija, desfacu cearsaful pe care l nfasurase n juml fiicei sale, astfel nct cei doi barbati sa-i vada
urmele
de ace de pe brate si de pe picioare.
Isuse, sopti Mark, disparndu-i orice ndoiala. Ce naiba se petrece acolo?
Tot restul noptii, Caroline si dadu silinta sa le explice, sa le povesteasca lui Mark si lui Kevin tot ce se
ntmplase, de cnd se mutase n Rockwell. Ei ascultara n tacere, fara sa o ntrerupa, fara sa-i puna
ntrebari.
Din cnd n cnd, unul dintre ei i mai aducea fetei cte un ceai sau ceva de mncare si, pna cnd
Caroline
termina, zorile deja aparasera, Ryan adormise ntr-unui dintre fotoliile din fata televizorului, iar Laurie
ncepuse
sa mai capete putina culoare n obraji.
Stiu ca suna nebuneste, dar asa s-a ntmplat. Daca Ryan nu ar fi reusit sa iasa afara si nu m-ar fi

gasit...
Cum a facut asta? ntreba Mark.
A descoperit unul dintre pasajele secrete, care ncepea din tavanul dulapului ncastrat n perete si l-a
auzit
pe Tony spunndu-i cuiva unde ma aflam. Probabil ca era vorba de sergentul Oberholzer, pentru ca el a
venit
apoi sa ma vada.
Se uita ngndurata spre Kevin.
N-a crezut o iota din ce i-am spus si nici nu pot sa-l nvinuiesc. Adica, ma aflam totusi ntr-un spital,
legata
de pat ca nebunii.
Ei bine, acum nu mai esti legata de nici un pat si nici nu mai esti ntr-un spital. Eu cred ca ar fi mai
bine sa-i
dam un telefon.
Caroline se albi la fata.
Kevin, dar el nu ma crede! Si daca-l sun...
Pai atunci la cine ai mai putea apela? o ntrerupse Kevin Barnes. Daca n-o duci pe Laurie la spital si
nici nu
vorbesti cu politia, ce ai de gnd sa faci?
Nu stiu! striga Caroline, cu ochii n lacrimi. Eu... doar... of, Doamne, snt att de speriata si de
obosita si...
Si nu gndesti limpede, o completa Kevin. Dar, daca tu nu-l suni pe Oberholzer, atunci am s-o fac
eu. Poate
sa vina aici si n-o sa-l lasam sa te duca nicaieri.
O sa-l sune pe Tony, ncepu Caroline, dar Kevin clatina din cap.
O sa-i zic sa nu faca asa ceva... o sa-i zic ca Tony te-a batut sau ceva de genul asta...
Oh, Doamne, n-o sa te creada...
Atunci inventez eu altceva. Dar trebuie sa stai de vorba cu el. Si, nainte ca prietena lui sa ridice din
nou
obiectii, o opri.
Fie vorbesti cu el, fie discuti cu un psihiatra, Caroline. Femeia se albi la fata ca varul.
Nu ma crezi! tipa ea. Esti convins ca snt nebuna!
Kevin Barnes o apuca strns de ncheietura si o privi drept n ochi.
-N-am spus asa ceva! ntr-adevar, tot ce mi-ai povestit tu pare o nebunie, dar este evident ca acolo se
petrece
ceva. Macar Oberholzer te cunoaste si deja a fost n cladire si a discutat cu ctiva oameni de acolo. Asa
ca
alege, fie ma lasi sa-l sun si l rog sa vina pna aici, fie ma vad nevoit sa chem...
Sovai, apoi continua:
-Pe altcineva.

Ezitarea din vocea lui i dadu de nteles lui Caroline ca acel altcineva" putea sa fie o ambulanta care so ducala Bellevue.
-Bine, sopti ea. Dar, te rog, nu-l lasa sa mai dea telefon la nimeni. La nimeni!
Frank Oberholzer asculta linistit povestea lui Caroline la fel cum procedasera Kevin si Mark prima
data.
Apoi i ceru si lui Ryan sa spuna ce stia si se uita la urmele de pe bratele si de pe picioarele lui Lauri.
Fata se
trezise complet acum si, cnd o ntreba daca vrea sa mearga la doctor, ea dadu din cap ca nu.
-Mi-e foame, atta tot, zise fata. Nu snt bolnava, ma simt doar slabita. La fel ca si Rebecca.
Oberholzer se ncrunta.
-Humphries sustinea ca e anemica.
-Anemica, izbucni Caroline. Nimeni nu mai e anemic" n zilele noastre. Orice medic decent ar fi putut
rezolva
o astfel de problema, cu multe luni n urma! Oh, Doamne, ar fi trebuit s-o ascult pe Andrea. Mereu ma
batea la
cap ca nu e n regula ceva acolo. Dar n-am crezut-o. N-am vrut s-o cred!
-Si teoria dumneavoastra este ca toti locatarii snt niste batrni care-si mentin corpurile vii, sugnd
chestii din
trupul copiilor? ntreba Oberholzer, pe un ton plin de scepticism.
Caroline ncuviinta din cap.
-Eu cred ca snt morti, nu batrni. Cnd l-am zgriat pe Tony pe fata, pielea s-a sfsiat de parca ar fi avut
cine
stie ce masca pe ea, iar carnea de dedesubt intrase n putrefactie. Si cnd am...
Tacu, pentru ca si aminti ce-i facuse lui Rodney, doar cu cteva ore mai devreme cnd i taiase gtul fara
sa
clipeasca. Acum, la lumina diminetii, realiza exact consecintele actelor ei.
Crima.
Nu exista alt cuvnt.
Dar cum poti sa ucizi pe cineva care este deja mort?
-Si cu portarul s-a ntmplat la fel, continua ea ntr-un trziu. n clipa n care am bagat cutitul n el, parca
a
putrezit pur si simplu, o duhoare oribila se ridica din el, degetele au nceput sa i se umfle, iar unghiile sau
nnegrit si... Se cutremura si vocea i pieri, dar si reveni repede si se uita direct n ochii lui Oberholzer.
Nu snt
batrni, domnule sergent, spuse ea. Snt morti. Cu totii.
Timp de aproximativ un minut, Oberholzer nu rosti o vorba, dupa care scoase un mobil din buzunar si
forma un
numar.
-Avem vreun incident raportat azi-noapte sau azi-dimineata legat de Rockwell?
Urma un moment de tacere, apoi adauga:
-Uite care-i treaba, trimite pe cineva acolo sa arunce o privire, vezi daca e vreo problema pe hol. Apoi
sunama
si comunica-mi.
nchise clapeta mobilului cu un sunet sec si linistea se ntinse ca un giulgiu, pna cnd aceasta fu
ntrerupta de
tritul telefonului. Oberholzer l duse la ureche, asculta, mormai ceva, apoi l nchise din nou.

-Cred ca ar fi mai bine sa mergem pna acolo, spuse el cu o voce nesigura.

-L-au gasit, nu-i asa? ntreba Caroline. Oberholzer clatina din cap ca nu.
-Nu nca, mai zise el. Din cte se pare, nu mai este nimeni n Rockwell.
-Nu snt sigura ca pot sa fac asta, spuse Caroline.
Ea si Frank Oberholzer stateau chiar n Central Park West. Dimineata era nsorita, dar racoroasa; vreo
sase
dadace si mpingeau micile carucioare pe trotuar, iar doua persoane faceau jogging, serpuind printre
ele, fara
sa-si ncetineasca ritmul. Cteva femei si ctiva barbati mai n vrsta hraneau deja veveritele din parc, pe
partea
cealalta a zidului despartitor.
Vizavi se vedea cladirea Rockwell. Profilndu-si silueta pe un cer turcoaz si fara nori, cu fatada
nvaluita n
lumina stralucitoare a diminetii, ar fi trebuit sa arate mai bine ca niciodata.
In schimb, capatase un aer ntunecat de rau augur.
Funinginea depusa de-a lungul deceniilor o nnegrise mai mult dect si amintea Caroline sa fi fost
vreodata, iar
ferestrele, care pentru ea reprezentasera anterior elementele cele mai spectaculoase, pareau ca le arunca
niste priviri n care se zarea pustiul mortii. Dar asta se ntmpla cu certitudine doar n imaginatia ei, n
ciuda
oamenilor care locuiau n ea, Rockwell ramnea totusi o cladire. Tot uitndu-se la ea, amintirile
ngrozitoare ale
zilelor trecute o coplesira, dndu-i senzatia ca are n fata o unealta a diavolului.
A diavolului si a mortii.
Aaaa... arata diferit, spuse ea, agatndu-se inconstient de bratul lui Frank Oberholzer.
Se chinui sa-si smulga privirea de pe constructia malefica si se uita n sus spre chipul detectivului.
Nu snt foarte sigura ca pot sa intru acolo.
Ba poti, o asigura el. Esti cu mine, iar partenera mea ne asteapta n hol. Si crede-ma ca nu e singura,
avem
oameni la toate etajele.
Tinnd-o strns de mna, n parte ca s-o linisteasca, n parte ca s-o mpiedice sa fuga, pasi pe sosea.
Haide, indiferent de ce se ntmpla acolo, ar fi mai bine sa stim si noi.
Cnd vazu ca ea nca opune rezistenta, se ntoarse si o privi drept n ochi.
N-am descoperit niciodata cine ti-a ucis primul sot, spuse el, abandonnd tonul impersonal pe care-l
folosea
de obicei cnd era n exercitiul functiunii. Si nici n-am descoperit cine ti-a omort prietena. Cte
ntrebari vrei sa
mai existe n viata ta? Sau n vietile copiilor?
Daca Tony..., ncepu Caroline, dar Frank clatina din cap.
Anthony Fleming nu este nauntru. Aparent, nu mai e nimeni. Asa ca nu te afli n pericol. Haide.
ncepu sa traverseze strada si, de data asta, Caroline l urma. Se mai oprira o singura data pe treptele ce
duceau spre usile mari din stejar.

 Esti pregatita? ntreba Oberholzer.

Caroline inspira adnc, ncuviinta si, dupa ce detectivul trase de una dintre usi, pasi nauntru unde
ntlni o
femeie tnara mbracata ntr-un costum simplu albastru-marin. Primul lucru care o izbi pe Caroline fu
mirosul:
acelasi iz puturos de cadavru care se insinuase din gtlejul deschis al lui Rodney si care acum plutea n
ntreaga
ncapere. Involuntar, facu un pas napoi cnd mirosul fetid i umplu narile si probabil ca ar fi alergat
napoi n
aerul curat de afara daca Frank Oberholzer n-ar fi strns-o ferm de brat.
Isuse, Hemandez, l auzi ea pe detectiv exclamnd. Toata cladirea pute n halul asta?
nca nu ne-am lamurit de unde vine. Si nici nu ne-am obisnuit cu el. Cel putin eu nca nu.
Se ntoarse spre Caroline, ntinzndu-i mna.
Snt detectiv Hemandez.
Caroline de-abia observa mna ntinsa si auzise doar pe jumatate ce spusese Maria Hemandez. Era mult
prea
preocupata de ceea ce se ntmpla.
Totul se schimbase pe hol.
Mobila parea ca se nvechise peste noapte cu cteva decenii, canapeaua se coscovise, pernele de pe ea
atmau
sleampete, iar tapiteria se franj urase si si pierduse culoarea. Picturile murale de pe pereti si de pe
tavan se
ntunecasera att de tare, nct dadeau senzatia unui giulgiu funerar ce se stringea tot mai tare n jurul
lor. Luna
argintie, att de stralucitoare cu putin timp n urma, disparuse cumva, iar norii pictati atmau greu,
anuntnd
furtuna. Creaturile bizare ncornorate care nainte de-abia se ntrezareau prin frunzisul gros capatasera
acum
forme clare si asteptau cu nerabdare sa nhate resturile de pe masa n jurul careia oamenii hamesiti si
consumau festinul.
Dar hrana parca intrase n pamnt, lasnd masa aproape goala, cu exceptia unor pete sinistre ce aveau, n
lumina difuza a receptiei, nfatisarea sngelui coagulat. Semineul, n care ardea ntotdeauna un bustean
indiferent de vreme, era stins si, desi Caroline se gasea la cel putin zece metri de el, percepea curentul
ce
sufla din adncurile lui.
Un curent la fel de rece ca moartea.
Tremurnd, se ntoarse cu spatele si se trezi fata-n fata cu ghereta portarului.
Cu masa n spatele careia zacea cadavrul lui Rodney.
De acolo se insinua si mirosul, desigur. Dar de ce nu-l gasisera atunci? Imediat, n mintea ei se iti si
raspunsul
si, aproape mpotriva vointei ei, picioarele i se miscara ntr-acolo.
Pasii ei rasunau puternic pe podeaua de marmura, iar aplicele de pe pereti pareau incapabile sa
lumineze
bezna ce nvaluise holul. Inima i bubuia n piept tot mai tare. Ajunse n cele din urma lnga biroul lui
Rodney, si
tinu respiratia ca sa scape de duhoarea ce patrundea prin toti porii si se apleca peste masa pentru a
vedea
locul din spatele ei.

Nu descoperi dect placile de marmura albe si negre aranjate n acelasi model de tabla de sah ca si
restul
ncaperii.
Nici o urma de cadavru, nici o pata de snge. Doar mirosul, mirosul ngrozitor ce se instalase dupa ce i
taiase
beregata.
ncruntndu-se dezorientata, se rasuci spre femeia n costum albastru.
Unde e?
Vocea ei reverbera, spargnd tacerea apasatoare. -Cine?
Portarul, sopti Caroline pe un ton disperat. Rodney l chema. Plina de ndoieli, ca si cum nu ar mai fi
fost
sigura de locul n care
se afla, mai privi o data zona n care l vazuse ultima oara, cu gtul crestat, plin de snge si cu degetele
ntinzndu-se spasmodic spre ea.
Era aici. Si... era mort. Hernandez clatina din cap.
Pai, n-am gasit nimic. Nici pe portar, nici pe nimeni altcineva. Frank Oberholzer se apropie de ea.
Vrei sa-mi arati unde era nchisa Laurie?
Tacuta, Caroline l conduse spre usa de la subsol, apoi n jos pe scari. Cineva aprinsese mai multe
lumini si
stralucirea orbitoare a becurilor goale ndepartase penumbrele noptii de dinainte. Curnd, ajunsera la
locul n
care i strivise degetele lui Tony.
Numai ca nu vazu nici o urma de degete, nici macar o pata de snge pe betonul unde acestea cazusera.
Intrara n pasajul ngust care ducea la usa n spatele careia Ryan daduse peste Laurie. Ofiterul n
uniforma ce
statea n fata ei si ridica o mna, dar nu n semn de salut.
Baietii de la laborator nca nu au sosit.
N-o sa ne atingem de nimic, replica Oberholzer. Aruncam doar o privire.
Si ncaperea aceasta era luminata stralucitor de becurile goale ce atrnau de tavan. Sase targi erau lipite
de
peretele ndepartat; patru dintre ele erau goale, dar doua nu.
Pe una dintre ele zacea ceea ce mai ramasese din Rebecca Mayhew. Pntecele se casca hidos; din piept
i
fusesera extrase toate organele. Pielea fusese jupuita, lasndu-i expuse tesuturile ce se descompuneau,
iar
orbitele goale ale ochilor se holbau n sus. Viermii nca mai frematau prin carnea putrezita si, cnd
Caroline si
detectivul se trasera mai aproape, un gndac disparu ntr-una din narile Rebeccai.
Pe cealalta targa era ntins un baiat, al carui tmp nu fusese nca macelarit. Parea cu un an sau doi mai
mare
dect Ryan si, peste tot, pielea lui pastra semnele acelor prin care se scursesera toate secretiile din
corpul lui.
Cu ochii plini de lacrimi, Caroline se ntoarse cu spatele si, un moment mai trziu, Oberholzer veni
lnga ea,
conducnd-o blnd spre lift.

 Cred ca ar trebui sa verificam si apartamentul tau, spuse el ct putu de delicat. Orice am gasi acolo,
nu
poate fi mai rau dect ceea ce am vazut.
Cu ochii nspaimntati ca ai unui iepure gata de sacrificat, Caroline privi napoi spre ghereta portarului.
Daca
trupurile copiilor nca mai erau acolo, ce se ntmplase cu Rodney? l omorse cu mna ei, era sigura de
asta! l
omorse si-l lasase plin de snge pe podea! Dar acum...
E imposibil, sopti ea. Stiu ce s-a ntmplat... stiu ce am facut...
Haide sa mergem sus si sa aruncam o privire.
Oberholzer trase de usa liftului, apasa butonul pentm etajul cinci si cabina ncepu sa urce.
Cnd masa portarului iesi treptat din raza ei vizuala, Caroline si ridica chipul cenusiu, brazdat de
lacrimi spre
Oberholzer.
Au plecat cu totii, asa e? ntreba ea. Nu numai Rodney... toti.
O sa-i gasim, raspunse Oberholzer, pe o voce ct se poate de grava. Noi nu-i lasam pe oameni sa
dispara asa
dupa ce au facut astfel de lucruri.
Liftul se opri la destinatie si, cnd Caroline se uita la usa apartamentului lui Anthony Fleming, simti o
senzatie
de detasare stranie. Nu e apartamentul nostru, gndi ea. Ci al lui." Usa era deschisa; un politist n
uniforma se
zarea nauntru, pe hol. Aceeasi duhoare care nvaluia receptia si subsolul se scurgea acum si din
camerele n
care locuise pna mai ieri mpreuna cu copiii ei.
Asa era si cnd ai sosit? ntreba Oberholzer, facnd un semn din cap spre usa.
Ofiterul ncuviinta.
Nu era nimic ncuiat, toate usile erau deschise. Dar ceea ce vreau eu sa stiu mai exact este ce anume
cautam? Aici zici ca n-a mai locuit nimeni de ani de zile.
Caroline Fleming si Frank Oberholzer schimbara o privire cu subnteles, dar nu scoasera o vorba. Apoi,
pasira
nauntru si Caroline fu coplesita din nou de un sentiment acut de dezorientare, de parca ar fi gresit
apartamentul. Realiza nsa ca nu se nsala cu nimic; totul se afla la locul lui, ca acum doua zile. Masa
asezata
lnga usa de la biroul lui Tony, enorma pendula de la bunicul lui, dulapiorul pentru umbrele de la
intrare, toate
erau acolo.
Si totusi, anii pareau ca trecusera cu repeziciune peste ele.
Stratul de lac de pe masa se crapase si se cojea.
Ceasul bunicului se oprise.
Alama dulapiorului pentru umbrele, lustruita puternic pna mai ieri, capatase o patina usor verzuie, ca si
cum
nimeni n-o mai stersese de secole.
Pretutindeni, usile stateau deschise si n fiecare camera descoperi acelasi dezastru: zugraveala se cojea,
stucatura se macinase, tapiteria se decolorase si se zdrentuise.
Pretutindeni o ntmpina mirosul mortii.
Ametita, Caroline strabato holul de la intrare.
-Eu... pur si simplu nu... nu nteleg, bolborosi ea, naintnd. Trecu din camera n camera, tot mai uimita.

-E imposibil... ce s-a ntmplat cu toate astea?

-Nu stiu, raspunse Frank Oberholzer, cercetnd la rndul lui ncaperile darapanate. Cnd am fost aici
ieri...
Tacu brusc si clatina din cap.
-Sa mergem sus.
Camerele de la etaj se gaseau exact n aceeasi stare ca si restul apartamentului. Toate lucrurile erau la
locul
lor, dar, cu exceptia celor cteva obiecte de mobilier aduse de Caroline din fostul ei apartament de pe
76*
Street si a celor cumparate de curnd, casa se transformase ntr-o mina.
n dormitorul lui Ryan, descoperira si locul secret din dulap descris de baiat si detectivul se catara pe
rafturile
suprapuse pna atinse placile de cedm din tavan.
Coborra apoi mpreuna din nou la parter si, la capatul scarilor, Oberholzer i se adresa mohort:
-Arata-mi si pasajul din biroul sotului tau.
Lundu-si inima-n dinti, Caroline l conduse acolo. Tapetul era patat de parca n-ar mai fi fost nlocuit de
un
secol, iar podeaua de lemn dur si pierduse luciul. Pielea de pe mobila se crapase si se decolorase, iar
furnirul
mesei de scris se spintecase si ncepuse sa se cojeasca.
Masa de scris! Caroline alerga pna la ea si se apuca sa scotoceasca prin sertare. Gasi albumul cu poze
si-l
deschise.
Gol, paginile nu mai aveau fotografii, iar hrtia neagra se mototolea sub atingerea ei.
Carnetul de cecuri si teancurile de poze disparusera si ele.
Dar camara era tot acolo si, cnd i deschise usa, zari placile de lemn din spate. Panoul care aluneca
ntr-o
parte si n spatele caruia se gasea camera unde o descoperise pe Laurie zacnd pe o targa, n mijlocul
harpiilor
rautacioase, vecinii ei, care se pregateau sa-i devoreze fiica.
-Acolo, sopti ea, aratnd spre peretele din fund. Se misca spre stnga.
Oberholzer intra si el si ncepu sa examineze panoul.
Exista un lacas n dreapta lui de unde poti sa-I tii, i mai spuse Caroline. Apoi mpingi spre interior
si tragi de
el spre stnga.
Oberholzer mosmondi cteva secunde, pna cnd Caroline interveni.
ti arat eu cum.
Un moment mai trziu, degetele ei descoperira spatiul gol. Apasa pe marginea opusa a panoului. Iar
acesta
aluneca ntr-o parte.
Simti cum si pierde mintile la vederea ncaperii unde o gasise pe Laurie nconjurata de aproape toti cei
care

locuiau n Rockwell. Brusc, parea ca toti erau aievea acolo, holbndu-se la ea. Si Tony venea spre ea
si...
Usurel, spuse Oberholzer.
O prinse puternic de cot si imaginea disparu la fel de repede pe ct aparuse. Dar, chiar si-asa, privind
ncaperea
goala ascunsa n spatele biroului lui Anthony Fleming, nu se simtea n stare sa calce n ea.
Nu pot sa intru acolo, sopti ea. Te rog, nu ma forta! Oberholzer ezita, dar i respecta decizia.
O sa fie bine, mai spuse el. O sa-i gasim. Crede-ma, doamna Fleming, o sa~i gasim pe toti.
Dar, chiar cnd rosti cuvintele, Caroline stia ca nici el nu crede o iota din spusele lui. Indiferent de
identitatea
lui Anthony Fleming, sau de a celorlalti, ea stia ca Frank Oberholzer n-o sa dea de ei niciodata. Si mai
stia ca,
desi plecasera cu totii, nu disparusera definitiv.
Undeva, cndva, vor reaparea.
Si la miezul noptii, un copil va auzi soaptele lor, nca o data. Va auzi vocile lor, iar ei vor ncepe sa se
hraneasca.
EPILOG
Dar e o nebunie, mama, o auzi Caroline pe Laurie spimnd cu o voce att de puternica de parca ar fi
stat
linga ea si nu acasa n New York. De ce faci asta? N-o sa gasesti nimic.
Caroline privi peisajul ce se desfasura dincolo de fereastra trenului si se ntreba daca existau oare
raspunsuri
care s-o multumeasca pe Laurie. Probabil ca nu, si amintea perfect expresia de pe chipurile copiilor ei
cnd i
anuntase ce planuri are. Se uitasera la ea cu privirea aceea care spunea: Saraca mama, iar si-a pierdut
mintile"; o privire pe care o vazuse de multe ori n ultimele luni si n fiecare zi, de doua saptamni
ncoace, de
cnd le marturisise ca intentioneaza sa plece n Romania.
Isuse, mama, gemuse Ryan dupa ce el si sora lui si dadusera ochii peste cap, uimiti de ceea ce i
putea
trece mamei lor prin minte. Romania? Parca ne aflam ntr-unui din filmele alea cu Dracula! De ce nu
poti tu sa
dai uitarii tot? Daca noi am reusit sa trecem peste asta, tu de ce nu poti?
Pentru ca eu snt mama voastra, a vrut ea sa le zica. Eu n-o sa uit niciodata si n-o sa ma opresc din
cercetari,
pna cnd nu-l gasesc pe Anthony Fleming si nu aflu exact ce s-a ntmplat!" Dar, cnd le raspunsese,
avusese
grija sa-si tempereze cuvintele:
Daca se dovedeste un drum nfundat, atunci o sa renunt, promisese ea.
Si poate chiar asa va face. Laurie ncepea colegiul n toamna urmatoare, iar Ryan, ultimul sau an de
liceu.
Pentru ei, tot ce se petrecuse cu cinci ani n urma, deja ncepuse sa semene cu o poveste de demult. Dar
pentru Caroline nu trecuse zi din acesti cinci ani, n care sa nu se gndeasca la toate evenimentele care
avusesera loc dupa moartea lui Brad. Chiar si-atunci cnd oroarea adusa de Anthony Fleming n vietile
lor nu se
amesteca printre gndurile sale zilnice, aceasta pndea undeva bine ascunsa n subconstient. Uneori, si
manifesta prezenta n lucruri marunte: din clipa aceea fatala n care Irene Delamond se asezase lnga ea

n
Central Park, se obisnuise sa fuga de persoanele necunoscute si mai ales de cei care se interesau de
copiii ei.
De multe ori, se temea sa-i mai lase singuri, fie si pentru cteva minute. De aceea si trecuse att de mult
timp
pna cnd luase decizia de a pleca ntr-o astfel de calatorie. Oricum, Ryan si Laurie urmau sa fie
supravegheati
de Mark Noble si Kevin Barnes. Si cu aceasta hotarre si atrasese priviri pline de repros din partea lor.
Dar nu mai sntem niste copii, protestase Ryan. O sa ne descurcam si singuri.
Nu snt de acord, insistase Caroline. Asa ca o sa ramneti cu Mark si cu Kevin, si cu asta, basta.
Atentia orasului se ndreptase si ea, inevitabil, n alta parte si nimeni nu mai parea preocupat de brusca
disparitie a tuturor locatarilor din Rockwell, pna si politia renuntase la cercetari.
Este ca si cum n-ar fi existat deloc, i spusese Frank Oberholzer ultima oara cnd discutasera.
Cum adica n-au existat niciodata? Erau acolo, i-am cunoscut. M-am maritat cu unul de-al lor, pentru
Dumnezeu. Pna si tu ai discutat cu ei.
Oberholzer ncuviinta:
Exact. Din pacate, n-am nici cea mai vaga idee despre ei, cine erau, de unde veneau sau unde s-au
dus. Cu
exceptia sotilor Albion, n-am descoperit nimic.
Dar ai aflat totusi ceva, l presa ea, nerabdatoare sa primeasca orice informatie care i-ar putea
dezvalui
adevarul despre cele petrecute.
nsa sperantele ei se dovedira desarte.
Da, doar ca adevaratul Max Albion a murit acum cincizeci si sapte de ani n Kansas, la vrsta de
patru ani. Si
ca numele de fata al sotiei, conform certificatului de casatorie, era Alicia Osbom. Iar aceasta Alicia
Osbom a
murit cu cincizeci de ani n urma n Iowa, cnd avea doar trei luni. Duplicate dupa ambele certificate de
nastere
ale copiilor au fost trimise la biroul lui Anthony Fleming de pe 53rd Street, la distanta de doar doua
saptamni.
Iar asta s-a ntmplat cam acum douazeci si cinci de ani. A fost suficient ca sa treaca de rigorile
lucratorilor de
la Asistenta Sociala. n ceea ce-i priveste pe restul nsa, inclusiv pe Fleming, nu exista nici un fel de
certificate
de nastere, nici un fel de acte de identitate, nici o nregistrare ca ar fi votat, nici un carnet de sofer,
nimic.
Dar asa ceva nu este posibil, nu? se revolta Caroline. Adica, totusi, erau proprietarii
apartamentelor...
N-am gasit nici un fel de act care sa dovedeasca faptul ca au cumparat sau au nchiriat apartamentele
din
Rockwell, interveni Oberholzer. De fapt, Rockwell nu si-a schimbat niciodata proprietarul, o corporatie
romaneasca a construit-o si nca o mai detine.
Romaneasca? repeta Caroline. Dar Romania era o tara comunista. Cum puteau...
Pentru a doua oara, Oberholzer raspunse ntrebarii ei, nainte de a o termina.
Toate tranzactiile se demleaza prin intermediul unei banci elvetiene. Chiar toate, taxe, ntretinere,
utilitati,
impozite etc. Nimeni din cladirea aceea nu a platit niciodata nimic direct.

Caroline dadu din cap.

Nu-i adevarat. Irene Delamond mi-a dat un cec la un moment dat...
Al unui cont care are la baza tot aceeasi banca din Elvetia. Cu totii aveau cecuri si carti de credit, dar
toate
erau emise de respectiva banca si, e inutil sa mai spun, directorii de acolo invoca legea bancara
elvetiana.
Cnd ziceam ca, n sfrsit, am si eu un fir pe care pot sa merg, snt blocat de niste ite functionaresti,
spuse el
dezgustat.
Asa se terminase conversatia lor.
Saptamnile se transformasera n luni, iar lunile n ani si povestea misterioasa disparuse treptat din
constiinta
orasului, desi vreo doua ziare de scandal ncercau s-o mai aduca n discutie, mai ales n perioada
sarbatorii de
Halloween.
Rockwell ramasese si ea goala. In primul an, Caroline refuzase pna si sa se apropie de cladire. ntradevar,
cnd zapada acoperise orasul chiar a doua zi dupa disparitia locatarilor din Rockwell, Caroline
intentionase sa
plece de tot de acolo, sa se mute ntr-un loc mai cald, unde nu cunostea pe nimeni si unde nu vor mai
exista
amintiri.
Nici pentru ea, nici pentru Laurie, nici pentru Ryan.
Asta-i cea mai stupida idee pe care am auzit-o vreodata, o certase Kevin Barnes, cnd i marturisise
intentiile
sale. Nu poti sa fugi de amintiri, orict de tare ai ncerca. Si ce-ai de gnd sa faci? Macar aici ai un
serviciu, un
loc unde sa stai, ca sa nu mai vorbim de prieteni.
i punctase pe rind tot ce ar fi putut sa piarda prin plecarea ei si, dupa ce terminase, ea renuntase deja la
idee.
Totusi, cnd iarna se nteti si mai tare, aducnd cu ea troienele de omat si frigul necrutator, Caroline se
ntreba
din nou daca n-ar trebui sa se razgndeasca. Dar, pentru ca Laurie si recapatase puterile si att ea, ct si
Ryan
si reluasera scoala, se mai linisti putin, ncercnd sa aduca putina stabilitate n viata lor.
Gasi un apartament n East Side, mai aproape de slujba, si pe care de-abia reusi sa l pastreze cu banii
pe care
i cstiga la magazinul de antichitati By Claire. Dar afacerea ei crescuse de-a lungul iernii si, desi la
nceput,
totul se datora mai degraba curiozitatii morbide a unor femei, ahtiate dupa brfele legate de Rockwell,
dect
necesitatii primirii unor sfaturi de redecorare, talentul ei reprezenta motivul principal pentru care
clientela
noua i ramasese fidela si dupa ce misterul se mai risipi.
n cele din urma, dupa doi ani, Caroline strabatu parcul si se opri la coltul 70th Street, ca sa priveasca
cladirea
n care copiii ei fusesera ct pe-aici sa-si piarda viata.

Arata la fel, ntunecata, cu turnuletele ridicndu-se spre cer, cu ferestrele acoperite de perdele si cu
zidurile
negre de funingine.
n ciuda aspectului sau bizar, nu ti dadea senzatia de abandon. Ci mai degraba parea suspendata n
timp, ca si
cum cei care locuiau acolo urmau sa se ntoarca n curnd.
De atunci, se dusese tot mai des sa o priveasca, ratacind n jurul ei cu orele, ncercnd sa nteleaga ce se
ntmpla cu adevarat n interiorul zidurilor ei.
Sau ce se petrecuse cu toti oamenii aceia care aparusera din neant si disparusera, de parca n-ar fi existat
niciodata.
Dar ei existasera si probabil ca nca mai existau si, pe masura ce trecura anii, hotarrea ei de a afla
adevarul
mai slabi, dar nu pieri nici o clipa pe de-a-ntregul.
n prezent avea att de putine indicii!
O corporatie romaneasca.
Si un barbat pe nume Anthony Fleming.
Nu are nici un fel de trecut, Ia fel ca toti ceilalti, i spusese Oberholzer. Si, oricum, pun pariu pe ce
vrei tu ca
numele de Fleming nu era cel real.
ncercase sa afle mai multe informatii despre compania care detinea Rockwell, dar nu gasi nimic n
plus fata de
datele primite de la politie. Toate scrisorile trimise disparura la fel ca si barbatul cu care se maritase.
ntr-un
final, renuntase sa mai scrie scrisori si angajase un avocat, care o costa peste o mie de dolari, doar ca sa
se
convinga ca nici acesta nu putea sa faca mai multe dect ea.
Dupa aceea, bntuise prin toate bibliotecile si librariile, fara sa stie exact ce cauta, apoi se ndrepta spre
Internet, petrecnd ore ntregi n fata calculatorului si parcurgnd mii de baze de date, n ncercarea de a
gasi
orice indiciu ct de mic care sa constituie un punct de plecare.
Cu doua saptarnni n urma, descoperise ceva.
Accesase unul din site-urile ce prezentau arbori genealogici si, folosind motorul de cautare propriu,
tasta pe
rnd numele de familie ale vecinilor ei. Combinatia pe care tocmai o introdusese era Burton si
Romania. Nu se
afisara multe date si marea majoritate cuprindeau numele scris altfel: Birtin.
Dupa ce parcurse jumatate dintre rezultate, deveni foarte clar ca cei mai multi Birtini" listati avusesera
initial
alte nume, dar proveneau cu totii dintr-un mic orasel din nordul Romaniei, Birtin, a carui ortografie li
se paruse
mult mai simpla functionarilor de pe insula Ellis dect prenumele polisilabice mostenite de emigranti de
la
parintii lor. Fiecare nume avea un link catre un web site de familie sau catre un buletin informativ si
Caroline le
verifica pe toate.
Marea majoritate se dovedira inutile, nimic altceva dect urme genealogice care se terminau pe insula
Ellis.
Dar, chiar la capatul listei, gasise un link care o determinase sa calatoreasca acum ntr-un tren ce se
misca

ncet spre nord, trecnd prin muntii Europei de Est. Linkul respectiv ascundea un forum de familie ce
avea ca
titlu un mesaj ciudat:
Titlul eraMilesovich sau Milesovici din Birtin?, urmat imediat de un text:
Am o bucata de scrisoare de la strabunicul meu, Daniel Milesovich, primita de la cumnata lui, Ileana

Vlamescu, care locuia ntr-un sat numit Gretzli, chiar la marginea orasului Birtin din Romania. Ea voia
sa sitrimita fiul si fiica n America, din cauza unui motiv necunoscut ce provoca moartea copiilor. Stie
cineva cevadespre asta? Se pare ca totul se ntmpla la scurt timp dupa anul 1868."
Caroline reciti textul de mai multe ori, spunndu-si ca nu nseamna nimic, ca probabil era vorba despre
vreomolima, sau de pojar ori gripa, ori cine stie ce epidemie care se abatuse asupra Europei acelui
secol.
Totusi nu se specifica nici epidemie, nici pojar, nici gripa sau vreo alta boala.
Ci doar un motiv necunoscut.
Lasase un mesaj, cernd detalii suplimentare si, doua zile mai trziu, primise un e-mail de la o femeie pe
numeMarge Danfield, care locuia n Anaheim, California.
Nu stiu foarte multe, i scria doamna Danfield. Data de pe scrisoare este ilizibila, dar stiu ca bunicul
meu aemigrat n 1868. Scrisoarea este n romana, iar scrisul nu este foarte bun. Am atasat o traducere a
scrisorii, darnu stiu ct de corecta este. Sincera sa fiu, am senzatia ca sora tatalui meu era cam nebuna,
ceea ce nu m-ar
surprinde deloc, mama mea a sustinut dintotdeauna ca partea romaneasca a familiei tatalui meu trebuie
sa sefi tras din tigani, pentru ca aveau ntotdeauna tendinta de a fi foarte superstitiosi. Nu mai cunosc
alte lucruridespre matusa tatalui meu. Dintr-o Biblie de familie, am mai aflat ca a ramas vaduva, cnd
copiii ei erau foartemici si ca s-a casatorit cu un barbat pe nume Vlamescu, care presupun eu ca este
Anton cel din scrisoare.
Banuiesc ca nu a apucat niciodata sa-si trimita copiii aici si, dupa scrisoarea asta, n-a mai primit nimeni
nici oveste de la ea. Am mai atasat si o fotografie care poate fi a Ilenei, probabil ca mpreuna cu noul ei
sot, desi nupot spune cu certitudine ca asa e. Daca aflati ceva n plus, va rog sa ma anuntati si pe mine."
Dupa ce termina e-mailul, Caroline deschise primul document atasat, care continea o imagine scanata
ascrisorii, mpreuna cu traducerea:
... Ilie are doisprezece ani si Catia treisprezece, vrsta pe care o aveau si ceilalti copii. Doctorul nu stie
de ce sembolnavesc, dar mor pe capete... sase copii anul trecut... doi baieti si patru fete... Anton spune
sa nu-mi facgriji, dar eu snt nspaimntata. Povestile cu cimitirele ma ngrozesc si vecina mea mi-a zis
ca aude lucruri npadure, noaptea... N-am bani, dar Ilie este un baiat puternic si poate munci din greu...
Te rog, draga frate, nu stiu ce sa fac.
Dupa ce citi traducerea nca o data, Caroline deschise si al doilea document atasat. Aparu imaginea
unui vechiportret de familie, crapat si decolorat, cu o linie alba pe mijloc, acolo unde fusese ndoita sau
chiar rupta.
Femeia din poza parea sa aiba n jur de treizeci de ani si statea cu mna pe umarul unui barbat cu ctiva
animai n vrsta dect ea, care era asezat pe un scaun din lemn sculptat, suficient de larg ca sa semene
maidegraba cu un jilt. n spatele cuplului, se zarea imaginea pictata a unei gradini, pe care scaunul se
profila totalaiurea. Dar nici scaunul, nici macar femeia nu-i atrasera atentia lui Caroline.
Ci barbatul asezat pe scaun si pe al carui umar se sprijinea femeia.
Putea sa jure ca este barbatul pe care ea l cunoscuse sub numele de Anthony Fleming.
Trenul ncetini si se opri n statia orasului Birtin si, n timp ce se chinuia sa-si dea jos bagajele de pe
raftul desus, Caroline cerceta din priviri peronul pentru a-l zari pe barbatul care trebuia s-o astepte. l
descoperise peMilos Alexandru pe Internet; conducea un magazin de antichitati, specializat n mobila
sculptata pentru careregiunea era celebra si care o asigurase ca, desi nu-i putuse identifica pe oamenii
din fotografie, poate cucertitudine sa i spuna originea scaunului. Acesta fusese facut ntr-un sat din
afara orasului Birtin ca scaun denunta si acum se gasea chiar n muzeul local. Caroline nu-i mentionase
nimic despre scrisoare, preferind sastea de vorba cu el fata-n fata. Acum l vazu si fu sigura ca e el.
Milos Alexandru era un omulet mic de statura,
mbracat formal, n costum si cravata. Se grabi n ntmpi-narea lui Caroline cnd aceasta cobor din
tren.

Doua ore mai trziu, dupa ce Alexandru o lasase la hotel sa se acomodeze putin, l invita la prnz, iar el
insistasa-i arate tot ce avea n magazin. ntr-un trziu, vizitasera si muzeul, unde privisera ndelung
scaunul din
fotografie.
-A fost facut n Gretzli, explica el. Au fost faimosi pentru scaunele de nunta pna spre sfrsitul secolului.
Adica,
secolul nouasprezece. Fiecare scaun era diferit, sculptat n functie de orasul unde urma sa fie folosit.
Acesta econsiderat cel mai reusit scaun facut vreodata, nici dupa trei sute de ani nu-i gasesti vreun
defect. Probabil calemnul a fost uscat cel putin un deceniu sau doua nainte sa fie atins de dalta. Iar arta
mestesugarilor estedesavrsita! Observati ngerii de pe brate care cnta din trompete, aproape ca-i auzi,
nu? Iar placile care alcatuiesc
spatarul ati mai vazut vreodata ceva att de perfect?
n stejarul gros al spatarului se zarea o scena cu arbori, un fel de basorelief. Trunchiurile copacilor erau
taiatecu atta precizie, nct aproape ca simteai scoarta de pe ele, iar frunzele aveau attea detalii fine,
nct mai ca tile imaginai fosnind n adierea vntului. Pe masura ce studie sculptura, pe Caroline o
cuprinse o senzatie defamiliaritate. Apoi, cnd zari o silueta micuta, figura unui demon, atrnnd de una
din crengi, ntelese. Scenasculptata n relief pe spatarul scaunului de nunta era identica cu scena pictata
n trompe l'oeil pe tavanulholului principal din Rockwell. Neputndu-si desprinde privirea de pe el, l
auzi pe Alexandru oftnd din totirarunchii.
E greu de crezut ca asta e tot ce a mai ramas, nu?
Caroline se uita la el ntrebator.
La sat ma refer, continua Alexandru. Din Gretzli nu a mai ramas dect scaunul asta.
Caroline era convinsa ca ntelesese gresit.
Doar nu vreti sa spuneti ca satul nu mai exista acolo. Vnzatorul de antichitati clatina din cap.
Ba da! I-au dat foc! A ars acum o suta de ani. Cu exceptia scaunului astuia si a altor cteva obiecte,
n-a maiscapat nimic.

 Dar de ce? ntreba Caroline, cu gndul la cuvintele stranii din scrisoarea Ilenei Vlamescu.
Nimeni nu stie exact, raspunse Alexandru. Au umblat tot felul de povesti, dar nici una n care te poti
ncrede,
daca ma ntelegeti. Au existat zvonuri legate de vampiri si de nu stiu ce epidemie care omora copiii. Siapoi au
mai fost si mormintele jefuite. Dar nimic interesant. Doar niste studenti la medicina, binenteles. nsa n
Gretzli
oamenii erau superstitiosi si povestile s-au transmis de la unul la altul. Apoi, cnd copiii au nceput sa
moara,
satenii si-au luat lumea-n cap care mai de care. Si-au ncarcat carutele si au plecat. Asta n-a facut dect
sa
nrautateasca lucrurile, pentru ca, dupa o vreme, cei care au ramas s-au nvrajbit de-a binelea. ntr-o
noapte, o
casa a luat foc. Se zice ca ar fi putut sa stinga incendiul, dar n-au reusit.
Clatina din cap cu tristete.
Pna la miezul noptii, satul a fost ras de pe fata pamtatului.
Unde se afla Gretzli? ntreba Caroline, zece minute mai trziu, cnd paraseau muzeul.
Milos Alexandru arata spre nord.
Nu prea departe, la vreo cinci kilometri de aici. Dar nu e nimic de vazut acolo, serios, totul a ars. Cu
exceptia
acestui scaun de nunta. Cineva l-a scos din biserica si l-a asezat n mijlocul drumului. Multumesc lui
Dumnezeu
pentru asta.
Era dupa-amiaza trziu si se lasase racoarea, cnd Milos Alexandru opri mica lui masina pe un drumeag
ngust
ce serpuia printre copaci.
Gretzli era chiar n fata, i spuse el lui Caroline. Nu pot sa conduc mai departe putin mai ncolo
este un
bolovan imens chiar n mijlocul dmmului. Dar, daca doriti, va pot nsoti.
-Nu e nevoie, l asigura Caroline, dndu-se jos din masina. Nu stau dect cteva minute, vreau sa ma uit
putin.
Lasndu-l pe anticar n caldura din interiorul masinii, porni de-a lungul drumeagului si trecu pe lnga
bolovanul
amintit de el, apoi ajunse n locul unde, odinioara, se ridicase satul Gretzli. Alexandru avea dreptate:
din
ntreaga asezare nu mai ramasese dect un luminis n padurea deasa si chiar si acesta ncepea sa dispara,
facnd loc copacilor tineri ce-si ntindeau ramurile spre cer. Ici si colo, se zareau vestigiile brazdelor
care
alcatuiau altadata drumul principal al satului, precum si cteva gropi ce ar fi putut sa constituie
fundatiile
casutelor. Timp de aproape o jumatate de ora rataci prin ntreaga zona, cercetnd totul, dar negasind
nimic.
ntr-adevar, nici ea nu stia ce cauta.
Apoi, exact cnd se pregatea sa se ntoarca la masina lui Milos Alexandru, se simti coplesita de un
sentiment de
dj-vu, un sentiment att de puternic, nct se rasuci pe loc, asteptndu-se sa dea cu ochii peste ceva
familiar.
Dar nu era nimic. Nimic, cu exceptia padurii, a cerului si...

Padurea si cerul!
Privi n sus si se ntmpla din nou, certitudinea ca mai vazuse scena nainte. Numai ca, acum stia ca nu
experimenteaza o senzatie de dj-vu.
Era ca si cum se gasea din nou n holul principal al cladirii Rockwell, scrutnd tavanul si pictura trompe
Toeil
care l acoperea. Cerul si copacii ce se aplecau deasupra ei i induceau aceeasi stare de febrilitate pe
care o
avusese cnd intrase n cladire ultima oara si, pentru o clipa, si imagina ca vede demonii pndind
printre
crengi, asteptnd sa prinda resturile lasate de oamenii mnjiti de snge care se ospatau.
Aceiasi demoni pe care-i regasise sculptati pe spatarul scaunului masiv de stejar din muzeul orasului
Birtin.
Cnd soarele ncepu sa apuna, un iz usor i gdila narile si Caroline recunoscu acelasi miros al mortii pe
care l
ntlnise n cladirea Rockwell. Duhoarea parea sa se apropie de ea, ademenind-o tot mai tare spre
padure.
n cele din urma, cnd mirosul era pe punctul de a o coplesi, nge-nunche si atinse pamntul.
Dedesubtul stratului moale de frunze putrede, pipai ceva tare si rece. ndepartmd frunzisul, descoperi o
piatra
de mormant. Desi era patata si tocita de vreme, nca se mai zareau literele adnc sapate pe suprafata ei:
Lavinia Dolameci 1832-l869
Cu inima batndu-i iute, sapa n tarna din jurul ei si gasi si mai multe pietre, lipite de pamnt si
acoperite cu un
strat de vegetatie n proces de descompunere.
Toate aveau nume. Nume si date.
Elena Conesici 182l-l863
Gheorghe Birtin 1824-l867
Matilda Parnova 1818-l864
Parnova! Tildie Pamova? Atunci celelalte nume ncepura sa-i alerge prin minte ntr-un ritm ametitor:
Elena
Conesici... Helena Kensington. Gheorghe Birtin... George Burton. Lavinia Dolameci... Lavinia
Delamond."
Sapa si mai frenetic acum, nfigndu-si tot mai adnc degetele n pamnt, n cautarea si mai multor
pietre
funerare vechi.
Mirosul se ntetea tot mai tare si, pe masura ce devenea mai puternic, i patrundea n memorie, sfsiind
cicatricele fiecarei rani care se vindecase n ultimii cinci ani. Duhoarea mortii i provoca greata, dar ea
continua
sa sape cu minile julite si sngernde, cu unghiile rupte, pna cnd gasi piatra despre care stia ca este
acolo.
Aceasta purta nu numai un nume si data mortii, dar si un portret, un portret sculptat la fel de impecabil
ca si
ngerii de pe bratele scaunului de nunta si ca demonii ascunsi n spatele oricarei persoane
care se aseza pe el. Caroline recunoscu persoana din portret instantaneu, pentru ca ochii lui exprimau
aceeasi
moarte pe care o vazuse n ochii barbatului cu care se casatorise.
Anton Vlamescu.
Anthony Fleming.
Cuprinsa de un fior de gheata, Caroline se ridica n picioare deasupra mormntului gol al sotului ei si se

ntoarse, dar chiar cnd pomi spre marginea luminisului, simti privirea intensa a ochilor lui urmarind-o.
Ochii demonilor din copaci.

Ochii mortilor care nu-si mai odihneau sufletul n morminte.

Nu, sopti ea. Nu se va mai ntmpla asa ceva. Nu voi mai permite! Raceala mortii se transforma
subit ntr-o
furie fara limite. Se
apleca, apuca piatra funerara a lui Anthony Fleming si o ridica mult deasupra capului.
Nu! urla ea.
Cuvntul i iesi din gt cu o asemenea forta, nct rasuna n toata padurea. Izbi piatra funerara de un
bolovan de
granit, iar aceasta se sparse n mii de bucatele.
In padure se lasa tacerea si, cnd Caroline privi n sus, pentru ultima oara, vazu copacii goi.
Demonii si tot ceea ce reprezentau ei disparusera, n sfrsit.
biblioteca rao
De la clasici la contemporani, ntr-o formula grafica noua, cei mai reprezentativi autori pentru
biblioteca dumneavoastra