Amintirea prieteniei

Amintirea prieteniei rsare n lumin galben,

aprins mult vreme
dup apus.
Strlucire i dau dimprejur
doar rotocoale de fum,
chiar de-i spunem deseori timpului
s nu mai fumeze,
s nu ne-ameeasc mereu
cu uitare.
Nu, nicidecum nu-i o imagine-n minte,
acolo stau tcute prin sli i saloane
numai busturi de piatr,
fraii nu zbovesc pn noaptea de vorb,
nu se privesc, nu beau vodc.
i sorbeau prin ea deprtri,
Steaua sobr a Nordului,
care nu avea loc s se-nghesuie-n izb,
nici crivul uiernd jalea babelor,
ce prevestesc sfrit n comet.
Dragostea nu tremura ca la nunt n trupuri,
dar cretea ncet ca aluatul,
se-ntocmea,
nclzit de rsuflarea sufletului,
pinea nemprtit a vieii-mpreun,
pstrat apoi n singurti pe altare.

I se-nchin trziu unul sau altul,

drmat n genunchi de neputina s-o guste,
de vina despririi n cuvinte prea clare,
coloanele drepte care sprijinit-au beivii
s mearg n lume departe,
ori nensoii n mormnt.