9/28/2016

Urinbiochimie|Synevo

12 Lei
Informatii generale
Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa, care poate suferi modicari in
anumite stari patologice. Analiza completa de urina include determinarea caracterelor zice (culoare, aspect,
greutate specica), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen, leucocite,
nitriti) si examenul microscopic al sedimentului1.
Biochimia urinei se determina printr-o metoda semicantitativa, cel mai adesea pe un analizor automat, folosind
stripuri de urina. Acest tip de test este rapid si masoara elementele din urina care sunt semnicative pentru
disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice. In eventualitatea unei modicari patologice, se produce o
schimbare de culoare in zona testului respectiv, care se compara cu o scala de culori predenita. Intensitatea
culorii permite o evaluare semicantitativa a rezultatului7.
Densitatea urinei (greutatea specica)
Masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina. Testul compara densitatea urinei fata de densitatea apei
distilate, care are greutatea specica 1.0002.
Testul detecteaza concentratia de ioni din urina; in prezenta cationilor protonii sunt eliberati de un agent
complex si produc o schimbare a culorii pe strip.
Densitatea urinara este dependenta de cantitatea de uide ingerata de pacient, dar poate inuentata si de alti
factori cum ar : transpiratii abundente, efectul temperaturilor scazute, agenti diuretici activi (cafea si alte
substante), astfel ca se pot intalni variatii foarte mari ale densitatii urinare (1.000-1.040) chiar si la persoanele
sanatoase4.
In general, densitatea variaza invers proportional cu cantitatea de urina excretata; in anumite conditii aceasta
relatie nu este valabila: diabet (volum si densitate urinara crescute), hipertensiune (volum normal, densitate
scazuta), boala renala cronica incipienta (volum crescut, densitate scazuta)2.
Conditiile patologice in care se modica densitatea sunt asociate cu alterarea capacitatii rinichiului de a dilua
sau concentra urina:
Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa (transpiratii
abundente, stari febrile, varsaturi, diaree), stres chirurgical (secretie crescuta de ADH), insucienta
cardiaca congestiva, toxemie de sarcina1;2;7.
Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, glomerulonefrite (densitatea poate
scazuta, cu volum de urina scazut), pielonefrite cronice (alterarea tubulara afecteaza capacitatea
rinichiului de a concentra urina)1;2;7.
Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta (1.009-1.011) izostenurie1;7.
pH
pH-ul indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-bazic al plasmei si lichidului extracelular,
care se realizeaza prin reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de hidrogen si ioni amoniu2.
Testul de detectare a pH-ului urinar se bazeaza pe o combinatie de 3 indicatori: rosu-metil, albastru bromtimol
si fenolftaleina. La un nivel al pH-ului de 5-9 se obtine o gradare a culorii de la potocaliu la galben-verzui si
https://www.synevo.ro/urinabiochimie/

1/7

9/28/2016

Urinbiochimie|Synevo

albastru4.
Urina proaspata provenita de la subiecti sanatosi prezinta un pH de 5-6. pH-ul urinar este inuentat de factori
ziologici si patologici:
Valori ale pH-ului 8 (urina alcalina) se intalnesc postprandial (raspunsul normal la secretia de acid
clorhidric in sucul gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si legume), infectii ale cailor urinare (in
special cu germeni producatori de ureaza, Proteus si Pseudomonas, care spliteaza ureea in ioni amoniu),
varsaturi abundente (alcaloza metabolica), alcaloza respiratorie cu hiperventilatie, depletie de potasiu1;2;7.
Valori scazute ale pH-ului (urina acida) apar in urmatoarele situatii: mediu cald si uscat (urina foarte
concentrata si puternic acida), in timpul somnului (acidoza respiratorie prin reducerea ventilatiei), dieta
bogata in carne si proteine, diuretice clorotiazide, cetoacidoza diabetica, acidoza respiratorie, acidoza
metabolica, diaree, inanitie, insucienta renala decompensata cu uremie, pirexie, infectii urinare produse
de Escherichia coli, tuberculoza renala, afectiuni reumatismale cronice1;2;7.
Importanta pH-ului urinar consta in primul rand in determinarea existentei unei afectiuni acido-bazice sistemice
de origine metabolica sau respiratorie si management-ul conditiilor urinare care necesita mentinerea urinei la
un pH specic, cum ar calculii renali (se urmareste prin dieta si tratament modicarea pH-ului urinar, astfel
incat sa previna formarea calculilor), alcalinizarea urinei in tratament cu sulfonamide (prevenirea formarii
cristalelor), intoxicatie cu salicilati (cresterea excretiei), in timpul transfuziilor; urina trebuie mentinuta acida in
timpul tratamentului infectiilor de tract urinar2.
NOTA: pH-ul urinar nu ajunge niciodata la 9; in acest caz trebuie repetata testarea pe un alt specimen
proaspat2.
Leucocite
Leucocitele excretate in urina sunt reprezentate aproape in exclusivitate de granulocite, a caror activitate
esterazica este detectata prin reactia pe care se bazeaza testul inclus in strip (determinand aparitia unei
coloratii purpurii). Testul detecteaza leucocite intacte, lizate si cilindri leucocitari. Testul nu este conceput
pentru masurarea cantitatii de leucocite2.
Leucocituria este un indicator important pentru afectiuni inamatorii ale tractului urinar: infectii bacteriene
(cistita, uretrita, pielonefrita acuta sau cronica), infectii virale sau fungice, infestari parazitare (shistosomiaza),
glomerulopatii, nefropatie indusa de analgezice, intoxicatii, tulburari in evacuarea urinii. Apare mult mai frecvent
la femei decat la barbati. In cazul unei inamatii cronice sau vindecate, se obtine de multe ori o reactie
leucocitara pozitiva in absenta bacteriuriei leucociturie abacteriana. In intervalul dintre puseele acute ale
unei pielonefrite cronice leucocituria reprezinta adesea singurul semn al bolii. Leucocituria abacteriana poate
sa apara de asemenea in caz de tumori sau tuberculoza4. Urinile cu un rezultat pozitiv pentru leucocite trebuie
examinate microscopic pentru leucocite si bacterii2.
Nitriti
Testul se bazeaza pe conversia bacteriana a nitratului in nitrit (si aparitia culorii roz pe zona aferenta de pe
strip) si este specic pentru prezenta bacteriuriei. Prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in urina
semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc.
Un singur rezultat negativ nu exclude infectia urinara, deoarece numarul de bacterii si continutul in nitrat al
urinei pot varia foarte mult. Pe de alta parte, rezultate repetat negative mai pot sa apara in prezenta unui
microorganism patogen care nu formeaza nitriti (unii enterococi, stalococi sau Pseudomonas)4.
O proba de urina pozitiva atat pentru leucocite, cat si pentru nitriti impune cultivarea pentru bacterii patogene2.
Proteine
Zona de testare a proteinelor de pe strip contine un amestec tampon si un indicator, care in prezenta
proteinuriei isi modica culoarea de la galben la verde, chiar in conditiile in care pH-ul se mentine constant.
Testul prezinta o sensibilitate particulara fata de albumina secretata in unele disfunctii renale; fata de celelalte
tipuri de proteine (-globuline, Bence-Jones, peptone, mucoproteine) sensibilitatea este mult mai redusa.
https://www.synevo.ro/urinabiochimie/

2/7

9/28/2016

Urinbiochimie|Synevo

In conditii patologice, proteinele apar in urina in cantitati variabile4.

Proteinuria poate tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile, insucienta cardiaca, edem
acut pulmonar; intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan in timpul noptii si se manifesta in conditii
de efort sau oboseala, digestie, postura proteinuria ortostatica) sau permanenta (asociata cu leziune renala)
in glomerulonefrite, sindrom nefrotic, afectiuni localizate ale rinichiului, tumori, litiaza, tuberculoza.
O proteinurie usoara poate sa apara si la alcoolici, insa dispare o data cu dezintoxicarea alcoolica1.
Prezenta proteinelor in urina este cel mai important indicator de boala renala. Detectia repetata de proteine in
urina necesita determinarea cantitativa a proteinelor in urina de 24 ore2.
Glucoza
Testul se bazeaza pe o reactie specica in care D-glucoza este oxidata enzimatic de glucozoxidaza in prezenta
oxigenului atmosferic in -D-gluconolactona. Peroxidul de hidrogen format oxideaza indicatorul TMB in
prezenta peroxidazei, formand un compus colorat care determina o schimbare de culoare a zonei de pe strip,
de la galben la verde4.
Glicozuria apare in mod specic in diabetul zaharat; alte conditii asociate cu glicozurie sunt: hipertiroidism,
acromegalie, boala Cushing, boli hepatice si pancreatice, boli SNC (traumatisme cerebrale, AVC), alterarea
reabsorbtiei tubulare a glucozei (sindromul Toni-Debre-Fanconi, boli tubulare renale avansate), sarcina cu
posibil diabet latent (diabet gestational). Prezenta glucozei in urina cand concentratia glucozei sangvine este in
limite normale indica un defect tubular in reabsorbtia glucozei, care se exprima prin scaderea pragului renal de
eliminare a glucozei si este caracteristica diabetului renal (glicozurie renala)1;2;7.
Valori de alerta clinica >1000 mg/dL (trebuie testata glucoza serica)2.
Corpi cetonici
Detectia se bazeaza pe principiul testului Legal: acidul acetoacetic si acetona reactioneaza cu nitroprusiatul de
sodiu si glicina, formand un compus colorat in violet. Reactia este specica numai pentru cei 2 corpi cetonici,
acidul -hidroxibutiric neind detectat4.
Corpii cetonici apar in urina in conditii asociate cu alterarea metabolismului carbohidratilor, cand este
metabolizata o cantitate crescuta de grasimi, atunci cand aportul de carbohidrati este restrictionat sau in diete
bogate in grasimi, stari de acidoza asociate cu afectiuni care e stimuleaza cetogeneza hepatica: inanitie,
anorexie, regim alimentar bogat in lipide, proteine si sarac in glucide, diabet zaharat (acidoza diabetica), stari
dispeptice (varsaturi, diaree prelungite, in special la copii), eclampsie, glicozurie renala, glicogenoze (boala von
Gierke), hipertiroidism, febra, sarcina, lactatie1;2;7. La persoanele non-diabetice cetonuria apare frecvent in
bolile acute, stres sever, efort zic intens. Cetonuria apare dupa anestezie cu eter sau cloroform2.
Prezenta corpilor cetonici in urina unui pacient diabetic sugereaza ca diabetul nu este bine controlat. Cetonuria
la un copil <2 ani constituie un semnal de alerta2.
Bilirubina si urobilinogenul
Pigmentii biliari bilirubina si biliverdina sunt absenti in urina normala, iar urobilinogenul si urobilina apar in
cantitati mici.
In conditii patologice numai bilirubina conjugata apare in urina. Bilirubina urinara este un semn precoce de
boala hepatocelulara sau obstructie biliara intra- sau extrahepatica (apare in urina inaintea altor semne de
disfunctie hepatica). De asemenea, prezenta sau absenta sa din urina este utilizata in diagnosticul diferential al
icterului2.
Urobilinogenul este crescut in conditiile asociate cu icter hemolitic si insucienta hepatica. In cazul obstructiei
complete a cailor biliare, urobilinogenul este absent in urina, deoarece bilirubina este impiedicata sa ajunga in
intestin pentru a-l forma. Astfel, prezenta bilirubinei in urina in absenta urobilinogenului sugereaza icter
obstructiv1.
In anumite stari patologice in urina pot sa apara pigmentii sanguini, reprezentati de hemoglobina libera
(hemoglobinurie) si cea continuta in eritrocite (hematurie).
https://www.synevo.ro/urinabiochimie/

3/7

9/28/2016

Urinbiochimie|Synevo

Detectia sangelui in urina se bazeaza pe actiunea peroxidativa a hemoglobinei sau mioglobinei, care
catalizeaza oxidarea indicatorului TMB, rezultand un compus colorat care determina schimbarea in verde a
zonei aferente de pe strip.
Hematuria poate microscopica sau macroscopica (in cazul prezentei >0.5 mL sange/litru de urina) si se
intalneste in numeroase afectiuni ale rinichilor si tractului urogenital: litiaza, glomerulonefrita, tumori renale,
ureterale sau vezicale, cistita, pielonefrite, adenom de prostata, necroza papilara, infarct renal, traumatisme,
rinichi polichistic, hematuria benigna familiala sau recidivanta etc. Mai rar, hematuria poate un semn de
diateza hemoragica: hemolie, trombocitopenii, tratament anticoagulant.
Hemoglobinuria survine in hemolize intravasculare severe cand este depasita capacitatea sistemului
reticuloendotelial de a metaboliza hemoglobina libera si aceasta este ltrata glomerular. Hemoglobinuria poate
aparea si ca urmare a lizei hematiilor in tractul urinar2.
Cand sedimentul urinar este pozitiv pentru prezenta sangelui, dar nu se evidentiaza eritrocite la examenul
microscopic, este banuita mioglobinuria, care se asociaza cu arsuri severe, infectii grave, intoxicatii (monoxid
de carbon, barbiturice), efort zic intens, soc electric, convulsii, hipertermia maligna, infarctul miocardic,
miozite, distroi musculare, traumatisme musculare, mioglobinuria ereditara (sindromul McArdle) etc.2;3;4.
Mioglobina poate diferentiata de hemoglobina prin teste chimice2. De asemenea enzimele musculare sunt
crescute, iar serul nu este limpede3.
Orice test pozitiv pentru prezenta sangelui in urina trebuie vericat pe un nou specimen si, daca se mentine,
pacientul trebuie evaluat mai departe2.
Recomandari pentru determinarea biochimiei urinei testul are valoare semnicativa in identicarea unor
disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice1;6;7.
Pregatire pacient recoltarea pentru examenul de urina se face din prima urina de dimineata (sau o proba de
urina spontana), jetul mijlociu, dupa o prealabila toaleta locala5. Prima urina de dimineata are avantajul ca este
mai concentrata si nu este inuentata de dieta si activitatea zica2.
Specimen recoltat urina5.
Cauze de respingere a probei cantitate insucienta de urina; recoltare si pastrare necorespunzatoare4.
Recipient de recoltare recipient pentru sumarul de urina5.
Cantitate recoltata 10 ml5.
Prelucrare necesara dupa recoltare se imerseaza stripul in urina timp de o secunda, dupa care se introduce
in analizor; rezultatele apar in 60-120 secunde5.
Stabilitate proba dupa recoltare, probele se pastreaza la temperatura camerei (18-25C) si vor aduse la
laborator in cel mult 2 ore.In situatia in care transportul catre laborator nu se poate efectuain doua ore, proba
isi mentine stabilitatea refrigerata (4C) pentru maxim 24 ore.
Metoda fotometrica5.
Valori de referinta5
Parametru

Valori de referinta

Densitate

1.015-1.022

pH

4.8-7.4

https://www.synevo.ro/urinabiochimie/

4/7

9/28/2016

Urinbiochimie|Synevo

Leucocite

Negativ

Nitriti

Negativ

Proteine

<10mg/dL

Glucoza

Nedetectabila

Corpi cetonici

Negativ

Urobilinogen

Negativ

Bilirubina

Negativ

Eritrocite

Negativ

Limite si interferente2;3;8
Parametru

Stabilitate in urina

masurat

Densitate

-20C

4-8C

20-25C

Factori de

Factori de

inuenta

interferenta

Ingestie de lichide,
diuretice;
precipitarea sarurilor
modica densitatea.

pH >7: ;
resturi de detergenti din
recipientul de colectare: ;
medicamente diuretice,
antibiotice, substante
radiologice de contrast (1.0401.050), manitol, dextran:

pH

Leucocite

Instabil

Instabil

1-4ore

Instabil

1-4 ore

Dieta (carnata: ,
vegetariana: );
creste in cazul
formarii
amoniacului.
Secretii vaginale;
Efort zic intens: ;
liza rapida la
densitate sub 1.010
si pH >7.

Clorura de amoniu, acid

mandelic:;
bicarbonat de sodiu, citrat de
potasiu, acetazolamida:

Culoarea intensa a urinei

(bilirubina,
nitrofurantoin): ;
valori crescute ale glucozei si
proteinelor urinare: ;
unele antibiotice (imipenem,
meropenem, acid clavulanic):

https://www.synevo.ro/urinabiochimie/

5/7

9/28/2016

Urinbiochimie|Synevo

sau.
Proteine
(albumina)

6 luni

1 luna

1 luna

Exercitii zice,
convulsii, stres
emotional sever,
expunerea la
temperaturi foarte
scazute,
premenstrual,
sarcina, imediat
postpartum: .

Parametru

Stabilitate in urina

masurat

Nitriti

-20C

4-8C

20-25C

8 ore

4 ore

Hemoglobina (hematuria),
infectii, secretii vaginale,
menstra, mucus, ejaculare; pH
alcalin, urina foarte concentrata,
contaminare cu antiseptice
(clorhexidina): fals ;
adsorbtia pe peretii recipientelor
de colectare; urina foarte
diluata: fals ;
medicamente: fals
(fenazopiridine) sau .

Factori de

Factori de

inuenta

interferenta

Antibioticele inhiba
formarea nitritilor,
densitate crescuta:

Culoarea intensa a urinei

(bilirubina, metaboliti ai
colorantilor azo): ;
Acid ascorbic .

Glucoza

2 zile

Peste 2
ore

2 ore

Sarcina, testare dupa

o masa bogata,
varsta, febra, stres,
infarct miocardic,
testare dupa
administrarea de
glucoza i.v.;

Pastrarea la temperatura
camerei timp indelungat:
(glicoliza), bacteriile, acidul
ascorbic, corpii cetonici (in
cantitate mare): ;
peroxidul, agentii oxidanti
puternici:.

densitate urinara
crescuta (), scazuta
().
Corpi

6ore

2ore

Inanitie, febra: .

cetonici

Urina pastrata timp indelungat:

(volatilizare).
Fenilcetonele, ftaleinele,
compusii sulfhidrilici, levodopa,
fenotiazine, eter, metformin,
penicilamina, fenazopiridina,
captopril: .

Eritrocite

https://www.synevo.ro/urinabiochimie/

1-4ore

1-4 ore

Menstruatie, exercitii
zice intense, mari
fumatori, infectii
prostatice: ; liza
rapida la densitate
sub 1.010 si pH >7.

Medicamente (rifampicina,
bromuri, ioduri, agenti oxidanti),
hipocloriti folositi pentru
dezinfectarea recipientelor: ;

6/7

9/28/2016

Urinbiochimie|Synevo

bacteriurie (tulpini secretoare de

catalaza cu actiune similara
peroxidazei Hb): ;
alimente (sfecla, mure, rubarba),
pigmenti (porrie): ;
doze mari de acid ascorbic: .
Bilirubina

Urobilinogenul

2 ore

Expunerea la lumina, acidul

ascorbic, nitratul ;
fenazopiridina .

2 ore

antibioticoterapia
inhiba ora
intestinala: ;

Expunerea la lumina: ;

variatii diurne (varf la

ora 4.00 p.m.).

culoarea intensa a urinei ;

fenazopiridina ;
pH intens alcalin: ,
pH intens acid:

Bibliograe
1. Facultatea de farmacie, Disciplina Biochimie, UMF Iasi Indrumar de lucari practice de biochimie. 1993, 223-245.
2. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins,
USA, 8 Ed., 2009, 199-210.
3. Jacques Wallach. Urina. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, 121150.
4. Kouri T et al. European Urinalysis Guidelines. Scan J Clin Lab Invest, Vol.60, Supplement 231, 2000.
5. Laborator Synevo. Referinte specice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Urinalysis, Routine.
www.labcorp.com.2010.
7. Lothar Thomas. Kidney and urinary tract. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998; 362-364.
8. V.Dumitrascu, D.Grecu, S.Giju, C.Flangea, V. Daliborca. Examenul de urina de la arbitrar la standard. In Revista
Romana de Medicina de Laborator, Vol. 1, Nr.1, decembrie 2005, 9-19.
Like

Share 8peoplelikethis.Bethefirstofyourfriends.

https://www.synevo.ro/urinabiochimie/

7/7