Sunteți pe pagina 1din 2

(viziunea despre lume într-un roman al experinţei; Mircea Eliade – Maitreyi)

Într-un pasaj din seria articolelor intitulate „Itinerariu spiritual", Mircea Eliade redă din
perspectiva personală relaţia dintre literatură şi cultură. Literatura este, aşadar, un mod de
a reda aspecte ale culturii prin concretizarea experienţelor ce survin din aceasta. Totuşi,
literatura nu poate imprima conştiinţei cultura, literatura reuşeşte doar să surprindă şi să
transmită experienţele care au reuşit aceasta. Găsesc această concepţie cât se poate de
reală şi perfect logică.
Mircea Eliade, scriitor al secolului al XX-lea, istoric al religiilor, orientalist , etnolog,
sociolog, folclorist, eseist, nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist şi filosof, s-a
afirmat pe plan internaţional şi este considerat unul dintre cele mai mari personalităţi ale
României.
Romanul „Maitreyi" este publicat în anul 1933 ca urmare a experienţelor trăite în
Calcutta. Este considerat un roman de dragoste erotic şi exotic, original, folosind o
tehnică modernă de relatare pe trei planuri: jurnalul lui Allan (Mircea Eliade),
confirmările sau comentariile acestuia la scurt timp după ce a fost scris jurnalul şi
interpretarea întâmplărilor într-o manieră relativ obiectivă, la mulţi ani după desfăşurarea
acestora. Această tehnică, mai rar întâlnită în literatura română, redă autenticitatea
romanului şi oferă credibilitate relatării experienţei trăite în India. De asemenea, prin
această modalitate Mircea Eliade reuşeşte să îmbine mai multe specii literare: jurnalul,
eseul, reportajul şi naraţiunea subiectivă.
Subiectul principal al romanului îl constituie evoluţia poveştii de dragoste dintre Allan si
Maitreyi, fiica învăţătorului Narendra Sen, care îl găzduieşte pe acesta. Sentimentele
celor doi trebuie să reziste diferenţelor culturale, acest fapt apropiind povestea tragică
relatată de miturile cuplurilor Tristan şi Isolda sau Romeo şi Julieta.
Pe parcursul romanului se pot identifica numeroase influenţe ale culturii indiene, şi chiar
o proiectare a acesteia prin ochii lui Allan. Odată ajuns în casa învăţătorului Narendra
Sen nu numai că poate observa îndeaproape obiceiurile şi tradiţiile specifice ci, uneori,
chiar ia parte la acestea, relatând plin de încântare şi entuziasm aceste momente în
jurnalul său.
Cu ajutorul Maitreyiei, de care se apropie treptat prin intermediul unui schimb cultural
prietenesc, ajunge să trăiască o iubire pasională, atinsă fără îndoială de amprenta
orientală, pasională şi într-o măsură, fatalistă. Primul element ce trădează urme de
erotism ale romanului este ritualul atingerii picioarelor de pe terasa casei învăţătorului la
care ia parte şi Allan. Acest moment poate fi considerat punctul de plecare al
transformării unei atracţii fizice şi spirituale, într-o iubire erotică, carnală.
Un alt element al culturii indiene care ghidează idila celor doi este ritualul logodnei
susţinut de eroina romanului printr-un jurământ în faţa naturii: „Mă leg de tine,
pământule, că eu voi fi a lui Allan şi nimănui altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi
cum aştepţi tu ploaia ,aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum iţi sunt ţie razele, aşa va fi
trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea şi
tot răul daca va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupra-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi,
mamă pământ, tu nu mă minţi, maica mea.” Din acest moment iubirea celor doi îi
condamnă la suferinţă. Diferenţele culturale nu sunt de ignorat şi, secretul lor ieşind la
lumină, sunt despărţiţi de către Narendra Sen. Încercările de a ajunge unul la celalalt,
încercări iraţionale şi brutale (Maitreyi se dăruieşte unui vânzător de fructe pentru a fi
alungată din casă, dar tatăl său refuză acest lucru), se dovedesc a fi adevărate eşecuri.
Într-un plan secund iubirii tragice, evoluţia relaţiei, experienţa unui european în India,
reuşeşte să redea într-o manieră originală şi savuroasă elemente ale culturii indiene
desfăşurarea vieţii de familie şi o proiectare a mentalităţii încorsetate de dogme şi legi,
religie şi tradiţie prin persoana învăţătorului. Maitreyi apare ca exponentă a femeii
orientale ce atrage prin senzualitatea mascată de inocenţă şi care reuşeşte să evadeze
dintre zidurile culturii dorind o mai mare deschidere spre întreaga lume.
De asemenea putem contura, prin intermediul romanului, cadrul oriental în care se
desfăşoară acţiunea şi elemente specifice culturii indiene precum vestimentaţia sau stilul
decorativ.
În concluzie, fiind considerat un roman autobiografic, prezentând numeroase elemente
demonstrabil reale (identitatea reală a Maitreyiei, călătoria lui Mircea Eliade în Calcutta
şi găzduirea acestuia de către tatăl fetei etc.) „Maitreyi" poate fi privit drept o manifestare
a literaturii care redă experienţele unui european într-o lume nouă, orientală, reuşind să
contureze astfel cultura indiană şi să creeze imaginea mentalităţii specifice.

Evaluare