Sunteți pe pagina 1din 4

Conflictul din Transnistria este un conflict politic ntre Republica Moldova i Republica Moldoveneasc

Nistrean cu privire la exercitarea controlului asupra


raioanelor Camenca, Dubsari, Grigoriopol, Rbnia, Slobozia i oraul Tiraspol, aflate pe malul stng al
rului Nistru i oraul Tighina, aflat pe malul drept al aceluiai ru. Conflictul a nceput n
anul 1990, imediat dup proclamarea independenei Republicii Moldoveneti Nistrene.
Premise
n ultima parte a aniilor 1980, peisajul politic al URSS era n plin schimbare datorit politicii
de perestroika ntreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politic la nivel regional. Democratizarea
incomplet a permis naionalismului exclusivist s devin cea mai dinamic doctrin politic. Unele minorit i
naionale s-au opus schimbrilor de clas politic din Republica Moldova, clas dominat n perioada sovietic de
etnicii rui. Oficializarea limbii majoritii [1] i introducerea obligativitiialfabetului latin pentru scrierea acesteia a
atras proteste din partea vorbitorilor de alte limbi dect cea romn.[1] Problematica limbilor oficiale din Republica
Moldova a devenit foarte spinoas i a fost, probabil, intenionat politizat. Neconcordonaa cu noua politic s-a
manifestat ntr-un mod mai vizibil n Transnistria, regiune n etnicii slavi (rui sau ucraineni) erau majoritari n
zonele urbane. Protestele fa de guvernul republican erau mai puternice aici. La recensmntul din 1989, n
Transnistria locuiau 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% rui i 1,9% bulgari.
Rzboiul civil
Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamat Republica Moldoveneasc Nistrean. La 25 august 1991 sovietul suprem al
RMN a adoptat declaraia de independen a noii republici. Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a
adoptat Declaraia de Independen a Republicii Moldova, al crei teritoriu cuprindea i raioanele din
stnga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut guvernului URSS "s nceap negocierile cu guvernul
moldovenesc cu privire la ocupaia ilegal a Republicii Moldova i retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul
moldovenesc".
Dup ce Moldova a primit statul de membru al ONU (2 martie 1992), preedintele moldovean Mircea Snegur a
autorizat o intervenie militar mpotriva forelor rebele care atacaser posturi de poli ie loiale Chi inului de pe
malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutai de trupele sovietice, i-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din
zona disputat.
La 21 iulie 1992 a fost semnat un acord de ncetare a focului.
Urmri
Chiar i dup ncetarea focului, Rusia a continuat s ofere regimului separatist sprijin militar, politic i economic,
permindu-i s supravieuiasc i conferindu-i un anumit grad de autonomie vis--vis de Moldova.
Generalul Lebed, comandantul Grupului Operaional Rus (ROG, fost Armat a 14-a) ncepnd cu iunie 1992, s-a
purtat deseori ca un politician transnistrean i a declarat c armata sa ar putea s ajung la Bucureti n dou ore.
OSCE are deja de muli ani o misiune de observaie la faa locului i ncearc s ghideze negocierile privind
rezolvarea conflictului. Trupele ruseti staioneaz n continuare pe teritoriul moldovenesc, n pofida obliga iilor
asumate de Rusia la summit-urile OSCE din 1999 i 2001.
Memorandumul Kozak
n iulie 2002, OSCE, mpreun cu mediatori rui i ucraineni au semnat un document care coninea premise pentru
reunificare Moldovei ntr-o federaie. Neconcordane fundamentale asupra mpririi puterilor au fcut imposibil
aplicarea acestui document.n luna noiembrie a anului 2003, Rusia a realizat un memorandum care coninea, pn la
acel moment, cea mai detaliat propunere de constituire a unui stat moldovenesc federal asimetric. Acesta mai
prevedea staionarea trupelor ruseti pe pmnt moldovenesc pentru nc 20 de ani.[2] Publicat iniial n rus, pe situl
web al ministerului de Externe transnistrean, textul a fost intens promovat de Dmitri Kozak, o personalitate
marcant din echipa preedintelui rus Vladimir Putin. Memorandumul Kozak a reprezentat o rupere de poziia
nistrean care cerea statut egal pentru Transnistria i Moldova.

n memorandum se propunea ntre altele crearea unui parlament bicameral format dintr-o camer inferioar, aleas
prin reprezentare proporional. Toate legile trebuiau ns consimite de senat, a crui repartizare era
disproporionat n raport repartizarea populaiei pe teritorii: 13 senatori alei de camera inferioar federal, 9 de
Transnistria i 4 de Gguzia. Conform recensmntului din 1989, n Transnistria locuiete un sfert din populaia
republicii iar n Gguzia mai puin de 4%.Importante demonstraii mpotriva memorandumului Kozak au avut loc
la Chiinu n zilele urmtoare publicrii propunerilor ruseti. Conducerea Republicii Moldova a refuzat semnarea
memorandumului fr coordonarea organizaiilor europene. O vizit a preedintelui Putin n Moldova a fost anulat.
ntr-o conferin de pres din 2005, preedintele moldovean Vladimir Voronin a declarat c memorandumul Kozak
din 2003 a fost respins datorit faptului c se afla n contradicie cu constituia moldoveneasc care stipuleaz
neutralitatea Moldovei, i nu permite staionarea oricror trupe strine pe teritoriul su, n timp ce ara nu poate s
adere la aliane militare. Moldova i memorandumul Kozak au reprezentat subiecte cheie la reuniunea ministerial a
OSCE de la Maastricht din decembrie 2003, iar dezacordul dintre Rusia i Occident a mpiedicat semnarea unei
declaraii comune la sfritul reuniunii.
3 martie - au fost blocate caile de acces dinspre Chisinau spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii
nationale;
3 martie, orele 15, gardistii si cazacii ataca satul Cocieri, dar sunt respinsi; seara ajunge in sat o unitate de politie cu
destinatie speciala, trimisa de la Chisinau, si care traversase Nistrul pe gheata. Centrul de Presa al Fortelor Armate
Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma ca fortele armate moldovenesti au atacat un regiment de infanterie
al apararii civile, dezarmand ofiterii si luand 70 automate si alte arme, si ca situatia seamana cu aceea din Karabah.
La 4 martie, orele 14, gardistii si cazacii patrund in satul Cosnita, atacand pe cei 15 politisti, nevoiti sa deschida
focul.
Patru autocamioane Kamaz pline cu gardisti sunt trimise la Cocieri.
In zilele de 4 si 5 martie sosesc la Tiraspol, in ajutorul separatistilor 2500 cazaci; au loc inrolari masive in randul
formatiunilor para-militare ale separatistilor.
6 martie - "Comitetul de aparare a republicii sovietice socialiste moldovenesti nistrene" a hotarat izolarea tuturor
politistilor care nu au depus juramant de credinta fata de "republica"; in aceasta situatie erau 85 de politisti.
In noaptea de 12 - 13 martie, doi politisti de la postul Ursoaia de pe soseau Tighina - Causeni au fost atacati dintrun camion - care transporta armament pentru separatistii gagauzi - pe care il oprisera pentru control; un politist a
fost ranit, altul ucis.
La 13 martie, la Tighina, dupa desfiintarea sectiei moldovenesti de politie (singura institutie care mai reprezenta
statul moldovean in oras), este inaugurata o sectie de politie subordonata secesionistilor, constituita ca o forma de
putere sovietica; este infiintata o noua formatiune paramilitara ilegala.
13 martie - gardistii ataca politistii din Cosnita, ucigand unul si ranind mai multi; dimineata, 2 blindate ale
gardistilor au deschis foc de mitraliera asupra satului.
14 martie: Gardistii si cazacii arunca in aer podurile de la Vadul lui Voda, de langa Dubasari, de pe soseau Chisinau
- Volgograd. Pozitiile moldovenesti de langa Roghi sunt atacate, inregistrandu-se 15 morti;
In timpul noptii sunt atacate satele Cosnita si Gura Bacului - cu mine, grenade si rachete.
La 14 martie, "sovietul suprem al republicii" hataraste ca bancile din Transnistria sa inceteze operatiunile cu
Moldova, si infiintarea unei comisii care sa preia sub control soselele si caile ferate ale "republicii".
La 15 martie, Smirnov semneaza un decret prin care se creeaza o comisie de stat pentru ocrotirea sociala a
militarilor si persoanelor demobilizate, actiune menita a atrage de simpatia militarilor.
Tot la 15 martie, guvernul Moldovei face un apel catre gardisti, pentru depunerea armelor pana la data de 17
martie.
17 martie - Se semneaza un nou acord de incetare a focului, care va fi incalcat de catre gardisti pe 24 martie.
19 martie - Parlamentul Moldovei propun eun compromis, prezentand proiectul de a acorda Transnistrieie statutul
de zona economica libera si o modificare a administratiei teritoriale.
24 martie - Se semneaza un nou acord de incetare a focului.
24 martie - se efectueaza un schimb de prizonieri: secesionistii elibereaza 11 persoane, moldovenii, 18.
28 martie - se instituie starea exceptionala cu incepere de la 28 martie, orele 20.
29 martie - premierul Muravski acorda un nou ultimatum secesionistilor, cerand depunerea armelor in termen de 2
zile.
31 martie - presedintele Snegur tremite o telegrama companiei moscovite de teelviziune Ostankino, protestand
contra modului de prezenatre a conflictului, si alta telegrama maresalului Saposnikov,. protesatnd impotriva
zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.
1 aprilie - Parlamentul Moldovei emite hotararea privind reglementarea pe cale pasnica a conflictului.
Negocieri si atacuri teroriste
Luna aprilie marcheaza implicarea fatisa a Rusiei si Armatei a 14-a rusa de partea separatistilor; intentiile clare ale
Rusiei sunt de a pastra Tighina drept cap de pod.
1 aprilie: politia moldoveneasca incearca liberarea orasului Tighina, controlat de secesionisti; cad in lupta 8 politisti.

2 aprilie, gen. Netkacev, comandantul Armatei a 14-a adreseaza un ultimatum presedintelui Snegur, cerand ca
fortele moldovenesti sa se indeparteze la 15 km de Tighina.
3 aprilie - pe aeroportul militar Chisnau se semneaza un acord de incetare a focului, intre primul ministru al
Moldovei, Muravschi, presedintele "sovietului suprem", Maracuta si comandantul Armatei a 14-a rusa, Netkacev.
4 aprilie - Departamentul de Stat al Statelor Unite da o declaratie prin care se pronunta impotriva unei interventii
militare din afara, apreciind admirabila putere de retine re a guvernului Moldovei. Departamentul de Stata cerea
insistent fortelor separatiste trasnistrene continuarea negocierilor cu Republica Moldova. Acordul va fi respectat
numai de partea moldoveneasca, politistii primind ordin sa nu deschida focul si sa nu riposteze. In schimb, toata
luna aprilie vor avea loc atacuri in zonele: Tighina, Phreba - Cocieri, Cosnita - Dorotkaia, Pohreba - Roghi,
Gradinita, Leontova, Varnita, Misovca, Bicioc, Chitcani; gardistii si cazacii lanseaza atacuri cu aruncatoare de mina,
cu rachete, asupra localitatilor, a populatiei, a barajelor, releelor de televiziune, posturilor de radio; sunt minate
soselele si drumurile, este bombardata soseaua Tighina - Chisinau. Apar lunetistii, care lichideaza incomozii. Lipsit
de fortele de ordine, orasul Tighina ramane la discretia infractorilor: crime, jafuri, talharii - sunt la ordinea zilei.
Doua proiecte de protocol redactate de autoritatile moldovene sunt respinse de fortele separatiste, care trimit
proiectul lor, semnat de comandantul armatei ruse de ocupatie, prin care cer ca Tighina sa fie controlata exclusiv de
armata rusa.
5 aprilie In orasul Tighina intra 20 de blindate ale armatei ruse, avand arborate drapelele Federatiei Ruse. In aceeasi
zi, Rutkoi, vicepresedintele Federatiei Ruse, insotit de doi generali si un deputat, vine in Trasnistria vizitand unitati
ale Armatei a 14-a si propunind ca aceasta arma ta sa capete statut de trupe ONU. In paralel, continua tratativele
cvadripartite dintre ministrii de externe ai Moldovei, Romaniei, Rusiei si Ucrainei incepute la 23 martie; la 2 aprilie,
o noua reuniune de experti elaboreaza recomandari referitoare la neadmiterea implicarii cetatenilor statelor straine si
prevenirea incidentelor armate.
la 6 aprilie, are loc reuniunea ministrilor de externe, ce vor da publicitatii o declaratie prin care ce se pronunta
impotriva implicarii in conflict a Armatei a 4-a, pentru mentinerea ordinei de drept de catre autoritatile moldovenesti
pe tot teritoriul republicii, pentru excluderea accesului civililor la armament, si pentru incetarea focului incepand din
7 aprilie.
14-17 aprilie, semnarea protocolului grupului de lucru pentru stabilizarea situatiei in Tighina: dezarmarea
formatiunilor para-militare, deminarea zonei, asigurarea ordinii de catre politia moldoveneasca si militia separatista.
17 aprilie, la Chisinau are loc o noua reuniune cvadripartita la care se adopta statutul comisiei mixte pentru
controlul respectarii incetarii focului, stabilindu-se un numar de 400 observatori care sa supravegheze linia ce separa
politia moldoveneasca de fortele rebele pe o lungine de 262 Km. S-a hotarat dezarmarea fortelor paramilitare,
repatrierea mercenarilor, accelerarea investigatiilor procuraturii asupra actiunilor ciminale din zona. Pana la 15 mai,
numai observatori din Moldova si Romania ajunsesera in zona pentru supraveghere.
Incetarea focului va deveni efectiva la Tighina de-abia din 20 aprilie.
In luna mai, au loc mai multe intruniri ale comisiei bilaterale Moldova -separatisti, sabotate deseori de atacuri ale
fortelor militare separatiste asupra localitatilor, podurilor, soselelor, posturilor de radio.
La 4 mai, la Gura Bicului se semneaza un protocol privind retragerea formatiunilor armate, dar in timpul noaptii,
separatistii vor arunca in aer podul de peste Nistru.
La 6 si 7 mai, este atacat cu rachete postul de politie de la Cocieri.
In perioada 8 - 18 mai au loc atacuri asupra locuitorilor si posturilor de politie de la Cocieri, Cosnita, Gura Bicului,
Dragalina, Dubasari-Pod, Roghi.
Inca din luna aprilie, incepe retragerea unor efective de cazaci, de care chiar separatistii voiau sa se debaraseze, dat
fiind caracterul indisciplinat si turbulent al acestora. In paralel, apar noi formatiuni paramilitare, ca Beretele Negre,
sosesc din Ucraina, memebri ai armatei ucrainiene de autoaparare.

Armata rusa ataca


19 mai - unitati de tancuri si artilerie parasesc garnizoana Tiraspol indreptandu-se spre Dubasari si alaturandu-se
gardistilor. Cu cele 10 tancuri, 11 tanchete, 6 tunuri, 3 arme antitanc, 6 aruncatoare de grenada, 63 pistoale automate,
21 masini blindate si 9 masini militare - vor fi declansate atacuri la Cosnita, Cocieri, Corjevo, Holercani, Malovata,
Ustia, Zolonceni. (din raionul Dubasari). Garnizoana Tiraspol va mai trimite 22 tancuri spre Dubasari, 5 spre
Dnestrovsk; alte zeci de tancuri, blindate, tunuri, lansatoare de grenada vor fi amplasate de catre Armata a 14-a in
jurul localitatilor; sunt atacate cu predilectie autobuzele, pentru a provoca cat mai multe victime. Sunt ucisi copii,
femei gravide, etc. La protestele presedintelui Snegur fata de agresiunea armatei ruse, Kremlinul raspunde, conform
traditiei, ca armata nu destabilizeaza.
21 mai- Smirnov da un decret prin care Armata a 14-a trece in subordinea "republicii nistrene"; concomitent, se fac
apeluri pentru mobilizarea partiala a rezervistilor;
La Grigoriopol apare grupul Delfin, format din puscariasi elibe rati, care va teroriza populatia. Teroare si crima vor
fi si la Slobozia, unde vor avea loc multe executii in noapte.
Conducerea Republicii Moldova devine tot mai concilianta fata de separatisti. Intre timp, autoritatile ruse continue
sa prezinte denaturat situatia din Transnistria acuzand Moldova de agresiune, de incercare de exterminare
sistematica a populatiei slave, iar Romania de livrari de armament catre Moldova.
La Tighina, situatia devine exploziva; politistii moldoveni sunt atacati si ucisi de gardisti, sunt puse la cale mai
multe inscenari si provocari, care vor tensiona situatia la maximum. In urma unei astfel de inscenari, in dupa amiaza
zilei de 19 iunie, va fi declansat un nou conflict armat ; peste 1200 de gardisti si cazaci vor ataca unitatea de politie a

orasului; rachetele Alazan aruncate asupra postului vor ajunge si asupra gradinitei de copii aflata in apropiere.
Noaptea tarziu sosesc politisti si voluntari dinspre Varnita pentru ajutorarea politistilor asediati. Vor mai ajunge si
alte forte moldovenesti, astfel ca, in dimineata de 20 iunie, orasul era in mare parte sub control moldovenesc.
Tancuri grele ale Armatei a 14-a forteaza podul spre Tighina, dar vor fi oprite de fortele moldovene. Fortele
separatiste continua tragerile asupra orasului. Incepe un razboi in toata puterea cuvantului, orasul Tighina fiind
bombardat si atacat cu armamante greu. In acelasi timp sunt atacate si alte localitati: Dubasari, Cocieri, Dorotcaia,
Cosnita. Populatia civila este pur si simplu masacrata. Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardisti, dupa atacurile
cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orasul va fi invadat de armata si de fortele separatiste. Consiliul militar al
Armatei a 14- va adresa presedintelui Snegur un ultimantum prin care cere ca fortele moldovene sa inceteze
agresiunea, in caz contrar, armata trecand la atac. Insemna razboi declarat al Rusiei contra Moldovei.
In perioada 20- 25 iunie continua invadarea orasului Tighina de catre tancurile armatei ruse, cu steagurile Rusiei.
Orasul este bombardat de catre separatisti. In toata aceasta situatie, Eltin acuza tot Moldova de agresiune armata
amenintand ca vor fi obligati sa riposteze . In fata reactiilor neconcludente ale autoritatilor moldovene, sute de
voluntari din Transnistria vor veni la Chisi nau cerand arme pentru a lupta contra rebelilor; au manifestat si in fata
ambasadei ruse. Agresiunea armatei ruse asupra Tighinei s-a soldat, pana in dimineata de 22 iunie, cu 200 morti, 300
raniti; bombardamentele au distrus fabrici, relee de comunicatii, locuinte. Presedintele Federatie Ruse agresoare,
Eltin , refuza orice contact telefonic cu Snegur, asigurand ca va continua agresiunea. Noi atacuri si invazii continua
determinand un exod in masa al populatiei civile.

Sfarsitul
22 iunie 1992 - la Istambul, presedintii Iliescu, Snegur, Eltin si Kravciuc au adoptat un comunicat dictat de
Moscova, prin care agresor si victima sunt puse pe aceeasi treapta, calificate drept "parti in conflict" invitate la
incetarea focului, la creara unor zone de conflict
Incurajati de recunoasterea lor oficiala ca parteneri de tratative egali cu statul moldovean, rebelii transistreni au
dezlantuit o noua serie de atacuri. Orasul Tighina va fi pregatit p entru a fi distrus, in cazul in care ar fi trebuit
parasit; pana la sfarsitul lunii iunie, au fost minate institutii, sosele, au fost aduse trupe de intarire, au fost supuse
unor atacuri continue zonele ocupate de politia moldoveana; au fost ucise 20 de persoane, au fost mitraliate si
incendiate numeroase obiective industriale. Atacuri puternice se inregistreaza si asupra multor localitati: Chitcani,
Cocieri, Cosnita, Ustia, Holercani, Cruglic, Roghi, Corjevo, Pohreba, Dorotcaia, Criuleni, Slobozia-Dusca, etc. La
Tiraspol, liderii separatisti Smirnov si Maracuta, savureaza victoria si incep contituirea unei armate regulate, in care
scop vor fi aduse noi efective ale armatei ruse. La Chisinau, presedintele Snegur incearca sa explice cedarea de facto
a Transnistriei in mana rebelilor ca masura umanitara, penrtu a salva vietile omenesti. La Moscova, se elaboreaza o
noua politica, declarata, asupra Moldovei, de forta si presiuni economice, venita dupa numirea lui Alexandr Lebed la
comanda Armatei a 14-a - un dur, veteran din Afganistan, participant la represiunile de la Baku si din Lituania.
Uriasa masina de propaganda rusa stalinista se pune in miscare pentru ingenuncherea Moldovei. Ucraina, aflata in
foarte bune relatii cu Rusia, mai ales dupa binecuvantarea acordata de USA lui Eltin, este si ea ostila Moldovei. In
Statele Unite, un singur senator, Larry Pressler, va a prezentata un amendament pentru inghetarea ajutorului
ameriacn acordat Rusiei, cata vreme aceasta sprijina
Mircea
Igor Smirnov
separatistii trasnistreni; senatorul a prezentat Basarabia ca
Snegur
victima a pactului sovieto-nazist, a amintit rolul nefast al
Alexandr Lebed
Armatei a 14-a, a evidentiat esenta conflictului, a demascat
caracterul demagogic si duplicitar al politicii lui Eltin. Astfel,
Efective
la 1 iulie 1992 Congresul american a votat amendametul
25,000 necunoscute
Pressler. Comitetul refugiatilor din Trasnistria va trimit e un
apel catre Congres, cerand ajutor in restabilirea pacii in
35,000
Transnistria. Dar, Departamentul de Stat al USA, prin James
Pierderi omeneti
Baker, se spala pe miini de Moldova, facand declaratii de un
279
1093[necesit citare]transnistreni
cinism iesit din comun, prin care avertizeaza Romania sa nu
combatani
59[necesit citare] soldairui ,
mai trimita armament in Moldova, avertizeaza Moldova sa nu
ajunga la conflict cu Rusia, pentru ca in acest caz nici
mori, 400 de 152[necesit citare]soldai cazaci mori
comunitatea internationala nici Romania nu ii va salva, dat
civili
fiind ca Eltin se afla sub presiunea de a fi nevoit sa intervina
militar in Moldova.