Superstitii bizare la romani - de ce e bine sa se taie cocosul inainte sa faca trei ani si

cum ne apara de strigoi sangele de pasare neagra

Costel Crangan,

Cateva dintre ciudatele superstitii romanesti legate de fudula oratanie din orice curte taraneasca, cocosul, au
darul de a starni zambete contemporanilor. Totusi, pana acum cateva decenii, majoritatea obiceiurilor
controversate prezentate in articolul de fata erau respectate la scara larga de populatia autohtona.
Pentru lumea moderna este o pasare banala, un fel de ceas desteptator rural, insa pentru bunicii nostri era o
vietate cu totul speciala: o venerau si se temeau de ea. Cocosul, caci despre el este vorba, apare intr-o sumedenie
de superstitii romanesti, iar ipostazele in care este zugravit ,,stapanul ograzii" sunt in mod covarsitor pozitive.
Exista insa si aspecte ciudate, chiar infricosatoare, care par sa fie desprinse din practicile bizarei religii voodoo.
Stramosii nostri beau frecvent sange de cocos ca leac
Desi pare greu de crezut, numeroase surse etnografice indica faptul ca in urma cu cateva decenii in Romania
inca mai exista obiceiul ca taranii sa bea sange de cocos, despre care se credea ca alunga strigoii sau vindeca
anumite boli.

Etnograful Gh.F.Ciausanu, in lucrarea ,,Superstitiile poporului roman" (Editura Saeculum, Bucuresti - 2014),
mentioneaza ca in satele oltenesti ,,sangele din creasta cocosului se da de baut copiilor care rasar (N.R. tresar) in
somn", pentru ca acestia sa se vindece.

Obiceiul este consemnat si pentru sudul Moldovei (mai ales in zonele dinspre Prut), intr-o varianta ceva mai
,,light": copilului i se dadeau doar trei picaturi de sange de cocos, amestecate intr-o cana de lapte.
Insa asta nu e tot, caci deja celebra apetenta olteneasca pentru povestile cu moroi aduce in atentie credinta ca
sangele de cocos este un leac fara rival contra vampirilor.
,,Cel care are dureri la inima, crezand ca i-o mananca strigoii, bea sange de cocos negru pentru a indeparta
nefasta influenta a acestor duhuri rele"
Gh.F.Ciausanu - ,,Superstitiile poporului roman"
Cocosul de peste trei ani face oua de varcolac
Una dintre cele mai bizare superstitii despre cocosi o gasim tot in lucrarea lui Gh.F.Ciausanu, care relateaza o
cercetare etnografica facuta in satele din Valcea.
Potrivit acestei superstitii, cocosul trebuie musai taiat inainte de a face trei ani, caci altfel de prapad. ,,Cand
ajunge la varsta de trei ani, cocosul face un ou mititel si indata ce-l face, iese din el un varcolac. De aceea nu-i
bine sa tii cocosul pana la trei ani, ca se inmultesc varcolacii si mananca Luna si Soarele", scrie Ciausanu.

Aceasta povestioara olteneasca de tip ,,Dosarele X" l-a facut sa zambeasca pe medicul veterinar Iulian B., pe
care l-am rugat sa ne lamureasca daca un cocos poate sa faca oua.
,,Evident ca nu se poate! Este o legenda de tipul celei cu gaina care naste pui vii. Cat despre varcolacii care ar
putea sa iasa din oua, iarasi avem de-a face cu o aberatie. In cel mai rau caz, dintr-un ou de gaina - doar nu de
cocos! - poate sa iasa un pui cu maformatii, insa acesta nu va manca, cu siguranta, nici soarele si nici luna. Cel
mai probabil, va muri dupa cateva ore", ne-a spus veterinarul.
Leacuri si blesteme din ,,parti componente" de cocos
Nici macar mancatul cocosului nu-i un lucru tocmai simplu la romani. Bunaoara, in Muntenia si Olteani se
credea, acum un secol, ca niciun barbat nu trebuie sa manance capul cocosului (evident, gatit) pentru ca ar fi o
mare nelegiuire ca ,,un voinic sa manance capul altui voinic" (Gh.F.Ciausanu).

Culmea este ca in partile Moldovei circula, in aceeasi perioada, o traditie contrara, care stabilea ca gospodarul,
capul familiei, trebuie sa primeasca din orice pasare servita la masa (deci si din cocos), pe langa altele, neaparat
capul.
,,Cate bordeie, atatea obiceie", este de parere, hatru, folcloristul Paul Buta, care nu se poate hotari care dintre
cele doua traditii ar fi mai apropiata de adevar.
Interesant este ca si alte ,,componente" ale pasarii au o simbolistica alimentara si mistica. Spre exemplu, potrivit
lui Gh.F.Ciausanu, fuduliile cocosului sunt leac contra sterilitatii la barbati, in vreme ce ,,limba cocosului
trebuie sa o manance cei carora le este frica sa ramana singuri pe intuneric".
Pana si penele au un rol in credintele stravechi. ,,Penele de cocos se pun in scalda copilului - mai cu seama dupa
botez - pentru ca sa fie ferit de duhuri de rele si de bantuielile lor, in toata viata lui", se mentioneaza in lucrarea
,,Superstitiile poporului roman".
Cocosul, moartea, bocetul si... rockerii de la Phoenix
O alta credinta interesanta este aceea ca gaina care canta cocoseste transmite un mesaj prevestitor cu dubla
semnificatie: ,,daca e indreptata cu ciocul inspre apus, atunci vesteste moartea, nenorocirea irevocabila a unui
casnic, sau a intregii familii; daca insa e cu ciocul catre rasarit, vesteste bine, noroc sau, oricum, nu vesteste
nenorociri apreciabil", scrie folcloristul bucovinean Simion Florea Marian.
In tot spatiul romanesc exista credinta, inca bine inradacinata in spatiul rural, despre vestirea mortii de catre
cocosul care canta fara vreun rost in timpul noptii. Originea acestei superstitii vine din insasi din esenta
crestinismului, caci cocosul este cel care a vestit, prin cantecul sau haotic, de trei ori in miez de noapte,
lepadarea de Hristos a Sfantului Petru, dar si moartea Mantuitorului pe cruce.

Foarte interesant este ca in Banat, Hunedoara si nord-vestul Olteniei circula un bocet ancestral numit ,,Cantecul
Zorilor", al carui text a fost adaptat partial de trupa de rock ,,Phoenix", in piesa ,,Cocosii Negrii".
,,Cocosii negri cantara/ Zori albe nu se varsara/ Zorilor surorilor/ Nu grabireti a zorire/ Pan' cutare s-o gatire/ So gati, s-o-mpodobire/ Cu podoabe de argint/ Cum n-o mai fost nicicand/ Pan' a fi mers in pamant"
Phoenix - "Cocosii Negri"
Textul original era considerat de Constantin Brailoiu, cel mai important etnolog-muzicolog roman, ca fiind nu
doar un simplu bocet, ci un stravechi cantec funerar, ,,care se canta in cele trei zile de la moarte, la ivirea zorilor,
dupa cel de-al treilea cantat al cocosilor, pentru a le ruga sa intarzie cu aparitia, sa-l mai lase putin pe ,,dalbul de
pribeag" printre oameni si sa-l gateasca pentru marea despartire".
,,Trasaturile arhaice ale formei sale, elementele mitologice precrestine din continutul sau au fost puse in
evidenta de O. Barlea, care a demonstrat convingator existenta speciei intr-o epoca anterioara formarii zonelor
etnografico-folclorice si dialectale cunoscute noua astazi", scrie Brailoiu in lucrarea ,,Songs To the dead from
Gorj", publicata in 1984 de editura prestigioasei universitati din Cambridge.
Alte credinte populare despre cocos
,,Fetelor care aud cantatul cocosului cand se gandesc la iubit vor avea noroc sa se marite. Dar, daca canta
cocosul in ziua nuntii, casatoria va fi una plina de certuri si nefericiri" (Gh.F.Ciausanu - ,,Superstitiile poporului
roman").

,,In descantecele populare boala este alungata in locuri unde nu se semnaleaza prezenta acestei pasari: Fugi,
deochi, / Dintre ochi..., / Sa te duci, iar duci, / Unde popa / Nu toaca, / Unde fata / Nu joaca,/ Unde cocos nu
canta" (Romulus Vuia - ,,Studii de etnografie si folclor").
,,Daca-ti canta cocosul in prag, e semn sigur ca or sa-ti soseasca musafiri" (Gh.F.Ciausanu).
Si totusi, este personaj pozitiv
Dincolo de toate, insa, cocosul este considerat, in tot spatiul romanesc (ba chiar si in cel european) o pasare
sacra, aducatoare de noroc. A intrat chiar si in basmele de capatai ale romanilor, ,,Punguta cu doi bani" fiind cel
mai la indemana exemplu.

Are chiar si o zi a lui, care se serbeaza in prima duminica de dupa Paste in satele de la malul Dunarii, iar
obiceiul este intalnit si la bulgari si la sarbi.

Sa nu uitam, de asemenea, ca fudula oratanie este simbol national in Franta, iar in tot teritoriul romanesc este
asezata pe crestele acoperisurilor, sub forma de ornament din tabla sau din ceramica, ca protector al gospodariei.
Mai mult decat atat, cocosul a intrat si in arta romaneasca, prin faimoasa reprezentare de pe ceramica de Horezu
(devenita marca de renume mondial), dar si prin sculptura omonima a marelui Brancusi.