Sunteți pe pagina 1din 21

Ministerul Educaiei Republicii Moldova

Universitatea Tehnic a Moldovei


Facultatea Inginerie i Management n Electronic i Telecomunicaii
Catedra SRCO

DARE DE SEAM
la lucrarea de laborator 1
Disciplina: Tehnologii informaionale aplicate

Tema: "Structura sistemului de calcul


Sistemul de operare-Linux

A efectuat studenta gr.IMTC-151 : Pascal Marcela


A verificat lec. sup.:

Russu G.

Chiinu 2016

Cuprins:
1.
2.
3.
4.

Introducere(pag.2)
Structura sistemului de calcul(pag.3-5)
Sistemul de operare Linux(pag.6-14)
Concluzie(pag.14)

Concluzie
2

n urma efecturii acestei lucrri am asimilat informaia referitor la


componentele calculatorului, la funcionarea fiecrui element n parte.
De asemenea m-am familiarizat cu sistemul de operare Linux, am luat
cunoatin cu modul de configurare i utilizare a distribuiei Slax 6, am n eles i
am testat cteva comenzi de baz folosite pentru afiarea informaiilor n sistemul
de operare Linux.

1. Introducere:
Calculatorul este o unitate componenta a unui sistem de calcul, care contine:
3

Memoria - locul unde este executat programul.


Hard Discul - locul unde este inregistrata toata informatia unui calculator.
Procesorul - are rolul de prelucrare (procesare) a informatiei.
Monitorul - este unitatea de afisare a informatiilor. Imaginea de pe ecran este
prelucrata anterior de o placa video specializata, care este incorporata in
calculator.
Componentele calculatorului - Calculatorul personal este folosit acasa, la birou,
in laborator, etc.
Laptopul este de dimensiuni mult mai mici, este mai usor, seamana cu o
geanta diplomat, este mai usor de transportat si prezinta avantajul ca poate fi
alimentat de la baterii.
Componentele calculatorului - Structura calculatorului
Un calculator se caracterizeaza prin hardware si software.
Hardwareul reprezinta totalitatea componentelor fizice ale unui calculator.
Acestea sunt inutile fara existenta softwareului. El reprezinta totalitatea
programelor care faciliteaza accesul utilizatorului si efectueaza operatiile de
prelucrare a datelor. Pentru a introduce date in calculator in vederea prelucrarii,
cat si pentru a intra in posesia rezulatatelor, calculatorul se conecteaza la diferite
echipamente de intrare (tastatura, scaner, mouse, etc) respectiv, echipamente de
iesire (monitor, imprimanta, etc)

2. Structura sistemului calcul


Elementele componente ale unui calculator:
4

2.1. STANDARDELE CARCASELOR UNITATII CENTRALE


Carcasa calculatorului este o cutie din metal in interiorul careia se se afla
componentele de baza ale unui echipament de calcul. Forma carcasei poate fi de
mai multe tipuri.
n continuare sunt specificate cateva tipuri mai des intalnite:
Desktop,Minitower, Midtower, Full Tower, Slim Book.
Pe panoul frontal al carcasei se afla urmatoarele elemente:
Butonul POWER: permite punerea sub tensiune a echipamentului de calcul, cat
si
deconectarea acestuia
Butonul RESET: permite reincarcarea sistemului de operare; memoria de lucru
este stearsa ca si cum echipamentul ar fi fost scos de sub tensiune. Este util in
cazurile in care echipamentul de calcul s-a blocat sau pentru efectuarea anumitor
configurari.
Butonul TURBO: permite comutarea intre cele doua frecven]e de lucru ale
calculatorului. Apasarea sa este corelata cu afisajul electronic care indica viteza
efectiva de lucru. Se prefera lucrul la viteza cea mai mare.
Afisajul electronic: indica frecventa de lucru (masurata in MHz) curenta a
calculatorului; se coreleaza cu butonul TURBO. La unele echipamente de calcul
nu este afisata viteza ci cuvintele HI (viteza cea mai mare) si LO (viteza cea mai
mica).
Lacasul KEY LOCK: in acest lacas se introduce chei]a prin care poate fi blocata
tastatura. Se utilizeaza ca masura de securitate pentru a impiedica accesul
persoanelor neautorizate la calculator. Nu este o masura foarte eficienta deoarece
chei]ele mai multor calculatoare nu difera intre ele si este foarte probabil ca
cineva
interesat in a accesa echipamentul de calcul sa isi faca rost usor de o cheita.
Unitatea pentru discheta: lacas pentru introducerea dischetelor
Unitatea pentru CD-ROM: lacas pentru introducerea discurilor CD-ROM
2.2. PLACA DE BAZA (Motherboard)
Aceasta reprezinta cea mai importanta componenta aflata in carcasa; mai este
denumita si placa principala (motherboard).
Pe ea se afla aplicate urmatoarele componente: micropocesorul, memoria, alte
placi necesare functionarii unor echipamente inserate in locase speciale, numite
Sloturi.
Printre alte placi exista: placa video, placa de sunet, modemul, placa de retea,
etc . Pe langa acestea, porturile seriale si paralele servesc la conectarea unor
dispozitive periferice, cum ar fi: mouseul, imprimanta, modem ul.
Placa de baza pastreaza legatura si cu celelalte componente ale calculatorului care
nu sunt amplasate direct pe ea, prin magistrale (cum ar fi CD-ROM, HDD,
FLOPPY DISK).
2.3. PROCESORUL - CPU
Unitatea centrala de prelucrare (CPU) este, in ingineria calculatoarelor, un set de
circuite microscopice care reprezinta procesorul cu informatiile principale dintr5

un calculator. CPU este in general un singur microprocesor creat de obicei dintrun disc subtire de material semiconductor, de obicei siliciu, cu milioane de
circuite electrice pe suprafata sa. Pe un nivel mai inalt, CPU este de fapt un
numar de unitati de prelucrare interconectate care sunt fiecare responsabile pentru
un aspect al functiei unitatii centrale de prelucrare.
Unitatile centrale de prelucrare standard contin unitati de prelucrare care
interpreteaza si implementeaza instructiunile software-ului, realizeaza calcule si
comparatii, fac decizii logice (determinand daca o propozitie este adevarata sau
falsa dupa regulile Algebrei Booleene), inmagazineaza temporar informatii pentru
utilizarea ulterioara de catre alta unitate de prelucrare a CPU, tin evidenta pasului
curent in executia programului si permit CPU sa comunice cu restul
calculatorului.
Principalele caracteristici ale puterii unui procesor sunt:
- cantitatea de memorie ce poate fi citita la un moment dat
- viteza de executie a operatiilor
- numarul de instructiuni diferite ce pot fi executate
2.4. PLACA VIDEO (Video card) este responsabila cu afisarea imaginilor pe
ecranul monitorului. Ea este a doua componenta, dupa procesor, care determina
puterea unui calculator si de aceea si in cazul ei este recomandat sa nu facem
economie atunci cind dorim sa o cumparam. Daca nu dispunem de resurse
financiare foarte mari este mai degraba recomandat sa avem un calculator cu un
procesor puternic si o PV cu performante medii decit sa avem un procesor cu
performante medii si o PV puternica.
PV contine un procesor specializat numit GPU (Graphical Processing Unit) sau
VPU (Video Processing Unit) care face o parte din calculele necesare pentru
afisarea imaginilor, cealalta parte a acestor calcule fiind facuta de procesorul
calculatorului (CPU). Fiecare PV are si o cantitate de memorie inclusa pe ea care
este folosita de GPU (de exemplu pentru a stoca texturile suprafetelor intilnite in
jocuri).
Placa Video se fixeaza pe placa de baza intr-un slot alungit numit slot. Acesta
poate fi de tip AGP (cel mai frecvent) sau PCI (foarte putine PV il folosesc in
prezent). Modul de transfer a datelor video prin portul AGP este de 1X, 2X, 4X
sau 8X dar asta nu inseamna ca un mod de transfer de 8X este de doua ori mai
bun decit de cel 4X, ele avind performante apropiate, evident cu un plus de
performanta pentru 8X.
Placile Video sint construite de multe companii specializate in producerea de
piese pentru calculator insa in fapt cea mai mare parte dintre aceste PV au un
procesor grafic (GPU-VPU) fabricat fie de NVIDIA, fie de ATI.
2.5. PLACA DE SUNET (Sound card) Vocea din calculatorul tau care te anunta
cand ai primit un nou e-mail este facuta posibila cu ajutorul placii de sunet. De
dinaintea aparitii placii de sunet, calculatoarele personale erau limitate la beep-uri
dintr-un mic difuzor de pe placa de baza. Spre sfarsitul anilor 80, placile de sunet
au inceput sa lucreze in calculatorul multimedia si au dus jocurile pe calculator la
un nivel total diferit.
n 1989, Creative Labs a introdus placa de sunet Creative Labs SoundBlaster.
De atunci, multe alte companii au introdus placi de sunet, iar Creative a continuat
sa perfectioneze placile Sound Blaster.
6

Anatomia unei placi de Sunet


O placa de sunet contine:
Un procesor de semnal digital (DSP) care controleaza computatiile
Un convertor digital-analog (ADC) pentru audio ce intra in calculator
Memorie read-only (ROM) sau memorie Flash pentru stocare de date
Interfata pentru instrumente muzicale digitale (MIDI) pentru conectarea
echipamentelor muzicale externe (pentru majoritatea placilor, game portul este
folosit de asemenea pentru conectarea unui adaptor MIDI extern)
Jack-uri pentru conectarea difuzoarelor si microfonului, la fel si alte intrari si
iesiri
Un game port pentru conectarea a unui joystick sau gamepad
Placile de sunet curente deobicei se instaleaza in slot-ul PCI, pe cand altele mai
vechi si ieftine se instaleaza pe bus-ul ISA. Multe din calculatoarele din ziua de
azi incorporeaza placa de sunet ca un chipset direct pe placa de baza. Aceasta lasa
un slot liber pentru alte periferice. SoundBlaster Pro este considerata factorul
standard pentru placile de sunet. Aproape toate placile de sunet de pe piata in ziua
de azi includ cel putin compatibilitate cu SoundBlaster Pro.
2.6. MEMORIA.Timpul maxim de raspuns se refera la intervalul de timp care
este necesar memoriei interne pentru a citi sau scrie date. Mai exact, intervalul de
timp ce se scurge din momentul in care primeste de la microprocesor comanda de
citire si momentul in care depune pe magistrala de date valoarea citita (similar
este si pentru scriere). Valoarea medie a acestui parametru este de 70 ns.
Memorii.Cu cat aceasta valoare este mai mica, cu atat calculatorul este mai
rapid.n configuratia unui sistem electronic de calcul in functie de modul in care
se realizeaza accesul la memorie, pot fi intalnite simultan doua mari tipuri de
memorii: memorii ROM si memorii RAM.
Memoria ROM (Read Only Memory memorie care poate fi doar citita) este
un tip de memorie nevolatila (informatia continuta de acest tip de memorie nu se
pierde la oprirea calculatorului).
Este o memorie de tip special, care prin constructie nu permite programatorilor
decat citirea unor informatii inscrise aici de constructorul calculatorului prin
tehnici speciale Memoriile de tip ROM se clasifica la in functie de modalitatea de
scriere a datelor in PROM si EPROM.
1. memorii PROM (Programabile ROM), memorii ROM programabile, care
permit o singura rescriere de programe;
2. memorii EPROM (Programabile Electric PROM), care pot fi sterse si
reprogramate din nou de mai multe ori, utilizand tehnici electronice speciale.
Programele aflate in ROM sunt livrate odata cu calculatorul si alcatuiesc asa
numitul firmware. Calculatoarele din familia IBM PC contin si o memorie
CMOS (de tip RAM, alimentata in permanenta de o baterie pentru a nu-si pierde
continutul informational. n aceasta memorie se stocheaza informatii referitoare
la configuratia hardware a sistemului electronic de calcul.Daca accesul la
memorie este permis atat pentru citire cat si pentru scriere memoria se numeste
RAM (Random Access Memory - memorie cu acces aleator).
Memoria interna.
ROM (Read Only Memory - Memorie doar citibila) este o memorie care contine
informatii (de obicei programe) nemodificabile pe durata utilizarii calculatorului.
7

Memoria ROM este scrisa o singura data, de obicei la fabricarea calculatorului.


Acest tip de memorie nu poate fi rescrisa ori stearsa. Avantajul principal pe care
aceasta memorie il aduce este insensibilitatea fata de curentul electric.
Continutul memoriei se pastreaza chiar si atunci cind nu este alimentata cu
energie. Memoria ROM este in general utilizata pentru a stoca BIOS-ul (Basic
Input Output System) unui PC. In practica, o data cu evolutia PC-urilor acest
timp de memorie a suferit o serie de modificari care au ca rezultat
rescrierea/arderea "flash" de catre utilizator a BIOS-ului.
Scopul, evident, este de a actualiza functiile BIOS-ului pentru adaptarea noilor
cerinte si realizari hardware ,ori chiar pentru a repara unele imperfectiuni de
functionare. Astfel ca in zilele noastre exista o multitudine de astfel de memorii
ROM programabile (PROM-Progamable Read Only Memory-, EPROMElectricaly Eraseable Programmable Read Only Memory-, etc) prin diverse
tehnici, mai mult sau mai putin avantajoase in functie de gradul de complexitate
al operarii acestora.
Componenta ROM-BIOS este livrata de catre firma producatoare a calculatorului
in memoria ROM a sistemului de calcul. Imediat ce se porneste sistemul intra in
lucru o rutina a acestei componente.Ca regula generala ROM-BIOS egalizeaza
toate diferentele constructive ale sistemului de calcul fata de conventiile DOS.
BIOS-ul este un program de marime mica (< 2MB) fara de care computerul nu
poate functiona, acesta reprezinta interfata intre componentele din sistem si
sistemul de operare. Principiul fundamental de realizare a interfetei ROM-BIOS
sete acela ca el ofera niste rutine de intrerupere prin care se realizeaza legatura cu
toate perifericele legate la sistem.
RAM (Random Access Memory - Memorie cu acces aleator) este o memorie
volatila, ceea ce face ca informatia continuta aici sa se piarda la decuplarea
calculatorului de sub tensiune. Aceasta este memoria care poate fi citita ori scrisa
in mod aleator, in acest mod putindu-se accesa o singura celula a memoriei fara
ca acest lucru sa implice utilizarea altor celule.
In practica este memoria de lucru a PC-ului, aceasta este utila pentru prelucrarea
tempoarara a datelor, dupa care este necesar ca acestea sa fie stocate (salvate) pe
un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a mentine
informatia.In memoria RAM se incarca sistemul de operare si programele de
aplicatie.
Este o memorie cu viteza de acces foarte mare(actual 8-10 ns).Daca in urma cu
cativa ani ea era caracterizata dupa timpul de acces(60-70 ns), acum este
caracterizata de viteza de bus la care lucreaza cu procesorul(momentan existand
memorie functionand pe bus de 66, 100,133 Mhz). Memoria RAM se clasifica in
SRAM (Static) si DRAM (Dynamic).
2.7. HARD-DISC-ul (HDD) serveste drept memorie non-volatila ,mediu de
stocare pentru documentele ,fisierele sau aplicatiile utilizatorului. In 1954 IBM a
inventat primul hard-disk cu o capacitate, extraordinara pentru acea perioada , de
5MB impartita pe 24 de platane. Cu 25 de ani mai tarziu cunoscutul producator
de HDD-uri, Seagate introduce pe piata primul HDD pentru calculatoare
personale , capabil sa inmagazineze panala 40 MB, ajungand la rate de transfer de
625KBps folosind modul de codare MFM (Modified Frequency Modulation).
Acest mod de codare era folosit de vechile FDD-uri (floppy disk drive) sau
8

sisteme de inmagazinare de date .Este destul de greu de crezut ca daca in anul


1980, spatiu de 100 MB pe hard-disk era considerat foarte generos in timp ce in
zilele noastre ar fi cu totul nefolositor chiar si numai pentru sistemul de operare.
Constructia HDD-ului Denumirea "hard-disk"(disc rigid) arata de fapt
proprietatea fizica a discurilor din interiorul carcasei. Aceste discuri se numesc
platane si sunt compuse dintr-un substrat si un mediu magnetic . Substratul sau
materialul de baza din care este facut platanul trebuie, prin natura lui sa fie un
material non- magnetic capabil sa fie prelucrat in forme foarte subtiri (grosimea
acestor platane este de ordinul milimetrilor sau chiar mai mici). Astfel,
materialele alese pentru realizarea platanelor sunt aluminiul sau o mixtura intre
sticla si un material ceramic . Pentru a permite stocarea datelor, ambele parti ale
platanului sunt acoperite cu un strat foarte subtire de material cu proprietati
magnetice foarte bune (o pelicula de oxid magnetic) sau, mai recent, cu un strat
metalizat foarte subtire. Platanul-este de fapt suportul magnetic pe care se
stocheaza datele .Dimensiunile (diametrul) acestuia pot fi de 3.5" sau 5.25", cele
mai intalnite fiind de 3.5". Materialul de baza din care sunt facute aceste platane,
este sticla deoarece este foarte maleabila usor de finisat la dimensiuni mici si
rezistenta (in ciuda dimensiunilor extrem de mici) la fortele fizice care actioneaza
asupra sa in momentul functionarii. Interiorul hard-disk-ului trebuie ferit de
actiunea prafului, presiunea constanta a aerului din interior fiind pastrata cu
ajutorul unor filtre.Platanele sunt complet izolate fiind mentinute intr-un vacuum
partial. De regula exista doua sau trei platane asezate unul peste altul si fixate de
un ax ce roteste tot ansamblul de platane la mii de rotatii pe minut(4000-10000
Rpm).Intre platane exista spatiu, ele nefiind lipite, tocmai pentru a permite
capului de citire/scriere (montat pe bratul ce il antreneaza) sa se deplaseze pe
toata latimea platanului.
2.8. UNITATI OPTICE (CD/DVD R/RW):
Unitatile de stocare a datelor pe suport optic sunt unitati CD (Compact Disc) sau
DVD (Digital Versatile Disc). Acestea pot doar citi (Read) datele stocate sau le
pot citi, scrie si re-scrie pe suportul optic (Read Write, Re-write). De retinut ca
unitatile DVD pot lucra si cu CD-uri, ceea ce, evident, nu este valabil invers.
Performanta unei unitati optice este data de viteza de transfer a datelor, precizata
prin numarul care precede "X" in descrierea parametrilor unitatii: 1X, 2X, 4X,
pana la 52X in cazul unitatilor CD si pana la 16X in cazul unitatilor DVD. In
cazul unitatilor CD, 1X este egal cu o rata de transfer de 0,15 MB/secunda, iar in
cazul unitatilor DVD, 1X este egal cu 1,32 MB/secunda (echivalenta: 1X unitate
DVD = 9X unitate CD). De asemenea, capacitatea mediului pe care se stocheaza
datele este importanta, aceasta fiind de maximum 700 MB pentru CD si de 4,7
GB pentru DVD single-layer (un singur strat), respectiv de 8,5 GB pentru DVD
double-layer (dublu strat). In cazul unitatilor optice, trebuie notata importanta
calitatii discurilor utilizate, care variaza intre producatori.
2.9. TASTATURA - Este principala componenta prin care utilizatorul da
comenzi calculatorului si introduce date.Comenzile sunt date prin scrierea unor
instructiuni specifice.
2.10. MOUSE-UL - Este folosit pentru ca utilizatorul sa dea comenzi
calculatorului. Miscarea mouse-ului pe o suprafata plana determina ca un cursor
grafic sa se deplaseze pe ecranul monitorului.
9

Deplasarea mouse-ului determina o anumit miscare a unei mici bile plasate in


partea de jos.La randul ei, aceasta antreneaza in miscare niste cilindri care
transmit impulsuri catre calculator. Acestea sunt interpretate drept comenzi de
deplasare a cursorului pe ecran. Atunci cand acesta ajunge in dreptul, unor
anumite imagini, se dau comenzile prin apasarea butoanelor mouse-ului.In finctie
de tip, mouse-ul are doua sau trei butoane. De regula se utilizeaza doar doua, cel
stang si cel drept.
2.12. IMPRIMANTA - Cu ajutorul ei se listeaza documente si imagini.In functie
de tipul imprimantei, listarea se poate face color sau alb negru. In practice se
folosesc trei tipuri de imprimante :
A.Imprimante matriceale au un cap de tiparire de tip mecanic care se
deplaseaza inainte si inapoi. Capul are, la randul lui, mai multe ace, prin care se
realizeaza tiparirea. Intre hartie si ace circula o banda impregnata cu cerneala
speciala. Atunci cand acele ating banda. Cerneala este transferata asupra hartiei.
B.Imprimante cu jet de cerneala(inkjet) scriu prin faptul ce arunca un jet de
cerneala catre hartie. Cerneala este pulverizata prin niste duze(mici
orificii).Mecanismul de tiparire este activat prin intermediul unui cristal
piezoelectric care se contracta la primirea unui impuls electric si permite trecerea
cernelii prin duza.
C.Imprimante laser folosesc prin imprimare tehnologia laser. Initial un tambur,
realizat din substante speciale, are o animita sarcina electrica pe toate suprafata.
Asupra lui este dirijat un fascicol de lumina corespunzator unei anumite imagini
care urmeaza a fi tiparita.Sarcina dispare de pe suprafetele atinse de lumina. In
continuare asupra, tamburului este imprastiat un colorant special.Acesta umple
suprafetele care au sarcina electrica. Ulterior el este transferat asupra hartiei
prin incalzire, obtinundu-se imaginea.
2.13. SCANNER-UL - Este un dispozitiv care permite sa fie citite pagini
obisnuite care contin imagini, texte. Acestea sunt stocate in memoria
calculatorului si pot fi transmise prin posta electronica, ca pot fi prelucrate,
inserate in alte documente etc. Oricui ii place sa foloseasca poze atunci cand
lucreaza pe computer, desi nu are neaparat nevoie de ele. E dificil de lucrat fara o
imprimanta si imposibil fara un monitor. Scannerul nu este neaparat necesar, dar,
o data ce ati intrat in posesia unuia, veti fi surprins de cat este de util.
Puteti crede ca un scanner este bun doar la adaugarea unor poze in scrisori,
articole sau proiecte scolare. Dar scannerul poate mai mult. Iata cateva exemple:
la transmiterea faxurilor, pentru fotocopiere ocazionala sau pentru a depozita
copii ale unor documente vechi. Puteti sa testati, totodata, minunea tehnicii care
este recunoasterea caracterelor optice (OCR) - un sistem ce invata computerul sa
va citeasca toate scrisorile.
Va vom prezenta in continuare diferitele tipuri de scannere existente, pentru a-l
alege pe cel care se potriveste cel mai bine nevoilor, spatiului si posibilitatilor
dumneavoastra financiare. Apoi va vom explica felul in care puteti folosi la
maxim proprietatile aparatului. Indiferent de tipul scannerului ales, veti vedea ca
acesta este unul dintre cele mai amuzante accesorii pe care le puteti atasa PCului.
Desi exista scannere de toate formele si dimensiunile, totusi ele se impart in trei
mari categorii: scannere de mana, acannere pentru documente si scannere plane.
10

2.14. MODEM-UL - Se foloseste pentru a avea acces la posta electronica si, in


general, la internet. El se cupleaza la calculator si la cablul telefonic. Modemurile sunt de doua feluri :externe sunt plasate in afara unitatii cenrtrale si interne
se gasesc in interiorul unitatii centrale. Ele au rolul de a converti semnale
analogice de pe reteaua telefonica, in semnale discrete de pe caculator, si invers.
2.15. SWITCH-urile opereaza la nivelul al 2-lea din sistemul OSI. Swichul
"invata" adresa MAC pentru fiecare dispozitiv conectat. Switchurile mai pot
interconecta folosin protocolul spanning-tree. Acesta permite gasirea celei mai
bune cai intre dispozitive formandu-se o strucutura de arbore. Switchurile
folosesc un plan de retrimitere al datelor, mult mai rapid decat alta interfata si
care da impresia existentei mai multor cai intre aceleasi dispozitive. Odata ce un
switch invata topologia retelei printr-un protocol spanning-tree, acesta retrimite
datele prin 2 metode. In total exista 4 metode pe care un switch le poate folosi:
Stocheaza si trimite - switch-ul actioneaza ca un buffer si, in mod uzual,
realizeaza o insumare pentru fiecare cadru retransmis. Cut through - Switch-ul
doar citeste adresa hardware a cadrului inainte de a o trimite mai departe. Nu
exista detector de erori la aceasta metoda.
Fragment free - Metoda incearca sa retina beneficiile ambelor metode
prezentate anterior. Se verifica primii 64 de octeti din cadru, stocandu-se
informatia legata de adresare. n acest fel cadrul isi va atinge intotdeauna
destinatia. Detectia erorilor este lasata in seama dispozitivelor terminale de la
nivelele 3 si 4, de obicei fiind vorba de routere.
Adaptive switching - Metoda comuta automat intre cele trei metode precedente.
Metoda cut through apeleaza la "stocheaza si transmite" daca portul destinatie
este ocupat in momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt controlate de
utilizator, constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.
Tipuri de switch-uri
1. Dupa forma
- Montate intr-un rack
- Nemontate
2. Dupa posibilitatea de configurare
- Neconfigurabile
- Configurabile
- Inteligente
Prima categorie nu poseda interfata de configurare. Ele se regasesc uzual in
mediile SOHO (LAN si Small office/Home office).
Optiunile de configuratie pentru switch-urile din a doua categorie variaza in
functie de producator si de model. Modelele mai vechi utilizeaza o consola
seriala. Dispozitivele mai recente folosesc o interfata web (uneori se pot
configura si prin intermediul propriilor butoane, desi aceasta situatie nu este una
tipica).
Switch-urile configurabile se regasesc in retele de dimensiuni medii/mari si
prezinta un pret si o calitate mai ridicate. Sarcina de configurare necesita de
obicei intelegerea nivelului 2 al retelelor.
Caracteristici ale switchului cu management
Hardware
De obicei pe panoul frontal al switch-ului sunt:
11

- N porturi Ethernet (uzual 10/100 Mbps)


- portul consola (port serial pentru configurare folosind CLI)
- unul sau mai multe porturi Gigabit Ethernet pentru conectarea switch-ului la un
port Ethernet de banda larga (backbone)
- unul sau mai multe sloturi pentru utilizarea unui transceiver mini-GBIC pentru
conexiunea prin fibra optica la backbone
Configurarea acestor switch-uri se poate face prin:
- pagina web de configurare, accesand cu un browser adresa IP a switch-ului
- Command Line Interface (CLI), folosind o conexiune intre portul serial al
calculatorului si portul serial din switch, si aplicatia Hyper Terminal cu datele de
configurare furnizate de producatorul switch-ului.
VLAN
O retea fizica poate fi impartita in mai multe subretele logice independente,
numite VLAN-uri. Calculatoarele dintr-un VLAN pot fi conectate in switch-uri
diferite din reteaua LAN.
Switch-urile care folosesc VLAN-uri creaza o impartire a retelei in domenii de
broadcast separate dar fara a avea problemele de latenta ale routerelor, fiind si
mai putin costisitoare decat acestea.
2.16. ROUTER (repartitor). O retea complexa necesita un dispozitiv care nu
doar sa cunoasca adresa fiecarui segment, ci sa determine si cea mai buna cale
(ruta) pentru transmiterea datelor si filtrarea traficului de difuzare pe segmentul
local.
Routerele pot comuta si rula (dirija) pachete intre diferite retele.
Utilizarea unui router
In concluzie, routerul asigura urmatoarele operatiuni :
- Dirijarea traficului
- Securitatea datelor
- Filtrarea pachetelor

3. Sistemul de operare Linux


12

Scopul acestei lucrri este familiarizarea cu sistemul de operare Linux, cunoa terea
modului de configurare i utilizare a distribu iei Slax 6, n elegerea i testarea catorva
comenzi de baz folosite pentru afiarea informa iilor n sistemul de operare Linux.

3.1.

Structura sistemului de operare Linux

Sistemul de operare Linux stocheaz datele sub form de fi iere i directoare. In


Linux, fi ierele i directoarele pot fi: reale - n cazul n care con in date nregistrate pe
mediile de stocare ale calculatorului (ex. harddisk); virtuale - reprezint legturi
simbolice ctre fi iere sau directoare i sunt stocate n memoria RAM.
Din punct de vedere software, n Linux orice aplicaie lansat n execuie se numete
proces. Atat comenzile de baz cat i celelalte aplicaii Linux sunt lansate n execuie cu
ajutorul interpretorului de comenzi, denumit shell. Shell -ul are rolul de a prelua comenzile
adresate sistemului de operare de ctre utilizator sau de ctre alte procese.
Nucleul unui sistem de operare, inclusiv al sistemului de operare Linux, se numete
kernel. Kernel -ul are rolul de mediator ntre programe i hardware. De asemenea, kernel-ul
filtreaz pachetele de date care trec prin reea i gestioneaz procesele care ruleaz n
memorie. Tot n cadrul kernel-ului sunt stocate driverele componentelor hardware existente

n sistem. In anumite cazuri driverele sunt compilate sub forma de module. Principalul avantaj
al folosirii driverelor sub form de module este faptul c acestea pot fi ncrcate n

memorie doar cand este necesar. In figura 3.1 este prezentat fluxul normal de date
ntr-un sistem de operare Linux.

Figura 3.1: Fluxul de date n Linux.

3.2.

Structura directoarelor n sistemul de operare Linux

In sistemul de operare Linux structura directoarelor este standard, fiecare director avand
o anumit semnificaie. Deoarece exist peste 350 de versiuni oficiale de Linux, denumite

distribuii, fiecare distribuie poate avea directoare n plus fa de structura standard. In figura
3.2 este prezentat structura standard de directoare a sistemului de operare Li

13

Figura 3.2: Structura de directoare n Linux.


Directoarele din structura standard sunt prezentate n tabelul 3.1
Tabelul 3.1. Semnificaia directoarelor n Linux

Director
/
/bin

/boot

/dev
/etc

/home

Semnificaie
Reprezint directorul rdcin, echivalentul directorului C:\ n sistemul
de operare Windows.
Conine programe executabile (comenzi de baz) fr de care sistemul
de operare nu ar funciona. Aceste programe sunt accesibile tuturor
utilizatorilor din sistem.
Conine imaginea kernelului sub form de arhiva. Imaginea este dezarhivat n timpul procesului de bootare iar con inutul arhivei (drivere, programe, etc.) este ncrcat n memorie.
Conine legturi simbolice (fiiere virtuale) ctre componentele hardware
i componentele logice ale sistemului (dispozitive virtuale).
Conine fiiere de configurare a serviciilor i a unor componente hardware.
Tot n directorul /etc se gasesc scripturile care ini ializeaz functiile kernelului i ncarc n memorie driverele.
Conine directoarele personale ale utilizatorilor cu drepturi limitate. Implicit, fiecrui utilizator adaugat n sistem i se creeaz n directorul /home
un director personal cu acces necondiionat, avand numele utilizatorului
(ex. /home/foo pt. utilizatorul foo).
Continuare n pagina urmtoare

Director
/lib
/mnt

/mnt

/proc

/root

/sbin

/tmp

/usr

/var

Tabelul 3.1 continuare


Semnificaie
Conine biblioteci cu funcii i rutine folosite n procesul de bootare i la
lansarea n execuie a unor aplicaii.
Conine directoare n care pot fi montate celelalte dispozitive fizice sau
logice de stocare a datelor din sistem (ex. alte parti ii sau harddisk-uri,
CD-ROM, Floppy, memorii USB, imagini de CD, etc). Directoarele din
/mnt sunt echivalentul literelor de unitate din Windows (ex. A - Floopy,
D - a doua partiie, E - CD-ROM, etc).
Conine directoare cu aplicaii opionale care au un numr mare de fi iere,
altele decat cele din pachetul de baz Linux (ex. KDE [/opt/kde] interfaa grafic).
Conine fiiere i directoare virtuale cu informaii despre procese i componentele hardware ale sistemului. Acest director este creat n timpul
procesului de bootare iar informaiile pe care le con ine sunt actualizate
n timp real.

Reprezint directorul personal al utilizatorului root. Intr-un sistem

Linux, utilizatorul root este administratorul sau utilizatorul cu drepturi


depline.
Conine programe executabile (comenzi de baz) pentru configurarea sistemului. Aceste programe pot fi accesate doar de ctre administrator
(utilizatorul root ).
Conine fiiere i directoare folosite de aplicaii pentru stocarea datelor
temporare. Datele din acest director sunt terse la fiecare repornire a
sistemului.
Conine aplicaii instalate n plus fa de pachetul de baz i sunt accesibile tuturor utilizatorilor din sistem. Tot aici sunt stocate (op ional)
fiierele surs ale kernelului (/usr/src/linux ).
Conine fiiere care sunt modificate dinamic (coninut i dimensiune vari
abil). In aceste fiiere sunt stocate datele rezultate n urma monitorizrii

dinamice a sistemului (log -uri).

3.3.

Comenzi de baz n sistemul de operare Linux

Pentru accesarea unei comenzi de baz n Linux, utilizatorul trebuie s foloseasc


un program de tip consol.
In modul text exist mai multe aplicaii de tip
consol (shell): bash (Bourne Again SHell), csh
(C SHell), ksh (Korn SHell), etc. In modul grafic
al versiunii Slax aceast aplicaie se numete
Konsole (figura 3.3).

Figura 3.3: KDE Konsole

n continuare sunt prezentate o serie de comenzi de baz n Linux utilizate pentru


afiarea anumitor date despre sistem si pentru configurarea sistemului (adugarea
altor utilizatori, stergerea utilizatorilor, etc.)
pwd - afieaz numele directorului curent (figura 3.4).

Figura 3.4: Comanda pwd.


whatis comand/aplicaie - afieaz informaii despre o comand/aplicaie (figura 3.5).

Figura 3.5: Comanda whatis.


whereis comand/aplicaie - afieaz locaia unei comenzi/aplica ii (figura 3.6).

Figura 3.6: Comanda whereis.


whoami - afieaz numele utilizatorului curent (figura 3.7).

Figura 3.7: Comanda whoami.


w - afieaz informaii despre utilizatorii conecta i la sistem (figura 3.8).

Figura 3.8: Comanda w.

man comanda/aplicaie - afieaz manualul unei comenzi sau a unei aplica ii


(figura 3.9).

Figura 3.9: Comanda man.


df - afieaz informaii despre partiii (figura 3.10).

Figura 3.10: Comanda df.


uname opiuni - afieaz informaii despre sistem (figura 3.11).
Opiuni:
-s - numele kernel-ului
-n - numele calculatorului n
reea -v - versiunea kernel-ului

-p - tipul procesorului
-o - numele sistemului de
operare -a - toate informaiile

Figura 3.11: Comanda uname.


dmesg - afieaz informaii salvate de kernel despre componentele hardware i
starea acestora (figura 3.12).

Figura 3.12: Comanda dmesg.


date opiuni - afieaz sau seteaz data i ora sistemului (figura 3.13). (vezi man
date pentru opiuni i sintaxa complet a comenzii).

Figura 3.13: Comanda date.


cal opiuni - afieaz calendarul lunii sau a anului selectat (figura 3.14).
Opiuni:
<lun> - calendarul lunii selectate (ex. cal 2 2008 - luna februarie
2008) <an> - calendarul anului selectat (ex. cal 2008 - anul 2008)
-3 - afieaza luna precedent i luna urmtoare celei selectate
Opiunea <lun> poate fi folosit doar dac se specific i anul.

Figura 3.14: Comanda cal.

adduser - adaug un utilizator nou n sistem


Aceast comand este accesibil doar utilizatorului root. Parametrii obligatorii la
ada-ugarea unui nou utilizator sunt numele utilizatorului i parola, restul fiind op ionali.
Im-plicit, sistemul de operare creeaz un director personal al noului utilizator n
directorul /home, avand numele utilizatorului (ex. /home/test - pt. utilizatorul test ).
Adugarea unui utilizator nou se realizeaz n dou etape:
1. Introducerea datelor specifice contului (nume utilizator, ID, grup, director
personal, shell, etc.) (figura 3.15)

Figura 3.15: Comanda adduser - date specifice contului.

2. Introducerea datelor personale ale utilizatorului (op ional) i setarea parolei


(figura 3.16)

Figura 3.16: Comanda adduser - date utilizator.


su nume utilizator - schimb utilizatorul curent n nume utilizator
Comanda su fr parametrii schimb utilizatorul curent n root. Dac se adaug n
faa numelui utilizatorului semnul -, comanda su va schimba automat i directorul
curent n directorul personal al noului utilizator.
userdel opiuni nume utilizator - terge un utilizator din sistem
Opiuni:
-r - terge i directorul personal al utilizatorului (/home/nume utilizator )
finger opiuni nume utilizator - afieaz informa ii despre utilizatori.
Opiuni:
-s - afieaz (dac sunt setate) numele utilizatorului, numele real al
utilizatorului, terminalul (tipul consolei), timpul de la autentificare, ora autentificrii,
locaia biroului i numrul de telefon
-p - afieaz n plus fa de opiunea -s i directorul personal al utilizatorului,
numrul de telefon personal, numele shell-ului i starea adresei de mail
chfn opiuni nume utilizator - schimb informa iile despre utilizatori.
Opiuni:
-f nume real - schimb numele real al utilizatorului
-r locaie birou - schimb numele locaiei biroului
-w numar telefon - schimb numrul de telefon al biroului
-h numar telefon - schimb numrul de telefon personal al utilizatorului

-o alte informaii - schimb sau adaug informa ii suplimentare despre contul


uti-lizatorului
La adugarea noilor informaii (mai pu in pentru op iunea -o) nu este permis
folosirea caracterelor ,, . i =.
passwd nume utilizator - schimb parola unui utilizator.
Opiuni:
nume utilizator - opiunea poate fi folosit doar de utilizatorul root pentru a
schimba parola utilizatorului nume utilizator
Comanda passwd fr opiuni poate fi utilizat de ctre orice utilizator pentru
schim-barea parolei propriului cont. La schimbarea parolei, comanda passwd cere
vechea parol a contului. Utilizatorul root poate schimba parola altui utilizator fr s i
se cear vechea parol a utilizatorului.
find locaie opiuni - caut fiiere sau directoare n directorul loca ie.
Opiuni:
-name expresie - caut fiierele sau directoarele de forma expresie (ex. find / name *.c - caut toate fiierele cu extensia .c din directorul / i din subdirectoarele
acestuia)
-type tip - caut fiierele sau directoarele de tipul tip. Tipurile fi ierelor sau directoarelor pot fi: b sau c - fiiere speciale; d - director; f - fi ier normal; p - pipe; l legtur simbolic (shortcut ); s - soclu. (ex. find / -name etc -type d - cauta directorul
etc n directorul / i n subdirectoarele acestuia)
-maxdepth nivel - nivelul subdirectoarelor n care s se realizeze cutarea (ex.
find / -name * -type d -maxdepth 1 - afieaz primul nivel de subdirectoare din
-printf format - afieaz rezultatul cutrii n formatul specificat (ex. find / name *.c -type f -printf %p %s\n - afiseaz numele i mrimea fiierelor cu extensia
.c din directorul / i subdirectoarele acestuia). (Vezi man find pentru informa ii
suplimentare).
shutdown opiuni now - repornete sau oprete calculatorul.
Opiuni:
-r - repornete calculatorul
-h - oprete calculatorul

reboot - repornete calculatorul (echivalent cu shutdown -r now ).


powero - oprete calculatorul (echivalent cu shutdown -h now ).