Pe data de 14 februarie 1014, cu ocazia ncoronrii lui Henric al II-lea ca mprat al
Sfntului Imperiu Roman, papa Benedict al VIII-lea a dispus introducerea oficial a adaosului Filioque n Crez i rostirea lui cu acest adaos n toat Biserica de Apus. Dup cum se tie, adaosul era folosit n Spania nc din secolul al VI-lea (Conciliul de la Toledo, anul 589), dar a fost oficializat treptat, punctul culminant fiind anume anul 1014. La 40 de ani dup aceast oficializare, adaosul Filioque (care este contrar textului biblic de la Ioan 15:26 i a fost condamnat de Sinodul VIII Ecumenic din Constantinopol, anul 879) a constituit principalul motiv al ruperii comuniunii dintre Rsrit i Apus la data de 16 iulie 1054. Dup Conciliul II Vatican, romano-catolicii spun uneori Crezul fr adaos, mai ales atunci cnd l rostesc n limba greac, dar nvtura oficial a romano-catolicilor rmne aceeai: Duhul Sfnt purcede de la Tatl i de la Fiul (Et in Spiritum Sanctum, Dominum et vivificantem: qui ex Patre Filioque procedit art. 8 din Crez). A trecut mai bine de o lun de la mileniul tragicului eveniment, dar n-am auzit pe nimeni s zic ceva. De aici putem trage una din dou concluzii: ori nimeni nu mai este preocupat de unitatea cretinilor i, n acest caz, dialogul teologic este inutil; ori se consider c unitatea poate fi realizat i fr clarificarea (nu ocolirea) acestor diferene teologice importante. Niciuna dintre aceste concluzii nu trebuie s ne mulumeasc, pentru c Dumnezeu vrea unitatea dintre fiii Si, dar aceasta trebuie s fie realizat i meninut numai n baza adevrului i nicidecum a sincretismului relativizant. Iar adevrul poate fi doar unul!