acceptatii, a intoarcerii fiului r[t5citor.

Parabol6 in nici un caz, nexlrm

caracter educativ, fiindcI tat5-so o alungfl, pune strnjerii s6-i dea picioare
in fund, parc6 am mai auat eu de metodologia asta, iar mam6-sa se
comportil ca Muma lui $tefan cel Mare, in prima fazd, cdnd il trimite
inapoi la b6tiilie: "de eqti tu acela, nu-tt sunt muml eu!"
Ce masd mare, ce vilel jertfit? C6t despre nenorocitele p6c6lite, caxe
chiar se d6ruie cu suflet Si trup nu este nevoie de o intreagd literaturE, de
rupt inima t6rgului... au fost qi o sE mai fie! Cati weme zmeii vor qti sE
se poarte frumos, nu ca qi prinlii cei ingflmfali gi narcisigti in interes de
serviciu, o s6 asistim la diverse drame pi comedii, ce s$rgesc intr-o
piturici slinoas[, ori in scutece de mitase, dar tot la poarta

orfelinatului...
Profesorul nostru de geografie ne povestea despre influenla mareelor
asupra lunii, despre efectul lunii pline asupra unora gi despre alte
comportamente ciudate Ia oameni gi animale, c6nd sunt cutremure, ori se
instaureazfl o eclips6 total[, da' totali de tot, bine c[ nu line mult, altfel
cu un soare care gi-a pierdut vederea, nu cred ci ne-am mai descurca pe
globul pEmintesc...
(se

ridici)

Polifistul care m-a adus aici, dup6 ce-am fost acuzat6, verbal de
prezumfie de nevinovifie, era unul tinerelo cam acneic de felul lui, gi in
tot timpul cit s-a ftcut procesul verbal, s-a pigulit discret, credea ci nu-l
v6d, gi se uita la mine, pe sub spr6ncene... cllnosc privirea asta, ca un
repros, ca o ur6, dar nu e altceva dec6t privirea unui blrbat care poftegte
gi inchipuiegte! O fi antecamera comunicdrii, o fi chiar nevoia de
comunicare, dar n-ag prea crede... de la dorinfa de dialog nu fi se iufeqte
respira{ia gi nici nu{i apar broboane qi mErgele de transpiralie... le ur6sc
forma, mirosul, felul in care sunt fEcute sE dispar6: cu dosul l6boiului
trecut peste frunte...
Mi-a fost un fel de milE de tfuErul polifist, am vnrt chiar s6-i
imbun6tifesc calitatea tristefii lui primitive, a dorinlei care vede, dar nu
poate pune m&ra, gi i-am spus, picior peste picior (arati cum),
legin6ndu-l pe 6sta (aratI eum) ca sE priceapd: "Vai, domnule un
comisar acurfl, cu Sergiu Nicolaescu in rolul principal, daci nu am trli
aceste condilii, dac6 afi fi pe civil, iar eu liberE de obliga{ii, juruit6 din
leag6n, din leagdnul de copii, desigur, de nigte genitori fEri scrupule, ag
fugi cu dumneavoastrd pen6 la capitul lumii, acolo unde muntii se bat cap
in cap, ca nigte biie{i de b6ieli ai geologiei, la coll de bloc, noaptea pentuneric!"
DacE avea pugc6, m-ar fi pugcuit, cu pistolul m-ar fi pistolit, dat a strins
tare de tot degetele in pumn, p6ne i s-au albit gi toat6 fala lui neregulatil,
cu coqule{e vii s-a aprins, s-a ftcut rogie... sensibil organul, mi-am zis,
6sta va inv5{a repede la gcoala urii...