Sunteți pe pagina 1din 156
Traducerea s-a facut dupa textul grecese, publicat in PG 48, col. 963-1054. © Editura Sophia, pentru prezenta editie Multumim doamnei Victoria D. Fecioru pentru permisiunea de a publica aceastii carte. Descrierea CIP a Bibliotecti Nationale a Romaniei IOAN GURA DE AUR, st. Despre preotie/ Sfantul Toan Guri de Aar, Sf. Grigorie din Nazianz, Sf. Efrem Siru; trad. introd. si note de Pr. Dumitru Fecioru Bucuresti: Editura Sophia; Biserica Ontodoxa, 2004 ISBN 973-8207-98-3 ISBN 973-7957-14.8 L Grigorie de Naziana, st I, Ephrem Syrus, sanctus UL, Fecioru, Dumitru (trad.; pref.) 262.14 othe “ TEES | SFANTUL IOAN GURA DE AUR SFANTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ SFANTUL EFREM SIRUL. Despre preotie Traducere, introducere si note de Pr. Dumitru Fecioru Tiparitd cu binecuvamtarea Prea Sfintitului Parinte GALACTION, Episcopul Alexandriei si Teleormanului Editura Biserica Ortodoxa Bucuresti, 2004 Redactori: Marinela Bojin, Irina Floarea Coperta: Omiliile Sfantului Grigorie din Nazianz, miniatura, sec. XI-X11 Introducere Despre preotie s-a scris si s-a vorbit mult. Au scris si au vorbit si sfinti, si teologi. S-a scris cu drag si cu dorinta de a ridica tot mai mult spre culmile sfinteniei pe slujitorii preotiei, pe preoti. Dar oricat s-ar scrie de- spre. preotie si oricat s-ar vorbi, niciodaté nu este de ajuns. Preotia are atitea inaltimi, atétea adancimi, ata- tea taine, incat cu foarte multi greutate poate fi cunos- cut si descris dup cuviinta. Preotia este intocmai ca un munte mare, ce-si inalt cu maiestate varful spre ce- ruri, cu mult dincolo de nori. Alpinistii il exploreaza, se catira pe el. Unii ajung de cunosc vaile si adancimile de la poalele lui; alti ajung pani la jumatate; altii se catiiri pe inaltimile care fac coroani piscului celui mai inalt; altii reusesc de a se urca pani unde fruntea mun- telui se ingeamani uneori cu norii; alti, rari, rari de tot, ating piscul cel mare. Dar nici unul dintre acesti alpi- nisti nu poate spune ci a strabatut toate cdrarile munte- lui, c& i-a cunoscut toate frumusetile, c& i-a admirat inaltimile, c& a ascultat muzica tuturor izvoarelor lui, c& si-a dysfatat privirile cu tcati dogatia florilo: lui, Toti spua.ci muntele e frumos, fiinded ¢ frumos chiar si in putinul ce I-au cunoscut; toti spun cdi muntele e gran- dios, c& maret, fiindcd e grandios, ¢ maret chiar si la inaltimea la care au ajuns. Dupa parerea mea si dup credinta mea, cunose un singur om, care a putut cunoaste muntele in intregime; iar acel om este un mare sfant, care, dupa mérturia altui sfant, slujeste acum chiar la treptele tronului Dumne- zeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, al Sfin- 5 PR. D. FECIORU tei Liturghii care se sAvarseste de cele mai multe ori pe an. Acest om este fantul Ioan Gura de Aur. El singu- rul, dupa piirerea mea si dupa credinta mea, urcand acest munte maiestuos al preotiei, J-a cunoscut in intre- gime. A fost un vultur, care, cu ajutorul aripilor lui, a explorat muntele in intregime, iar cu ochii lui vultu- resti, si din zbor, $i de pe piscul cel mai inalt al munte- lui, a vazut toatd frumusefea muntelui, toata maiestatea lui. A vazut celelalte piscuri ale muntelui, care-i fac coroani muntelui celui mare; a vazut cele de jur-impre- jurul lui; si-a scdldat privirile in lacrima izvoarelor lui El singur, Sfantul Joan Gur de Aur, el singur a cunos- cut, dup3 pirerea mea si dupa credinta mea, toate inaltimile muntelui, toate adncimile lui, toate tainele lui. A cunoscut toate frumusetile lui, dar i-a vazut si pripastiile, si strmtorile, si primejdiile. Din pricina asta, el singur a putut scrie, a putut si ne lase ghidul acestui munte frumos, grandios si maret. De acolo de sus, de la acea inZltime ametitoare a muntelui, a scris pova{uitorul, indramitorul acesta. minunat: Despre preotie™, care a ajutat pe multi sd urce piscul muntelui. Multi, foarte multi, cu ajutorul celui intru sfinti tele nostra Joan Gurd de Aur, au urcat pand in varful muntelui si si-au dat seama de frumusetea si de maies- tatea muntelui. Dar nici unul, de la el si pani astizi, n-a putut si ne descrie atat de frumos, atat de exact si atat de complet, nici toate tainele muntelui, nici toate inalti- mile lui, nici toate adancimile lui. Fiecare din cei care au incercat si descrie ascensiunea facuta de ei au de- scris numai cararea ascensiunii, numai cérarea urcusu- Jui lor. N-au putut imbratisa tot muntele; le-a lipsit per- spectiva, le-au lipsit aripile si ochii de vultur ai Sfan- tului Joan Gur de Aur. ag 6 :NTRODUCE Pentru cA a fost vultur, sfantul liturghiei noastre de fiecare zi a putut si ne dea ghidul acesta complet, ghi- dul acesta desavarsit, numit Despre preotie*. Acest indrumator ne descrie grandiosul munte al preotiei in toacd frumusetea lui, Sfantul Joan Gur de Aur ne ia de ne duce spre piscul lui. Ne aratd toate potecile care duc sus; ne indreapti privirile, in drumul spre inaltime, spre toate frumusetile lui, $i muntele acesta al preotiei are frumuseti chiar la poalele lui ! Ne aratd fru- musetile, dar ne atrage luarea-aminte si asupra primej- diilor. Poteca urea, dar e alunecoasi ! Trebuie si ne in- figem bine piciorul in pimant; si ne uitim si in dreapta si in stanga. in dreapta, sf nu cidem in pripastie; in stdnga, si nu ne vind cumva de sus o piatr sau o stand desprinsé din munte. S4 nu fim nici totdeauna cu ochii pe sus, dar nici numai cu ochii la picioare. $i asa, Sfantul foan Gur de Aur, de mani cu noi, ne arati toa- te tainele, toate inaitimile, toate adancimile preotiei. Nici unul din noi, oricAt de sfanti i-ar fi viata, oricat de consumat teolog ar fi, oricat de rugitor ar fi, de-ar in- cerea si scrie despre preotie, nu poate scrie niciodata coraplet si nici desvarsit. Lipsesc aripile de vultur si ochii vulturesti cu care harul lui Dumnezeu a inzestrat numai pe unul singur dintre toti Sfintii Parinti, dintre oti scriitorii bisericesti, pe Sfantul loan Gur de Aur. ‘Au scris despre preotie si alti Sfinti Parinti, ca si amintesc de ei. A scris Sfantul Grigorie de Nazianz, a seris Sfantul Efrem Sirul, a scris Sfantul Ambrozie al Milanului, a scris Sfantul Grigorie Dialogul. Da, dar nici unul din ei nu se urca la indltimea la care s-a urcat Sfantul Ioan Gur de Aur, nici unul din ei nu priveste preotia in toatd indltimea ei, in toati intinderea ei, in toatd frumusetea ei. Fiecare priveste numai cite 0 7 PR. D. FECIORU latura. Fiecare descrie numai cirarea pe care a reusit el si ajungé pana la varf. Fiecare ne impértiseste numai experienta urcusului su, a ascensiunii sale. Daci sfinti atat de mari, ca Sfantul Grigorie din Na- zianaz, ca Sfantul Efrem Sirul, ca Sfantul Ambrozie al Milanului, ca Sfantul Grigorie Dialogul, n-au putut scrie totul despre preotie, ce pot spune eu despre mine, care incere sé scriu acum despre acelasi subiect, cand nu am nici talentul poetic al Sfantului Grigorie din Nazianz, nici viata de rugiciune si de ascezi a Sfintu- lui Efrem Sirul, nici stiinta Sfantului Ambrozie si nici simtul practic al Sfantului Grigorie Dialogul. ; N-as fi incercat niciodati sa vorbesc despre preotie sub toate aspectele ei, cci imi cunosc puterile. De ace- ea ma voi margini si infatisez numai un aspect al pre- otiei: sublimitatea ei. Voi incerca adic& si arit in ce sublima preotia, ce 0 face s& fie sublima. Dar si aceasta nu o voi face eu, ci il voi lua in ajutor pe Sfantul Joan Gurk de Aur; Tui ma incredintez si capt curaj. Ma predau lui. imi pun mana mea in mana lui si-l rog si mi povatuiascd, sé mi conducd pe grandiosul munte al preotiei, cunoscut atat de bine de el; il rog si-mi arate crarea care duce Ja sublimul preotie Dar ce este sublimul ? Sublimul se manifest sub dou forme: in spectaco- lul grandorii, sub forma intinderii, a nemarginitului, si in spectacolul puterii, sub forma luptei, a luptei dintre elemente. Numim sublim marea linistit’, a c&rei intindere n-o poti cuprinde cu ochii si al cérei sfarsit nu-l poti sesiza cu simturile. Numim sublim intinsul cerului, plin de puzderia de stele dintr-o noapte senini de august, al crui spatiu astral privirea nu-l poate stribate. Numim 8 INTRODUCERE, sublim ticerea adanci a unei nopti intunecoase, ale cirei taine simturile nu le pot descifra Si in marea linistitd, si in cerul instelat, si in ticerea nogtii, avem sublimul in spectacolul grandorii, sub for- ma intinderii, a nemirginitului. in fata acestui sublim, simtim nimicnicia noastra, simtim neputinta noastra, neputinta in fata unor spectacole de sublim, cum este acela plin de taind si de necunoscut al ticerii unei nopti intunecoase; ne cuprinde sentimentul penibil de ne- liniste, de teama, Sublimul in spectacolul puterii se manifest altfel. Nu mai static, e dinamic si se manifest sub forma luptei. Spunem ci mucenicii crestini au fost sublimi in lup- ta lor pentru credinti. Erau batuti, lovii, sfasiati, tiati in bucati, aruncati fiarelor silbatice, intinsi pe roati, aruncati in cazane cu plumb topit; totusi erau puternici in lupta aceasta a lor; rimaneau in picioare, erau nedo- borati, ca un stejar in lupta cu furtuna ~ alt spectacol de sublim din natura. Mucenicii erau sublimi in suferintele lor, in lupta lor, pentru cX erau constienti ci numai prin suferinta lor, prin sangele varsat, prin carnea ce sfaraie pe gritarele inrosite, prin carnea ce li se desprinde de trup, prin viata ce li se pierde, capiité o addugire de via- 14, o alt viat’, mai bund, mai frumoasa; pentru ca erau constienti c& se simt in siguranti, ceoarece, prin muce- nicia lor, slujeau unei puteri mari, lui Dumnezeu. Caracterele sublimului ar fi deci: grandoarea si pute- rea, insotite de sentimentele respective; grandoarea in- sofiti de sentimentul nimicniciei, al neputintei, al fricii si chiar al groazei; puterea insotiti de constiinta unui elan, a unui adaos de viat’, a unei puteri personale do- bandite prin sentimentul sigurantei pe care-1 capeti prin prezenta unei puteri in afard de tine, a lui Dumnezeu. 9 PR. D. FECIORU: Are preotia caracterele acestea ale sublimului, ca si 0 putem numi sublim, ca si putem vorbi de sublimitatea ei? Vom gisi in ea grandoarea, miretia ? Vom giisi in pre- otie, si in care moment al ei, sentimentul acesta al ni- micniciei preotului, al neputinfei lui, al fricii, ba chiar al groazei in fata miiret:ei preotiei ? Vom giisi in preot pute- rea? Vom gisi in ea, in slujitorul ei, constiinta unui elan, a unui adaos de viata, a unei cresteri de viati? Vom gisi in ea sentimentul sigurantei c&patat de preot prin prezenta unei puteri in afard de el, prin prezenta lui Dumnezeu ? Este sublima preotia? Da, este sublim, imi rispunde povatuitorul meu, acela pe care |-am luat si ma conduca prin maiestuosul munte al preotiei, acela care cunoaste toate inaltimile, toate adancimile, toate tainele preotiei. Da, imi raspun- de Sfantul loan Gura de Aur, preotia este sublimé, este o mare dregitorie, este o slujbi nespus de insemnata (Despre preotie Ill, 8; Il, 1; Ill, 5). Din pricina acestei maretii a preotiei, din pricina inaltimii ei, Sfantul loan Gur de Aur a fugit de ea cand era tanar. Din ziua aceea in care mi-ai impartisit ba nujala, spune Sfantul Ioan Gura de Aur prietenului sau Vasile, ci e vorba s4 fiu hirotonit, am fost adeseori in primejdie de a-mi amorti desavarsit trupul; atata fried si atata tristefe mi-a cuprins sufletul. Cand ma gandeam la slava, la sfintenia, la frumusefea aceea duhovniceascd, la intelepciunea si bund-cuviinta Miresei lui Hristos si ma gandeam si la pacatele mele, nu conteneam si o pling pe ea, iar pe mine si ma nefericesc, si suspin neincetat s: sa-mi spun plin de nedumerire asa: Al cui a fost, oare, zandul si ma hirotoneasca pe mine? Cu ce a pacatuit asa de greu Biserica lui Dumnezeu ? Cu ce a maniat asa de cumplit pe Stapanul ei, si-mi fie data 10 INTRODUCERE mie, celui mai netrebnic dintre toti oamenii si si sufere o atat de mare rusine ? Aceste ganduri imi treceau ade- seori prin minte; si nemaiputand suferi aducerea-aminte de o necuviintd atat de mare, ziceam cu gura deschisi, ca paralizatii, fri si pot vedea sau auzi ceva. Cand neputinta aceasta asa de cumplita mi lisa — ca uneori se departa -, urmau lacrimi si tristete. Dupa ce ma satu- ram de lacrimi, venea in locul lor iarisi frica, care-mi tulbura, imi zApicea si-mi zguduia mintea. intr-o asa de mare tulburare si frimantare sufleteascd am trait de cand am auzit cd e vorba si fiu hirotonit™ (Ibidem VI, 12). De frica si de groaza acestei miretii a preotiei, continua a-mi grai $fantul Joan Guri de Aur, am primit hirotonia tocmai tarziu, si atunci cu greu, cand eram trecut de 40 de ani.” Daca vrei si afli sublimitatea, n-o cduta nici in de- plina sinitate a trupului preotului, nici in prestanta lui fi- ici; n-o cduta nici in cultura lui, in pregatirea lui literard sau stiintific’, in formatia lui intelectual’. Nu cduta sublimitatea preotiei nici in elocinta preotului, in talentul lui oratoric. Poate mult si cultura, si elocinta, dar nu sunt sublime. N-o ciuta nici chiar in viata ascetica a preotu- ui, c& multi credinciosi, nu numai bérbati, ba chiar si fe- mei, pot posti, pot dormi pe pimantu! gol, pot face prive- gheri prelungite (/bidem II, 2), dar asta nu-i face sublimi Nu ciuta apoi sublimitatea preotiei nici in virtutea preo- tului. Virtutea il pune pe calea sfinteniei, dar nu-] inalt’ spre sublim, ,Omul care di bani celor nevoiasi sau omul care ajuta in alt chip pe cei nedreptatiti este si el cu ceva de ajutor celor din jurul lui, dar este cu mult inferior preotului; deosebirea dintre unul si altul este tot atat de mare cat este si deosebirea dintre suflet si trup* (Ibidem Il, 4). Toate acestea, si sindtatea trupului, si cultura, si u PR. D. FECIORU ormatia intelectual’ a preotului, si elocinta, si asceza, $i irtutea sunt piscuri ale méretului munte al preotiei; dar ceste piscuri nu fac sublimul preotiei. Pentru a da de ublimul ei, trebuie si mergi mai sus, tocmai pe piscul el mai mare al muntelui. Trebuie si lasi la vale de tot cele piscuri pe care se poate urca orice credincios si si 2 sui pe varful cel mai inalt al muntelui, pe varful care rece dincolo de nori, pe varful care atinge cerul. Aici reotia apare plina de maretie, de putere, de frumusete. \ici il gisim pe preot sublim. Coplesit de maretia preo- iei, coplesit de puterea ei, preotul se simte mic, neputin- ios; se simte stipanit de fric’, iar uneori de groaz chiar. ) nimicnicie, o neputintd, 0 fried, 0 groazi cu alt con- inut decat continutul obisnuit al acestor cuvinte. Preotul, ye acest pisc al sublimului preotiei, se simte 0 nimica, se imte mic, dar e mare; se simte neputincios, dar e puter- ic, tot att de putemnic ca si viata; se simte cuprins de rica, de groazi; dar frica si groaza lui sunt pline de na- lejdi; ii dau siguranta c& se gaseste in mainile unui Sti- yn maret, infricostor, dar iubitor, atat de iubitor cam 1-a mai intalnit pe nimeni pe pamént. Pe piscul acesta inalt, care trece dincolo de nori si itinge cerul, preotul este sublim in doud momente ~ imi ‘pune mai departe acela céruia i-am pus mana mea in mana lui, ca si m& povatuiasc’ prin maiestuosul munte 41 preotiei: este sublim in scaunul duhovniciei si in fata sfantului jertfelnic. jn scaunul spovedaniei, preotul are o putere ,,pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus ingerilor, ci oamenilor: ,Oricdte veri lega pe namént vor fi legate si in cer $i oricdte veti lega pe pdmédnt vor fi dezlegate si in cer (Matei 18, 18). Au si stipinitorii pmantului puterea de a lega; dar leagi nu- 12 INTRODUCERE mai trupurile. Puterea de a lega a preotilor ins leagé su- fletele si strabate cerurile; Dumnezeu intareste sus in ce- ruri cele facute de preoti jos pe pamant; Stipanul intr te hotirdrea dati de robi. Ce oare altceva a dat Dumne- zeu preotilor decat puterea cereasci? Domnul a spus: «Carora veti ierta pacatele, se vor ierta si cdrora le veti tine, vor fi tinute* (Ioan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta ? Domnul a spus iarisi: ,,Tatdl a dat toa- 1d judecata Fiului* (loan 5, 22). Vad insa c& toata aceas- UG putere a fost incredintati de Fiul preotilor. Au fost indlrati 1a slujba aceasta atat de mare, ca si cum de pe acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasit firea omeneasci, ca si cum ar fi scpat de toate patimile ome- nesti* (Despre preotie, Ul, 5). in fata preotului, in scau- nul de duhovnicie, ingenuncheaza si cel cu diadema pe cap, de care se tem tofi, ingenuncheaza ins si sirmanul care nu are nici cimasi pe el. Urechilor preotului li se destinuiesc adancuri si noiane de picate. inaintea lui curg siroaie de lacrimi. Aici, in acest scaun de duhovni- cie, preotul are putere cit Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat-o. Cand preotul rosteste deasupra capului celui inge- nuncheat in fata sa: $i eu, nevrednicul preot si duhov- nic, cu puterea ce-mi este datd mie, te iert si te dezleg de toate picatele tale (Moliffelnic, Bucuresti, 1937, p. 65), iertare si dezlegare se di si sus, in ceruri. Cand preotul, in scaunul de spovedanie, iarta picatele, in acelasi timp, sus in ceruri, ingerii lui Dumnezeu sterg din cdrtile lor piicatele iertate de preot. ingerii, care slujesc lui Dumane- zeu, ascult de porunca preotului, de glasul preotului. $i nu mi minunez atata cd cei mari ai pimantului se pleac& si ingenuncheazi in fata preotului, cét ma spaiméntez ci Impératul imparatilor, Domnul domnilor, se pleacd preo- tului si-i face voia lui. 13 PR.D. FECIORU lata, dar, sublimitatea preotiei, iat miretia si pute- rea preotului ! Este trup, este singe, came si oase, dar are putere mai mare decat un arhanghel. in fata mainii lui, cu degetele inchipuind semnul sfintei cruci si ficnd semnul sfintei cruci, diavolul fuge, pacatele se sterg, lanturile cad, lacrimile se usuca, sufletele se slo- bozesc si pleac’ lurninate, usurate, vesele, fericite. Sublim este preotul in scaunul de duhovnic - imi spune mai departe Sfantul Joan Gur de Aur -, éar tot atat de sublim, daci nu mai sublim inc’, este in fata Sfantulu: Altar, in fata sfantului jertfelnic. Daca ai pu- tea si te gandesti ce lucru mare este ca, om fiind si im- bricat inca in trup si sange, si te poti apropia de fericita si nemuritoarea fire a Dumnezeirii, atunci ai putea inte- lege bine cu cat’ cinste a invrednicit pe preoti harul Sfantului Duh" (Despre preotie, Il1, 5), atunci ai putea intelege mai bine sublimitatea preotiei. ,Preotia se si- varseste pe pimént, dar are randuiala cetelor ceresti. $i pe buna dreptate, c slujba aceasta n-a randuit-o un om sau un inger sau un arhanghel sau alti putere creat de Dumnezeu, ci insusi Mangaietorul. Sfantul Dub a ran- duit ca preotii, inci pe cand sunt in trup, s4 aducd lui Dumnezeu aceeasi slujba pe care o aduc ingerii in ce- ruri* (Ibidem, I, 4). De fiecare data cénd se savarseste Sfanta Liturghie, preotul coboari cerul pe pamant. Cu mainile lui de tina si cu glasul lui de om, aduce pe Dumnezzu pe Sfanta Masi, de pe tronul slavei Sale din ceruri. Cand preotul rosteste: ,$i f& adica painea aceas- ta, cinstit trupul Hristosului Tu, iar ce este in potirul acesta cinstit sangele Hristosului Tau, prefacdndu-le cu Duhul Tau cel Sfant* (Sfintele si dumnezeiestile litur- ghii, Bucuresti, 1937, p. 156), preotul are in fata sa infi- nitul, are in fata sa Dumnezeirea; are in fata sa pe 14 INTRODUCERE Domnul Hristos, pe Domnul Acela iubitor de oameni, Care a dat lumina orbilor, a dat grai mutilor, a deschis auzul surzilor, a inzdravenit madularele slibanogilor, a curdtit trupurile leprosilor, a slobozit pe cei indriciti de demoni, a timiduit pe cei bolnavi, a inviat pe cei morti Prectul are atunci in fata sa pe Domnul, Care la Cina cea de Taini, la ultima cind cu ucenicii Sai, le-a spus: wLuctti, mancati, acesta este trupul Meu, care se fringe pentru voi spre iertarea pacatelor. Beti dintru acesta roti, acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsd spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28). Preotul are atunci in fata sa pe Domaul pironit pe cruce, incununat cu cununa de spini, strpuns in coast cu sulita. Preotul are atunci in fata sa pe Domnul, Care a rostit pe cruce cuvintele: wSdvarsitu-s-a!" (loan 19, 30). Mantuirea lumii: s-a facut! Preotul are atunci in fata sa dragostea nem: ginitd a lui Dumnezeu fata de lume, ,cdci atdr de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau cel Unul-Néscut L-a dat, ca tot cel ce va crede in El sé nu piara, ci sé aibd viata vesnica (Ioan 3, 16). Preotul are atunci in fata sa, pe Sfantul Altar, dragostea lui Dum- nezeu, jertfa lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Insusi. Sentimentul nimicniciei preotului in fata Dumnezeirii de pe Sfantul Altar, adus% de preot din ceruri cu puterea Sfantului Duh, il copleseste. Frica il zdrobeste, groaza fi laie risuflarea. Mai socotesti, oare, ci mai esti printre oameni si cA mai stai pe pimént, cind vezi cé Domnul sta jertfit pe Sfanta Masi, iar pe preot sténd langa jertfa rugdndu-se ? Mai socotesti, oare, ci esti printre oameni si cA stai pe pAmant ? Nu socotesti, oare, ci te-ai mutat dintr-o dati in cer, c& ai scos din suflet orice gand tru- pesc si c& privesti numai cu sufletul gol si cu mintea cu- Is PR, D. FECIORU rat cele din ceruri 2“ (Despre preotie, II, 4). .,infricosa- toare si cu totul cutremuratoare erau si preotia si slujba adusi lu: Dumnezeu in timpul Legii vechi, inainte de ve- nirea harului, de pilda: clopoteii si rodiile (les. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept si cele de pe umiir (les. 28, 9-12), mitra (Ies. 28, 4), chidara (les. 28, 3), haina lunga pand la calcdie (Jes. 28, 4, 27), tabla cea de aur (les. 28, 32), sfintele sfintelor, tAcerea adanca din Iéuntrul templului. Dar dacé te uiti la preotia si la slujba adusa lui Dumnezeu, acum, in timpul harului, vei vedea cA cele infricositoare si cele cu totul cutremuratoare ale Legii vechi sunt mici si cd in aceasti privintd sunt ade- varate cele spuse de Pavel despre Legea veche (Il Cor. 3, 10), c& Legea veche, cu toatd slava ei, era fara de slava, fata de Legea nowd, din pricina slavei covarsitoare a acesteia (Despre preotie, Il, 4). Vrei si-ti art si in alt chip — imi spune mai departe Sfantul Ioan Gura de Aur — cat este de mare sfintenia preotiei, cat este de sublima preotia? ,Jnchipuie-ti, spune Sfantul Ioan Guri de Aur, ci vezi pe proorocul Ilie si cA nenumarat popor sti in jurul lui; jertfa este asezati pe pietre gi toti ceilalti stau linistiti, in tacere addnc§; numai proorocul Ilie se roaga; apoi dintr-o dat vezi ci se pogoara din cer peste jertfa flacdra (III Regi 18, 18-38). Minunate sunt acestea si pline de vimire. Dar muta-te acum cu mintea de la cele savarsite de Iie la cele ce se stvarsesc de preot pe Sfanta Masa. Vei ve- dea nu numai fapte minunate, ci si fapte care depisesc orice uimire. Preotul std in fata Sfintei Mese; nu pogoa- 1 foc din cer, ci pe Duhul cel Sfant; se roaga vreme in- delungald, nu ca si pogoare o flacara de sus, spre a mistui cele puse inainte, ci ca si se pogoare harul peste jertfa, spre a aprinde cu ea sufletele tuturora si a le face 16 INTRODUCERE mai strilucitoare decat argintul inrosit in foc (Despre preotie, Ill, 4). Cand preotul sivarseste Sfanta Jertfi, jatunci si ingerii stau imprejurul preotului. Tot altarul si locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile ce- resti in cinstea Celui ce se afl pe jertfelnic. Cele ce se sivarsesc atunci pe Sfantul Altar sunt indestulatoare si ne incredinteze de toate acestea. Am auzit pe cineva povestind c& un batran, barat minunat, care avea ade- seori descoperiri, i-a spus ci a fost invrednicit odati de © vedenie ca aceasta: in timpul savarsirii Sfintei Jertfe a vazut dintr-o dati, atat cat i-a fost cu puting’, multime de ingeri, imbricati in vesminte strdlucitoare, stand in jurul altarului, cu ochii plecati in jos, asa cum stau soldatii cdnd imparatul este in fata lor. $i eu o cred. Un altul mi-a povestit — n-o aflase de la altul, ci el insusi fusese invrednicit si vada si si audi — cd dacii cei care pleacd de pe lumea aceasta s-au impirtisit cu Sfintele Taine cu constiinta curata, cand tsi dau sufletul sunt insotiti de aici de ingeri, din pricina Sfintei impartasa- nii pe care au luat-o" (Despre preotie, IV, 4). Mare si infricosata taind ! Dumnezeu se last tinut de mainile omenesti ale preotului. Preotul se apropie de Dumnezeire. Altidati, pe timpul Legii vechi, cand Dumnezeu S-a pogorat pe Muntele Sinai spre a da lege poparului iudeu, S-a pogorat inconjurat de fulgere, de trizrete, de zgomot, de ceatd, de intuneric, de groazi. Nimeni dintre iudei, afar de Moise, nu s-a putut apro- pia nici de munte, necum de Dumnezeu. Toti cei ce se apropiau de poalele muntelui piereau (les. 19, 16-21). Acum ins Se pogoarii Dumnezeu pe altarele tuturor bi- sericilor crestine, la fiecare sfanti liturghie, de céte ori preotul isi inalti mainile catre cer. $i Domnul din ce- uri ascult& glasul preotului si vine pe Sfanta Masa si 7 PR. D.FECIORU _,se sfardma si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarima si nu se desparte, Cel ce se miindnc pururea si niciodatd nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartisesc ii sfintesie“ (Sfintele si dumnezeiestile liturghii, Bucu- esti, 1937, p. 166). Nu Se pogoar’ Domnul din ceruri cu fulgere, cu triznete, cu intuneric si cu groazii; se po- goard linistit, dulce, cu dragoste; Se pogoara cu harul Sau, nu cu mania Sa. ,,Oare nu sti — spune Sfantul Ioan Gurk de Aur — c& sufletul omenesc n-ar putea suporta focul acela al jertfei, ci toti am pieri pana la unul, daca near sta in ajutorul nostru din belsug harul lui Dumne- zeu (Despre preotie, Ill, 4). La glasul preotului care se roagi in timpul Sfintei Liturghi:, Domnul se pogoari din ceruri spre a Se da tuturor credinciosilor Sai. Mangaietorul, Sfantul Duh, a rinduit slujba Sfintei Liturghii pentru ca Domnul si fie impartit tuturor celor ce cred in El. in clipa aceasta a imp&rtasirii, ,,Fiul, Care sti sus cu Tatal, este tinut in clipa aceea in maini de toti si Se di pe Sinesi tuturor celor ce voiesc si-L sarute si si-L primeasca. Toti fac aceasta cu ochii credintei“ (Despre preotie, Il, 4). Slujba Sfintei Liturghii 0 sdvarsesti ~ imi graieste Sfantul loan Gurd de aur — ca si pogori pe Dumnezeu din ceruri pentru sfintirea ta si pentru sfintirea tuturor credinciosilor ti, ca toti , iL strdnga in brate pe Dom- nul", ca ,toti s& se fnroseasc cu sdngele Lui", ,ca su- fletele tuturora pria implirtasire si se fac mai straluci toare dect argintul inrosit in foc (Despre preojie, Il, 4). Acesta este rostul tu ! Pentru aceasta Duhul cel Sfant a pus in rinduiala Sfintei Liturghii rugaciuni ca acestea: _Di-le lor, Doamne, ca totdeauna sa slujeasca Tie cu fi ci si cu dragoste si nevinovati $i neosdnditi si se imp: taseascd cu Sfintele Tale Taine si si se invredniceascd de 18 INTRODUCERE cereasca Ta imparitie" (Sfintele si dumnezeiestile litur- ghii, Bucuresti, 1937, p. 138); si alta: ,.Tu, dar, Stipane, pe cele puse inainte, tuturora spre bine le tocmeste dupa trebuinta deosebiti a fieciruia: cu cei ce cilztorese pe uuscat, pe apa si in vazduh, impreuna calatoreste; pe cei bolnavi ii timaduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre™ (/bidem, p. 165). lar inainte de a te impartisi, tu te rogi asa: $i ne invredniceste, prin mana Ta cea puternica, a ni se da noua preacuratul Tau trup si prea cinstitul Tau sdnge si prin noi la tot poporul Tau (Ibidem, p. 165); si dupa ce te-ai impirtisit tu, cu sfantul potir in maini, avand in el nepretuitele si nemuritoarele Taine ale lui Hristos, din mijlocul usilor imparitesti, chemi pe toti credinciosii cu cuvintele: ,Cu fried de Dumnezeu, cu credinti si cu dragoste si va apropiati“ (Ibidem, p. 174). fi chemi pe toti s& se impartseasc’; iar credinciosii, dup ce s-au impirtasit, cnt, aducdnd lauda lui Dumnezeu, asa: ,.SA se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ea si liudim slava Ta, ci ne-ai invrednicit pe noi si ne impértasim ca sfintele, dumneze- iestile, nemuritoarele, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine" (Jbidem, p. 175). Pentru aceasta, deci, savarsesti Sfanta Liturghie. Pentru ca si aduci pe Dumnezeu din ceruri, ca sa te sfinfesti tu si si sfinfesti pe credinciosii tai. Dar te- me-te, cutremuri-te cdnd faci aceasta; si cand sivarsesti Sfanta Taina a Euharistiei si cdnd impartasesti cu trupul si sangele Domnului pe credinciosii tai ! Teme-te si te infricoseazi si pentru tine si pentru ei! Esti um nou Moise. Te apropii si tu de Dumnezeu. Esti un Moise al Legii celei noi. Nu mai este nevoie sa te sui, ca altidata Moise, pe Muntele Sinai, ca si-L vezi pe Dumnezeu, ca sii te apropii de Dumnezeu. Nu mai este nevoie si te 19 PR. D. FECIORU sui, dar e nevoie s& fii tot atat de curat ca si Moise. Tu esti pe piscul cel mai inalt al slujirii preotesti. Prin ha- rul Duhului Sfant, la rugiciunea ta Se pogoari Dumne- zeu pe Sfantul Altar. Tu, o nimica, ai in fata ta nemar- ginirea. Tu, praf si pulbere, ai in fata ta Dumnezeirea. Spune-mi, te rog —intreaba Sfantul Ioan Gur de aur ~ unde-I vom pune pe preot cind cheama Duhul cel Sfaint, cfnd svarseste prea infricosatoarea jertfa si cdnd atinge necontenit pe Stapanul obstesc al tuturor? Cat de mare curatie, cat de mare evlavie fi vom cere ? Gan- deste-te ce fel trebuie si fie mainile acelea care slajesc, ce fel trebuie si fie limba aceea care rosteste acele cu- vinte" (Despre preotie, IV, 4). ,Trebuie sa fie axat de curat ca si cum ar sta chiar in cer, impreund cu puterile cele ingeresti‘* (Despre preotie, Ill, 4). ,,Sufletul preo- tului trebuie si fie mai curat decat insesi razele soare- lui, pentru ca Duhul cel Sfant si nu-l pariseascd niciodata si ca si poati spune: Jar de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos trdieste in mine (Gal. 2, 20, De- spre preotie, V1, 2) Sivarseste, preote, sfanta slujba a Sfintei Liturghii cu toaté curitia trupeasc’ si sufleteascd. Fé-ti pravila cerutd de randuielile bisericesti, citeste rugiciunile pen- tru sfanta impartasire, Nu le citi numai ca sa le citesti, ci pentru ca s&-{i inalti sufletul ctre Dumnezeu, ca si te pocdiesti. impaci-te cu toat lumea; impacd-te cu cel cu care slujesti la acelasi altar. Marturiseste duhov- nicului pacatele sivarsite. Nu svarsi pacate de moarte. Nu fi trufas, nu fi jubitor de argint, nu curvi, nu te mania, nu fi lacom, nu pizmui, nu cleveti, nu te lenevi spre fapte bune. Fereste-te de betie si de imbuibare. Posteste, roagii-te, fA milostenii. Dar posteste, roagi-te si f& milostenii fara faarie. 20 INTRODUCERE Asa curatit trupeste si sufleteste si impiicat cu toata lumea, apropie-te de Sfanta Masi, pe piscul cel inalt al slujivii preotesti, pentru a primi in mainile tale trupul Dumnezeului Celui viu, trupul Dumnezeului care tine universul in palma, Aceeasi purtare de griji trebuie si ai si de curitia trupeascd si sufleteascd a credinciosilor tai, pe care-i impartasesti in timpul savarsirii Sfintei Liturghii. La aminte, ,u da cele sfinte cdinilor, nici nu arunca mar- garitarele inaintea porcilor, ca nu cumva sd le calce in picioare $i, intorcdndu-te, si te sfésie* (Matei 7, 6). 1a aminte ci ,oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fara de trupul si sangele Domnului, Sa se cerceteze, insd, omul pe sine si asa sd médndnce din pdine si sd bea din pahar. Céci cel ce ménnca si bea cu nevrednicie, isi méndncd $i isi bea osanda, nesocotind trupul Domnu- lui* (I Cor, 11, 27-29). Dumnezeu il va osandi si pe credinciosul care s-a impartisit cu nevrednicie cu Sfin- tele Taine, dar te va osdindi si pe tine, c& nu i-ai fost un bun invatitor, c& nu |-ai povatuit cum trebuia, c& nu i-ai aritat cit de curat tebuie si fie pentru a putea primi sfantul trup si singe al Domnului spre iertarea picate- lor si mantuire, iar nu spre judecatd si osanda. Ta aminte, dar ! Harul lui Dumnezeu te-a suit pe pis- cul cel mai inalt al slujirii preotesti. Esti puternic. Poti lega si dezlega sufletele. Poti scoate din iad sufletele si le poti baga in rai. Ai o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Tie ti-a dat, cat esti pe pamant, puterea aceasta de a ierta picatele cre- dinciosilor tai. Esti puternic. Poti, cu farama ta de trup, in care palpaie sufletul, poti pogo pe Dumnezeu din ceruri, ca si te sfinfeasci si si te mantuie si ca si tu, la 21 PR. D. FECIORU randul tiu, sd sfintesti si si méntui pe credinciosii tai Sfinteste-te, indumnezeieste-te cu trupul lui Dumnezeu c&t mai des. Sfinteste si indumnezeieste la fel si pe credinciosii t4i. O, poti! Toatd puterea aceasta este in mana ta. Ti-a dat-o Dumnezeu Dar, fereste-te | 1a aminte c& esti pe cel mai inalt pisc. Ia aminte si fereste-te! Esti inconjurat de ispite Te bat furtuni mari. $tii, doar, c& piscurile cele mai inalte sunt cele mai bantuite de furtuni. Acolo, pe pis cul ametitor de inal: pe care te gisesti, sufld vantul cel mai putemic. Acolo, pe piscul acela ametitor de inalt, tunetele se slobozese chiar in preajma ta. Acolo, pe pis- cul acela ametitor de inalt, este gheati si zipada, cand la poalele muntelui infloresc crinii, infloresc trandafirii. Esti pe loc inalt, sublim! Dar tocmai de aceea, ia aminte ! Fereste-te ! Pr. D. FECIORU SFANTUL IOAN GURA DE AUR Tratatul despre preotie si Omilia rostita cand a fost hirotonit preot Tratatul despre preotie' " cTratatul despre preotie" al Sfintului Ioan Guré de Aur a apirut {ntr-o editie in colectia ,Sources chrétiennes", nr. 272: Jean Chrysostome, Sur le sacerdoce (Dialogue et Homélie). introduction, texte critique, traduction et notes, par Anne-Marie Malingrey, professeur honoraire 3 Université de Lille II, Paris, 1980. Aceasté editie a fost folosité la twaducerea de fata. Cou privire la timpul compunerii ,Tratatului despre preotie", au fost propuse mai multe date: unii socot cd Sf. loan Gur de Aur I-a scris in timpul vietuiri sale in sidstria din muni de lang Antiohia, adic intre anii 322 si 378; altii pun compunerea sa in tinpul digconatului stu, deci intre 381 si 386; Anne-Marie Malingrey, ultimul editor al textului grec, care foloseste pentru editia sa 86 de manuscrise, dintre care dou sunt din secolul IX ~ Sinaiticus gr. 375 si Basileensis gr. 39 (B. Il, 15) ~, accept in parte ipoteza penultimului editor J. A. Nairr ~ Tlepr vepwavvg (De sa: cerdovio) of St. John Chrysostom (Cambridge Patristic Texts), Cam bridge, 1960 -, care propune o daté posterioar’ anului 386, bazindu-se pe textul din Omilia V ia Osea (MG, 56, 131), inccare Sf. loan Gurl de Aur, vorbind despre preotie, spune: ,.Dar despre preotie si cit este de mareati vrednisia ei, vom vorbi in alt timp". $i pe temeiul acestei marturi, care nu ¢ concludentit pentru o lucrare de proportile ,Tratatului despre preo- tie", pune data compunerii pe timpul rostirii cuvantirilor la Osea, adicd in perioada 386-390, mai precis, putin dup 386 sau, mai probabil, in anul 387; Anne-Marie Malingrey, la randul ei, sozotind c& ,,Tratatul despre preotie" este o lucrare care presupune o experienté pastoralé personal, schimbi data compunerii scririi si o situeazi in 390, recunoscind totusi 4, in lipsa unor repere sigure, data compuneri rimane in domeniul ipote- zelor. Socotesc insi ci pentru a face dreptate si operei si omulUi, trebuie si plasiim compunerea ,.Tratatului despre preotie” fn anii de sihdstie, 372-378, daci ne gndim cl Sf. loan Gurdi de Aur a fost un om exceptio- nal, unt om de geniu ~ iar la genii varsta si experienta personal trag putin in cumpand -, care putea vorbi fri experiente oastorale despre frumuseti- le, méretia, primejile si cAderie slujirit preotesti. Aceasta, mai ales dac’ citim cu luare-aminte propriile sale cuvinte din ,Tratatul despre preotie’ ,Ca $8 nu se intimple si cu mine asta, spune Sf. loan Gur de Aur, Dum: nnezeu ma tinut in rindul celor mai de jos membri ai Bisericii, printre care si dintru inceput am fost" (III, 10). Apoi: ,Nu te minuna, dar, draga 25 SFANTUL IOAN GURA DE AUR prietene, cd'n-am multi pardsi ! Nu am multi, pentru cd am fugit de fame gi de orice legitura cu oamenii, N-ar tebui s4 te minunezi cd nu piicituiese ! Nu paicdtuiesc, pentru cf dorm. Nu cad, pentru cd nu lupt. Nu sunt rénit, pentru cn iat parte la “uptd, Spune-mi, te rog, cine va putea gril impo- triva mea semi va descoperi ticdlosia mea? Acoperisul acesta ? Cisu aceasta ? Dar ele nu pot slobozi glas. Poate mama, care stie mai bine deat toi viata mea? Dar ea, mai cu seamd, nu se amestecd in viata mea si nu mam cert vreodati cu ea. Dur chiar daci s-ar fi intdmplat asta, nici 0 mama ni este atat de lipsti de dragoste de fiul ei si mu-si urdgte ait fiul, inedt, f8r% vreo pricind constringitoare si fard si o sileascd cineva, sicl vorbeuscd de rau si sil barfeasci Ia toti pe cel pe care Ia purtat in pintece, pe care la crescut si ra aliptat” (VI, 7). fn sfarsit- Sunt stipdnit si acum de dragostea ce slavi desart; deseori mii trezese si-mi dau seama c& am fost stipanit; uneori imi si pedepsesc sufletu-mi robit. Dorinje picitoase nivilese $i acum asupra mica, dar flacira pe care ele o aprind e mai slab, cd ‘ochii mei Cupesti nu pot gsi materie pentru foc. Am scat cu totul de a ‘mai vorbi de riu pe altul i de a auzi pe altl vorbind de ru, c& n-am cu cine sii vorbesc; zidurle acestea nu pot slobozi glas. Dar n-a fost cu putin sit seap si de minie, desi nu-i nimeni care si mi porneasca spre minie. imi aduc amintsinsé deseori de oameni stricati side faptele lor; iar amintirea lor face $8 mi se rizvriteasca inima; dar nu pind la sfargit, cd indat fi potolese aprinderea si 0 induplee s8 se linisteasc’, spundndu-i c& nu se cade, cli cea ‘mai mare tclosie si lagi pacatele tale gis le iscodesti pe ale altra. Duc {sd ag veni printre oameni si ag fi prins de mii si mii de griji si de necazuri, rag mai putea semi dau aceste sfaturi sisi glsesc ganduri care si-mi dew acestea indrumér.. Dac a5 intra in invalmagagul lumii, toate acest fiare silbatice ~slava desat, ingimfarea,invidia, iubirea de argini, desfinarea = s-ar ndpusi cu furie asupra mea; mi-ar sfigia sufletul, m-ar ingroz si mi-ar face si mai erincen rdzboiul cu ele. Chiar aga, stind aici, cu mare greutate le voi invinge; dar le voi ievinge cu harul lui Dumnezeu si lor nu le va mai rimiine decit urletul, De asta nu pirisese cdsula aceasta, nu ies nicdieri, nu vorbesc cu nimeni, n-am nici o legituri cu nimeni si indur s& aud gi alte rnenumirate invinuit la fl cu cele pe care le-arn mai auzit" (VI, 12) Dar oredind ar fi fost scris ~ in singurdtatea chiliei sau in mijlocul An- tiohiei -, ,Tratatul despre preotie" rlmane o carte de geniu, care 5-a ris- plindit curind si a cireulat si in Rasirit si in Apus. In 392, Ferictul lero- him il are in mand si il eiteste (De viris illusribus, 129), iar in secolul uurmator este tradus in limba lating de Anien; traducerea lui este tipariti, nu mult dupa descoperirea tiparului, la Kéln, In 1470 (A. M. Malingrey, op. cit. p.40-41). Textul grec a fost publicat pentru prima dat de Erast in 1525; apare apoi in numeroase edit, fie in editii separate, fie in editile greco-latire ale matilor editori: Savilius, Fronton du Duc, Bernard de ‘Montfaucon gi, in sfirst, Migne. In Patrologia greacd a lui Migne, ,Tra- 26 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE tat despre preatie™ este tipi in vol. 48, 623-692. In limba romana, aceast opera a Sfintului Toan Gurk de Aur ~ pe care uni vor so fact dependentd de ,Cuvintal de apirare pentry ‘ga in Pont, al Sfanulu Grigorie din Naiane ~ a vazut lumina tiparulai in 1820, in traducerea lat Iosif, episcolul Argesulu: celui intra sini parimel nostra Toan Gur dle Aur, Cuvint sase pentra preoti, Bucuresti 1820. Numele traducito- rului nil dé Dionsie .arhiepiseop si mitropolit a tat Ungroviahis in prefta herd ,.Penira aceasta dard nu numa Arhierei, ci 31 Pret Sunt dator a le cei pre aceasten minunae si de Duhtl Sfant insfate eu- Vite, si mai inainte de birotonie si dup hirctonie, ca cunoscnd dintra aceasia datoile Protest, si se slease ca chiceiurileceale neporivite Preotsi si le piraseasc iar ceale cuviineioase si le imbraigeaze, Cd cu acest scop s-a si talmact prin osérdiawubitorui de Dumnezeu Episcop al Argesblu, iar al nostra intrw Domnul preaivbit frate Chir IOSIF, de nul din cei ce au talmacit i Theologhicon al Sfintlui loan Damaschin" = Rornini de peste munti au imbogatit eu inet dou noi traducer ale aceste hucrri teratura noastrabsericeased, Prime: Sererea S. Ioannu Gua de Aur Despre preoie. Tradusi in limb roman de Tosifu Baraca, Parohu la Biserica Sféntului Nicolae in Brasovu Sibi, in tipogratia arhidiecesana, 1865. ,Precuvantaea” tradueedi datatd l-ea iantarie 1865", este seri de mitropolitel Andrei Sagans. Din cuvintele mareli mitropolit, ag dort si impartigesecittoilor mai int pindurile acest deosebit organizatrbisericese, cu mat initiate, despre lcrares Sfantu- Iui loan Guré de Aur: Prin urmare din acts seriere a Sfintlui Hrio sostomu voru putea inelege tof erestnii nostri in ce chipu si aleagd ei pre Preoti si Episcopi sa. Serierea aceasta ample de binecuvantare pe lumeanw ea fi pe Preotu, pe junele, care se prezitete penta Preoti, ca si pe Preotul incdruntit in Peotie" (p. N-IV); apo despre geneza acest: traducen: Aste de carte ne-ad lipsite nora Rominiloru de releyea onodces’ orientale; celu potino, eu nu sti cf scierea aciasta a lu Toannw Hrisostomu aru esista la not adusd. De acees neajungindy-m: timputu spre # o trade singura, am poftita pre Parchulu nostr din Bra- ova Tosi Baracu ca si o tradicd; coca ce asi flcuty si eu censurin- duro @ aflénduco de bund mn'amu otirity a 0 dala lumina, adecd ao da Preotilor, Diaconioru, elicitor si tuturou eirwrarilora nostri ca of clie huminitoare, spe ao intrebuinja de unu izvoru nesdeata de ivititur Ia aleger de fete Bisericesti si la implinirea gelel chiemari a Peotilora si Episcopilors”(IV-V), ‘A doua: Cartea santluiloanu Chrisostomn, Despre Preutia, Tradust de Toanu P. Papi, preut gr. cat. fa Instituut Corectoriu din Gherl, ou ‘iparals Tipografir Diecesane, 1869. In prefta sa loan P. Papi spne “Dintra serisorle acest Parente mi am fostupropusu inc de multisions a se tradueu eartea despre previa. inst parte prin intervenirea 27 SFANTUL IOAN GURA DE AUR impregiurarilora ne prevediute, parte prin loviturile sortiei indreptate de ‘mana cea atctu poternica 2 fnaltului destinu Domnedieescu, a bene voitu Domnedieu e despune ca ceea ce mi-a fostu propusu se nu se impleneasca pana acuma” (p. IV-V). lar cu privire la traducerea insisi zice: ,Ce se tiene de traducere m-am nesuitu dupa debilile-mi poteri ao pune in aintea P. Ven mieucetitoriu in unu stilu pre cdtu se pote de usioru sila intielesu ~ ne urmandu orbisiu necilitere’a originalului grecescu: loannis Chrysos- tomi De sacerdotio libri sexte e recensione Io, Alberti Bengelli, neci aba- tendume tare dupa alaturatele traduceri germana si italiana, ce la avusem de indemana, — ci am clutatu mai multu la firea limbei romanesci si la esenti'a lucrului ~ avendu in aintea ochiloru acrescerea binelui sufletescu si marirea lui Domnedieu” fp. VD). Dupa 13 ani, se tipireste 0 noui traducere: Tractatulu sfantului Toanu Gurl de Aura, Despre Preotie tradusu de Pr. St, Clinescu, Profesoru la Seminarulu Centralu din Bucuresci, Cu o disertatiune a traduedtorului despre Sf. lcanu, Bucuresci, 1882. Preotul Profesor St. Calinescu dedica traducerea se elevilor seminaristi: Junime studios a seminarelor! Car- tea, ce’ti infatisezu in traductiune, este opera unuia din sufletele cele mai curate ce a ereatu crestinismulu; este opera unui spirit care a practicatu principiele crestinismului mai bine decit or inocentu si curatu este singurulu sanctuaru, céruia se pote incredinta Ingrijiea si plstrarea acestui depositu santu gi inalienabilu. Pentru acesta lie'ti dedicu acestd Iucrare, invitindu-te de a priimi, ao infelege, ate pa- trunde de vaioarea tainei si a-i conforma viefa si activitatea pastorald cu preceptele ce vei aflaaci“. Traducerea lui St. Calinescu a aparut mei inti in revista ,Ontodoxul", 1881 (2), 12-19, 32-35, 89-97, 153-158, 209-212, 220-223, "287-261, 310-319, 371-376, 435-446, 467-477, 517-522, 538-542, 567-581, 614-620, 634-643. Traducerea preotului profesor St. Clinescu — eArtile II-VI - a fost publicati de profesorul Dr. D. G, Boro- ianu in: Dreptul Bisericesc, vol. I, lagi, 1899, 487-606, iar mai tarciu de insusi traducitorul in lucrarea sa! Povdtuitor in activitatea pastorald a preotului, Bucuresti, 1908, 123-267, In 1941, preotul Aristide N. Geamanul tipireste la Craiova o noui tra- dducere: Sf. loan Hrisostom, Despre preotie. Traducere dupa textul gre- cesc tipirit ds loan Albertus Bengelus la Lipsca in 1866, iar f 1957, pre- cotul D. Fecioru publicd in: ,Biserica Ortadoxé Romana", anul 75, pag nile 928-1011, 0 alté traducere a aceleiasi opere. $i astfel, in decars de 137 ani, opt oameni ai Bisericii Romdnesti, intre care un mitropoli: si un episcop, si-a2 indreptat gindul si dragostea lor spre geniala scriere a ‘Sfaintului foan Gurd de Aur si au pus-o la indemana slujitorior altaelor noastre, Nici o alti lucrare patristic nu s-a bucurat de o atat de mare pretuire. Este omagiul pe care Biserica Onodox Romani il aduce scrierii Sffntului loon Gurd de Avr. Dar literatura teologic’ romaneascl a mers 28 CARTEA iNTAI Caprrouut 1 Dovada dragostei Marelui Vasile fata de mine Am avut multi prieteni sinceri si adevarati?, care cunosteau si pizeau cu sfintenie legile prieteniei, Dar unul dintre acestia multi fi intrecea pe toti prin dragos- tea ce mi-o purta. Ambitiona si-i lase in urma pe prie- tenii mei tot atét de mult pe cat acestia Hisau in urma simplele mele cunostinte, A fost lang mine tot timpul. ‘Am urmat aceleasi studii si am avat aceiasi profesori’ tai depare: a publicattextul gree al jelaniet mamei Sfintlui foan Gurd de Att din ,Tratatl despre preotié': St. loan Chrysostomul (Bucdt alse). Text grec, publica si adnotat de luliv Valaon, Bucuresti, 1904, p 74-77 (Minister cultelor si al Instrctunis Publie. Din publicaile “Cased Seoatetor") 2 Fotradevar, a avut mi prieteni omul care a scris pagini atét de frumoase despre pritene si i-ainlat in scree sale adevirateimne, O parte din aceste pagin sunt adnate in: Sfnta loan Gurd de Aur, Despre Aragoste si pretene, aducere de Pr. D. Fecon iar despre pretenie la Sf. loan Gurd de Aur au seis: Pt. Marin Braniste, Conceptia Sfantului Ioan Gurd de Aur despre prietenie si dragoste, in: StuliiTeologice, 1957 (9), p. 649.672 si Pr. Prof. loan G. Coman, Frumuetle pretenei in conceptia lumii vechi gi a Sfimilor Paint, in: Glasul Bisercit, 1954 (13), p. 505-511 * Dascl de retorid -a fost celebrul retort sofist Libaniu (314-393). Stirea ne-0 daw Socrate (Ist Bis, VI, 3, MG, 67, 665) si Sozomen (st. Bis, Vill, 2, MG, 67, 1513), Libaniu il pretue até de mult pe elevul sia, ci la moartea sa, dupa relatiile lui Sozomen, find intebat de nigte prieten pe cine ar dons lase ca urmas al si, a rispuns: ,Pe loan, demu mi har fi furt crestini“, Ca dascdl de filosofie [8 avut pe Mlosoful Andragatie, despre care nu stim alleeva deci cele spuse de istorii mint: mai sux Trebuie sf fost un eclectic, Ca dascali de teologie si Indturiitori dahovnicest, Sf, Ioan Gurd de Aur i-a avut pe Meletic al 29 SFANTUL IOAN GURA DE AUR Una ne era si ravna si sérguinta pentru studiile pe care le ficeam, La fel ne era si dorinta, nascutd din aceleasi nizuinte. Nu numai cand mergeam la dascili, dar si cnd i-am parasit, cand a trebuit si ne ho! este mai bun pentru noi de ales in viatd, fost tot de o parere. in afara de asta, mai erau si alte pricini care ne-au piistrat nestricati si trainici aceasta buna intelegere, Nu se putea mindri unul mai mult ca altul cu maretia pa- triei sale. Nu eram eu prea bogat, iar el sirac lipit pamantului. Averea fiectruia dintre noi era la fel, pre- cum la fel ne erau si gandul si vointa, Neamul nostru, al lui si al meu, ne era la fel de slivit. Totul era deopo- tiv’, dupi cum deopotriva ne erau si gandurile noastre. Caprrowut2 Ce l-a oprit de a locui cu mine Dar cind a fost vorba si imbritistim viata cea fericita a monahilor si filosofia cea adevirati', atunci talerele Antiohiei (360-381), pe Flavian, pauiashul de mai trziu al Antiohiei (91-404), pe Diodor al Tarsului (+394) si pe Carter Ascetul, cespre care na stim mai mult decdt numele. “Prin afiosofie” sau »filosofia cea adeviratS, Sf. foan Gurl de Aur ingelege regia crestnd, invttura si conceptia cretind despre lume si vial, singura care poate puvta pe drept si cu adevarat numele de filesofie, dupa cum se exprima el. Adeviratifilosofi, dup& Sf. loan Gurd de Aur, au fost urmbioni fnvatdturi lui Hrists. In serierile din tinerete (Céire Teodor cel cizut, MG, 47, 277-316; Cele tei eit impotriva celor care autaed viata monahald, MG, 47, 319-386; Comparatie intre imparat si monahi, MG. 47, 387-3923, indrdgostit de monahism, Sf. Ioan Guré de ‘Aur identified .filosofia cea adevirata cu viata fericté & monahilor” $i last se inteleaga cd nurrsi monahii pot realiza integral filosofia. con- 30 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE balantei n-au mai fost deopotriva. Talerul lui se ridica in sus, iar eu, legat inci de poftele lumii, pogoram talerul meu, il ingreunam cu nélucirile tineretii si-l sileam s& riménd jos. Ne-a rimas, e drept, nezdruncinati ca si mai inainte, prietenia noastra, dar s-au intrerupt obignuitele noasire legaturi. De altfel, nici nu pot trai la un loc doi oameni care nu se striduiesc pentru aceleasi Iucruri. Cand am ridicat insi putin capul din valtoarea vietii, prietenul meu m-a primit cu bratele deschise; dar nici asa, egalitatea de mai inainte nu s-a mai putut pastra. in curgerea vremii, mi intrecuse; era mai tare decat mine, era mai presus de mine, se ridicase sus, sus de tot. $i totusi, pentru ci era bun la suflet si pentru ca pretuia mult prietenia mea, s-a despartit de toti ceilalti prieteni si-si petrecea tot timpul aliturea de mine. Do- rea asta si mai inainte; dar, dupi cum am spus, trandavia mea’ il impiedica. Ca nu era cu putinta ca eu, care imi petreceam la tribunal tot timpul®, care eram pa- ceptia crestind despre lume si viata. Aceasté parere a Sf. Toan Gur de ‘Aur trebuie inteleasd in contextul si limitele epoci istorice in care a trait, a nu poate fi generalizati, cic filosofia nu se reduce la doctrina crest si cu atat mai putin la viata monahali 2 Cuvaintul ,trandivie", poxype, nu are la Sfantul loan Gur de Aur sensut de lene Sau lene prelungita, ci de viatd picaioas, de nesocotire a Jegilor morale: paxwpiog este omul care taieste in paicate si nu are destulé voit sa pardseasca viata sa ticdloasS. Dar, in textul acesta Sf, loan Guri de Aur nu ne vorbeste de lenea sa, ci de nilucirile tinereit sale, de spoftele lumii care-I legau de lume; pe dou’ din ele ni le numeste in acest capitol: freeventarea tribunalului si dragostea de spectacole teatrale. *"Ey xa Bigaotvpi xpooebesovta. Cuvantul rpoceBetm are dowd sensuri. Unul: ,a sta langd cineva", altul: .a se ocupa mereu cu ceva up prima insemnare, am avea traducerea: cu cae stiteam la tribunal", dick frecventam tribunalul, luam parte la procesele ce se dezbiteau aco- Jo. Cu alte euvinte, Sf. loan Gurl de Aur, dupd ce a terminat studile de retoricd si de filosofie, se ducea des la tribunal pentru a audia pledoarile avocatilor si duelurile lor retorice. Dupa a doua insemnare, am avea 31 SFANTUL IOAN GURA DE AUR sionat de spectacole teatrale, si ma mai vad des cu el, care stitea necontenit cu ochii pironiti in cdrti si nu iesea niciodata in oras. Aceasta a si fost pricina despar- {irii noastre de mai inainte. Dar cdnd am inceput si duc aceeasi viatii ca si el, prietenul meu si-a dat dintr-o dati Ja iveala dorinfa, nutrit de multa vreme in sufletul stu Nu se mai indura si mi lase singur nici o frantura de zi. Nu fnceta rugandu-mi sd parisim casa parinteascd si sa trim amindoi indeobste. Ma invinsese. $i lucrul era aproape si se implinea Dar jelaniile necontenite ale mamei’ mele m-au im- piedicat si fac prietenului meu acest har, dar, mai bine spus, si primesc eu Ge la el acest dar. ‘edvcore: ju cae cram ovupat mere la wibuna” ack erm avocat {Gate covine, St loan Gur de Arn perionds dnt termine 5 ilo profane i reapers fn pute functonat ca avocat Ta tba din Antohia Unit dine interpret i biografiSfntuluiToan Gard de ‘Aura wads fel evvantalspooeBein 9a susinut profes avo ature ali ds ek ma mul etm no, trade cuvntl acest dup vima lui seme $1 expicd fapol ch merge la ibunal prin paiunea Fevpentspledoan trumoas.Pasonea dupdcuvdatl frumos, bine alee {uit ita atrbunal nu profes radi, iti in sree Salil un lo din ere sh desprindem veo alie cha fst avoat sau ek ar fiavot intense fac avec cis esta “Pine foarte putine lurat sim despre mama Sf oar Gur de Aur Anta, acess svt fermi mami i erenk,pereche de sinste& celolae mame erste: Emilia mama sfinglor Vaile el Mare $1 Grigori Nise, Nona, mama Sfanul Grigori din Naziana i Mo- tice, rma ert Augustin. A ndrint cha 8 spun cf Ansa Te Ineeceinwitut in osteo ote pene vite pesceste feel rest nes entra clea, pe ling toate cleat nevonf, aavut de nds caponl cel defo al vdduvil" Arms vidi de tnd, ir de ot, it Goudzet de an, indtd dupt nasteres fut el, pe cind cop fet cr mu putea vorbis dct In un ado dup csttore, Nu gat SCetstorenci a doua oa, crs in mill uburor 8 flan tlnlor" Ei ine greudleviduvil, ade cari da seaman numa cele ce Sufed vdovie', dup cum ins spune, nduratecurbdre i resernare, pum pe fumes Ante’ o «pata conuni pe lng Clee camuni covente 32 TRATATUL DESPRE PREOTIE Cand mama a simtit ce am de gind si fac, m-a luat de mani si m-a dus in camera ei. S-a asezat aldturea de mine. pe patul in care m-a niscut. A inceput si verse rauri de lacrimi si sd adauge cuvinte mai jalnice ca la- crimile. Plingénd, mi-a griit asa: ~Eu, copilul meu, n-am avut norocul si m& bucur multa vreme de frumoasele insusiri ale tatalui tau’. Asa a vrut Dumnezeu ! Moartea lui a urmat nasterii tale si te-a sat pe tine orfan, iar pe mine vduva inainte de vreme. Numai cele ce sufera viduvia pot cunoaste bine greutati le ei. Grajul nu-i in stare si zugriveascd furtuna si viforul suferite de o fata tandrd ca mine, abia iesiti din casa piirinteascd, neiscusit in treburile gospodériei, cea femeie, mama si cresting, pe care le are alituri de Emilia, Nona si Monica, Virtutea acestei mame a vimit pe cel din urma reprezentant de seami al pigdnismului in agonie, pe celebrul Libaniu, dascalul Sfintului oan Guri de Aur. Pe acest filosof pin nu I-a simi nici virtutea Antusei ca femeie, nici virutea ei ca mam&, nici virtutea ei ca cresting, ci virtutea ei ca veduva. Curdtia viduviei ei si inaltimea moralé la care-si ducea vie duvia I-au ficut si exclame cuvinte ce incununeaza si pe mama si pe fiu Stirea aceasta ne-o di chiar Sfintul loan Gurk de Aur, fourte zearcit de altel im detalii biografice, in lucrarea sa: ,Ciire o femeie rimasd de ta- ndré vaduva* (MG., 48, 601): ,Mi-amintese c& odinioara, pe cdnd eram ‘nar, spune Sf. Ioan Gur de Aur, dasealul meu de retoricd~ si era un pi- gin convins pind in maduva oaselor — a Hiudatin fata multora pe mama Dupa cum fi era obiceiul, « intrebat pe cei de Hing’ el, cine sunt. Unul i-a spus c& sunt fiul unei viduve. M-a intrebat apoi ce varst@ are mama si de ccind e viduvd. Cand i-am spus cf are pateuzeci de ani si c& sunt doudzeci de ani de cind a pierdut pe tatil meu, a minunat si a strigat cu glas mare uitindu-se la cei de fat: Ah, ce femei au crestiaii "Tatil Sfintului Loan Gurd de Aur, cobordter dintt-o familie nobilé st bbogata, se numea Secundus si era stratilat, adici general in armata Siriei (Paladie, Dialogul, MG, 47, 18; Socrate, Ist. Bis., MG, 67, 665). Dupi hnume pare a fi roman de origine. Pe aceeasi ca'e ne pune si numele mi- lusii sale, sora tatdlui siu, Sabiniana (Paladie, istoria Lausiaca, cap. 41, ed, Butler, 129) 33 SFANTUL IOAN GURA DE AUR aruncati dintr-odata intr-o durere atat de mare si siliti si faci fat unor griji mai presus de varsta si de firea ei Trebuie sd puna la treaba pe slugi, si fie cu luare-aminte Ja rutile lor, si zidimiceascd intrigile rudelor, sa indu- re cu curaj amenintirile celor care strang birurile si neo- menia slujbasilor la plata impozitelor. Dac riposatul tati lasa in urma sa un copil, alte greutati pe capul tinerei Viiduve ! De ¢ fati, e drept, vin pe capul mamei si asa multime de griji; totusi este scutita de cheltuieli si fricd; dar de ¢ biiat, o nipidese in fiecare zi nenumarate temeri si mai multe griji. Nu mai vorbesc de cheltuielile de bani pe care trebuie si le faci, daci doreste si-l creasci asa cum trebuie crescut un copil de starea lui. Dar nici unul din aceste necazuri nu m-a facut si ma ciisatoresc a doua oar si si aduc un now sot in casa {atilui tiv. Am rimas in mijlocul friméntirilor si al tulburarilor. N-am cdutat si scap de cuptorul de foc al viiduviei. Mai intai am fost ajutata de mila cea de sus; apoi, nu micd mangaiere mi-a adus in acele clipe cum- plite si vederea necontenité a chipului tu, care-mi pistra iccana insufletiti a riposatului tau tata, cu care semeni atit de mult. De aceea, chiar pe cand erai prunc, pe cAnd inca nici nu invatasesi si vorbesti, pe vremea cfnd copii bucuri mai cu seama pe pirinti’, mult m-ai mangaiat. Nu poti apoi si-mi spui si si ma invinuiesti cd da, am indurat viduvia cu curaj, dar, siliti de vaduvie, am ‘imputinat averea tatilui tiu ! Stiu cd multi copii, ramasi Sfiimtu) loan Gurd de Aur era deci cam de un an-doi cind a murit tat sdu, cei copii, cam la aceastd varst, cnd nu pot vorbi, ci staleese cuvintele, ,bucura mai cu seama pe parinti lor” 34 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE far tat, au patit asa. Eu ins ti-am pastrat nestirbita intreaga ta avere. N-am crutat ins nici o cheltuialé, si pot si-ti dau o crestere aleasa si si-ti fac un nume; dar toate aceste cheltuieli le-am facut din averea mea, din averea cu care am venit de la parintii mei. Sa nu socotesti c&-ti spun acum acestea ca si-ti re- prosez ceva! Nu! iti cer ins& un har pentru toate cate pentru tine am facut. Nu ma lisa viduva a doua oar, nici nu-mi aprinde din nou in suflet stinsa mea durere. Asteapta sfarsitul meu. Poate peste putin timp voi pleca i eu. Voi, tinerii, mai aveti nadejde si ajungeti la adanci batrnete; dar noi, cei batrani, nu asteptim alt- ceva decit moartea. Cand ma vei da pimantului si vei pune oasele mele alituri de oasele tatilui tu, pleacd in cilitorii cat de indepartate, stribate orice mare vrei. Atunci nimeni nu-ti va pune piedici. Dar atata vreme cat mai am in mine suflare, ingiduie si locuiesti aléturea de mine. SA nu superi pe Dumnezeu in zadar si fra de folos, aducdnd atat de mari necazuri peste capul meu, care cu nimic nu ti-am gresit. Daca ai insi vreo pricind si ma invinuiesti, cd te impovirez cu griji lumesti, c& te silesc si-ti adminis- trezi singur averile, te rog, nu te uita ci-ti sunt mami, nu fine seama de cresterea ce {i-am dat, nu tine seama de dragostea ce ti-o port! Nu tine seam’ de nimic! Fugi de mine, cum fugi de vicleni si de dugmani ! Dar daca fac totul ca si-ti dau cat mai mult rigaz pe calea vietii ce vrei si apuci, acest lant, de n-ar fi alta pricin’, da, acest lant s te tind aléturi de mine. De-ai spune ci ai nenumérati prieteni care te iubesc, afl, dragul meu, cd nici unul nu-ti va oferi bucuria unei libertiti atat de 35 SFANTUL IOAN GURA DE AUR mari cum ti-o ofer eu, pentru c& nici unul nu poarti grija, la fel ca mine, de bunul tau nume*. ‘Acestea si altele, mai multe ca acestea, mi-a grait mama. Am impartisit spusele mamei vrednicului meu prieten. Dar cuvintele acestea nu numai cd nu lau miscat, ci, dimpotriva, staruia mai mult, cerdnd ceea ce-mi ceruse si mai inainte. Carrow. 3 inseliciunea pe care am intrebuintato pentru a-l face s& se lase hirotonit fn vremea aceasta, pe cand el ma ruga mereu si-i urmez gindul, iar eu ma impotriveam, s-a raspandit pe neasteptate un zvon, care ne-a tulburat pe améndoi. S-a zyonit ci ¢ vorba s& ne urce la vrednicia preotiei. Eu, ndat& ce am auzit cuvantul acesta, am fost cuprins de teami si nedumerire. Team, ca nu cumva Sa fiu hiro- tonit fairi de voia mea; nedumerire, c& nu stiam cum de le-a trecut prin minte barbatilor acelora si gandeascd asa ceva de mine. MA uitam la mine si nu gaseam nimic care si mi faci vrednic de aceasta cinste. Vrednicul meu prieten a venit la mine indeosebi si mi-a facut cunoscute cele ce se vorbeau; credea ci nu auzisem de acest zvon. M-a rugat si fim si acum tot atat de uniti, ca si mai inainte, atat in faptele noastre, cat si in gindurile noastre. imi spunea cf este geta mi urmeze pe calea ce-o voi alege, fie ci refuz. cinstea ce mi se face, fie c& o primesc. Simtindu-i insa dorinta si dindu-mi seama de paguba ce as aduce-o obstii Bise- 36 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE ricii dacd, din pricina slabiciunii mele, as lipsi turma lui Hristos de un ténar atat de bun si atat de destoinic in pastorirea credinciosilor, nu i-am destdinuit gandul ce-1 aveam ~ desi mai inainte niciodaté nu-mi trecuse prin minte sii ascund vreunul din gandurile mele ~, ci i-am spus doar atat ci trebuie si amandm pe alta dati luarea unei hotirari, Deocamdata nu ne zoreste nimic. L-am convins indati si nu se mai ingrijeascd de asta sia rimas pe deplin incredintat ci am sa fiu alaturi de el, up ji suflet, dacd se va intampla cumva aga ceva. N-a trecut multi vreme si a venit timpul si ne hirotoneasca. Eu m-am ascuns. El insd, fir si stie de fuga mea, a fost luat sub o alti pricina si a primit jugul Era incredintat, pe temeiul fagiduielilor ce-i facusem, ci il voi urma negresit; dar, mai bine spus, socotea chiar c& fusesem hirotonit inaintea lui. Unii din cei de fai, vizdndu-l intristat din pricina hirotoniei, Iau inselat, spundndu-i ci e nepotrivit ca omul care parea tuturor indaritnic - vorbeau de mine ~ sii se plece cu multi supusenie hotirarii pirintilor, iar el, care este ou mult mai intelept si mai supus, sd se indardtniceascé, si umble dupa slava desartd, si sari, sf se zvarcoleasca si sa se impotriveasci. Cu aceste cuvinte I-au potolit. Cand a auzit ci am fugit de hirotonie, a venit la mine, peste misura de amérat. S-a asezat langé mine; voia si-mi vorbeasca; cuprins ins de tristete, nu putea rosti, cu cuvantul, silnicia ce o suferise. Cand isi des- chidea gura, durerea fi impiedica graiul, fi frangea cu- vantul inainte de a trece printre ding. Vazandu-l cu siroaie de lacrimi pe obraji si tulburat pana in adancul sufletului si cunosednd pricina, am in- ceput si rad de bucurie. L-am apucat de ménd si am 37 SFANTUL IOAN GURA DE AUR simtit nevoia si] sirut. Am dat apoi slava Jui Dumne- zeu c& uneltirea mea a avut un sfarsit atat de bun, asa cum totdeauna Lam dorit. El, cind m-a vazut vesel si bucuros, s-a amarat si s-a intristat si mai mult; i-a tecut prin minte c& nu-l inselam acum intaia oar’. Carrrouut 4 invinuirile pe care mi le-a adus ca ]-am inselat Dupi ce si-a potolit putin tulburarea sufletului, mi-a spus: — M-ai dispretuit si n-ai {inut deloc seam de mine. Pricina n-o cunosc. Dar daci nu ti-a piisat de mine, tre- buia cel putin si te ingrijesti de bunul tau nume. Asa insi ai deschis gurile tuturora. Toti spun ci ai fugit de aceasti slujire pentru ci ti-e dragi slava desarti. Nu este om care si nu-ti aducd aceasta invinuire. Eu ins nu mai pot iesi in oras; atat de multi oameni se apropie de mine in fiecare zi si mi invinuiesc. Cand ma vad ca apar undeva in oras, cunoscutii si prietenii ma iau deo- parte si-mi arunci in obraz cea mai mare parte din invi- nuiri. Imi spun: ,Cunosteai gandurile lui ! N-avea doar nici o taind fat de tine ! Nu trebuia si le ascunzi ! Tre- buia si ni le impirtisesti nou’ si am fi gisit noi ne- agresit mijlocul si-] prindem gi si-I hirotonim '*. Eu ro- seam. Imi era rusine si le spun ci nu stiam ca aveai de gind s& fugi, ca nu cumva si socoteascii fatamicie pri- etenia noastra. N-ai si tigdduiesti nici wu ca nu-i asa, de vreme ce te-ai purtat asa cu mine. Am socotit ci e bine 38 ‘TRATATUL DESPI E PREOTIE ascund celor strdini si celor care au o pirere bund de- spre noi cusururile noastre. Pregetam si le spun adevi- rul, s& le spun cum s-au petrecut lucrurile. Eram silit, deci, si tac, simi plec ochii in pamant, s ocolese pe i i intalneam si si fug din calea lor. ipa de invinuirea asta, totusi n-as putea sciipa de alta, cd sunt un mincinos. Nimeni nu vrea si ma creada cA m-ai pus si pe mine, Vasile'®, in randul '® Acum pentru intaia oard dezvaluie Sf. loan Gura de Aur numele prietemului si, E interesant de remaret cf afim nomele sv nu din gure $2, ci din gura prietenului sia, Este in obicei) SF, Ioan Gur de Arde & nu da numele persoanelor de care vorbeste. Astfel, numele mame sale nul cunoastemm de a el desi vorbeste de ea in mai multe randuri (Catre 0 femeie rémasd de tandra vaduvd, MG, 48, 601; Tratatul despre preotie, 1.2; VI, 7), cide la Socrate (Ist. Bis, VI, MG, 67. 665). La fel, vorbeste die dasedlal shu de retried Fi #8 ne spun8 rumele su (Cate o femete ‘ima de tinird waduv, MG, 48, 601), Pe Favian,episcopul Anviohiel. in prezenta crus arostit majoritatea cuvntsilor sie, nul mumeste nici ovat cu nurele su, ei asc obstese™ Cian’ la Nasterea Donut, MG, 49, 358) sau: ,plstor si dasedl obstese" (Cindnt la Inte Don rului, MG, 50, 443), sau: jobstese ptite si daseal® (Cuvdnad 1 la Ru sali MG, 50, 858). Mai malt, chiar in cuvintele de laud in cinstea unor sfinti sau mucenci,abia de amintesteo daté numele celui encomit; ba, uneori, eum e de pildé in Cuncntul de lal be Sf mucenic Lucian (MG. 50, $19-26), nui spune deloe numele. Int-o singurd cuvantare encomias tod la Sf. Melete, nimele patriarhului Antitieirevine de mai multe ori pe buzele lui. Eo abatre de la regu 9 cau si 0 justifice: ,De aceea si £1 acum, nla ntdmplare, ci inadins gi cu raves numele i in cuvin- tele mele. Si dupa cum cel ce impleteste cunund de aur pune printre mule fimea nestematelor si margaritare cas facd si mai stdlucitoare cununa, tot aga si eu, impletind astizi cunund de lavdi peste capul cesta frit, tes edt mai des in sir cavantuli meu, cape niste mirgéritare, numele Iu, eu ndejdea ef prin asta am s8 fae mai dort si mai strdluitoreuvaetal meu" (MG, 50, 515) Cine este acest Vasile, pieten bun si coleg de scoa- Teal Sfintuui Toan Gurd de Aur? Sau ficut fel si fl de ipotere penta idemificarea lui. storiculbisericese Socrate (st Bis, VI, 3, MG, 67, 6568) it identified cu Sf. Vasile cel Mare, aricpicopul Cezareci Capado- cic, ia Fotie (Biblioteca, MG, 103, 493) cu Vasile al Seleucie, dentfi- cari acestea a fost dovedite ca neitemeiatetziu de tot de Cezar Ba- ronivs (Annales ecclesiastical an, 382, Aug. Vindel, 1738, 1V, 540-1. 39 SPANTUL IOAN GURA DE AUR Doron anal temeiule penta care nu poate identifica Vase, ret StintulToan Gude Aur cu St. Vaile cel Mae: 1 St Vasile et Mares nscut in Cezareca Capadoce toda la Alena pe cind Vasile prcenl intl loan Gur de Aur er origina din Antiohi fot in agent ora fut stile; 2. Sf. Vaile et Marea fost singin Cecareea Capadocci si in Aniohs, Nick identiearea eu Vasile al Select! mu ma eid pentr ch acest ait mult mal trio a at pat sinodu al palvulea ecumenic de la Caledon din 451 arin $58 Pemnenztimpteun cual epscopl din isauriaosersoare eit imptrul {con IE cu epi dar, ca un om care it ne ojumiate de secol CSP pun dupl moartea Stim Toan Curd de Aur 81 fi fos cole de Scoal Baronie Ta rind ia, vine el co iptez,spundnd cd mua tout din cet dor Vasile ear au seat atelesinodull al dlleaecumenic de la Constaninopel (381, Vasile episcopal Rafaneei sau Vasile eps- copul Bybiosuh, poste i idenet cu Vaile prietenul Sfntlui fon God de Aur Tllemont (Mémoires pour seri hitoire eclsiastque fc six premier sels, Par, 170, Xl, 952), Silting (Acta Sareto- van Sept TV, 128) a arta st cd epscopul Byblosulu webu nit far pen ek ns se nuea Vest ci Vase (1. Mansi Sarorum con Tie now er mplssinacolcio, Florent, 1739, i, $68) Puta f tbr dcr mama de Vasile, epscopol Rafanes, mal ales e8 acest oi “Seton cael ea brit ten pe tears Ronee a medals apropere a Anthie i deci ce doi price fi putea Indep ior fight Toad la sfrstl ttl de se vedea et mai des (VI 15) Dat niet oteza aceasta n-a putt rezisa nf pelo. Rafanea ni putes satisfac doin celor doi priteni, ef ns afl ling Antiohi, The depinare de save le de cto, In Syria Secunda, la gramta dare Syria Secunda Fenica ar inte cle dou org nee Aniohia $1 Re feneca, ae pteay numdra cel putin cnc seaune eiscopale: Gabbus, Se- Tosca” Apumes, Larisa, Epfania (cf Dr. A. Naegle, tm Johannes Chry~ Mowry Seeks Bicher Uber das Prestertum, aus dem grieclsshen icra’ unin ener Einlerung new besprocken und gewtrdgt, Kem then und Munchen, 1916, 10-11 (blothek. der Kirchenter, Bd. 27) Fad, dr cava stan vere de secole ale ceceitor dea deni Cape aret Vasile co unl din personel pstate de itrie a rimas in- froctuowse,Criotatea nous na fos saisfieut. Trebue sh ne mult tim co att et mesa spus SI loan Curd de Ar despre pritenl x tun Anton ese gee dnt-o familie tot at de Iii io att Sc bogts eu 2 Seba fos cu pest Poste af ebui ex eee hone St Ton Gr de Ao ered sD Un tu mers mai cept, Si peru ch n-au gst n Jocumentee piste de ‘orien Vase pe musta prictenuiuidescris cu alta agircenie de Sf TBenGura de Avr i prologul sTrattului Jexpre preoie” = ea sum 40 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE acelora carora nu le era ingaduit s4 cunoasca ascunzi- surile sufletului tiv. Dar si nu mai lungesc vorba de- spre asta, de vreme ce asa ti-a plicut si te porti cu mine! Dar cum voi suferi oare cealalti rusine ? Unii te in- vinuiesc si spun cA ai fugit din pricina mandriei tale fri margini, altii cd ai fugit din pricina c& ti-i draga slava lumii; altii, acuzatori si mai necrutitori, te invi- nuiesc si de una si de al Mai mult incd, ociirisc si pe cei ce ne-au ficut aceasté cinste, spunand: ,.Bine le-a ficut ! Trebuia inca si-i facd de ras si de ocara si mai mult, c& au lisat la 0 parte atat de multi si atat de vrednici barbati si au ridi- cat decdati la o cinste atat de mare, pe care nici in vis nu se asteptau s-o aibi, pe niste tineri, care pand mai ieri-alaltdieri se tavaleau in plicerile lumii, numai pen- tru ci au incruntat din sprincene cativa vreme, ci au purtat haine de culori inchise si au ficut-o pe tristii si ingdnduratii ! Jar oamenii, care au trait in infranare, din copilarie pnd la adanci bitraneti, stau printre credin- documentele $i istoria ar trebui si vorbeascd de toti oamenii si de toate faptele -, au tigdduit insisiistoricitatea prologuli si au declarat cA inteep prologul nu-i decit o fictiune literard. Sf. oan Gurl de Aur, spun acestia, ‘andscocit un prieten, pe Vasile, cel mai bun si cel mai devotat dintre toti prietenii Tui, a niscocit hirotonia lui Vasil si progria sa fugd de hirotonie, pentru ca si aibai astel prlejul si vorbeasca despre maetia, frumusetea $i greutitle preotiei; dar acesti cercetitori nesocotesc un fap: Sf. loan Gur de Aur adresa lucrarea sa contemporanilor sti, unor oameni care-I cunos: teau si pe el si viata sa, Putea el, oare, vorbi despre un prieten inexistent, putea, oare, spune ca fost chemat si fie hirotonit,c& a fugit de hirotonie, 4 prietenul sdu a fost hirotonit, dacii toate aceste fapte n-ar fi fost reale ? Nu! Ar fi aruncat o umbri si 0 indoialf asupra intregii sale lucr3ti chiar de la primele pagini. Sa nu uitim, apoi, c& Sf. Ioan Gurk de Aur a fost ‘mai mult un om de realitati decat de imaginatie. El a scris istorie gi a facut istorie. 41 SFANTUL IOAN GURA DE AUR ciosii de rand si sunt condusi de copii lor, care nici n-au auzit de legile dup’ care trebuie si conduca aceas- inalti dregatorie. Astfel de invinuiti si altele mai grele ca acestea ni le aduc neincetat cei ce ne atacd. N-am cum si mi apir de aceste invinuiri. Te rog, dar, spune-mi tu! Nu cred ci ai fugit de preotie asa fir de pricina si fri de rost, humai ca si-ti atragi asupri-ti dusminia unor barbati atat de mari, ci cu cap si chibzuiala. De asta cred ci ti-e gata si cuvantul de aparare. Spune-mi, dar, ce pricini indreptatite pot spune celor ce ne invinuiesc ? Nurti cer si te dezvinovaitesti de raul pe care mi |-ai facut ! Nu-ti cer s& te dezvinovatesti ci m-ai ingelat, ci mai tridat, cf n-au avut, in ochii tai, nici un pref bucu- rile pe care ti le-am facut pana acum ! Eu mi-am adus sufletul meu si l-am pus, ca si spun asa, in mainile tale. Tu insi te-ai purtat fatd de mine cu tot atata viclenie ct ai fi intrebuintat de ar fi fost vorba sii te aperi de un dusman. Dacé stiai ci preotia este de folos, n-ar fi trebuit si fugi de cistigul ei; iar daci stiai ci e pigubitoare, ar fi trebuit si ma scapi de paguba si pe mine, cel mai bun prieten al tiu, dup cum spuneai! Ai ficut ins totul ca sa fiu hirotonit. Nu era nevoie de viclenie si de fatimicie cu mine, care m-am purtat cu tine, si fn fapta si in cuvant, totdeauna fard viclesug si fara ascunzis. Dar, dup’ cum am spus, nu te invinuiesc acum de asta, Nu te tin de riu pentru pustietatea ce-ai adus-o peste mine, curmand acele frumoase intalniri, de pe urma c&rora am cules de atdtea ori atéta bucurie si fo- los. Le las pe toate estea la o parte ! Rabd totul in ticere si cu blandete. $i nu pentru ci ai pacdtuit fata de mine 42 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE, cu blfindete, ci pentru ci din ziua in care am indragit prietenia ta, mi-am pus aceasta lege: si nu te silesc niciodati si te dezvinovatesti de supararile ce mi-ai face Stii si tu doar ca nu-i mic paguba ce-ai adus-o peste mine. iti amintesti de cele ce spuneam, si noi si cunos- cutii nostri, totdeauna despre noi, cine este de mare fo- los unirea noastra, ci prietenia noastrd ne intareste. Toti ceilalti spuneau cd prietenia noastri va aduce mult fo- los si altora multi. Eu nu m-am gandit niciodata cd as putea aduce, atat cat atérna de mine, vreun folos cuiva. Imi ziceam insa c& de pe urma acestei uniri si prieteni vom avea marele castig ci nu vom putea fi biruiti de cei ce voiesc si se lupte cu noi. Nu incetam si-ti amin- tesc acestea: ,,Timpurile sunt grele, vrdjmasii multi; dragostea cea curatd a pierit; i-a luat locul prépddul invidiei. Mergem prin mijlocul laturilor, célcdm pe creste de ziduri de cetate“ (Sirah 9, 18). Unii sunt gata sd se bucure de nenorocirile ce s-ar abate peste noi: altii, raulti, stau si ne pandesc din toate pirtile. Nu este nimeni care si ia parte la durerile noastre sau sunt chiar foarte putini. Vezi, dar, si nu stricdm cumva unirea noastra si si ajungem de rasul lumii! Sa nu ne fie cumya paguba mai mare ca batjocura. Scriptura spune: CAnd fratele este ajutat de frate, sunt ca o cetate inta- ritd si ca o impdratie ferecatd cu zdvoare* (Pilde 18, 19). S4 nu surpi curdtia acestei prietenii ! SA nu sfirdmi ZAvoarele ei ! Aceste si altele mai multe ca acestea iti spuneam mereu, N-am biinuit niciodati c& are si mi se intimple una ca asta. Dimpotriva, socoteam ci esti insufletit de 0 prietenie sinatoasi. De-ti graiam asa, apoi o ficeam aB SFANTUL IOAN GURA DE AUR pentru ci voiam sa intirese si mai mult prietenia noas- tra. De unde si stiu eu ci dideam, dupa cum se vede, Jeacuri unui bolnav. Si asa eu, nefericitul, nu m-am ales cu nimic si nici n-am cfstigat ceva cu aceastA mare purtare de grija. Ai aruncat dintr-o dati toate cuvintele mele. Nu te-ai gandit ci ma lasi ca pe 0 corabie fara incarcatura in mijlocal unui ocean fara de margini, Nu te-ai gandit la valurile acelea silbatice, pe care neapiirat trebuie si le infrunt. La cine sa alerg, dacd se va in- tampla cumva si fiu defiimat, batjocorit, ocdrat sau su- pirat? C2 trebuie neapirat si se intample adesea si acestea. La cine ma voi duce ? Cui fi voi impartisi tris- tetile mele? Cine va voi si-mi ia apirarea? Cine va opri pe cei ce ma supari ? Cine-i va face s& nu m& mai supere? Cine ma va mangaia? Cine ma va face sii indur cu curaj grosoliniile celorlalti ? Nu-i nimeni! Tu stai departe de acest cumplit rizboi si nu poti auzi stri gatul meu. iti dai oare seama ce rau m-ai faicut ? Cunosti oare, cel putin acum, dup% ce m-ai lovit, ci mi-ai dat o lovitura de moarte ? Dar si las acestea la 0 parte. Nu se mai pot indrepta cele ficute si nici nu se poate gisi iesire in cele fara iesire. Ce voi spune ins& celorlalti ? Cum ma voi apiira de invinuirile lor ? Caprrowut 5 Apiirarea mea Toan: ii fari grijé, i-am raspuns eu. Sunt gata s dau socoteali nu numai de faptele de care mi invinu- 44 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE iesti, ci voi incerca si-ti dau socoteald, atat cat voi fi in stare, si de acelea de care nu m-ai invinuit. $i daca vrei, voi incepe s ma apr mai intai de acestea, ‘As fi un om necugetat si tare nerecunosciitor daca, ingrijorat de parerea ce o au strinii despre mine, as face totul ca str&inii s& inceteze de a ma invinui, dar n-as cduta si te conving ci nu te-am nedreptitit pe tine, cel mai bun prieten al meu, pe tine, care te-ai purtat cu mine cu atat de mare dragoste, c4 n-ai vrut sé ma invi- nuiesti nici de faptele de care spui ci te-as fi nedrepti- (it, ci, mai mult, ai nesocotit binele tiu si te-ai ingrijit de al meu. Dac as face asta, ar prea c& nepisarea mea este mai mare decat dragostea ta. Carrow 6 Se poate folosi inseliciunea pentru a fi de folos cuiva Cu ce te-am nedreptitit? fi pun aceasta intrebare, ci de aici vreau si intru in oceanul apararii mele. Te-am nedreptatit, oare, ci te-am ingelat, pentru c& {i-am ascuns gindul meu? E drept, te-am ingelat, dar am facut asta si spre folosul tiu, al celui ingelat, si spre folosul acelora crora te-am dat, ingelindu-te. Daca, in general vorbind, ingeldciunea este un rau i daci nu-i ingiduit si o intrebuintezi nici in caz de ne- voie, sunt gata si primesc pedeapsa pe care o vrei. Dar, mai bine spus, tu nici nu vei voi si ma pedepsesti céin- dya; de aceea eu insumi imi voi da pedeapsa pe care judecitorii 0 dau facdtorilor de rele, dovediti de acuza- 45 SFANTUL IOAN GURA DE AUR tori ca vinovati. Dar daca inseldciunea nu este totdea- una pigubitoare, ci este bund sau rea, dupa gandul celor ce se folosesc de ea, atunci inceteaza de a ma invinui c& te-am inselat, ci dovedeste-mi ci am intrebuintat inse- liciunea’cu gand ru, lar dacd n-am intrebuintat-o cu giind rau, ci cu gand bun, atunci este drept ca tu, om cu judecata, si ma lauzi c& te-am inselat, nu si ma hulesti si si ma invinuiesti inseliciunea, facut la timp potrivit si cu gdnd bun, aduce atat de mare céstig, incat multi au fost pedepsiti cA n-au folosit-o. Cerceteazii, de vrei, viata marilor ge- nerali de altidati si vei vedea cd cele mai multe victorii ale lor sunt fapte de inselaciune. Vei vedea ca generalii care au biruit prin ingelaciune sunt mai laudati decat cei care au castigat biruintele luptand pe fata; acestia au cfstigat batdliile cu mai multe pierderi, si de bani si de oameni, ineat biruinta nu le-a adus vreun céstig. Pierde- rile lor sunt tot atat de mari ca si ale invinsilor; si unora si altora le-au pierit si trupele si li s-au golit si vistieri- ile. in afari de asta, invinsii nu ingiduie invingatorilor sii se bucure de toati gloria biruintei; o parte din aceas- 1G gloric, si nu una mici, o culeg si invinsii, c& au fost invinsi numai cu trupurile, dar sunt biruitori cu sufletul. Dacé n-ar fi cAzut, daborati la pamant, dac& moartea nu i-ar fi ficut si inceteze lupta, dorinta lor de luptd nu s-ar fi oprit. Alta este ins situatia generalului care poate birui prin inseliciune ! Aruncd peste dusmani nu numai nenorocire, ci si batjocura. intr-o astfel de Jupta nu mai debandesc, ca dincolo, laude pentru vitejie si invingitorii si Invinsii, ci laudele se cuvin numai celor care au biruit prin ingelZciune, prin istetime. Mai mult 1 O victorie cAstigata prin istetime face ca patria si 46 TRATATUL DESPRE PRECTIE se bucure nestirbit de victorie. Istetimea sufletului nu-i ca bogitia de bani si multimea de ostiri. Banii se chel- tuiesc si pardsesc pe stipanii lor, cdnd sunt folositi des in rizboaie; dar istetimea, cu cat o folosesti mai mult, cu atata creste. Dar nu numai in vreme de rizboi e bund si de ne- pirat trebuinta inseldciunea, ci si in timp de pace. Nu numai in treburile publice, ci si in casa fiecdruia, cand e intrebuintata cu gand bun de barbat fata de femeie, de fe- meie fati de barbat, de tatd fata de fiu, de prieten fata de prieten si chiar de copil fata de tata. Fiica lui Saul n-a pu- tut scaipa pe David, birbatul ei, din mdinile lui Saul altfel decat inselandu-si tatal (1 Regi 19, 9-17). La randul su, Jonatan, fratele ei, vrand sa mantuie pe cel salvat de sora lui, pe David, ajuns iarisi in primejdie de moarte, folosit de aceleasi arme ca si femeia (I Regi 20, 4-42). Vasile: Tot ce-mi spui, mi-a zis Vasile, n-are nici 0 legatura cu mine. Nu-ti sunt nici vrijmas, nici dusman si nici nu fac parte din cei ce incearca si-ti faci vreun ru, Dimpotriva, mi-am Lisat vointa mea in seama vo- in{ei tale si totdeauna m-am indreptat incotro ai po- runcit tu. CaprrowuL7 O fapta ca aceasta nu trebuie numita inselaciune, ci purtare de grija Toan: Dar, prea iubite si scump prieten, tocmai pen- tru asia ti-am spus mai inainte c& intrebuintarea ingelz 47 SFANTUL IOAN GURA DE AUR ciunii e bund nu numai in vreme de razboi, nici numai fat de dusmani, ci chiar in vreme de pace si fatii de cei mai dragi prieteni. Ca si vezi ci ingelaciunea este de folos atat pentru cei ce insala, cat si pentru cei inselati, du-te si fntreabi pe doctori cum scapi de boli pe bolnavi! Vei auzi de la ei ca nu le € indestulatoare numai stiiata medical singura, ci au nevoie uneori si de inselaciune; adaug’ stiintei medicale si ingeliiciunea si reusesc asa si faci sinatosi pe cei bolnavi. Cand bol- navii sunt indardtnici, cand boala este grea, iar sfaturile doctorilor nu mai au nici o putere, atunci trebuie neapa rat ca doctorii si ia masca inseldciunii, ca s& poatii ascunde, ca pe scend, adevarul faptelor. iti voi povesti, de vrei, una din multele viclenii pe care am auzit c& le intrebuinteazi doctorii. Odaté I-a cuprins pe cineva febri grozav de puternic’. Temperatura se ridica din ce in ce mai mult. Bolnavul nu voia sa ia nici una din doc- toriile care puteau si-i scad temperatura. Dar dorea, staruia si se ruga de toti cei ce veneau la patul lui sa-i dea vin mult, ca si-si potoleasca pofta aceea pierzitoa- re. Daca i-ar fi ficut cineva gustul, nu numai ci tem- peratura i-ar fi crescut si mai mult, dar nenorocitul ar fi damblagit. in o imprejurare ca aceasta, stiinta medicala este neputincioas%; nu avea nici un mijloc ca s& vind in ajutorul bolnavului. A fost, deci, inlaturaté cu totul stiinta medicala si i-a luat locul ingeldciunea. Ca si vezi ct de mare este puterea ei, asculta ! Doctorul a luat 0 oald nouti de lut, abia scoasa din cuptor, a cufundat-o in vin, apoi a scos-o geal si a umplut-o cu apa. fn urma a poruncit si se acopere ferestrele camerei, in care 2iicea bolnavul, cu perdele groase, ca nu cumva lumina sé videasca viclenia. I-a dat bolnavului si bea din oald, 48 "TRATATUL DESPRE PREOTIE spundndu-i ca-i pliné cu vin. Bolnavul, inselat indata de mirosul puternic de vin, care-i izbea nitrile chiar inainte de a lua vasul in maini, nu s-a mai uitat si vada ce-i in ala, ci, convins ci-i vin, inselat de intuneric si imbol- dit de poftd, a smuls cu grabi oala si a baut din ea pind s-a siturat. $i asa i-a scdzut temperatura si a indepirtat primejdia ce-I ameninta. Ai vazut ce folositoare a fost ingelaciunea ? Daca ag vrea si insir toate vicleniile fo- losite de doctori, ar trebui si-mi lungesc la nesfarsit cuvantul, Dar de acest leac, de inselaciune, nu se folosesc nu- mai cei ce ingrijesc bolile trupului, ci se folosesc des si cei ce ingrijesc bolile sufletului. Astel, prin inselaciu- ne, fericitul Pavel a adus Ja credinté multe mii de iudei (Fapte 21, 20). Cu acest gand, a taiat imprejur pe Timo- tei (Fapte 16, 1-3), el care ii ameninta pe galateni ci Hristos nu le va folosi la nimic daci se vor taia impre- jur (Gal. 5, 2). Tot cu acest gand s-a supus legii (Fapte 21, 23-36), el, care socotea ci este o pagubi si mai cauti sa te indrepti prin lege, o dati ce ai crezut in Hristos (Filip. 3, 7). Mare este puterea ingeliciunii ! Cu o singur condi- lie: si nu fie facuté cu gand viclean. Dar, mai bine spus, o astfel de ingelaciune nici nu trebuie numita in- seliciune, ci bund randuialé, infelepeiune si mestesug in stare si te ajute si gisesti multe iesiri acolo unde nu-i iesire si sé indrepti un suflet cu paicate, Eu n-as pu- tea numi pe Finees ucigas, cu toate ci a omorat doi oa- meni cu o singura lovitura (Num. 25, 1-18); nici pe Ilie, cu toate ci a ucis o sutd de ostasi cu capitanii lor (4 Regi 1, 9-12), cu toate ci a facut si curgi rau de singe, junghiind pe preotii idolilor (3 Regi 18, 40). Dact am 49 SFANTUL IOAN GURA DE AUR face asta, daca am judeca faptele oamenilor in ele in- sele, independent de intentia cu care oamenii le-au si- varsit, atuci am putea osandi pe Avraam ca ucigas al propriului su copil (Fac. 22, 1-10), iar pe Tacov, nepo- tul Tui Avraam, si pe Moise, strinepotul lui Avraam, i-am putea invinui de viclenie si siretenie. Ci unul, Tacov, a pus ména pe dreptul de intai ndscut (Fac. 27, 1-29), iar altul, Moise, a adus in tabira israelitilor bo- gitiile egiptenilor (Ies. 12, 35-36). Dar lucrurile nu stau asa, nu stau asa! Departe de noi aceasta cutezanté ! Nu numai c& nu le aducem acestor barbati nici o vind, dar ii mai si admirdim pentru faptele lor, pentru ci si Dum- nezeu i-a kiudat. Da, e drept si fie numit ingelitor acela care se foloseste cu gind riu de inselaciune, dar nu acela care face asta cu gand curat. De multe ori trebuie ingeli, ca, prin acest mestesug, si poti fi de mare fo- los; c& dac& lucrezi pe fatZ, poti pricinui mare rau celui pe care n-ai vrut si-] inseli. CARTEA A DOUA Carrrowut 1 Preotia este cel mai mare semn al dragostei de Hristos As putea si-ti vorbesc inca si mai mult, ca s c& un om poate s& se foloseasca de ingelaciune ca si fac bine; dar, mai bine spus, 0 fapti ca aceasta nici n-ar trebui numiti ingeliciune, ci minunati randuial’. Sunt ins si cele graite indestulitoare si o dovedeasca. De aceea socot ci ar fi impovarator si plictisitor s& mai lungese de prisos cuvantul. E randul téu, deci, si-mi dovedesti acum ci nu m-am folosit de inselaciune spre cAstigul tau. Vasile mi-a spus: Dar ce castig am avut eu de pe urma acestei rnduieli sau intelepciuni sau oricum {i-ar plicea s-o numesti, ca si ma incredintez ci nu m-ai ‘ingelat ? Toan: Ce cAstig mai mare ai putea avea decat acela c& prin hirotonirea ta indeplinesti tocmai acele fapte numite de Hristos semne ale dragostei pentru El ? Hristos, vorbind cu Petru, verhovnicul apostolilor, la intiebat: ,,Petre, Md iubesti 2“, Petru i-a marturisit ci da, Hristos atunci a adaugat: Daca Md iubesti, pas- toreste oile Mele ! (loan 21, 15-17}. invatatorul il in- treaba pe ucenic daca {I iubeste. Nu-] intreabii ca si afle de este iubit de Petru — cum putea face asta Hristos, Care cunoaste gandurile tuturora? -, ci ca si ne arate cat de mult li este la inima purtarea de grija de oile Sale ti art 51 SFANTUL IOAN GURA DE AUR cele cuvantitoare. O dat ce lucrul acesta este vadit, atunci vidit va fi si celilalt, anume ci Hristos da mare si nespusa plata celui care se osteneste cu pazirea oilor Sale cele cuvantitoare, pretuite atat de mult de El. Daca noi socotim ravna unor oameni, pe care fi vedem ci poarti grija de slugile si de vitele noastre, ca un semn al dragostei lor pentru noi, desi pe toate acestea le avem cu bani, ce trebuie si spunem de rasplata mare pe care o va da Hristos pistorifor turmei Sale celei cuvan toare, pe care a cumpirat-o, nu cu bani, nici cu ceva aseminitor, ci cu propria Sa moarte si Si-a dat singele Sau ca pret al turmei Sale ? (I Cor. 6, 20; 7, 23). De aceea, dupi ce Petru I-a raspuns lui Hristos: ,,7w stii, Doamne, ca Te iubese !* (loan 21, 15) ~ si a luat ca martor al dragostei sale chiar pe Cel pe care-L iubea -, Mantuitorul nu S-a multumit cu atata, ci a adiugat si semnul dragostei de Hristos: pistorirea oilor Sale cu- vantitoare (loan 21, 5, 16, 17). Hristos n-a vrut atunci s& arate cat Jl iubea Petru pe Hristos - asta o stim noi din atitea alte fapte ale lui Petru -, ci a vrut si-i arate lui Peiru si nou’ tuturor cat de mult isi iubeste El Biserica Sa, pentru ca si noi si o iubim mult. Pentru ce Dumnezeu n-a crutat pe Fiul Sau Unul-Nas- cut ? (Rom. 8, 32). Pentru ce L-a dat pe singurul Fiu pe care fl avea ? (Ioan 3, 16). Pentru ca si impace cu El pe cei ce-I erau dusmani (Rom. 5, 10), pentru ca si-si fact popor ales (Tit 2, 14). Pentru ce Si-a virsat Hristos Sangele Siu? Pentru ca si dobandeasci aceste oi, pe care le-a incredintat lui Petru si celor dupé el’. Pe bund © Lai Petru si celor de dupa el* ~ x6 Tléxpe ya tors per éxeivov. Uni teologi catolici cu luat acest text drept marturie a Sfartulut Toan Gurd de Aur in favoaces primatului papal. B. Marini (Ul Prinato di S. 52 ‘TRATATUL DESPRE FREOTIE dreptate spunea deci Hristos: ,,Cine este oare sluga cre- dincioasa si inteleapté pe care 0 va pune domnul sdu peste casa lui ?* (Matei 24, 45). Si aici, cuvintele aces- tea par a fi cuvintele unui om nedumerit. Dar Hristos, Care a rostit aceste cuvinte, nu le-a rostit pentru ca ar fi fost nedumerit, ci, dupa cum atunci cand I-a intrebat pe Petru daca fl iubeste, nu i-a pus aceasta intrebare pentru ci avea nevoie si stie de-L iubeste ucenicul Sau, ci pentru cA voia si arate covarsitoarea Sa dragoste pentru oile turmei Sale celei cuvantitoare, tot asa si acum, Piesro e dei suoi successori, in: S. Giow. Crisostomo, Roma, ed. Il, 1922) il foloseste ea argument principal, traduciind textul grec prin: Petro et suezessoribus eius*. Dar traducerea aceasta este fortat si spune mai mult decat era intentia Sfintului Toan Gura de Aur. Ca si nu fiu suspectat de confesionalism, voi aduce mirturiile teologilor romano-catolici pentru dovedirea falsititi unei astfel de interpretdti si concluzii. Astfel, Chr. Baur in: Des hl. Kirchenlehrers Johannes Chrysostomus, Kommentar zum Evangelium des hl. Marhdus, Kempten u. Munchen, I, 1915, XLVI, n. 2 Bibliothek der Kirchenvater, Bd. 23) caifick traducerea aceasta yinexac- 1&* -, iar in lucrarea: Der heilige Johannes Chrysostomus und seine Zeit, Miinchen, 1929, 1, 290), spune: ,Hrisostom se exprim mult mai general, si prin ,celor de dupd el” s-a gandit in general la toti pastoritcArora aveau Si ‘e fle incredinfate, dup Petru, oile lui Hristos". Dr. August Naegle (Op. cit, 118, n. 5) spune: ,Marini merge incontestabil prea departe. Hri- sosiom se gindeste in general la urmasii lui Petru in functia lor episcopalé de pistori". ,Succesorii lui Petru, spune Naim (Op. cit, 27, n. 18, citat dupa Naegle, I, ) sunt episcopii din orice ara si din orice epocd. insusi M. Jugie, marele apSritor al primatului papal si al dogmei catolice, Jugie, ccare ou evits in toiul luptei expresiile tari gi nepotrivite eu senindtatea unui cereetitor obiectiv, ef fnsusi, intr-un articol in care tocmai vrea si facd din Sf. loan Gurd de Aur un aparator al primatului papal (Saint Jean Cheysostome et la primauté du pape, in: Echos d’Orient, 1908, p. 193, 0. 2), declara textual: .Unii vid 0 afirmatie categorie’ a primatului papal in pasajul din De Sacerdotio, II, 1 (MG, 48, 632): & <@ Tlexpo Kai tots her'éxetvov év xéiptéev, pe care traductorul latin I-atradus prin ,quas Petro et successoribus eius tradidit". Evident cX in toig per'exetvov papii sunt cuprinst; dar intrebarea este de a sti dac8 expresia fi vizeazii numai pe ei, Dupa conteat, se pare ci Sf, loan Gtrd de Aur desemneaza pe toti aceia care au in grijd sufletele”. 53 SFANTUL IOAN GURA DE AUR, cdnd a spus: ,,Cine este oare sluga credincioasd si inge- leapta™, n-a rostit aceste cuvinte pentru cA nu stia cine este credincios si intelept, ci pentru cA a voit si arate cit de rari sunt cei credinciosi si intelepti si cat de ma- reatd este aceasta slujire a pastoririi turmei lui Hristos. Vezi acum si cat de mare este risplata acestei slujbe: wPeste toate averile sale o va pune (Matei 24, 47). Mai poti pune deci 1a indoiali gandul meu? Mai poti spune ci m-am folosit de inseliciune cu gand rau, cfnd tu ai sa fi pus peste toate averile lui Dumnezeu si ai si indeplinesti acele indatoriri despre care Hristos ii spunea lui Petru ca, daca le va indeplini, va intrece pe toti ceilalti apostoli? Hristos L-a intrebat pe Petru doar atat: ,,Petre, Ma iubesti mai mult decdt acestia ?* (loan 21, 15). Cu toate ci ar fi putut si-i spund: ,,Petre, dacd Ma iudesti, tine post, culci-te pe piméntul gol, privegheazi inde- Tung, vino in ajutorul celor nedreptitii, fii tatal orfani- lor, sprijinitorul vaduvelor !"*. Aga ins le-a lasat la o parte pe toate acestea, si ce i-a spus? Atat: Paste oile Mele (Ican 21, 15, 16, 17). Caprrowun 2 Slujirea preotiei este mai mare decat celelalte slujiri Postul, culcatul pe pimantul gol, privegherile pre- lungite si toate celelalte pot fi indeplinite cu usurinti de multi credinciosi, nu numai de birbati, ci si de femei. Dar cind e vorba de stat in fruntea Bisericii, cind e 54 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE verba de incredintat purtarea de griji a atdtor suflete, femeile si se dea la o parte din fata unei slujbe atat de inalte, si chiar cea mai mare parte din barbati! Sa fie pusi in aceasti slujb& inalt& numai barbatii aceia care intrec cu mult pe toti ceilalti oameni, in virtutea sufle- tuiui, pe cat era mai fnalt Saul decat iudeii in inaltimea trupului (I Regi 10, 23); si chiar cu mult mai inalti ! Nu-mi c&uta pentru preotie oameni care intrec in inalti- me pe ceilalti numai cu un cap! Ci pe cat e de mare deosebirea dintre fiintele necuvéntitoare si oameni, tot pe att de mare si fie si deosebirea dintre pistor si pacatosi, ca si nu spun chiar ceva mai mult. E vorba de primejdii cu mult mai mari ! torul care pierde oie, sau pentru cA i le-au ripit lupii sau pentru cd i le-au furat hotii, sau pentru ca a dat beala in ele, sau pentru cd a venit peste ele vreo alta ne- veie, poate fi iertat de stapanul turmei; iar daci-i cere socotealé, paguba se margineste la bani. Dar omul caruia i s-a incredintat turma cea cuvantatoare a lui Hristos, suferd mai intai nu pagubé la bani, ci paguba in propriul lui suflet. Carrrouut 3 Slujirea preotiei are nevoie de un suflet mare si minunat Apoi are de dus o lupti cu mult mai grea si mai cumpliti, N-are de luptat cu lupii, n-are a se teme de hoti, nici a se ingriji si alunge boala din turma ! Dar atunci, cu cine se rizboieste, cu cine se lupti ? Ascultd 55 SFANTUL IOAN GURA DE AUR pe fericitul Pavel, care spune: ,Lupta noastra nu este cu sdngele si cu trupul, ci cu incepatorile, stapaniile, cu stdpanitorii intunericului veacului acestuia, cu du- hurile rdutagii cele din vazduhuri* (Bfes. 6, 12). Ai vi- zut ce multime cumplité de dusmani, ce ostiri sélba- tice ? Nu sunt inarmate cu sibii, ci le e de-ajuns firea lor in loc de orice arma, Vrei si vezi acum si alta ostire, dusmani, cruda si nemiloas’, care sta lang aceasti turma? $i pe aceasta o vei vedea tot din foisorul de paza al lui Pavel. El, care ne-a vorbit de acei dusmani, tot el ni-i araté si pe acestia, graind asa: ,,Cunoscute sunt faptele trupului ! Acestea sunt: desfranarea, adul- terul, necurdtia, neinfranarea, inchinarea Ia idoli, vrd- jitoria, vrajba, sfada, gelozia, mania, galceava (Gal. 5, 19-20), clevetirea, soptirea la ureche, semetia“ (2 Cor. 12, 20), si altele mai multe decat acestea. Ca Pavel n-a fnsirat aici pe toti dusmanii, ci a lasat ca dupi felul acestora si-i cunoastem si pe ceilalti. Mai mult ! Cei ce voiesc si vateme 0 turmé de oi nu se razboiesc cu cio- banul, cand il vad c& fuge; lasd lupta cu el si se multu- mesc cu ripirea oilor. Aici, nu. Chiar daci dusmanii rapese toati turma, nici asa nu last in pace pe pastor. Dimpotriva, il ataci mai cumplit, se inversuneazi mai mult impotriva lui si nu se opresc pana ce nu il inving sau cad ei invinsi. in afard de asta, bolile oilor le cu- noastem usor: de le e foame, de a intrat molima in ele, de sunt rinite sau de a venit vreo alté nevoie peste ele. $i nu-i putin lucrul acesta pentru indepartarea pricinilor care le supiri. Dar mai avem si un alt mijloc, mai mare, care ne ajuti si vindecdm grabnic bolile oilor. Care? Cand oile nu vor si primeascd de buna voie Ieacurile, pastorii pot si le sileasca. Le e usor si le lege, 56 TRATATUL DESPRE PREOTIE cand trebuie si arda sau si taie partea bolnava; le ¢ usor si le tind inchise vreme indelungatd, cAnd e spre folosul lor; sa le dea alté hrand in locul celei obisnuite, si le opreascit de la adapat si si faci, cu multa usurinté, tot ceea ce duce la insdndtosirea lor. Cu bolile sufletesti ale camenilor, lucrurile nu stau asa. Mai intai nu le poti vedea usor, ca ,,nimeni dintre oameni nu stie cele ale omului, in afard de duhul omului, care este in el (1 Cos. 2, 11). Ce doctorie si dea bolii, céind nu stie felul ei, iar de cele mai multe ori nici nu poate banui dacd e bolnav ? Iar daca ajunge si cunoasc boala, atunci gre- utatea este si mai mare, ci preotul nu are atta putere pentru vindecarea oamenilor, cAti putere are pistorul pentru vindecarea oilor. $i aici trebuie si lege, si opreasci de la méncare, si ardi, si taie. Dar nu st in puterea preotului ca bolnavul si primeasca leacurile, ci in puterea celui bolnav. Cunoscand aceste lucruri, Pa- vel, acel minunat birbat, spunea corintenilor: ,,Cd nu avem stdpanire peste credinta voastré, ci suntem im- preund-lucratori la bucuria voastra (2 Cor. 1, 24) Noué, crestinilor, mai mult decat oricirui om, nu ne e ingiduit sa indreptim pe oamenii pacdtosi cu sila. Jude- citorii au toatd libertatea si intrebuinteze forta fata de riufficitori, cand cad sub puterea legii; fi impiedic’, impotriva voii lor, s mai facd rau. Noi ins& nu trebuie si-l facem pe pacatos mai bun cu sila, ci prin convin- gere. Ci nu ni s-a dat de legile noastre atata libertate pentru impiedicarea celor ce picituiesc. Dar chiar dacd nj s-ar fi dat aceasta putere, tot n-am putea-o intrebu- inta, deoarece Dumnezeu nu incununeazi pe cei ce se depirteaza cu sila de rau, ci pe cei care se departeaza de bunivoie. De aceea este nevoie de multi dibicie ca 37 SFANTUL IOAN GURA DE AUR bolnavii, de bunavoie, si fie convinsi sa se supund in- grijirilor preotilor, si nu numai atat, ci chiar sa le multumeasca pentru ingrijire. Dar dacd bolnavul se zbate cand e legat - ci e stipdn pe vointa lui -, atunci igi inrdutiteste mai mult boala; daci nu primeste sfatu- rile, care-s tSioase ca sabia, prin dispretul aruncat acestor sfaturi, bolnavul adauga alt& rand lang& vechea rand, si incercarea preotului de a vindeca boala ajunge pricina unei boli mai grele. Nimeni nu poate fi vindecat cu sila si impotriva voii lui Cartrowued Preotia este plina de greutati si primejdii Cee de ficut? Daca te porti mai bland cu un pacd- tos care are nevoie de mai multi asprime si nu faci o tiieturd adancd in sufletul celui care are nevoie de 0 astfel de taieturd, atunci ai facut tietura, dar n-ai taiat riul. Dimpotrivé, dac& tai fard crutare raul, asa cum trebuie, bolnavul, din pricina durerilor, de multe ori se dezndijduieste, arunca dintr-o dati totul, si doctoriile si pansamentul, sfirdma jugul, rupe bandajele si se pierde. Pot si-ti dau multe pilde de oameni care au czut in piicate si mai mari, tomai pentru ci li s-a dat un canon pe masura pacatelor lor. De aceea canonul nu trebuie dat pe masura picatelor sivarsite, ci dup starea sufleteascd a pcdtosului, ca nu cumva, voind sa cosi ce € rupt, si faci ruptura mai mare, ca nu cumva, cdutand i ridici pe cel cAzut, si-l faci s cada si mai jos. Oa- 58 j ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE menii slabi sufleteste, inclinati spre o viata usuratica si legati mult de plcerile lumii, mandri inc si de neamul lor si de functiile lor inalte, dac sunt intorsi de la pica- tele lor cu vorba bund si incetul cu incetul, pot fi scé- pati, dacd nu desavarsit, cel putin in parte, de picatele ce le au; dar daca li se di dintr-o data un canon, oricat de mic ar fi, nu pot fi indreptati. Pentru c& un suflet, cnd a fost silit si-si piarda orice rusine, cade in nesim- tire; nu-I mai induplecd nici cuvintele blajine, nici ame- nintirile si nu-1 mai misci nici binefacerile ui Dumne- zeu, ci ajunge mult mai ru decat cetatea pe care o mus- tra profetul, zicand: ,,Fatd de desfranatd a ajuns fata ta si nu te-ai rusinat de nimeni“ (ler. 3, 3). De aceea pis- torul de suflete are nevoie de multi pricepere si de mii de cchi, ca sa vada din toate piirtile starea sufleteascd a piicditosului. $i dupa cum multi oameni se ametesc si-Si pierd nadejdea mantuirii, pentru c& nu pot indura ca- noanele prea aspre, tot aga sunt unii care, pentru c& nu |i s-a dat un canon pe misura piicatelor lor, ajung nepa- sitozi, ajung cu mult mai ri decat inainte si savarsese plicate si mai mari. Trebuie, dar, ca preotul si nu lase nimic din acestea necercetat; ci si cerceteze bine si si dea canonul potrivit cu starea sufleteasca a fiecdrui pi- citos, ca si nu-i fie munca zadamici. Preotul are mult de lucru nu numai in privinta aceasta, ci si cand e vorba de adus la Bisericd madularele despar- lite de ea, Pastorul de oi duce turma lui unde vrea, ci oile il urmeaza. Daci vreo oaie se abate de la calea cea dreap- 18, daci las pisunea cea buna si se duce si pasc’ in lo- curi sterpe si pripistioase, este de ajuns ca pistorul si strige maj tare, ca sé aducd la turma oaia razletiti. Dar daci un om se ritaceste de la dreapta credinta, pistorul 59 SFANTUL IOAN GURA DE AUR sufletese are nevoie de mult muncé, de mult& stéruint de multa ribdare. Nu-l poate aduce cu sila Ja credint nici nul poate sili cu amenintiri, ci trebuie sé-1 convin- ‘4, ca sd-l poata intoarce jarlisi la adevarul de Ta care mai jnainte s-a departat. De aceea preotul trebuie si aiba un suflet mare si curajos, ca si nu se descurajeze, sa nu se deznadajduiasca de: mantuirea celor rataciti. Trebuie si gandeascd si sf spun necontenit aga: ,Poate cf le va da lor Dumnezeu pocainta spre cunoasterea adevéiralui si sa scape de cursa diavolului* (2 Tim 2, 25-26). De aceea a spus Domnul ucenicilor Sai: Cine este, oare, sluga credincioasd si inteleapta ?* (Matei 24, 45). Omul care se ingrijeste numai de mantuirea lui, margineste numai la el folosul stradaniei sale; dar pastorul de suflete intinde folosul stridaniei sale la tot poporul. Omul care 4% bani celor nevoiasi sau omul care ajuti in alt chip pe cei ne~ dreptatij, este si el cu ceva de folos celor din jurul lui, dar cu mult mai putin decat preotul; deosebirea dintre unul si altul este tot atét de mare pe c&t e deosebirea din- suflet si trup. - " Deci, pe bund dreptate a spus Domnul ci grija de turma Lui este un semn al iubirii de El. Carrow. S Pentru ca-] iubesc pe Hristos, de aceea am fugit de preotie Vasile mi-a spus: Dar tu nu-L iubesti pe Hristos ? Toan: fl iubesc si nu voi inceta nicicand aL iubi. Ma tem insti si nu supir pe Cel pe care-L iubese. 60 TRATATUL DESPRE PREOTIE Vasile mi-a spus: Nu gisesc alt’ enigma mai mare ca spusa ta! Dac Hristos a poruncit celui care-L iubeste si-I pastoreasca oile, cum, dar, spui tu cd nu le pastoresti, tocmai pentru ca-L iubesti pe Cel ce a dat aceast porunci ? Joan: Cuvintele mele, i-am rispuns eu, nu sunt 0 enigmé, ci foarte clare si simple. Ar fi trebuit s4 pui la indoiala cuvintele mele, daca as fi fugit de preotie cand as fi fost in stare si indeplinesc aceasta slujb asa cum vrea Hristos. Dar unde este enigma cuvintelor mele, cfind slibiciunea sufletului meu arata c& nu sunt potrivit pentru preotie ? Ma tem ca nu cumva sa iau in primire turma lui Hristos infloritoare si bine hrinit, iar eu, din pricina lipsei mele de grija, si o vatim si si pornese impotriva mea mania lui Dumnezeu, Care-Si iubeste att de mult turma, incat S-a dat pe El pentru méntuirea si riscumpararea ei (loan 3, 16). Vasile mi-a spus: Glumesti, cind griiesti asa. Dact vorbesti serios, apoi nu stiu in ce alt chip mi-ai dovedi mai bine cd am avut dreptate cdnd m-am supirat, decat prin aceste cuvinte, prin care te striduiesti sd-mi alungi supirarea. Stiam si mai inainte ci m-ai ingelat si cd m-ai dat pe mana acelora! Acum ins, cAnd si incerci si te dezvinovatesti, acum o stiu cu mult mai bine, Acum aflu si-mi dau seama bine in ce necazuri m-ai adus. Daci tu ai fugit din preotie din pricina ci-ti dadeai seama c& sufletul tau nu-i in stare si faci fata marilor sarcini ale unei astfel de slujiri, ei bine, atunci ar fi trebuit ca pe mine mai intai si mi fi scdpat de ast- fel de greutati, chiar daca as fi dorit mult de tot si ajung preot ! Nu-ti mai spun ci toat vointa mea am pus-o in méunile tale. Aga ins ai nesocotit binele meu si (i-ai 61 SFANTUL IOAN GURA DE AUR vazut numai de al tiu. Ce bine ar fi fost si-I fi nesocotit numai ! Dar nu! Ai si uneltit ca si cad cu usurinté in mainile celor ce voiau si ma prinda. Nu poti si te dez- vinovatesti spundnd ci te-a ingelat pirerea bund ce aveau oamenii despre mine si ci aceasta parere te-a fi cut si binuiesti lucruri mari si minunate despre mine. Nu+s nici mare, nici vestit. Dar chiar daca oamenii ar fi crezut asta, tu n-ar fi tebuit sd pui parerea multimii inaintea adevarului. Dac nu ti-as fi dat prilejul si ma cunosti, ai fi avut o pricind binecuvantata sa iei o astfel de hotarire, intemeiati si pe parerea oamenilor. Dar daci nici un alt om nu-mi cunoaste asa de bine sufletul cum mi-l cunosti tu, ba, mai mult, mi-l cunosti mai bine decét cei ce m-au nascut si m-au crescut, ce cuvant vrednic de crezare mai poti avea, ca si convinga pe cei ce te aud ci nu m-ai impins in aceasti primejdie cu buna stint’ ? Dar sé las acum toate acestea ! Nici de acestea nu te silesc site aperi ! iti cer numai s-mi spui cum sé mi apr eu fnaintea celor care ne invinuiesc. Toan: Dar nici nu voi incepe si ma apar de invin rile pe care mi le aduc altii, i-am raspuns eu, pana ce nu voi indepiirta mai inti din sufletul tu tot ce te chinuie si te supra, chiar dack mi-ai spune de mii de ori c& nu-mi aduci nici o invinuire. Mi-ai spus ci as fi putut fi iertat, de nu te cunos- team, ci ag fi putut sciipa de invinuirea de a te fi adus aici, de nu-ti cunosieam bine sufletul si viata. Dar pen- tru ci nu din nestiintd te-am dat pe mana lor, ci dintr-o desdvarsita cunoastere a vietii tale, de aceea n-am nici o dezvinovatire binecuvantata si nici un cuvant de apiira- re intemeiat. 62 TRATATU DESPRE PREOTIE A cu totul de alta pirere, pentru cd socot ci astfel de lucruri au nevoie de multd cercetare, Nu tre- buiz si te multumesti numai cu parerea multimii, cénd e vorba s& alegi un om vrednic de preotie, ci, 0 dati cu aceasta, trebuie si-l cercetezi si pe el mai mult decét orice si, mai presus de toate, viata lui, Cand fericitul Pavel a spus: ,,Trebuie sd aiba si mdrturie bund de la cei din afard* (1 Tim. 3, 7), n-a inlaturat cercetarea aminuntita si temeinicd si nici n-a spus cd parerea multimii este 0 dovada indestulitoare a vredniciei lui. CA Pavel, dupa ce vorbise mai inainte multe despre in- susmrile sufletesti ale celui ce are si se faci preot (1 Tim. 3, 1-6), a adaugat mai pe urma si aceasti conditie, ca s& ne arate cd la astfel de alegeri nu trebuie si ne multumim numai cu parerea multimii, ci trebuie adau- gate si celelalte insusiri. Se intampla de multe ori ca p: rerea multimii si fie gresita; dar daca cercetezi mai ini inte viata si sufletul celui propus pentru preotie, nu mai poti banui nici o primejdie din partea parerii multimi De aceea Pavel cere si vezi si care e pirerea multimii, dupa ce i-ai cercetat mai inainte viata si sufletul. Nu s-a marginit si spuna atat doar: ,,Trebuie sd aibd o mértu- rie bund", ci a adaugat ,,si de la cei din afaré, voind si arate ci inainte de pirerea multimii este nevoie de o cercetare aminuntiti a celui propus pentru preotie. Asadar, pentru ci si eu iti cunosteam sufletul mai bine decat parintii ti, dup cum chiar tu insuti ai mar. turisit, de aceea este drept si mi slobozesti de orice invinuire. Vasile: Dar tocmai din pricina asta, mi-a spus Va- sile, n-ai si scapi de invinuire, de-ar voi cineva sa te in- vinovateascd. Nu-ti aduci aminte, oare, de micimea su- 63 SFANTUL IOAN GURA DE AUR fletului meu? N-ai cunoscut-o si din cuvintele mele si adeseori si din faptele mele ? Nu-ti biteai joc mereu de slabiciunea sufletului meu, ci-mi pierd repede curajul chiar in cele mai neinsemnate necazuri ? CarrrowuL.6 Dovada virtutii lui Vasile sia dragostei lui puternice Joan: imi amintesc, i-am raspuns, si adeseori am auzit aceste cuvinte de la tine! N-as putea tigidui. Daci-mi bateam joc uneori de tine, apoi o ficeam in joacd, si nu inadins. Dar n-am s& mf cert acum cu tine pentru asta. iti cer insi ca si tu si fii tot atat de ceschis cu mine cum sunt si eu, cand iti voi aminti una dintre bunele tale insusiri sufletesti. Daci vei incerca si spui c& mint, nu te voi cruta, ci-ti voi dovedi c& spui asta mai mult din smerenie decat din dragoste de adevar. lar pentru adevarul spuselor mele nu mé voi sluji de alt martor, ci chiar de cuvintele si faptele tale. Mai inti vreau si te intreb: Stii cat de mare e pute- rea dragostei ? Hristos a lsat la o parte toate minunile pe care aveau si le facd apostolii si a spus: intra aceasta vor cunoaste oamenii cd sunteti ucenicii Mei, dacé vé veri iubi unii pe altii* (loan 13, 35). lar Pavel a spus ci dragostea este plinirea legii (Rom. 13, 10) si, daca lipseste dragostea (1 Cor. 13, 1-2), harismele* nu > Harismele sunt niste daruri supranaturale date de Dumnezeu unora dintre crestinii epocii apostolice si imediat apostolice pentru intirirea si sporul duhovnicese al comunititii primare crestine. O enumerare a 64 sunt de nici un folos. Bi bine, aceasta virtute minunati, acest semn dupa care se cunosc ucenicii lui Hristos, care sti mai presus de harisme, dragostea, o vad sAdita adanc in sufletul tau si incareatd de mult rod. Vasile: Mérturisesc si eu, mi-a spus Vasile, ci am mult grij de aceasti virtute si-mi dau cea mai mare silinta si implinesc porunca dragostei. Dar nici pe ju- matate n-am indeplinit-o, tu insuti poti da mérturie, daca ai voi s& spui adevarul si nu mi-ai vorbi ca s-mi faci plicere. Toan: {ti voi dovedi, i-am rispuns eu; iar amenin- tarea de mai inainte o prefac in fapt, ca si-ti dovedesc c yrei mai curdnd si te smeresti decat si spui adevitrul. iti voi vorbi de o fapti pe care ai sdvarsit-o de cu- rind, ca s& nu banuiascd cineva ci, povestind o fapti de demult, incerc si ascund adevarul cu ajutorul departarii in timp, cnd uitarea nu mai ingiduie verificarea spu- selor. Cand un prieten al nostru a fost calomniat cf ¢ un ‘ingdmfat, c& ocaraste pe toati lumea si era in mare pri- mejdie, atunci tu, fara si te fi chemat cineva si fir si te fi rugat cel primejduit, te-ai aruncat in mijlocul pri- mejdiilor. Asta a fost fapta. Dar, ca si te combat chiar cu propriile tale cuvinte, iti voi aminti cuvintele rostite acestor harisme o di Sfantul Apostol Pavel in Epistola indi cdtre Corinteni 12, 8-10. Aceste harisme sunt: |. inelepciunea, o injelepciune supercoara infelepciunii fires; 2. Cunostinta, cunoasterea unor lucruri inaccesibile prin puterile naturale ale omului; 3. Credinya, credinta aceea care poate muta muntii din loc; 4. Vindecarea bolilor fara ajutorul stintei medicale; 5. Fucerea de minuni; 6. Proorocia; 7. Deasebirea duhurilor, darul de @ cunoaste dacd un harismatic este de la Dumnezeu sau nu; 8. Vorbirea in limbi sau glosolalia, darul de a vorbi si alte limbi decét cele stiute. 9. Talmdcirea limbilor, darul de a face cunoscute cele griite de sloso’ai 65 "ANTUL IOAN GURA DE AUR de tine atunci. Cand unii te tineau de rau pentru purta- rea ta, icr altii te Idudau si te admirau, tu le-ai spus ce- lor ce te tineau de riu: ,Ce si fac’? Nu stiu si iubese altfel, decat si-mi dau sufletul cénd trebuie si scap pe un prieten de primejdie !*. Ai rostit, ou alte cuvinte, dar cu acelasi inteles, cele spuse de Hristos ucenicilor Sii, cand a cefinit dragostea desivarsiti: ,.Nimeni nu are o dragoste mai mare decat aceasta, ca sd-si pund cineva sufletul pentru prietenii sdi* (loan 15, 13). Asadar, daci 0 dragoste mai mare decat aceasta nu se poate giisi, atunci tu ai ajuns la capitul ei; iar prin cele ce-ai facut si prin cele ce-ai spus, te-ai suit pe culmile ei. De aceea te-am dat in mana acelora; de aceea am urzit viclenia. -ai convins, in sfarsit, ci mu te-am impins spre slujirea preoteasc nici cu gand ru, nici pentru ci vo- iam si te arunc in primejdie, ci pentru cd stiam ca vei fi folositor Bisericii ? Vasile: Socotesti, oare, indestulditoare puterea dra- gostei, m-a intrebat Vasile, pentru indreptarea aproa- pelui? Toan: Mai cu seam dragostea, i-am raspuns eu, poate ajuta in cea mai mare mésura la indreptarea aproapelui nostru, lar dacd vrei si-ti adue dovezi si de priceperea ta voi face-o si pe asta si-ti voi arita ci esti tot atat de pri- ceput, pe cat esti de iubitor. La auzul acestor cuvinte, Vasile si-a plecat ochii in jos, s-a facut rosu la fata si mi-a zis Vasile: Si nu mai vorbim de mine acum. Sti doar ci chiar de la inceput ti-am cerut si nu vorbim de asta Dar daci-mi poti spune ce sa rispund celor ce ne ataci, 66 TRATATUL DESPRE PREOTIE, iti voi asculta cu multa plicere cuvintele, Lasi, deci, la © parte aceasta lupti cu umbrele ! Spune-mi cum sa ne aparam inaintea tuturora, atat inaintea celor care ne-au cinstit, chemandu-ne si ne faci preoti, cAt si inaintea acelora care sunt supirati cam ocirat pe cei ce ne-au cinstit. CaPrTowut7 Am fugit de hirotonie pentru ci mam voit sa aduc ocara celor care m-au ales __ Toan: Ma si grabesc s-o fac, i-am rispuns lui Vasile. imi va fi usor si ma apr si de invinuirile ce mi se aduc, o dati ce am reusit si-ti dovedesc ci te-ai suparat degeaba pe mine, Care este acuzatia ce mi se aduce? Ce vini mi se pun in spate ? Mi se spune ci am ocirat $i am pricinuit o multime de neplaceri acelora care au voit si ma hirotoneascé, pentra ci n-am primit cinstea cu care au vrut si ma cinsteasca. Fati de o astfel de invinuire spun mai intai acestea: Nu trebuie si ne uitim cd ocirim pe oameni daca, pentru a-i cinsti, suntem nevoiti si pacdituim inaintea lui Dumnezeu. Pot spune mai mult, ci chiar pentru cei care s-au suprat pe mine cf am refuzat aceasta cinste, chiar pentru ei supirarea lor nu-i lipsiti de primejdie, ci € insowiti de mare paguba. Pentru ci sunt de pirere ci oamenii afierositi lui Dumnezeu, oamenii care privesc numai la Dumnezeu, trebuie si fie atat de pitrunsi de 67 SFANTUL IOAN GURA DE AUR evlavie, incat si nu socoteasci purtarea mea o ocari, chiar daci ar fi fost ocirati de mii si mii de ori. Se vede deci, de aici, cd nici prin minte nu mi-a trecut sa su- pir pe acei care au voit si-mi facd cinstea si ma hirotoneasca, Daci ag fi fugit de hirotonie pentru ci sunt mandru si indrigostit de slava lumii, asa cum ai spus de multe ori cd ma acuzi unii, atunci as fi intérit spusele acuza- torilor mei si as fi sEvarsit cel mai mare picat, ci as fi dispretuit pe niste barbati mari si minunati si, pe lang’ aceasta, si binefacatcri ai mei. Ca daca merit pedeapsa cel ce face riu unuia care nu i-a facut nici un ru, ce pedeapsi n-as merita eu, daca as face rau unor oameni care din proprie inijiativ’ au voit si ma cinsteascd ? Nici nu se poate spune ci m-au chemat si mi hiroto- neasca pentru cd au vrut si m4 risplateasca, cA le-as fi facut vreun bine mare sau mic ! Ce pedeapsa, dar, n-as merita, de le-as rispliti binele cu riu? Tar daca acest lucru nu mi-a trecut niciodata prin minte si dac& am fu- git de sarcina grea a preotiei manat de alt gand, atunci pentru ce acuzatorii mei nu vor si mi ierte ? lar daci nu vor si-mi laude fapta, pentru ce ma invinuiese cé am voit si-mi crut sufletul ? Atat de strain mi-a fost gindul de a-i ociri pe barbafii aceia, care m-au propus pentru hirotonie, incat as putea spune chiar c& i-am cinstit prin refuzul meu. Sd nu te minunezi, de ti se par ciudate cu- vintele mele. Ti le voi explica indatd. Dacii as fi primit aceasta cinste, ar fi putut ~ de nu tofi, dar cel putin cei crora le place si barfeasca -, ar fi putut banui si spune multe, atat despre mine, cel hiro- tonit, cat si de cei ce m-au propus pentru hirotonie. Ar fi putut spune, de pild’, ci acestia s-au uitat la bogiitia 68 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE mea, ci au admirat stralucirea neamului meu, ci m-au inaltat la aceasta treapta pentru cd i-am lingusit. N-as putea zice daca nu i-ar fi trecut cuiva prin minte si spu- na ci i-am cumparat cu bani. Ar mai fi putut spune barfitorii si acestea: Hristos a chemat la aceasta inalté dregitorie pescari, facdtori de corturi si vamesi; acestia ins dispretuiese pe cei ce se hrinese de pe urma mun- cii lor de fiecare zi si-] lauda si-l aémira pe unul care se ocupi cu stiintele profane si traieste fara sii munceasci. Pentru ce oare au trecut cu vederea pe cei ce au indurat mii si mii de sudori pentru trebuintele Bisericii, iar pe acesta, care n-a gustat niciodata din astfel de osteneli, ci si-a cheltuit toatd viata de pina acum in munca de- sartd a studierii stiintelor profane, pe acesta I-au ridicat pe neasteptate la aceasti cinste ? Carrow. 8 Prin fuga mea i-am ferit de ocara Acestea si mai multe decat acestea ar fi putut spune barfitorii mei dacd primeam aceast inalt dregitorie. Asa ins nu pot. Le-am tliat orice prilej de barfire. Nu pot si mi acuze nici pe mine de linguseali, nici pe aceia de simonie, afar numai daci uni ar voi si o fact fara rost pe nebunii. Cum s-ar putea, oare, ca unul care linguseste, care cheltuieste bani ca si dobandeasci o cinste, si o lase altora tocmai cand tebuie si o pri- measca ? S-ar aseména cu un plugar care ar indura mul- te osteneli cu munca pamantului, ca ogorul si acopere cu roade bogate, ca teascurile sale 69 SFANTUL IOAN GURA DE AUR de vin, dar, dup’ nenumirate osteneli si multe cheltu: ieli de bani, ar lisa altora atata belsug de roade, tocmai cfnd sa secere lanurile si s culeaga via ! Vezi, dar, c& atunci cand as fi primit aceasta inalta dregitorie, atunci as fi dat prilej si fie barfiti cei ce m-au chemat, chiar dac& spusele ar fi fost departe de adeviir; atunci s-ar fi putut spune ci n-au facut alegerea intemeiati pe o dreapta socotinté. Asa insi nu le-am ingduit si deschida gura, nici macar sa o caste. Acestea $i altele mai multe decat acestea s-ar fi spus de la inceput. Dupi ce as fi primit ins aceasta slujire, n-ag mai fi reusit si ma apiir de cei ce m-ar fi vorbit de ru in fiecare zi, chiar dacii as fi facut totul fara gres, ca si nu spun cii as fi fost silit si fac multe greseli, atat din pricina lipsei de experienti, cat si din pricina varstei ‘Asa insi i-am scapat de invinuiri pe cei ce m-au chemat si mi hiretoneasc&; altfel, i-as fi acoperit cu fel si fel de ocari. Ce n-ar fi spus ? Ca au incredintat unor copii fara minte lucruri atat de minunate si de mari; ci au pang rit turma lui Dumnezeu; ci a ajuns crestinismul batjo- cura si juctirie de copii, Dar asa ,toatd farddelegea isi va astupa gura sa (Ps. 106, 42). Daci ar spune barfitorii si despre tine asta, tu le vei arta indatX prin fapte cd nu trebuie judecatd priceperea dupi varstd, ci nu trebuie cunoscut batrénul dupa pirul alb si cd, negresit, trebuie oprit nu tanarul, ci neofitul, de la o asifel de slujire. Mare e deosebirea intre unal si altul. CARTEA A TREIA Carrow 1 Cei care au banuit ca am fugit de preotie din mandrie au aritat ci au o idee gresita despre preotie Spusele mele de pani acum ti-au aratat ci n-am fugit de preotie ca si aduc ocard celor care m-au cinstit cu aceasti vrednicie si cd nici n-am vrut s&-i fac de rusine. Voi incerca acum si-ti arit, atét cat voi putea, ci n-am facut asta nici pentru ca sunt mandru. Daci ar fi fost vorba si fiu ales general sau imparat si as fi refuzat, poate ci s-ar fi putut binui asa ceva; sau, maj bine spus, nimeni nu mi-ar fi spus ci am refu- zat o astfel de slujba pentru ci am fost méndru, ci toti mi-ar fi spus ci am refuzat-o pentru cd am fost nebun. Dar ar indraizni, oare, cineva s&-mi aducd vina ci am fugit de preotie pentru ci sunt mandru, cand este stiut c& preotia este o dregatorie cu mult mai mare, cand preotia este tot atat de superioari demnititii impari- testi, pe cat de superior este sufletul fafa de trup ? N-ar fi, oare, necugetat si numim nebuni pe cei care refuzi slujbele de mai mic insemniitate, iar pe cei care refuza cele mai mari demnitati si-i numim méndri, si nu ne- buni ? Ar fi la fel ca si cum ai invinui de nebunie, si nu de mindrie, pe un om care, din dispret pentru cireada de vite, nu vrea sa fie vacar, iar pe altul, care nu pri- 1 SFANTUL IOAN GURA DE AUR meste si fie imparatul intregii lumi si stipanul tuturor ostilor, J-ai invinui de mandrie, si nu de nebunie. Cu mine lucrurile nu stau asa ! Nu stau asa ! Cei care spun cX am fugit de preotie pentru c& sunt mandru, se acuzii de mandrie pe ei insisi mai mult decat pe mine. Numai faptul ci le-a putut trece prin minte cd un om ar putea dispretui o slujba atét de mare ca preotia, este 0 dovadi de ideea gresiti ce o au despre preotie. intr-ade- vir nu le-ar fi trecut prin minte si spuna despre mine ci am fugit de preotie pentru ci sunt mandru, daca ei in- sisi n-ar socoti preotia o slujbi ca orice slujba, o slujba de care nici nu face si vorbesti ! Pentru ce nimeni n-a indriznit ricicand si gandeascd asa ceva despre vredni- cia ingerilor si sa spuna cd un suflet omenesc, din man- drie, n-ar vrea si indeplineasca inalta slujire a ingeri- Jor ? Ca mari lucruri nc inchipuim noi de puterile acc- ea! Tar gindul acesta nu ne las si credem ci un om poate si-si inchipuie o altd slujbi mai mare decat slujba ingerilor. Deci, pe bund dreptate pot fi acuzati de man- drie acuzatorii mei mai mult decat mine. Ca n-ar fi gan- dit asta despre altii, daca mai intai ei ingisi n-ar fi soco- tit preotia o slujbi fri de valoare. Carrow. 2 N-am fugit de preotie nici pentru ci umblu dupa slava desarta Daca insti ma acuzi ci am fugit de preotie pentru ci umblu dup’ slava, le voi dovedi cA se contrazic si se dezic pe fat’. De altfel nici nu stiu ce alte pricini ale n2 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE fugii mele de preotie mi-ar mai pune in spate, dacd ar inceta si ma invinuiascd de picatul slavei desarte ! Caprrowut.3 Daca as fi urmarit slava desarta, ar fi trebuit mai degraba si ma preotesc Dacii m-ar fi stipfnit dragostea de slava desarta, ar fi trebuit mai degraba si primesc preotia decat si fug de ea. Pentru ce? Pentru ci mi-ar fi adus mult slava. M-ar fi facut renumit si vestit, ar fi facut pe toat’i lumea sii creada despre mine lucruri mari si minunate, ci eu, cu toatd tinerefea mea, cu toate ci m-am despirtit de putina vreme de frimantirile si grijile lumii, am parut dintr-o data in ochii tuturor atat de bun si de vrednic, ‘incét si fiu pus inaintea celor care si-au cheltuit intrea- ga lor viaté pe drumul plin de osteneli al virtutii si si iau mai multe voturi decat toti aceia, Asa insi, in afard de cAtiva, cea mai mare parte a Bisericii nu mi cunoas- te nici din nume si nici nu stie toati lumea cd am fugit de preotie, ci doar cativa oameni; si cred c& nici toti acestia nu stiu bine ce s-a intamplat. Poate ca multi din tte ei socotesc sau ci n-am fost ales deloc sau ci, dup’ alegere, am fost indepartat de preoti pentru ci am parut nevrednic, nu pentru ci am fugit de buna mea voie. Vasile: Cei care cunosc adevarul, mi-a spus Vasile, te vor Huda, Toan: Dar mi-ai spus, i-am rispuns eu, cé tocmai acestia, care cunose adevarul, ma hulesc, spundnd ci sunt un ingamfat, ci umblu dupa slavi desarti, De 1h SFANTUL IOAN GURA DE AUR unde, deci, mai pot nadajdui laud’ ? De la cei multi ? Dar acestia nici nu stiu cum s-au petrecut lucrurile, De la cei putini ? Dar si aici lucrurile s-au intors impoxriva mea. Tu n-ai venit doar cu alt scop la mine acum, éecat afli cum trebuie si te aperi de invinuirile acelora Dar pentru ce stérui eu att de mult acum asupra acestor lucruri ? Stirui ca si art ci, chiar dac& ar sti toti cum s-au petrecut lucrurile, nici atunci n-ar tebui si se spund despre mine c& sunt un om méndru sau ci umblu dupa slava Jumii. ingdduie putin si vei intelge ce vreau si spun. in afard de asta, mai este si aceea ci-i ameninti mare primejdie nu numai pe cei care au in- drizneala si dispretuiasc’ preotia din pricina mandriei sau de dragul slavei desarte, dacd este cumva vreun ast- fel de om— eu n-o cred -, ci si pe cei care pun pe seama altora astfel de ganduri. Carrow. Preotia este un lucru infricosator, iar cultul crestin este mult mai infricosator decat cultul legii vechi Preotia se sivarseste pe pimant, dar are randuiala cetelor ceresti. $i pe foarte bun dreptate, c& slujba aceasta n-a randuit-c un om sau inger sau un arhanghel sau alta putere creata de Dumnezeu, ci insusi Mangaie- torul, Sfintul Duh a randuit ca preotii, ined pe cand sunt in trup, si aducd lui Dumnezeu aceeasi slujbi pe care 0 adue ingerii in ceruri, Pentru aceea preotul tre- 4 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE buie sa fie atat de curat, ca si cum ar sta chiar in cer, printre puterile cele ingeresti infricosatoare si cu totul cutremuratoare erau si preotia si slujba adusa lui Dumnezeu in timpul Legii vechi, inainte de venirea harului, de pilda: clopoteii si rodiile (les. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept si cele de pe umar (Les. 28, 9-12), mitra (les. 28, 4), chidara (les. 28, 36), haina lung pnd la cilcdie (les. 28, 4, 27), tabla cea de aur (les. 28, 32), sfintele sfintilor, ticerea adanc& din untrul templului. Dar daca te uiti la preotia si la slujba adus’ lui Dumnezeu acum, in timpul harului, vei vedea ci cele infricostitoa- re si cele cu totul cutremuritoare ale Legii vechi sunt mici $i c& in aceasta privinti sunt adevarate cele spuse de Pavel despre Legea veche, ca ,.Legea veche, cu toatd slava ei, era fard de slavé, fata de Legea noud, din pri- cina slavei covarsitoare a acesteia" (2 Cor. 3, 10). Mai socotesti, oare, ci mai esti printre oameni si ca mai stai pe pamént, cand vezi cd Domnul sti jertf pe Sfanta Masi, iar pe preot stind Langa jertfi rugandu-se, cnd vezi ca toti se inrosesc cu impértisirea cu cinstitul Sange al lui Hristos ? Mai socotesti, oare, ci mai esti printre oameni si c& stai pe pmant ? Nu socotesti, oare, c& te-ai mutat dintr-odatd in cer, ci ai scos din suflet orice gand trupese si cd privesti numai cu sufletul gol si cu mintea curati cele din ceruri ? O, minune ! O, iubire de oameni a lui Dumnezeu ! Fiul, Care st sus cu Tatil, este tinut in clipa aceea in maini de toti si se da pe Si- negi tuturor celor ce voiesc s&-L sirute si si-L primeas- cA. Toti fac aceasta cu ochii credintei. Ti se par, oare, vrednice de dispretuit toate acestea sau sunt ele asa, ci poti s& 0 faci pe mandrul fat de ele ? 15 SFANTUL IOAN GURA BAUR Vrei si vezi si dintr-o alt minune cat este de mare sfintenia preotiei ? Inchipuie-ti cd vezi pe Ilie proorocul si ci nenumarat popor sti imprejurul lui; jertfa este asezati pe pietre si toti ceilali stau linistiti, in Uicere adanc’, numai proo- rocul Tlie se roag’; apoi dintr-odat& vezi ca se pogoara din cer peste jertfi flacdra (3 Regi 18, 18-36). Minunate sunt acestea si pline de uimire! Dar muta-te acum cu mintea de la cele sivarsite de Hie, la cele ce se sivar- sesc de preot pe Sfanta Masi. Vei vedea nu numai fapte minunate, ci si fapte care depasesc orice uimire. Preotul st in fata Sfintei Mese; nu pogoara foc din cer, ci pe Duhul cel Sfant; se roagé vreme indelungata, nu ca si se pogoare o flaciri de sus, spre a mistui cele puse ina- inte, ci ca si se pogoare harul peste jertfa, spre a aprin- de cu ea sufletele tuturora si a le face mai stralucitoare decat argintul inrosit in foc. Cine poate deci dispretui aceastd prea infricosatoare slujbi? Numai un nebun sau un iesit din mini! Oare nu stii ci sufletul omenesc n-ar putea suporta focul ace- Ja al jertfei, ci toti am pieri pana la unul, daca n-ar sta in ajutorul nostru din belsug harul lui Dumnezeu ? Caprrowut S| Mari sunt puterea si cinstea preotilor Dacd ai putea si te gandesti ce lucru mare este ca, om fiind si imbracat ind in trup si sange, s& te poti apropia de fericita si nemuritoarea fire a Dumnezeirii, atunci ai putea intelege bine cu cat cinste a invrednicit 76 TRATATUL DESPRE PREOTIE, pe preoti harul Sfantului Duh. Prin preoti se sivarsese si Sfanta Jertfa si alte slujbe, intru aimic mai prejos de Sfanta Jertfa si in ce priveste vrednicia preoteasca si in ce priveste mantuirea noastri. Oameni, care triiesc pe pamant si locuiese pe el, au primit ingiduinja s& admi- nistreze cele ceresti si au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus ingerilor, ci oamenilor: ,Oricdte veti lega pe pamént, vor fi legate si in cer $i oricdte veri dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer (Matei 18, 18). Au si stipa- nitorii pimdntului puterea de a lega; dar leagi numai trupurile, Puterea de a lega a preotilor insa leaga sufle- tele si stribate cerurile; Dumnezeu intireste sus in ce- ruri cele fiicute de preoti jos pe pamént; Stépanul int’- reste hotararea data de robi. Ce oare altceva a dat Dum- nezeu preotilor decat toati puterea cereasca ? Domnul a spus: ,Carora veri ierta pacatele, se vor ierta si carora le veri fine, vor fi tinute™ (loan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta? Domnul a spus iarsi: ,,Tatal a dat toata judecata Fiului* (loan 5, 22). Vad insa c& toa- 18 aceasti putere a fost incredintati de Fiul preotilor. Au fost indltati la slujba aceasta atat de mare, ca si cum de acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasi firea omeneascd, ca si cum ar fi scpat de toate patimile omeresti. Te intreb acum: Cand un impirat di unuia din supusii sii cinstea aceasta de a baga si de a scoate de la inchisoare pe cine vrea, cinstea dati lui il face cu vazi inaintea tuturor si demn de invidiat; dar cand Dumnezeu da preotului o putere cu atat mai mare cu cat este mai de pret cerul decat pimértul si sufletul decat trupul, cum poate si li se pari unora cA preotia este 0 slujba atét de neinsemnata, incat si poat si le treacd 1 SFANTUL IOAN GURA DE AUR prin minte ci un om, cdruia j s-a incredintat preotia, ar dispretui darul ? Doamne fereste de 0 astfel de nebu- nie ! C4 e curati nebunie si dispretuiesti o slujba atat de mare, fair de care nu putem dobandi nici mantuirea, nici bundtitile figiduite, Carrow 6 Preotii sunt slujitorii celor mai mari daruri ale lui Dumnezeu Daca nu poti intra in imparatia cerurilor, de nu te nasti din nou din ap& si Duh (loan 3, 5), daca pierzi viata vesnic’, de nu mananci trupul Domnului si nu bei sangele Lui (Ioan 6, 54), iar daci toate acestea nu se slivarsesc altfel decat numai prin mainile acelea sfinte ale preotilor, atunci cum vei putea, far’ preoti, s& scapi de focul gheenei sau si dobandesti cununile cele pregitite ? Preotii sunt aceia c&rora li s-a incredinjat zimislirea noastra cea duhovniceascd; ei sunt aceia carora li s-a dat si ne nasca prin botez. Prin preoti ne imbricim in Hristos (Gal. 3, 27): prin preoti suntem ingropati im- preuna cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. 6, 4; Col. 2, 12); prin preoti ajungem midularele fericitului cap al lui Hristos (Col. 3, 15). Prin urmare, e drept ca preoii si fie pentru noi nu numai mai infricogitori decat mari demnitari si decat imparatii, dar mai cinstiti si mai iu- biti chiar decat parinii. Parintii ne-au nascut din singe si din vointa trupului (Ioan 1, 13); preotii ins ne sunt pricinuitorii nasterii noastre din Dumnezeu, ai acelei B TRATATUL DESPRE PREOTIE, fericite nasteri din nou, ai libertitii celei adevarate $i ai infierii dup har. Preotii iudeilor aveau numai puterea sii vindece trupul de lepri (Lev. 14,2-32); dar, mai bine spus. nici nu aveau puterea si vindece, ci numai si vada daci cineva a fost sau nu vindecat de lepra (Lev. 14, 2-3). Si stii doar cAt de doriti era slujba preotilor Vechiului Testament ! Preotii Noului Testament ins au luat puterea s vindece, nu lepra trupului, ci necuritia sufletului; n-au luat numai puterea de a vedea daca ci- neva a fost sau nu vindecat, ci puterea deplina de a vin- deca. Deci cei care dispretuiesc pe preoti sunt cu mult mai nelegiviti dect Datan si cei dimpreuni cu el (Nur. 16, 1-35) si vrednici de mai mare pedeapsa. Aceia, desi pretindeau o slujba ce nu li se cuvenea, to- tusi aveau o foarte buna pirere despre preotie si au ar: tat asta prin rvna ce-o aveau ca si ajunga preoti. Aces- tia ins, care privesc cu dispret preotia acum, cfnd a fost cu mult mai impodobitd, cand a fost ridicati la o att de mare indltime, sdvarsesc un picat cu mult mai mare decat aceia, pentru ci pornesc de la un gand cu to- tul contrar gandului ce insufletea atunci pe Datan si pe cei impreuni cu el. Ci nici nu este egal dispretul de a dori o slujba care nu ti se cuvine, cu dispretul de a ne- socoti o slujba cu atat de mari bunatiti; deosebirea din- tre un dispret si altul este tot atat de mare pe cat de mare este si deosebirea dintre admicatie si dispret, Care este, deci, sufletul acela atat de ticdlos, incat dispretuiascd bundtitile atat de mari? Eu as spune ci nu-i nici unul, afari numai daca ar suferi de streche driceasca, Dar sa mi intorc iarasi la ideea pe care am parasit-o. Dumnezeu a dat preotilor o putere mai mare decat 79 SFANTUL IOAN GURA DE AUR parintilor nostri trupesti, nu numai cand ne pedepsesc, ci si cand ne fac bine. Deosebirea intre unii si altii este tot atét de mare pe cAt de mare este deosebirea intre viata de acum si viata viitoare. Parintii nostri ne nase pentru viata de acum; preotii, pentru viata viitoare; unii nu ne pot apira nici de moartea aceasta trupeasca si nici nu pot indeparta bolile ce vin peste noi; ceilalti, de multe ori, au mantuit chiar suflete bolnave si pe cale de a pieri, pentru ci le-au facut unora mai usoari pedeap- sa, iar pe altele chiar de la inceput nu le-au lsat si cada in pacate, nu numai cu ajutorul invaitaturilor si al sfatu- tilor, ci si cu ajutorul rugiciunilor. Preotii au puterea si ne ierte picatele nu numai cand ne nase din now prin Sfantul Botez, ci si dupa ce ne-au botezat. ,,Este cineva bolnav dintre voi, spune Scriptura, sd cheme preotii Bi- Sericii si sd se roage pentru el, ungdndu-I cu untdelemn intru mumele Domnului; si rugdciunea credingei va ‘méntui pe cel bolnav si-l va ridica pe el Domnul si de va fi facut pdcate i se vor ierta lui (lacov 5, 14-15). in afar de asta, pirinfii nu pot fi de vreun folos copiilor nici daca gresesc fai de vreunul din marimile si puter- nici pamantului; preotii ins’ au potolit de multe ori chiar mania lui Dumnezeu, nu a unor dregatori sau im- parati. Va mai indrazni acum cineva sé-mi aducd vina c& am fugit de preotie pentru c sunt mandru, pentru ci © socotesc 0 nimica ? Socot c& cele spuse au sidit in sufletele ascultitori- Jor mei o teamé att de mare de preotie, incat acestia vor invinui de mandrie si de indrizneal nu pe cei ce fug de preotie, ci pe cei care, din proprie initiativa, se apropie ce ea si se strliduiesc, pe toate caile, si doban- deasca aceasti cinste. 80 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Daca cei cirora li s-a incredintat conducerea statelor au dus la pieire si statele ce li s-au incredintat spre con- ducere si s-au pierdut si pe ei, dacd n-au fost oameni priceputi si cu mintea foarte ascupitd, catd pricepere si ct putere, si personala, si de sus, crezi oare ci trebuie aibi, ca si nu greseasca, cel care a fost invrednicit, impcdobeasca pe Mireasa lui Hristos ? Caprrowut.7 Si Pavel se temea cand se uita la maretia preotiei Nimeni n-a iubit pe Hristos mai mult ca Pavel; ni- meni n-a ardtat o ravnd mai mare ca el; nimeni n-a fost invrednicit de mai mult har, totusi, dupa atatea daruri, se temea inci si tremura de aceasti dregitorie si pentru credinciosii lui. Ma tem, spunea el, ca nu cumva, pre- cum sarpele a amégit pe Eva, asa sa strice gdndurile voasire si sii le abatd de la curditia cea intru Hristos* (2 Cor. 11, 3); si iarigi: Cu fried si cu cutremur mare am fost ia voi (1 Cor. 2, 3). Asa griia un om care a fost rapit pana la al treilea cer si a luat parte Ja tainele lui Dumnezeu (2 Cor. 12, 2-4), care, dupa ce a crezut in Hristos, a fost in tot atitea primejdii de moarte cate zile a trait (2 Cor. 4, 11; Rom. 8, 36). Asa griia un om, care n-a voit si se foloseasci nici de puterea dati lui de Hristos, ca si nu sminteascd pe vreunul din credinciosi (2 Tes. 3, 9). Asadar, daci Pavel, care a sivarsit fapte ce depiisesc poruncile lui Dumnezeu, care nu urmarea deloc folosul siu, ci folosul credinciosilor (1 Cor. 10, 24; 10, 81 SFANTUL IOAN GURA DE AUR 33; Filip. 2, 4; Rom. 14, 19; 15, 2), daca, deci, Pavel se temea totdeauna cand se gindea la méretia apostoliei sale, ce vom pati noi, oare, care urmarim in toate faptele noastre numai folosul nostru, noi, care nu numai cA nu slvrsim fapte care si depseasc’ poruncile lui Hristos, ci chiar le cilcim in cea mai mare parte ? Pavel spune: Cine este slab si eu sa nu fiu slab ? Cine se sminteste si eu sd nu ard 2 (2 Cor. 11, 29). Aga trebuie si fie preo- tul | Dar, mai bine spus, nu numai asa ! Mici sunt acestea sio nimica fata de cele ce vreau si le spun, Ce anume ? ‘Doream, spune Pavel, sii fiu anatema de la Hristos pen- iru fratii mei, rudele mele cele dupa trup (Rom. 9, 3). Daca poate cineva si sloboada acest glas, dacit are cine- va un saflet atat de mare incat si se inalte pani la o astfel de dorinté, ei bine, un astfel de om meritd si fie invinuit daci fuge de preotie. Dar daci este lipsit de aceastii vir- tute a lui Pavel, att cat sunt eu, ei bine, un astfel de om merit’ s& fie urait, nu atunci cand fuge de preotie, ci cand primeste preotia. Caprrowut 8 Multe pacate savarseste un om care se face preot, daca nu-i foarte destoinic Si ne inchipuim c& e vorba de alegerea unui coman- dant de ostire si c& cei care au puterea si faci numirea ar chema un fierar sau un cizmar sau un alt meserias si i-ar incredinta lui conducerea ostirii. Ei bine, eu n-as lauda pe ticdlosul acela care ar primi o astfel de slujbi si care si-ar da toate silintele s& se arunce de bunavoie int-o 82 ‘TRATATUL DESPI E PREOTIE primejdie sigur’. Dacd pentru a fi preot este de ajuns te numesti pastor, si-ti indeplinesti 1a intampla- re slujba si nu-i nici o primejdie, atunci dau voie oricui sé-mi aduci vina cd am fugit de preotie pentru ci umblu dupa slavai desarta. Dar daca pentru « fi preot e nevoie de multi pricepere, iar inainte de pricepere e nevoie de mult har de la Dumnezeu, de purtiri bune, de viati curati, de virtute mai mare decat cea omeneasci, atunci nu ma lipsi de iertare pe mine, care n-am vrut si mi pierd in zadar si A rost. Dac m-ar duce cineva la 0 corabie mare, cu multi vaslasi si incdrcatd cu mérfuri de mare pret, si mi-ar porunci si ma asez la cérma vasului, ca si trec Ma- rea Egee sau Marea Tirenian’', |-as refuza de la primul cuvant. Jar daci cineva m-ar intreba pentru ce fac asta, i-as raspunde: Ca s nu scufund corabia", Nimeni nu mi va invinoviti ci am fost atat de previzitor acolo unde © vorba de pierderea de averi si unde moartea se mérgineste numai la moartea trupului. Pentru ce atunci, dar, Vi maniati si ma urati c& mu m-am aruncat, fiird si ma giindesc, intr-o primejdie atat de mare, acolo unde credinciosii de sub conducerea mea n-aveau si se inece jin marea aceasta, ci in adancul cel de foc, unde n-avea sti astepte moartea aceasta, care desparte sufletul de tup, ci moartea cealalti, care aruncii la chin vesnic si su- fletul impreuni cu trupul ? Va rog si ma cuceresc voud, s ou faceti asta! imi cunose sufletul ! $tiu ci e neputincios si mic. Cunose miretia slujirii preotesti ! Stiu ct e de greu si fii preot ! * Mairi recunoscute inc de pe timpul lui Homer ca mri agitate si pli- he de primejdii pentru corabieri. Marea Egee este cuprinsi intre Grecia si Asia Mica, tar Marea Tireniand scalda coasta de apus a Italiei pind in Sicilia 83 SFANTUL IOAN GURA DE AUR Caprrowut 9 Preotul este cuprins de slava desarta si de pacatele nascute din ea Mai multe sunt valurile care tulburi sufletul preotu- lui, decét vanturile care frimantk marea! Mai intdi, dintre toate primejdiile, cea mai primejdioasa este stan- ca slavei desarte; este mai primejdioasi decat stinca despre care poetii povestesc miturile cu sirenele?. Multi din cei ce au trecut pe angi aceasta stdnca au sedipat nevatimati; pentru mine insk stanca aceasta a slavei de- sarte este att de cumplita, c4 nici acum, cand nici o ne- voie nu mi impinge spre pripastia slavei desarte, nici acum nu pot scipa de acest riu. Dac& mi s-ar fi incre dintat pistorirea credinciosilor, as fi fost dat, aproape cu mainile legate la spate, fiarelor care locuiesc aceast stanc, pentru ca si ma sfasie in fiecare zi. Care sunt aceste fiare? Mania, tristefea, invidia, cearta, hula, para, minciuna, fatémicia, uneltirea, pornirea impotriva celor care nu ne-au facut nici un riu, bucuria si mul{u- mirea sufleteasci pricinuite de cusururile si greselile celorlalti slujitori, mahnirea pricinuita de succesele si bunastarea altora, dragostea de a fi liudat, dorinta dupa Homer povesteste in Odiseea (XII, $1-200) despre o stance, o insult din apropierea stramtorii Mesina (intre Italia si Sicilia), care era focuité de sirene, Acestea, prin cintecul lor fermector, ademeneau si pierdeau pe {oti cordbierii care se apropiau de insuld ca si le asculte cdntecul. Ulise, pentru a scipa gel si echipajul cordbiet sale de vraja cintecului sirenelor, la sfatul zetei Citce, a astupat cu ceard urechile cordbierlor sia pus si fie Tegat de méini si de picioare de catarg, ca s& poatd asculta céntecul sirene- lor, dar s8 nu poaté indrepta corabia spre insuld. Numai aga a scdpat de primejdie, 84 ‘TRATATUL DESPRE PRESTIE posturi de cinste ~ dintre toate patimile dorinta aceasta duce cel mai mult la pieirea sufletului omenesc -, pre- icile rostite pentru a fi pe placul credinciosilor, lin gu- selile slugarnice, dezmierdatrle josnice, dispretuirea si- racilor, lingusirea bogatilor, onorurile nemeritate, hata- turile vatamatoare, care adue primejdie si celor ce le fac si celor ce le primese, frica servild, vrednici numai de cei mai ticalosi robi, lipsa de indriznire, smerenia mare de ochii lumii, nu smerenia adevarata, indepirta- rea dojenirii si a mustrarii, dar, mai bine spus, dojenirea si mustrarea chiar peste misura a celor smeriti, dar fata de cei puternici nici indraznirea de a deschide buzele. Pe toate aceste fiare si mai multe decat acestea le hra- neste si le creste stanca aceea a slavei desarte. Toti céti au cizut in ghearele lor sunt coborati intr-0 robie atat de cumpliti, c% aceia fac adeseori, de dragul femeilor, multe fapte de care nu-i frumos nici sa vor- bese. Legea dumnezeiasci le indepirteaza pe femei de la slujba preotiei (1 Cor. 14, 34), dar ele cauta si intre cu sila. $i pentru c& singure nu pot face nimic, fac totul prin altii; si au ajuns si aibi putere atat de mare, incat numesc si dau afari din cler pe cine vor. Din pricina asta & ajuns totul cu susul in jos si poti vedea adeverita spusa proverbului, ci supusii conduc pe conducatori. $i de ar fi cel putin barbati cei care conduc pe conduci- tori ! Dar nu, fi conduc niste femei, cfrora nu li se in- giduie nici sd invefe pe alfii in Biseric& (1 Tim. 2, 12). Dar pentru ce spun sa invete? Fericitul Pavel nu le-a ingiduit nici si vorbeasca in bisericd ! (1 Cor. 14, 34). ‘Am auzit chiar pe cineva spundnd ci li s-a dat femeilor atta libertate, incdt tin de rau chiar pe intaistitatorii 85 SFANTUL IOAN GURA DE AUR Bisericilor si-i mustri mai amarnic decat isi mustra sti- panii slugile. Sa nu se creada inst c& aduc aceste invinuiri tuturor clericilor! Ca sunt, sunt multi care au sc&pat de laturile acestea; si sunt mai numerosi acestia decat cei care le-au c&zut prada. Carrrouut 10 Nu preotia este de vina, ci trandavia noastra i aceste Dar nici si se creada ci pun pe seama preot piicate, Nu sunt atta de nebun ! Nu-i de vind cutitul de ucidere, nici vinul de betie, nici puterea trupului de in sult, nici curajul de cutezanta necugetata ! Nu ! Ci toti oamenii cu judecatd spun ci sunt de vind cei care nu intrebuinteazi cum trebuie darurile date lor de Dumne- zeu; pentru aceasta fi si osindesc. Pentru c& insisi preo- tia ne va invinui, pe bund dreptate, daci nu o intrebuin- tm cum trebuie, Nu-i de vind preotia daci noi suntem plini de pacatele de care am vorbit, ci noi suntem de vind, noi, care o murdarim, atat cat atémna de noi, cu atitea intindciuni, incredintand-o la intamplare unor oa- meni care, far si-si cunoasc& bine mai dinainte pro- priul lor suflet si fard sa se uite ce lucru mare e preotia, primesc in grabii hirotonia, dar cdnd vor sa implineasca indatoririle preotiei, intunecati de nepriceperea lor, in- carci cu nenumirate pacate si pe credinciosii incredin- tati lor spre pastorire. 86 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Asta, da, asta era aproape s& se intample si cu mine, daci Dumnezeu nu m-ar fi smuls grabnic din aceste primejdii, crutandu-si si Biserica Lui si sufletul meu. Spune-mi, te rog, de unde socotesti c& se nasc in Bi- sericd tulburari atat de mari ? Dupi parerea mea, nu vin din alta parte decat de acolo ci alegerile si numirile in- taistitétorilor Bisericilor se fac fara chibzuiald si la in tamplare. Capul Bisericii trebuie si fie inainte de toate foarte puternic, ca si poati ocarmui si pune in bund randuiala duhurile cele rele, care se ridicd de jos, din restul trupului; dac& se intampla si-i fie capul slab, atunci, neputdnd respinge atacurile acestea aducdtoare de boaldi, ajunge mult mai slab decat este si duce la pie- ire, o data cu el, si restul trupului. Ca sa nu se intample si cu mine asta, Dumnezeu m- tinut in randul celor mai de jos membri ai Bisericii, printre care si dintru inceput am fost. in afar de cele spuse, sunt mulie, drag Vasile, sunt multe alte insusiri pe care trebuie si le aibi preotul, pe care nu le am. Si, inainte de toate, aceasta: si nu-i fi fost sufletul cuprins de dorinta de a dobandi aceasti inalti dregatorie. Dac a dorit cu infocare aceasta dre- gitorie, apoi, atunci cand a dobandit-o, isi aprinde mai tare flacara; si, robit cu totul de dorintd, indura fel de fel de necazuri, numai si numai ca si nu o piarda: lin- guseste, suferd umilinte si injosiri, cheltuieste bani, bani grei. Unii, luptdndu-se pentru aceasta inalti dregi- torie, au umplut Biserica de crime si au Lisat orasele pustii. Dar si le trec sub tacere pe acestea, ca si nu pari unora c& spun lucruri de necrezut. Ar trebui, socot, ca omull si aibi att de mare respect de preotie, incat si fugi chiar de la inceput de marile 87 SFANTUL IOAN GURA DE AUR raspunderi ale preotiei; iar dacd a ajuns, de i se intam- pla sd stivarseascA vreun picat care-1 face vrednic de caterisire, si nu astepte si-l judece altii, ci s-o ia inain- tea judecirii lor si sd piriseascA singur aceasti inalta slujire. Asa, isi va atrage negresit asupra lui mila lui Dumnezeu; dar daca se i riménd, desi-i se ind: nevrednic, se lipseste de iertare si aprinde si mai mult urgia Jui Dumnezeu, ci adauga un al doilea picet, si mai grozev, Dar nimeni nu va indura asta. Cumplit lucru, cu ade- virat, cumplit lucru este si doresti cu putere aceasta cinste ! Nu griiese asa, ca si mi impotrivesc spuselor fericitului Pavel; ci chiar sunt de acord cu el. Ce spune Pavel ? ,,De doreste cineva episcopie, spune el, bun lu- cru doreste“(1 Tim. 3, 1). Nu spun c&-i cumplit lucru si doresti aceastii cinste; ci-i cumplit lucru si o doresti ca s& ajungi stipan si puternic. Aceasti dorinti, socot eu, trebuie izgoniti din suflet cu toaté sarguinta. De la in- ceput si n-o lasi sa ti se cuibareasca in suflet, ca si poti lucra in toata libertatea. Omul care n-a dorit si se impo- dobeasca cu aceasti cinste, nici nu se teme cii 0 va pier- de; iar o data ce nu se teme, poate siivarsi orice fapta, cu libertatea ce se cuvine unor crestini. Dimpotriva, daci se teme si tremurd c& are si fie coborat din drega- torie, atunci suferi o amara robie, plind de o multime de necazuri si este silit de multe ori si pacdtuiased si fata de oameni si fata de Dumnezeu, Sufletul preotului insa nu trebuie sa simta o astfel de teama. Preotul trebuie s& fie ca si ostasii viteji de pe cAmpul de bataie, care lupta cu curaj si cad cu barbatie. Tot asa si cei care vin la aceasta inalt& slujire: si pri- preotia si si o piriseascd dacd trebuie, asa cum 88 TRATATUL DESPRE PREOTIE se cuvine unor barbati crestini, incredintati fiind c& 0 astfel de plecare din cler nu Je aduce o cunun’ mai mic& decat preotia. Inu-adevar, cAnd esti silit si pleci din cler pentru c& n-ai vrut si faci o faptt netrebnica si nevrednicd de vrednicia acestei inalte dregitorii, aduci din partea lui Dumnezeu pedeapsi asupra celor care te-au dat afar pe nedrept, iar asupri-ti mare rsplata: »Fericiti veti fi, spune Hristos, cdnd vd vor ocdri pe voi si vd vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastrd, minjind pentru Mine. Bucuragi-vat si vad vese- liti, ca plata voastré’ multd este in ceruri* (Matei 5, 11-12). Aga trebuie si cugeti cand esti scos afara din dregitorie de confratii tai, fie din invidie, fie de hatarul unora, fie din urd, fie pentru altd pricin’ nedreapta; iar de se intampla si suferi asta de la dusmanii Bisericii, socot cd nu mai am nevoie de cuvint, ca sa-ti arat cat de mare este cdstigul pe care ti-l agonisesc aceia, prin riutatea lor. Trebuie, dar, si te uiti cu grija in toate par- tile, sa cercetezi cu de-aminuntul, ca nu cumva s& se aprinda pe ascuns in sufletul tu vreo scanteie a dorin- tei de stapanire si putere. Ar fi de dorit ca, chiar cei care de la inceput n-au fost stipaniti de aceasta patima, s& poati scdpa de ea, cAnd ajung preoi. Dar de cresti in sufletul tu, chiar inainte de a ajunge preot, aceasti fia- ri cumplita si nemiloasa, atunci nu-ti pot spune in ce valvataie te aruncd dorinta asta, dupa ce ai ajuns preot. Pe mine ~ si si nu socotesti ci din smerenie as vrea sa te mint cumva -, pe mine mii stipdneste mult aceasta dorin;a. $i pe Manga toate celelalte si aceasta, nu mai putin, m-a infricosat si m-a cut si fug de preotie. Dup& cum indragostitii sunt chinviti mai cumplit de dragoste cand stau alituri de iubitele lor, dar le piere 89 SFANTUL IOAN GURA DE AUR dorul cel inversunat cAnd se due cat mai departe de ele, tot asa si cu cei care dorese cu infocare aceasta inalta slujba; cand ajung aproape de ea, patima ajunge de ne- suferit; dar de isi pierd orice nddejde, o dati cu nidej- dea li se stinge si dorinta. Aceasta, dar, este o pricin: de preotie. Si chiar de-ar fi fost numai aceasti pricina, ar fi fost indestulitoare, ea singuri, si ma opreasca de la preotie. ‘Acum iti voi mai spune si alti pricin’, nu mai mici de- ct aceasta. Care? Preotul trebuie si fie infranat, ve~ ghetor, si aibi ochii in patru, pentru cA el traieste nu numai pentru el, ci si pentru o atat de mare multime de oameni. CA eu sunt un tranday si un slabanog, care abia pot si mA ingrijesc de mantuirea mea, poti da mérturie tu insuti, tu, care mai mult decat toti te silesti s acoperi scaderile mele cu dragostea ce-mi por. Si nu-mi spui cA postesc, ca priveghez, cai ma cule pe pi- mantul gol, ca si-mi supun trupul la o aspra vietuire. Stii doar cat de departe sunt, in privinta asta, de cea ce ar trebui si fiu. Dar chiar daci as fi indeplinit toate acestea cu scumpatate, totusi nici asa, cu trandavia ‘mea, n-as fi putut fi de vreun folos credinciosilor incre- dintati mie spre pistorire. Aceste nevointe trupesti, aceasta aspra vietuire ar putea fi, intr-adevar, de mare folos unui om care sta inchis in cimaruta sa si care se ingrijeste numai de mantuirea lui; dar cdnd e vorba sa-t ‘imparti sufletul la atétia credinciosi, cfnd € vorbe si ai © grija deosebita pentru fiecare pastorit, cum pot ajuta oare aceste nevointe trupesti la desivarsirea sufleteascd a credinciosilor, dae’ in afar de ele nu mai ai si un su- flet tare si foarte puternic ? si mu mic’, a fugii mele 90, ‘TRATATUL DESPRE -REOTIE Sa nu te miri dacd eu caut cu atta stéruinta in alta parte decat in nevointele trupesti si in viata aspra a pre- otului, dovada barbatiei sufletului siu. Nu e lucru greu sd ménGnci prost, s bei putin si s& te culci pe un aster- nut tare. Vedem ci multi oameni, mai cu seama cei de la tard, trdiesc asa de cand s-au nascut, iar alti, tot mai multi, 0 duc tot asa de greu, pentru cf si alcituirea tru- pului Jor si obignuinta le usureaza esprimea unui astfel de trai chinuit; dar nu pot multi, ci unul sau doi, indura ocara, asuprirea, cuvintele grele, zeflemelele de la cei mai mici, unele facute firi génd riu, altele pe bun’ dreptate, mustririle nedrepte si nemeritate si din partea superiorilor si din partea inferiorilor, Poti vedea oameni care indura cu multd tarie postul, privegherile, culcatul pe un asternut prost, o viati oricét de aspri, dar isi pierd atata capul, c& ajuny mai sillbatici decat cele mai silbatice fiare, cdnd sunt ocdrati, Iuati in ras, mustrati pe drept sau pe nedrept. Pe acestia mai cu seam nu-i vom lisa s& intre in curtile preotiei. Obstea Biseri nu-i vitimatd cu nimic dacd intaistatitorul Bisericii nu se infzfneaz de la manciiri, dack nu umbla descult; dar pricinuieste mari nenorociri si lui si credinciosilor daca se mfinie. Nu sti deasupra capului lui amenintarea lui Dumnezeu daca nu posteste, daci nu se culcd pe pi- mantul gol; dar il ameninti iadul si focul iadului numai daca se manie pe cineva (Matei 5, 22). Dupi cum cel care iubeste slava desarti, atunci cdnd ajunge intr-o slujba inalta, slujba aceasta ii aprinde si mai mult focul, tot asa si cel care nu-si poate stpani mania, nici indeo- sebi, nici in legaturile sale cu cativ oameni, ci se ma- nie cu usurinté, ei bine, un astfel de om, cAnd i se incre- dinteaza purtarea de grijd si pistorirea unei intregi mul- o1 SFANTUL IOAN GURA DE AUR timi, ca o fiard silbatica, haituta din toate partile de mii de oameni, nu mai poate trai in liniste nici el, si aduce si nenumirate rele peste cei incredintati pastoririi lui. Nimic nu tulburé atat de mult curatia mintii si lim- pezimea judecitii ca mania fri socoteala, care izbuc- neste cu multi furie. Mania, spune Scriptura, pierde si pe cei infeleppi* (Pilde 15, 1). Ochiul sufletului, intune- cat de manie, ca intr-o lupta in toiul noptii, nu mai poa- te deoseti pe prieteni de dusmani, nici pe cei cinstiti de cei necirstiti, ci se poarti de-a valma cu toti la fel; chiar daci ar avea de suferit de pe urma purtarii sale, indurd totul cu usuringé, numai si numai ca sa-si impli- neasci aceasti plicere a sufletului. Ca plicere este aprinderea maniei; o plicere care munceste sufletul mai cumplit decat placerea trupeasca, rivasind toatd sindta- tea sufeltuluj; duce cu ugurintd la ingdmfare, la dusma- nii nepotrivite, la ura farapricina, pe scurt, la pacate; il face pe om si picituiascd mereu si pe degeaba gi-l si- leste si spund si s& sAvarseasca si alte multe picate la fel cu acestea; c& sufletul térdt in valtoarea patimii nu mai are pe ce si-si reazeme puterea lui, ca si faca fata unei astfel de porniri. Vasile: Nu mai pot indura, mi-a spus Vasile, sd te batjocoresti atata. Cine nu stie cat de strdina este pa- tima aceasta de sufletul tu ! Toan: Pentru ce, o, fericite, vrei si ma aduci aproape de rug ? Pentru ce vrei si atati fiara potolita din mine ? Nu stii, oare, ci n-am reusit si-mi potolesc fiara aceasta datoriti tiriei mele sufletesti, ci datorité dragostei mele de liniste si singuritate ? Nu stii, oare, cdi e de dorit ca un om care se manie usor, s& stea retras de lume, si aibi numai un prieten sau doi, ca s poata scdipa de par- 92 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE jolul maniei si si nu cada in pripastia atator griji ale pistoririi credinciosilor ? Atunci, ajuns preot, se tardste nu numai pe el in pripastia pierzirii, ci tardste 0 dat cu el si pe multi altii, si-i face de nu se mai ingrijesc sa se poarte cu blandefe. Indeobste, multimea pistoritilor se uit Ia purtirile conduciitorilor lor ca la un model si caut si se asemene in purtari cu ei (Sirah 10, 2). Cum ar putea, oare, un preot face pe credinciosii sai si nu se ménie, cand el insusi se manie ? Care dintre credinciosi ar dori si fie masurat in purtiri, cfnd vede c& preotul siu se manie ? Nui cu putintd si rimand ascunse picatele preotilor. Dimpotriva, ies repede la iveald chiar cele mai mici pi- cate. Un atlet, atata vreme cat sti in casa si nu se lupti cu nimeni, poati si-si ascunda slabiciunile. Asa si cu oamenii care duc aceasti viatA singuratica si triiesc in afar de grijile lumii, au singuratatea ca o perdea ce le acopera pacatele; dar cénd sunt scosi in lume sunt siliti si-si dezbrace, ca pe o hain§, linistea si singuriitatea si sa arate tuturor sufletele goale, prin miscarile trupurilor lor. Dupa cum faptele lor cele bune au fost de folos multor credinciosi, pentru ci faptele i-au indemnat si pe ei la fapte bune, tot asa si pacatele lor i-au flicut mai trandavi pentru svarsirea virtutii $i mai molatici pentru ostenelile faptelor bune, De aceea trebuie ca frumusetea sufletului preotului sa strluceasc& in toate imprejuririle din viata lui, ca si poati, in acelasi timp, si bucura, dar si lumina sufletele celor ce-I privesc. Pacatele credinciosilor de rand, ca si cum ar fi savarsite in intuneric, pierd numai pe savarsi- torii lor, pe cdnd picatul unui om cu vaz si cunoscut de multi, cum este preotul, vatim’ indeobste pe toti; pe 93 SFANTUL IOAN GURA DE AUR cei slabi ii face si mai slabi pentru ostenelile cele pen- tru virtute, iar pe cei ce vor si fie mai cu luare-aminte asupra lor, pe cei care savarsesc oarecari fapte de virtu- te, fi face de se mandresc. in afar’ de asta, picatele cre- dinciosilor de rand, chiar daci sunt sAvarsite in vizul lumii, nu zdruncina int-un chip deosebit sufletele oa- menilor, pe cdnd pacatele celor ce stau in fruntea aces- tei slujbe, mai intai sunt cunoscute de toti, apoi, chiar de-s foarte mici, ele par mari fat de picatele mici ale celorlalti. Toti masoara pacatul nu cu marimea picatu- lui sivarsit, ci cu dregatoria celui ce sivarseste picatul. De aceea preotul trebuie si se intireasci din toate pairtile, ca si cu niste arme de ofel, cu zel mare si nein- teruptd supraveghere a vietii sale. Trebuie si se uite mereu in jurul sau, ca nu cumva si-i giseasci cineva un loc descoperit si nepazit si si-i dea o lovituri de moar- te. Toi stau in jurul lui gata si-1 raneasca si s4-1 doboa- re; nu numai vrajmasii si inamicii lui, ci chiar multi din cei ce-i arata pe fata prietenie. Deci pentru preotie trebuie si se aleagi suflete asa de tari pe cat de tari a aritat odinioari harul lui Dumne- zeu, in cuptorul din Babilon, trupurile celor trei tineri (Dan. 3, 2-30). Hrana focului care arde sufletul preotu- lui, nu sunt smoala, céltii si vreascurile, ci alte materii, cu mult mai cumplite ca acestea; cA pe suflet nu-] arde focul acela material, ci-] impresoari flactira atotmistui- toare a invidiei, care se inalti imprejurul lui din toate pirtile. Invidia iscodeste viata preotului si se napusteste asupra lui mai cu putere de cum se nipustea focul din cuptorul Babilonului asupra trupurilor celor trei tineri. De gaseste in viata lui numai o urmi de stuf, adica cel mai mic picat, flacira invidiei se lipeste iute de el; 94 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE arde, intr-adevar, partea putredi, dar 0 dati cu asta ii parleste si-i innegreste cu fumul ei toati viata, de-ar fi ea mai strlucitoare ca razele soarelui. Atéta vreme cat viata preotului este in toate privintele fara cusur, cleve- tirile nu-l pot atinge; dar daca se intampla sa sivarseas- ci un mic picat, cum este si firesc, c& ¢ om gi el si cAli- toreste pe oceanul cel mult inselitor al acestei vieti, nu-i mai sunt de folos celelalte fapte bune ca sa-I poaté scipa de gurile acuzatorilor, ci acel mic picat le pune in umbra pe toate. Toti il judecd pe preot, nu ca pe un om imbricat cu trup si el, cu fire omeneasca si el, ci ca pe un inger, slobozit de orice slabiciune omeneasca. $i dup’ cum de un tiran toti se tem si-l lingusese, cata vre- me are puterea in mand, pentru ci nu-1 pot dobori, dar cand vd ci lucrurile se intorc impotriva, cei care erau prieteni cu putin mai inainte leapada respectul fatamic ce i-] aritau si ajung dintr-o data vrijmasi si inamici; si pentru c&-i cunosc bine toate sciderile si pacatele lui, se napustesc asuprit-i si-l alunga de la putere, tot asa se in- tamplé si cu preotii; cei care cu putin inainte, pe cand preotul era puternic, il cinsteau si-1 slujeau, indatd ce-i giisesc 0 mic slibiciune, se pregitesc cu inversunare si-l alunge din scaun, nu numai ca pe un tiran, ci cu mai multi asprime decat pe un tiren. $i dupa cum tira nul se teme de garda sa personala, tot asa si intdistitito- rul Bisericii tremurd de frica celor de langa el, iar de frica coliturghisitorilor lui mai mult decat de toti; c& nu rdvnesc altii inalta dregatorie a aceluia cat o ravnesc cei din jurul lui, coliturghisitorii lui; cf acestia, mai bine deciit tofi, fi cunose toate tainele lui. Fiind aproape de el, simt inaintea altora de se intampla ceva si de aceea pot fi crezuti cu usurintd chiar cdnd clevetesc; si f’icind 95 SFANTUL IOAN GURA DE AUR mari micile lui greseli, 1 pierd pe cel clevetit. S-au schimbat cuvintele Apostolului ! in loc si spunem: ,,.Si daca patimeste un madular, pdtimesc toate mddularele impreund cu el; iar dacd este slavit un madular, se bu- curd toate madularele impreund cu et (1 Cor. 12, 26), ar trebui si spunem: ,,Dacd patimeste un madular, se bu- curd toate celelalte madulare; iar daci este shivit un ma- dular, suferd toate celelalte médulare. Daca n-ai mult credint, nu pot tine piept tuturor acestor clevetiri. intr-un rizboi atat de greu vrei si ma trimiti ? Soco- testi oare cA sufletul meu este atit de puternic, ca si faci fati unei lupte atat de complicate si de felurite ? De unde si de la cine ai aflat-o? Daci Dumnezeu ti-a spus-o, arati-mi descoperirea si ma voi pleca. Dar daca nu poti, ci hotirasti asta intemeiat pe o parere omeneas- cd, slobozeste-te de aceasta inseliciune. In cele ce ma privese, este drept si ma crezi mai mult pe mine decat pe altii, ci ,nimeni nu stie cele ale omului in afard de duhul omului, care este in el (1 Cor. 2, 11) Socot ci, daci nu te-am putut convinge mai inainte, te-am convins acum, cel putin prin aceste cuvinte, cd daci as fi primit aceasti inalta dregatorie m-as fi facut de ras si pe mine si pe cei care m-au ales si m-as fi re- intors la viata pe care o duc acum, cu multé paguba sufleteasci. Nu numai invidia, dar cu mult mai cumplit chiar de- ct invidia, dorinta de aceasta inalta dregatorie inar- meazai de obicei pe multi impotriva celui ce are aceast dregatorie. intocmai ca feciorii care, in dorinta de a ajunge cat mai repede stipani pe averea parinteasca, in- greuneazi batranetele pirintilor, tot asa si unii dintre acestia, cfind vad ci cineva ocupi dregatoria precteasca 96 ‘TRATATUL DESPRE PREOTI vreme indelungata, pentru ci nu-l pot omori, se silese si-l scoatii din dregatorie. Ca toti dorese s& fie in locul lui si fiecare din ei n&dajduieste cA spre el are si se indrepte dregitoria. CapiTowuL 11 Trebuie indepartata din sufletul preotului dorinta iubirii de putere Vrei s&-ti ardt o alt fata a acestei lupte pline de mii si mii de primejdii? Du-te si priveste adunatile generale, acelea mai ales in care au loc alegerile conducitorilor bisericesti ! Vei vedea ci preotul este acoperit cu tot atitea invinuiri pe ct este de mare numarul credinciosilor. Toti cati au drepzul Ia vot se impart in mai multe partide. Poti vedea ci nici adunarea preoteasc nu-i unit; preotii nu-s uniti nici ei asupra episcopului pe care-I au de ales. Fiecare are parerea lui: unul voteaz pentru cineva, altul pentru altcineva. Pricina acestei invilmiseli vine de acolo ci nu urmaresc toti acelasi lucru, singurul care ar trebui urmérit, anume virtutea sufletului. Dar mai sunt si alte pricini care determina alegerea unuia sau a altuia pentru aceasti cinste. De pilda, un alegitor spune: Sa fie ales cutare, pentru c& este de neam sirdlucit; alt alegitor spune: Sa fie ales cutare, pentru cd este foarte bogat si fu are nevoie si triiascd din venitucile Bisericii; alt ale- gitor propune pe altul, pentru ci a trecut la noi de la eretici; alt alegitor propune pe altul, pentru ci este pri- eten cu el; alt alegitor pe altul, pentru ci e rudi cu el; 97 SPANTUL IOAN GURA DE AUR iar alt alegitor pe altul, care il linguseste; dar nici un alegator nu propune pe cel mai vrednic, nici nu-i pune la incercare sufletul. Departe de mine insi de a socoti aceste pricini ca vrednice de luat in seama Ja alegerea preotilor, incat indrizni s& propun indat’ pentru aceasta dregitorie nici chiar pe unul cu mult evlavie, insusire de neapaira- 1 trebuint pentru preotie, dacd in afard de evlavie nu are si multi pricepere. Cunosc multi oameni care au stat toatd viata inchisi in chilia lor, oameni istoviti de post, care, atéta vreme cét Ji s-a ingiduit sa fie singuri si si se ingrijeascd numai de mantuirea lor, binepliceau lui Dumnezeu si sporeau, nu putin, in fiecare zi, filoso- fia lor. Dar cand au venit intre oameni si au fost siliti sa indrepte nestiinele credinciosilor, unii chiar de 1a ince- put gi-au parasit posturile, pentru ci nu erau destul de pregatiti pentru o slujire atat de mare; alti, siliti si ri- mana mai departe in posturile lor, n-au mai dus viata imbunatétitii de mai inainte si s-au pigubit si pe ei foar- te mult si nici altora nu le-au fost de vreun folos Mai mult. Nu voi ridica la dregatoria cea mai inalt nici pe unul care toatd viata si-a cheltuit-o in cea mai de jos treapti a slujirii bisericesti si a ajuns la adnci bi- trdnefe, numai pentru ci-i respect varsta inaintati. Pen- tru ce s% fac asta, dacd el, cu toatd varsta Iui inaintati, este tot nepotrivit pentru dregitoria aceea inalta ? Nu spun acum aceste cuvinte cu gandul de a ociri batranetile, nici cu gandul de a legiui si fie indepartati negresit de la astfel de dregitorii cei ce provin din ran- durile monahilor — c& s-a intamplat c multi monahi au mpodobit cu strilucire aceasti dregittorie -, ci pentru c& ma strduiese sii arit ci dacd nici evlavia singura, 98 TRATATUL DESPRE PREOTIE nici batranetile adanci nu sunt indestultoare spre a aré- ta pe cineva vrednic de preotie, apoi cu atat mai mult nu indreptatesc pentru preotie pricinile amintite mai sus: familia stralucita, bogatia, prietenia sau rudenia. Altii adaug’ si alte pricini, si mai nesabuite decat acestea: unii sunt primiti in cler ca s& nu treack cumva in randurile vr3jmasilor Bisericii; aljii, din pricina riu- itii lor, ca nu cumva sa nu facd mari rele Bisericii, de sunt trecufi cu vederea. Se poate inchipui, oare, o mai mare nelegiuire ? CAnd s-a pomenit ca oameni rai si plini de nenumérate piicate s fie cinstiti tocmai pentru fapte pentru care ar trebui pedepsiti si si fie ridicati la vrednicia preoteasc’ tocmai pentru fapte pentru care ar trebui si nu li se in- giduie nici pragul bisericii si-l teaci ? Spune-mi, mai este nevoie si cdutim pricina méniei lui Dumnezeu, cand dim unor oameni rai si nevrednici sii pangiireasc niste lucruri atat de sfinte si prea infrico- sitoare ? Cand pistorirea credinciosilor este incredintati unor oameni cu totul nepotriviti sau unor oameni pentru care preotia este cu mult mai presus decdt puterile lor, atunci Biserica nu se deosebeste cu nimic de frimantarea si invalmaseala apelor din stramtoarea Eurip’. > Seramtoare intre insula Eubeca si Grecia. vestitt din vechime din pricina fenomenului specific al fluxului apelor sale, in timpul clruia schimbarea curentului apei de la nord la sud gi ce la sud la nord se face la intervale de timp egale, dar viteza lui e variat, ajungind ta luni noua gi lund plind lao vitezai de 6 mile pe or8. Linistea care urmeaza dupi fiecare schimbare a curentului de apa tine clteva minue gi este Folositi de cord bieri pentru trecerea prin strmtoare, pentru ed trecerea in timpul curentu- lui este primejdioasé chiar pentru cele mai mari vapoare. Sunt dous pe- rioade ale schimbirii curentului apetor: 0 perioald regulata, in care curen- tul se sehimbit de putru ori in timp de 24 de ore, gio perioad neregulat, 99 SFANTUL IOAN GURA DE AUR Mai irainte radeam de inaltii functionari laici, pen- tru c& la numirea in posturile inalte nu aveau in vedere virtutea sufletului, ci averea, multimea anilor si inter- ventiile altor oameni. Dar cAnd am auzit cA nesocotinta asta a pitruns si in treburile noastre bisericesti, n-am mai socotit atat de ciudat lucrul acesta. intr-adev pentru ce si ne mai mirim ci fac astfel de picate oame- ni din lume, care umbli dupa slava lumii, care fac totul de dragu! banilor, cand cei care se fatérese ci nu-i mai robese nici banii, nici slava desarti, fac acelasi lucru si nu sunt intru nimic mai buni decat acestia; cand cei care trebuie sa lupte pentru cer se tocmesc la numirile {in postutile clericale, ca si cum s-ar tocmai la vanzarea mosiilor sau a altor lucruri; cand iau oameni din multi- me si-i pun in fruntea unor treburi atat de mari, pentru care Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu n-a sovait si Se goleascii chiar de slava Lui, si Se facd om, si ia chip de rob (Filip. 2, 7), s& fie scuipat si palmuit (Matei 26, 67; Marcu 14, 65; Luca 22, 63; loan 19, 3) si si moar cu trupul de moarte de ocari? trei sau patra zile fn timpul primului pitrar al lunii si tot atitea zile in timpul ultimolui pitrar, end curentul se poate schimba o data, de doud ori, de trei ori, de patra cri, pind la de doudsprezece ori si chiar de pai- sprezece oti in 24 de ore Din vechime s-a cdutat, fard sorti de izbanda, explicatia acestui fenomes, Dupi o veche legenda, se spune ci Aristotel (384-322 Hr.) s-ar fi fnecat in aceasté strimtoare, de necaz.c& na putut dezlega problema curentilor din strdmtoarea Eurip. Abia la sfaryital seco- lului XIX sa descoperit c& schimbarea curentilor din strimtoaren Eurip se sprijind mai cu seama pe pricini hidrostatice. Cu toate acestea, mai sunt ‘ned si alte probleme ale ecestor curenti care n-au putut fi explicate suici tent nici pan azi. Cf. Burchner, Euripos, in: Pauly-Wissowa, Real-Ency Cloptidie der classischen Altertumswissenschaft, V1, 1907, 1281-3; 1. S. Surzes, Evptnos, in: Meydv éXanvrh eyxuxhonadeia, Aten, 1929, XI, 770-771 100 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE, Si nu se marginesc numai la atata, ci mai fac si alte picate, mai nes&buite. Nu numai ci numesc in posturi din cler oameni nevrednici, dar mai indeparteaza si pe cei vrednici. Si astfel, ca si cum ar trebui si zdruncine trainicia Bisericii pe doud cli sau ca si cum n-ar fi de ajuns cea dintai pricind pentru a aprinde mania lui Dumnezeu, mai adaugi si pe a doua, tot atat de groaz- nica. Ci, dupa pirerea mea, este tot att de groaznic si indepirtezi pe cei buni, ca si sd numesti pe cei netreb- nici. Si se face asta, pentru ca turma lui Hristos si nu-si poati gisi din nici o parte nici méngaiere, nici odihna. Nu sunt, oare, vrednice aceste fapte de mii si mii de triznete ? Nu sunt, oare, vrednice aceste fapte de un iad mai cumplit decdt acesta care ne ameninta? Totusi, »Cel ce nu vrea moartea pacatosului, ci sd se intoarcd si sd fie viu' (Jez. 18, 23; 33, 11), indura si rabda paca- te atat de mari. Cum s nu te minunezi de iubirea Lui de oameni ? Cum s& nu te uimeasci milostivirea Lui? Oamenii lui Hristos distrug pe cele ale lui Hristos mai cumplit decat vrijmasii si inamicii lui Hristos, iar Hris- tos, tot bun, le face inca bine si-i cheama la pocaint Slav Tie, Doamne, slava Tie! Cat de mare e adancul iubirii Tale de oameni ! Cat de mare e bogatia rabdarii Tale ! Oameni care au ajuns, datorité numelui Tau, oa- meni cu cinste si cu vazi din niste oameni de jos si de nimic, se folosesc de cinstea ce le-ai dat-o impotriva Ta, Cel ce i-ai cinstit, si indraznesc s& facd fapte de ne- indraznit: necinstesc cele sfinte, indeparteazi si izgo- nese oameni vrednici si destoinici, pentru ca cei r&i sa aiba toata linistea si deplina libertate ca s4 rastoarne tot ce voiesc. 101 SFANTUL IOAN GURA DE AUR Jar daci vrei sa afli pricinile acestei grozivii, vei ve- dea c& sunt aceleasi ca si pricinile amintite mai inainte, c& au o singura ridacind, sau, ca s& zic asa, 0 singw mami: invidia, Pricinile pentru care sunt indepirtati cei vrednici ée la preotic nu sunt de un singur fel, ci de mai multe feluri. Lata aceste pricini: cutare, pentru c& nu stie s& linguseasci; cutare, pentru ci a jignit pe cutare; cu- tare, pentru ca si nu se supere cutare, cand vede c& a fost inliturat omul lui si a fost numit altul; cutare, pen- tru ci e bun si bland; cutare, pentru c& ¢ aspru cu cei ce piciituiese; cutare, pentru alt pricina asemanatoare. Nu Ie lipsese pricinile; au cAte voiesc, Cand n-au nici o alti pricina, folosesc si multimea bogitiilor ca pricind pen- tru a indepirta pe cineva de la aceasta inalta dregatorie. Nu trebuie, spun ei, numit cineva dintr-o data in aceastt cinste, ci treptat si incetul cu incetul. Pot gisi si alte motive, cite vor. Fata de toate acestea, eu as vrea si intreb: Ce trebuie si facd episcopul care are de luptat cu atatea vanturi ? Cum va {ine piept atitor valuri ? Cum va respinge toate aceste lovituri ? Daci randuieste lucrurile dupa dreapta judecati, fi face vrijmasi si inamici si ai lui si ai celor numiti de el, pe toti cei care au propus pe altii. $i incep acestia si-i faci episcopului fel de fel de sicane; starnesc in fiecare zi tulburiri, batjocoresc in fel si chip pe cei numiti de el si nu se lasi pnd ce sau fi scot din cler sau fi baga si pe ai lor. Episcopul acesta se aseamand atunci cu un cdpi- tan de corabie, care are in corabie pirati, care mereu si in fiece clipd il ataca si pe el, si pe corabieri, si pe cali- torii de pe vas. 102 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Dacé insa episcopul primeste in cler pe cei care nu meriti, ca si facd pe placul protectorilor in dauna man- tuirii sale, atunci in locul lor si-L face dusman pe Dum- nezeu. Poate fi, oare, 0 groziivie mai mare ca aceasta ? Dar nici asa episcopul nu va putea multumi pe toti pro- tectorii; si situatia lui va fi si mai grea decat inainte, c& toti cei nemultumiti se vor uni unul cu altul impotriva episcopului si prin asta vor ajunge mai puternici. Pre- cum atunci cand pe mare vanturile silbatice, izbindu-se unele de altele din directii potrivnice, infurie si umfla dintr-odata marea, linistita pana atunci, si pierd pe cdl- tori, tot asa se tulburi si linistea Bisericii si pier 0 mul- ime de credinciosi, cand intrd in cler oameni stricati Gandeste-te acum ce fel de om trebuie si fie acela care are si se impotriveasci unei atit de mari furtuni si care are de inlaturat, asa cum trebuie, at&tea piedici din calea binelui obstesc al Bisericii ! Ca si poati lupta cu usurin(d impotriva tuturor acestora, trebuie si fie cucer- nic, dar lipsit de mandrie; temut, dar iubit; autoritar, dar popular; drept, dar larg la suflet; smerit, dar nu slugar- nic; aspru, dar infelegitor. Trebuie si inalte, cu multi autoritate, la treapta preotiei numai ge cel vrednic, chiar daci i-ar sta toti impotriva; si iarasi, cu aceeasi autori- tate, si nu primeascd in cler pe un nevrednic, chiar daca ar fi toti uniti pentru numirea unuia ca acesta, ci si urmirease4 numai un singur scop: zidirea Bisericii si si nu facd nimic cu ura si partinire. MA crezi, oare, acum ci pe bun’ dreptate am fugit de preotie ? Si nu ti-am spus inca toate greutitile ei ! Mai am si altele a spune ! Si nu te oboseasca ins ascultarea ce-o dai unui prieten adevarat, care vrea si te convinga sunt nedrepte invinuirile ce i le-ai adus. Spusele 103 SFANTUL IOAN GURA DE AUR mele nu ti-s de folos numai pentru apirarea mea, ci poate iti aduc si tie nu putin cAstig pentru administrarea bisericii tale. Este de neaparata trebuinta ca omul care are de gand sé meargii pe aceastii cale a vietii, si cerceteze mai intai bine totul si apoi sé ia aceasta inalt& slujire. Pentra ce ? Pentru ci cel care stie bine totul de mai inainte, de nu are alt cistig, il are pe acela ci nu se tulburd cand astfel de necazuri vin peste el. Carrtouut 12 Despre vaduve Vrei, dar, si-ti vorbesc mai intai de sprijinul ce tre- buie dat vaduvelor sau de purtarea de grijd a fecioarelor care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, sau de greutati- le pe care le intampina episcopul ca judecator ? Fiecare din aceste indatoriri cere o grijé deosebiti, iar frica este mai mare ca grija. Sa vorbesc mai inti de grija care pare mai mica decat celelalte, anume de grija ce trebuie s-o aiba de vaduve*, Se pere ci ingrijirea vaduvelor nu di multd bitaie de cap celor ce se ocupi de ele; ci n-au de facut altceva decat s cheltuiasc% banii dati pentru intretinea lor. Dar nu-i aga, $i aici e nevoie de multi cercetare, si vezi cine merit s cine nu merit si fie inscrisa in ceata vaduvelor, c& au urmat mii si mii de necazuri cand vaduvele au fost “Tn Antohia, pe vrerica Sfintului loan Gurd de Aur, dup’ propia misturi, aumirul viduv lor inretinute de Biseric se ridien ta tet mit {Onilia 6 a Matei, MG. 58, 630) 104 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE insctise fari luare-aminte si la intamplare. Multe viduve au stricat case, au desfaicut cisnicii, iar adeseori au fost prinse ci furd, ci se imbata si ci fac si alte fapte la fel de urate. Iar intretinerea unor astfel de viduve cu bani Bi- sericii este pe de o parte pedepsiti de Dumnezeu si osan- dita de oameni, iar pe de alti parte, face pe oamenii de bine si milostivi sa nu mai ajute Biserica, Ca cine s-ar in- voi vreodati ca bani dati de el lui Hristos sa fie cheltuiti cu cei ce hulesc numele lui Hiristos ? De aceea trebuie fi- cut multd si amanuntita cercetare, ca nu numai vaduvele acestea care hulesc numele lui Hristos, dar nici cele care pot s& se intretina singure si nu imputineze hrana vidu- velor celor neputincioase. Dupa aceasti cercetare, urmeazi o alt grija, nu mici, anume si faci s4 curg’, ca dintr-un izvor, hrand din belsug vaduvelor gi s4 nu le lipseascd niciodat’. CA omul cate siriceste Prk voia lui nu se satura niciodata; cArteste necontenit si-i vesnic nemultumit. E nevoie de multi pricepere, de multi stiruinta, ca s le astupi gu- rile gi si inkaturi orice pricina de cértire. Multi, cand vid pe cineva ca nu-i iubitor de arginti, hotirisc indat cd un astfel de om este nimerit pentru aceasti slujire. Eu socot ci nu-i de ajuns numai aceasté mietie sufleteasca; dar e nevoie si o aibii si pe aceasta inainte de celelalte*insusiri, ci fri ea episcopul va fi mai degrabi pustiitor al Bisericii decat sprijinitor si lup in loc de pastor. Pe lang aceasta insusire sufleteasci trebuie cdutat daca are si alta, ribéarea, care face bune raporturile dintre oameni, care duce si ancoreazii sufle- tul ca intr-un port linistit. Vaduvele, din pricina sariciei, din pricina varstei si din pricina firii lor femeiesti, se poarta cu obriznicie 105 SFANTUL IOAN GURA DE AUR nemésuret{. Sau, ca si vorbesc mai limpede, strigd cand nu trebuie, invinuiesc far motiv, se plang de lu- cruri pentru care ar trebui si multumeasci, critic’ ce ar trebui si laude. {ntaistatatorul Bisericii trebuie sa rabde totul cu curaj; si nu se manie cénd il suptird fara rost, nici cAnd il tin de riu pe degeaba. Ca ¢ drept siti fie mila de viduve pentru nenorocirea ce le-a lovit, nu si Je insulti; si ¢ cea mai mare cruzime sa calci in picioare nenorocirea lor si s& adaugi la durerea s&raciei si dure- rea ocirii, De aceea un barbat prea intelept, care a vizut cat de iubitori de céstig si cat de mandri sunt oamenii, dar a cunoscut bine si cat de grozava e siiricia, incat e in stare si doboare la pimant pe cel mai viteaz om sie in stare si-] fac& s nu se mai rusineze adeseori de ni- mic, a spus: ,,Pleacdi la sdrac urechea ta, fara sd te in- tristezi si rdspunde-i cu blandete cele de pace" (Sirah 4, 8). Se adreseaz bogatului si-1 indeamna si fie bland si usor de gisit de siraci; fi spune si nu se manie pe cei care ii cer de pomani si si nu se supere de desele lor cereri, ca nu cumva si ajunga dusmanul lor tocmai el, care-i dator si-i ajute, Nu se adreseazii siracului — c& ce ar putea spune celui doborat la pamant de saricie -, ci celui care poate usura nevoia séracului; pe acesta il in- deamni ca, inainte de a milui pe sirac, si-1 incurajeze, uitdndu-se la el cu fata vesela si vorbindu-i cu blandete. Deci, dac& episcopul nu ia hrana de la gura vduve- lor, dar le acopera cu mii si mii de ocari, le insulti si se manic pe ele, nu numai ci nu le usureazi deloc tristetea sirdciei lor, ci le-o mai si mareste cu ociirile lui. Vaidu- vele sunt intr-adevir silite sA se poarte cu obraznicie, pentru ci le sileste stomacul, dar le pare riu de silinicia ce 0 fac, Cand vaduvele sunt silite si ceard, de teama 106 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE nu moar de foame, iar din pricina cerutului sunt silite si fie obraznice si sunt ocirate pentru obraznicia lor, atunci le cuprinde o tristete mare si puternic’; si triste- {ea aceasta Je intuneca sufletele. Trebuie, deci, ca cel ce poarti grija de ele si fie atat de indelung-rabdator, incat nu numai si nu le mareascd tristetea prin cuvinte de ocaré, ci, dimpotriva, chiar cea mai mare parte din tris- tetea lor si le-o aline cu cuvinte de mangaiere. Dupi cum cel care a fost ocarat cand a fost miluit, nu simte folosul banilor primiti, din pricina ranii acute de ocara, tot asa si cel care aude un cuvant bun si primeste milos tenia insotit de cuvinte de mangaiere, se bucurd si se veseleste mai mult, iar milostenia ajunge de doud ori mai mare, din pricina chipului in care i-a fost data. Cu- vintele acestea nu-s ale mele; rostesc spusele acelui b&rbat prea intelept, care ne-a sfétuit si mai inaime. »Fiule, spune el, cand faci bine, nu da nastere la plan- sete; iar cdénd dai, nu adduga cuvinte care supra! Oare roua nu potoleste chiar arsita ? Asa ca e mai bun cuvantul decdt datul. lata cd un cuvant bun este mai bun decat milostenia; dar un barbat plin de har le are pe amandoud* (Sirah 18, 15-17), Cel care poarti griji de viduve trebuie sa fie nu nu- mai bland si rabdator, dar, nu mai putin, si bun gospo- dar; daci-i lipseste aceasta insusire, atunci bani hoti- ati sdracilor se risipesc iardsi fard rost. Nu de mult i s-a incredintat cuiva aceasta inalti dregitorie; a strans aur mult, n-a mancat banii, dar nici nu i-a cheltuit pe toti cu cei nevoiasi, ci numai cAtiva; cea mai mare parte de aur a pistrat-o, ingropdnd-o in pimant, pani cind, venind vremuri grele, a dat aurul in mainile dusmanilor. Epis- copul, deci, trebuie si fie foarte chibzuit, ca si lucreze 107 SFANTUL JOAN GURA DE AUR in asa fel, incat nici si inmulteasca averea Bisericii, dar nici s-o micsoreze, ei si impart indata la cei nevoiasi tot ce strange, iar averile Bisericii si le adune in inimile credinciosilor sai, in voia lor cea bund. Cati bani crezi, oare, ci trebuie pentru giizduirea strainilor, pentru ingrijirea bolnavilor? Cati lua- re-aminte si cAti pricepere crezi, oare, ci trebuie si aibi episcopii ? Pentru gazduirea strainilor si pentru ingriji- rea bolnavilor este nevoie de atatia bani cAt si pentru intrejinerea viduvelor ~ adeseori e nevoie chiar de mai multi -, iar episcopul trebuie si agoniseasca acesti bani cu evlavie $i intelepciune, si indemne pe crestinii bo- gati sd dea din averile lor cu inima larga si fara supara- re, ca nu cumva, ciuténd si aline durerile celor bolnavi, A rlineasc sufletele donatorilor. fn punarea de griji a bolnavilor, episcopul trebuic sé arate mult mai mult dragoste, mult mai mult zel. Cu anevoie le poti intra in voie bolnavilor si cu greutate fi poti face si-ti urmeze sfaturile. Iar daca episcopul nu se poarti cu mult luare-aminte si cu multi grijé, e de ajuns chiar cea mai mica neatentie, ca si pricinuiascd mari rele bolnavului. Carrow 13 Despre fecioare fn ce priveste purtarea de griji de fecioare’, eama este cu atat mai mare cu cat si bunul acesta este mai de SE voiba de feciourele care si-au afierosit viaja Mirelui Hristos, a ¢d- lugatrielor. fn tot acest ca ital, cuvantl ,fecioara” are acest sen. 108 TRATATUL DESPRE PREGTIE pret, iar ceata fecioarelor este mai impirdteasca decat celelalte. Au si inceput si navileasc’ in ceata acestor sfinte, mii si mii de femei pline de nenumérate picate. De aceea aici e si mai mare jalea. Dupa cum nu e acelasi lucru cAnd picituieste o fata liberd si cand pacatuieste slujnica ei, tot asa nu-i acelasi lucru cand picituieste o fecioara si cand picituieste 0 viduva. A ajuns un lucru obisnuit ca vaduvele sa flec- reascii, si se ocdrasci unele pe altele, si se linguseasc, si fie obraznice, sa se arate pretutindenea si si se plim- be prin piata. Fecioara insa se pregiteste pentru lucruri mai mari; ravneste si waiasc& cea mai inaltd filosofie, figduieste si arate pe pAmant vieluirea ingerilor, igi pune in gand ca in acest trup si savirseascai faptele pu- terilor celor fara de trupuri. Fecioarele nu trebuie si ci- latoreascd mult si de prisos; nu le este ingdduit si ros- teasc vorbe desarte si fri rost; nu li se cade si cu- noasc4 ocara si linguseala nici micar din nume. Din pricina asta au nevoie de o foarte mare paza si de mai mult ajutor, Dusmanul sfinteniei, diavolul, totdeauna si mai cu seami pe ele le atacii si sti lingi ele, gata si le inghita (1 Petru 5, 8), daca ar aluneca cumya si ar ci- dea. in afar de diavol, oameni, oameni multi, uneltesc impotriva lor; iar impreund cu toti acestia le atacd furia firii. Si, ca sd spun pe scurt, fecioarele au de dus 0 in- doitd lupta: sunt atacate si din afar’, si sunt necdjite si dinduntru. De aceea mare este teama celui ce poarti grija de ele; dar mai mare e primejdia si durerea, daci — Doamme fereste! — se intampli vreun lucru nedorit. Daci pentru un tat fata lui inseamni ,priveghere, iar 109 SFANTUL IOAN GURA DE AUR grija de ea Ti alungd somnul (Sirah 42, 11) — si doar un tat are numai atdta teami, sii nu rimand fata lui ne- miritati, si nu poati face copii, si nu fie urdti de bar- batul ei -, ce va pitimi episcopul, care nu are nici una din aceste griji, ci altele, cu mult mai mari decat aces- tea ? Aici nu-i necinstit un barbat, ci insusi Hristos. Ne- putinta de a face copii se margineste la atita c& aduce ocara asupra ei; raul acesta ins duce la pierderea su- fletului. Tor pomul care nu face roada bund, spune Hristos, se taie si se aruncd in foc (Matei 7, 19). Daci este urati de Mirele, ceresc, nu riméne cu atta ci ia carte de despartire (Matei 5, 31; 19, 7) si pleaca, ci pri- meste, ca pedeapsi a urii, munca vesnicd, Un tat are multe ajutoare, care fi usureaz mult pi- zirea fiicei lui: mama, doica, multimea slujnicelor guranta casei; toate fi dau ajutor tatalui sa-si pazeasc: fata. Nui ingiduie apoi si iasi des in oras; iar cand iese, n-o sileste nimeni s& se arate vreunuia din cei cu care se intalneste, ci intunericul serii o acopera tot asa de bine ca si zidurile casei pe aceea care nu vrea si fie vazuti. in afari de aceasta, nu are nici o pricina care s-o sileasc sA se arate in fata birbatilor; nici grija de cele necesare traiului, nici greutitile facute de oameni nici alti pricind aseminitoare n-o sileste s& aiba astfel de intalniri, c& tata ei se ingrijeste de toate; ea are nu- mai o singura grija: s& nu fac nimic nevrednic, nici si spun vreun cuvant nepotrivit cu cumintenia ei. Cand e vorba insi de pazirea fecioarelor care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, multe sunt cele ce ingreu- neazi_ munca parintelui duhovnicesc. Dar, mai bine 10 TRATATUL DESPRE PREOTIE spus, este chiar cu neputintd pizirea lor. le poate avea in casa lui, ci locuirea sub aceleasi acope- ris nu-i nici cuviincioasa si nici lipsita de primejdie®. Chiar daca nu-si pagubesc cu nimic mantuirea lor, ci-si piizesc sfintenia lor, totusi vor da, pentru sufletele pe care le-au smintit, mai mare socoteala decat daca s-ar fi intamplat s& picdituiasci amandoi. Asadar, pentru ci nu este cu puting lucrul acesta, de aceea nici nu-i este usor episcopului si cunoasci miscarile sufletului lor, ca pe cele dezordonate si le inliture, iar pe cele ordonate si le deprind& cu mai multi randuialz si si le imbundt- teasca; si nici nu-i usor si cerceteze pe unde gi la cine se duc. C4 sirdcia lor si lipsa lor de sprijin nu-i dau episcopului putinfa si cerceteze cu de-aminuntul de au purtiri cuviincioase. Ca o fecioara care este silitd si-si agoniseasc singura cele de care are nevoie, daci vrea si nu fie cuminte, are multe pricini si iasi din casi. lar dac& episcopul fi porunceste si rimand numai in casi, atunci trebuie sa inlature aceste pricini de plecare: si dea din destul cele de trebuinta traiului si o femeie care si o slujeascd. Da, trebuie s-o opreasca si de la inmor- mantari si de la slujbele cele de toatd noaptea. Ca stie, stie siretul acela sarpe si-si semene veninul siu chiar cu ajutorul faptelor bune. Fecioara aceasta trebuie si se ingradeasca din toate pirtile ca de un zid si si iasd din © Despre primejdia locuirii c&lugdritelor sub acelasi acoperis cu clei ci — obicei rispandit atat in risdrit cat si in apus ~ Sf. loan Gur de Aur @ setis gi doud tratate speciale: Cidire cdllugdri care locuiese la un loc cu cdlugdritele (MG, 47, 495-514) si: Calugarite'e nu trebuie sd locuiasca a un toe cu calugarii (MG. 47, 513-32). i SFANTUL IOAN GURA DE AUR casi de putine ori pe an si numai cand pricini de ne- inliturat si grabnice o silesc. Daca mi-ar spune cineva c& nu-i treaba episcopului sii se ocupe cu aceste lucruri, apoi sa stie bine acela ci atat gandurile ce le au aceste fecioare, cat si invinuirile ce li se aduc, toate il privesc pe episcop. Este cu mult mai folositor ca episcopul si se ocupe de toate, ca si scape de invinuirile pe care, vrand-nevrénd, le va suferi pentru picatele altora, decat si nu se ocupe deloc de ele si s astepte cu fried pedeapsa pentru picatele sivarsite de altii. in afari de asta, omul care face totul prin pro- priile lui puteri, le duce pe toate cu mult usurinté la bun sfarsit; pe cand cel care este silit si ia hotirari dup ce cere si pirerile altora, nu are atta tihna de pe urma pirasirii efortului personal, cite necazuri si nelinisti pricinuiesc cei ce se impotrivesc si lupté impotriva pi rerilor lui N-as putea si enumar toate grijile pe care le are un episcop ca purtitor de grija al fecioarelor. Nu putin& Ditaie de cap fi di celui ce i s-a incredintat aceasti dre- gitorie, chiar inscrierea lor in ceata fecioarelor. Carrrovut 14 Despre judecata Dar $i indatorirea de judecdtor are nenumarate ne- pliceri. Da mult de lucru si are atétea greutati cite nu au judecdtorii civili. Este greu si descoperi dreptatea si si n-o strici dupa ce ai descoperit-o. indatorirea asta de 12 TRATATUL DESPRE PREOTIE judector nu-ti di numai mult de lucru si nu e numai plina de greutati, dar mai e si foarte primejdioasa. Uni oameni mai slabi si-au pierdut credinta pentru ca n-au avut pe cineva care si-i apere cand au venit peste ei unele incurcaituri. Multi nedreptititi urisc mai mult pe cei care nu i-au ajutat decat pe cei care i-au nedreptatit; nu vor s& tind seama ca judecatorului i s-au infatisat gresit faptele, nici ca faptele au fost foarte greu de ju- decat, nici c& puterea preoteasc& are o limita; nu vor si tind seam de nimic, ci ei insisi sunt judecatori neier- tatori; cunosc o singura aparare: si scape de necazurile ce-i apas’. Tar dac episcopul, ca judeciitor, nu-i poate sc&pa, nu scapa nici el de osanda lor, de-ar aduce mii si mii de motive intru apararea sa. Dar pentru c& am amintit de sprijinul pe care trebuie si-l dea episcopul credinciosilor sti, hai s’-ti descopar si alti pricind de plangere impotriva episcopului. Daca episcopul nu umbla in fiecare zi din casa in casa, mai abitir decat negustorii de maruntisuri, face mari greseli. Vor si fie vizitati de episcop nu numai cei bolnavi, ci si cei sdn’tosi. Nu-i indeamné la asta evla- via, ci vor si-si atraga cinste si vazi asupra casei lor, prin vizitele episcopului. Daca se intampla ca vreodata episcopul, silit de vreo nevoie, si viziteze mai des pe vreun bogat sau pe vreun inalt demnitar al statului, pen- tru castigul obstesc al Bisericii, indata fi atacd bunul nume, spundnd ca le face vizite spre a-i maguli si a-i lingusi Dar pentru ce vorbesc de sprijinul dat de episcop si de vizitele sale pastorale? Chiar aumai salutarile, pe 13