Sunteți pe pagina 1din 54

0

INTRODUCERE

n contextul globalizrii economiei mondiale, relaiile economice internaionale sau diversificat i au cptat noi dimensiuni. Ca urmare, i politica statelor naionale n
acest domeniu a dobndit noi valene. Sintetic, ea poate fi caracterizat prin dou tendine
majore i n mare msur, contradictorii: pe de o parte, ncepnd chiar din primele decenii
postbelice, constatm o intensificare a efortului colectiv al statelor naionale n direcia
eliminrii restriciilor i barierelor din calea comerului internaional, eforturi ce s-au
soldat cu succese notabile. Pe de alt parte, statele i gruprile de state au manifestat o
intens preocupare i au ntreprins numeroase aciuni individuale prin care au urmrit
exact contrariul, adic ntrirea restriciilor n vederea protejrii propriilor economii de
concurena strin.
Aceasta lucrare abordeaza tematica vamuirii marfurilor in Romania. Ea se
concentreaza in principal asupra regimurilor vamale si a procedurilor vamale.
Participarea economiilor nationale contemporane la diviziunea internationala a
muncii presupune insa o protejare a acestora de catre stat, deci o institutie de drept public,
prin folosirea diverselor mijloace si tehnici. Una din formele care participa ca element de
protectie este reprezentata de sistemul vamal.
In primul capitol, Sistemul national vamal este prezentata o scurta caracterizare a
notiunii de sistem vamal si importanta acestuia pentru economiile contemporane. Este
descrisa organizarea si functionarea actuala a sistemului vamal roman.
Capitolul al doilea se deschide cu prezentarea detaliata a regimurior vamale: mai
intai importul si apoi o detaliere a regimurilor vamale suspensive.
Prima parte a capitolului al treilea are in vedere statutul vamal al marfii, alaturi de
cele trei elemente care il definesc valoarea in vama, pozitia tarifara si originea
marfurilor.
1

In continuare este prezentata o caracterizare a comisionarilor in vama. Apoi se


trece prin toate etapele vamuirii, de la cele prealabile la controlul ulterior. Tot aici sunt
caracterizate si procedurile simplificate de vamuire.
Capitolul se incheie cu descrierea formalitatilor necesare platii datoriei vamale.

Capitolul I
Sistemul national vamal

1.1. Importanta sistemelor vamale in economiile contemporane

De-a lungul existentei economiei mondiale s-a demonstrat faptul ca progresul


economic al unei tari depinde de mobilizarea resurselor proprii, umane, materiale si
financiare. Tarile nu se pot izola de circuitul economic mondial. Participarea la diviziunea
internationala a muncii si, implicit, la circuitul economic mondial este de natura sa
potenteze eforturile proprii ale fiecarui popor si sa accelereze progresul economic al
tuturor statelor.
Cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala constituie, fara indoiala,
unul dintre factorii cei mai ai dezvoltarii economice. La extinderea relatiilor economice
internationale contribuie numerosi factori cum ar fi: productia de bunuri si servicii,
transporturile internationale, informatizarea, formele noi de realizare a tranzactiilor,
imbunatatirea cadrului juridic menit sa faciliteze aceasta cooperare, masurile moderne de
asigurare impotriva riscurilor, dezvoltarea si generalizarea asigurarilor de bunuri si de
persoane si modernizarea si informatizarea operatiunilor bancare etc.
Toti acesti factori sunt cuprinsi in diverse sisteme care compun economiile
contemporane ale statelor, intre care exista relatii de interdependenta, desfasurate atat in
cadrul bilateral cat si multilateral, conform unor reguli stabilite pe seama acordului de
vointa intre state.
Participarea economiilor nationale contemporane la diviziunea internationala a
muncii presupune insa si o protejare a acestora de catre stat, deci o institutie de drept
public, prin folosirea diverselor mijloace si tehnici. Una din formele care participa ca
element de protectie este reprezentata de SISTEMUL VAMAL.

1.2.Conceptul de sistem vamal

Acest tip de sistem difera de la un stat la altul in functie de structura


organizatorica, politica si comerciala pe care o practica. El este inclus in cadrul general al
sistemului economic al statelor participante la schimbul international de marfuri.
Ca obiective principale, la nivel de economie nationala, pe care acest sistem le are
in vedere, sunt:
-

apararea intereselor economice ale statului

intocmirea de statistici in activitatea de comert exterior

aplicarea unei parti a politicii fiscale a statului

incurajarea activitatilor de export prin diverse forme si mijloace.


Prin prisma acestor obiective putem defini sistemul vamal ca fiind acea structura
complexa care cuprinde parghiile utilizate de stat pentru influentarea activitatii vamale,
metodele administrative si de conducere, cadrul institutional alcatuit din autoritati cu
atributii in domeniul vamal, cadrul juridic, format din legi, decrete, hotarari si alte
reglementari cu aplicabilitate in activitatea vamala.
Spatiul geografic in care actioneaza sistemul vamal poarta denumirea de teritoriu
vamal, care, de regula, coincide cu teritoriul national al statului in care se aplica un anumit
regim vamal, o anumita legislatie vamala.
Exista insa si posibilitatea ca doua sau mai multe sisteme vamale sa interfereze, sa
se uneasca asistand la extinderea teritoriului vamal. Acest lucru poate lua forma unei
uniuni vamale, procedandu-se la desfiintarea barierelor tarifare din relatiile comerciale,
precum si la stabilirea unei politici comerciale comune in relatiile cu terte tari.
Tot mai des intalnim astazi, pe toate meridianele globului, si practica de
restrangere a teritoriului vamal, de excludere sau exceptare vamala purtand generic
denumirea de ZONE LIBERE, asupra carora, prin parghiile folosite sistemul vamal al
statului respectiv supravegheaza activitatile de comert fiind insa exceptate de la regimul
vamal.
In promovarea intereselor nationale, statele lumii isi apara, intr-un fel sau altul,
economia interna prin intermediul unor instrumente de politica comerciala, sub forma
taxelor vamale, a restrictiilor valorice si a altor masuri care constituie adesea, din punct de
vedere al partenerilor comerciali, obstacole in calea patrunderii marfurilor straine pe piata

respectivului stat. Aceste masuri si instrumente sunt promovate si prin sistemul vamal
propriu fiecarui stat in functie de politica promovata de acesta la un anumit moment.

1.3. Istoricul vamii romane

Odata cu inceputurile organizarii statale, s-au instituit si impozitele pentru


marfurile care trec frontierele. Aceste impozite, percepute mai ales la import, raspundeau
unei nevoi fiscale, aceea de a umple vistieria statului (care se confunda de cele mai multe
ori cu cea a conducatorului).
S-a practicat de asemenea prohibitia la export pentru protejarea colectivitatii
impotriva riscurilor unor penurii de alimente sau de alte produse indispensabile. Dar, ca o
trasatura generala, aceste masuri vamale erau lipsite de orice rol economic, fapt relevat de
absenta unor politici comerciale coerente. Notiunea de vama o intalnim deja in
mitologia greaca, in care Hades, zeul taramului subpamantean, lua vama celor care intrau
in imparatia sa. De asemenea, in Biblie, se mentioneaza ca Matei, unul din apostolii lui
Iisus Hristos si unul sin cei patru evanghelisti, era vames, meserie care nu se bucura de o
reputatie prea buna in colectivitate.
Revenind la vama din antichitate, ea se numea teloneion in Atena si portoria
in Roma antica. Aceste drepturi percepute la import erau moderate, in general a 40-a sau a
50-a parte a valorii marfurilor.
Sistemul vamal roman a cuprins, evident, si teritoriul Daciei ocupate de Traian in
secolul al II-lea e.n., asa cum se dovedeste si prin unica vama romana descoperita in lume,
care se afla pe teritoriul Romaniei de astazi: edificiul vamal de la Porolissum (actualmente
dealul Pomet, satul Moigrad, judetul Salaj).
Primele atestari documentare din evul mediu privind existenta vamilor pe teritoriul
actualei Romanii sunt legate de Vlaicu-Voda (Alexandru Voda al Valahiei), care acorda
privilegii vamale negutatorilor brasoveni (1358) si sibieni (1370). Organizarea vamilor in
Tarile Romane incepe din secolul XIV. Vama constituita in venit domnesc se putea arenda
sau putea fi o danie a domnului catre un slujbas credincios sau catre o manastire. Taxele de
import sau export erau fixate prin conventii ale domnitorului cu vecinii. Sistemul de taxare
ce fiinta atunci consta in doua categorii:
-

dijma, adica taxele incasate la intrarea si iesirea marfurilor in/dintr-un oras;


5

vama, adica taxele incasate la intrarea sau iesirea marfurilor sau produselor
dintr-o tara in alta.
Acest sistem de taxare era comun intregii Europe de atunci. In Moldova, comertul
exterior era dezvoltat inca inainte de 1300, dar primele atestari documentare dateaza de la
inceputul secolului XV, din timpul lui Alexandru cel Bun, sistemul vamal fiind organizat
in vami mari si vami mici, in vami la oras si vami la hotar, vami la straja.
In vremea lui Stefan cel Mare, la fiecare punct de trecere a frontierei erau asezati
oamenii de incredere ai domnitorului, adica vamesii, sub directivele Marelui Vames,
care era insarcinat cu conducerea acestei administratii, precum si cu incheierea
intelegerilor comerciale. Acest Mare Vames avea drept de control si asupra vamilor
arendate: ca nu cumva sa se ia prea mare vama ori sa se faca vreo hotie.
In secolul XVII, paza vamii si prinderea contrabandistilor erau incredintate
corpului martalogilor, condusi de un capitan.
In Transilvania, activitatea vamala era asemanatoare cu cea din Moldova si din
Tara Romaneasca, suferind modificari mai ales dupa ce imparateasa Maria Tereza a
reorganizat sistemul vamal al Imperiului Habsburgic, in secolul XVIII.
O vizita la castelul Bran initial vama intre Muntenia si Transilvania este o buna
ocazie de a face cunostinta si cu unicul muzeu al vamii din Romania, cu accent pe vama
Brasovului.
Dupa ce principatele au intrat sub dominatia fanariota, comertul exterior si,
implicit, activitatea vamala au decazut. Comertul exterior se desfasura in totalitate prin
intermediari otomani, drepturile vamale fiind incasate doar de vamesii turci.
In urma Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, care a urmat razboiului dintre turci si
rusi din 1774, se schimba si structura comertului exterior din ambele principate si, evident
institutia vamala ia o alta dezvoltare. Dispar negustorii musulmani, locul lor fiind luat de
crestini. Afacerile comerciale se incheie in porturi, apar companiile de navigatie, care
determina o adevarata revolutie eonomica. Activitatea de comert exterior incepe sa fie
controlata de catre domnitori, chiar daca vamile puteau fi marite sau micsorate doar cu
aprobarea Portii Otomane.
Vama se lua ad-valorem, variind inter 3% si 5%, cu majorari pentru marfurile care
nu erau produse in zona de unde proveneau negustorii respectivi. Sub Alexandru
Mavrocordat, vama este de 3% dupa adevarata factura ce vor arata catre vames.
Prin folosirea Dunarii, comertul cu Apusul se intensifica, incepand cu pacea de la
Adrianopol din 1829, prin al carei tratat se prevedea liberul export al cerealelor. Apare
6

acum dreptul puterilor straine de a impune domnitorului sa cedeze o parte din drepturile
sale suverane privind vamile.
In februarie 1847 vama dintre cele doua principate a fost suprimata, pentru ca apoi,
in toamna anului 1848, sa se puna in aplicare tariful vamal comun , creandu-se un teritoriu
comercial si vamal unic, baza viitorului stat unitar roman. Astfel, in 1848, ambele tari isi
pot afirma independenta economica si pot publica noul tarif vamal. Turcii platesc vama la
granita: 3% pentru marfurile exportate peste Dunare. In anul 1848, anteprenor al vamilor
in ambele principate era un anume Ciocan1 .
In anul 1859, dupa proclamarea si infaptuirea Unirii, Comisiunea Centrala de la
Focsani a decis exploatarea vamilor in regie proprie de catre stat, ceea ce s-a si facut prin
regulamentul decretat in acelasi an sub titlul de Proiectul pentru administrarea vamilor
Principatelor Unite ale Moldovei si Tara Romaneasca, influentat mai ales de legislatia
franceza in domeniu. Acest proiect este promulgat de Alexandru Ioan Cuza pe data de 16
decembrie 1859. Proiectul se imparte in trei parti, avand in total 111 articole: Partea I
trateaza si reglementeaza organizarea serviciului vamal, in 45 de articole (art. 1-45). Partea
a II-a contine ispozitiile comune relative la importatia si exportatia marfurilor (art. 46-57).
Partea a III-a cuprinde instructiuni de contabilitate si manipulare (art. 58-111).
Principiile si normele acestui decret-lege sunt izvorul si fundamentul legislatiei
vamale de mai tarziu si chiar a celei din zilele noastre. Este cea mai veche lege pentru
sistematizarea vamilor din toate punctele de vedere: ca administratie, impunere, principii
si norme economice, financiare, juridice si sociale. Nici aceata lege nu este pusa in
aplicare in amanuntul ei, din aceleasi motive ca si sistematizarea din timpul
Regulamentelor Organice, precum si din lipsa de personal pregatit si constient de datoria
sa.
Sistemul de impunere defavorabil exportului a fost schimbat mai tarziu scazanduse treptat cota de impunere de la 5% ad-valorem pana la 1% in 1868. Desi a anuntat o era
liber schimbista, Alexandru Ioan Cuza a renuntat la aceasta idee de teama sa nu
ruineze cu totul finantele tarii. Noul tarif vamal a fost pregatit cu participarea firmelor
comerciale straine.
Dupa anul 1866, in Romania devenita stat constitutional, s-a desfasurat o munca
minutioasa, care a durat aproape 8 ani, cu intreruperi, finalizata cu o lege generala a

1
7

vamilor si un tarif vamal. Acestea sunt votate de Parlament sub denumirea de Legea
generala a vamilor din 4 aprilie 1874.
Legea a fost pusa in aplicare incepand cu data de 1 iulie 1875. Noul tarif vamal
fusese deja decretat in 1874 de domnitorul Carol I, in ciuda opozitiei Turciei. Cu sprijinul
marilor puteri, s-a trecut peste opozitia turceasca. Acest lucru a reprezentat o adevarata
declaratie de independenta economica. Noul tarif vamal a devenit efectiv in 1876, data la
care porturile franco (libere) de la Braila, Galati si Ismail au fost desfiintate.
Legea vamilor din 1875 este deci prima lege vamala a Romaniei care legifereaza in
mod sistematic ansamblul de coordonari normative care poarta numele de vama.
Organizarea si functionarea serviciilor vamale romane, reglementarile si
procedurile din domeniu au suferit numeroase modificari din acel moment, evoluand sub
impactul schimbarilor istorice survenite in Romania si in Europa, la sfarsitul secolului al
XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea sau a modificarilor socio-economice, in sensul
dezvoltarii cunoscute de celelalte administratii vamale europene.
Conform Legii Vamilor din anul 1905, lege modificata si completata in anul 1933
printr-o lege organica in sensul descentralizarii administratiei vamale si a modernizarii
aparatului vamal, s-a ajuns ca vamile sa fie administrate de Directia Vamilor, componenta
a Ministerului de Finante. Tot in acea perioada a fost adoptata o lege care reglementa
regimul vamal si serviciile vamale din Romania, fiind elaborat un Tarif Vamal.
Administratia vamala a intrat intr-un amplu program de reorganizare dupa 1973, an
in care a fost infiintata Directia Generala a Vamilor (DGV), entitate cu personalitate
juridica distincta in cadrul Ministerului Comertului, si mai tarziu Directiile Regionale
Vamale.
Dupa 1 ianuarie 1983, DGV a trecut in subordinea Ministerului Finantelor, unde
functioneaza si in prezent.

Capitolul 2
Regimul Vamal in Romania

Regimul vamal cuprinde totalitate normelor care se aplica in cadrul procedurii


vamale, in functie de scopul operatiunii comerciale si de destinatia marfii, regim stabilit la
introducerea sau scoaterea din tara a marfurilor prezentate la vama de catre autoritatea
vamala. Si in sistemul vamal al Romaniei, la fel ca in cel al Uniunii Europene, regimurile
vamale sunt definitive si suspensive
2.1. Importul
Importul consta in intrarea in tara a marfurilor straine si introducerea acestora in
circuitul economic. La importul marfurilor, autoritatea vamala realizeaza procedura de
vamuire si de incasare a datoriei vamale aferenta drepturilor de import, aplicand si
masurile de politica comerciala. Taxele vamale de import se determina pe baza Tarifului
vamal de import al Romaniei, care se aproba prin lege. Tariful vamal de import al
Romaniei se elaboreza pe baza nomenclaturii combinate a marfurilor. Taxele vamale
aplicabile sunt cele prevazute la data inregistrarii declaratiei vamale de import.
In situatia in care, ulterior inregistrarii, in timpul efectuarii procedurii de vamuire,
pana la acordarea liberului de vama, intervin taxe vamale preferentiale, titularul
operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autoritatii vamale aplicarea
taxei vamale corespunzatoare regimului preferential.
Unele categorii de marfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, in functie
de felul marfii sau destinatia lor specifica, potrivit reglementarilor vamale sau a
acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte.
Prin tratament tarifar favorabil se intelege o reducere sau exceptare de drepturi
vamale, care poate fi aplicata si in cadrul unui contingent tarifar.
Prin lege se stabilesc cazurile in care, din motive si imprejurari speciale, se acorda
scutiri de drepturi la importul de marfuri.
Guvernul, in cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finantelor si a
Ministerului Industriei si Comertului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptari sau
reduceri de taxe vamale, pentru unele categorii de marfuri.
9

Exceptarile si reducerile de taxe vamale se stabilesc in mod nediscriminatoriu fata


de importatori sau de beneficiari, indicandu-se in mod expres codul tarifar al marfurilor.
Importatorii sau beneficiarii importului de marfuri destinate unei anumite utilizari,
in cazul in care, ulterior declaratiei vamale, schimba utilizarea marfii, sunt obligati sa
instiinteze inainte autoritatea vamala, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzator
noii utilizari.
Regulile generale si notele explicative de interpretare a nomenclaturii marfurilor
prevazute in Tariful vamal de import al Romaniei sunt cele din Conventia internationala a
Sistemului armonizat de descriere si codificare a marfurilor, incheiata la Bruxelles la 14
iunie 1983, la care Romania este parte.
Directia Generala a Vamilor, tinand seama de practica internationala in materie,
stabileste regulile specifice aplicabile clasificarii marfurilor prevazute in nomenclatura
combinata.
Originea marfurilor importate, mentionata in certificatul de origine al acestora este
foarte importanta in vederea aplicarii corecte a Tarifului Vamal. Autoritatea vamala, pe
baza regulilor de origine prevazute de reglementarile vamale sau de acordurile ori
conventiile internationale la care Romania este parte, face diferenta intre marfurile
produse in intregime intr-o tara si marfurile obtinute printr-o prelucrare substantiala intr-o
alta tara. Originea marfurilor este, de asemenea, criteriul de baza in aplicarea regimului
tarifar preferential.
Daca importatorul nu a prezentat certificatul de origine a marfurilor, si, in
consecinta, nu a fost aplicat nici un tratament tarifar preferential, solicitarea restituirii
taxelor vamale incasate in plus poate avea loc ulterior, cu conditia ca cererea de restituire
sa fie depusa in termenul de valabilitate a certificatului de origine prevazut in acordurile
prin care s-a stabilit regimul tarifar preferential la care Romania este parte.
Certificatele de origine a marfurilor, care sunt prezentate autoritatii vamale dupa
expirarea termenului pot fi acceptate daca titularul operatiunii dovedeste ca nerespectarea
termenului este datorata unor circumstante exceptionale.
Autoritatea vamala poate accepta certificatele de origine a marfurilor, daca
termenul de prescriptie a datoriilor statului n-a fost implinit, iar marfurile respective au
fost prezentate autoritatii vamale si au facut obiectul unei declaratii vamale inainte de
expirarea termenului.
Valoarea in vama reprezinta acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor
vamale prevazute in Tariful vamal de import al Romaniei.
10

Procedura de determinarea a valorii in vama este cea prevazuta in Acordul privind


aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife si comert (G.A.T.T. ) incheiat la
Geneva la 1 noiembrie 1979, la care Romania este parte.
La valoarea in vama, in masura in care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse in
pret, se includ:
-

cheltuielile de transport ale marfurilor importate pana la frontiera romana

cheltuielile de incarcare, de descarcare si de manipulare, conexe


transportului, ale marfurilor din import aferente parcursului extern

costul asigurarii pe parcurs extern


Transformarea in lei a valorii in vama se face la cursul de schimb stabilit si
comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Acest curs se utilizeaza pe toata durata
saptamanii urmatoare, pentru declaratiile vamale inregistrate in cursul acelei saptamani.
Atunci cand determinarea definitiva a valorii in vama nu se poate efectua imediat,
importatorul are dreptul de a ridica marfurile din vama, la cerere, cu conditia sa constituie
o garantie baneasca sau bancara, acceptata de autoritatea vamala.
In cazul in care, in termen de 30 de zile de la ridicarea marfii, importatorul nu
prezinta documente concludente privind determinarea valorii in vama, autoritatea vamala
procedeaza la executarea garantiei, operatiunea de vamuire fiind considerata incheiata.
Valoarea in vama se determina si se declara de catre importator, care este obligat sa
depuna la biroul vamal, o declaratie pentru valoarea in vama, insotita de facturi sau alte
documente de plata a marfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Declaratia de valoare in vama poate fi depusa si prin reprezentant, in acest caz
raspunderea este solidara.
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

produsele de pescuit maritim si oceanic si alte produse extrase din marea


teritoriala a unei terte tari de navele inmatriculate in Romania si care navigheaza sub
pavilion roman

bunurile obtinute din produsele prevazute mai sus la bordul unei nave-fabrica
ce indeplineste conditiile de inmatriculare in Romania si de navigatie sub pavilion roman.
Sunt considerate prohibite toate marfurile al caror import sau export este, potrivit
reglementarilor legale, interzis cu orice titlu. Sunt considerate ca restrictionate marfurile al
caror import sau export este supus unor conditii sau indeplinire a unor formalitati speciale.
Atunci cand importul sau exportul nu este permis decat cu prezentarea unei autorizatii

11

speciale sau a unei licente, marfurile sunt prohibite daca nu sunt insotite de un astfel de
titlu sau daca acesta nu este valabil.
Sunt prohibite la import, in comertul exterior romanesc:
-

armele si munitiile, cu exceptia celor autorizate de lege

produsele explozibile si toxice, cu exceptia celor autorizate de lege

substantele stupefiante si psihotrofe, cu exceptia celor autorizate de lege

medicamentele,

aparatura

medicala

si

materialele

tehnico-medicale

neautorizate de ministerul de resort


-

inscrisurile, tipariturile si imprimatele de orice fel care nu sunt admise de


lege
2.2. Regimurile vamale suspensive in Romania
Conform Codului vamal al Romaniei, regimurile vamale suspensive sunt
operatiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea platii taxelor vamale. Si in
sistemul vamal romanesc, la fel ca in cel al Uniunii Europene intalnim:

tranzitul vamal

antrepozitul vamal

admiterea temporara a marfurilor

perfectionarea activa si pasiva a marfurilor

transformarea sub control vamal a marfurilor.


Regimurile vamale suspensive fac parte din destinatiile vamale care pot fi date
marfurilor introduse in tara, altele decat regimurile definitive, prin care se creaza facilitati
schimburilor comerciale internationale.
Marfurile plasate sub aceste regimuri sunt dupa caz, marfuri pentru care, din
anumite motive, nu se procedeaza la vamuirea definitiva imediat ce au fost introduse in
tara, marfuri introduse pentru diverse scopuri, dar care raman proprietatea partenerului
extern, marfuri care sunt introduse pentru impulsionarea exportului atunci cand sunt
prelucrate sau transformate.
Existenta unor astfel de regimuri asigura, pe de o parte, o supraveghere eficienta
din partea autoritatilor asupra marfurilor, iar pe de alta parte, ofera operatorilor economici
posibilitatea sa execute unele operatiuni comerciale fara a fi necesar sa-si blocheze sume
importante pentru plata taxelor vamale care s-ar datora daca astfel de marfuri ar fi
importate definitiv.
12

Regimul vamal suspensiv se solicita in scris de titularul operatiunii comerciale.


Autoritatea vamala aproba cererea numai in cazul in care poate asigura supravegherea si
controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea
regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operatiunii.
Prin aprobarea emisa, se fixeaza termenul pentru incheierea regimului vamal
suspensiv.
Prelungirea termenului pentru incheierea regimului vamal suspensiv se face la
cererea expresa si justificata a titularului operatiunii, cu aprobarea autoritatii vamale.
Acordarea regimului suspensiv se face de catre autoritatea vamala dupa o
verificare atenta a conditiilor in care urmeaza sa se desfasoare operatiunea comerciala si
din acest motiv este prevazuta obligatia, pentru operatorii economici, sa solicite in scris
acordarea unui astfel de regim.
In decizia de acordare a regimului suspensiv, autoritatea vamala trebuie sa
urmareasca daca poate fi realizata activitatea de supraveghere a marfurilor respective sau
daca sunt create toate conditiile ca sa fie excluse posibilitatile de frauda vamala prin
sustragerea marfurilor de sub acest regim si introducerea lor in circuitul economic fara
achitarea datoriilor fata de bugetul statului.
In afara caracterului de suspendare a platii taxelor vamale, aceste regimuri au si un
caracter temporar. In consecinta, autoritatea vamala stabileste un termen in cadrul caruia
operatiunea comerciala urmeaza sa se realizeze, iar regimul acordat se incheie. Autoritatea
vamala stabileste acest termen, tinand seama de timpul necesar realizarii operatiunilor
comerciale si de posibilitatea sa prlungeasca acest termen la cererea justificata a
titularului.
Titularul aprobarii este obligat sa informeze de indata autoritatea vamala asupra
oricaror modificari care influenteaza derularea operatiunii sub regimul vamal aprobat.
Pentru a-si putea exercita atributia de supraveghere vamala, autoritatea vamala
trebuie sa fie instiintata de orice modificari care pot aparea in derularea operatiunii
comerciale. Astfel de modificari pot aparea in legatura cu locul de depozitare al marfurilor
plasate sub regimul suspensiv, conditiile de derulare a operatiunii comerciale, posibilitatile
de respectare a termenului de incheiere a regimului, eventualele pierderi cantitative sau
modificari ale calitatii marfurilor admise initial sub regim.
Autoritatea vamala cere constituirea unei garantii care sa asigure incasarea
drepturilor de import care ar putea fi datorate.

13

Garantia constituita de operatorul economic trebuie sa ofere autoritatii vamale


posibilitatea sa incaseze taxele vamale care se datoreaza in situatia in care, dintr-un motiv
sau altul, asupra marfurilor plasate sub regimul suspensiv nu sunt efectuate formalitatile de
vamuire prevazute de lege.
Cuantumul garantiei constituite, precum si forma sub care aceasta poate fi
acceptata de autoritatea vamala sunt specifice fiecarui regim suspensiv in parte.
Regimul vamal suspensiv aprobat se incheie atunci cand marfurile primesc un alt
regim vamal.
Autoritatea vamala poate dispune, din oficiu, incheierea regimului vamal suspensiv
atunci cand titularul nu finalizeaza operatiunile acestui regim in termenul aprobat.
Un regim vamal suspensiv se poate incheia prin acordarea unui alt regim vamal
suspensiv sau unul definitiv de catre autoritatea vamala la solicitarea titularului.
In eventualitatea in care titularul regimului nu depune la vama, in termenul
acordat, documentatia pentru incheierea regimului suspensiv, autoritatea vamala incheie
din oficiu acest regim, luand totodata masurile de recuperare a taxelor vamale datorate
bugetului de stat.
In cazul regimului de perfectionare activa sau de perfectionare pasiva, cand se
obtin produse compensatoare ca urmare a efectuarii operatiunilor de prelucrare sau de
transformare la care este supusa marfa aflata sub regim, incheierea se face similar celor
mentionate mai sus, cu deosebirea ca in acest caz sunt luate in calcul produsele
compensatoare.
Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului
marfurilor si cu acordul autoritatii vamale, drepturile si obligatiile aferente regimului
vamal respectiv.
Exista in practica comerciala situatii in care marfuri introduse in tara si plasate sub
un regim suspensiv, avand ca titular un operator economic, sa fie cesionate altui operator.
Legislatia vamala nu interzice astfel de operatiuni, insa, pentru realizarea
supravegherii vamale, se prevede conditia ca transferul sa fie anuntat autoritatii vamale
pentru ca aceasta sa-si dea acordul, analizand totodata daca noul titular poate indeplini
conditiile derularii regimului suspensiv aprobat initial.
Cesiunea se face pe numele noului titular, prin depunerea la autoritatea vamala a
declaratiei de plasare sub regimul suspensiv, fapt care da nastere unui nou raport juridic
intreautoritatea vamala si noul titular si stinge in acelasi timp raportul juridic existent cu
vechiul titular.
14

2.2.1. Tranzitul vamal


Tranzitul vamal consta in transportul marfurilor straine de la un birou vamal la alt
birou vamal, fara ca acestea sa fie supuse drepturilor de import sau masurilor de politica
comerciala.
Marfurile vamuite la un birou vamal de interior, in vederea exportului, sunt in
tranzit pana la biroul vamal de frontiera.
Regimul de tranzit vamal se incheie atunci cand marfurile si documentele
corespunzatoare sunt prezentate la biroul vamal de destinatie.
In cazul in care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului
vamal, marfurile primesc o alta destinatie vamala.
Titularul regimului de tranzit este obligat sa prezinte biroului vamal de destinatie
marfurile in stare intacta, cu masurile de marcare si sigilare aplicate potrivit art. 58, in
termenul stabilit de autoritatea vamala.
In cazul in care exista documentele intocmite potrivit conventiilor si intelegerilor
internationale la care Romania este parte, autoritatea vamala le accepta fara sa mai emita
documente interne.
2.2.2. Antrepozitul vamal
Prin antrepozit vamal se intelege locul aprobat de autoritatea vamala, aflat sub
autoritatea acesteia, in care marfurile se pot depozita. In aprobarea data de autoritatea
vamala se stabileste si termenul in cadrul caruia titularul de antrepozit este obligat sa
solicite acordarea unui nou regim vamal.
In antrepozitul vamal se permite intrarea marfurilor straine, inainte ca ele sa fie
supuse obligatiei de plata a datoriei vamale sau unor masuri de politica comerciala,
precum si a marfurilor romane vamuite, care sunt depozitate pana la expedierea lor in
strainatate.
Tinand seama de practicile din comertul international, destinatia finala a marfurilor
introduse in tara nu este cunoscuta in momentul trecerii frontierei, ceea ce obliga
importatorii sa le depoziteze pe anumite perioade de timp.
Daca este vorba de marfuri destinate reexportului, importatorul are interesul sa le
plaseze sub un regim vamal care sa ii permita sa evite plata taxelor vamale de import.
15

In ceea ce priveste marfurile care sunt destinate importului definitiv, este, de


asemenea, in interesul importatorului sa poata intarzia plata taxelor vamale de import
pana in momentul in care aceste marfuri urmeaza sa fie introduse efectiv in circuitul
economic.
Sub regimul de antrepozit vamal pot fi plasate si marfuri romanesti pentru care au
fost efectuate formalitatile vamale de export, dar din motive determinate de conditiile
contractuale sau de transport expedierea din tara nu poate fi efectuata imediat dupa
acordarea liberului de vama la export.
Pentru toate aceste situatii se poate aplica regimul de antrepozitare care in afara
suspendarii platii efective a unor taxe acordate statului, pe perioada determinata de
termenul acordat de autoritate vamala poate duce si la suspendarea aplicarii masurilor de
politica comercila stabilite pentru importul definitiv al unor categorii de marfuri.
Antrepozitele vamale pot fi publice, deci deschise oricarui importator sau
exportator, sau private, adica utilizate exclusiv de anumite persoane, in functie de
necesitatile particulare ale comertului sau industriei.
Antrepozitele vamale publice pot fi administrate fie de autoritatea vamala, fie de o
alta autoritate sau de o persoana juridica, fiecare trebuind sa aiba in obiectul lor de
activitate o asemenea tributie.
Antrepozitele vamale pot fi infiintate numai de persoane juridice romane, pe baza
aprobarii date de autoritatea vamala.
Autoritatea vamala stabileste, prin aprobare, si conditiile de organizare si
functionare a antrepozitului vamal autorizat.
Infiintarea unui antrepozit vamal este conditionata de eliberarea unei autorizatii de
catre autoritatea vamala, cu exceptia cazului in care gestionarul antrepozitului este chiar
autoritatea vamala.
Autorizatia se elibereaza in baza unei cereri depuse la autoritatea, in care persoana
juridica in numele careia se doreste infiintarea unui antrepozit trebuie sa furnizeze
informatiile necesare eliberarii autorizatiei, mai ales cele care justifica aceasta activitate
din punct de vedere economic.
La randul ei, autorizatia va cuprinde conditiile in care se va deschide si functiona
antrepozitul.
Autorizatia de infiintare si functionare a antrepozitelor se elibereaza numai
persoanelor juridice romane.

16

Detinatorul antrepozitului vamal este administratorul si gestionarul marfurilor


depozitate in acesta si are fata de autoritatea vamala urmatoarele obligatii:
-

sa indeplineasca conditiile de organizare si functionare a antrepozitului vamal


stabilite in aprobare

sa asigure supravegherea marfurilor astfel incat sa nu fie posibila sustragerea


acestora de sub control vamal

sa respecte normele privind conservarea marfurilor depozitate


In afara obligatiilor care sunt specifice administratorilor sau gestionarilor de
depozite, detinatorul antrepozitului vamal are si obligatii speciale fata de autoritatea
vamala, care rezulta din particularitatea unui asemenea depozit.
Aceste obligatii sunt stabilite pentru a exista siguranta ca pe timpul depozitarii
marfurilor nu pot fi sustrase supravegherii vamale sau operatiunilor de vamuire. In acest
sens se are in vedere ca locul de depozitare sa fie astfel amenajat incat sa nu permita
introducerea sau scoaterea de marfuri fara ca autoritatea vamala sa poata constata aceste
miscari de marfuri, sa prezinte conditii de sigilare sau sa permita sa fie luate masuri
asiguratorii prin care sa fie pastrata integritatea marfurilor.
Autoritatea vamala poate cere detinatorului de antrepozit sa constituie o garantie
care sa asigure plata drepturilor de import pentru marfurile nevamuite aflate in antrepozit.
Autoritatea vamala poate cere instituirea unei garantii ca o masura suplimentara
care sa permita asigurarea incasarii normale a obligatiilor rezultate din regimul de plasare
a marfurilor in antrepozitul vamal.
Garantia poate fi depusa fie de proprietarul sau gestionarul antrepozitului, fie e
persoanele care antrepoziteaza marfurile. Garantia poate fi depusa sub una din formele
admise de legislatia vamala (depozit banesc sau scrisoare de grantie bancara).
Detinatorii de antrepozite si antrepozitarii sunt obligati sa tina o evidenta operativa,
in forma stabilita de autoritatea vamala, a marfurilor aflate in antrepozit.
Inscrierea in evidenta operativa se va face imediat ce marfurile au fost introduse in
depozit.
Aceasta evidenta nu este necesara in situatia in care antrepozitul este gestionat de
autoritatea vamala.
Din cele mentionate mai sus rezulta ca evidenta operativa trebuie sa contina toate
intrarile si iesirile de marfuri din antrepozit, numarul, data si felul documentelor vamale
care atesta intrarea si iesirea marfurilor din antrepozit, pentru a permite autoritatii vamale

17

sa exercite un control simplu si eficient asupra modului in care au fost respectate


prevederile legale, miscarile marfurilor din depozitul respectiv.
De regula, evidenta operativa se tine de catre detinatorul antrepozitului si de
antrepozitar in aceeasi forma utilizata de autoritatea vamala pentru a oferi mijloace simple
de verificare.
In antrepozitele vamale pot fi depozitate si marfuri care sunt supuse operatiunilor
specifice regimului de perfectionare activa sau de transformare sub control vamal. Aceste
marfuri fac obiectul regimurilor vamale corespunzatoare si nu al regimului de antrepozit
vamal.
In perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate operatiuni decat de ambalare,
marcare sau testare in vederea pregatirii pentru vanzare, care, in prealabil, au fost aprobate
de autoritatea vamala.
In vederea efectuarii operatiunilor mentionate mai sus, marfurile pot fi scoase
temporar din antrepozitul vamal.
Marfurile aflate in regim de antrepozit vamal sunt stocate pe teritoriul Romaniei in
asteptarea de cumparator, urmand sa fie dirijate la destinatia care va fi stabilita de
vanzator. Aceasta destinatie poate fi situata in afara teritoriului Romaniei sau in interiorul
tarii, caz in care se depun formalitatile corespunzatoare regimurilor vamale sau noilor
destinatii, potrivit operatiunilor comerciale convenite pentru marfuri.
In aceasta situatie este obligatoriu ca parametrii tehnici de calitate sau cantitate a
marfurilor aflate in regim de antrepozitare sa nu fie modificati pentru a nu se schimba
cuantumul drepturilor legale cuvenite statului.
Operatiunile de ambalare, marcare, testare in vederea pregatirii pentru vanzare sunt
permise a fi efectuate pentru marfurile aflate in regim de antrepozitare, acestea neputand
produce modificari asupra elementelor care determina drepturile cuvenite bugetului de
stat.
Autoritatea vamala poate permite ca marfurile aflate intr-un antrepozit vamal sa fie
transferate in alt antrepozit vamal.
Autoritatea vamala trebuie sa fie in masura sa realizeze supravegherea marfurilor
aflate sub regim de antrepozitare. Este permis orice transfer dintr-un antrepozit in altul,
insa acordul autoritatii vamale este obligatoriu. In acest fel se pastreaza controlul asupra
intregii operatiuni.
Pentru marfurile scoase din antrepozitul vamal si vamuite la import, cheltuielile de
antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adauga la valoarea in vama.
18

Potrivit normelor de determinare a valorii in vama stabilite in Acordul privind


aplicarea articolului VII din acordul O.M.C., precum si in Codul Vamal, elementele din
care se compune valoarea in vama cuprind in afara pretului extern si cheltuielile de
manipulare, transport si asigurare, efectuate pe parcursul extern si achitate de importator.
Cheltuielile de antrepozitare sau de conservare rezultate din aplicarea regimului
vamal de antrepozitare nu sunt considerate ca fiind cheltuieli de natura celor care pot fi
adaugate la valoarea in vama si nu intra in baza de calcul a taxelor sau drepturilor de
import.
2.2.3. Admiterea temporara
Regimul de admitere temporara permite utilizarea pe teritoriul Romaniei, cu
exonerarea totala sau partiala a drepturilor de import si fara aplicarea masurilor de politica
comerciala, a marfurilor straine destinate a fi reexportate in aceeasi stare, cu exceptia
uzurii lor normale.
Autoritatea vamala fixeaza un termen in cadrul caruia marfurile trebuie sa fie
reexportate sau sa primeasca o noua destinatie vamala. Termenul aprobat trebuie sa
permita ca scopul utilizarii sa poata fi realizat.
Autoritatea vamala, cu acordul titularului regimului, poate scurta sau, in cazuri
exceptionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul initial.
In cazul marfurilor plasate sub regim de admitere temporara cu exonerarea partiala
a taxelor vamale, cuantumul taxelor vamale se incaseaza in proportie de 3 % din suma
care se datora, daca marfurile ar fi fost importate. Cuantumul se calculeaza pentru fiecare
luna sau fractiune de luna a duratei in care marfurile se afla sub regim de admitere
temporara, fara a putea depasi cuantumul datorat in cazul in care aceleasi marfuri ar fi fost
importate.
In cazul in care titularul regimului de admitere temporara cesioneaza operatiunea,
fiecare titular achita drepturile de import aferente perioadei de utilizare a bunului. Cand, in
cazul aceleiasi luni, utilizarea s-a facut de ambii titulari, drepturile de import se achita de
catre cedent.
In cazul in care marfurile aflate in regim de admitere temporara cu exonerare totala
de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele in vigoare la data
inregistrarii declaratiei vamale de import.

19

2.2.4 Perfectionarea activa


Regimul de perfectionare activa consta in supunerea, pe teritoriul Romaniei, la una
sau mai multe operatiuni de transformare sau prelucrare a:
-

marfurilor straine destinate a fi reexportate in afara teritoriului vamal al


Romaniei, sub forma de produse compensatoare, fara a face obiectul incasarii drepturilor
de import sau al masurilor de politica comerciala

marfurilor importate, introduse in circuitul economic, daca ele sunt exportate


in afara teritoriului Romaniei sub forma de produse compensatoare.
In regimul de perfectionare activa se pot face urmatoarele operatiuni:

prelucrarea marfurilor, inclusiv montajul, asamblarea si adaptarea lor la alte


marfuri;

transformarea marfurilor

repararea marfurilor, inclusiv remontarea in forma initiala

utilizarea unor marfuri, care desi nu se regasesc in produsele compensatoare,


permit sau faciliteaza obtinerea acestor produse, chiar daca ele dispar total sau partial in
timpul folosirii lor.
Produsele compensatoare sunt rezultatul obtinut in urma procesului de
perfectionare. Marfurile echivalente sunt marfurile romane utilizate in locul marfurilor de
import pentru fabricarea produselor compensatoare. Rata de randament reprezinta
cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute in urma procesului de
perfectionare activa a unor cantitati determinate de marfuri importate.
2.2.5 Perfectionarea pasiva
Regimul de perfectionare pasiva permite exportul temporar de marfuri romanesti in
afara teritoriului tarii, in vederea supunerii acestora unor operatiuni de transformare sau
prelucrare si, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totala sau
partiala de drepturi de import.
Exportul temporar de marfuri romanesti, in vederea perfectionarii pasive, este
supus acelorasi masuri de politica comerciala care se aplica exportului definitiv de
marfuri.
Nu pot fi plasate sub regim de perfectionare pasiva marfurile care:

20

prin exportul lor ar da nastere la rambursari sau restituiri de drepturi de


import;

inaintea exportului, au fost importate, in exonerare totala de drepturi de


import, pentru a fi utilizate intr-un anumit scop.
Autoritatea vamala fixeaza termenul in care produsele compensatoare vor fi
reimportate. La cererea titularului aprobarii, autoritatea vamala, in cazuri temeinic
justificate, poate prelungi termenul initial.
In aprobare, autoritatea vamala stabileste rata de randament sau metoda de
determinare a acesteia.
Produsele compensatoare sunt produsele rezultate in urma procesului de
perfectionare pasiva.
Rata de randament reprezinta cantitatea sau procentajul de produse compensatoare,
obtinuta dintr-o cantitate determinata de marfuri supuse procesului de perfectionare
pasiva.
2.2.6. Transformarea sub control vamal
Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe teritoriul
Romaniei, fara plata drepturilor de import si fara aplicarea de masuri de politica
comerciala, de marfuri straine pentru a fi supuse unor operatiuni care le transforma felul
sau starea initiala. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc in
circuitul economic, cu plata drepturilor de import.
Aprobarea de transformare sub control vamal se acorda de autoritatile vamale, la
cererea persoanei care efectueaza operatiunea.
Pentru marfurile netransformate sau aflate intr-un stadiu intermediar de
transformare, care se importa, elementele de taxare sunt cele in vigoare in momentul
inregistrarii declaratiei vamale.
Prevederile de mai sus se aplica si in cazul in care termenul de incheiere a
operatiunii de transformare a marfurilor, stabilit in aprobare, nu este respectat.
Drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculeaza
potrivit unui tratament tarifar preferential, nu numai atunci cand acesta este prevazut in
momentul importului, ci si daca acesta era prevazut pentru marfurile care urmau a fi
transformate la data inregistrarii declaratiei vamale de plasare sub regimul vamal.

21

Tratamentul preferential la care se face trimitere se aplica si in cazul cand acesta


este prevazut pentru produse identice cu produsele transformate.
Lista marfurilor care pot fi plasate in regim de transformare sub control vamal este
stabilita prin hotarare a Guvernului.

22

CAPITOUL III
Procedurile vamale in Romania

3.1. Procedurile vamale


Procedurile vamale reprezinta metodele folosite de autoritatile vamale in procesul
vamuirii importate, exportate, sau aflate in tranzit. Acestea sunt corespunzatoare fiecarei
etape parcurse, de la prezentarea marfurilor in vama si pana la punerea lor la dispozitia
declarantului.
Procedura vamala cuprinde: pregatirea marfii pentru vamuire, intocmirea
declaratiei vamale, stabilirea regimului vamal, in functie de care se stabilesc taxele care
urmeaza sa fie platite, efectuarea controlului, atunci cand este cazul, precum si plata
efectiva a taxelor, dupa care marfa poate fi declarata libera de vama.
Pentru prezentarea si declararea marfurilor, autoritatea vamala poate utiliza, de
asemenea, o procedura simplificata de vamuire, in cazurile si conditiile stabilitede
Regulamentul vamal si de Normele privind procedurile simplificate de vamuire in
Romania.
Marfurile si bunurile inregistrate, dupa intrarea in tara, sunt indrumate spre biroul
vamal de interior stabilit de autoritatea vamala, sau spre o zona libera, cand marfurile sunt
destinate acesteia.
Operatiunile de vamuire se efectueaza la birourile si punctele vamale de catre
personalul operativ al autoritatii vamale, sub indrumarea si controlul directiilor regionale
vamale si ale Directiei Generale a Vamilor.
Autoritatea vamala are dreptul sa efectueze controlul vamal al mijloacelor de
transport si al marfurilor, precum si al bunurilor si valorilor apartinand persoanelor fizice,
prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din tara.
Bunurile supuse vamuirii pot fi controlate de catre autoritatea vamala in orice loc
s-ar afla pe teritoriul Romaniei. Astfel, autoritatea vamala poate:
-

verifica, in conditiile legii, cladiri, depozite, terenuri si orice alte obiective

preleva, in conditiile legii, probe pe care le examineaza in laboratoarele


proprii sau agreate, in vederea identificarii si expertizarii marfurilor

23

efectua investigatii, supravegheri si verificari in cazurile in care sunt


semnalate situatii de incalcare a reglementarilor vamale

exercita controlul ulterior la sediul agentilor economici asupra operatiunilor


de comert exterior, in scopul verificarii respectarii reglementarilor in vigoare

identifica, pe baza de documente, persoanele care se afla in raza de activitate


a biroului vamal.
3.1.1 Comisionarii in vama
Vamuirea este realizata de organele vamale, si anume de personalul de conducere
si executiv din unitatile vamale. Organele vamale sunt participanti activi la activitatea de
vamuire, cuprinzand salariati incadrati in sistemul institutional al autoritatii vamale. In
Romania, functiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotarare
guvernamentala, iar conditiile de incadrare, de promovare, de desfacere a contractului
individual de munca, precum si alte norme specifice in executarea acestuia sunt stabilite in
statutul personalului vamal.
In conformitate cu prevederile art. 62 din Codul Vamal al Romaniei adoptat prin
Legea nr. 141/1997, operatiunile de prezentare a marfii, depunerea declaratiei sumare si a
declaratiei vamale, precum si pastrarea si manipularea marfurilor in depozit pot fi
efectuate, cu autorizarea prealabila a Directiei Generale a Vamilor, si de persoanele
juridice romane care au calitatea de comisionar in vama. Totodata comisionarii in vama
pot avea in obiectul lor de activitate si operatiuni de expeditii si transport international de
marfuri supuse vamuirii.
Potrivit definitiei, comisionarul in vama este persoana juridica romana constituita
potrivit legii, care indeplineste, in numele si pentru terte persoane, declararea in detaliu a
marfurilor pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea si alte operatiuni vamale,
precum si prezentarea marfurilor declarate la controlul vamal si achitarea la vama a
drepturilor de import si de export. De asemenea comisionarul in vama are dreptul de a
realiza operatiuni de import sau de export in nume propriu.
Astfel comisionarul in vama stabileste raporturi juridice directe cu autoritatea
vamala pentru ansamblul operatiunilor pe care le efectueaza si raspunde de respectarea
reglementarilor vamale.

24

Conform reglementarilor vamale, o persoana juridica care intentioneaza sa


desfasoare astfel de activitati, poate sa-si exercite atributiile numai dupa obtinerea
autorizatiei de comisionar in vama emisa de Directia Generala a Vamilor.
Numarul de societati autorizate in calitate de comisionar in vama pentru fiecare
birou vamal se stabileste de Directia Generala a Vamilor, in functie de volumul activitatii
si de personalul acestuia, iar eliberarea autorizatiei de comisionar in vama se face numai
daca solicitantul indeplineste urmatoarele conditii:
-

are incluse in obiectul de activitate operatiunile prevazute de lege;

detine sau are inchiriat un spatiu de depozitare de cel putin 500 de metri
patrati, situat in zona de supraveghere a biroului vamal de interior pentru care se solicita
autorizarea;

detine echipamente necesare descarcarii, incarcarii, manipularii, ambalarii,


dezambalarii si prezentarii marfurilor in vederea vamuirii, precum si personal specializat
pentru efectuarea acestor operatiuni;

are asigurat spatiul de birou si birotica necesara, situat in zona de


supraveghere a biroului vamal de interior sau de frontiera, pentru care solicita autorizarea;

este dotat cu echipamente necesare utilizarii sistemului informatic vamal,


care sa fie conectate la acesta;

nu are in denumirea societatii expresii similare cu cele ale autoritatii vamale


nici in limba romana si nici in alta limba straina.
Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al Romaniei stabileste ca pentru
eliberarea autorizatiei de comisionar in vama se depune la Directia Generala a Vamilor o
cerere care cuprinde urmatoarele date:

denumirea persoanei juridice si sediul acesteia;

codul fiscal;

datele personale ale celor care reprezinta persoana juridica (numele si


prenumele, data si locul nasterii, domiciliul);

numarul contului bancar si banca la care acesta este deschis;

denumirea biroului vamal pe langa care solicita autorizatia de functionare in


calitate de comisionar in vama;

perioada pentru care se solicita autorizarea;

indicarea adreselor pentru spatiul de lucru si, dupa caz, pentru cel de depozit
din localitatea in care functioneaza biroul vamal pe langa care isi va desfasura activitatea.

25

Este obligatoriu ca datele din cererea de autorizare sa fie sustinute prin copii
legalizate de pe urmatoarele acte:
-

certificatul de inmatriculare emis de Oficiul Registrului Comertului;

certificatul de inregistrare fiscala;

statutul societatii, contractul de societate sau actul constitutiv al societatii si


cererea de inscriere de mentiuni, dupa caz, cu rezolutia corespunzatoare emisa de Oficiul
Registrului Comertului;

certificatele de cazier judiciar ale persoanelor fizice care angajeaza oficial


societatea comerciala si ale persoanelor care urmeaza sa exercite activitati legate de
vamuirea marfurilor;

dovada din care rezulta ca sunt indeplinite conditiile legale necesare pentru
desfasurarea activitatii,dovada avizata de directia regionala vamala interjudeteana in a
carei raza de competenta este situat biroul vamal pe langa care se solicita autorizarea;
acest document se anexeaza in original la dosarul de autorizare.
Pe baza cererii depuse si a documentelor anexate la aceasta, Directia Generala a
Vamilor verifica bonitatea solicitantului.
Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al Romaniei prevede ca autorizatia de
comisionar in vama se acorda in termen de 30 de zile de la data depunerii cererii complete
si a actelor prevazute.
Autorizatia de comisionar in vama se acorda pe o perioada determinata sau
nedeterminata, in functie de durata de autorizare solicitata, care nu poate fi mai mare decat
cea de functionare a societatii comerciale. Autorizatia este valabila pentru unul sau mai
multe birouri vamale, in functie de solicitarea societatii comerciale si daca sunt indeplinite
conditiile de autorizare pentru fiecare dintre aceste birouri vamale.
Angajatii comisionarului in vama care intocmesc si semneaza declaratii vamale
trebuie sa posede cunostinte de specialitate in domeniul vamal.
Autorizatia de comisionar in vama se semneaza de directorul general al Directiei
Generale a Vamilor. Directia Generala a Vamilor tine un registru special de evidenta in
care se mentioneaza denumirea comisionarului in vama, sediul acestuia si birourile vamale
pentru care este autorizat.
Titularul autorizatiei de comisionar in vama poate solicita extinderea autorizarii
initiale si pe langa alte birouri vamale decat cele pentru care s-a eliberat initial autorizatia.
Extinderea autorizatiei de comisionar in vama se face pe baza unei cereri adresate
Directiei Generale a Vamilor care cuprinde:
26

denumirea biroului vamal pe langa care se solicita extinderea;

precizari referitoare la indeplinirea conditiilor de functionare.


Extinderea autorizatiei de comisionar in vama se semenaza de directorul general
al Directiei Generale a Vamilor. In cazul in care Directia Generala a Vamilor considera ca
autorizatia de comisionar in vama sau extinderea autorizatiei nu poate fi acordata va
comunica aceasta solicitantului, indicand si motivele acestei decizii, in termen de 30 de
zile de la data inregistrarii cererii. Solicitantul poate ataca decizia la instanta de contencios
administrativ competenta.
Comisionarul in vama, in exercitarea activitatii, are urmatoarele obligatii:

sa respecte programul de lucru al unitatii vamale pe langa care functioneaza;

sa prezinte biroului vamal o imputernicire pentru salariatii abilitati sa


indeplineasca formalitatile vamale;

sa manipuleze, sa dezambaleze marfurile la cererea autoritatilor vamale si sa


le reambaleze fara sa provoace deprecierea lor;

sa asigure completarea corecta a documentelor vamale cu datele cerute de


formularistica in vigoare si sa efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului
de stat;

sa constituie la biroul vamal o garantie care sa acopere nivelul drepturilor de


import si de export corespunzatoare marfurilor supuse vamuirii si aflate in depozitele sau
in gestiunea proprie;

sa asigure depunerea declaratiei vamale la biroul vamal pe langa care isi


desfasoara activitatea, prin procedee informatice, in structura utilizata de sistemul
informatic integrat al activitatii vamale;

sa asigure depozitarea si conservarea, cu titlu gratuit, a bunurilor ridicate in


vederea confiscarii de catre organele de cercetare penala si de catre unitatile vamale;

sa asigure integritatea marfurilor depozitate in spatii de depozitare proprii;

sa plateasca la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat,


prevazute in normele legale, in cazul in care aceasta plata nu s-a efectuat direct de catre
titularul operatiunii;

sa comunice Directiei Generale a Vamilor si biroului vamal pe langa care


functioneaza schimbarea sediului ori a spatiului de lucru si orice alta modificare in ceea ce
priveste activitatea de comisionar in vama;

27

sa organizeze si sa tina evidenta operatiunilor derulate in mod identic cu


evidenta biroului vamal pe langa care functioneaza; registrele de evidenta pe care le
utilizeaza se certifica de seful biroului vamal pe langa care functioneaza;

sa pastreze timp de 5 ani toate documentele referitoare la operatiunile


efectuate;

sa pastreze secretul operatiunilor vamale, comerciale si financiare si al


datelor si informatiilor obtinute, care nu sunt destinate publicitatii;

sa informeze conducerea biroului vamal pe langa care functioneaza cu privire


la orice incalcare a reglementarilor vamale de care ia cunostinta;

sa prezinte autoritatii vamale, ori de cate ori aceasta solicita, orice informatie
privind operatiunile derulate;

sa elibereze titularilor operatiunilor o factura in care sa apara data si felul


prestatiei, precum si pretul achitat.
Din punct de vedere juridic comisionarul in vama raspunde in solidar cu titularul
operatiunii de vamuire pentru diferentele in minus constatate la controlul ulterior, precum
si pentru penalitatile rezultate din aceste operatiuni.
Autorizatia de comisionar in vama poate fi anulata de catre Directia Generala a
Vamilor in urmatoarele cazuri:

cand se constata savarsirea repetata a unei abateri de la legislatia vamala;

cand una dintre conditiile prevazute de procedura de autorizare nu mai este


indeplinita;

daca se dovedeste ca autorizatia a fost acordata in urma furnizarii unor


informatii inexacte pe care autoritatea vamala nu a avut posibilitatea sa le constate;

cand comisionarul in vama isi inceteaza activitatea;

daca comisionarul in vama nu isi executa atributiile pe o perioada de un an;

daca comisionarul in vama nu respecta regulile de functionare si de


securitate impuse de sistemul informatic utilizat in activitatea de vamuire a marfurilor;

cand comisionarul in vama are debite fata de autoritatea vamala si refuza sa


le achite.
Anularea autorizatiei de comisionar in vama isi produce efecte din momentul
primirii comunicarii deciziei de anulare de catre comisionarul in vama si se transmite in
scris tuturor birourilor vamale.
Autorizatia de comisionar in vama poate fi suspendata, motivat, de catre Directia
Generala a Vamilor pe o perioada de pana la 6 luni, daca titularul autorizatiei nu-si
28

indeplineste obligatiile prevazute sau savarseste o abatere de la reglementarile vamale.


Suspendarea autorizatiei de comisionar in vama isi produce efecte din momentul primirii
comunicarii deciziei de suspendare de catre comisionarul in vama si se transmite in scris
tuturor birourilor vamale.
Decizia de anulare a autorizatiei de comisionar in vama si decizia de suspendare a
acesteia pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta.
Comisionarii in vama au dreptul de a participa la reuniunile si dezbaterile pe
probleme privind activitatea vamala, organizate de autoritatea vamala.
3.1.2. Etapele vamuirii in Romania
Procedura vamala in cazul marfurilor care fac obiectul operatiunilor de comert
exterior, importate sau exportate de catre comercianti, este mult mai complexa decat cea
corespunzatoare bunurilor persoanelor fizice trecute peste frontiera, procedura vamala
mult simplificata.
Marfurile destinate importului sau exportului si mijloacele de transport care trec
frontiera vamala a Romaniei sunt supuse urmatoarei succesiuni de operatiuni, care toate
alcatuiesc etapele activitatii de vamuire:
-

operatiunile prealabile vamuirii

completarea, verificarea, acceptarea si inregistrarea declaratiei vamale

controlul vamal si plata taxelor vamale aferente

acordarea liberului de vama

controlul vamal ulterior al operatiunilor.


3.1.3. Operatiuni prealabile vamuirii
Prin operatiuni prealabile vamuirii se intelege ansamblul operatiunilor efectuate de
catre transportatorul sau titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia,
constand in:

prezentarea la birourile vamale de frontiera a mijloacelor de transport, a


documentelor insotitoare ale acestora, precum si a documentelor privind marfurile
transportate;

controlul vamal al mijloacelor de transport de marfuri la birourile vamale de


frontiera;
29

examinarea de catre declarantii vamali a marfurilor si prelevarea de


esantioane;

depunerea declaratiei sumare aferente intrarii marfurilor in depozitul necesar


cu caracter temporar;

orice alte operatiuni pana la depunerea declaratiei vamale in detaliu.


Prezentarea mijlocului de transport la biroul vamal de frontiera, a documentelor
insotitoare ale acestuia si, precum si a documentelor privind marfurile transportate
Transportatorii marfurilor destinate importului, exportului sau tranzitului ori
reprezentantii acestora sunt obligati sa prezinte birourilor vamale de frontiera mijloacele
de transport impreuna cu documentele de insotire ale acestora.
La transportul marfurilor pe calea ferata organele cailor ferate sunt obligate sa
depuna la biroul vamal din statia de frontiera actul de transmitere a garniturii de tren, dupa
intrarea acesteia in tara. Actul de transmitere a garniturii de tren se depune in termenul
prevazut in procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor sosite din strainatate.
Actul de transmitere a garniturii de tren, la iesirea din tara, se depune la biroul
vamal inainte de plecarea acesteia, in termenul stabilit prin procesul tehnologic de
prelucrare a trenurilor pentru trecerea frontierei de stat, care va fi de cel putin o ora.
Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numarul fiecarui vagon si al
scrisorilor de trasura, cantitatea marfurilor si denumirea acestora in limba romana. La
iesirea din tara in acest act se vor mentiona, de asemenea, numarul documentului vamal si
biroul vamal care l-a emis.
La transportul marfurilor pe cale rutiera transportatorul este obligat sa prezinte
biroului vamal, la intrarea sau la iesirea din tara a autovehiculului, certificatul de
inmatriculare al acestuia si documentele insotitoare ale marfurilor.
La transportul marfurilor pe cale maritima sau fluviala comandantul, armatorul ori
agentul navei care transporta marfuri ce urmeaza sa fie descarcate sau transbordate este
obligat sa prezinte biroului vamal, in termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul
original al manifestului incarcaturii si sa depuna o copie de pe acesta.
In cazul in care nu se efectueaza operatiuni de descarcare sau de transbordare a
marfurilor nu este necesara depunerea copiei de pe manifestul incarcaturii.
Pentru navele care transporta marfuri de masa, in lipsa manifestului incarcaturii,
comandantul, armatorul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care sa rezulte
datele de identificare a marfurilor.

30

Dupa incarcarea navelor cu marfuri destinate exportului comandantul, armatorul


sau agentul navei este obligat sa prezinte biroului vamal originalul manifestului
incarcaturii si sa depuna o copie de pe acesta cu cel putin 6 ore inainte de plecarea navei.
In manifestul incarcaturii se mentioneaza numarul fiecarui conosament sau al
scrisorii de trasura fluviale ori al recipisei de bagaje, marcile si numerele de identificare a
coletelor, denumirea, cantitatea si, dupa caz, greutatea bruta sau neta a marfurilor, precum
si numele/denumirea furnizorului si beneficiarului. Comandantii, armatorii sau agentii
navelor sunt obligati sa inscrie pe copia de pe manifestul incarcaturii denumirea marfurilor
in limba romana.
Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sa solicite biroului vamal un
permis vamal in care se inscriu datele de identificare a marfurilor care se descarca, se
incarca sau se transbordeaza.
Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sa depuna la biroul vamal
din port declaratia proviziilor de bord in cel mult 12 ore de la acostarea navei. La
convoaiele de nave fara propulsie se poate depune o singura declaratie a proviziilor de
bord, pentru intregul convoi, cu liste specificative pentru fiecare nava.
Navele care stationeaza sub 12 ore si nu efectueaza operatiuni de descarcare, de
incarcare sau de transbordare de marfuri sunt exceptate de la obligatia de a depune
declaratia proviziilor de bord.
Marfurile sosite la vama de destinatie sau la locul stabilit de autoritatea vamala se
prezinta autoritatii vamale de transportator sau de titularul operatiunii comerciale ori de
catre reprezentantul acestuia.
Marfurile prezentate biroului sau punctului vamal se afla sub supraveghere vamala
pana la stabilirea regimului vamal si intra in depozit necesar cu caracter temporar.
Autoritatea vamala poate cere depozitarului ca sa constituie o garantie care sa
asigure plata drepturilor de import.
Marfurile aflate in depozit necesar cu caracter temporar pot fi manipulate numai in
scopul conservarii lor in starea initiala, fara sa se modifice caracteristicile sau aspectele
tehnice si comerciale.
In cazurile in care, conform legii, autoritatile competente hotarasc distrugerea
marfurilor aflate in depozit necesar cu caracter temporar, aceasta operatiune se va efectua
pe cheltuiala titularului operatiunii comerciale, sub supravegherea autoritatii vamale.

31

3.1.4. Completarea , verificarea , acceptarea si inregistrarea declaratiei


vamale
La intrarea sau la iesirea din Romania, marfurile destinate a fi plasate sub un regim
vamal trebuie sa faca obiectul unei declaratii vamale mai intai una sumara, iar ulterior
una in detaliu, corespunzatoare respectivului regim indiferent daca ele sunt sau nu
supuse impunerii vamale, conform normelor legale in vigoare la momentul efectuarii
operatiunii comerciale.
Declaratia sumara este un document tipizat care este completat (in concordanta
cu documentele de transport sau comerciale care insotesc bunurile) si semnat de titularul
operatiunii sau reprezentantul acestuia, prin intermediul caruia se declara denumirea si
sediul depozitarului, expeditorul bunurilor, destinatarul bunurilor, felul bunurilor,
cantitatea bunurilor si valoarea acestora.
Acest document se prezinta autoritatii vamale, se inregistreaza in registrul de
evidenta al biroului vamal, se vizeaza si se pastreaza in evidente de catre biroul vamal
pentru a se putea verifica in orice moment ca marfurile la care se refera au primit o
destinatie vamala in cadrul termenului legal. Pentru categoriile de marfuri care au circulat,
inainte de prezentarea lor la biroul vamal, sub procedura de tranzit, exemplarul
documentului de tranzit destinat biroului vamal de sosire este considerat declaratie
sumara.
Pentru asigurarea unei supravegheri vamale corespunzatoare a marfurilor aflate in
depozitul necesar temporar, autoritatea vamala poate cere titularului acestui tip de depozit:
-

sistemul de inchidere sa permita numai accesul in comun al titularului si al


autoritatii vamale;

ca titularul depozitului sa tina o evidenta operativa care sa permita urmarirea


marfurilor.
Titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca intr-un
termen de 30 de zile de la depunerea declaratiei sumare, sa solicite autoritatii vamale
plasarea marfurilor sub un regim vamal.
Potrivit legislatiei vamale, declararea si prezentarea marfurilor pentru vamuire se
fac de catre importatori, exportatori sau reprezentanti ai acestora, prin depunerea unei
declaratii vamale in detaliu, in forma scrisa, in termen de 30 de zile de la data depunerii
declaratiei sumare.

32

Declaratia vamala in detaliu se depune la biroul vamal la care au fost prezentate


marfurile si se semneaza de catre exportator, importator sau de reprezentantul acestora.
Din punct de vedere juridic avand valoarea unei declaratii pe propria raspunderea a
acestuia in ceea ce priveste:
-

exactitatea datelor inscrise in declaratia vamala;

autenticitatea documentelor anexate la declaratia vamala;

plasarea marfurilor sub regimul vamal solicitat.


Declaratia vamala in detaliu, dupa verificare si acceptarea de catre autoritatea
vamala potrivit normelor tehnice de completare, utilizare si tiparire, se inregistreaza in
evidentele biroului vamal.
Data declaratiei vamale in detaliu acceptata este data inregistrarii ei si determina
stabilirea si aplicarea regimului vamal.
Declaratia vamala in detaliu poate fi depusa prin procedee informatice, in
conditiile si in cazurile stabilite de Directia Generala a Vamilor.
In functie de operatiunea de comert exterior, intalnim declaratie vamala de import,
de export si de tranzit.
Declaratia vamala de import se depune la autoritatea vamala impreuna cu
urmatoarele documente:

documentul de transport al marfurilor sau, in lipsa acestuia, alte documente


emise de transportator, cuprinzand date referitoare la marfurile transportate;

factura, in original sau in copie, ori un alt document pe baza caruia se declara
valoarea in vama a marfurilor;

declaratia de valoare in vama;

documentele necesare aplicarii unui regim tarifar preferential sau altor masuri
derogatorii la regimul tarifar de baza;

orice alt document necesar aplicarii dispozitiilor prevazute in normele legale


specifice care reglementeaza importul marfurilor declarate;

codul fiscal al declarantului vamal.


La declaratia vamala de export sau de reexport se anexeaza orice document necesar
aplicarii corecte a dispozitiilor privind exportul sau reexportul marfurilor respective. Dupa
efectuarea controlului vamal se depune si documentul de transport aferent acestor marfuri.
Declaratia vamala de tranzit se depune la autoritatea vamala, insotita de
documentul de transport.

33

In cazul transportului pe cale ferata declaratia vamala de tranzit se inlocuieste cu


scrisoarea de trasura pe care autoritatea vamala aplica stampila "marfa sub regim vamal de
tranzit".
Documentele anexate la declaratia vamala in detaliu se pastreaza de autoritatea
vamala.
In cazurile in care titularul utilizeaza aceste documente pentru alte operatiuni,
acestea se restituie, fiind inlocuite cu o copie certificata de autoritatea vamala.
Autoritatea vamala poate cere ca declaratia vamala referitoare la marfurile
prezentate la vamuire sa fie insotita de documentele de transport sau de alte documente
referitoare la operatiunile sau regimurile vamale precedente sub care au fost plasate aceste
marfuri.
3.1.5. Controlul vamal si plata drepturilor vamale aferente
Controlul vamal are drept scop prevenirea incalcarii reglementarilor vamale si
stricta respectare a conditiilor si termenelor legale, precum si descoperirea fraudelor
vamale.
Controlul vamal exercitat de autoritatea vamala prin agentii sai abilitati in cadrul
atributiilor care le sunt conferite prin reglementarile vamale se executa in mod obligatoriu
prin verificarea documentelor necesare efectuarii vamuirii.
Dupa acceptarea declaratiei vamale, autoritatea vamala procedeaza la efectuarea
controlului vamal, compus din controlul documentelor si din controlul fizic al marfurilor
declarate.
Controlul documentelor vizeaza:
-

corectitudinea completarii declaratiei vamale in detaliu

existenta documentelor anexate la declaratia vamala, necesare incadrarii


marfii in regimul vamal solicitat

concordanta dintre datele inscrise in declaratia vamala si cele din


documentele anexate acesteia

verificarea formala a documentelor anexate.


Controlul vamal fizic al bunurilor importate sau exportate consta in identificarea
acestora pe baza declaratiei vamale in detaliu, insotita de documentele depuse impreuna cu
aceasta.

34

Pentru efectuarea controlului vamal fizic autoritatea vamala indica marfurile sau
partile din acestea pe care declarantul este obligat sa le prezinte pentru verificare.
Declarantul vamal este obligat ca la cererea autoritatii vamale sa manipuleze, sa
dezambaleze si sa reambaleze marfurile fara sa provoace degradarea acestora. Cheltuielile
ocazionate de aceste operatiuni sunt in sarcina declarantului.
La controlul vamal fizic asista declarantul vamal si transportatorul, cu exceptia
transporturilor pe cale maritima sau fluviala cand prezenta transportatorului este
facultativa.
Atunci cand declarantul sau transportatorul refuza sa asiste la controlul vamal fizic,
autoritatea vamala fixeaza in scris un termen pentru executarea acestei obligatii. In cazul
in care la expirarea termenului fixat declarantul nu a dat curs somatiei, autoritatea vamala
procedeaza din oficiu la controlul vamal fizic al marfurilor, pe riscul si pe cheltuiala
declarantului, recurgand, atunci cand este cazul, la prestatori de servicii sau la experti, in
cazurile in care natura marfurilor impune o verificare de specialitate.
Constatarile autoritatii vamale in cazul controlului vamal fizic din oficiu au aceeasi
valoare ca si in cazul in care controlul ar fi fost facut in prezenta declarantului.
Cand in cadrul operatiunii de control vamal fizic este necesara prelevarea de
esantioane, autoritatea vamala notifica aceasta declarantului.
Prelevarea de esantioane poate fi efectuata direct de autoritatea vamala sau de
declarantul vamal ori de o persoana desemnata de acesta, sub controlul autoritatii vamale.
Cantitatile prelevate nu trebuie sa depaseasca necesarul pentru a permite analiza
sau contraanaliza marfurilor.
Prelevarile de esantioane sunt efectuate conform metodologiilor stabilite de
laboratoarele agreate impreuna cu Directia Generala a Vamilor.
Declarantul vamal este obligat sa asiste la prelevarea esantioanelor si sa acorde
asistenta necesara autoritatii vamale pentru efectuarea operatiunii.
In cazul in care declarantul vamal refuza sa asiste la prelevarea esantioanelor,
autoritatea vamala are dreptul sa efectueze aceasta operatiune din oficiu.
Marfurile din care au fost prelevate esantioane pot fi ridicate din vama cu acordul
autoritatii vamale, fara a se astepta rezultatul analizei, cu conditia ca datoria vamala care
ar lua nastere sa fie platita sau garantata.
Controlul vamal fizic al marfurilor se efectueaza astfel:

35

marfurile de masa se controleaza prin observare sau prin sondare pe mijloacele de


transport pe care se afla, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de
manipulare a containelor;

marfurile ambalate in colete se controleaza prin sondaj pe mijloacele de transport pe care


se afla. Cand nu sunt conditii de control pe mijlocul de transport, organele vamale pot cere
descarcarea marfurilor;

marfurile ambalate in colete care se afla in magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe
platformele din terminalele de manipulare a containerelor se controleaza prin sondaj pe
fiecare partida de marfa;

marfurile transportate prin conducte, precum si curentul electric se controleaza din punct
de vedere al cantitatii prin citirea contoarelor instalate.
Controlul vamal fizic al marfurilor se efectueaza numai pe baza de documente,
cand nu sunt indicii temeinice de frauda.
Autoritatea vamala poate efectua controlul vamal fizic si la locul de incarcare a
marfurilor de export sau la locul de descarcare a marfurilor din import, in functie de
personalul vamal disponibil, daca marfurile sunt perisabile sau necesita conditii speciale
de ambalare si de transport ori nu exista conditii de control la frontiera si daca incarcarea
sau descarcarea completa a mijloacelor de transport se face intr-un singur loc.
In vederea efectuarii controlului vamal fizic la locul de incarcare sau de descarcare
exportatorii ori importatorii au urmatoarele obligatii:

sa solicite in scris efectuarea controlului la biroul vamal cel mai apropiat, cu


cel putin doua zile inainte de data stabilita pentru incarcarea sau descarcarea mijloacelor
de transport;

sa pregateasca marfurile si sa ia masurile necesare pentru ca mijloacele de


transport sa corespunda conditiilor de sigilare vamala;

sa asigure incarcarea sau descarcarea marfurilor la locul, data si ora care au


fost stabilite.
Concomitent cu controlul vamal fizic al marfurilor se asigura si controlul vamal al
interiorului vagoanelor de cale ferata si al mijloacelor de transport rutiere cu care marfurile
sunt transportate. Acest control se efectueaza la unitatile vamale sau la locul de incarcare
ori de descarcare a marfurilor.

36

3.1.6. Acordarea liberului de vama


Autoritatea vamala acorda liberul de vama dupa efectuarea vamuirii, dar poate
dispune eliberarea marfii si dupa depunerea documentelor de plata. Cand regimul vamal
prevede plata unor taxe vamale de import ori depunerea unei garantii, liberul de vama se
acorda numai dupa indeplinirea acestor obligatii, in conditiile si modalitatile prevazute de
lege.
Potrivit legii, in vederea acordarii liberului de vama la import sau la export,
autoritatea vamala verifica daca:
-

felul marfurilor constatate la controlul vamal corespunde cu cel inscris in declaratia


vamala;

cantitatea marfurilor inscrisa in documentele de transport si in facturi corespunde cu cea


din declaratia vamala;

numarul si valabilitatea licentei, inscrise in declaratia vamala, corespunde cu datele din


licenta, atunci cand normele legale prevad existenta unei licente.
Pe langa verificarile de mai sus, la importul de marfuri se mai verifica si
clasificarea tarifara, taxa vamala, valoarea in vama si, atunci cand este cazul, originea
marfurilor, cuantumul drepturilor de import, felul, numarul si data instrumentului de plata.
La exportul de marfuri autoritatea vamala verifica si clasificarea tarifara a marfurilor
numai in cazul unor conditii sau restrictii.
Liberul de vama se acorda in scris, daca sunt indeplinite conditiile si daca sunt
efectuate formalitatile de vamuire si numai dupa prezentarea documentelor legale care
atesta efectuarea platii datoriei vamale.
Liberul de vama se poate acorda si sub forma electronica, pe baza deciziei
directorului general al Directiei Generale a Vamilor.
Pana la aparitia in extrasul de cont al biroului vamal a sumelor incasate liberul de
vama este revocabil.
Liberul de vama se poate acorda si ca urmare a aplicarii unei proceduri simplificate
de vamuire, precum si a unei proceduri informatice de decontare electronica a datoriei
vamale, stabilite prin decizii ale directorului general al Directiei Generale a Vamilor.
Marfurile pentru care nu s-a acordat liber de vama raman sub supraveghere vamala
pe cheltuiala exportatorului ori a importatorului sau pot fi pastrate in custodie de
transportator ori de declarantul vamal, pe un termen stabilit de autoritate vamala, pentru
clarificarea situatiei.
37

Marfurile destinate exportului pentru care nu s-a acordat liber de vama pot fi
inapoiate in interiorul tarii de catre transportator, la cererea si pe cheltuiala exportatorului.
3.1.7. Controlul vamal ulterior al operatiunilor
Autoritatea vamala are dreptul ca, intr-o perioada de cinci ani de la acordarea
liberului de vama, sa efectueze controlul vamal ulterior al operatiunilor. Acesta presupune:
-

verificarea oricaror documente, registre si evidente referitoare la marfurile vamuite,


controlul facandu-se la orice persoana care are in posesie aceste acte sau detine informatii
in legatura cu acestea

controlul fizic al marfurilor, daca acestea mai exista.


Daca la controlul vamal ulterior se constata ca s-au incalcat reglementarile vamale
aplicate, datorita unor date cuprinse in declaratia vamala, autoritatea vamala, dupa
determinarea taxelor vamale cuvenite, ia masuri de incasare, respectiv de restituire a
acestora.
In aceasta situatie:

diferentele in minus se comunica titularului operatiunii comerciale si urmeaza sa fie


achitate intr-un termen de sapte zile de la data comunicarii. Daca diferenta datorata de
titularul operatiunii comerciale nu se face in acest termen, acesta va suporta majorarile de
intarziere aferente acestei diferente, precum si interzicerea efectuarii altor operatiuni de
vamuire pana la achitarea datoriei vamale;

diferentele in plus se restituie titularului intr-un termen de 30 de zile de la data constatarii.


Controlul vamal al mijloacelor de transport
Controlul vamal al mijloacelor de transport de marfuri la trecerea frontierei de stat
consta in identificarea acestora pe baza documentelor de insotire.
La transportul marfurilor pe calea ferata autoritatea vamala, in prezenta organelor
cailor ferate, verifica:

existenta vagoanelor inscrise in actul de transmitere a garniturii de tren. Cand


autoritatea vamala constata neconcordante privind numarul vagoanelor, organele cailor
ferate sunt obligate sa modifice, in mod corespunzator, actul de transmitere;

38

exteriorul vagoanelor acoperite care contin marfuri, prin verificarea


integritatii sigiliilor, ferestrelor, acoperisului, peretilor si platformei;

interiorul si exteriorul vagoanelor descoperite care contin marfuri;

exteriorul locomotivei;

exteriorul si interiorul anexelor tehnice ale locomotivei si cabina mecanicului


Vagoanele cu sigilii lipsa sau violate, precum si vagoanele care nu pot fi sigilate se
supun si controlului vamal in interior, verificandu-se si marfurile continute in acestea.
Organele cailor ferate incheie un act constatator al controlului, care se semneaza si de
autoritatea vamala. Aceeasi procedura se aplica si sacilor postali si coletelor.
Daca sigiliile nu sunt cele aplicate la expediere, se verifica existenta actelor prin
care se atesta aplicarea noilor sigilii. In lipsa unor asemenea acte autoritatea vamala
mentioneaza aceasta situatie pe actul de transmitere a garniturii de tren si efectueaza
controlul interior al mijlocului de transport si al marfurilor. Rezultatul acestui control se
consemneaza intr-un proces-verbal. Fac exceptie de la aceasta regula vagoanele care nu
pot fi sigilate, precum si vagoanele descoperite.
Actele constatatoare si procesele-verbale prevazute in prezentul articol se incheie
potrivit reglementarilor feroviare internationale.
La transportul marfurilor pe calea rutiera autoritatea vamala controleaza exteriorul
autovehiculului, cabina acestuia si, dupa caz, agregatul frigorific. La mijloacele de
transport rutiere fara incarcatura se efectueaza si controlul compartimentului de marfuri.
Daca la controlul exterior al autovehiculului se constata sigilii lipsa sau cand
sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul in care se afla marfurile a
fost violat sau prelata este deteriorata, se efectueaza controlul interior al autovehiculului si
controlul marfurilor. Autoritatea vamala consemneaza rezultatele controlului intr-un
proces-verbal de constatare, care se semneaza si de transportator.
Autoritatea vamala poate dispune efectuarea controlului vamal la unul dintre
birourile vamale din interiorul tarii, cand nu sunt conditii corespunzatoare de control
vamal la intrarea in tara a autovehiculelor. In aceste cazuri autovehiculele se tranziteaza
sub sigiliu vamal sau se dirijeaza cu insotitor vamal la cel mai apropiat birou vamal din
interiorul tarii, pe directia de destinatie a autovehiculului, unde exista conditii de control
vamal.
Cheltuielile de transport si de manipulare a marfurilor si cele de deplasare a
autoritatii vamale sunt in sarcina transportatorului

39

Controlul vamal la sosirea navei consta in verificarea, prin sondaj, a cabinelor,


salilor, cambuzelor, restaurantelor si salii masinilor, pentru a se constata daca exista
concordanta intre declaratia proviziilor de bord si bunurile supuse declararii.
Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sa prezinte autoritatii vamale
originalul manifestului incarcaturii.
Cand o nava descarca marfuri in doua sau mai multe porturi romanesti, autoritatile
vamale din aceste porturi fac mentiuni pe exemplarul original al manifestului incarcaturii
cu privire la operatiunile efectuate, precum si pe cel al declaratiei proviziilor de bord.
Autoritatea vamala verifica mentiunile facute in porturile in care nava a acostat
anterior si retine o copie de pe manifestul incarcaturii, respectiv de pe declaratia
proviziilor de bord.
Controlul vamal la plecarea navei consta in verificarea concordantei manifestului
incarcaturii cu declaratiile vamale sau permisele vamale eliberate, precum si a
concordantei declaratiei proviziilor de bord cu situatia bunurilor inscrise in aceasta.
Pentru navele sub pavilion strain care intra in santiere navale sau la iernat
comandantii, armatorii sau agentii lor sunt obligati sa depuna la autoritatea vamala
declaratia proviziilor de bord si copia de pe manifestul incarcaturii. Pe toata aceasta
perioada navele se afla sub supraveghere vamala.
La transportul marfurilor cu aeronave romane controlul vamal in interiorul
aeronavelor se efectueaza imediat dupa aterizare, precum si inainte de decolare. La acest
control se verifica daca la bord se afla bunuri in afara celor din dotarea aeronavelor, pentru
a li se aplica regimul vamal corespunzator destinatiei lor.
Controlul vamal in interiorul aeronavelor romane de pasageri se efectueaza, la
sosire, dupa debarcarea persoanelor, iar la plecare, inainte de imbarcarea acestora.
Controlul vamal in interiorul aeronavelor straine de marfuri sau de pasageri se
efectueaza in caz de indicii temeinice de frauda sau daca stationeaza pe aeroport mai mult
de 6 ore peste ora de decolare prevazuta in orarul de zbor.
Navele pot acosta, iar aeronavele pot ateriza numai in punctele de frontiera unde
functioneaza autoritati vamale.
In caz de forta majora sau cand pe nave ori in aeronave sunt persoane grav
bolnave, acostarea sau aterizarea este permisa si in alte locuri decat punctele de frontiera
unde functioneaza autoritati vamale. In astfel de situatii comandantul navei ori al
aeronavei este obligat sa anunte imediat autoritatea vamala cea mai apropiata pentru a
asigura supravegherea pana la plecare.
40

Controlul vamal al containerelor transportate cu orice mijloc de transport se


efectueaza potrivit normelor prevazute pentru controlul vagoanelor acoperite.
3.2. Valoarea in vama in Romania
Conform Codului vamal, valoarea in vama reprezinta acea valoare care constituie
baza de calcul al taxelor vamale prevazute in Tariful vamal de import al Romaniei.
In cazul operatiunilor de import, la intrarea marfurilor straine pe teritoriul vamal al
Romaniei, pentru determinarea valorii in vama a marfurilor in vederea stabilirii taxelor
vamale aplicabile, pe langa declaratia vamala, importatorul va completa si va depune la
biroul vamal si Declaratia pentru valoarea in vama.
Conform HG nr.626/1997, declaratia pentru valoarea in vama este depusa intr-un
singur exemplar, impreuna cu declaratia vamala de import, cu facturi sau cu alte
documente de plata a marfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia, precum
si cu alte documente necesare vamuirii.
Declaratia pentru valoarea in vama se depune la biroul vamal de catre importator
sau de catre un reprezentant legal al acestuia. Ea trebuie sa fie completata prin
dactilografiere lizibila, fara stersaturi sau adaugiri.
Declaratia pentru valoarea in vama nu se depune in urmatoarele cazuri:
-

cand valoarea marfurilor importate nu depaseste echivalentul sumei de 100


euro

cand valoarea marfurilor importate este stabilita, prin reglementari legale, in


suma fixa.
Declaratia pentru valoarea in vama cuprinde date cu privire la:

elemente de identificare a celor doi parteneri

existenta legaturilor juridice dintre cei doi parteneri

pretul net al marfii

cheltuielile de transport, asigurare si manipulare a marfii pe parcurs extern

conditia de livrare

valuta contractuala si cursul de schimb

punctul vamal de intrare a marfii pe teritoriul vamal al Romaniei

metoda de evaluare folosita

41

Pentru marfurile primite de persoane juridice, care nu fac obiectul unor tranzactii
comerciale, declaratia pentru valoarea in vama se va completa in mod obligatoriu cu
urmatoarele informatii:
-

expeditorul marfurilor importate

destinatarul marfurilor importate

reprezentantul importatorului, in cazul in care declaratia pentru valoarea in


vama este depusa de un reprezentant al acestuia

numarul si data facturii sau ale documentului primit de la expeditorul extern


al marfii, in care este inscrisa si valoarea

valoarea in vama declarata


In Romania, conform Codului vamal, valoarea in vama este determinata prin
aplicarea articolului VII din GATT, luandu-se in calcul cumulativ:

pretul de import format din pretul extern in valuta, in conformitate cu


valoarea inscrisa in factura externa

cheltuielile de transport ale marfurilor importate pana la frontiera romana

cheltuielile de incarcare, descarcare si de manipulare conexe transportului


marfurilor importate, achitate pe parcurs extern

cheltuielile cu polita de asigurare a marfii pe parcurs extern

alte cheltuieli efectuate pe parcurs extern.


Astfel, se formeaza pretul franco frontiera romana (CIF). Ulterior, la acest pret se
adauga taxa vamala si comisionul vamal, si care alaturi de accize si, dupa caz, alte taxe
dau nastere sumei totale datorate.
Pozitia tarifara
Pozitia tarifara reprezinta simbolul sub care marfurile figureaza in Tariful vamal al
Romaniei si se concretizeaza intr-un numar al acestuia. Determinarea pozitiei tarifare este
importanta deoarece conditioneaza cuantumul taxelor vamale si a altor impozite de achitat
autoritatilor romane, precum si natura formalitatilor de indeplinit in momentul vamuirii.
De aceea este esential ca stabilirea pozitiei tarifare sa se faca cu rigoare si logica.
Originea marfurilor
In vederea aplicarii corecte a tarifului vamal, autoritatea vamala constata originea
marfurilor importate, pe baza urmatoarelor criterii:
42

marfuri produse in intregime intr-o tara;

marfuri obtinute printr-o prelucrare sau transformare substantiala intr-o tara.


Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevazute de
reglementarile vamale sau de acordurile ori de conventiile internationale la care Romania
este parte.
Originea produselor este o informatie esentiala pentru strategia vamala. Bazanduse pe aceasta informatie, importatorul roman poate beneficia de regimuri tarifare
preferentiale rezultand din acordurile de asociere sau de liber schimb sau, din contra, poate
fi subiectul unor masuri de control al comertului exterior. Agentul economic trebuie, deci,
sa identifice precis originea produsului pe care il importa, chiar daca aceasta poate evolua
pe parcursul circuitului international.
In aplicarea regimului tarifar preferential, regulile si formalitatile necesare pentru
determinarea originii marfurilor sunt cele stabilite in acordurile si conventiile
internationale la care Romania este parte.
Biroul vamal poate solicita autoritatii emitente a certificatului de origine a
marfurilor verificarea acestuia in urmatoarele cazuri:

cand se constata neconcordante intre datele inscrise in dovada de origine si


celelalte documente care insotesc declaratia vamala. In acest caz regimul preferential se
acorda numai dupa ce se primeste rezultatul verificarii, care atesta conformitatea;

cand se constata neconcordante formale care nu impieteaza asupra fondului.


In aceste cazuri autoritatea vamala acorda regimul preferential si ulterior solicita
verificarea dovezii de origine

in orice alte situatii in care autoritatea vamala are indoieli asupra realitatii
datelor din dovada de origine. In acest caz regimul preferential se acorda si ulterior se
solicita verificarea dovezii de origine.
In toate cazurile in care in urma verificarii dovezilor de origine rezulta ca
acordarea regimului preferential a fost neintemeiata, autoritatea vamala ia masuri pentru
recuperarea datoriei vamale prin intocmirea de acte constatatoare.
Cand regimul preferential priveste un contingent cantitativ sau valoric, acordarea
preferintelor tarifare se face numai in limita contingentului prevazut.
Informatie importanta pentru a urmari si controla operatiunile de import,
mentionarea originii trebuie sa figureze pe toate declaratiile facute in vama la intrarea
marfurilor in Romania.

43

Certificatul de origine pentru atestarea marfurilor romanesti este eliberat de


reprezentantele teritoriale ale Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. In alte tari, pot
fi abilitate in acest sens administratiile vamale, anumite ministere etc.

3.3. Lista documentelor vamuirii la import

Pentru operatiunea de vamuire la import, trebuiesc prezentate urmatoarele


documente:
1. Factura comerciala externa
n vederea transferarii dreptului de proprietate de la vnzator la cumparator
partenerul trebuie sa ntocmeasca factura externa. Acest nscris ntocmit de catre
exportator sintetizeaza toate clauzele esentiale ale contractului.
Un astfel de document primar poate cuprinde urmatoarele elemente:
-

numele si adresa vnzatorului, precum si date de identificare a acestuia (forma


juridica, tipul de activitate, numere de telefon, fax, adresa, numarul de

nmatriculare la Registrul Comertului);


numele si adresa cumparatorului;
data si numarul facturii;
denumirea comerciala a marfii;
natura si pretul ambalajului;
pretul transportului;
prima si tipul de asigurare;
jurisdictia competenta n caz de litigii;
valoarea tranzactiei, precizndu-se pretul unitar pe articole si valoarea totala;
mijloacele si modalitatile de plata;
modul de ambalare si numarul de colete etc..

Pe lnga functia de mijlocire a transferului de proprietate de la vnzator la


cumparator factura externa:
-

arata faptul ca marfa a fost vnduta, preciznd marfurile din punct de vedere a
denumirii sortimentului calitatii, precum si valoarea tranzactiei (pret unitar,
valoarea totala a marfurilor);

44

serveste la ncasarea contravalorii marfii, facnd parte din setul de documente

obligatorii solicitate de banca pentru a proceda la plata exportului;


este utilizata la efectuarea formalitatilor vamale fiind documentul primar de
evidenta, identificare si evaluarea marfurilor n vama.

2.Certificatul de origine sau certificatul EUR


Acest document solicitat n derularea operatiunilor de vamuire este emis de catre
Camera de Comert si Industrie din tara exportatoare. n tranzactiile internationale
certificatul de origine confirma natura, cantitatea, valoarea marfurilor livrate, ca si locul de
fabricare si include o declaratie preciznd tara de origine a bunurilor respective.
Acest document are urmatoarele functii:
1.

Permite obtinerea unor formalitati vamale de catre importator.

Astfel, n cazul n care ntre tarile partenere exista acorduri ce prevad taxe
preferentiale, importatorul va trebui sa dovedeasca cu certificat de origine, dreptul sau la o
taxa vamala mai redusa sau la o scutire de taxa vamala.
2.

Asigura respectarea masurilor de politica comerciala din tara importatoare.


Astfel, tarile care practica licente si contingente liberale doresc sa se asigure ca

marfurile provin din tara, beneficiaza de contingent si ca acestea se ncadreaza valoric n


marimea lui.
3.

Asigura protejarea unor drepturi de proprietate intelectuala, cum ar fi, de

exemplu, denumirea de origine.


Certificatul EUR este valabil pentru toate tarile din Europa si, n baza acordurilor
existente scuteste de plata unor taxe vamale sau aduce avantajul reducerii acestor taxe n
schimburile dintre tarile europene. Contine greutatea si felul marfii, cantitatea, numarul
facturii, numele exportatorului si al importatorului.
3.Certificatul de calitate
n ceea ce priveste respectarea calitatii, de regula, n comertul international, se
solicita un certificat de calitate care face parte din setul de documente depus la banca de
exportator n vederea ncasarii contravalorii exporturilor. Certificatul de calitate este un
document eliberat de producatorul marfurilor exportate, el putnd fi atestat de o institutie
specializata de control a calitatii.
Continutul certificatului trebuie sa corespunda ntocmai cu prevederile din contract
privind calitatea marfii pentru ca exportul sa poata ncasa plata de la banca.
45

4.Documentul de transport
n cazul contractului de fata, datorita faptului ca marfa este transportata cu ajutorul
camionului, documentul de transport ia forma scrisorii de trasura tip.
Acest document trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele mentiuni:
-

Numele expeditorului;
Numele si adresa destinatarului;
Denumirea marfii si greutatea acesteia;
Felul ambalajului si numarul coletelor (daca este cazul);
Numarul autovehiculului si felul acestuia;
Numele si adresa completa a expeditorului, semnatura acestuia;
Locul si data ntocmirii scrisorii de trasura.

5.Documentele care atesta calitatea, cantitatea si originea marfurilor :

Certificatul fito - sanitar


Certificatul sanitar veterinar

6. Specificatia marfii
Contine descrierea marfii exportate, numarul coletelor, felul marfii, greutatea
bruta/neta etc.
7. Carnetul TIR
Va cuprinde descrierea marfii (felul marfii, greutate, nr. colete), loc de
ncarcare/descarcare, destinatie, numar factura. La fiecare punct de frontiera se rupe de
catre organele vamale cte o fila din acest carnet care sa ateste tranzitul prin acel punct
vamal. Penultimul volet ramne la ultimul punct de vamuire, iar ultima fila din carnet
(completata) ramne la sofer si se va preda companiei de transport careia i apartine.
Pentru intrarea n deplina posesie a marfii importate este necesara efectuarea
formalitatilor vamale de import. Procedura vamala cuprinde urmatoarele etape:
1.

Pregatirea marfii pentru vamuire, adica prezentarea acesteia la serviciul

vamal competent;
2.

ntocmirea unei declaratii detaliate privind marfa aflata n vama (Declaratia

Vamala de import );
3.

Stabilirea regimului vamal la care este supusa marfa, n baza caruia se

stabilesc taxele ce urmeaza a fi platite si controalele ce vor fi efectuate;


46

4.

Efectuarea controlului (daca este cazul) si plata efectiva a taxelor, astfel nct

marfa sa fie declarata libera de vama.


Declaratia vamala este documentul scris, ntocmit de detinatorul marfii sau de un
reprezentant al acestuia prin care se prezinta elementele necesare vamuirii.
Declaratia se ntocmeste pe formulare tip si cuprinde o descriere detaliata a
operatiunii
Declaratia vamala este documentul prin care declarantul:
a)

solicita un regim vamal pentru marfa prezentata (export, import, reexport);

b)

se angajeaza sa-si ndeplineasca obligatiile ce-i revin potrivit regimului

vamal (plata taxelor vamale aferente marfii)


c)

furnizeaza informatiile necesare pentru stabilirea obligatiilor fiscale,

asigurarea urmaririi curente a operatiunilor de comert exterior, precum si pentru scopuri


statistice.
n cazul n care ntocmirea si depunerea ei nu se face de catre agentul economic, ci
de catre o persoana juridica specializata (comisionarul n vama). Cum se ntmpla n cazul
nostru, rolul acestuia este de a ndeplini n numele si pe contul agentului economic
declararea n detaliu a marfurilor, prin depunerea la autoritatile vamale a declaratiei scrise
privind importul, exportul, tranzitul, depozitarea si alte operatiuni de vamuire, prezentarea
marfurilor declarate la controlul vamal si achitarea la vama a drepturilor cuvenite
bugetului de stat.
Cel care solicita vamuirea, agentul economic sau comisionarul n vama trebuie sa
depuna la organele vamale si o serie de alte documente:

factura comerciala externa, factura consulara sau factura vamala;

licenta de import (sau de export daca este cazul);

documente de transport (documentele de transport international sunt:

conosamentul, CMR, frahtul, feroviar - CIM, frahtul aerian);

o serie de certificate (de origine, de preferinta vamala etc.);

o serie de documente ale agentului economic (certificat de nmatriculare, cod

fiscal).
n Romnia, valoare n vama se determina, pornind de la aplicarea articolului III al
GATT, pe baza pretului de import format din pretul extern n valuta conform facturii
externe.
La pretul de mai sus se adauga:
47

cheltuieli de transport pe parcurs extern pentru marfurile importate;

cheltuieli de ncarcare, descarcare si de manipulare conexe transportului

marfurilor importante, achitate pe parcurs extern;

costul asigurarii precum si orice alte cheltuieli pe parcurs extern.


n acest fel, pretul extern devine un pret franco - frontiera romna care urmeaza sa

fie transformat n lei la cursul de schimb calculat si comunicat de BNR.


Dupa depunerea declaratiei vamale si a celorlalte documente, serviciul vamal
procedeaza la validarea declaratiei vamale. n acest sens, au loc urmatoarele activitati:

controlul documentelor, adica confruntarea datelor din declaratie cu cele din

documentele anexate (mijlocul de transport, valoarea n vama, ncadrarea tarifara etc.);

controlul fizic al marfurilor, verificndu-se natura marfurilor, cantitatea

prezentata fata de cea declarata;

verificarea calculului drepturilor si impozitelor.


Dupa control si verificari are loc achitarea drepturilor si taxelor vamale, iar

serviciul vamal aplica semnatura si stampila pe declaratia vamala, act ce confirma


validarea acesteia.
Din acel moment titularul poate sa dispuna de marfurile ce au facut obiectul
declaratiei vamale, respectiv, marfurile sunt libere de vama

3.4. Datoria vamala in Romania


Codul Vamal al Romaniei precizeaza ca in cazul marfurilor importate pentru care
legea prevede drepturi de import, precum si in cazul plasarii marfurilor intr-un regim de
48

admitere temporara cu exonerarea partiala de drepturi de import, datoria vamala ia nastere


in momentul inregistrarii declaratiei vamale. Debitorul datoriei vamale este considerat
titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate. Poate fi debitor vamal, solidar cu
titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate, si persoana care, din culpa, a furnizat
date nereale, inscrise in acea declaratie, ce au determinat stabilirea incorecta a datoriei
vamale.
De asemenea datoria vamala ia nastere si in cazul in care marfurile si bunurile
introduse in tara si inregistrate la biroul vamal de frontiera nu au urmat calea spre biroul
vamal de interior sau zona libera spre care au fost indrumate de catre organele vamale de
frontiera. Aceste prevederi se aplica si la introducerea marfurilor in tara dintr-o zona libera
aflata pe teritoriul Romaniei. In aceste situatii devine debitor persoana care a introdus in
tara marfa. Raspund solidar cu acesta si:
-

persoanele care participa la aceasta, cunoscand sau care trebuiau sa cunoasca


aceste neregularitati;

persoanele care dobandesc sau detin marfurile an cauza, care cunosteau sau
trebuia sa cunoasca aceste neregularitati in momentul dobandirii sau detinerii.
Codul Vamal al Romaniei stabileste ca datoria vamala ia nastere, in cazul in care
marfa a fost sustrasa de la supravegherea vamala, din acel moment. Persoana care a
savarsit fapta de sustragere devine debitor. Raspund solidar cu acesta si:

persoanele care au participat la aceasta sustragere si care cunosteau sau care


trebuia sa cunoasca ca marfurile au fost sustrase de la supravegherea vamala;

persoanele care au dobandit astfel de marfuri si care cunosteau sau trebuia sa


cunoasca, la data dobandirii sau primirii, ca marfurile au fost sustrase de la supravegherea
vamala.
Cand sustragerea priveste marfurile care se aflau in depozit necesar cu caracter
temporar, raspunde solidar si gestionarul marfurilor.
Datoria vamala ia nastere si in urmatoarele cazuri:

neexecutarea unor obligatii care rezulta din pastrarea marfurilor in depozit


temporar necesar, pentru care se datoreaza drepturi de import;

neindeplinirea uneia dintre conditiile stabilite prin regimul vamal sub care au
fost plasate;

utilizarea marfurilor in alte scopuri decat cele stabilite pentru a beneficia de


scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale.

49

Debitorul este titularul depozitului necesar cu caracter temporar sau al regimului


vamal sub care a fost plasata marfa.
Conform reglementarilor vamale pentru marfurile aflate intr-o zona libera care
dispar, se consuma sau sunt utilizate in alte conditii decat cele prevazute in reglementarile
vamale aplicabile in acea zona, datoria vamala ia nastere din acel moment. Persoana care a
savarsit vreuna dintre aceste fapte devine debitor. Raspunde solidar si persoana care a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca ca nu s-au respectat reglementarile vamale aplicabile.
Atunci cand nu se pot identifica aceste persoane, se considera debitor ultima persoana
cunoscuta de autoritatea vamala care a avut posesia marfii.
Potrivit Codului Vamal al Romaniei, cand datoria vamala a luat nastere pentru o
marfa care beneficiaza sau ar fi putut beneficia la import de taxa vamala redusa, suma de
plata este cea care rezulta din aplicarea taxei vamale reduse. Aceste prevederde se aplica si
datoriei vamale care se naste pentru deseurile sau resturile rezultate din distrugerea
marfurilor care beneficiau de taxe vamale reduse.
Datoria vamala ia nastere si in cazul cand se refera la mafurile prohibite sau cu
restrictie, de orice natura, la import. Aceste dispozitii nu se aplica in cazul intoducerii de
monede sau bancnote false, precum si de stupefiante si substante psihotrope, care urmeaza
a fi distruse. In cazul infractiunilor vamale, datoria vamala serveste la determinarea
temeiului

de

pornire

urmaririi

penale

si

pedepselor

penale.

Aceste dispozitiile se aplica in mod corespunzator si contraventiilor vamale.


Cuantumul drepturilor de import se stabileste pe baza elementelor de taxare din
momentul nasterii datoriei vamale. Daca nu este posibila stabilirea cu exactitate a
momentului in care se naste datoria vamala, momentul luat in considerare pentru stabilirea
elementelor de taxare proprii marfurilor in cauza este acela in care autoritatea vamala
constata ca marfurile se afla intr-o situatie care face sa se nasca o datorie vamala. Cand, la
data constatarii, autoritatile vamale dispun de informatii din care rezulta ca datoria vamala
s-a nascut intr-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza
elementelor de taxare existente la data cea mai indepartata ce poate fi stabilita pe baza
acelor informatii.
Potrivit Codului Vamal al Romaniei datoria vamala ia nastere la locul in care s-au
produs faptele care au generat-o. Daca nu se poate determina locul in care a luat nastere
datoria vamala, se considera ca acesta este locul in care autoritatea vamala constata ca
marfurile se gasesc in situatia de a genera aceasta datorie.

50

Garantarea datoriei vamale


Autoritatea vamala are dreptul sa ceara constituirea unei garantii pentru asigurarea
platii datoriei vamale. Garantia se depune de catre debitorul vamal sau, cu acordul
autoritatii vamale, de catre o terta persoana. In cazuri temeinic justificate, pe baza
metodologiei elaborate de Directia Generala a Vamilor si aprobata de ministrul finantelor,
autoritatea vamala poate acorda scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale.
Garantia poate fi constituita printr-un depozit banesc sau printr-o scrisoare de
garantie bancara, emisa de o banca agreata de autoritatea vamala. Garantia baneasca se
realizeaza prin depunerea sumei in lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare si
titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamala.
Cuantumul garantiei reprezinta suma exacta a datoriei vamale, in cazul in care
aceasta poate fi determinata in momentul in care este data garantia. In cazul in care acest
cuantum nu poate fi determinat se ia in considerare suma cea mai ridicata a datoriei
vamale ce ar rezulta din operatiunea de vamuire.
Autoritatea vamala, la cererea debitorului vamal, pot permite constituirea unei
garantii globale care sa asigure plata mai multor datorii vamale. Cuantumul garantiei
globale date pentru acoperirea unor datorii vamale a caror suma variaza in timp va asigura,
in momentul realizarii acestor datorii, suma totala de incasat.
Atunci cand, in cursul derularii regimului vamal, autoritatea vamala constata ca
modalitatea de garantie data nu mai asigura plata datoriei vamale, poate cere constituirea
unei alte garantii. In caz de refuz, autoritatea vamala are dreptul sa considere pe cel in
cauza ca rau-platnic si sa interzica efectuarea altor operatiuni de vamuire, pana la achitarea
datoriilor vamale.
Legislatia in domeniul vamal prevede ca debitorul vamal poate solicita restituirea
garantiei disponibile, dupa ce datoria vamala a fost achitata, sau poate sa consimta ca
aceasta sa fie folosita la alta operatiune de vamuire.

Evidenta si plata datoriei vamale


Autoritatea vamala evidentiaza, in registrele contabile sau in alt suport echivalent,
drepturile de import si de export rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi
si metodologiei in vigoare.
51

Debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin


declaratia vamala acceptata si inregistrata de autoritatea vamala. In cazul unor diferente
ulterioare sau in situatia incheierii din oficiu, fara declaratie vamala, a unui regim vamal
suspensiv, debitorul vamal ia cunostinta despre acea noua datorie pe baza actului
constatator intocmit de autoritatea vamala. Declaratia vamala si actul constatator sunt
titluri executorii care se onoreaza de catre societatea bancara, fara accept, poprire si
validare.
Datoria vamala se achita inainte de liberul de vama, in cazul regimurilor vamale
definitive, precum si in cazul cand regimul vamal suspensiv se incheie in termen. Pentru
regimul vamal suspensiv care nu se incheie in termen, datoria vamala devine exigibila si
se stinge prin executarea de catre autoritatea vamala a garantiei constituite.
Pentru datoriile vamale constatate ulterior liberului de vama, Directia Generala a
Vamilor poate acorda amanari si esalonari de plata in termenul legal de prescriptie, potrivit
reglementarilor existente in domeniu.
In cazul marfurilor retinute de autoritatea vamala sau al celor pentru care s-a
solicitat restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspenda pana la
stabilirea definitiva a regimului juridic al acelor marfuri.
Pe baza depunerii in avans, de catre debitorul vamal, a unui depozit la vedere in
contul autoritatii vamale, aceasta poate, in limita valorica a acestui depozit, sa incaseze
datoriile vamale.
Datoria vamala poate fi achitata si de o terta persoana pentru si in numele
debitorului, din dispozitia acestuia. Debitorul vamal poate sa efectueze oricand plata
anticipata a datoriei vamale.
In caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenta, autoritatea vamala va folosi
toate mijloacele de executare silita, incasand si majorarile de intarziere prevazute de lege.
Stingerea datoriei vamale
Potrivit Codului Vamal al Romaniei datoria vamala se stinge prin:
-

plata acesteia;

renuntarea la incasare, atunci cand se constata ca este nedatorata;

anularea ca o consecinta a anularii declaratiei vamale;

implinirea termenului de prescriptie extinctiva;

insolvabilitatea debitorului, constatata pe cale judecatoreasca;


52

confiscarea definitiva a marfurilor;

distrugerea marfurilor din dispozitia autoritatii vamale sau abandonarea


acestora in favoarea statului;

distrugerea sau pierderea marfurilar, datorita fortei majore sau cazului fortuit;

scaderea cantitativa a marfurilor, datorita unor factori naturali, pentru partea


corespunzatoare procentului de scadere.
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si
curge de la data acceptarii si inregistrarea declaratiei vamale de import.
Exista in practica vamala si diverse cazuri de scutire de taxe vamale de import
pentru:

bunurile dobandite prin succesiuni testamentare, dovedite pe baza unor


documente oficiale

ajutoarele si donatiile cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv si


didactic, primite de asociatii sau organizatii cu caracter umanitar si cultural, ministere sau
alte organe ale administratiei publice, sindicate si partide policite, organizatii de cult,
federatii, asociatii sau cluburi sportive, institutii de invatamant, fara a fi destinate sau
folosite pentru subventionarea campaniei electorale sau a unor activitati ce pot constitui
amenintari la siguaranta nationala;

materiale pentru, experimentari sau cercetari

bunurile straine ce devin, potrivit legii, proprietatea statului;

mostrele fara valoare comerciale, materialele publicitare, de reclama si


documentare.

53