Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA ROMN DE TIINE I ARTE GHEORGHE

CRISTEA
FACULTATEA DE ARTE I TIINE
Specializarea Artele Spectacolului Coregrafie

ISTORIA DANSULUI

DANSURILE DE CURTE

PROFESOR: Linda Peschir

STUDENT: Maciuca Maria Isabella

Bucureti 2015-2016

Arta baletului a aparut pentru prima data in Italia secolului al XVI-lea. Cu toate acestea,
baletul a inceput sa se dezvote cu adevarat in Franta sub reginele Caterina si Maria de Medici
(Le Ballet comique de la Reine, 1581) si in timpul domniei absolutiste a lui Ludovic al XIV-lea,
Regele-Soare. In general, dansului ii era atribuit un rol social sau un rol festiv, in timpul
banchetelor si al carnavalurilor. Sub influenta poetilor epocii, dansul se integreaza intr-o actiune
dramatica generala, fiind insotit de poezie, muzica si scenografie. Pasii si miscarile dansatorilor
sunt stabilite geometric la nivelul solului.
Baletul de curte putem spune ca este cel ce a reprezentat lumea aristrocratilor, perioada ce
avea sa apuna. Procesul de formatie al baletului trecuse prin diferite meandre, cu materiale luate
de pretutindeni, din mistere si farse, din intermedii si receptii princiare, ca si din tragedie, pana
cand Moliere si Lully il vor conduce la o forma noua, denumita comedie-balet.
Odata cu implicarea baletului in activitatile cuturale precum balurile regelui, baletul capata o
forma savanta, ce necesita o cunoastere a pasilor si a muzicii. Plasati sub autoritatea unui
maestru de balet, interpretii sunt nobili si apropiati ai regelui. Dansul este gandit sa serveasca o
anumita actiune, a carei tema (burlesca, exotica, mitologica sau politica) este un pretext de
amuzament. Extrem de indragit de monarhii europeni, codificat prin tratate care stabilesc pasii,
compozitia sau utilizarea costumelor, baletul de curte devine, in secolul al XVII-lea, una dintre
cele mai apreciate forme de spectacol, datorita, in mare parte, compozitiilor lui Jean-Baptiste
Lully.
Astfel dansurile cunosc o evolutie sociala: pornind de la dansurile din folclor dansate pe
scena de balci, umand mai apoi a fi prezentate in salon, iar in final pe scena pe care o cunoastem
noi in zilele noastre.
Sub domnia lui Louis XIV, la balurile de la Curte se danseaza dansuri codificate: menuet-ul,
gavota, pavana, curanta, apoi la passacaile si le passepied, in timp ce burghezia prefera pavana si
les brandons iar poporul danseaza tot les branles, les rondes si vechi pasi taranesti.
Baletele de curte sunt alctuite in aa fel incat muzica, costumele si dansul ss construiascs
sensul de idei care trebuiesc exprimate. Acestor mijloace li se adauga din ce in ce mai multe
efecte scenice realizate cu ajutorul trapelor. Trapele erau destinate personajelor negative care
dispareau in focurile Gheerei.

Personajele divine coborau din cer cu ajutorul unor scripei, de care erau atasate elemente de
decor, care figurau locul de unde coborau respectivele divinitati.
O inovatie a baletului de curte este introducerea in momentul culminat al actiunii, momente
neobisnuite de tipul prabusirii unui castel, o mare furtuna, lucru care se realizeaza destul de usor,
in scena italiana, fundalul este acoperit cu o panza pictata care reprezinta ambientul in care se
desfasoara actiunea. Baletul de curte tinde sa devina un spectacol teatral deoarece intotdeauna
este construit pe o actiune dramatica.
Din punctul meu de vedere, baletul de curte a fost printre primele manifestati astistice
dansante ce au condus la descoperirea baletului din zilele noastre.