Sunteți pe pagina 1din 9

5

Studiu introductiv

În 1902, Academia Suedezã conferea Premiul Nobel pentru literaturã pentru prima
datã unui autor german. Tot pentru prima – ºi, cel puþin pînã azi, ultima – datã,
conferea acest premiu unui istoric, ºi anume lui Theodor Mommsen, pe care îl preferase
dintr-o listã ilustrã unde strãlucea pînã ºi numele lui Lev Tolstoi. Opera care se bucura
de aceastã excepþionalã distincþie era Istoria romanã, pe care Editura Polirom o
readuce astãzi în atenþia publicului românesc.
Paradoxul acestui destin unic al unei lucrãri de severã cercetare ºi criticã istoricã,
aflat totuºi în atenþia atîtor nespecialiºti, este unul cel puþin dublu. Pe de-o parte,
autorul ei nu ºi-a dorit cu tot dinadinsul sã o publice – a redactat-o doar la cererea
editorului sãu ºi nu a completat-o niciodatã : dupã primele trei volume, care trateazã
istoria Cetãþii Eterne de la origini pînã la sfîrºitul Republicii, Mommsen a publicat
volumul al V-lea, referitor la provinciile imperiului, lãsînd – deliberat sau nu – o
lacunã majorã în locul a ceea ce ar fi trebuit sã fie istoria Imperiului sau mãcar cea a
Principatului. Voi reveni. Pe de altã parte, Mommsen a fost considerat încã din timpul
vieþii paradigma absolutã a istoricului Antichitãþii – sub multe aspecte a rãmas astfel
pînã astãzi. Arnold J. Toynbee1 scria : „Asupra oricãrui punct din istoria Romei am
zãbovi, putem fi sau nu de acord cu Mommsen, cu riscurile de rigoare ; în ambele cazuri
însã, cercetarea lui va fi temeiul propriei noastre cercetãri ; punctul acela va fi unul pe
care el, înaintea oricui, l-a intuit ºi l-a formulat, ºi ne vom da seama cã, dacã Mommsen
n-ar fi fost cel dintîi pe teren, problema în discuþie ar fi putut rãmîne pînã azi în afara
orizontului nostru”. Cu toate acestea, în faimosul, azi, Codicil la testamentul sãu,
devenit public abia dupã patru decenii de la moartea savantului, dar redactat în anii
în care acesta publica ultimul volum al Istoriei Imperiului Roman, Mommsen – unul
dintre monºtrii sacri ai istoriografiei din toate timpurile – cerea familiei sã nu încurajeze
în nici un fel publicarea vreunei biografii dedicate lui, motivînd aceastã interdicþie ast-
fel : „În ciuda succesului aparent, viaþa mea nu s-a împlinit. Împrejurãri exterioare
m-au situat printre istorici ºi clasiciºti, deºi formaþia mea, ca ºi, presupun, înzestrãrile
mele nu erau suficiente pentru aceste douã discipline. Sentimentul dureros de inadec-
vare, de a pãrea mai mult decît am fost în realitate, nu m-a pãrãsit nicicînd în cursul
vieþii, ºi el nu poate fi nici mascat, nici pus în luminã într-o biografie”2 .
În pofida acestei amare autocritici, nu existã domeniu al cercetãrii referitoare la
Roma ºi la imperiul acesteia care sã nu fi fost influenþat de intervenþia lui Mommsen,
în aºa mãsurã încît, de un secol încoace, aproape nimeni nu-ºi mai aminteºte ce însemna
istoria romanã înainte ca Mommsen sã o fi ilustrat în uriaºa sa operã. E inutil sã

1. A.J. Toynbee, Hannibal’s legacy, vol. I, Oxford University Press, Oxford, 1965, p. X.
2. Th. Mommsen, „Last Wishes”, Past and Present, nr. 1, 1952, p. 71.
6 Studiu
Istoriaintroductiv
romanã

adaug cã, dupã ce a fost depãºitã data (1933) pînã la care documentele referitoare la
viaþa lui Mommsen au stat închise în arhiva familiei – de unde o parte s-au ºi pier-
dut –, interdicþia testamentarã nu a mai fost respectatã. Biografii lui Mommsen, în
frunte cu Lothar Wickert, care i-a consacrat nu mai puþin de patru tomuri (mai degrabã
pedante decît pasionante, în ciuda faptului cã biografia eroului pe care îl evocã este,
înainte de toate, încãrcatã de pasiune)3, ºi-au multiplicat strãdaniile în a reconstitui o
viaþã închinat㠖 cu o dîrzenie rar întîlnitã chiar în epoca sa, care rãmîne singularã
prin excelenþa academicã a multor savanþi, dar ºi cu o resemnare imposibil de ghicit
dacã n-ar fi propria-i mãrturie – cercetãrii trecutului Romei.
Amintesc aici doar cîteva repere biografice legate direct de formarea intelectualã ºi
de cariera ºtiinþificã a autorului Istoriei romane. Theodor Mommsen s-a nãscut la
Garding, un orãºel din vecinãtatea Altonei, în Ducatul de Schleswig (aparþinînd pe
atunci Regatului Danez), la 30 noiembrie 1817, în familia unui pastor mai degrabã
modest, dar cultivat. A învãþat mai întîi acasã cu pãrintele sãu, apoi la liceul din
Altona, unde a studiat intens latina ºi greaca, teologia, filozofia, retorica, limba ºi
literatura germanã, daneza, franceza, istoria, matematica ºi fizica. În 1838, devine
student al Facultãþii de Drept de la Universitatea din Kiel. Deºi era o micã universitate
de provincie, avea totuºi cîþiva profesori strãluciþi care l-au influenþat decisiv pe tînãrul
Mommsen ; între aceºtia se numãrã Burchardi, elev ºi continuator al marelui romanist
Savigny, ºi mai ales tînãrul profesor Otto Jahn cu care Mommsen va rãmîne prieten
pînã la sfîrºitul vieþii. Jahn era filolog, elev al lui August Boeckh, întemeietorul epigra-
fiei ºtiinþifice ºi editorul primului corpus modern de inscripþii greceºti. În acest context
intelectual, cariera lui Mommsen s-a orientat în mod decisiv cãtre dreptul roman, pe
care însã a înþeles cã nu-l poate cerceta ºi explica fãrã o cunoaºtere aprofundatã a
societãþii care l-a elaborat ºi a evoluþiei ei în timp.
Tot în studenþie se împrieteneºte ºi cu poetul Theodor Storm  ; împreunã cu acesta
ºi cu fratele sãu, Tycho Mommsen, publicã, în 1834, volumul de poezii, Liederbuch
dreier Freunde. În acelaºi an apare ºi teza sa de doctorat 4. Tot împreunã cu Storm
plãnuia alcãtuirea unei culegeri de folclor literar ºi de basme din þinuturile natale,
dupã modelul fraþilor Grimm, pentru a dovedi apartenenþa ducatelor de Schleswig ºi
Holstein la cultura germanã ºi pentru a legitima astfel sentimentul naþional fervent
împãrtãºit de o întreagã generaþie de intelectuali care agitau conºtiinþele în favoarea
alipirii celor douã ducate la Prusia.
La încheierea studiilor, Mommsen obþine o bursã consistentã din partea statului
danez, al cãrui supus rebel era, ºi petrece trei ani de intense studii savante în Franþa
ºi mai ales în Italia, pe lîngã Institutul Arheologic German de la Roma, faimosul
Germanico, inaugurat în 1829 ºi devenit curînd locul ideal al studiilor consacrate
Antichitãþii. Format în tradiþia lui Savigny ºi Boeckh, care dezvoltaserã o nouã concep-
þie referitoare la valoarea inscripþiilor antice pentru istoria greco-romanã, Mommsen
plãnuia iniþial sã realizeze în Italia o culegere de inscripþii privitoare la istoria drep-
tului roman, dar foarte repede a ajuns la un proiect mult mai vast, anume acela de a
publica un corpus complet al inscripþiilor latine cunoscute pînã atunci.
În cel puþin douã sensuri, aceastã decizie reprezintã un moment de rãscruce în
biografia intelectualã a savantului. Pe de-o parte, ea semnificã momentul în care

3. Lothar Wickert, Theodor Mommsen. Eine Biographie, vol. I-IV Frankfurt/Main, 1959-1980  ;
mai nou, Stefan Rebenich, Theodor Mommsen. Eine Biographie, Beck Verlag, München, 2002.
4. Mommsen va mai compune cînd ºi cînd versuri, iar în 1879 va publica, în colaborare cu marele
elenist Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf, traducerea din italianã a unor poeme scrise de
Giosue Carducci.
Studiu introductiv 7

Mommsen, care va continua sã consacre o bunã parte a cercetãrilor sale dreptului


roman, decide sã-ºi extindã investigaþiile ºi sfera de cercetare la întreaga istorie a
Romei ºi a imperiului edificat de aceasta. Fãrã aceastã decizie – cu siguranþã izvorîtã
din conºtiinþa acutã a interdependenþei tuturor componentelor ºi proceselor istorice pe
care le codificã legislaþia, dar ºi din insatisfacþia crescîndã faþã de opera predecesorilor
sãi, inclusiv a celor mai iluºtri dintre ei, cum era marele Niebuhr (pe care nu s-a sfiit
sã-l critice cu asprime) –, Istoria romanã nu ar fi fost conceputã niciodatã de Mommsen.
Pe de altã parte, a doua rupturã majorã faþã de tradiþia care l-a precedat a fost organi-
zarea ºi instituþionalizarea cercetãrilor de echipã. Astãzi, cînd atîtea institute, centre
de cercetare, catedre ºi academii publicã atît de frecvent rezultatele unor cercetãri
colective (dicþionare, corpora de documente etc.), aceastã idee ne e atît de familiarã,
încît nu mai avem reprezentarea revoluþiei intelectuale ºi academice pe care Mommsen
a declanºat-o în acest fel. Dar la jumãtatea secolului al XIX-lea aproape cã nu exista,
mai ales în domeniul ºtiinþelor umaniste, alt model în afara travaliului solitar, aºa
încît eventuala glorie care ar fi încununat reuºita nu era împãrþitã cu nimeni. Or,
Mommsen, confruntat cu multitudinea problemelor pe care le ridica atît de necesara
culegere ºi editarea criticã a documentelor epigrafice, pe care progresul fulgurant al
arheologiei secolului al XIX-lea le sporea atunci în progresie geometricã, imagineazã o
instituþionalizare a ºtiinþelor ºi o ierarhie a echipelor de lucru care inaugureazã un
nou model al cunoaºterii ºi al progresului acesteia. Patru decenii mai tîrziu, în 1890,
cînd marea operã a editãrilor colective îºi arãtase din plin roadele, în discursul þinut cu
ocazia primirii lui Adolf Harnack în Academia Prusacã, Mommsen avea sã formuleze
conceptul echipelor de cercetare pe care îl aproxima încã din anii de formare italianã  :
„Asemenea marelui stat modern (der Grosstaat), asemenea marii industrii moderne
(die Grossindustrie), tot astfel ºi marea ºtiinþã modernã (die Grosswissenschaft), reali-
zatã de mulþi, dar condusã de o singurã minte directoare, este un element necesar al
dezvoltãrii culturii noastre.”
Pînã la punerea efectivã în operã a acestei Grosswissenschaft, Mommsen elaboreazã
ºi publicã neobosit opere personale, adunã texte epigrafice, nu doar cu caracter juridic,
ci ºi inscripþii care atestã dialectele înrudite cu latina, alcãtuieºte cataloage ale mone-
delor antice, afirmîndu-se tot mai mult, el însuºi, ca un adevãrat institut de cercetãri
istorice. Tot în aceºti ani, se împrieteneºte cu mari erudiþi ai Italiei din acea vreme, cum
au fost Bartolomeo Borghesi, epigrafist ºi numismat de renume, sau Giovanni Battista
de Rossi, care cerceta atunci catacombele Romei ºi vechile inscripþii creºtine. Dintre cele
peste 80 de titluri elaborate ºi publicate doar în aceºti trei ani ai studiilor italiene se
distinge culegerea de inscripþii descoperite în, pe atunci, Regatul Neapolelui, un corpus
regional care avea sã serveascã drept model pentru marele proiect al unui Corpus
Inscriptionum Latinarum. Profunda cunoaºtere a surselor foarte variate pe care se poate
întemeia studiul istoriei ºi atenþia – neobiºnuitã pînã la el – pe care o acorda surselor
non-literare, dar ºi capacitatea singularã de a asocia ºi corela informaþii extrem de dispa-
rate pentru a înþelege în profunzime procesele istorice ºi de a vedea, prin prisma aces-
tor fragmente, tabloul întregului au fost, fãrã nici o îndoialã, fundamentul contribuþiei
mommseniene la dezvoltarea ºtiinþelor care îºi propuseserã cercetarea Antichitãþii.
Întors acasã în 1847, lucreazã o vreme ca jurnalist la Schleswig-Holsteinisch Zeitung –
o activitate pe care n-o va pãrãsi definitiv nici în anii sãi de glorie, cînd nu înceteazã
sã scrie ºi sã publice, zi de zi, vreme de decenii, editoriale adesea incendiare în marile
ziare liberale ale vremii. De altfel, anii 1847 ºi 1848 sînt dominaþi de febra politicului,
de aspiraþii revoluþionare ºi de acþiuni publice care atestã ferventul naþionalism ger-
man ºi viziunea liberalã foarte decisã, chiar dacã nu radicalã, favorabilã unei monarhii
constituþionale. Devenit profesor extraordinarius de drept roman la Universitatea din
8 Studiu
Istoriaintroductiv
romanã

Leipzig, îl regãseºte acolo pe prietenul Otto Jahn ºi se apropie de alþi liberali entuziaºti,
ca Moritz Haupt sau Karl Reimer – editorul care îi va deveni socru ºi cãruia i se
datoreazã ideea redactãrii Istoriei romane. Într-adevãr, entuziasmat de o prelegere
înflãcãratã a lui Mommsen despre Tiberius Gracchus, tribunul plebei care a încercat
sã revoluþioneze instituþiile Romei republicane, Reimer îi oferã lui Mommsen ocazia
de a publica o lucrare, oricît de amplã, despre istoria Romei, de la origini pînã la
prãbuºirea imperiului : o istorie îmbogãþitã cu noile documente ºi mai ales cu noile
concepte pe care Mommsen le dezvolta în lecþiile sale.
Primul volum, consacrat epocii de început a Romei, va fi încheiat însã în exil, la
Zürich, în Elveþia, cãci, între timp, în februarie 1848, Mommsen, Jahn ºi Haupt partici-
paserã activ la evenimentele revoluþionare din acest an, fuseserã arestaþi ºi, cu toate
cã evitaserã condamnarea, fuseserã daþi afarã de la Universitate fiindcã purtarea lor
stîrnea scandal ºi dãdea un prost exemplu tineretului studios.
Mommsen este invitat ca profesor la Zürich, dar nu se adapteazã mediului intelec-
tual de aici. De altfel, cei mai severi ºi mai critici comentatori ai operei sale, de atunci
ºi din anii care au urmat, erau profesori la aceeaºi universitate : Bachofen, care va
deveni celebru ca autor al faimoasei teze despre matriarhat, Das Mutterrecht, Nietzsche,
prietenul de atunci al lui Richard Wagner, ºi el rezident în Elveþia (ºi pe care Mommsen
l-a detestat toatã viaþa), care pregãtea revoluþionara Naºterea tragediei, sau Burkhardt,
istoricul atît de cunoscut al civilizaþiilor, priveau cu suspiciune viziunea lui Mommsen
asupra Romei ºi legilor ei. O considerau modernizatoare, excesiv de raþionalizantã ºi
secularã, în vreme ce, din punctul lor de vedere, reminiscenþele unui mod arhaic de
organizare socialã ºi de gîndire meritau sã fie prioritar relevate, iar legislaþia romanã
trebuia sã fie înþeleasã în esenþa ei ca o legislaþie sacrã, formulatã în termeni teologici.
Atmosfera nu foarte amicalã de la universitatea elveþianã se adãuga impacienþei cu
care Mommsen suporta amînarea marilor sale proiecte de Grosswissenschaft, pe care
le considera posibile doar sub auspiciile Academiei din Berlin. De aceea, în 1852
acceptã cu bucurie o catedrã la Breslau ºi, dupã alþi patru ani, o poziþie de ordinarius
(profesor titular) la Universitatea din Berlin, unde rãmîne vreme de 45 de ani, pînã la
moartea survenitã la 1 noiembrie 1903, mai întîi la Facultatea de Drept, apoi la cea de
Filozofie ºi Litere.
În paralel, desfãºoarã o intensã activitate politicã, în calitate de publicist, dar ºi de
fondator, apoi de parlamentar al Partidului Progresist German (Deutsche Fortschritts-
partei) de orientare liberalã. În 1870, dupã o recenzie demolatoare a lui Mommsen 5 ,
Bachofen se va îndrepta explicit împotriva acestuia ca încarnare, împreunã cu Ranke,
a „Prusiei lui Bismarck”. Aceastã caracterizare e greu de acceptat ad litteram pentru
Mommsen, aflat ani de zile într-un disidiu fãþiº, constant ºi, nu o datã, violent cu
Bismarck, pe care îl considera principalul vinovat de deficitul democratic al Prusiei
wilhelmine, în aºa mãsurã încît „Cancelarul de Fier” îl va da în judecatã pentru
calomnie. La procesul intentat de Bismarck, Mommsen se apãrã singur cu strãlucire,
este achitat triumfal, dar renunþã la cariera politicã activã ºi se retrage în cercetare ºi
jurnalism de opinie, rãmînînd la fel de critic faþã de Prusia contemporanã pînã ºi în
testamentul sãu, unde scria : „Nu am avut niciodatã o funcþie politicã ºi influenþã
politicã, dar nici nu am nãzuit sã le deþin6. Însã în eul meu cel mai profund – ºi cred cã

5. „Zum romischen Bodenrecht”, Hermes, nr. 27 (1892), pp. 79-117 (Gesammelte Schriften, V
[Berlin, 1908], pp. 85-122).
6. Ciudatã afirmaþie din partea unui deputat în Reichstag. Mommsen se referã, probabil, la
poziþia de ministru pe care, într-adevãr, nu a avut-o, dar uitã cã avea o influenþã considerabilã
asupra miniºtrilor, cu deosebire asupra miniºtrilor Culturii ºi Educaþiei, dar nu numai.
Studiu introductiv 9

în ceea ce era mai bun în mine –, am fost întodeauna un animal politicum, ºi am dorit
sã fiu un cetãþean. Asta nu e cu putinþã în naþiunea noastrã ; chiar ºi cei mai buni
dintre noi nu se ridicã niciodatã dincolo de a-ºi face simpla datorie la locul lor, tratînd
autoritatea politicã drept fetiº. Aceastã rupturã dintre eul meu interior ºi poporul
cãruia îi aparþin m-a determinat cu tãrie ºi constanþã sã apar cît mai puþin posibil ca
persoanã în faþa publicului german, pentru care nu am nici un respect”.
Nici asemãnarea cu Ranke nu e atît de evidentã pe cît îi putea pãrea lui Bachofen  :
deºi Mommsen se referã la documentele epigrafice ca la o arhivã, într-un sens apropiat
de cel pe care Ranke îl conferea conceptului de Archiv atunci cînd publica documentele
veneþiene, existã deosebiri importante sub aspect metodologic ºi conceptual între cei
doi mari istorici ai secolului al XIX-lea. Dar, într-un sens mai general, transformarea
ºtiinþelor germane ale Antichitãþii, Altertumswissenschaft, într-o disciplinã de cerce-
tare pozitivistã ºi extrem de specializatã, întemeiatã pe editarea criticã ºi pe utilizarea
sistematicã a surselor primare, se înscrie perfect în atmosfera unei epoci care instituþio-
nalizeazã, ordoneazã, unific㠖 disciplineazã chiar – universul social 7. Tensiunea dintre
stabilitatea instituþiilor ºi aspiraþia cãtre revoluþionarea acestora, perceptibilã în opera
de istoric al Romei pe care Mommsen a lãsat-o posteritãþii, transpare deopotrivã ºi în
opþiunile sale politice, constant liberale ºi totuºi destul de contradictorii în relaþie cu
puterea.
Membru ºi, din 1874, secretar al Academiei Regale Prusace, Mommsen este un
fondator de instituþii savante, care construieºte, organizeazã ºi controleazã direct un
numãr impresionant de mari opere colective. Mommsen a publicat ºi editat lucrãri,
considerate ºi astãzi de referinþã, ale cercetãrii moderne în domeniul istoriei Antichi-
tãþii, înainte de toate marele Corpus Inscriptionum Latinarum, în 17 volume – dintre
care 15 au apãrut între 1863 ºi 1903 sub directa îngrijire a lui Mommsen  ; publicarea
întregului Corpus se va încheia definitiv abia în 1959 –, cuprinzînd toate inscripþiile
latine cunoscute sau descoperite pînã la data apariþiei. Bazat pe autopsie, adicã pe
examinarea directã a fiecãrei lespezi descrise, desenate ºi transcrise –, riguros orga-
nizat pe criterii regionale, Corpus Inscriptionum Latinarum este ºi astãzi fundamentul
oricãrui studiu referitor la prosopografia, administraþia, economia, finanþele, demo-
grafia ºi istoria socialã, militarã, politicã ºi religioasã a lumii romane. Acestui adevãrat
monument i se adaugã ºi corpus-ul de surse scrise referitoare la istoria germanã, Monu-
menta Germaniae Historica, în care de autorii antiquissimi – cu deosebire Cassiodor ºi
Iordanes –, dar ºi de Liber Pontificalis tot Mommsen s-a ocupat ; de asemenea, participã
la editarea marelui Thesaurus Linguae Latinae, ca ºi a colecþiei de texte ale autorilor
creºtini ; publicã el însuºi Corpus Iuris Civilis, Digestele lui Iustinian, actele pontifilor,
iar moartea îl surprinde lucrînd încã la ediþia de referinþã a Codex Theodosianus. De
asemenea, înfiinþeazã ºi conduce comisia de cercetare a limes-ului roman, care funcþio-
neazã ºi astãzi. Între 1871 ºi 1888 elaboreazã ºi publicã opera sa personalã fundamen-
talã, Römisches Staatsrecht (Dreptul constituþional roman), în trei tomuri, însumînd
nu mai puþin de 3 500 de pagini, iar în 1899, monografia Römisches Strafrecht (Dreptul
penal roman). Publicã ºi comenteazã pentru prima datã marea inscripþie testamentarã
a lui Augustus, Res Gestae Diui Augusti, o serie de lucrãri ºi azi de referinþã consacrate
numismaticii romane, studiul Die Örtlichkeit der Varusschlacht (1885), în care iden-
tificã pentru prima datã locul catastrofalei înfrîngeri a trupelor romane comandate de
Varus, în Pãdurea Teutoburg, ºi evidenþiazã impactul acesteia asupra politicii impe-
riale de la Augustus la Traian – pe scurt, o întreagã bibliotecã.

7. Vezi ºi Karl, Christ ; Arnaldo, Momigliano (eds.), L’Antichità nell’Ottocento in Italia e Germania,
Il Mulino-Dunken-Humbolt, Bologna-Berlin, 1988.
10 Studiu
Istoriaintroductiv
romanã

În acelaºi timp, este un profesor exigent, dar prietenos ºi foarte atent la evoluþia
elevilor sãi, dintre care nu puþini devin celebri – e de ajuns sã amintim aici pe marele
elenist Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf ºi pe istoricul ºi sociologul Max Weber,
ambii crescuþi în preajma magistrului, cãruia îi devin chiar rude, cãci Mommsen,
cãsãtorit în 1854 cu Marie Reimer, era ºi un pater familias dãruit cu 16 copii, dintre
care 12 aveau sã-i supravieþuiascã. Wilamowitz se cãsãtoreºte cu Marie, una dintre
cele ºase fiice ale familiei Mommsen, iar unul dintre fii, Ernst, se cãsãtoreºte cu Clara
Weber, sora lui Max Weber  ; fiul lor, Theodor Ernst Mommsen, va deveni el însuºi un
istoric de renume.
Într-un sens, Istoria romanã participã la aceastã aventurã savantã ºi umanã. Dacã
primele trei volume aparþin anilor de tinereþe ai istoricului, fiind elaborate ºi publicate
între 1854 ºi 1856, volumul al V-lea apare trei decenii mai tîrziu, în 1885, cînd autorul
ei era de multã vreme celebru. E greu de spus astãzi ce ar fi fost opera lui Mommsen
fãrã aceastã Istorie, dar e o certitudine faptul cã ea i-a adus, dincolo de notorietatea
oarecum distantã ºi greu accesibilã a unui autor care scrie – enorm ºi excelent –
adresîndu-se comunitãþii academice, celebritatea pe care doar interesul publicului
larg o poate conferi unui savant.
Scriitura pasionantã ºi clarã, de o viguroasã eleganþã ºi rigoare, viziunea amplã ºi
capacitatea rarã de a „traduce” cele mai aride detalii într-o expunere narativã capti-
vantã sînt calitãþi ale acestei opere pe care cititorii le vor putea lesne remarca. Dar
opera este demnã cu prisosinþã de faima ei ºi prin arhitectura care dã sens ansamblului,
ºi prin subtextul care o înscrie între marile constructe intelectuale ale secolului sãu.
Cãci, pentru Mommsen, Roma ºi tradiþia ei nu sînt un simplu pretext de eruditã
disertaþie, ci o realitate vie, purtãtoare a unui mesaj care se adreseazã direct cititoru-
lui : celui contemporan cu autorul, în cãutarea legitimitãþii ºi sensului istoric al propriei
viziuni despre imperativele veacului, dar ºi celui contemporan nouã, care s-a format în
mare mãsurã, ºtiind-o sau nu, ca fiu ºi moºtenitor al secolului al XIX-lea, dar a cãrui
sensibilitate faþã de problematica structurilor profunde ale istoriei sociale, culturale
sau a mentalitãþilor este, într-o mãsurã aproape surprinzãtoare, satisfãcutã sã gãseascã
în Istoria romanã prevestirea unei neaºteptate modernitãþi.
Cu toate acestea, cartea este, în esenþa ei, o operã de pionierat, dar o operã a
secolului al XIX-lea, de la care moºteneºte deopotrivã elanul „primãverii naþiunilor” ºi
vocaþia ei constructivã. Mommsen nu se încrede în presupusele surse arhaice cu privire
la începuturile Romei (ipoteza lui Niebuhr) ; în schimb, îºi concentreazã atenþia asupra
originilor ºi istoriei proprietãþii agrare a cetãþenilor romani încã din epoca „regalã”,
deschizînd un „ºantier” activ pînã în zilele noastre. Adoptînd o poziþie personalã ºi
novatoare în marea disputã a epocii sale 8, care opunea elementele de proprietate
obºteascã, atribuite germanilor (ºi slavilor), proprietãþii individuale asupra pãmîntu-
lui, consideratã de sorginte greco-romanã, el evocã o Romã arhaicã în care pãmîntul
arabil se afla în proprietatea comunã indivizã a ginþilor, gentes, redistribuitã periodic
prin rotaþie, în vreme ce nucleele familiale ar fi dispus doar de douã iugãre fiecare –
terenul unei grãdini sau al unei mici livezi. La jumãtatea secolului al VI-lea î.Cr., cînd
Servius Tullius ar fi iniþiat reforma censitarã, militarã ºi politicã deopotrivã, la Roma
stratificarea socialã evoluase decisiv cãtre proprietatea privatã asupra pãmîntului ºi

8. În deceniul care a urmat apariþiei Istoriei romane, o serie de lucrãri majore consacrate de
H. Maine, J.J. Bachofen, N.D. Fustel de Coulanges, E.B. Taylor formelor arhaice de pro-
prietate ºi de organizare socialã dovedesc modernitatea problematicii ridicate de Mommsen.
Vezi A. Momigliano, „From Mommsen to Max Weber”, History and Theory, vol. 21, nr. 4, 1982,
pp. 16-32.
Studiu introductiv 11

cãtre acumularea ei inegalã, în dauna proprietãþii gentilice. Aºadar, pentru Mommsen


nu marca germanã, ci proprietatea gentilicã romanã s-ar afla la originile evoluþiilor
care au structurat istoria profundã a Europei pînã în pragul epocii moderne. Aceastã
tezã a fost ºi continuã sã fie dezbãtutã pînã astãzi cînd cercetãrile arheologice referitoare
la mileniul al II-lea a.Chr. ºi la începutul celui urmãtor, dar mai ales antropologia, au
amendat multe dintre tezele referitoare la gens ºi la gintã în general. ªi la Roma, ca ºi
în Grecia, genos, respectiv gens par mai degrabã constructe relativ artificiale ale epocii
de formare a cetãþilor, ºi nu reminiscenþe autentice ale unui stadiu prepolitic.
Dar este remarcabil totuºi cã Mommsen, care aºeza astfel istoria Romei arhaice pe
o bazã documentarã cît mai fiabilã, diferitã ca naturã ºi semnificaþie de tradiþia
legendarã, declanºeazã o mare dezbatere, continuatã de Max Weber, apoi de Rostovþev
ºi Finley, care se instituie ca o temã fundamentalã a istoriei romane ºi îndeobºte a
istoriei societãþilor antice. Dacã Mommsen vedea la originile civilizaþiei romane o
lume rusticã ce îºi apãra cu îndîrjire proprietatea prin instituþiile cetãþii cãreia îi
aparþinea, Weber se va concentra asupra unui stadiu ulterior, în care aviditatea marilor
latifundiari fragilizeazã pînã la disfuncþie aceste instituþii, în vreme ce Rostovþev,
analizînd sfîrºitul lumii antice prin prisma tragicelor experienþe ale Rusiei sale devas-
tate de revoluþie, va pune, dimpotrivã, prãbuºirea civilizaþiei romane pe seama þãra-
nilor-soldaþi ai Imperiului, care se simþeau acum cu totul strãini de viaþa urbanã ºi, ca
atare, o urau ºi aveau sã o distrugã definitiv9.
În multe feluri, tezele lui Weber cu privire la rolul destructiv al latifundiilor la Roma
îºi au obîrºia în dispreþul lui Mommsen faþã de oligarhia senatorialã a secolului I î.Cr.
În contrast cu aceastã oligarhie avidã de bogãþie ºi de putere, dar incapabilã sã le
gestioneze, Mommsen vãdeºte o admiraþie fãrã rezerve faþã de Caesar, de energia ºi de
capacitatea lui de organizare raþionalã a spaþiului politic. Fervoarea caesaristã dominã
partea a doua a Istoriei romane, care se încheie odatã cu bãtãlia de la Thapsus, din
46 î.Cr. – momentul de apogeu al puterii lui Caesar.
Aceastã atitudine, favorizînd pînã la pãrtinire puterea absolutã a unui dictator în
raport cu instituþiile tradiþionale ale Romei, pe care, de altfel, le considerã fundamentul
civilizaþiei europene, contrazice, cel puþin aparent, atît viziunea sa despre Roma ºi
instituþiile ei, cît ºi opþiunile politice liberale. Mommsen considera cã tradiþia juridicã
romanã reprezenta elementul fundamental de unificare a Europei antice (prin urmare
ºi a celei moderne), fiind aºadar elementul central care legitimeazã ºi dã soliditate unei
Europe a naþiunilor, iar republica romanã era modelul absolut al instituþionalizãrii
suveranitãþii populare, simbolizatã de dreptul oricãrui cetãþean roman care se considera
nedreptãþit de a se adresa adunãrii poporului ca ultimei instanþe de apel (prouocatio
ad populum). Doar cã, în condiþiile crizei politice majore din secolele II-I î.Cr., suverani-
tatea poporului era îngrãditã ºi diminuatã de oligarhia senatorial㠖 pe care Mommsen
o asemãna, indirect, cu Junker-ii prusaci –, iar funcþia normativã a comiþiilor era
periclitatã de abuzurile acestei oligarhii.
În aceste condiþii, apariþia personajului salvator – Caesar, acest „legislator eroic”,
dupã expresia lui J.J. Rousseau – restituie legiferãrii funcþia sa ordonatoare ºi instituie
o nouã formã de suveranitate – fie ºi mediat㠖 în care populus Romanus e reprezentat
de împãrat ºi apãrat de acesta. Alfred Heuss10 mergea chiar mai departe  : invocîndu-l

09. Karl Christ, Von Gibbon zu Rostovtzeff. Leben und Werk führender Althistoriker der Neuzeit,
Darmstadt 1972.
10. A. Heuss, Theodore Mommsen und das 19 Jahrhundert, Kiel, 1956, p. 79  ; vezi ºi recenzia lui
A. Momigliano, în Gnomon, nr. 30, 1958, pp. 1-6, dar ºi Chr. Meier, „Das Begreifen des Not-
wendigen. Zu Theodore Mommsen’s «Römischer Geschichte»”, în Reinhard Koselleck (ed.),
Formen der Geschichtsschreibung, München, 1982, pp. 201-244.
12 Studiu
Istoriaintroductiv
romanã

pe Hegel, considera cã, pentru Mommsen, Caesar era întruparea spiritului universal.
E drept cã nu existã nici o dovad㠖 o recunoaºte Heuss însuºi – cã Mommsen ar fi fost
familiarizat cu ideile lui Hegel, dar am putea presupune cã aceastã interpretare ºi
altele asemenea pluteau în aerul rarefiat al Academiei Germane. Dacã am spune cã
Mommsen vedea luptele dintre optimaþi – senatorii cei mai conservatori – ºi populari
ca pe o confruntare dintre partidele politice moderne, o versiune anticã a liberalismului
secolului al XIX-lea, nu am greºi întru totul, dar am risca sã dãm o lecturã vulgar-
-anacronicã unui text extrem de nuanþat ºi de pertinent pentru Antichitate. Oricum,
istoricul – a cãrui vocaþie de autocrat ordonator al ºtiinþei e cu atît mai greu de negat,
cu cît oponenþii sãi din mediul savant îi denunþau periodic „caesarismul” – urma
într-un fel modelul lui Politiu, care lansase conceptul de constituþie mixtã pentru a
legitima dominaþia Romei republicane ca amestec între regalitate – electivã însã, nu
ereditar㠖, aristocraþie ºi democraþie moderatã ; în viziunea lui Mommsen, dictatura
lui Caesar ºi succesiunea acesteia îmbinau tradiþia cvasimonarhicã ºi electivã a magis-
traturilor tradiþionale, cea ordonatoare a legiferãrii ºi suveranitatea moderatã, abstrac-
tizatã acum ºi mediatã, a corpului civic, eludînd dominaþia absolutã a senatului ºi a
oligarhiei de latifundiari, a cãror aviditate generase criza ºi decãderea Republicii.
În plan politic, rezultatul acestei destul de contradictorii concluzii a istoriei „mãririi
ºi decãderii” Romei republicane nu avea sã fie niciodatã sintetizat de Mommsen într-un
nou volum al Istoriei romane : aºa cum am mai spus, volumul IV al acestei opere nu a
fost redactat ºi publicat de autorul primelor trei. E drept, Mommsen avea sã predea
mulþi ani cursuri universitare pe tema istoriei imperiale, iar note de curs ale genera-
þiilor succesive de auditori ai acestor prelegeri au circulat multã vreme, doar cã, în
opinia lui Wilamowitz cel puþin, care urmase el însuºi cursurile magistrului, aceste
note nu erau nici pe departe la înãlþimea ameþitoare a magisteriului ºi reputaþiei lui
Mommsen. În 1980 însã, rãscolind rafturile unui anticariat din Nürnberg, Alexander
Demandt – succesorul îndepãrtat al lui Mommsen la Catedra de Istorie Anticã a
Universitãþii din Berlin – a avut surpriza de a descoperi douã voluminoase caiete de
note, foarte complete, de la cursurile lui Mommsen, care se refereau la istoria politicã
a Imperiului – adicã exact la ceea ce ar fi trebuit sã conþinã volumul IV. Textul acestor
caiete, transcris ºi editat de Barbara ºi Alexander Demandt, a vãzut lumina tiparului
pentru prima datã în 1992 la Editura Beck din München 11.
În notele de la expunerile orale ale lui Mommsen, anacronismele deliberate sînt cu
mult mai explicite decît în volumele publicate, adîncind subtextul polemic contemporan
al demersului sãu, dialogul constant – ºi foarte critic – cu Germania wilhelmianã ºi
viziunea, în ultimã instanþã raþionalizatoare ºi modernizatoare, proprie nu doar lui
Mommsen, ci unei întregi ºcoli istorice, printre corifeii cãreia s-a numãrat. Acest
Mommsen inedit, fie ºi într-o formã mediatã, a suscitat un interes enorm în Germania,
atît datoritã celebritãþii lui Mommsen, cît ºi a faptului cã lua punea discuþie alter-
nativele constituþionale cu care Germania se confruntase în secolul al XIX-lea ºi cu
care era din nou confruntatã odatã cu unificarea, discutînd, în termeni antici, dar
cu puternice reverberaþii contemporane, problemele puterii, ale statului ºi ale revolu-
þiilor – probleme devenite stringente pe fondul prãbuºirii Germaniei de Est, un stat
hipercentralizat ºi totalitar.
Aºa cum am precizat, perspectiva modernizatoare devine izbitoare pentru cititorul
contemporan al celui de-al V-lea volum al Istoriei romane, consacrat descrierii provinciilor

11. Barbara und Alexander Demandt (eds.), Römische Kaisergeschichte, hrsg. nach den Vorles-
ungsmitschriften von Sebastian und Paul Hensel 1882/1886, Beck Verlag, München, 1992. În 1996,
Editura Routgers din Londra a publicat versiunea englezã a volumului, sub titlul A History
of Rome under the Emperors.
Studiu introductiv 13

Imperiului ºi evocãrii destinului fiecãreia dintre ele, de la Caesar pînã la Diocleþian.


Volumul a apãrut în 1885, în epoca de glorie a autorului, dar ºi de triumf al Europei
naþiunilor, ºi mai ales al Prusiei, care obþinuse o victorie rãsunãtoare în rãzboiul cu
Franþa (deºi apropiat de colegii sãi francezi, Mommsen, naþionalist consecvent, publicã
în 1871 o pledoarie în favoarea anexãrii Alsaciei ºi Lorenei, întîmpinatã cu revoltã ºi
ostilitate în mediile savante de dincolo de Rin). Mã grãbesc sã adaug cã naþionalismul
lui Mommsen nu a deviat niciodatã spre ºovinism. Dimpotrivã, deºi cîndva apropiat de
Heinrich von Treitschke, Mommsen, spre onoarea sa, reacþioneazã prompt ºi foarte
dur împotriva scrierilor antisemite ale acestuia, aruncînd în aceastã polemicã întreaga
sa notorietate ºi credibilitate12.
Volumul al V-lea al Istoriei romane e dominat de tensiunea dintre forþa unificatoare
a Imperiului ºi aspiraþia fiecãrei provincii cãtre o dezvoltare de sine stãtãtoare, expre-
sie a unui specific naþional in nuce, sau chiar mai mult decît atît. Sub acest aspect,
trebuie sã recunoaºtem cã volumul consacrat provinciilor Imperiului solicitã, poate în
mai mare mãsurã decît cele care îl precedã, vigilenþa criticã a cititorului contemporan,
nu numai fiindcã o cantitate absolut copleºitoare de documente arheologice, epigrafice,
numismatice ºi papirologice au modificat, uneori radical, din 1885 pînã astãzi, detaliile
concrete ale istoriei provinciale, ci ºi fiindcã cercetãri importante au deschis noi perspec-
tive ºi au întemeiat noi viziuni cu privire la sensurile majore ale acestei componente a
discursului istoric despre Imperiu. Ca în multe alte cazuri, rãmîne de spus cã, fãrã
uriaºul efort de analizã ºi sintezã întreprins de Mommsen, aceste noi perspective nu ar
fi apãrut. Dacã astãzi putem afirma cã atît istoria mommsenianã a Romei republicane,
cît ºi cea a Imperiului Roman, ca organism complex de exercitare ºi gestiune a puterii,
poartã înscrise în profunzime semnele epocii în care savantul le-a conceput, o facem în
mare mãsurã tocmai fiindcã le scrutãm de la înãlþimea la care le-a înãlþat opera însãºi
a lui Mommsen ºi ideea, ilustratã prin excelenþã de aceastã operã, cã cercetarea trecu-
tului e importantã pentru înþelegerea, ba chiar pentru construirea prezentului ºi a
viitorului. Mai mult, cînd e vorba de istoria provinciilor Imperiului în mod special,
trebuie sã începem prin a recunoaºte cã însãºi aceastã direcþie de cercetare a fost
„inventat㔠de Mommsen ºi cã, fãrã opera lui de pionierat, probabil nu ar fi existat
niciodatã.
La moartea sa, în 1903, Mommsen era, poate, cel mai cunoscut savant din întreaga
lume, cel puþin în domeniul literelor ºi al ºtiinþelor umaniste. Gloria sa, dar ºi a dome-
niului cu care a fost ºi, în bunã mãsurã, a rãmas pînã astãzi identificat – cercetarea
istoriei romane ca fundament al identitãþii ºi valorilor europene – s-a datorat într-o
mãsurã cu totul excepþionalã talentului de scriitor ºi geniului de cercetãtor care au con-
ferit Istoriei romane o celebritate fãrã egal în epocã, dar ºi în perioadele care au urmat.
Dar aceastã glorie se datoreazã, de asemenea, ºi ideii potrivit cãreia Antichitatea slujeºte
modernitãþii – o idee pe care a ilustrat-o în propria operã ºi a difuzat-o în mediile inte-
lectuale cele mai diverse. Sinteza unicã între detaliul ºtiinþific, fervoarea avîntatã a
scriiturii ºi ascuþiºul polemic de generoasã viziune a întregului, susþinute de cunoaºte-
rea desãvîrºitã a documentelor antice, dar ºi de experienþa angajamentului personal ºi
a participãrii directe la lupta politicã, fac din acest monument al istoriografiei clasice
o „lucrare pentru toate timpurile”, cum scria cîndva Thukydides  : ktema eis aiei.

Zoe Petre

12. S. Rebenich, op. cit., pp. 346-364.