Prelegerea 4

PSIHOTERAPII DE ORIENTARE COMPORTAMENTAL

Orientarea comportamentala a aprut ca o reacie fata de psihoterapiile bazate pe
insight care puneau un accent deosebit pe forele ascunse, de natura incontient ale
psihicului uman.
Baza teoretica a terapiilor comportamentale i are originea in teoriile
nvrii, care considerau ca personalitatea umana se structureaz si funcioneaz in
raport de stimulii exteriori, de situaiile, rolurile si interaciunile sociale si nu de
forele psihice interne, abisale.
In formele sale externe, orientarea comportamentala neaga total existenta
factorilor psihologici de natura interioara.
Terapeuii comportamentalisti se ocupa de comportamentul observabil si de
condiiile de mediu care l modeleaz, psihoterapia fiind neleasa ca un proces de
nvare. Conform orientrii nevroza este considerata ca un fenomen nvat si prin
aceasta i pierde caracterul misterios.
Reaciile, emoiile si deprinderile dazadaptative au fost achiziionate in cursul
vieii individului si ele s-au fixat deoarece au permis cndva subiectului sa evite
anumite experiene traumatizate. Ele tind sa fie repetate nu numai in prezenta
stimulilor aversivi care le-au generat ci si intr-o serie de situaii cu caracter similar.
Aceste reacii nedorite fac obiectul psihoterapiei care i propune sa le elimine. Deci,
in concepia comportamentalistilor psihoterapia nu mai vizeaz o restructurare si
reconstrucie a personalitii, ci doar reducerea si eliminarea simptoamelor.
Astfel, Reyna arata ca psihoterapia este considerata ca un set de procedee menite
sa elimine o multitudine de reacii emoionale cu caracter dezadaptiv, de
comportamente nedorite si sa elaboreze modele de comportament mai eficiente, care
sa permit individului sa fac fata sarcinilor cotidiene, sa interacioneze adecvat cu
alte persoane si situaii.
Conceptele de baza ale psihoterapiei comportamentale sunt cele de ntrire
sociala si de control al comportamentului. Principiul ntririi se refera la utilizarea si
manipularea stimulilor ambiantei astfel nct anumite categorii de comportamente sa
1

fie recompensate si in felul acesta sa creasc probabilitatea lor de manifestare.

Psihoterapia devine astfel un proces logic de control al comportamentului bazat pe
cunoaterea condiiilor care permit modificarea acestuia.
Deconditionarea ca principiu terapeutic nu reprezint o noutate in terapie. nc
nainte ca teoriile nvrii sa capete in psihologie o amploare att de mare, a fost
utilizata aa-numita tehnica a practicii negative in tratamentul logonevrozelor si
nevrozelor motorii. Aceasta tehnica solicita pacientul sa practice in mod deliberat
deprinderea greita astfel nct aceasta sa se supun controlului voinei. Aceste
procedee sunt cunoscute sub denumirea de deconditionare, desensibilizare sau
reeducare.
Dup anul 1950 aceste practici psihoterapeutice au luat amploare, astfel nct la
ora actuala orientarea comportamentalista a devenit una din direciile prioritare in
psihoterapia contemporana.
Terapeuii de orientare comportamentalista citeaz adesea unul din celebrele
experimente ale lui Watson si Rayner in cursul crora un copil de 11 luni a fost
condiionat sa dezvolte o reacie de frica in prezenta unui obolan alb, prin asocierea
prezentrii animalului cu un zgomot foarte puternic treptat teama s-a generalizat, ea
aprnd si alte animale sau obiecte fabricate din blana sau plus.
Watson si Rayner au anticipat principiile psihoterapiei comportamentale
afirmnd ca daca stimulul generator de teama ar fi asociat cu un stimul agreabil,
teama ar putea fi eliminata.
Astfel, daca pacientul este instruit sa-si imagineze o experiena anxiogena intr-o
situaie terapeutica relaxanta si securizanta el va constata curnd ca experiena
respectiva nu este urmata de consecinele negative ateptate, reacia de evitare avnd
un caracter nevrotic. Prin intermediul unor procedee de acest tip pacientul nva sa
discrimineze intre pericolele reale si fricile sala iraionale. Aceasta interpretare pune
accentul pe nelegerea semnificaiei stimulilor de ctre pacient ea depind limitele
stricte ale conceptului de condiionare.
Din acest motiv muli psihoterapeui contemporani tind sa interpreteze in felul
acesta condiionarea, ei genernd orientare denumita psihoterapie cognitivcomportamentala.
2

Aceasta abordare reduce discrepanta dintre psihiterapiile dinamice si cele

comportamentale. Diferena eseniala ntre cele doua orientri terapeutice menionate
consta in modalitatea lor diferita de abordare a simptoamelor. Orientarea dinamica
este de prere ca simptomul nu este important prin el nsui, el fiind un simbol al unui
proces nevrotic cu caracter mai profund. Acest proces psihopatologic trebuie scos la
lumina si numai in felul acesta pacientul va deveni mai adaptat la existenta.
Pentru terapeuii comportamentalisti aceasta orientare este un non-sens.
Simptomul nu simbolizeaz nici o problema mai profunda, ci reprezint el nsui o
problema care trebuie eliminata fr pretenia de a modifica altceva din structura
personalitii pacientului. Daca simpromul a fost achiziionat prin nvare, efortul
terapeutic trebuie orientat in direcia inversrii procesului de nvare.
In concepia terapeuilor de orientare dinamica nlturarea simptomului nu este
considerata vindecare. Mai mult, acesta eliminare fr atacarea procesului nevrotic de
baza este considerata periculoasa pentru ca simptomul este doar expresia superficiala
a unui proces psihopatologic profund, care poate genera noi simptoame adesea mai
severe dect cel abordat.
Terapeuii comportamentalisti nu-si pun astfel de probleme, scopul psihoterapiei
constnd in deconditionarea subiectului de comportamente nedorite si in nlocuirea lor
cu comportamente dezirabile.
In perspectiva behaviorista persoana dezadaptat este diferita de cea normala
prin aceea ca a euat in dobndirea unor abilitai de a face fata evenimentelor
cotidiene si in acelai timp a achiziionat modele de comportament greite.
TERAPIA COMPORTAMENTAL
Terapia comportamental s-a dezvoltat ca form de protest fa de punctul de
vedere psihanalitic ce consider c n spatele tuturor tulburrilor comportamentale se afl
fore subiective profunde i incontiente. Bazele sale teoretice cuprind ideile majore
dezvoltate n cadrul cercetrilor privind condiionarea i nvarea. Abia la mijlocul
secolului trecut a nceput s se vorbeasc despre terapiile comportamentale sau
behavioriste. Contribuiile teoretice majore la dezvoltarea acest * terapii au fost
aduse de Skinner (1953), Wolpe (1958) i Eysenck (1962), care au dezvoltat
strategii terapeutice care au valorificat rezultatele, cercetrilor privind condiionarea
3

i nvarea realizate de I. Pavlov, J.B. Watson, E.L. Thorndike, E.C. Tolman,

C.L. Huli, J. Dollard, NE. Miller.
Pe scurt, behavioritii consider c, la natere, fiina uman este un fel de
tabula rasa, o coal alb de hrtie", iar istoria" scris pe aceasta este
determinat ndeosebi de condiiile mediului. Simplificnd, personalitatea este
vzut, n primul rnd, ca funcie a stimulilor din mediul extern, a interaciunilor i
rolurilor sociale; factorii subiectivi interni, procesele incontiente sunt respinse ca
nefiind cu adevrat concepte tiinifice din moment ce nu pot fi studiate ntr-o
manier sistematic i reproductibil.
Fiinele umane sunt vzute ca produse ale proceselor de condiionare n care
s-au angajat. Paradigma S-R (stimul-rspuns) este structura fundamental a
oricrui proces de nvare.
Din aceast perspectiv, comportamentele nevrotice - cuvinte, aciuni, stri
emoionale neadaptative i indezirabile - de care persoana dorete s scape sunt
nvate. Rspunsurile comportamentale indezirabile au fost nvate, n primul
rnd, pentru c n trecut i-au permis persoanei s evite experiene dureroase. Ele
au devenit simptoame" de care pacientul dorete s scape deoarece, n prezent,
aceste comportamente tind s se actualizeze, s se manifeste, nu numai n prezena
evenimentelor dureroase iniiale, ci i ntr-o multitudine de situaii mai mult sau
mai puin similare cu acestea. Terapeuii comportamentiti nu definesc psihoterapia
n termenii insight-uhii i ca reorganizare a personalitii, ci ca proces de eliminare
a simptoamelor i nvare a unor rspunsuri comportamentale mai adaptative.
Terapia comportamental este o terapie scurt centrat pe simptom i
vizeaz, n general, modificarea interaciunilor dintre persoan i mediul su.
Kazdin (1982, cf S. Ionescu, 1994, p. 550) afirm c terapiile
comportamentale pun accentul pe urmtoarele aspecte:
1. Evideniaz determinanii actuali mai degrab dect determinanii

istorici ai comportamentului.
2. Prezint schimbarea comportamentului manifest ca fiind criteriul

major n evaluarea tratamentului.

3. Valorific cercetarea fundamental n psihologie pentru formularea
4

ipotezelor cu privire la tratament i la tehnicile specifice.

4. Definete tratamentul n termeni operaionali i obiectivi pentru ca

metodele aplicate s poat fi reproduse.

5. Subliniaz, ntr-o manier foarte precis, comportamentul vizat i

tehnicile de evaluare.

Bazele teoretice i empirice ale terapiei comportamentale

Terapia comportamental este un proces de reeducare / renvare.
Comportamentul adaptativ este ntrit, n timp ce comportamentul neadaptativ este
eliminat.
Primele cercetri au identificat dou paradigme generale ale nvrii:
1. Condiionarea clasic" - fundamentat de cercettorul rus I. Pavlov.
2. Condiionarea operant - derivat din cercetrile realizate de

Thorndike, Tolman, Guthrie, la care s-au adugat cele ale lui Skinner.

Cercettorii rui au descoperit, de asemenea, i faptul c rspunsurile

emoionale, precum teama, pot fi condiionate. De aceea, paradigma condiionrii
clasice

avut

implicaii

considerabile

pentru

nelegerea

fenomenelor

psihopatologice.
Paradigma condiionrii operante afirm c, dac un anumit comportament
este, n mod consecvent, urmat de o recompens, comportamentul are o mai mare
probabilitate de a se produce din nou. Acest fenomen a fost conceptualizat cu
denumirea de lege a efectului, ce afirm c acele comportamente care sunt urmate
de consecine pozitive vor avea tendina de a fi repetate, iar cele urmate de
consecine negative se vor manifesta cu o frecven din ce n ce mai mic.
ntrirea pozitiv descrie situaia n care comportamentul (de exemplu,
punctualitatea) se manifest cu o frecven mai mare pentru c este urmat de
consecine pozitive (de exemplu, lauda); ntrirea negativ se refer la situaia n
care frecvena unui comportament crete din cauz c este urmat de omisiunea unui
eveniment aversiv anticipat (de pild, anxietatea, acuzele sau reprourile cuiva etc.).
5

Alte dou tipuri de consecine sunt asociate cu descreterea frecvenei

comportamentului. Pedeapsa descrie situaia n care comportamentul descrete n
frecven pentru c este urmat de un eveniment aversiv (de exemplu, reprouri,
anxietate);

nerecompensarea

frustrant

acioneaz

situaia

care

comportamentul descrete n frecven pentru c este urmat de omisiunea unei

recompense ateptate (de exemplu, subiectul nu va fi ludat, premiat etc.).
Utiliznd principiile condiionrii operante, terapeutul comportamentist i
planific interveniile fie acionnd asupra consecinelor comportamentului-simptom
(beneficiile simptomului"), fie utiliznd ca ntrire evenimentele descoperite ca
influennd schimbarea comportamentului n direcia dorit. Acestea nu sunt cele care par
a fi n mod intrinsec recompensative.
Dezvoltarea acestor dou paradigme de condiionare (clasic i operant) i
integrarea lor ulterioar de ctre cercettori precum Huli i Mowrer sunt evenimente
importante n evoluia terapiei comportamentale. El consider c teama de anumii stimuli
este dobndit printr-un mecanism de condiionare clasic i c, fiind aversiv, subiectul
nva s o reduc prin evitarea stimulilor condiionai. Din aceast perspectiv,
comportamentul de evitare, ntrit de consecinele sale pozitive (atenuarea strilor de
team), este elementul principal al perpeturii fobiei: neintrnd n contact cu stimulul
fobogen, subiectul nu poate invalida (elimina) asocierea iniial ntre stimul i reacia de
team. De aceea, prescripiile privind expunerea pacienilor la stimulii fobogeni sunt
elemente centrale n majoritatea tehnicilor utilizate n terapia fobiilor.
TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE
1. Tehnica stingerii comportamentelor nedorite.
Modelele de comportament invatate au tendina de a slabi si de a disprea in timp
daca nu sunt ntrite corespunztor. Acest fenomen este evident mai ales in situaiile
in care comportamentul nedorit a fost ntrit fr voie de alte persoane.
Astfel, copilul Billy, de 6 ani, a fost adus la clinica de neuropsihiatrie infantila
pentru ca detesta coala, comportamentul sau in clasa avnd un caracter agresiv care
deranja leciile si fcea ca billy sa fie respins de colegii sai.

Observnd cu atenie comportamentul prinilor in timpul interviului clinic

psihoterapeutul a constatat ca ambii prini erau foarte permisivi si aprobau tot ce
fcea sau spunea copilul.
Programul de psihoterapie propus a cuprins urmtoarele etape:
a. Prinii au fost ajutai sa discrimineze intre comportamentele reale si cele cu
caracter demonstrativ ale copilului.
b. Prinii au fost nvai sa ignore copilul, neacordindu-i interes si atenie
atunci cnd punea in funciune comportamente demonstrative. Ei trebuiau,
dimpotriv, sa manifeste aprobare pentru comportamentele dezirabile.
c. nvtoarea a fost, la rndul ei, instruita sa-l ignore pe Billy cnd acesta se
comporta necorespunzator si sa-i acorde atenie cnd se comporta bine.
Comportamentele nedorite, cu caracter demonstrativ, ale copilului, s-au
accentuat in clasa in primele zile, ele reducndu-se apoi din ce in ce mai mult,
nemaifiind ntrite de prini si nvtoare.
Odat cu diminuarea acestor comportamente copilul a nceput sa fie tot mai
mult acceptat de colegi, ceea ce a constituit o noua ntrire a modelelor dorite de
comportament si a modificat atitudinea sa negativa fata de coala.
Exista doua tehnici psihoterapeutice mai cunoscute care se bazeaz pe
principiul stingerii comportamentelor nedorite:
- terapia imploziva;
- tehnica expunerii
Ambele tehnici utilizeaz principiul stingerii reaciilor condiionate de evitare a
stimulilor anxiogeni si din acest motiv sunt indicate in tratamentul tulburrilor
anxioase. Metodele sunt asemntoare in esena, diferena constnd in aceea ca in
cursul terapiei implozive pacientul se confrunta cu situaia anxiogena in plan
imaginar, in timp ce in cursul celei de-a doua tehnici confruntarea cu stimulul
anxiogen are loc chiar in realitate.

In cursul terapiei implozive pacientului i se cere sa-si imagineze situatii care ii

produc anxietate; terapeutul, in loc sa-l liniteasc, manevreaz astfel situaia, nct sa
se produc o cretere masiva a anxieii. Prin expuneri repetate la situaii anxiogene n
condiii de securitate afectiva stimulii anxiogeni i pierd fora si comportamentul de
evitare a respectivelor situaii are tendina sa se sting.
Hipnoza si medicamentele psihotrope pot fi utilizate pentru a creste
sugestibilitatea subiectului si a facilita demersul psihoterapeutic. Confruntarea reala
cu situaiile anxiogene se utilizeaz cu succes mai ales la subieci cu capaciti
imaginative limitate. Astfel, un pacient cu fobie de locuri nalte poate fi dus de
terapeut in astfel de locuri.
Intr-un studiu pe pacieni cu agorafobie, Emmelkamp i Wesels au demonstrat
experimental ca expunerea prelungita la stimulii anxiogeni n vivo s-a dovedit
superioara celei imaginative.
Cu toate acestea, exista i subieci pentru care expunerea reala la stimuli
anxiogeni este prea dura.
Aceiai autori citeaz cazul unui pacient agorrafobic, care s-a ascuns n privina
de teama de a nu fi obligat sa se plimbe pe strada mpreuna cu terapeutul.
Datele clinice au demonstrat ca dei marea majoritate a pacienilor rspund
favorabil la aceste tehnici, unii subieci nu obin rezultate, iar la un numr foarte mic
se poate produce chiar o exacerbare a simptomatologiei.
2. Tehnica desensibilizrii sistematice.
Aceasta tehnica s-a dovedit utila in reducerea unor modele de comportament
nedorite, prin punerea n aciune a altor modele comportamentale antagoniste.
Prin tehnica desensibilizrii subiectul este nvat sa se relaxeze sau sa se
comporte intr-un mod care este incompatibil cu apariia anxietatii n prezenta unor
stimuli anxiogeni reali sau imaginari.
Tehnica desensibilizrii nu se adreseaz in exclusivitate comportamentelor fixate
prin ntrirea negativa, ci unei game mult mai largi de situaii.

Termenul de desensibilizare sistematica i aparine lui Wolpe. Pornind de la

principiul ca modelele de comportament bazate pe anxietate nu sunt altceva dect
rspunsuri condiionate, autorul a elaborat o metoda prin care pacientul este nvat sa
rmn calm si relaxat n situaii anxiogene. Metoda cuprinde urmtoarele etape:
Invatarea relaxrii.
Aceasta se realizeaz n primele sase edine de psihoterapie, dup metoda relaxrii
musculare progresive a lui jacobson. n unele situaii se poate apela si la alte tehnici
de relaxare, hipnoza, meditaie si chiar la medicamente, pentru a facilita destinderea
subiectului.
Stabilirea ierarhiilor.
Tot in cursul primelor edine de psihoterapie se stabilete o ierarhie a situaiilor
generatoare de anxietate pentru subiect, n ordine descresctoare de la situaia cea mai
anxiogena pana la cea mai puin anxiogena.
De pilda, n cazul unui copil cu fobie de caini, contactul direct cu animale mari
poate reprezenta stimulul cel mai anxiogen, pozele cu caini un stimul mai puin
anxiogen, iar prezenta altor animale mici cu blana-un stimul si mai puin anxiogen.
Procedeul desensibilizrii.
Dup ce subiectul stpnete bine tehnica de relaxare i se cere sa se relaxeze cu ochii
nchii, n timp ce terapeutul ii descrie tot felul de scene, ncepnd cu unele neutre si
naintnd progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generatori de anxietate. Pacientul, aflat
in relaxare, este solicitat sa-si imagineze fiecare situaie descrisa de terapeut. In
momentul in care pacientul afirma ca simte anxietatea, edina se ncheie. Tratamentul
continua pana cnd pacientul devine capabil sa rmn relaxat in timp ce i
reprezint scene care nainte ii trezeau o reacie anxioasa de amploare.
Durata medie a unei edine de desensibilizare este de 30 minute, edinele avnd
loc de 2-3 ori pe sptmna. Un program complet de psihoterapie dureaz de la cteva
sptmini la cteva luni.

Exista si variante terapeutice n cadrul crora desensibilizarea are loc n vivo,

pacientul fiind instruit sa se confrunte si cu situaii reale pe care si le-a imaginat in
timpul edinelor de psihoterapie.
Wolpe a subliniat urmtoarele situaii in care tehnica desensibilizrii s-a dovedit
ineficienta:
- la pacienii cu dificulti n invatarea relaxrii;
- n cazul n care ierarhiile de stimuli anxiogeni sunt irelevante sau pot ghida greit
subiectul ;
- n cazul existentei unei inabiliti imaginative a subiectului.
Tehnica psihoterapeutic a desensibilizrii s-a dovedit utila intr-o serie de situatii
cum ar fi: reducerea tractului de examen, terapia fobiilor, a tulburrilor anxioase, cat
si in unele cazuri de impotenta si frigiditate.
3. Psihoterapia aversiva.
Aceasta metoda presupune nlturarea modelelor nedorite de comportament prin
metoda

clasica a sanciunilor. Sanciunea presupune att nlturarea ntririlor

pozitive cat si utilizarea unor stimuli aversivi. Cei mai des utilizai stimuli aversivi
sunt ocurile electrice. Dei utile, pedepsele sunt rareori utilizate ca unica metoda de
tratament.
Prima utilizare sistematica a tehnicii aversive aparine lui Kantorovich care a
tratat alcoolici prin administrarea unor ocuri electrice asociate cu prezentarea
vizuala, mirosul si gustul unor buturi alcoolice.
Ulterior tehnica aversiva a fost aplicata la o gama larga de tulburri sau
deprinderi greite cum ar fi: fumatul, consumul de buturi alcoolice, mncatul
excesiv, dependenta de droguri, deviaii sexuale si chiar in cazul unor comportamente
psohotice bizare.
La ora actuala utilizarea ocurilor electrice ca stimuli aversivi a sczut mult, att
datorita aspectelor etice implicate, cat si datorita faptului ca noile comportamente
dezirabile induse prin aceasta metoda nu au tendina de a se generaliza si la alte
situaii dect strict la cele asupra crora s-a acionat direct.
10

Au fost puse la punct procedee mai puin periculoase si mai eficiente, cum ar fi,
de pilda, metoda ntririi difereniate in cadrul creia sunt ntrite comportamentele
incompatibile cu cele indezirabile.
Psihoterapia aversiva reprezint o modalitate de a stopa rspunsurile dezadaptive
pentru o perioada de timp in care ar exista posibilitatea de a produce modificri n
stilul de viata al subiectului prin ncurajarea modelelor de comportament adaptive
care au tendina de a se autontri. Acest element prezint o importanta deosebita
deoarece, altfel, pacientul se va abine de la comportamentul nedorit n situaia
psihoterapeutic n care este sancionat, el continund insa sa le manifeste n situaiile
reale, unde se simte n sigurana.
4. Metoda modelrii.
Aceasta metoda presupune nsuirea unor modele dezirabile de comportament prin
imitarea altor persoane cum ar fi terapeutul sau printele.
Pacientul este confruntat cu anumite tipuri de comportament realizate de ctre
terapeut si ncurajat sa le imite. Astfel, de pilda, modelarea s-a dovedit eficienta in
acumularea unor deprinderi de alimentare independenta la copiii deficieni mintal.
Psihoterapia asertiva.
Psihoterapia sau antrenamentul asertiv a fost utilizat att ca metoda de
sensibilizare cat si de formare a unor abilitai de a face fata diverselor situaii de viata.
Aceasta tehnica s-a dovedit eficienta mai ales n cazul persoanelor care au dificulti
in stabilirea unor contacte interpersonale datorita anxietatii accentuate care i
mpiedica sa se exprime liber si chiar sa-si manifeste sentimentele de afeciune.
Psihoterapia asertiva este indicata si in cazul subiecilor care n mod constant i
las pe ceilali sa-i manipuleze sau sa profite de pe urma lor. Antrenamentul asertiv
are menirea da a-l nva pe subiect sa-si exprime deschis si adecvat gndurile si
sentimentele. Acest antrenament se desfoar in etape, comportamentul asertiv fiind
practicat iniial in cabinetul de psihiatrie si abia ulterior in viata reala. Se acorda o
atenie sporita dezvoltrii unor deprinderi i abilitai de reacionare interpersonal.

11

Pacienii timizi sunt nvai s adreseze altor persoane remarci directe si mai
puin confortabile, fr ca n spatele lor sa se afle sentimente de ostilitate sau
agresivitate.
Wolpe a artat c psihoterapia asertiva nu este eficienta in cazul fobiilor care se
refera la stimuli cu caracter impersonal.
De asemenea, tehnica nu este indicata nici in cazul anumitor tipuri de situaii
interpersonale; astfel, de pilda, in cazul unei persoane respinse de altcineva,
psihoterapia asertiva mai mult tinde sa agraveze situaia dect sa o rezolve.

ORIENTAREA COGNITIV COMPORTAMENTAL N PSIHOTERAPIE

Termenul de terapie cognitiv-comportamentala i are originile att in

domeniul psihologiei cognitive, care pune accent pe rolul ideilor asupra
comportamentului, cat si al psihologiei comportamentaliste, cu orientarea sa riguros
centrata pe obinerea unor performante.
La ora actuala exista o multitudine de demersuri cognitiv-comportamentaliste
care au in comun mai ales doua aspecte:
a. Convingerea conform creia procesele cognitive influeneaz att motivaia
cat si comportamentul.
b. utilizarea tehnicilor de modificare a comportamentului intr-o maniera
programatica.
In cursul edinelor de psihoterapie terapeutul si pacientul recurg la principiile
nvturii pentru a obine modificarea structurilor cognitive ale pacientului, evalund
permanent efectele pe care le au aceste modificri in comportament si in stilul de
gndire.
Pentru exemplificare prezentam cteva date in legtura cu psihoterapia
cognitiv-comportamentala in depresii, aparinnd lui Beck, 1978.
Principiul de baza al acestui demers psihoterapeutic consta in aceea ca starea
depresiva rezulta din modul lipsit de logica in care pacienii gndesc despre el nsui,
despre lumea exterioara si despre viitor. Aceste idei lipsite de logica au tendina de a
12

se menine chiar si in contradicie cu realitatea, deoarece indivizii se angajeaz n

comportamente autoblocante si autodestructive prin intermediul urmtoarelor
macanisme:
a. perceperea selectiva a lumii ca fiind amenintoare, ignornd situaiile
contrarii;
b. macanismul suprageneralizarii, prin care o experiena limitata este
generalizata asupra tuturor sectoarelor vieii si activitii;
c. amplificarea semnificaiei unor evenimente negative;
d. punerea un funciune a unor moduri de gndire absolutiste de tipul totul sau
nimic.
In cursul psihoterapiei cognitiv-comportamentale a lui Beck, pacienii nu sunt
solicitai sa-si schimbe ideile, ci sa culeag informaii despre propria persoana in urma
unor experiene directe, informaii menite sa infirme concepiile lor greite despre ei
nsui.
Terapeutul mpreuna cu pacientul identifica prerile, credinele si explicaiile
greite ale acestuia din urma si le formuleaz sub forma unor ipoteze ce trebuie
verificate. Se desemneaz apoi modalitile concrete de verificare a lor in viata
cotidiana. Aceste experimente, menite sa infirme opiniile eronate si autoblocante, sunt
astfel planificate nct sa fie ncununate de succes. Sarcinile sunt ierarhizate in funcie
de gradul de deficultate, astfel nct sarcinile mai uoare vor fi duse la bun sfrit
nainte de abordarea unora mai dificile.
Adesea pacientul si terapeutul noteaz si analizeaz activitile cotidiene ale
pacientului. Notarea activitilor este deosebit d utila pentru depresivi pentru ca
reduce tendina la inactivitate a acestor pacieni cat si tendina lor de a rumina gnduri
in legtura cu ei nsui.
Un loc important l ocupa notarea evenimentelor pozitive pentru ca muli
depresivi si-au pierdut capacitatea de a se bucura de ceea ce fac, de a obine plcere in
urma propriilor activiti.

13

Att notarea evenimentelor pozitive cat si administrarea unor recompense tind sa

sporeasc gradul de satisfacie si buna dispoziie a subiecilor.
Pacienii sunt ncurajai, de asemenea , sa descopere afirmaiile implicite si
gndirile automate care contribuie la formarea atitudinilor autodestructive. Ei sunt
instruii sa-si monitorizeze coninutul ideativ si apoi sa verifice permanent validitatea
acestuia.

DE LA TERAPIE COMPORTAMENTAL LA TERAPIE COGNITIV COMPORTAMENTAL (TCC)

n anii '60 - '70, tot mai muli cercettori n domeniul psihoterapiei
comportamentale i modificrii comportamentului au simit nevoia de a depi noiunile
mecaniciste ale practicii terapiei comportamentale" (Lazarus, 1971), considernd c
majoritatea tratamentelor comportamentale nu mai pot fi conceptualizate doar n termenii
teoriei nvrii. Aceast atitudine a condus la adoptarea unui demers eclectic care a
favorizat adugarea la tehnicile comportamentale existente a unor componente cognitive i a
deschis calea dezvoltrii i aplicrii sistematice a tehnicilor cognitive.
O ilustrare a acestei tendine este apariia demersului celor trei sisteme",
conceptualizat de Lang i Rachmani Acetia consider c orice problem
psihologic poate fi descris n termenii rspunsurilor manifestate n trei sisteme de
rspuns interdependente: comportamental, cognitiv / afectiv, fiziologic; prin
considerarea separat a rspunsurilor cognitive i afective, cele trei sisteme au
devenit patru. De pilda, o fobie implic rspunsuri comportamentale (de exemplu,
evitarea obiectului fobogen), cognitive (gnduri iraionale, catastrofice n legtur
cu obiectul fobogen), afective (team intens) i fiziologice (palpitaii, transpiraii
etc.).
Terapia cognitiv este, dup cum consider A. Beck, o sintez a unor
aspecte ale psihanalizei i terapiei comportamentale. Influena psihanalizei se
exprim prin accentul pus pe identificarea temelor importante i latente ale
gndirii pacientului (schemele cognitive"),

precum i prin evidenierea

interrelaiilor subtile dintre gndire, sentiment i comportament. Influena terapiei

comportamentale se regsete n structurarea sistematic a interviului terapeutic, n
14

definirea scopurilor i a proceselor care permit atingerea acestora, n

operaionalizarea tehnicilor terapeutice i a evalurii.
Terapia cognitiv s-a dezvoltat ndeosebi datorit cercetrilor asupra
depresiei realizate de A. Beck ncepnd din 1959. n prezent, terapia cognitiv este
indicat ntr-o multitudine de stri psihopatologice: anxietate, atacuri de panic,
obsesii, tulburri alimentare (anorexie i bulimie), alcoolism etc.
Din punctul meu de vedere, avantajele si dezavantajele terapiei cognitivcomportamentale sunt urmatoarele.
Avantaje:
Durata scurta a terapiei, costul redus si concentrarea pe simptome sau rezolvarea de
probleme sunt trei atribute ale terapiei cognitiv-comportamentale care raspund foarte
bine cerintelor contemporane de rezolvare rapida si pragmatica, cu minim de efort, a
problemelor cu care se confrunta indivizii;
Grad ridicat de structurare a continutului sedintelor, generat de claritatea si
simplitatea teoriei subiacente, ceea ce inseamna:
a) relativa usurinta in deprindere tehnicilor specifice de catre cei interesati a practica
acest tip de psihoterapie;
b) un suport important pentru consilier, mai ales cand se afla la inceput si nu are o
vasta experienta personala. Structurarea terapiei in etape si pasi clari diminueaza in
mod considerabil disconfortul incepatorului de a nu sti exact ce si cum trebuie facut.
c) posibilitatea standardizarii sau manualizarii terapiilor oferite in cadrul unor studii
de cercetare in care factorul terapie trebuie sa fie pe cat posibil invariabil, adica
terapiile oferite participantilor la studiu sa fie cat mai asemanatoare. CBT este terapia
care se preteaza cel mai bine studiilor de cercetare privind eficienta sau eficicacitatea
unei interventii terapeutice intr-o anumita conditie.
d) receptivitate si interes crescut din partea unei anumite categorii de populatie,
caracterizata prin pragmatism, gandire concret-categoriala, mono-cauzal liniara.
Relatia inegala, de tip profesor-elev, este bine primita de persoanele cu o autonomie
redusa, care prefera mai degraba sa fie indrumate, invatate sau ghidate decat sa isi
formuleze in termeni proprii demers de autocunoastere, schimbare si dezvoltare.

15

 Concentrarea pe un numar limitat de simptome sau probleme bine precizate permite

o evaluare facila a rezultatelor terapiei, prin identificarea problemelor sau
simptomelor eliminate, ameliorate si neinfluentate.
Dezavantaje:
Teoria (si, implicit, si practica) cognitiv-comportamentala ignora inconstientul. Nu e
vorba ca terapeutii de orientare cognitiv-comportamentala i-ar nega existenta, dar nu
considera necesar (sau nu stiu cum) sa tina cont de aceasta realitate psihica. Ori
inconstientul individual reprezinta o parte substantiala a psihismului uman, a carui
ignorare nu poate duce decat la o viziune ingusta, limitata si limitativa privind
dezvoltarea, structurarea si functionarea mintii umane. Din dorinta de a raspunde unor
nevoi urgente, punctuale, bine delimitate, de dragul pragmatismului si a eficientei,
terapia cognitiv-comportamentala a trebuit sa sacrifice aceasta parte.
Gradul ridicat de structurare a continutului sedintelor duce la:
a) limitarea libertatii pacientului de a se explora pe sine. Obiectivele clare, bine
delimitate, obliga la o concentrare a discutiilor, la organizarea logica a acestora
(asociatiile libere de idei nefiind incurajate). In felul acesta, TCC nu raspunde unor
nevoi mai complexe legate de autocunoasterea si dezvoltarea individului, actualizate
sub forma libertatii de a explora pe sine dincolo de limitele care definesc problemele
prezentate. E adevarat ca TCC nici nu isi propune acest lucru.
b) limitarea libertatii psihoterapeutului de a se aduce pe sine, in mod creativ, in
procesul terapeutic. Ceea ce poate constitui un avantaj pentru terapeutul incepator, si
anume existenta unei retete dupa care trebuie condus demersul terapeutic, poate
constitui un handicap pentru terapeutul a carui experienta ii permite si ii cere sa fie
mai autentic in terapie.
Receptivitate si interes scazut din partea persoanelor cu un grad crescut de
sofisticare psihologica, aplecate catre introspectie, cu o gandire nuantat simbolica, de
tip pluri-cauzalitate liniar/circulara.
Relatia inegala, de tip profesor-elev, nu raspunde nevoilor de autodeterminare a
multor pacienti.
In psihiatrie se accepta faptul ca exista doua mari categorii de tulburari psihotice:
tulburarile de gandire, al carui prototip de boala este schizofrenia, si tulburarile
afective, reprezentate de psihoza maniaco-depresiva. Aceste categorii sunt astfel
16

delimitate nu numai in functie de predominanta simptomelor de tip cognitiv sau

afectiv in intregul tabloului clinic, ci si primatul disfunctiei de un tip sau altul. Astfel,
in schizofrenie, ca si in tulburarile delirante de tip paranoia, disfunctia primara este
una cognitiva, pe cand in tulburarile afective, modificarile cognitive sunt secundare
tulburarii afective primare. Daca tinem cont de teoria din spatele sau, este paradoxal
faptul ca terapia cognitiv-comportamentala are rezultate mai bune in tulburarile
afective decat in cele cognitive. Cu alte cuvinte, terapia cognitiv-comportamentala
este relativ neputincioasa in tratarea tulburarilor cognitive majore, desi domeniul
cognitiv pare a-i fi propriu si la indemana. Si asta pentru ca, asa cum stie orice
psihiatru, ideile delirante care caracterizeaza aceste tulburari sunt prin definitie
impermeabile la interventiile de genul ce dovezi ai?; in schimb, tulburarile afective,
in special cele de tip depresiv, par a raspunde mai bine la interventiile cognitivcomportamentale, desi, inca o data, defectul original este in plan afectiv si nu
cognitiv, cum sustine teoria TCC. Explicatia probabila tine de raportul strans dintre
gandire si afectivitate si mai ales de aspectul bidirectional al modului in care cele
doua domenii se influenteaza. Cu alte cuvinte, nu numai gandirea influenteaza
afectivitatea, ci si viceversa. In concluzie, teoria TCC nu poate explica geneza
tulburarilor afective, in ciuda faptului ca teoria sa pare a se confirma in demersul
terapeutic de abordare a tulburarilor afective, dupa cum nu poate explica lipsa de
eficacitate a interventiilor sale in tulburarile de tip cognitiv, gen schizofrenie si
paranoia. Adica, atunci cand vine vorba de terapia marilor psihoze, TCC merge acolo
unde nu ai crede si da gres acolo unde ar fi trebuit sa mearga. Concluzia concluziei:
piatra de temelie a teoriei TCC, ideea ca modul in care ne simtim este determinat de
modul in care gandim, pare a fi limitata la zona normal-nevrotica.
Exista o realitate clinica pe care, personal, nu stiu cum o poate acoperi teoria TCC
(e posibil sa existe o explicatie pe care insa eu nu o cunosc). Si anume situatia acelor
persoane care, solicitand ajutorul, spun Ma simt asa si pe dincolo, desi imi dau
seama ca nu am nici un motiv sa ma simt asa, e ilogic, imi tot spun si eu ca totul e in
regula si ar trebui sa ma simt bine, dar asta nu ma ajuta. sau Da, aveti dreptate, nu
am nici un motiv sa ma simt asa, stiu asta, nici eu nu am gasit nici un motiv, dar...
Probabil e vorba de modificari ale dispozitiei determinate de factori inconstienti, pe
care pacientul nu ii cunoaste si la care terapeutul nu are acces daca se limiteaza la o
abordare rationala.
17

ANALIZA TRANZACIONAL
INSTRUMENT PSIHOLOGIC DE EVOLUIE PERSONAL I
DE EVOLUIE A VIEII GRUPURILOR UMANE.
Analiza tranzacional a luat natere n Statele Unite. S fie limpede. Aceasta a
fost dorina lui Eric Berne, inventatorul Analizei Tranzacionale n 1961.
Care anume dorin? Ca metoda de nelegere i de evoluie pe care a pus-o la
punct, pornind de la experiena sa de medic i n special ca psihiatru, s fie
accesibil tutor dar, n acelai timp, s fie n mod riguros conform cu datele
tiinifice cele mai uor de observat i de verificat n materie de psihologie i de
relaii umane. Eric Berne nu a descoperit aproape nimic.
Deci, ntr-un anumit fel, el a reorganizat cele mai utile cunotine psihologice
necesare nelegerii fiecruia dintre noi i relaiilor pe care le avem cu semenii
notri.
i s spunem lucrurilor pe nume nici destul de bine cunoscut de ctre
ceilali n privina propriei sensibiliti, a inteligenei, a creativitii i din nou
trebuie s spunem lucrurilor pe nume a geniului personal! Iar acest lucru
depinde foarte mult de acea parte din noi nine cu ajutorul creia ne adresm
celorlali. Cu att mai mult cu ct n interiorul acestei comunicri, acestei relaii,
acestui contact pe care l vom numi tranzacie noi l invitm vom vedea
n continuare ct de important este alegerea acestui cuvnt pe cellalt s
reacioneze cu una sau alta dintre Strile Eului su.
A.T. este deci un instrument de nelegere i de evoluie.
Diversitatea comportamentelor umane, de exemplu. i influena acestora asupra
comportamentului celor apropiai.
Altfel spus, v-ai ntrebat vre-o dat de ce comportamentul unei persoane din
anturajul dumneavoastr v provoac destul de frecvent aceeai reacie?
A.T. v rspunde la aceast ntrebare.

18

Primul dintre diverse aceste rspunsuri const n a spune c n fiecare dintre noi
exist trei pri, trei Stri diferite a ceea ce psihologia numete Eul nostru. Adic
partea cea mai accesibil a psihicului nostru.
Aceste trei pri sunt numite cele trei Stri a Eului.
Lum decizii i reacionm plecnd de la una dintre aceste trei pri din noi nine,
plecnd de la una din cele trei stri ale Eului. Prin urmare, ceea ce ni se ntmpl n
via depinde n mare msur de Tarea Eului de la care pleac aciunile noastre.
Fiindc dorea ca metoda sa s devin cea mai accesibil cu putin, Eric
Berne a nlturat cuvintele savante i a ales pentru fiecare din aceste Stri ale
Eului denumiri simple.
Dar, nainte de a ne continua explicaiile referitoare la acest prim instrument al
A.T., v propun s facem o mic experien, care are drept scop s v fac s
descoperii existena Strilor Eului care exist n dumneavoastr, printr-o experien
trit.
O alt resurs important care se afl n copilul-care-triete-n-noi (i pe care Eric
Berne l va numi Copilul cu C mare, ca s l deosebeasc de cuvntul copil din
limbajul obinuit) este ceea ce noi numim capacitatea intuitiv un lucru pe care
tiina nu l cunoate bine dar care este totui un element fundamental n rezolvarea
problemelor vieii.
Intuiia funcioneaz ca o dubl capacitate:
1.

aceea de a capta prin sistemele noastre sensoriale informaii provenind din

mediul nconjurtor, protejndu-le de sistemele noastre de judecat i aprndu-le de

excluderi rapide;
2.

ceea de a se juca, de a manipula, de a transforma aceste informaii lucruri,

impresii, idei, gnduri -, dnd astfel natere mecanismului creativ.

n timp ce ai citi experiena este posibil s v fi trecut prin minte un anumit numr
de mesaje. Dar ce mai este i cu povestea asta care nu are nici coad! Nu este un
lucru serios, aa ceva nu se face!
Sau unele mesaje pe care le-ar fi putut pronuna oamenii mari (tata, mam, frate,
sor, profesori, prieteni influeni), pe scurt, acele persoane care ne-au imprimat n
19

memorie mesaje parentale. Aceste mesaje i atitudini parentale au rmas ntiprite

n noi, la fel cum rmne viu n noi copilul despre care am vorbit mai nainte. Aceste
sunt foarte necesare vieii de aduli. Ele sunt cele care ne fac s respectm culoarea
roie a semaforului vieii (Nu fura, nu comite imprudene, fapte necinstite) care
constituie bazele respectului fundamental fa de cellalt i fa de noi nine (Eti un
om important! Nu fi imprudent cu viaa ta, cu sntatea!).
Mesajele parentale conin de asemenea enorm de multe judeci (unii psihologi
consider c aproape 75% din mesajele pe care le emite vocea emeneasc sunt
judeci) despre lucruri i despre ceilali. Printre aceste mesaje parentale exist o
gam ntreag cu ajutorul creia comunicm cu uurin cu ceilali, acestea fiind
mesajele parentale binevoitoare, mesaje (i atitudini, s nu uitm cu ajutorul crora
i putem ajuta, susine, ncuraja pe ceilali.
n explicaiile care au urmat micii noastre experiene, am subliniat n special
caracterul pozitiv al mesajelor parentale i al Copilului (care-triete-mereu-n-noi).
Dar continund lectura, ai observat c exist o a treia parte n dumneavoastr
,capabil s analizeze i care probabil c a hotrt s-i formeze propria opinie,
aceasta fiind capacitatea a crei funcionare seamn cel mai mult cu cea a unui
calculator, partea din dumneavoastr niv pe care Eric Berne o numete Starea de
Adult a Eului.
Aceast Stare de Adult este cea care are i o funcie de meninere a echilibrului
ntre impulsurile Strii de Copil a Eului (Acea culoare roie care m enerveaz
Trec peste ea) i normele cuprinse n Starea de Printe a Eului pentru c aa
numete Eric Berne acea Stare a Eului care conine mesajele i atitudinile parentale
(Trebuie s respeci regulile de circulaie! sau Dac m surprinde poliia risc smi pierd permisul de conducere!).
n continuare vom da definiia fiecreia din Strile Eului. Starea de Printe a fost
mprit de Eric Berne n Printe Normativ numit uneori Printe Critic i
Printe Binevoitor numit uneori Printe Grijuliu.
STAREA DE PRINTE A EULUI

20

O persoan se afl n Starea de Printe atunci cnd comportamentul su reproduce un

comportament pe care l-a vzut, l-a perceput, l-a observat la proprii prini sau la
persoanele care au avut asupra sa o influen dominant: ele pot fi modele mai
recente cum ar fi un patron, un coleg influent, un client de prestigiu etc.
Starea de Printe a Eului este mprit n dou realiti total diferite:
PRINTELE NOTMATIV
Conine regulile, normele, opiniile, valorile, prejudecile, modelele de
comportament autoritare, de dominare a celorlali.
Aspect pozitiv: este partea conductoare care d instruciuni, care dicteaz
normele ntr-o relaie respectuoas.
Aspect negativ: este partea care se exprim ntr-o relaie neloial (non.OK) pentru
a-l critica, a-l devaloriza pe cellalt.
Spunem atunci despre aceast persoan c are rolul de Persecutor (P)Devalorizartor.
PRINTELE BINEVOITOR
Cuprinde modele de comportament protectoare, pline de ncredere, nelegtoare,
aprobatoare n privina altora sau a lui nsui.
Aspect pozitiv: este partea care protejeaz, care ajut, ncurajeaz, ncuviineaz,
care este prevenitoare.

Aspect negativ: atunci cnd individul l folosete ca s superprotejeze (adic s

l mpiedice pe cellalt s se dezvolte, s se formeze prin propriile experiene),s fac
lucrurile n locul altuia (pentru c el nu este capabil);acest rol este numit
Superprotector-Salvator (S).
STAREA DE COPIL A EULUI
COPILUL LIBER
Se spune despre o persoan c se manifest prin Copilul su Liber atunci
cnd i
21

Exprim sentimentele, emoiile, dorinele n mod spontan. Copilul Liber este de

asemenea sediul Intuiiei, indispensabil capacitii creative.
Aspect pozitiv: Starea de Copil este inima omului, centrul a ceea ce este
trit, locul privilegiat al unei ntlniri adevrate.
Este exprimarea spontan a sentimentelor (cu att mai mult cnd n mod
tradiional lucrul acesta i-a fost interzis) care permite evitarea nenelegerilor, a
indispoziiilor att
de frecvente n relaiile dintre oameni.
Capacitatea de intuiie face minuni att n viaa particular ct i n cea
profesional.
Aspect negativ: ca i n cazul celorlalte Stri ale Eului, cu o persoan care
se manifest ntotdeauna cu Starea de Copil va fi greu de trit i, n
consecin, va fi repede respins.
Capacitatea intuitiv a Copilului Liber constituie o potenialitate att de
mare, nct Eric Berne ca i majoritatea discipolilor si au fcut din ea o a
treia subdiviziune a Strii de Copil a Eului i au numit-o Micul Profesor.
MICUL PROFESOR
n aceast zon a Copilului Liber se afl acea imens capacitate uman
numit
Intuiie.
Facultatea creativ se bazeaz pe intuiie.
n lucrarea sa edificatoare Strigtul lui Arhimede, Arthur Koestler
care, fr ndoial, a studiat cel mai bine procesul creativ demonstreaz ct de
strns legate sunt intuiia i procesul de creaie, prere mprtit i de Eric
Berne, care a neles s reprezinte aceast capacitate ca pe o entitate separat
considernd-o deci o a treia subdiviziune a Strii de Copil, stare creia i-a dat
un nume sugestiv: Micul Profesor.
Copil Adaptat
___________________
22

Micul profesor
____________________
Copil Liber
Cuvntul profesor ne duce n general cu gndul la o persoan care pred,
plecnd deseori de la Starea de Printe Normativ. Se pare c Eric Berne se
refer la partea creativ care exist n mod potenial n Copilul Liber din
fiecare dintre noi.
Cum funcioneaz partea creativ*?
Ceea ce noi numim intuiie este o capacitate care funcioneaz aproape ca
un radar.
- Cum tie un copil cnd poate s cear s fie rsfat de mama sau de tata?
- Cum tie un adult, n cursul unei discuii cu patronul, c este momentul
potrivit s i cear o zi de concediu?
- Cum tie un adult, n faa unui potenial partener sexual, c este momentul s
fac o propunere?
Nu ne referim la acele cazuri cnd rspunsurile la aceste ntrebri sunt de
ordin pur raional ca de exemplu:
- tata ntinde minile surznd;
- partenerul face gesturi sau vorbete n termenul foarte clar.
COPILUL ADAPTAT
Atunci cnd o persoan i adapteaz trebuinele , dorinele dup cele ale
celorlali. Acest lucru se poate face la niveluri diferite.

- adaptare social la cereri (cellalt emite o cerere, noi inem cont de ea i ne

modificm propriile trebuine) sau la regulile pe care le acceptm (acceptarea
regulilor de politee, de exemplu);
- supunere (de exemplu, teama n faa reaciilor celuilalt);

- devalorizare (ne dm deoparte, ne declarm incapabili, ne prezentm ca o

victim) (rol de Victim) (V);
- revolt (susinem n mod sistematic contrariul).
23

Copil Adaptat Supus

- se oprete la culoarea roie a semaforului;
- respect normele de protecie;
- respect normele de politee;
- cedeaz n faa celuilalt;
- spune: da, n regul, fr s discute.
Copilul Adaptat Victim
- spune: Am ncercatdar nu pot;
- se ndoiete de el: Am fcut tot ceea ce am putut, dar;
- se depreciaz: Nu sunt capabil s.;
- vorbete pe un ton plngre;
- se plnge, se vait;
- gndete adesea: X este mai bun dect mine.
Copilul Adaptat Rebel
- spune: Nu avei dreptul, Nu avei dect!;
- spune n mod sistematic Nu;
- ntrerupe discuia;
- ridic tonul;
- ncalc regulamentele;
- i sfideaz pe ceilali;
- gndete: O s vad ei;
STAREA DE ADULT A EULUI
Orice fiin omeneasc (sntoas din punct de vedere fizic) posed i
capacitatea de a percepe singur noiunile, de a reflecta asupra lor, de a le
analiza, de a le compara, de a face deducii, de a nelege, dar i pe aceea de a
asculta informaii Acestea sunt activitile importante ale Strii de Adult i
poate c este important s amintim acest lucru: orice individ dispune de Starea
de Adult i o folosete.
Rspunsul la ntrebarea Cum te cheam? se d plecnd de la Starea de
Adult a Eului. La fel se ntmpl i atunci cnd explicm unui copil cum se face
foculsau cum se folosete un ntreruptor.
Pe drept cuvnt, Starea de Adult este numit uneori Calculatorul.
24

Aspect pozitiv: permite culegerea de informaii din toate realitile vieii,

luarea de decizii gndite, rezolvarea problemelor, ndeplinirea sarcinilor,
negocierea.
Tot Starea de Adult este cea care permite o integrare armonioas ntre
dorine (Copil) i valori (Printe), fapt care d personalitii un sentiment de
mulumire n via, n acord cu sine nsui.
Aspect negativ: provine din folosirea excesiv a acestei stri n relaiile
interumane. Un individ care s-ar afla permanent n Starea sa de Adult ar fi un
adevrat robot.
Cum funcioneaz Starea de Adult?
Observm dou moduri de funcionare a Strii de Adult:
- Unul orientat spre exteriorul persoanei ca s analizeze, s pun ntrebri
anturajului sau mediului nconjurtor.
n acest caz vor fi ntrebri pentru a nelege, a se informa, a nva.
Vor fi i adevrate cereri de adult n locul cererilor forate ale Printelui
sau
cererilor cerite ale Copilului.
Exemplu: Mi-ar plcea s merg cu tine pe litoral n acest week-end i m
ntreb i convine? n loc de Ar trebui s te duci la mare, i-ar prinde bine!
sau, pe un ton plngre: N-am mai vzut marea de atta timp.
Vor fi i informaii cu adevrat sincere date celuilalt n legtur cu ceea
ce gndii sau simii, n locul informaiilor nuanate de prejudecat ale
Printelui sau n locul informaiilor plngree ale Copilului.
Exemplu: Mi-ar plcea s-i tunzi prul n loc de: Tunde-te repede! Parc
ai fi (o maimu, o proast! Etc.) sau pe un ton plngre: Dac ne ducem
desear la familia Dupont, cum s apar cu o femeie pieptnat ca tine!.
Cellalt orientat spre interiorul persoanei, ascultndu-i cu atenie propriul
Printe i propriul Copil.
Cnd Adultul domin individul, aceasta este o garanie de eficien, de reuit
n atingerea elurilor propuse n via n special, cel de fericire! i de reuit
n relaiile cu ceilali condiie att de necesar pentru cucerirea fericirii!
TRAININGUL AUTOGEN
25

Metoda activ a psihoterapiei, psihoprofilacsiei i psihoigienii , este ndreptat spre

restabilirea

echilibrului

dinamic

sistemului

homeostatic

de

mecanisme

autoreglatoare a organismului uman , dereglate n rezultatul aciunii stresante .

Elementele de baz ale metodicii sunt treningul relaxrii musculare , autosugestia i
autoeducarea. Activismul treningului autogen se opune unor pri negative ale
hipertoniei sub forma ei clasic atitudinea pasiv a bolnavului n procesul
tratamentului , dependena de medic .
Ca metod de tratament treningul autogen a fost propus pentru tratamentul
nevrozelor de ctre Schultz n 1932 . n ara noastr el a nceput s fie folosit la
sfritul anilor 50 . Aciunea lecuitoare a treningului autogen , de rnd cu dezvoltarea
n rezultatul relaxrii reaciei tropotrofe , care se caracterizeaz prin efortul tonusului
seciei parasimpatice a sistemului nervos vegetativ i contribuie la neutralizarea strii
de stres , bazat de asemenea micorarea activismului sectoarelor limbic i
hipotalamic , condus de scderea nelinitei generale i dezvoltarea tendinelor
antistres la cei care se antreneaz .
Se evideniaz dou trepte ale treningului autogen : 1) treapta inferioar nvarea
relaxrii cu ajutorul exerciiilor , ndreptate spre apariia senzaiei de greutate , cldur
, controlul asupra ritmului cardiac i respirator ; 2)treapta superioar meditarea
autogen crearea strilor de trans la nivel diferit .
Treapta inferioar a treningului autogen , conine ase exerciii standarte , care sunt
ndeplinite de ctre pacieni n una dintre cele trei poziii: 1)poziia aezat cei care se
antreneaz stau pe scaun cu capul puin aplecat nainte , minele stau liber pe faa
anterioar a picioarelor , picioarele sunt liber deprtate ; 2) poziia culcat ce care se
antreneaz sunt culcai pe spate , capul se odihnete pe o pern joas , minele, puin
ndoite de la cot , stau liber de-a lungul corpului , cu palmele n jos ; 3)poziia culcat
pe jumtate cei care se antreneaz stau n fotolii , lsai pe speteaz, minele pe
genunchi , picioarele deprtate liber . n toate trei poziii se ajunge la relaxarea deplin
, pentru o concentrare mai bun , ochii sunt nchii .
Exerciiile se efectuiaz pe calea repetrii n gnd a formulelor de autosugestie
corespunztoare . Fiecare dintre exerciiile standarte ncep cu formula scop : Eu
sunt absolut linitit .

26

Primul exerciiu . Apariia senzaiei de greutate n mini i picioare , care duce la

relaxarea muchilor diagonalo-liniari . Formule :Mina dreapt este absolut grea,
mai apoi Mina stng este absolut grea i Ambele mini sunt absolut grele.
Formule similare se folosesc i pentru picioare . Formula de ncheiere : Minele i
picioarele sunt absolut grele.
Al doilea exerciiu. Apariia senzaiei de cldur n mini i picioare cu scopul de a
controla nervaiile vasculare ale membrelor. Formule :Mna dreapt(stng)este
absolut cald, mai apoi Minele sunt absolut calde, aceleai formule i pentru
picioare . Formula final: minele i picioarele sunt absolut grele i calde.
Al treilea exerciiu. Reglarea ritmului btilor cardiace. Formula: Inima bate
puternic i regulat.
Al patrulea exerciiu. Normalizarea i reglarea ritmului respirator. Formula: Respir
absolut linitit.
Al cincilea exerciiu. Apariia senzaiei de cldur n regiunea abdomenului.
Formula: Aura mea solar d cldur.
Al aselea exerciiu. Apariia senzaiei de rcoare n regiunea frunii cu scopul
prevenirii i micorrii durerilor de cap cu genez vascular. Formula: Fruntea mea
simte o rcoare plcut.
Pentru prelucrarea fiecrui exerciiu trec dou sptmni. Cursul ntreg de trening
autogen dureaz aproximativ trei luni . De obicei leciile se petrec n grup 1-2ori pe
sptmn sub dirijarea psihoterapeutului ; durata leciei este de 15-20 minute . O
mare atenie se acord treningurilor independente ale pacienilor , care se promoveaz
de dou ori pe zi .
Adncimea cufundrii autogene are loc pe trei etape . La prima etap pacientul
simte greutate , cldur , oboseal , mprtiat prin tot corpul .A doua etap se
caracterizeaz prin sesizarea uurinei corporale , imponderabilitii , deseori apare
dereglarea schemii corpului . A treia etap poate fi caracterizat ca

dispariia

corpului. prima i a doua etap pot fi defereniate encefalografic .

Lute menioneaz 5 tipuri de formule - intenii.1) neutralizante, care folosesc
varianta autosugestiei mi-i indiferent: nghiiturile mi sunt indiferente - n caz de
27

ezofagospasme, Polenul mi este indiferent - n caz de alergii, etc ; 2)care ntresc

simurile , de exemplu: Eu tiu c m voi trezi , cnd vezica mea urinar va da un
impuls - n caz de enurez; Creierul meu vorbete automat -n caz de bjbial;
3)abstinent direcionate , de exemplu :Eu tiu c nu voi primi nici o pictur de
alcool , sub nici o form , niciodat , n nici un fel de condiii; 4)paradoxale, de
exemplu: Eu doresc s scriu ct mai ru - n caz de spasm al scrisului; 5)susintoare
, de exemplu: Eu tiu c nu depind de medicamente - n caz de astm; Numele sunt
interesante - n caz de reinere slab a numelui.
Cele mai bune rezultate ale folosirii treningului autogen sunt n tratamentul acelor
boli , care au aprut n urma tensiunii emoionale i a spasmelor muchilor netezi ,
dei efectul parasimpatic are loc mai repede , dect cel simpatic . n literatur se
menioneaz rezultate bune a folosirii treningului autogen n cazul astmului bronic ,
n perioada iniial a bolii hipertonice ,dispnoiei, ezofagospasmei, stenocardiei, a
spasmelor tractului digestiv .
Treningul autogen este efectiv ca metod de tratament n cazul dereglrilor
nevrotice ale vorbirii .
Treningul autogen este inclus n compexul de tratament a alcoolismului i
narcomaniei , pentru a ndeprta sindromul abstinent i formarea montajului
antitoxicomanic .
Scoaterea cu succes a ncordrii emoionale i a nelinitei cu ajutorul treningului
autogen i adeveresc includerea n diversele variante a metodicilor psihoprofilacticii
bolilor genetice .
Folosirea pe larg a treningului autogen este inclus i ca metod psihoigienic,
psihoprofilactorie n pregtirea sportivilor , a oamenilor , care lucreaz n condiiile
ncordrii emoionale i n condiii extremale .
Contraindicaii pentru folosirea treningului autogen sunt starea contiinei neclare i
delirul, mai ales delirul de atitudine i aciune. Nu se recomand treningul autogenn
timpul crizelor somatice acute .

HIPNOZA

28

Hipnoza (din greac Hypnos-vis). Stare temporar a contiinei, caracterizat

prin reducerea volumului i focusarea asupra coninutului celor spuse spre a influena,
legate de schimbrile funciei individuale de autocunoatere. Strea de hipnoz apare n
rezultatul unor influenri speciale ale celui care face hipnoz sau direcionat spre
autoinfluen.
Hipnologia tiinific a luat natere la mijlocul secolului 1, dei utilizarea
practic a hipnozei are o istori de multe veacuri. Termenul hipnoz pentru prima dat
a fost utilizat de chirurgul englez Bredom, cartea cruia a fost dedicat
neurohipnologiei, care a aprut n anul 1843. De la sfritul anilor 70 a secolului 1,
neurologul francez arco ncepe s studieze hipnoza pe bolnavi, care sufer de isterie.
coala Salpetric a lui arco se ocupa de utilizarea clinic a hipnozei, i de studierea
etapelor sale. n aceasta cu el concura coala Nansic, condus de Berngheim. El
considera, c etapele hipnozei, pe care le observa arco, condiionate de insuflare,
care vine de la hipnoterapeut, i nu baza patologic a acestuia. O mare importan
pentru tiina despre hipnoz au avut-o: Veterstrand, Craft-Ebing, Foreli i alii. n
Rusia, aspectele teoretice i practice ale utilizrii hipnozei n scopuri de tratare, le-au
cercetat

V.Ia.

Danilevschii(1852-1939),

..Tocarschii(1859-1901),

V.M.

Behterev(1857-1927), I.P.Pavlov (1849-1936), i elevii i reprezentanii lor.

Prelucrarea teoretic a mecanismelor hipnozei, este legat n primul rnd de
numele lui I.P.Pavlov i Freud. I.P.Pavlov i elevii si conciderau c baza fiziologic a
strii de hipnoz este procesul de frnare, care apare n scoara creierului. Schimbarea
extensiunii i intensitii procesului de frnare se exprim n diferite etape a hipnozei,
clinic bine descrise. Conform lui I.P.Pavlov, hipnoza este un somn
parial, stare de trecere starea de somn i nesomn, care pe fon de frnare n divers
msur a prilor creierului, n care se pstreaz un punct de paz n scoara
creierului, care asigur posibilitatea de legtur dintre cel hipnotizat i cel care face
hipnoz. Este necesar, ns, de subliniat, c prerea c hipnoza este o stare de somn
parial n cercetrile neofroidiste nu s-a adeverit.
n teoriile psihanalitice, cu referin la hipnoz, se pune accentul pe satisfacerea
dorinelor instinctive ale persoanei. Din acest punct de vedere, starea de hipnoz apare
sub influena unoi transfer special. n ultimii ani hipnoza este privit mai mult din
punc de vedereal psihologiei Eului. n psihologia experimental exist de asemenea i
29

concepii, care privesc hipnoza ca factor socio-cultural, factor al relaiilor

interpersonale, fenomen senso-motor. La moment, ruptura, care desparte fiziologii,
psihanalitii i psihologii experimentali, se micoreaz n ceea ce ine de hipnoz,
sepot observa ncercri de a forma teorii integrate psihofiziologice cu referin la
hipnoz.
n procesul de hipnotizare este important ct de influenabil este pacientul. Sunt
folosite o mulime de metode, cu ajutorul crora se poate determina ct de influenabil
este pacientul. Aceste metode sunt: cderile nainte i napoi, utilizarea degetilor
ncruciate, determinarea influenei unor mirosuri, i altele. Ca exemplu ne poate
servi un caz descris de P.I. Bulem. Se folosete o greutate metalic legat de o a, i
un magnet n form de potcoav fvut din lemn, vopsit ca unul adevrat.
Pacientului i se propune s ia cu degetelei minii ntinse aa cu greutatea legat de ea.
Medicul apropie magnetul de greutate i ncepe s apropie i s deprteze greutatea.
Pacientului i se insufl, s atrag atenia cum greutatea urmeaz magnetul i se
leagn. La persoanele, care sunt influenabile, greutatea ntr-adevr ncepe s se
mite napoi, ca rezultat a micrilo ideomotorice. nainte de hipnoz are loc o
discuie pentru a afla atitudinea pacientului fa de aceasta i excluderea unor posibile
temeri. Hipnoza se petrece n condiiile benefice pentru cel hipnotizat. Metode de a
face hipnoz sunt multe. Ele au loc prin aciunea asupra unor analizatori: vizuali,
auditivi, senzitivi. La utilizarea metodei fixrii privirii, hipnoterapeutul propune s
fixai cu privirea un anumit punct, de exemplu o mingiu metalic
strlucitoare. Oboseala natural a ochilor, care apare i dorina de ai nchide i
contribue la venirea somnului. Metoda fixrii este o derivare de la cea anterioar.
Pacientul este rugat s priveasc n ochii terapeutului, fr s clipeasc, hipnotizorul
se uit la pacient la punctul dintre frunte i nas. O alt metod este utilizarea
somnifer a unor sunete monotone metronomul, valurile mrii, picturi de ap care
cad .a. Metoda pas Hipnoterapeutul trece de cteva ori cu palma cu degetele
desfcute de la cap pn la picioare, fr s se ating de pacient. Aceast metod o
utiliza nc Mesmer, care considera c el cioneaz asupra bolnavului cu nite fluide
magnetice. Metoda apropierii minilor: pacientul este rugat s nchid ochii. S
ndoaie minile de la cot sub unghi de 90 de grade i ncet s apropie degetele ambelor
mini, spunndu-i: Degetele dumneavoastr se vor apropia ncet. Cnd vrfurile se

30

vor uni, vei respira adnc i vei adormi. Exist i alte metode de a face hipnoz.
Unele acioneaz asupra mai multor analizatori concomitent.
Actiunea asupra analizatorilor, de regul este condus de insuflare, n formulrile
creia se descrie senzaia, pe care o triete persoana: Relaxai muchii. Stai culcal
linitit. Strduii-v s nu v gndii la nimic. Ascultai atent ceea, ce v voi spune.
Apare dorina s dormii. Pleoapele sunt grele i se las n jos. n tot corpul se revars
o cldur plcut. Se relaxeaz din ce n ce mai tare muchii de la mini, picioare, tot
corpul. Se relaxeaz muchii feei, gtului, capul se duce mai adnc n pern. Vrei s
dormii. Acum voi ncepe a numra, i atta timp ct eu voi numra, apropiindu-m de
zece, dorina de a dormi crete, din ce n ce mai tare. Cnd numesc cifra zece vei
adormi. Aproximativ aa fraze repet terapeutul de cteva ori, cu voce linitit,
asigurnd cu insuflare. Dormi, dormi!. Vornii ncet i linitii. Dar n acelai timp
sigur, utiliznd fraze clare. Starea de hipnoz pote fi atins prin aciune verbal.
Durata seansului de hipnoz, se determin de ctre terapeut. La ieirea din starea de
hipnoz terapeutul anun despre aceasta: Peste jumtate de minut v voi scoate din
starea de hipnoz. Acu voi numra pn la trei. La cifra trei v vei trezi. Unu v
eliberai de restriciile de micare la mini, doi v eliberai picioarele i tot corpul.
Trei v-ai trezit, deschidei ochii! Avei dispoziie bun i v simii bine, nimic nu
v deranjeaz, nu v mpiedic. V-ai odihnit foarte bine. V simii plcut i linitit.
La dehipnotizare trebuie de inut minte, c trezirea rapid poate fi urmat de
slbiciuni, aritmie, dureri de cap i altele.
Diferii autori propun diferite etape ale hipnozei: unii vorbesc despre trei etape,
alii despre -4, 6,9 sau 12. n lucrul practic ne putem orienta la cele propuse de Foreli
n1928, 3 etape: somnolen, hipotacsis i somnambulism. Prima etap - somnolena.
Cel hipnotizat, printr-un efort poate s se opun influenei, s deschid ochii. Se
caracterizeaz prin slbiciune muscular uoar i somnolen. A doua etap hipotacsia. Pacientul nu poate deschide ochii i poate fi influenat. Se caracterizeaz
prin slbiciune muscular grav. La aceast etap hipnoza poate aprea catalepsia
(apariia elasticitii musculare). Ea uneori apare i spontan. A treia etapsomnambulismul. Se caracterizeaz prin amnezie i posibilitatea de a ndeplini nu
numai insuflarea hipnotic, dar i cea posthipnotic. Somnambulizmul poate aprea i
fr cele dou etape.

31

Hipnoza este baza hipnoterapiei. La momentul actual, n rnd cu cea clasic se

utilizeaz hipnoza eriksonian.
GESHTALT - TERAPIA
Metoda a fost creat de psihologul i psihoterapeutul american Perls sub
influena ideei gelshtat psihologiei, existenialismului, psihanalizei i, n deosebi,
teoriei lui Raih despre apariiile fiziologice ale materialului psihologic refulat.
Geshtalt terapia a aprut n cursul apropierii fenomenale, care sublinia necesitatea
contientizrii de ctre pacient a prezentului i importana tririi emoionale directe.
Informaia, necesar pentru schimbarea terapeutic este primit direct din
comportamentul pacientului.
Apariia i mplinirea necesitilor el privete ca pe ritmul formrii i finisrii
geshtaltului. Funcionarea sferei emoionale are loc dup principiul de autoreglare a
organismului. Omul se afl n echilibru cu sine i lumea nconjurtoare. Pentru
meninerea armoniei este nevoie de a te ncredina n nelepciunea corpului, de a
nelege necesitile organismului i a nu le mpiedica realizarea. A fi sine nsui, a
realiza propriul Eu, realizarea necesitilor, nclinaiilor, aptitudinilor este drumul
spre o personalitate armonioas i sntoas. Bolnav de nevroz, n conformitate cu
psihologia existenialist-umanist, este omul, care cronic mpiedic realizarea
necesitilor personale i urmarea valorilor, impuse din exterior, aceasta aducnd la
distrugerea procesului de autoreglare a organismului.
n geshtalt-terapie sunt 5 mecanisme de distrugere a procesului de
autoreglare: introiecia, proiecia, retroflexia, deflexia, confluiena. n cazul
ntroieciei omul asimileaz sentimente, convingeri, norme , modele de comportament
ale altor oameni, care atunci cnd vin n contravenie cu experiena personal, nu sunt
asimilate de ctre personalitatea lui. Aceast experien neasimilat- introiectul- este
strin pentru om i o parte din personalitatea lui. Cei mai sensibili introieci sunt
nvmintele printeti.
Proiecia este antonimul introieciei, dar de regul aceste 2 mecanisme se
completeaz unul pe altul. n cazul proieciei omul nstrineaz calitile sale proprii,
deoarece nu corespund concepiei de Eu propriu. Golurile formate n rezultatul
proieciei sunt umplute cu introiecte. Retroflexia - ntoarcerea spre sine- se observ

32

in cazul cnd careva necesiti nu pot fi realizate din cauza blocajului social, i atunci
energia pentru manipularea n exterior se ndreapt ctre sine. Aa necesiti
nerealizate sau geshtalte nefinisate sunt sentimentele agresive. Retroflexia se
manifest n contraciile musculare.
Deflexia - este o ndeprtare de la contactul real. Omul , pentru care este
caracteristic deflexia , fuge de contactul direct cu oamenii, problemele i situaiile.
Deflexia se manifest sub form de discuii de salon, guralivitate, clounism, anumite
ritualuri n comportament, tendina de a nivela situaiile de conflict. Confluena se
manifest prin tergerea granielor dintre Eu i mediu. Asemenea oameni cu greu
disting gndurile, sentimentele i dorinele personale de cele strine. Confluena poate
fi uor observat n timpul psihoterapiei de grup, atunci cnd pacienii se identific
completamente cu grupul, pentru ei fiind caracteristic, n timpul descrierii
comportamentului propriu, de a folosi pronumele noi, n loc de eu.
Variantele descrise de distrugere a procesului autoreglator, prezint mecanisme
nevrotice de aprare, apelnd la care individul se dezice de propriul Eu. n rezultatul
aciunii mecanismelor enumerate, se distruge integritatea personalitii, care devine
fragmentat, mprit n mai multe pri. Scopul principal al g-t este de a integra
prile fragmentate ale personalitii.
n procesul g-t , pentru a descoperi individualitatea sa, pacientul trece prin 5
niveluri, pe care Perls le numete nivelurile nevrozei.
Primul nivel - nivelul relaiilor false, nivelul jocului i a rolurilor.
Personalitatea nevrotic se dezice de realizarea Eului personal. Bolnavul nevrotic
triete n conformitate cu ateptrile altor oameni. n rezultat, scopurile personale i
necesitile omului sunt nerealizate, el este frustrat , dezamgit i i consider
existena inutil.
Al doilea nivel-fobic, este legat de contientizarea comportamentului fals i
manipulrii. Dar cnd pacientul i imagineaz ce poate avea loc , dac el se va
comporta sincer, la el apare sentimentul de fric. Omul se teme s fie cel care este, se
teme c nu va fi acceptat de societate.
Al treilea nivel- tupicul. Se caracterizeaz prin aceea c omul nu tie ce s
fac i unde s se duc. El retriete pierderea susinerii din exterior, dar nu este gata
33

sau nu dorete s foloseasc propriile resurse, s-i gseasc susinere interioer. n

rezultat omul se menine de statutul cvo, fiindu-i fric s treac prin tupic.
Al patrulea nivel implozia. Este starea unei neliniti interioare, dezndejde,
dezgust fa de sine, care se bazeaz pe contientizarea faptului c omul s-a limitat pe
sine. La acest nivel individul poate tri frica de moarte. Aceste momente legate de
concentrarea unei cantiti mari de energie pentru lupta de contrarii interioare, aprute
n urma acestei presiuni, cum i se pare lui, amenin s-l distrug.
Al cincilea nivel - explozia. Atingerea acestui nivel nseamn forarea unei
personaliti autentice, care are capacitatea de trire i expunere a emoiilor. Explozia
- este o trire emoional adnc i intens. Perls descrie patru tipuri de explozie:
tristee, furie, bucurie, orgasm. Explozia unei tristei adevrate este rezultatul lucrului,
legat de pierderea sau moartea unui om apropiat. Orgasmul este rezultatul lucrului cu
persoanele blocate sexual. Furia i bucuria sunt legate de descoperirea personalitii
autentice i individualitii adevrate.
n g-t o mare atenie se acord lucrului cu visele pacientului. Parafrazndu-l pe
Freud, Perls spunea, c visul este un drum regal ctre integrarea personalitii . Spre
deosebire de psihanaliz, n g-t visele nu se interpreteaz, ele se folosesc pentru
integrarea personalitii.
Perls la nceput folosea metoda sa , sub form de psihoterapie individual, dar
cu timpul a trecut numai la forma de grup, considernd-o mai efectiv i mai
econoam. Geshtalt-terapia este foarte efectiv la tratarea nevrozelor. n lucrul cu
pacienii psihotici se recomand ca g-t s fie de durat.

34