Sunteți pe pagina 1din 238

LAINITAYLOR

Seria:DaughterofSmoke&Bone

Volumul1

NĂSCUTĂ

DINFUMȘIOS

Original:DaughterofSmoke&Bone(2011)

Traduceredinlimbaenglezășinotede:

CRISTINAJINGA

Original: DaughterofSmoke&Bone (2011) Traduceredinlimbaenglezășinotede: CRISTINAJINGA virtual-project.eu 2016
Original: DaughterofSmoke&Bone (2011) Traduceredinlimbaenglezășinotede: CRISTINAJINGA virtual-project.eu 2016

2016

Afostodatăcaniciodată,

cândunîngerșiundemons-auîndrăgostit.

Afostodatăcaniciodată, cândunîngerșiundemons-auîndrăgostit. Șinus-asfârșitdelocbine.

Șinus-asfârșitdelocbine.

1.IMPOSIBILDESPERIAT

Se afla în drum spre școală, iar zgomotul pașilor ei era înăbușit de stratul de zăpadă. Mergea liniștit, neavând nicio presimțire sinistră despre ce urma să se petreacă în ziua aceea. Părea ca oricarealtă zideluni, nevinovată, maipuțin faptulcă era luni, ca să nu maipomenimcăeradeianuarie.Erafrigșiîntuneric–înmiezuliernii,soarelenurăsărea pânălaopt–,însăeradeopotrivăîncântător.Ninsoareașioramatinalăîșidăduserămâna săzugrăveascăPragafantomatic,caoferotipie,toatănumaiargintșiceață. Peșoseaua depemalulrâului,tramvaieleșiautobuzeletreceauurnind,țintuindziua în secolul douăzeci și unu, dar, pe aleile mai lăturalnice, liniștea iernii ar fi putut aparține altuitimp.Zăpadă,piatră șilumină spectrală,pașiiluiKaroușinorișoruldeaburalcănii cucafea,șieaerasingurășipierdutăîngândurimundane:școală,comisioane.Dincândîn când, își mușca obrazul pe dinăuntru, de amărăciune, atunci când își făcea loc vreo strângere de inimă nepoftită, cum sunt toate strângerile de inimă, dar ea le dădea la o partehotărâtă,gatasălepunăpunctdefinitiv. Cuomânățineacanadecafea,iarcucealaltă,paltonulstrânslapiept.Omapădeartist îiera atârnată deumăr,iarpărulei–despletit,lungșialbastru-păun–adunaseodantelă defulgidezăpadă. Doaroaltăzi. Șiatunci… Un mârâit, pașii cuiva alergând, și se trezi prinsă din spate de două brațe, lipită de pieptullargalunuibărbat,apoimâinileluiîidădurăfularullaoparteșisimținiștedinți– dinți–lagâtulei. Mușcându-iușorpielea. Atacatoruleiomușca. Agasată,încercăsă-ldealaopartefărăsă-șiversecafeaua,darlichidulpleoscăiîncană șiopartesăritotușiînzăpadamurdară. —Doamne,Kaz,dă-te!serăstiea,răsucindu-secufațasprefostuleiiubit. Lumina felinarului îi îmbăia blând fața frumoasă. Frumusețe tâmpă, gândi ea, împingându-l.Fațătâmpă. —Deunde-aiștiutcăsunteu?întrebăel. —Întotdeaunaeștitu.Șiniciodatănuține. Kazimir își câștiga traiul sărind la atac asupra oamenilor, majoritatea turiștilor, din diverse ascunzători și era descumpănit că nuputea niciodată să scoată nici cea mai mică tresăriredelaKarou. — Ești imposibil de speriat, se plânse, luând mutra bosumflată pe care el o credea irezistibilă. Pânădecurând,eanui-arfirezistat.S-arfiridicatpevârfuri,și-arfitrecutlimbapeste buzaluidejosrăsfrântă,i-arfilins-olanguros,apoii-arfiluat-oîntredințișis-arfijucatcu eaispititor,înaintedeaseadânciîntr-unsărutcareofăceasăsetopeascăprecummierea încinsădesoare. Zileleaceleaeraudefinitivduse. —Poatecănueștidestuldeînfricoșător,ziseeașiîșireluădrumul. Kazoprinsedinurmă,mergândagalepelângăea,cumâinileînbuzunare.

— Ba sunt înfricoșător. Mârâitul? Mușcătura? Orice ființă normală ar fi făcut atac de cord.Numaitunu,apăcugheațăînlocdesânge. Cândeaîlignoră,adăugă:

—Josefșicumineîncepemun noutur.Turulvampirilordin OrașulVechi.Turiștiiorsă adoreasta. Debunăseamă,gândiKarou.Plăteaubanifrumoșipentru„tururilecustafii”aleluiKaz, careconstauînaficondușipestrăduțeleîntortocheatedinPraga,peîntuneric,cuopririîn locurilepresupuselorcrime,astfelca„stafiile”săpoatăsărilaeidinintrândurileîntunecate șisă-ifacăsățipe.Interpretaseșieastafia,învreocâtevarânduri,ținândînmânăuncap însângeratșigemând,întimpcețipeteleturiștilorsetransformauînrâsete.Eraamuzant. Kazfuseseamuzant.Acumnumaiera. —Multsucces,ziseeacuovoceegală,privindînainte. —Amputeasă-țidămșițieunrol,ziseKaz. —Nu. —Aiputeajucaovampirițăsexybestială… —Nu. —Ademenindbărbații… —Nu. —Aiputeasă-țiieipelerinapetine… Karouîncremeni. Kazstărui,peuntonseducător:

—O maiai, nu-iașa, iubito? Celmaifrumoslucrupe care l-amvăzut vreodată, tu, cu mătaseaaceeaneagrăîncontrastcupieleaalbă… —Tacă-țifleanca,șuierăea,oprindu-sebruscînmijloculPiețeiMalteze. Doamne, gândi ea. Ce stupid din partea ei să se îndrăgostească de actorașul ăsta ambulant, frumostotuși, darneînsemnat, să segătească pentruelșisă-ilaseamintiridin astea?Extraordinardestupid. Unicdestupid.

Kazîșiridicăomânăsă-idealaoparteunfulgdezăpadădepegene.Eazise:—Atinge-

măși-osăprimeșticafeauaastaînplinăfață. Ellăsămânajos. —Roo,Roo {1} ,apriga mea Karou.Cândosă încetezisă terăzboieșticumine?Amspus căregret. —N-aidecâtsăregrețiîncontinuare,atunci.Numaidu-tes-ofaciînaltăparte. Vorbeau cehește, iar accentul ei învățat nu se deosebea prin nimic de accentul lui înnăscut. Eloftă,enervatcăîncăîirespingeascuzele.Parteaastanueraprevăzutăînscenariu. —Haide…,încercăels-oînduplece. Vocea luiera răgușită șicatifelată în acelașitimp,ca a unuisolistdeblues,un amestec deșmirghelșimătase. —Suntemfăcuțisăfimîmpreună,tușicumine. Făcuți.Karousperasincercă,dacăera„făcută”pentrucineva,acelanueraKaz.Seuită lael,lafrumosulKazimiralcăruizâmbetobișnuiasăaibăasupraeiputereauneiinvocații magice, atrăgând-ospreelfără să isepoată opune. Șilângă elpăruseun locsplendidîn caresă fie,deparcă șiculorileeraumaistrălucitoareacolo,șisenzațiilemaiprofunde.De

asemenea,descoperiseea,erașiunlocpopular,altefeteocupându-lînlipsaei. — Ia-o pe Svetla să-ți fie vampirița sexy bestială, sugeră ea. Partea cu bestialitatea a deprins-obine. Elopriviîndurerat. —N-ovreaupeSvetla.Tevreaupetine. —Vai,cepăcat.Eunusuntoopțiune. —Nuspuneasta,ziseel,dânds-oapucedemână. Ea se feri, cu un junghi dureros în inimă în pofida tuturor eforturilor ei și a răcelii afișate.Numerită,îșizise.Nicimăcarunpic. —Astaeînmodhotărâthărțuire,îțidaiseama. —Pfui!Nutehărțuiesc.S-aîntâmplatsăamdrumîncoace. —Cumsănu,ziseKarou. Seaflauacumlacâtevacasedistanțădeșcoalaei.LiceuldeArtădinBoemiaeraunliceu privat, amenajat într-un palat roz baroc, unde, fapt de notorietate, în timpul ocupației naziste, doi tineri naționaliști cehi îi tăiaseră gâtul unui comandant din Gestapo și mâzgăliseră cuvântullibertate cusângelelui.Oscurtă șicurajoasă rebeliune,înaintesă fie prinși și trași în țeapă în vârfurile ascuțite ca lăncile ale porții liceului. Acum, elevii mișunauchiarînjurulaceleiporți,fumândșiașteptându-șiprietenii.DarKaznueraelev– ladouăzecideani,eracuvreocâțivaanimaimaredecâtKarou–șieanuștiuseniciodată caelsăsefidatjosdinpatînaintedeprânz. —Și,mărog,deceeștitreazlaoraasta? —Amonouăslujbă,ziseel.Începedevreme. —Ce,facitururidevampirimatinale? —Nuasta.Altceva.Unsoide…dezvăluire. Înaceaclipărânjea.Opriveaîncântat.Voiacaeasă-lîntrebeceeraslujbaastanouă. Ea n-avea de gând să-l întrebe. Cu un dezinteres perfect, zise: — Ei bine, distracție plăcută. Șiseîndepărtă. Kazstrigădupăea:

—Nuvreisăștiiceanumee?

Rânjetulnu-idispăruse.Eai-lsimțeaînvoce.

—Nu-mipasă,îirăspunseeapesteumărșiintrăpepoartă.

2.UNSOIDEDEZVĂLUIRE

Lunea, miercurea și vinerea, Karou avea desen la prima oră. Când intră în studio, prietena ei Zuzana sosise deja și instalase șevaletele pentru amândouă în fața platformei modelului. Karouîșidădujosmapa-portofoliușipaltonul, îșidesfăcufularulșianunță: — Amfosthărțuită. Zuzana își arcui o sprânceană. Era maestră în arcuitul unei sprâncene, iar Karou o invidia pentruasta. Sprâncenele ei nufuncționauindependent una de cealaltă, ceea ce îi știrbeaexpresiiledesuspiciuneșidispreț. Zuzana leputea reda peamândouă perfect,daraceasta deacumera oarcuireușoară a sprâncenei,exprimândmaidegrabăcuriozitatedetașată. —Nu-mispunecăNeghiobulaîncercatsătesperiedinnou. —Treceprintr-ofazădevampir.M-amușcatdegât. — Actorii, mormăi Zuzana. Ascultă-mă pe mine, trebuie să-l electrocutezi cutaserul pe ratat.Să-lînvețimintesămaisarălaoameni. —N-amtaser. Karou nu adăugă că nu-i trebuia; era mai mult decât capabilă să se apere și fără electricitate.Aveaoeducațieneobișnuită. —Păi,ia-țiunul.Serios.Purtărilereletrebuiepedepsite.Înplus,arfiamuzant.Nucrezi? Întotdeaunami-amdoritsăfolosescuntaserpecineva.Zap! Zuzanamimăconvulsiile. Karouclătinădincap. —Nu,diabolicămică,nucredc-arfiamuzant.Eștigroaznică. —Nueusuntgroaznică.GroazniceKaz.Spune-micănutrebuiesă-țiamintescasta. ÎiaruncăluiKarouoprivirepătrunzătoare. —Spune-micănicinu-țitreceprinmintesă-lierți. —Nu,declarăKarou.Darîncercsă-lfacșipeelsăcreadăasta. Kazpurșisimplunuputeaconcepecăvreofatăs-arputealipsibenevoldefarmecelelui. Și ce altceva făcuse ea decât să-i consolideze vanitatea în lunile acelea cât fuseseră împreună,sorbindu-ldinochivisătoare,dăruindu-i…totul?Faptulcăelîifăceaacumcurte, gândiea,eraochestiunedeorgoliu,să-șidovedeascăluiînsușicăputeaaveapecinevoia. Cănudepindeadecâtdeel. PoatecăZuzanaaveadreptate.Poatec-arfitrebuitsă-lelectrocutezecuuntaser. —Caietuldeschițe!comandăZuzana,întinzândmânacaunchirurgdupăunscalpel. Cea maibună prietenă a luiKarouera autoritară în proporție inversă cutalia ei. Abia depășea un metru cincizeci în cizmele cu platformă, în vreme ce Karou avea un metru șaptezeci, părând însă mai înaltă de-atât, ca balerinele cu gâturile lor lungi și membrele mlădioase.Eanuerabalerină,daraveaalura,celpuținînînfățișareagenerală,dacănuîn detalii.Numultebalerineaupărulalbastru-aprinssauoconstelațiedetatuajepemembre, iarKarouleaveapeambele. Singureletatuajevizibileîntimpcescoteacaietuldeschițeșii-lîntindeaerauceledela încheieturi,caniștebrățări–unsingurcuvântpefiecare:povesteșiadevărată. Când Zuzana luă caietul, alți doi elevi, Pavel și Dina, se apropiară să se uite peste umărulei. Caietulde schițe alluiKarouera un adevărat obiect de cult cuadepțiîn toată

școala,datdinmânăînmânășiprivitcuuimireaproapezilnic.Acestadeacum–numărul nouăzecișidoiîntr-oseriede-oviață–eralegatcușnururielasticeși,deîndatăceZuzana lescoase,sedeschisedelasine,paginilefiindîncărcatecugrundgessoșivopsea,încâtabia încăpeauîntrecoperte.Răsfirându-seînevantai,personajeleunicealeluiKaroutremurară pepagini,splendidredateșiprofundstranii. Iat-opeIssa,șarpedelabrâuînjosșifemeiedelabrâuînsus,cusâniigoi,sferici,caîn sculpturileKamaSutra,cuglugașicolțiiuneicobreșicufațaunuiînger. Twiga,celcugâtuldegirafă,aplecat,culupadebijutierfixatălaunochiîntredeschis. Yasri,cuciocdepapagalșiochideom,cuohorbotădecârlionțiportocaliiieșițidesub batic,ducândînmâiniunplatoucufructeșiunulciorcuvin. Și Brimstone, desigur – el era vedeta caietului de schițe. Aici era înfățișat cu Kishmish cocoțatpeunuldintrecoarneleluirăsucitedeberbec.ÎnpoveștilefantasticepecareKarou le depăna în caietele ei de schițe, Brimstone se ocupa cu dorințele. Uneori, ea îl numea Neguțătorul-de-dorințe;alteori,simplu,„ursuzul”. Desena creaturile acestea de cândera mică, iar prietenii săi aveautendința de a vorbi despreelecașicândarfifostreale. —Ce-amaifăcutBrimstoneweekendulăsta?întrebăZuzana. —Cadeobicei,ziseKarou,acumpăratdințidelaucigași.Aluatuniidecrocodildepe Nil,ieri,delaunbraconiersomalezoribil,daridiotulălaaîncercatsă-lfureșis-atrezitpe jumătatestrangulatdecolierul-șarpealluiBrimstone.Aavutnorocc-ascăpatcuviață. Zuzana a găsit povestea ilustrată pe ultimele pagini desenate din caiet: somalezul, cu ochiidațipestecap,întimpceșarpelesubțirecaunbicidinjurulgâtuluisestrângeacaun garou.Oamenii,explicaseKaroualtădată,trebuiasăsesupunășisăpoarteînjurulgâtului unul dintre șerpii Issei, înainte să poată intra în dugheana lui Brimstone. În felul acesta, dacă încercauceva necinstit, era ușor să fie îngenuncheați – prin strangulare, ceea ce nu eraîntotdeaunafatal,sau,lanevoie,cuomușcăturădegât,ceeaceerafatal. — Cum reușești să inventezi toate astea, maniaco? întrebă Zuzana, plină de uimire invidioasă. —Cinezicecăleinventez?Îțispunmereucătotuleadevărat. —Îm-hm.Șipărulîțicreștedincapdeculoareaasta,fărăîndoială. —Cum?Bineînțelescăda,ziseKarou,trecându-șioșuvițălungăprintredegete. —Desigur. Karou ridică din umeri și își prinse părul la spate într-un coc neglijent, înfigând o pensulă prin el ca să-l țină la ceafă. De fapt, părul chiar îi creștea din cap de culoarea aceea, un ultramarin pur ca scos din tubul de vopsea, dar acesta era un adevăr pe care-l rosteacuunoarecarezâmbetambiguu,deparcăarfispusoabsurditate.De-alungulanilor, descoperisecănutrebuiadecâtatât,zâmbetulacelaindolent,șiputeaspuneadevărulfără a risca să fie crezută. Era maisimpludecât să țină minte minciunile și, astfel, devenise o parteaceeaceera:Karoucuzâmbetuleiambiguușiimaginațienebunească. În realitate, nuimaginația eiera nebunească, civiața ei–părul albastru, Brimstone și restul. ZuzanaîidăducaietulluiPavelșiîncepusăîntoarcăfoiledinpropriuleicaietdedesen, căutândopaginăgoală. —Măîntrebcinepozeazăastăzi. —ProbabilWiktor,ziseKarou.Nul-ammaiavutdemult.

—Știu.Eusperc-amurit. —Zuzana! —Ce?Arecamoptmilioanedeani.Amputealafeldebinesădesenămdirectscheletul anatomicdecâtsăprivimimaginealuiînfiorătoare. Existauvreozecemodele,bărbațișifemei,detoateformeleșivârstele,carepozauprin rotație la ore. De la imensa Madame Svobodnik, ale cărei cărnuri erau mai degrabă un peisaj decât un corp omenesc, până la miniona Eliska, cu talia ei de viespe, preferata băieților. Moșul Wiktor era ultimul pe lista preferințelor Zuzanei. Pretindea că avea coșmarurioridecâteoritrebuiasă-ldeseneze. — Arată ca o mumie desfășată, se cutremură ea. Te întreb: holbatul la un boșorog despuiat,cemodde-aîncepeziuamaieși-ăsta? —Maibundecâtsăfiiatacatdeunvampir,ziseKarou. Defapt,peean-oderanjasă-ldesenezepeWiktor.Înprimulrândpentrucăeraatâtde miop,încâtnufăceaniciodatăcontactvizualcuelevii,ceeaceeraunavantaj.Nucontacă desenase nuduri ani de-a rândul; încă mai găsea stingheritor, în timp ce schița vreunul dintremodelelemasculinemaitinere,să-șiridiceochiipentrua-istudiapenisul–unstudiu necesar;nuputeailăsaloculgol–șisădescoperecăseuitafixlaea.Karousimțisecă-iiau focobrajiiînnenumărateocaziișiseascundeaînspateleșevaletului. Ocaziile acestea, cum s-a dovedit, erau pe cale de a păli până la insignifianță în fața umilințeideazi. Îșiascuțeauncreioncuunbrici,cândZuzanaexclamăcuovocegâtuită,ciudată:—Oh, Doamne,Karou! Șimaiînaintedea-șiîntoarcecapul,știu. O dezvăluire, spusese el. Oh, cât de inteligent! Își ridică privirea de la creionul ei și îl văzupeKazstândlângăProfesorkaFiala.Eradesculțșipurtaunhalat,iarpărulluicade aur,lung până la umeri,care,cudoarcâteva minutemaidevremefusesebătutdevântși scânteiase de fulgi de zăpadă, era prins la spate într-o coadă. Fața îi era o combinație perfectă deunghiurislaveșisenzualitatemolatică:pomețiidesprecareaifiziscă auieșit de sub lama de diamant a unui strung, buzele pe care-ți venea să le atingi cu vârful degetelorsăvezidacăsesimțeauprecumcatifeaua.Ceeace,Karouștia,într-adevărașase simțeau.Buzestupide. Murmurestrăbăturăîncăperea.Unnoumodel,oh,Doamne,splendid… Șiunmurmurrăzbătupedeasupracelorlalte:

—NueiubitulluiKarou? Fostul,arfivruteasăle-otaie.Atâtdefoarte,foartefostul. —Bacredcăda.Uită-telael… Karouchiar se uita la el, cufața încremenită în ceea ce spera că era o mască de calm impenetrabil.Sănuroșești,îșiporuncisieși.Nuroși. Kazseuita dreptla ea, cuun zâmbet care-iîmpodobeaobrazulcuogropiță,cuochileneșișiamuzați.Iarcândseasigurăcăeaîl vede,avutupeulsă-ifacășmechereștecuochiul. OrafalădechicotelierupseînjurulluiKarou. —Oh,nemerniculafurisit…,șoptiZuzana. Kazurcă peplatforma modelului.Seuită dreptla Karouîn timp ce-șidezlegă cordonul; seuită la ea cândîșidădujoshalatul.Și,în clipa aceea,fostuliubitalluiKaroustătea în fațaîntregiiclase,frumoscadoruldragostei,golcaDavid.Iarpepieptullui,chiardeasupra

inimii,eraunnoutatuaj. UnelaboratșicursivK. Unnouvaldechicoteli.Colegiinuștiaulacinesăseuite,laKarousaulaKazimir,șiîși întorceauochiidelaunullacelălalt,așteptândsăsedesfășoareodramă. — Liniște! ceru Profesorka Fiala, consternată, bătând din palme până ce râsetele se potoliră. AtunciKarouîncepusă roșească.Nuseputuopri.Maiîntâipieptulșigâtulîiluară foc, apoifața.OchiiluiKaznusedezlipiserădeeaîntottimpulacesta,iargropițaiseadânci desatisfacțievăzând-oîmbujorată. —Pozedeunminut,terog,Kazimir,ziseFiala. Kazîșiluă prima poză. Era dinamică, așa cumtrebuie să fie pozele de un minut –tors răsucit,mușchiîncordați,membreîntinsesimulândacțiune.Acesteschițedeîncălzireerau despremișcareșiliniiexpresive,iarKazsefoloseadeprilejsăsedeamare.LuiKarouise părucă nuaude prea multe creioane pe hârtie. Oare celelalte fete de la curs rămăseseră zgâindu-seprosteștecașiea? Își plecă ochii, luă creionul ascuțit – gândindu-se la alte moduri în care ar fi fost bucuroasă să-l utilizeze – și începu să schițeze. Linii grăbite, fluide, și toate schițele pe o singurăpagină;lesuprapusecasăaratecaoilustrațiededans. Kaz era grațios. Petrecuse destul timp studiindu-se în oglindă ca să știe cum să-și foloseascătrupulpentruacestefect.Erainstrumentullui,spuseseel.Pelângăvoce,corpul eraunealtaunuiactor.Bine,Kazeraunactorslab–tocmaideaceeaparticipalatururilecu stafii și, ocazional, la producția Faust cu buget redus –, dar putea fi un frumos model de artist,cumKarouoștiapreabine,căciîldesenasedemulteoriînainte. CorpulluiîiamintiseluiKarou,primaoarăcândîlvăzuse…dezvăluit,deosculpturăde Michelangelo. Spre deosebire de alți renascentiști, care preferaseră modelele zvelte, efeminate,Michelangeloaleseseuneleputernice,muncitoriicuumerilargidelacarierade piatră și, cumva, reușisesă-iredea deopotrivă carnalișieleganți, în acelașitimp. Așa era Kaz:carnalșielegant. Șimincinos.Șinarcisist.Și,pecinstite,cambătutîncap. —Karou! Helen,englezoaica,șoptiseapăsat,încercândsă-iatragăatenția. —Ăstaetipul? Karoun-o băgă în seamă. Desena, prefăcându-se că totul era normal. Doar o altă zila școală. Șicedacă modelulavea ogropiță insolentă în obrazșinu-șilua ochiidela ea? Îl ignoracâtputea. Cândsună depauză, Kazîșiluă calmhalatulșiseîmbrăcă. Ea speră că n-osă-itreacă prinmintecăaveavoiesăumbleprinstudio.Rămâiunde ești,îiordonăeaîngând.Darel nurămase.Veniagalecătreea. —Bună,Tâmpitule,ziseZuzana.Totmodest,totmodest? Ignorând-o,eloîntrebăpeKarou:

—Îțiplacenoulmeutatuaj? Eleviiseridicaseră să-șidezmorțească oasele, darîn locsă seîmprăștiepentruoțigară sauopauzălabaie,seînvârteaucadinîntâmplareprinapropiere,trăgândcuurechea. —Desigur,ziseKarou,păstrându-șivoceaneafectată.KdelaKazimir,nu-iașa? —Aiumor.Știidelacee.

—Eibine,cugetăea,luândpozaGânditorului,știucăexistăosingurăpersoanăpecareo iubeșticuadevărat,iarnumeleeichiarîncepecuK.Darmăpotgândilaunlocmaipotrivit pentrutatuajdecâtinimata. Luă creionul și, pe ultima ei schiță a lui Kaz, desenă un K pe fundul lui de sculptură clasică. Zuzana râse,iarKazîșiîncleștă maxilarul.Ca majoritatea celorvanitoși,ura să fieluat pestepicior. —Nusuntsingurulcuuntatuaj,nu-iașa,Karou?întrebăel. Apoi,aruncândoprivirespreZuzana:

—Țil-aarătat? ZuzanatrimisecătreKarouosprânceanăridicatăînchipdesuspiciune. —Nuștiulacaretereferi,mințiKarou,calmă.Ammultetatuaje. Ca să demonstreze, nu-și arătă cuvintele adevărat sau poveste, nici șarpele încolăcit pe glezna ei, nicivreo alta dintre operele eide artă ascunse. În schimb, îșiridică mâinile în dreptulfeței,cupalmeleîn afară.În mijloculfiecăreia era un ochitatuatcuindigofoarte închis,care-iprefăceaumâinileînadevăratehamse {2} ,acelestrăvechisimbolurideprotecție împotrivadeochiului.Estebinecunoscutfaptulcătatuajeledinpalmăseștergîntimp,dar aleluiKarou,nu.Aveaochiiaceștiadintotdeauna;dincâteștiadespreoriginealor,seprea poatesăsefinăscutcuele. —Nuacelea,ziseKaz.VorbescdesprecelcuKazimir,chiardeasuprainimiitale. —Nuamunastfeldetatuaj. Spusese acestea mimândconfuzia și îșidescheie primiinasturi aipuloverului. Dedesubt aveaunfuroupecareîltraseînjoscâțivacentimetri,casădemonstrezecăîntr-adevărnu existaniciuntatuajpepieptulei.Pieleaîieraalbăcalaptele. Kazrămasemască. —Ce?Cumai…? —Vinocumine,ziseZuzana,înșfăcând-opeKaroudemânășitrăgând-odupăea. Cândtrecurăprintreșevalete,toțiochiieraupeKarou,sclipinddecuriozitate. — Karou, v-ați despărțit? întrebă Helen, în șoaptă și în engleză, dar Zuzana ridică o mânăîntr-ungestimperios,reducând-olatăcere,șicontinuăs-otârascăpeKarouafarădin studio,pânăînbaiafetelor. Acolo,cusprânceanaîncăridicată,oîntrebă:

—Cenaibaafostasta? —Ce? —Cumce?Practici-aiarătatsâniiăluia. —Ei,haide.Nui-amarătatsânii. —Mărog.Care-itreabacutatuajuldeasuprainimiitale? —Tocmaiți-amarătat.Nu-inimicaici. Nu vedea niciun motiv să adauge că existase ceva; prefera să susțină că nu fusese niciodatăatâtdefraieră.Înplus,nupreaputeasă-iexplicecumscăpasedeel. —Atunci,bine.Ultimullucrudecareainevoieenumeleidiotuluiăluiapetine.Îțivine săcrezicetupeu?Chiarîșiînchipuiecă,dacăîșifluturăpodoabelemasculinelatinecapeo jucăriedepisică,tuosădaifugadupăel? —Bineînțelescăasta-șiînchipuie,ziseKarou.Astaînțelegeelpringestromantic. —N-aidecâtsă-ispuiluiFialacăeunhărțuitorșiîldăafarăimediat.

Karoucântărisugestia,darclătină dincap.Cusiguranță putea găsiometodă maibună

dea-lscoatepeKazdinclasășidinviațaei.Avealadispozițieniștemijloacepecarenule-

aveaumulți.Vagăsieaceva. —Totuși,băiatulnuerăucamodel. Zuzanaseapropiedeoglindășiîșiaranjășuvițeledepărnegrupefrunte. —Suntsilităsărecunoscasta. —Mda.Cepăcatcăeogargantuescăgaurădeom. —Unmegaorificiustupid,încuviințăZuzana. —Uncrăpeuumblător. —Crăpeu,râseZuzana.Îmiplace. LuiKarouîivenioideeșiunmiczâmbetrăutăciosîijucăpebuze. —Ce?întrebăZuzana,observând-o. —Nimic.Arfimaibinesăneîntoarcem. —Eștisigură?Nueștiobligată. Karoudădudincap. —Număderanjează. Kazobținusetoatăsatisfacțiaceodorisedepeurmamiculuisăușiretlic.Acumerarândul ei.Întorcându-seîn studio,îșidusemâna la colierulpecare-lpurta,oîmpletitură din mai multe șiraguri de mărgele africane artizanale, de toate culorile. Cel puțin așa arătau, ca niște mărgele africane artizanale. Dar erau mai mult de atât. Nu cu mult mai mult, dar destulpentrucepuseselacaleKarou.

3.CRĂPEU

ProfesorkaFialaîiceruluiKazsăseașezepedivanîntr-oposturărelaxatăpentrurestul cursului,iarelseîntinsepespate,într-un modcare,dacă nufățișlasciv,era cusiguranță aluziv,cugenunchiiunpicpreadepărtațișizâmbetuldedormitor.Dedataasta,nusemai

hlizi nimeni, dar Karou avu impresia că simte o creștere a temperaturii în aer, de parcă fetele din clasă – și cel puțin unul dintre băieți – ar fi avut nevoie să-și facă vânt să se răcorească.Ea,una,nueraimpresionată.Acum,cândKazseuitălaeapesubgeneleneșe, îisusținuprivireafărășovăire. Începu să deseneze și își dădu toată silința, gândindu-se că se potrivea, de vreme ce relațialorîncepusecuundesen,săseșiterminecuunul. Prima oară cândîlvăzuse,elseafla la două mesedepărtare,în BarulMustății.Purta o mustață de bandit, răsucită, care acum i se părea un semn prevestitor, dar erau în Barul Mustății, la urma urmei. Toată lumea purta mustață – Karou avea una Fu Manchu {3} , pe care o cumpărase de la un tonomat. Își lipise ambele mustăți în caietul ei de schițe, mai târziu, în noaptea aceea – caietul de schițe numărul nouăzeci–, iar umflătura rezultată îi înlesnisegăsireapaginiiexacteundeîncepusepovesteaeicuKaz. Kazbea nișteberecuprietenii,iarKarou,incapabilă să-șiia ochiidela el,îldesenase. Întotdeaunadesena,nudoarpeBrimstoneșipecelelaltecreaturidinviațaeisecretă,darși scene și oameni din lumea obișnuită. Șoimari și muzicanți de stradă, preoți ortodocși cu bărbilepânălaburți,câteunbăiatfrumos. De regulă, scăpa neobservată de subiecții ei, dar, de data aceea, băiatul frumos o surprinseseprivindu-lși,înclipaurmătoare,îizâmbeapesubmustațafalsășivenealaea. Câtdeflatatfusesedeportretulei!Îlarătaseprietenilor,oluasedemânășistăruisesălise alăture,împletindu-șidegetelecualeei,fărăsă-imaideadrumulnicidupăceeaseașezase lamasalui.Acestafuseseînceputul:eaadorându-ifrumusețea,eldelectându-secuadorația ei.Șitotacesta,maimultsaumaipuțin,fuseseșimodulîncarecontinuase.

Bineînțeles,șielîispuneaeicăefrumoasă,tottimpul.Dacăn-arfifost,cusiguranțăn-

arfivenitpână la masa eisă-ivorbească,în primulrând.Kaznuera genulcaresă caute frumusețeainterioară.Karouera,purșisimplu,răpitoare.Cupielecatifelată șicupicioare lungi,cupărullungazuriușiochiiuneisteledecinemadinperioadafilmuluimut,semișca precumunpoemșizâmbea precumunsfinx.Fața einunumaică era frumoasă,darera și plinădeviață,cuprivireatotdeaunascânteietoareșiluminoasă,șiaveaunfeldea-șilăsa capulunpicîntr-oparte,caopasăre,cubuzelestrânse,întimpceochiieinegrijucauvioi, ungestcaresugerasecreteșimistere. Karoueramisterioasă.Aparent,nuaveafamilie,nuvorbeaniciodatădespreeaînsășiși era expertă la parat întrebări – din câte știau prietenele despre originile ei, ar fi putut foarte bine să fiieșit direct din capulluiZeus. Șisurprindea continuu. Buzunarele eierau întotdeaunapline-ochidelucruricurioase:monedeanticedebronz,dinți,tigriminusculide jad, numaimaridecât unghia degetuluimare. Ar fiputut dezvălui, în timp ce se târguia pentruo pereche de ochelari de soare cuun vânzător ambulant african, că vorbea fluent yoruba {4} .Odată,cândodezbrăcase,Kazdescoperiseunpumnalascunsîncizmaei.Maiera și problema asta, că era imposibil de speriat și, bineînțeles, aceea că avea cicatrice pe abdomen:treiadânciturimicicarenuputuserăfifăcutedecâtdegloanțe.

—Cineeștitu?maiîntrebaKaz,dincândîncând,fascinat.

LacareKarouîirăspundeagânditoare:

—Chiarnuștiu. Pentrucăîntr-adevărnuștia. Înclipaasta,desenacevamairepedeșinusefereasă-iîntâlneascăprivirealuiKaz,când îșiplimbaochiiînsusși-njos,întremodelșidesen.Voiasă-ivadăfața. Voiasăprindămomentulîncareexpresiaaveasăiseschimbe. Numai după ce termină de schițat postura lui își duse mâna stângă – continuând să desenezecudreapta–lamărgeleledelagât.Prinseunaîntredegetulmareșiarătătorșio ținubine. Apoiîșipuseodorință. Era o dorință foarte mică. Mărgelele acestea erau doar firțigei, la urma urmei. Ca și

banii, dorințele aveauvalori nominale, iar firțigeii eraucât niște penny. Chiar mai puțin valoroase decât penny, pentru că, spre deosebire de monede, dorințele nu puteau fi comasate.Poțiadunapennycupennypânăfacilire,darfirțigeiisuntveșnicdoarfirțigeiși, dintr-un șiragîntreg,ca acesta dela gâtulei,nuaififăcutniciodată câtpentruodorință puternică,ciaveainumaiomulțimededorințeneînsemnate,aproapenefolositoare. Dorințe,deexemplu,dechestiiprecummâncărimile. Karouîșidorisă aibă Kazomâncărime,iarmărgica sefăcunevăzută întredegeteleei. Cheltuitășidispărută.Numaidoriseniciodatăvreomâncărimecuivaînainte,așadar,casă

fiesigurăcăvamerge,începucuunlocundeelnus-arfisfiitsăsescarpine:cotul.Și,într-

adevăr, el și-l împinse nepăsător de o pernă, schimbându-și foarte puțin postura. Karou zâmbicapentrusineșicontinuăsădeseneze. Câteva secundemaitârziu,luă oaltă mărgică întredegeteșidorioaltă mâncărime,de data asta pe nasul luiKaz. Încă o mărgică dispăru, șiragul scurtându-se imperceptibil, iar fața lui se schimonosi. Pentru câteva clipe rezistă să nu se miște, dar apoi cedă și își scărpinăiutenasulcudosulpalmei,înaintedea-șireluapoziția.Adioexpresiedealcov,nu se putu abține să nu observe Karou. Se văzu nevoită să-și muște buza ca să-și împiedice zâmbetulsăiseîntindălarg.

Oh,Kazimir,gândiea,n-arfitrebuitsăviiaziaici.Chiararfitrebuitsădormipânătârziu.

Următoareamâncărimeodoriînloculascunsdinplanuleidiabolicșiîiîntâlniprivirea

luiKazexactînclipaîncareîllovi.Fruntealuiseîncrețide-osubităcrispare.Ea-șilăsăun

piccapulîntr-oparte,deparc-arfiîntrebat:S-aîntâmplatceva,dragule?

Astaeraomâncărimecarenuputeafiscărpinatăînpublic.Kazpăli.Îșimișcășoldurile;

nupreareușeasăsteanemișcat.Karouîiacordăoscurtăpauzășicontinuăsădeseneze.De

îndatăceelîncepusăserelaxezeși…săsedescleșteze…ealovidinnoușifăcueforturisă-

șiînăbușehohotulderâs,cândfațaluidevenirigidă. Oaltămărgicădispăruîntredegeteleei. Șiîncăuna. Asta,gândiea,nue doarpentruastăzi.Epentrutot.Pentrudurereapecareîncăosimțea ca pe un pumn în plex de fiecare dată când își amintea, intensă ca nouă, în momente neașteptate;pentruminciunilespusecuzâmbetulpebuzeșiimaginiletrădăriipecarenuși leputeascoatedinminte;pentrurușineadeafifostatâtdenaivă. Pentrufelulîncaresingurătateaemaireacândteîntorcidupăopăsuire–caversiunea sufleteascădeaîmbrăcauncostumdebaieud,lipiciosșimizerabil.

Șiasta,gândiKarou,fărăsămaizâmbească,estepentrucevairecuperabil. Pentruvirginitateaei. Aceaprimăoară,pelerinaneagrășinimicpesubea,sesimțiseatâtdeadultă–cafetele cucareieșeauKazșiJoseph,frumusețislave,reci,cunumeca Svetla șiFrantiska,pecare aparentnimicnule-arfipututșocasaunule-arfipututfacevreodatăsărâdă.Chiarvoise să fieca ele?Seprefăcusec-arfi,jucaseroluluneifete–uneifemei–căreia nu-ipăsa.Își tratasevirginitateacapeocapcanăacopilăriei,carelaunmomentdatdispăruse. Nu se așteptase să regrete și, la început, n-o făcuse. Actul în sine nu fusese nici dezamăgitor,nicimagic;fuseseceera:onouăapropiere.Unsecretîmpărtășit. Sau,celpuțin,așacrezuseea. — Arăți schimbată, Karou, zisese Joseph, prietenul lui Kaz, următoarea dată când o văzuse.Miseparemiesau…radiezi? Kazîidăduseunpumnînumărcasă-lfacăsătacă,arătânddeopotrivăjenatșiîngâmfat, iarKarouînțelesesecăspusese.Chiarșifetelor.Buzelelorrubiniisearcuiserăcusubînțeles. Svetla –cea cucareîlprinsese, maitârziu–făcusechiarun comentariu, cufața serioasă, despre pelerinele care ar firevenit la modă, iar Kazse colorase ușor șiîșiferise privirea, singurulindiciucăștiacăgreșise. Karou nu-i povestise nici măcar Zuzanei despre asta, la început pentru că nu-i privea decâtpeeașipeKaz,iarmaitârziuderușine.Nupovestisenimănui,darBrimstone,înfelul luiinscrutabildeacunoaștelucruri,ghicisesingurșisefolosisedeprilejsă-iținăunadintre rarelesaleprelegerimustrătoare. Astafuseseinteresant. VoceaNeguțătorului-de-dorințeeraatâtdejoasă,încâtpăreaaproapeumbraunuisunet:

orezonanțăsumbră,carestătealapândăînregistrelecelemaijoasealeauzului. —Nuștiumulteregulideviață,spuseseel.Daruiteunadintreele.Esimplă.Nubăgaîn tinenimicdincenuenecesar.Niciootravăsausubstanță,niciunabursaufumsaualcool, niciun obiect ascuțit, niciun ac inutil – de drog sau de tatuaj – și, de asemenea… niciun penisneesențial. —Penis neesențial? repetase Karou, amuzată de expresie în pofida tristeții ei. Există și vreunulesențial? — Când o să apară penisul esențial, o să știi, răspunsese el. Nu te mai irosi, copilă. Așteaptădragostea. —Dragostea. Amuzamentuliserisipise.Eacrezusecăaceeafusesedragoste. —Osăvinășiosăștii,făgăduiseBrimstone. Șiîșidoriseatâtdemultsăîlcreadă.Doareltrăiadesutedeani,nu-iașa?Karounuse gândiseniciodatăpânăatuncilaBrimstoneșiladragoste–cândteuitailael,nupăreaun candidat probabil pentru asta –, dar sperase că în secolele lui de viață își șlefuise cumva înțelepciuneașicăaveadreptateînprivințasentimentului. Pentru că, dintre toate lucrurile de pe lume, acesta era dorul ei cel mare de orfană:

dragostea.Și,înmodcert,n-oobținusedelaKaz. Se repezi cu atâta forță asupra desenului, încât vârful creionului se rupse. În aceeași clipă, explozia de mânie i se converti într-o rafală de mâncărimi la foc automat, care-i scurtășiraguldemărgeledeajunsegatas-osugrumeșiîlfăcupeKazsăsedeajosînpatru labe de pe platforma modelului. Karouîșidesfăcușiragul de la gât șiîl privipe Kaz. Era

dejalaușă,cuhalatulînmână.Odeschiseșisenăpustiafarădinclasă,încădezbrăcat,în graba lui de a ieși de acolo și de a găsi un loc unde să se poată ocupa de necazul lui umilitor. Ușa se trânti în urma lui și toată clasa rămase clipind nedumerită la divanul gol. ProfesorkaFialaseuitalungpedeasupraochelarilordepenasspreușă,iarluiKarouise făcurușinedeeaînsăși. Poatecăfusesepreamult. —Cel-aapucatpeNeghiob?întrebăZuzana. —Habarn-am,ziseKarou,uitându-seînjos,ladesenulei. Acolo,pehârtie,era Kazîn toată carnalitatea șieleganța lui,arătânddeparcă aștepta vreo iubită să vină la el. Ar fi putut fi un desen bun, dar îl stricase. Linia ei de relief se întunecase și își pierduse toată subtilitatea, până când sfârșise într-un hățiș haotic care acoperise… penisul lui neesențial. Se întrebă ce avea să gândească Brimstone despre ea acum.Întotdeauna ocerta pentrufolosireanechibzuită adorințelor–cazulcelmairecent, dorințacareîifăcuseSvetleisăiseîngroașesprâncenelepestenoapte,încâtarătaucadouă omizișicreșteaulalocdeîndatăcelepensa. —Karou,femeileaufostarseperugpentrumaipuțindeatât,ziseseel. Sprenoroculmeu,gândiseea,numaisuntemînEvulMediu.

4.BUCĂTĂRIACUOTRAVĂ

Restul zilei de școală trecu fără evenimente. O oră dublă de chimie și de laborator de culoare,urmatedetehnica desenuluișidepauza deprânz,după careZuzana sedusesela marionete șiKaroula pictură, ambele ateliere în studio de câte treiore, care le scoseseră apoiînacelașiîntunericalmiezuluideiarnăîncareșisosiserădedimineață. —Otravă?întrebăZuzana,cândieșirăpeușă. —Maiîntrebi?ziseKarou.Suntlihnită. Îșiplecarăfrunțileînvântulînghețatșiseîndreptarăsprerâu. StrăzilePragăierauoimprovizațieireală,abia atinsă desecolulaldouăzecișiunulea – saude aldouăzecilea, ba chiar șide alnouăsprezecelea, la drept vorbind. Era un orașde alchimiști și de visători. Străzile sale pavate, medievale, fuseseră odinioară umblate de golemi, mistici, armate invadatoare. Casele înalte, în culori vii, ca de sânziene, carmin și alb-albastrucaalcojiideou,erauîmpodobitecumodeledinipsosșicuacoperișuriuniform roșii.Cupolebaroce,înverdeleoxiduluidecupru,șiturlegoticeseavântausprecer,gatasă tragăînțeapăîngeriicăzuți.Vântulpurtaamintireavrăjitoriei,arevoluțieișiaviorilor,iar străduțelepavateșerpuiauînmeandrecaizvoarele.GolaniipurtauperuciMozartșicoborau muzica de cameră la colțul străzii, iar marionetele atârnau în vitrine, făcând ca întreg orașulsăparăunteatrucupăpușarinevăzuți,ghemuițiînspatelecortinei. Pestetoatestrăjuiacasteluldepedeal,cusiluetaluiascuțităcaunspin.Noaptea,orașul era din belșug luminat, scăldat în străluciri misterioase, iar în seara aceasta cerul atârna foartejos,cuburtaplinădezăpadă,făcândhalouridifuzeînjurullampadarelor. Bucătăria cu Otravă, situată pe strada Pârâul Dracului, era un local în care rareori cliențiinimereaudinîntâmplare;trebuiasăștiicăseaflăacoloșisăintri,pesuboarcadă de piatră nemarcată, într-un cimitir înconjurat de un zid de piatră, unde, în capătul îndepărtat,sclipeaugeamurile-vitrinăluminatedelămpialecafenelei. Dinnefericire,nutrebuiacaturiștiisăsemaibizuiepenorocpentruadescoperilocalul; ultimaedițieaghiduluiLonelyPlanetîldăduseînvileaglumiiîntregi…

Bisericaodinioarăalipităacesteimănăstirimedievaleaarsdintemeliicuvreotrei sute de aniînurmă,darchiliile călugăriloraurămasșiaufostconvertite înceamai stranie cafeneape care oveți găsivreodată, înțesatăcu statui clasice, toate purtând colecțiaproprietarului de măști de gaze din Primul Război Mondial. Legenda spune că, în Evul Mediu, bucătarul mănăstirii și-a pierdut mințile și i-a omorât pe toți călugării cu un cazan cu gulaș otrăvit, de unde și numele macabru al cafenelei și mâncarea specifică: gulaș, firește. Te așezi pe o canapea de catifea și-ți ridici picioarele pe un sicriu. Craniile din spatele barului ar putea sau nu să aparțină călugăriloruciși

…iarîn ultima jumătatedean, turiștiicurucsacîn spateîșitotvâraucapetelepesub arcadă,căutândcevadinPragamorbidădesprecaresăscrieapoipecărțipoștale. În seara asta, totuși, fetele găsiră localul liniștit. În colț, un cuplu străin își fotografia copiii purtând măști de gaze, iar câțiva clienți sprijineau tejgheaua barului, dar cele mai multemese–sicrie,flancatedesofalejoase,decatifea–erauneocupate.Pretutindenierau

statui romane, zei în mărime naturală și nimfe cu brațe și aripi lipsă, iar în mijlocul încăperiitronaocopieauriașeistatuiecvestrealuiMarcAureliudepeColinaCapitoliului. —Oh,bine,Molimaeliberă,ziseKarou,îndreptându-secătresculpturarespectivă. Masivulîmpăratșicalulsăupurtauamândoimăștidegaze,ca toatecelelaltestatuidin local, ceea ce întotdeauna o făcea pe Karou să se gândească la primul călăreț al Apocalipsei,Molima,împrăștiindciumacuunbrațîntinsînafară.Masapreferatăafetelor era în umbra statuii, oferind dublul avantaj al intimității și al vederii spre bar – printre picioarelecalului–,astfelîncâtputeauobservadacăarfiintratcinevainteresant. Îșilăsarăjosmapeleșiîșiatârnarăpaltoaneledevârfuriledegetelorîmpietritelapropriu ale lui Marc Aureliu. Proprietarul chior le salută din spatele barului și ele îi răspunseră, făcându-icumâna. Frecventaucafeneaua dedoianișijumătate,decândaveaucincisprezeceanișierauîn primulandeliceu.KarouerapeatunciproaspătsosităînPragașinucunoșteapenimeni. Cehaeieraproaspătdobândită(printr-odorință,nuprinstudiu;Karou„colecționa”limbiși astaeraceeaceîidăruiaBrimstoneîntotdeaunadeziuaei)șiîncăîilăsaungustciudatîn gură,caomirodenienouă. Înaintedeaceasta,fuseselaoșcoalăcuinternatdinAngliași,cutoatecăputeavorbicu un accent britanic fără cusur, rămăsese devotată celui american, pe care îl folosise din copilărie,așacăastacrezuserăcolegiieideclasăcăera.Înrealitate,nusedeclaradenicio naționalitate. Actele sale eraufalsuri, iar accentele ei–toate maipuțin unul, în prima ei limbă,carenueradeorigineomenească–erauimitații. Zuzana era cehoaică, dintr-o lungă linie descendentă de meșteri de păpuși din Český Krumlov, o bijuterie de târgușor din sudul Boemiei. Fratele ei mai mare șocase familia intrândînarmată,darZuzanaaveapăpușileînsângeșiduceamaidepartetradițiafamiliei. Asemenea luiKarou, nucunoștea penimenialtcineva la școală șiîntâmplarea a făcutca, încă din primul trimestru, ele să fie puse să lucreze în tandem, ca să realizeze o pictură murală pentru o școală primară locală. Experiența presupusese o săptămână de seri petrecute cocoțate pe scări și luaseră obiceiul să meargă, după aceea, la Bucătăria cu Otravă.Aicisecimentaseprietenia lor,iarcândpictura murală dela școală seterminase, proprietarulcafeneleileangajasecasăpictezeoscenăcuscheleteîntoaleteledinlocal.Le plătise cuo lună de cine pentrumunca lor, asigurându-se că vor continua să vină aiciși, iată,doianimaitârziu,încămaiveneau. Comandară două porții de gulaș, pe care îl mâncară vorbind despre isprava lui Kaz, despre părul din nas al profesorului de chimie – Zuzana declară că se putea împleti – și despre idei pentru proiectele lor semestriale. Curând, discuția se mută spre frumosul violonistnoudinorchestraTeatruluideMarionetedinPraga. —Areoiubită,seplânseZuzana. —Ce?Deundeștii? —Întotdeaunascriemesajepetelefonînpauze. —Astaedovadata?Camsubțire.Poatecăluptăînsecretcontrafărădelegilorșitrimite mesajecelorpecareurmeazăsă-ipedepsească,să-iînfurie,sugerăKarou. —Da,suntsigurăcăastae.Mulțumesc. —Spundoarcăpotfialteexplicațiidecâtoiubită.Dar,oricum,decândeștitutimidă? Vorbeștecuelșigata! —Șisă-ispunce?Cânțibinelavioară,frumosule?

—Categoric. Zuzanapufni.Ealucracaasistentăapăpușarilorteatrului,lasfârșitdesăptămână,șise îndrăgostisedeviolonistcuvreocâtevasăptămâniînaintedeCrăciun.Deșideregulănuera sfioasă,încănu-ivorbiseniciodată. —Probabilcredecăsuntuncopil,ziseea.Tunuștiicumesăaidimensiunileunuicopil. —Dimensiunileuneimarionete,ocorectăKarou,fărăs-oîncercevreunfeldemilă. După părerea ei, era perfect că Zuzana era minionă, ca o zână pe care ai găsi-o în pădureșiaivreas-opuiînbuzunar.Deși,încazulZuzanei,zânaprobabilarfiturbatășiar mușca. —Da,Zuzana,uimitoareamarionetăomenească.Priviți-odansând! ȘiZuzanaimitădinbrațeomișcaredebaletsacadată,cadepăpușă. Inspirată,Karouzise:

—Hei!Asta artrebuisă facipentruproiectultău.Să faciunpăpușaruriaș,iartusă fii marioneta. Știi? L-ai putea face astfel încât să se miște când te miști tu, cumva, cum să spun, inversul manevrării unei păpuși. A mai făcut cineva asta înainte? Tu ești păpușa, dansândlegatăînsfori,dar,defapt,mișcăriletaleîimișcămâinilepăpușarului? Zuzanaduseobucatădepâinelagurășiseopri.Karouîșidăduseama,dinfelulîncare ochiiprieteneisaledeveniserăvisători,căîșiimaginacumarfi. —Astaarînsemnaopăpușăîntr-adevărmare,ziseZuzana. —Ți-așputeafaceeumachiajul,săarățicaomicămarionetăbalerină. —Eștisigurăcăvreisămi-odaimie?Eideeata. —Șice,crezic-așvreasăinterpretezomarionetăgigantică?Poțis-oieiliniștită. —Păi,mulțumesc!Tuaivreoideepentruproiectultău? Karoun-avea.Semestrultrecut,cândîșialesesecostumația,construiseniștearipideînger pecareleputeapurtacuunham,conceputeastfelîncât,printr-unsistemdetransmisie,să lepoatăridicașicoborî.Deschisecomplet,îidădeauoanvergurămagnificădetreimetriși jumătate.ȘilepuseseînspinarecasăilearateluiBrimstone,darnureușisesă-lvadă.Issa oopriseîn vestibulși–blânda Issa!–șuierase de-a dreptulla ea, deschizându-șigluga de cobrăașacumKaroun-ovăzusefăcânddecâtdevreodouăoriîntoatăviațaei. —Unînger,dintretoateororile!Aruncă-le!Oh,copilădulce,nusuportsătevădașa. Asta fusese foarte ciudat. Aripile atârnau acum deasupra patului, în minusculul apartamentalluiKarou,ocupândunpereteîntreg. Semestrulacestatrebuiasăvinăcuotemăpentruoseriedepicturi,darpânăacumnimic nu-ipuseseminteapejar.Întimpcecântăreadiverseidei,auziclinchetulclopoțeluluidela ușă.IntrarăcâțivabărbațișioumbrăcaresăgetaînspatelelorîiatraseatențialuiKarou. Eradeformașimărimeauneiciori,darnicipedeparteatâtdebanală. Kishmish. Seridică în picioareșiaruncă opriviregrăbită spreprietena ei.Zuzana schița ideea cu păpușa în caietuleișiabia de-irăspunsecândKarousescuză. Sedusela baieșiumbra o urmă,pejos,șisefăcunevăzută. Mesagerul lui Brimstone avea corpul și ciocul de cioară, dar aripile membranoase de liliac, iar limba lui, când șfichiuia afară din plisc, era înfurcată. Arăta ca evadat dintr-o pictură de Hieronymus Bosch și ținea un bilețel în gheară. Când Karou i-l luă, văzu că gheareleluiascuțitecapumnalelegăuriserăhârtia. Despături biletul și citi mesajul, ceea ce-i luă cu totul vreo două secunde, căci spunea

numai:Comisiondeîndeplinitimediat.Vino.

—Niciodatănuspuneterog,remarcăeaspreKishmish.

Creaturaîșilăsăcapulîntr-oparte,înstilulciorilor,deparc-arfiîntrebatViisaunu?

—Vin,vin,ziseKarou.Nuașafacmereu?

Zuzanei,câtevaclipemaitârziu,îispuse:

—Trebuiesăplec. —Ce?Zuzanaîșiridicămiratăochiidincaietuldeschițe.Dar…desertul? Dejaadus,tronapesicriu:douăfarfuriicuștrudeldemereșiceaiul. —Oh,ladracu’,ziseKarou.Nupot.Amuncomision. —Tușicomisioaneletale.Ce-aidefăcut,așa,dintr-odată? Aruncă oprivirespretelefonulluiKarou, puspesicriu, șiînțelesecă nuprimiseniciun apel. —Chestii, zise Karou, iar Zuzana nuinsistă, știinddin experiență că nuobținea vreun răspunsprecis. Karouavea chestiidefăcut. Uneoriîitrebuia câteva ore; alteoridispărea cuzileleșise întorcea obosită șica vaidelume,poatepalidă,poatearsă desoaresaușchiopătând,sau posibilcuourmădemușcătură,iar,într-unrând,cuofebrăpersistentăcaresedovediseafi malarie. —Maiexact,undețis-aîntâmplatsătealegicuoboalătropicală?întrebaseZuzana,la careKarourăspunsese:

—Oh,nuștiu.Poateîntramvai?Mi-astrănutatobabăînfață,deunăzi. —Nuașasecontracteazămalaria. —Știu.Darafostscârbos,totuși.Măgândescsă-miiauunscuter,cade-acumsănumai fiuobligatăsămaimergcutramvaiul. Și acesta fusese sfârșitul discuției. În parte, a fi prietena lui Karou presupunea să te resemnezicăn-ais-ocunoștiniciodatăcuadevărat.Acum,Zuzanaoftășizise:

—Bine.Douăștrudelepentrumine.Oricekilogramînpluspemine,vafidinvinata.

IarKaroupărăsiBucătăriacuOtravă,cuumbrauneipseudo-ciorisăgetândafarăpeușă

înainteaei.

5.ALTUNDEVA

Kishmish se înălță spre cer și dispăru fluturând din aripi. Karou privi în urma lui, dorindu-șisă-lfiputut urma. Ce magnitudine a dorinței, se întrebă ea, ar finevoie ca s-o înzestrezecuputințazborului? Unamultmaiputernicădecâtcelelacarearaveaeaaccesvreodată. Brimstonenuera zgârcitcufirțigeii.Olăsa să-șireîmprospătezeșiragul,servindu-seori decâteoriaveaeachefdinceștileluideceaiciobiteplinecumărgele,șioplăteaînșâmci pentrucomisioanelepecarelefăceapentruel.Unșâmceraurmătoareavaloarenominală adorinței,careputeafacemaimultdecâtunfirțigel–sprânceneleomizialeSvetleierauun exempluînacestsens,cașiîndepărtareatatuajuluiluiKaroușipăruleialbastru–,darnu-i căzuseniciodatăînmânăodorințăcaresăfifăcutmagieadevărată.Șinicin-aveasă-icadă vreuna, de altfel, decât dacă ar fi câștigat-o, și știa ea prea bine cum câștigau oamenii dorințe.Înprincipalvânând,jefuindmorminteșiucigând. Oh,șimaieraocale:oformăanumedeautomutilare,careimplicacleștișiunlegământ solemn. Nu era ca în cărțile de povești. Nicio vrăjitoare nu pândea la răscruce de drumuri deghizată în babă, așteptândsă-irăsplătească pedrumețiicareși-arfiîmpărțitpâinea cu ea.Duhurilenuieșeaudinlămpișipeștiivorbitorinusetârguiaupentruviețilelor.Întoată lumea, exista un singur loc de unde oamenii își puteau obține dorințe: dugheana lui Brimstone. Și exista numai o monedă pe care o accepta el. Nuaurul, nici ghicitorile, nici bunătateasaucelelaltenăzbâtiidinpovești,șinu,nueranicisufletul.Eracevamaiciudat decâtoricaredintreacestea. Dinții. Karoutraversă PodulCarolșiluă tramvaiuldenordcătreCartierulEvreiesc,un ghetou medievalcarefuseseînlocuitdeun conglomeratdeimobileArtNouveau,la feldedrăguțe ca torturile aniversare. Destinația ei era ușa de serviciu din spatele unuia dintre acestea. Ușa simplă de metal nu arăta prin nimic deosebită și, în sine, chiar nu era. Dacă o deschideai din afară, dădeai numai peste o spălătorie plină de mucegai. Dar Karou n-o deschise. Bătu și așteptă, pentru că atunci când ușa se deschidea dinăuntru, avea capacitateadeateconduceînaltloc,cutotuldiferit. UșasedeschisebruscșiapăruIssa,arătândexactcaîncaietuldeschițealluiKarou,cao zeiță șarpe dintr-un templuantic. Șerpiieiîncolăcițierauascunșivederiide umbrele unui micvestibul. —Noroc,scumpo. —Noroc,răspunseKaroucuafecțiune,sărutând-opeobraz.Kishmishs-aîntorscubine? — S-a întors, răspunse Issa, și l-am simțit înghețat ca un țurțure pe umărul meu. Hai înăuntru.Egerînorașultău. Ea era pazniculintrăriișiopoftipeKarouîn vestibul, închizândușa în urma ei, astfel încât amândouă rămaseră singure în spațiul nu mai mare ca o debara. Ușa exterioară a vestibululuitrebuia să seînchidă ermeticînaintesă poată fideschisă cea interioară,la fel ca ușiledesiguranță alecoliviilorcareîmpiedică păsărilesă scape. Numaică, în cazulde față,nuerapentrupăsări. —Cumți-amersazi,copilădulce?

Issa avea vreojumătatededuzină deșerpipeea –încolăcițipebrațeleei,mișunându-i

prinpărșiunulînconjurându-italiazveltăcalanțulcugalbenialuneidansatoaredinburic.

Oricinevoia să intre, trebuia să sesupună la a purta unulîn jurulgâtului, maiînainteca ușa interioară să se descuie – adică oricine, mai puțin Karou. Ea era singura ființă

omeneascăadmisăîndugheanăfărăcolier.Îneaaveauîncredere.Laurmaurmei,crescuse

înloculacesta.

—Afostozinebună,suspinăKarou.N-osă-țivinăsăcrezice-afăcutKaz.Avenitcasă

fiemodellaatelierulmeudedesen.

Issanu-lîntâlnisepeKaz,bineînțeles,darîlcunoștealafelcumșiKazocunoșteapeea:

dincaietuldeschițealluiKarou.Cudeosebireacă,întimpceKazcredeacăIssacusâniiei

perfecțieraoplăsmuireeroticăaimaginațieiluiKarou,IssaștiadespreKazcăerareal.

Ea, Twiga și Yasri eraula fel de obsedați de caietul de schițe al lui Karoucum erauși

prieteniieiumani,dardinmotivecompletopuse.Lefăceaplăceresăvadălucrurinormale:

turiștiînghesuițisubumbrele,găinipebalcoane,copiijucându-seînparc.IarIssa era mai cuseamă fascinată de nuduri. Pentruea, corpul uman –simplucumera el șinualtoit cu

altespecii–eraoocazieratată.ÎntotdeaunaocercetadinochipeKaroușifăceadeclarații

degenul:„Credcăniștecoarnedecerbarfipotrivitepentrutine,scumpăfată”sau„Aifio

șerpoaicăminunată”,camlafelcumopersoanăumanăi-arfisugeratonouătunsoaresau

onouănuanțăderuj.

Acum,ochiiIsseiseaprinserăferoce.

—Vreisăspuic-avenitlașcoalata?Scandalosșoarece-npâinecee!L-aidesenat?Arată-

mi.

Indignatăsaunu,n-arfiratatprilejuldea-lvedeapeKazdezbrăcat.

Karouîșiscoasecaietulșiîldeschiselapaginarespectivă.

—Aimâzgălitparteaceamaiinteresantă,îireproșăIssa.

—Crede-mă,nu-iașadegrozavă.

Issachicotiînpalmă,întimpceușadugheneiseîntredeschise,lăsându-lesăintre.Karou

pășipestepragși,caîntotdeauna,simțiofoarteslabăgreațălatranziție.

NumaieraînPraga. ChiardacăîndugheanaluiBrimstonecrescuse,totnuînțeleseseundeseaflaaceasta,ci numaică puteaisă intriprin ușiaflate pretutindeniîn lume șite trezeaidrept aici. Când eracopil,obișnuiasă-lîntrebepeBrimstoneundeera,maiexact„aici”,dariserăspundea scurt:

—Altundeva. LuiBrimstonenu-iplăceauîntrebările. Indiferentundeseafla,dugheana era plină derafturiîngrămăditeșiarăta ca un soide groapădegunoiauneiZâneMăseluță–dacăarfi,depildă,caZânaMăseluțăsăfacătrafic

printre toate speciile. Colți de viperă, canini, molari canelați de elefant, incisivi natural portocaliidelarozătoareexoticedinjunglă–toțieraustrânșiîncutiișiscrinuricusertare de spițer, înșirați pe sfoară în ghirlande care atârnau de cârlige și sigilați în sute de

borcănelepecareleputeaizornăicapemaracase.

Tavanul era boltit ca al unei cripte și mici vietăți mișunau prin umbre, râcâind cu gheruțele pe piatră. Ca și Kishmish, acestea erau creaturi compuse din părți disparate:

șoareci-scorpioni, crabi-gecko, șobolani-gândaci. În locurile umede din jurul țevilor de scurgereeraumelcicucapetedebroascăși,pedeasupracapetelor,omniprezențiicolibricu

aripi de molie se repezeau în felinare, făcându-le să se legene cu scârțâit în lanțurile de aramă. Într-uncolț,Twiga stătea aplecatasupra lucrului,cugâtulsăudizgrațiosdelungcurbat caopotcoavă,careconstaînacurățadințiișia-iînconjuracuobentițădeaur,casăpoată fiînșirațipecatgut.Unzăngănitseauzidinspreungherulbucătăriei,careeradomeniullui Yasri. Și, în stânga, în spatele unui uriaș birou de stejar, era Brimstone însuși. Kishmish era cocoțatînloculluiobișnuitdepecornuldreptalstăpânului,iarpebirouerauîntinsetăvi cu dinți și mici casete cu giuvaiere. Brimstone le asambla într-un colier și nu-și ridică privirea. —Karou,ziseel.Credcăamscris„comisiondeîndeplinitimediat”. —Șitocmaideaceeaamvenitimediat. —Autrecut–îșiconsultăceasuldebuzunar–patruzecideminute.

—Eramîncapătulcelălaltalorașului.Dacăvreisăcălătorescrepede,dă-miaripișiosă-

lîntrecpeKishmishpedrumulîncoace.Saudă-midoarungavriilșiosă-midorescsingură zborul. Un gavriil era a doua cea mai puternică dorință, cu siguranță suficientă să asigure abilitateadeazbura.Continuândsăsteaaplecatdeasupralucruluisău,Brimstonerăspunse:

—Credcăofatăzburătoaren-artreceneobservatăînorașultău. —Serezolvă,ziseKarou.Dă-midoigavriiliși-osă-midorescșiinvizibilitatea. Brimstoneîșiridicăfruntea.Ochiiluieraucadecrocodil,aurii-verzuicupupilealungite verticale, și nu erau amuzați. N-avea să-i dea, înțelese Karou, niciun gavriil. Nici nu-l

întrebase fiindcă ar fi sperat să se înduplece, ci doar fiindcă reproșul lui era nedrept. Nu dăduseeafugadeîndatăceochemase? —Pentrucăașputeaaveaîncredereîntinecugavriilii,nu-iașa?întrebăel. —Bineînțelesc-aiputea.Cefeldeîntrebaremaieși-asta?

Easimțicăoevaluează,deparcăarfitrecutînrevistă,mintal,fiecaredorințăpecareși-

opuseseeavreodată.

Păralbastru:frivolă.

Ștergereacoșurilor:vanitoasă.

Dorințasăsestingăluminasingură,casănusemaideajosdinpat:leneșă.

Brimstonezise:

—Șiragultăuparefoartescurt.Aiavutozigrea? Karouîșidusemânalagât,casă-lacopere.Preatârziu. —Decetrebuiesăobservitotul? Fără îndoială că bătrânul diavol cumva știa exact pe ce cheltuise ea firțigeii aceia și adăugasepelistaluimintală:

Mâncărimiîncrăpeupentrufostuleiiubit:răzbunătoare.

—Oastfeldemeschinărieestesubdemnitateata,Karou.

—Și-ameritat-o,răspunseea,uitândderușineasimțitămaidevreme.

CumspuseseșiZuzana,purtărilereleartrebuipedepsite.Adăugă:

—Dealtfel,tunu-țiîntrebicliențiilaceosă-șifoloseascădorințeleșisuntsigurăcăfac

lucrurimultmaireledecâtsăledeaoamenilormâncărimi.

—Măașteptdinparteatasăfiimaibunădecâtei,ziseBrimstonesimplu.

—Sugerezicănusunt?

Negustoriidedințicareveneauladugheanăerau,cuvreocâtevaexcepții,camcelemai relespecimenepecareomenirealeputeaoferi.DeșiBrimstoneaveaocoterierestrânsăde asociați vechi, care nu-i întorceau stomacul pe dos lui Karou – precum o vânzătoare de diamantepensionarăcare,înmaimulterânduri,sedădusedreptbunicaeicas-oînscriela școli –, cei mai mulți erauindivizi josnici, fără suflet, cusânge pe sub unghii. Ucideauși schilodeau. Căraucleștiîn buzunareca să extragă dințiimorților–și, uneori, peaiviilor. Karounu-iputeasuferișicusiguranțăeramaibunădecâtei. Brimstoneîispuse:

—Dovedeștecăești,folosinddorințelepentrubine.

Enervată,eaîntrebă:

—Cineeștitusăvorbeștidesprebine,laurmaurmei? Făcusemnspreșiragulpecare-lțineaînmâinileluicugheareuriașe.Dințidecrocodili– ăștia mai mult ca sigur erau din Somalia. De asemenea, colți de lup, măsele de cal și mărgeledehematite. —Măîntrebcâteanimaleaumuritînlumeastăzidincauzata.Casănumaipomenesc deoameni. OauzipeIssatrăgândaerînpieptcustupoareșiîșidăduseamac-artrebuisătacă,dar guracontinuădecapulei. —Nu,pebune.Faciafacericuucigașiișinicimăcarnutrebuiesăvezicadavrelepecare lelasăînurmă.Staiascunsaicicauntrol… —Karou,ziseBrimstone. —Dareule-amvăzut,grămezideființemoartecuguriînsângerate.Feteleaceleacuguri însângerate;n-osăuitcâtoitrăi.Șipentrucetoateastea?Cefacitucudințiiăștia?Dacă mi-aispuneclar,poateașînțelege.Trebuiesăfieunmotiv… —Karou,ziseBrimstonedinnou. Nuspuseseși„taci”.Nufusesenevoie.Vocealuii-otransmisesedestulderăspicatși,mai mult,seridicasebruscdepescaun. Karouamuți. Uneori,poatedecelemaimulteori,uitasă-lvadăpeBrimstone.Îiera atâtdefamiliar, încât, atunci când se uita la el, nu vedea un monstru, ci făptura care, din motive necunoscute, ocrescusedecândera mică șinufără tandrețe. Darîncă putea s-olasefără grai, ca în momentele cândfolosea tonul ăsta. I se strecura ca un șuierat până în miezul conștiințeișiofăceasăvadăadevăratașiînfricoșătoareanaturăaaceleiființe. Brimstoneeraunmonstru. Dacă el, Issa, Twiga și Yasri ar fi umblat în afara dughenei, așa i-ar fi numit oamenii:

monștri.Demonisaupoatediavoli.Eiîșispuneauhimere {5} . Brațeleșitorsulmasiv alluiBrimstoneerausingurelepărțiomeneștidin el, deșipielea groasă care le acoperea era mai degrabă piele de animal netăbăcită decât piele de om. Pectoraliiluidreptunghiularieraubrăzdațidecicatricevechi,unsfârcfiindcutotulascuns deunadintreacestea,iarumeriișispateleîierauscrijelitecușimaimultecicatrice:orețea dehașurialbe,zbârcite.Maijosdebrâudeveneaaltceva.Coapselelui,acoperitecublanăde unauriu-șters,decolorat,erauîmpănatecumușchicadeleu,darînlocdelabelecupernuțe ale unuileu, se subțiauîn gheare uriașe care ar fiputut fioride pasăre răpitoare, oride reptilă–ori,probabil,îșiziseKarou,dedragon. Și apoi mai era și capul lui. În mare, semăna cu al unui berbec, însă fără blană, ci

acoperitcuaceeașipiele,groasă,cafenie,cașibustul.Înjurulnasuluiturtit,deovină,șial ochilor de reptilă, pielea aceea se transforma în solzi. De o parte și de alta a capului, coarnegălbuideberbecserăsuceauînspirale. Purta o pereche de lentile de giuvaiergiu atârnate de un lanț, iar ramele lor auriu- întunecatealcătuiausinguraluipodoabă,dacănupuneailasocotealăcelălaltlucrupecare îlpurtaînjurulgâtuluișicarenuscânteiacasă-țiatragăprivirea.Eradoarunvechiiadeș, odihnindu-seînadâncituradelabazagâtlejului.Karounuștiadeceîlpurta,doarcăîiera interzissă-latingă,ceeace,firește,întotdeaunaofăcusesă-șidoreascăexactasta.Pecând era mică și el obișnuia s-o legene pe genunchi, își repezea iute ca fulgerul mâna să i-l înhațe, dar Brimstone era întotdeauna mairapid. Karounureușise niciodată să pună nici măcarvârfuldegetuluipeel. Acum, când crescuse, arăta mai multă decență, dar încă se trezea din când în când murinddepoftăsăîntindămânadupăobiectulacela.Nușiînclipaasta,totuși.Intimidată deabruptaridicarealuiBrimstone,simțicumrăzvrătireaiseducepeapasâmbetei.Dând unpasînapoi,întrebă,cuvocepierită:

—Deci,ăă,ceeracucomisionulacelaurgent?Undetrebuiasămăduc? El îi aruncă o servietă diplomat plină cu bancnote colorate, pe care le identifică, la o priviremaiatentă,cafiindeuro.Ogrămadădeeuro. —Paris,ziseBrimstone.Distracțieplăcută!

6.ÎNGERULMORȚII

Distracție? —Oh,da,mormăiKaroupentrusine,maitârziuînaceeașinoapte,întimpcetâraosută cincizecidekilogramedefildeșilegaldeelefantpetreptelemetrouluiparizian.Asta-iatât dedistractiv! Cândieșisedindugheana luiBrimstone,Issa ocondusesela aceeașiușă pecareintrase, dar,cândpășiseafară,înstradă,numaieraînPraga.EraînParis,într-oclipită. Nu conta de câte ori trecuse prin portal, emoțiile rămâneau de fiecare dată aceleași. Portalul se deschidea spre zeci de orașe, iar Karou colindase prin toate, fie pentru comisioane ca acesta de acum, fie de plăcere. Brimstone o lăsa să iasă și să deseneze oriundeînlume,acoloundenuerarăzboi,iardacăeaaveapoftădemango,deschideaușa spre India, cucondiția să-i aducă și lui câteva. Îl convinsese chiar să o lase să facă niște expediții de cumpărături prin bazaruri exotice și chiar și aici, în Paris, prin târgurile de vechituri,pentrua-șidotaapartamentul. Oriundeseducea,cândușa seînchidea înurma ei,legătura cudugheana seîntrerupea. Oricarearfifostmagiaaceea,funcționadoarînloculcelălalt–înAltundeva,cumîlnumea înminteaei–șinuputeaficonjuratădinparteaastaalumii.Nimenin-arfipututpătrunde cuforțaîndugheană.Cinearfiîncercat,arfidescoperitcăn-areușitdecâtsăspargăoușă lumească,dincolodecarenuajunseseundesperase. Până și Karou depindea de bunul plac al lui Brimstone ca să o primească. Uneori n-o primea, oricât ar fi bătut ea la ușă, deși niciodată nu o lăsase de izbeliște prin părțile îndepărtatepeundeotrimiteași,speraea,nicin-aveas-olasevreodată. Comisionul de acum s-a dovedit a fi o licitație pe piața neagră, într-un depozit de la periferiaParisului.Karoumailuasepartelavreocâtevașiîntotdeaunasedesfășuraulafel. Seplăteanumaiînnumerar,firește,șiparticipanțiierauinterlopidetoatefelurile,precum dictatoriexilațișicapideorganizațiicriminalecupretențiidecultură.Obiectelelicitateau fostun cocteildepiesedemuzeufurate–un desen deChagall, omușorulmumificatalnu știucăruisfântdecapitat,doifildeșiaiunuielefantmaturafrican. Da.Doifildeșidelaunelefantmaturafrican. Karouoftă cândîivăzu. Brimstone nu-ispusese ce trebuia să caute, cidoar că avea să știecândosăvadă–șiîntr-adevărștiu.Oh,darn-aveasăfieoplăceresăseluptecueiîn brațeprinmijloaceledetransportîncomun? Spredeosebiredeceilalțiofertanțilalicitație,eanuaveaolimuzinălungășineagrăcare s-oaștepte,nicioperechedebătăușibodyguarzisăcaregreutateaînloculei.N-aveadecât un șirag de firțigei și farmecul ei personal, însă niciuna dintre acestea nu s-a dovedit suficientăcasăconvingăvreuntaximetristsă-șiatârneniștefildeșideelefantdedoimetri lungime în spatele mașinii. Așadar, bombănind, Karou a fost nevoită să-i târască șase cvartalepânălaceamaiapropiatăstațiedemetrou,pescăriînjosșidincolodeturnichet. Erau înfășurați în prelată, strânsă cu bandă adezivă, iar când un muzicant de stradă își lăsasevioarajoscasăoîntrebe:

—Hei,ce-aiacolo?

Earăspunsese:

—Muzicanțicarepunîntrebări.

Șicontinuasesă-itârască. Ar fi putut fi mai rău, cu siguranță, cum se întâmpla adesea. Brimstone o trimisese în niștelocurigroazniceîncăutarededinți.DupăincidentuldinSanktPetersburg,pecândse refăceadupăcefuseseîmpușcată,eaîlîntrebase:

—Chiaratâtdepuținvaloreazăviațameapentrutine? De îndată ce întrebarea îiieșise din gură, regretase. Dacă viața eivalora atât de puțin pentruel,n-arfivrutsă-laudă recunoscând.Brimstoneavea metehnelelui,darera totce aveacafamilie,împreunăcuIssa,TwigașiYasri.Dacăeanueradecâtunsoidesclavăde careseputeaoricânddescotorosi,n-arfivruts-oștie. Răspunsulluinicinu-iconfirmase,nicinu-irisipisetemerile. — Viața ta? Vrei să spui, corpul tău? Corpul tăunue altceva decât un înveliș, Karou. Sufletultăuestecutotulaltceva,iaracelanueste,dincâteștiu,învreunpericoliminent. —Unînveliș? Nu-iplăcusesă segândească la corpuleica la un înveliș–ceva cealțiiarfipututsă-l deschidă și să tragă cu arma în el, să scoată lucruri dinăuntru la fel de ușor cum rupi bileteledincotor. —Mi-amînchipuicășitusimțeailafel,ziseseel.Dupăfelulîncaremâzgăleștipeel. Brimstone nu era de acord cu tatuajele ei, ceea ce era curios, de vreme ce el fusese responsabildeprimele–ochiidinpalmeleei.CelpuținKaroubănuia că elfusese,deșinu știasigur,devremeceelnurăspundeaclarnicimăcarlaîntrebărilecelemaicomune. —Înfine,oftaseea,îndurerată. Cuadevărat îndurerată. Când erai împușcată, durea, nicio surpriză în asta. Bineînțeles, nu putea susține că Brimstone o aruncase nepregătită în primejdie. Avusese grijă să fie instruită în artele marțiale de la o vârstă fragedă. Nu pomenise niciodată despre asta prietenilorei–căcinuera,oînvățasesensei-ulei,unlucrucucaresătelauzi–,iareiarfi fostsurprinșisăaflecăfluidaeigrație,cuspinareafoartedreaptă,mergeamânăînmână cuabilitățimortale.Mortalesaunu,avusesenenoroculsă descoperecă eficiența karatelor seterminaînfațaarmelor. Sevindecaserepede,cuajutoruluneialifiiusturătoareși,așacumbănuise,magice,însă neînfricareaeitinereascăfusesezdruncinatășiacumplecaînmisiunicumaimultăemoție. Trenulsosișisechinuicuîncărcăturaeipeuși,încercândsănusegândeascăpreamult laceeraînăuntrusaulamagnificaviațăcefusesecurmatăundevaînAfrica,deșiprobabil nu recent. Colții aceștia erau masivi și, întâmplător, Karou știa că niște colți de elefant rareori mai ajungeau să crească atât de mari – aveau grijă braconierii. Ucigând toți masculii mari, alteraseră fondul genetic al elefanților. Era revoltător și, poftim, acum se aflaaici,făcândșieapartedintraficulsângelui,transportândclandestinspeciiamenințate înblestematuldemetrouparizian. Alungăacestgândîntr-uncotlonîntunecatalmințiișiseuităîngolpefereastră,întimp cetrenulgonea prin tunelelesaleîntunecate.Nu-șiputea îngăduisă segândească la asta. Oridecâteoriofăcea,sesimțeamânjitădesângeșimârșavă. Semestrul trecut, când își construise aripile, se poreclise „Îngerul Morții” și era cât se poate de potrivit. Aripile le făcuse din pene adevărate, pe care le „împrumutase” de la Brimstone–sutedepeneaduselui,de-alungulanilor,detraficanți.Obișnuiasăsejoacecu ele când era mică, mai înainte să înțeleagă că acele păsări fuseseră ucise tocmai pentru penaj,speciiîntregiduselaextincție.

Odinioarăfuseseplinădecandoare,ofetițăcaresejucafărăniciogrijăcuniștepenepe

podeauabârloguluiunuidiavol.Acum,numaieradelocinocentă,darnuștiace-arfiputut face. Asta era viața ei: magie, șirușine, șisecrete, șidinți, șiun goladânc, cenu-idădea pace,înmijloculfăpturiiei,undecevacusiguranțălipsea. Karouerachinuitădeideeacănueracompletă.Nupreaștiaceînsemnaasta,dareraun

sentimentde-oviață,osenzațiefoarteasemănătoarecuaceeacăaiuitatceva.Încercasesă-

idescrieIssei,odată,cânderamaimică. —E ca atuncicândstaiîn bucătărieșiștiică aivenitacolopentruun motiv, darnu-ți poțidaseamacareeramotivulacela,oriceaiface. —Șiașatesimțitu?întrebaseIssa,încruntându-se. —Tottimpul. Issaoluaseînbrațeșiomângâiasepepăr–pevremeaaceeanatural,aproapenegru–și spusese,neconvingător:

—Suntsigurăcănu-inimic,frumusețe.Încearcăsănu-țifacigriji. Corect. Eibine,să carefildeșiipescărilemetrouluiînsus,la destinația ei,a fostmultmaigreu decâtfusesesă-itârască până jos,și,până să reușească,Karouera extenuată,transpirând pesubpalton,șiextremdeirascibilă.Portaluleralaîncăvreodouăcvartaledistanță,legat deintrareauneimagaziimicidelângăosinagogă,iarcândînsfârșitajunseacolo,găsidoi rabiniortodocșiprinșiîntr-odiscuțieanimatăchiarînfațaușii. —Perfect,murmurăea. Îșicontinuădrumul,trecândpelângăei,șisesprijinideopoartădefierascunsăvederii lor, ca să-i aștepte, în timp ce ei vorbeau pe tonuri misterioase despre nu știu ce act de vandalism.Înceledinurmăplecară,iarKarousecăznisăaducăfildeșiipânăînfațaușiței. Bătu. Ca întotdeauna când aștepta la un portal, pe vreo alee lăturalnică din lume, își închipui că fusese abandonată. Uneori, treceau minute întregi până când Issa deschidea ușa,răstimpîncare,absolutdefiecaredată,Karousegândealaposibilitateasănuisemai deschidă. Avea întotdeauna un fior de spaimă că a fost lăsată pe afară, nu doar pentru noaptea aceea,cipentrutotdeauna.Scenariulofăcea să fiehiperconștientă delipsa eide putere.Dacă,într-obunăzi,ușanuaveasăsemaideschidă,atunciaveasăfiesingură. MomentulseprelungișiKarou,sprijinindu-sefrântă deoboseală decadrulușii,observă ceva.Seîndreptă imediat.Pefața ușiiera ourmă neagră,mare,a uneimâini.N-arfifost atât de ciudată, dacă n-ar fi avut toate aparențele că fusese imprimată cu foc pe lemn. Arsură, dar cuconturulperfect aluneimâini. Despre asta trebuie să fidiscutat rabinii. Își plimbă degetele pe deasupra, descoperind că focul mușcase adânc din lemn, astfel încât mânaeiintracutotulînurmalăsată,deșieramultpreamicăsă-iacoperetoatăaria,șise murdăridecenușăfoartefină.Îșiștersedegetele,nedumerită. Cu ce fusese imprimată? Cu un fier roșu deștept modelat? Se întâmpla uneori ca negustoriiluiBrimstonesălaseunsemndupăcaresăgăseascăportalurilelaurmătoarealor vizită,darera deregulă doaropată devopsea sauunXcioplitcucuțitul.Acesta deacum eraunpicpreasofisticatpentruei. Ușaseîntredeschise,spreprofundaușurarealuiKarou. —Amerstotulbine?întrebăIssa. Karou aduse fildeșii în vestibul, rezemându-i la un anumit unghi ca să intre în micul spațiu.

—Cumsănu?

Selăsăcuspateledeperete.

—AștârîfildeșiprintotParisulînfiecarenoapte,dacăașputea,așaobucurieafost!

7.URMEARSEDEMÂINI

Prin toată lumea, în decurs de câteva zile, urme arse de mâiniauapărut pe multe uși, fiecare imprimată adâncîn lemn sauîn metal. În Nairobi, Delhi, Sankt Petersburg și alte câteva orașe.Era unfenomen.ÎnCairo,proprietarulunuilocaldiscretdefumatnarghilea dădusecuvopsea pesteurma găsită peușa din spate,doarpentrua descoperi,câteva ore maitârziu,cămânaimprimatăarsesemocnitprinvopseașireapăruse,lafeldeneagrăca atuncicândodescoperise. Au existat și martori ai acestor acte de vandalism, dar nimeni nu credea ceea ce pretindeauc-arfivăzut. —Cumâna goală, i-a spus un copil din New York mameisale, arătândspre fereastră. Purșisimplu,apusmânaacolo,aluminatșiascosfum. Mama lui a oftat și s-a dus înapoi la culcare. Băiatul era un mincinos atestat, spre ghinionullui,pentrucă dedata asta numințea.Văzuseun bărbatînaltpunându-șipalma peușășilăsândourmăarsăpeea.

— Umbra lui era anapoda, îi mai spusese el mamei sale, care-i întorsese deja spatele, îndepărtându-se.Nusepotrivea. UnturistbeatdinBangkokafostmartoruluneiscenesimilare,deși,dedataasta,mâna fusese imprimată de o femeie atât de incredibil de frumoasă, încât el o urmărise, vrăjit, numaipentruaovedea–cumpretindeael–luându-șizborul. —Eanuaveaaripi,le-aziselprietenilorsăi,darumbraeiavea. — Ochii lui erau ca de foc, a spus un bătrân care zărise unul dintre străini de pe acoperișul unde își ținea cușca porumbeilor. Când și-a luat zborul, în urma lui au curs scântei. Lafels-aîntâmplatșipealeiledincartierelesăraceșidincurțileîntunecoasedinKuala Lumpur, Istanbul, San Francisco, Paris. Femei și bărbați frumoși, cu umbre discordante, veniserăsă-șiimprimecufocmâinilepeuși,înaintedeadispăreaînînaltulcerului,curenții de aer fierbinte ridicându-se în urma lor cu fâlfâitul unor aripi nevăzute. Pe alocuri, căzuserășipene,careeraucaniștemănunchiuridefocalb,darcareseprefăceauîncenușă de îndată ce atingeaupământul. În Delhi, o Soră a Milei a întins mâna și a prins una în

palmă,capeopicăturădeapă,dar,spredeosebiredeopicăturădeapă,aceastaardeașii-

alăsatîncarneconturulperfectaluneipene.

—Înger,așoptitea,bucurându-sededurere.

Nugreșeapreamult.

8.GAVRIILI

CândKarouintră din nouîn dugheană, văzucă Brimstone avea musafiri. Un negustor stătea înaintea lui, un dezgustătorvânătoramerican, a căruifață ca ohalcă decarneera garnisitădeceamaimareșimaisoioasăbarbăpecareovăzuseeavreodată. KarouseîntoarsespreIssașisestrâmbă. —Știu,ziseIssa,trecândpragulcuounduiredemușchișerpești.I-amdat-opeAvigeth. Eaegatasănăpârlească. Karourâse. Avigetherașarpele-coralîncolăcitînjurulgâtuluigrosalvânătorului,alcătuindunguler multpreafrumospentruunindividdeteapalui.Inelelesaleînnegru,galbenșiroșuaprins arătau, chiar și în starea lor fără viață, ca un porțelan fin cloazonat. Dar cu toată frumusețeasa,șerpoaicaAvigetheramortală,cuatâtmaimultcândmâncărimilenăpârlirii apropiate o făceau irascibilă. Acum se plimba înăuntru și în afară prin barba stufoasă, amintindu-i constant negustorului că trebuie să se poarte cum se cuvine dacă spera să trăiască. —ÎnnumeletuturoranimalelordinAmericadeNord,șoptiKarou,n-aiputeas-ofacisă-l muștepurșisimplu? —Așputea,darluiBrimstonenui-arplăcea.După cumștii,Bain eunuldintreceimai apreciațifurnizori. Karouoftă. —Știu. Dedinaintedeavenieapelume,BainîifurnizaluiBrimstonecolțideurs–grizzly,brun și polar –, de linx, de vulpe, de pumă, de lup și uneori chiar de câine. Era specializat în prădători, întotdeauna demareprețaici, la ei. Deasemenea, îiatrăseseatenția Karoului Brimstoneînmulteocazii,eraudemareprețșipentrulume.Câtdemulteleșurideanimale frumoaseînsemnaserăgrămadaaceeadecolți? Privi,exasperată,cumBrimstonescoasedouămedalioanedeaurdincasetaluidevalori, fiecaredemărimea uneifarfurioarededulceață șigravatecuportretullui.Gavriili.Destul câtsă-șicumpereeazborulșiinvizibilitatea.Brimstoneleîmpinsepestemasăsprevânător. Karou se uită pieziș când Bain le vârî în buzunar și se ridică din fotoliu, mișcându-se cu grijă,casăn-oiritepeAvigeth.CucoadaochiuluisăuplindecruzimearuncăspreKarouo privire,desprecareea aproapec-arfipututbăga mâna înfoccă era lascivă,iarapoiavu obrăzniciasă-ifacășicuochiul. Karoustrânsedindințișinuzisenimic,întimpceIssaîlescortăpeBainafară.Oarenu îndimineațaaceeaKazîifăcusecuochiuldepeplatformamodelului?Cezi! Ușa se închise și Brimstone o pofti pe Karou cu un gest să se apropie. Ea duse fildeșii înfășurațiînprelatăpânălabiroulluișilăsăbalotulsăcadăpepodeauadughenei. —Aigrijă!serăstiel.Aiideecâtvaloreazăăștia? —Păi,chiaram,devremecetocmaii-amplătit. — Aceea e valoarea umană. Idioții i-ar fi tăiat în bucățele ca să-i facă zorzoane și bibelouri. —Șituce-osăfacicuei?întrebăKarou. Îșipăstrătonulnonșalant,deparcăBrimstonearfiputut,distrat,să-idezvăluieînsfârșit

misterulîntregiipovești:cenaibafăceaelcutoțiaceștidinți. Elîiaruncăoprivireplictisită,parcăspunându-i:Bunăîncercare. —Ce? Tuaiadusvorba. Șinu, nucunoscvaloarea inumanăa acestor fildeși. Habar n- am. —Neprețuită. Începusătaiebandaadezivăcuuncuțitculamăcurbată. —Atunci,binec-amavutniștefirțigeilamine,ziseKarou,trântindu-seînfotoliuldepe careseridicaseadineauriBain.Altminteri,ți-aifipierdutneprețuițiifildeșiînfavoareaaltui ofertantlalicitație. —Cum? —Numi-aidatdestuibani. Șiera opiticanienemernică decriminalderăzboicaretot supralicitași–mărog,nusuntsigurăcăeracriminalderăzboi,darcusiguranțăaveaceva decriminalitate-de-război–șimi-amdatseamacăerahotărâtsă-iobțină,deaceea…poate n-arfitrebuit,totuși,devremecetunuaprobi…meschinăriilemele,parcăașale-aizis,nu? Zâmbidulceșiîșilegănămărgelelerămaseînșiragulei.Eracâtobrățarăacum. Folosisenouleitruccumâncărimilepeomuldelalicitație,dorindunasaltnecontenitde mâncărimi în fund pentru el, până când îl scosese din joc. Cu siguranță Brimstone știa; întotdeaunaștia.Arfidrăguț,gândiea,dacăarspunemulțumesc.Înlocdeasta,eltrântio monedăpemasă. Unșâmcamărât. —Atâtatot?AmcăratchestiilealeaprintotParisulpentrutinecasăprimescunșâmc, întimpcebărbosulatăiat-ocudoigavriili? Brimstone o ignoră și scoase fildeșii din învelitoare. Twiga veni să se consulte cu el și murmurară cu voci scăzute pe limba lor, pe care Karou o învățase din leagăn în mod natural și nu printr-o dorință. Prin comparație, până și germana sau ebraica păreau melodioase. Întimpcevorbeaudespreconfigurațiafildeșilor,Karouseservicufirțigeidinceștilede ceaișiseapucă să-șirefacă șiraguldedorințeaproapeinutile, pecaredeocamdată decise să-l poarte ca pe o brățară multiplă. Twiga duse fildeșii în colțul lui, ca să-i curețe, iar Karousegândisăpleceacasă. Acasă. Cuvântul avea întotdeauna niște ghilimele aeriene în mintea ei. Se străduise cât putusesă-șifacăapartamentulconfortabil,umplându-lcuobiectedeartă,cufelinareornate și cu un covor persan moale ca blana de linx – și, bineînțeles, cu aripile de înger care ocupautotperetele.Însănimicnuajutasepentruaumplegolulreal:aerulluiînchisnuera mișcatdenicioaltărăsuflareînafarădeaei.Cânderasingură,loculgollăuntric,absența, cumo numea ea, părea să crească. Atuncicândfusese cuKazizbutise, cumva, s-o țină în frâu,deșinudeajuns.Niciodatădeajuns. Segândilamiculpatdecampaniecarefusesealei,înghesuitdupărafturilecucărțidin spatele dughenei, și își dori, în mod bizar, să poată rămâne aici în noaptea asta. Ar fi adormit,ca odinioară,înmurmurulvocilor,alșuieratuluiIssei,alrâcâituluimicilorvietăți mișunândprinîntuneric. —Scumpodor. Yasri veni grăbită din bucătărie cu o tavă cu ceai. Lângă ceainic pusese o farfurie cu șarloteînfoitajsubformădecoarne,specialitateaei. —Trebuiesă-țifiefoame,continuăYasri,cuvoceasadepapagal.

AruncândoprivirepiezișăspreBrimstone,adăugă:

— Nue sănătos pentruo fată încă în creștere să alerge mereuba colo, ba dincolo, pe nepusămasă. —Astasunteu,fatabacolo,badincolo,ziseKarou. Înșfacăoșarlotășiselăsămaijosînfotoliu,s-osavureze. Brimstonecatadicsisăîiarunceoprivire,apoiîiziseluiYasri:

—Șibănuiesccăesănătospentruofatăîncăîncreșteresătrăiascădinfoitaje?

Yasrițocăi.

— M-aș bucura să-i gătesc ceva cum se cuvine, dacă m-ai anunța vreodată dinainte,

sălbaticule. SeîntoarsespreKarou. —Eștipreaslăbuță,iubito.Nu-țisadebine.

— Îm-hm, încuviință Issa, mângâind-o pe Karou pe păr. Ar trebui să fie leopard, nu

crezi?Grațioasă șileneșă,cublana încinsă desoare,șinuprea slabă.Ofată-leopardbine hrănită,lipăinddintr-uncastroncusmântână. Karou zâmbi și mâncă. Yasri turnă ceai pentru toți, potrivindu-l de gust după cum le plăcealor,ceeaceînsemnacupatrucuburidezahărpentruBrimstone.Dupătoțiaceștiani, KarouîncămaiconsideraamuzantcăNeguțătorul-de-dorințeeramareamatordedulciuri.Îl privi,întimpceelseaplecădinnouasupramunciiluineîncetate,înșirânddințiîncoliere. —Oryxleucoryx,recunoscuea,cândelaleseundintedintăviță. Elnupăruimpresionat. —Antilopelesuntfloarelaureche. —Dă-miunulgreu,atunci. Îiîntinseundintederechin,iarKarouîșiamintidenenumărateleoreîncarestătusecu el,cânderacopil,învățândsărecunoascădinții. —Rechinmako,răspunseea. —Cuînotătoarelungăsauscurtă? —Ah.Ăăă… Rămasenemișcată,ținânddinteleîntredegete.Brimstoneopregătiseînmeșteșugulăsta decânderamicășiputeadescifraorigineașiintegritateadințilordinvibrațiilelorsubtile. Declară:

—Scurtă. Elmârâi,ceeaceeracelmaiaproapedelaudădinpartealui. —Știaicăfetușiiderechinimakosemănâncăunulpealtulînpântece?îlîntrebăKarou. Issa,careomângâiapeAvigeth,scoaseunnțțdedezgust. —Eadevărat.Numaifetușiicanibalisupraviețuiescsăsenască.Îțipoțiînchipuicumar fidacășioameniiarfiașa? Își ridică picioarele pe masă și, două secunde mai târziu, la o privire încruntată a lui Brimstone,ledădujosmintenaș. Căldura din dugheană o trăgea la somn. Pătuțul din cotlonul săuo ademenea, la fel și pledulpecarei-lfăcuseYasri,atâtdemoale,dupăatâțiaanidecuibăritînel. —Brimstone,ziseea,șovăind.Crezică…? Înclipaaceea,răsunăunbubuitviolent. —Vaidemine!exclamăYasri,țăcăninddinpliscagitatășistrângândserviciuldeceai. Eracinevalacealaltăușăadughenei.

În spatele mesei de lucru a lui Twiga, în umbrele adânci ale dughenei în care niciun felinarnuatârnavreodată,seaflaoadouaușă.ÎntoatăviațaluiKarou,nufusesedeschisă niciodatăînprezențaei.Nuaveaideeceeradincolo. Bubuitul se repetă, atât de puternic, încât dinții din borcane zornăiră. Brimstone se ridică, iar Karou știu ce era așteptat din partea ei să facă – să se ridice și ea și să plece imediat–,dareasecufundămaimultînfotoliu. —Lasă-măsăstau,îlrugăea.N-osăscotunsunet.Osămăducînspate,lapătuțulmeu. N-osătragcuochiul… —Karou,ziseBrimstone,știiregulile. —Urăscregulile. Elfăcuunpasspreea,pregătits-oajutesăseridicedinfotoliudacănusesupunea,iar easăriînpicioare,cumâinileînălțateacapitulare. —Bine,bine. Își îmbrăcă paltonul, în timp ce bătăile continuau, și mai luă o șarlotă de pe tava lui Yasri,înaintede-aourmapeIssaînvestibul.Ușaseînchisedupăele,izolândoricesunet. Nu se osteni să o întrebe pe Issa cine era la ușa cealaltă – Issa nu trăda niciodată secreteleluiBrimstone.Darîispuse,unpicvăicăreț:

—Tocmaivoiamsă-lrogpeBrimstonesămălasesădormînvechiulmeupat.

Issaseaplecăs-osărutepeobrazșizise:

—Oh,dulcecopilă,n-arfifostdrăguț?Putemsăașteptămaici,cumfăceamcânderaitu mică. Ah,da.CândKarouerapreamicăsăfiedatăafarăpestrăzilelumiideunasingură,Issa oținea aici. Uneoristătuseră ghemuiteoreîn șirîn spațiulăsta strâmt, Issa încercânds-o distreze cu cântece și desenat – într-adevăr, mulțumită Issei începuse să deseneze – sau împodobindu-icapulcușerpiveninoși,întimpce,înăuntru,Brimstoneseconfruntacuacel cinevaascunsînparteacealaltăaușiiaceleia. —Poțisăviiînapoi,după,continuăIssa. —Eînregulă,ziseKaroucuunsuspin.Osăplec. Issaostrânsedebrațși-ispuse:

—Viseplăcute,dulcecopilă. Karou,cuumeriiaduși,ieșiînfriguldeafară.Întimpcemergea,orologiileturnurilorde prin toată Praga începură să proclame miezul nopții, iar lunga și încărcata zi de luni se încheie,însfârșit.

9.UȘILEDIAVOLULUI

AkivastăteapemargineaunuiacoperișterasatdinRiad,uitându-seatentlaoușădepe străduța de jos. Nuse deosebea prin nimicde celelalte, dar el știa pentruce era. Îiputea simțiauracausticădemagiecaousturimeîndosulochilor. Eraunuldintreportalurilediavoluluiînlumeaomenească. Își întinse aripile largi, vizibile numai în umbra lui, și se lăsă în zbor până la ea, aterizândîntr-oploaiedescântei.Un măturătordestradă îlvăzușicăzuîn genunchi,dar Akiva îlignoră șiseașeză în fața ușii,cumâinilestrânseîn pumni.Avea opoftă grozavă să-și scoată pur și simplu sabia din teacă și să dea buzna înăuntru, să pună scurt capăt lucrurilor,chiaracolo,îndugheanaluiBrimstone,șisălepunăcapătînmodsângeros,dar magia portalurilor era iscusită șielavea destulă minte cât să nuîncerce, așa că îndeplini ceeacevenisesăîndeplinească. Întinsemâna șiîșilipipalma deușă.Seiscară olumină mocnită șiunmirosdears,iar cândîșiridicămâna,conturulacesteiarămaseimprimatînlemn. Astaeratot,deocamdată. Seîntoarseșiseîndepărtă,iaroameniiselipirăcuspateledeziduricasă-llasesătreacă. Desigur,nu-lputeauvedeaașacumeraîntr-adevăr.Aripileluiincandescenteerauvrăjite săfieinvizibileșiarfitrebuitsăpoatătrecedreptom,însănuizbutisepedeplin.Ceeace vedeau oamenii era un bărbat tânăr, înalt, frumos – cu adevărat frumos de-ți tăia răsuflarea, într-un fel cumrareorizăreștiîn viața reală –, care umbla printre eicugrația unuianimaldepradă șipărea numaiatentla eidecâteraueila statuiledintr-un parcal zeilor. În spinareavea încrucișatedouă săbiivârâteîn teci, iarmânecileîierausuflecate, lăsândlibere antebrațele bronzate și cumușchi ca funiile. Mâinile sale erauo curiozitate, scrijelite amândouă, albe de cicatrice și negre de tatuaje – niște simple linii care se intersectaupânălavârfuriledegetelor. Eratunsfoartescurt,culiniapăruluinegruadâncindu-seînformădeVpefrunte.Pielea lui aurie era mai puternic bronzată pe reliefurile feței – coamele înalte ale pomeților, frunte,punteanasului–,deparcăîșiduceatraiulscăldatînplinăluminăcamierea. Frumos cum era, dădea totuși fiori. Era greu să ți-l închipui zâmbind – ceea ce, într- adevăr,Akivanumaifăcusedemulțianișinicinu-șiimaginas-omaifacăvreodată. Dar toate acestea erau doar impresii trecătoare. Ceea ce-i șoca pe oamenii care rămâneaupironiți,uitându-selaelcumtrece,erauochiilui. Aveauculoarea ambrei ca ochii de tigruși, tot ca la tigru, erauîncondeiați cunegru– negruatâtdelageneledese,câtșidelafarduldeochi,scoțându-iînevidențăaurulirișilor canișteraze.Eraucurațișiluminoși,hipnotizanțișidurerosdefrumoși,darcevanueraîn regulă,cevalipsea.Omenia,probabil,calitateaaceeadebunăvoințăpecareoauoamenii, fără ironie, numită după ei înșiși. Atunci când, venind de după colț, o femeie bătrână se trezi în calea lui, întreaga forță a privirii lui căzu asupra ei și bătrâna tresări, cu gura căscată. Înochiiluierafocviu.Eaerasigurăcăaveaus-oaprindăcapeotorță. Gâfâișiseîmpiedică,iarelîntinsemânas-oprindăsănucadă.Eaîisimțifierbințealași, cândelîșicontinuă drumul,aripileluinevăzuteoatinseră.Dineleseprelinseră scânteiși ea rămase răsuflând anevoie, paralizată de spaimă, în urma lui. Văzu foarte clar umbra

aripilordeschizându-selargșiapoi,cuorăbufniredearșițăcare-ismulsebaticuldepecap, elîșiluăzborul. În câteva clipe,Akiva era sus,în eter,abia simțindînțepăturilecristalelordegheață în aerul rarefiat. Lăsă vraja de iluzie optică să se desprindă din jurul lui și aripile sale erau acum ca pânzele unor corăbii de foc sfâșiind întunecimea cerurilor. Prinse viteză, gonind spreun altorașomenesc, pentrua găsioaltă ușă nenorocită demagia diavolului, apoio alta,pânăcândtoateaufostînsemnatecuurmamâinii. Înaltecolțurialelumii,HazaelșiLirazfăceauacelașilucru.Odatăușilemarcate,aveasă înceapăsfârșitul. Șiaveasăînceapăcufoc.

10.FATABACOLO,BADINCOLO

Îngeneral,Karoureușeasă-șiținăceledouăviețialesaleînechilibru.Într-oparte,erao elevă deșaptesprezeceanidin Praga; în cealaltă, comisionara uneicreaturiinumanecare era cea mai apropiată formă de familie pentru ea. De cele mai multe ori, găsea că avea destultimpîntr-osăptămânăpentruambelevieți.Dacănuînfiecaresăptămână,atunciîn celemaimulte. Aceastas-adoveditanufiunadintreacelesăptămâni. Marți,eraîncălaore,cândKishmishaterizăpepervazuluneiferestreșibătucucioculîn geam.Biletulluieramailaconicdecâtceldeierișispuneadoar:Vino.Karouseduse,deși, dac-arfiștiutundeotrimiteaBrimstone,poatecăn-arfifăcut-o. PiațadeanimaledinSaigoneraunuldintrecelemaineplăcutelocuridinlumepentruea. Pisoii, ciobăneștii germani, liliecii, urșii malaezi și maimuțele-langur din cuști nu erau vândutecaanimaledecompanie,cipentrumâncare.Ocotoroanțădemamăaunuimăcelar puneadeopartedințiiîntr-ournăfunerarășiKaroueraceacareîicolecta,lacâtevalunio dată,șipecetluiatârgulcuosorbiturădevindeorezacru,care-idădeastomaculpestecap. Miercuri,nordulCanadei.Doivânătoriathabascani,oîngrețoșătoareîncărcăturădecolți delup. Joi, San Francisco, otânără blondă, specialistă în herpetologie, cuun depozitsecretde colțideșerpi-cu-clopoței,rămășițedelanefericițiisubiecțiaicercetărilorsale. —Știi,aiputeavenituînsățiladugheană,îispuseKarou,agasatăfiindcăaveatemăun autoportretpentrua doua zila școală șiarfipututprofita denișteoreîn pluspentrua-l perfecționa. Existaudiverse motive pentrucare furnizorii nuveneaupersonal la dugheană. Unii își pierduseră privilegiul din pricină de necuviință; alții nu căpătaseră încă experiență; multora leera purșisimplufrică să fiesupușicolierelorșerpești,ceea cen-arfitrebuitsă fie o problemă în cazul de față, câtă vreme cercetătoarea își petrecea deliberat zilele cu șerpii. Herpetoloagaseînfioră. —Amvenitodată.Amcrezutcăfemeia-șarpevoiasămăomoare. Karouîșireținuunzâmbet. —Ah. Înțelegea. Issa nuera delocprietenoasă cuucigașiidereptileșiseștia că îșiconvingea șerpiisăstrângăgâtlejurileîntr-osemistrangularecândseenerva. —Păi,bine. Numărăbancnotededouăzeci,într-unteancrezonabil. — Dar, știi, dacă ai veni, totuși, Brimstone ți-ar plăti mai generos contravaloarea dorințelor. Spreciuda luiKarou, ursuzulnuavuseseîncredereîn ea să distribuiedorințeîn numele lui. —Poatedataviitoare. —Cumvrei. Karou ridică din umeri și plecă, făcându-i cu mâna, îndreptându-se spre portal, observând, cu această ocazie, că urma neagră a unei mâini fusese imprimată cu foc pe

suprafața ușii. Intenționase să-l înștiințeze pe Brimstone, dar el era cu un furnizor și ea aveatemadeterminat,așacăîșivăzusededrumulei. Cujumătate de noapte pierdută lucrândla autoportret, era amețită, vineri, și spera că Brimstonen-aveas-omaiconvoaceșiînziuaaceea.Deregulă,nutrimiteadupăeadecâtde două oripe săptămână șideja se adunaseră patruzile. Dimineață, în timp ce-ldesena pe bătrânul Wiktor, gol, înfășurat doar cu un boa de pene – o priveliște la care Zuzana aproape că n-a supraviețuit –, a ținut fereastra sub observație. De-a lungul întregii după- amiezi,laatelieruldepicturăînstudio,s-atottemutcăosăaparăKishmish,daracestan-a venit. Dupăore,aașteptat-opeZuzanasubostreașină,laadăpostdeploaiamocnită. — Ei bine, a început prietena ei, aceasta este o Karou. Uitați-vă bine, oameni buni. Vedereaacesteicreaturievaziveedinceîncemairară. Karouremarcărăcealadinvoceaei. —Otravă?sugerăea,cusperanță. După săptămâna pecareoavusese, arfivrutsă meargă la cafenea șisă secufundeîn pernele unei canapele, să bârfească și să râdă, să deseneze și să bea ceai, să recupereze normalitateapierdută. Zuzanaîșiridicăosprânceană. —Cum,niciuncomision? —Nu,slavăDomnului!Haide,amînghețat. —Nuștiucesăzic,Karou.Poatecăastăziameuuncomisionsecret. Karouîșimușcăobrazulpedinăuntrușiseîntrebăcearfipututspune.Urafelulîncare Brimstonepăstrasecretefațădeeașiurașimaimultcătrebuiasăfacăacelașilucrufațăde Zuzana.Cefeldeprietenieeaceeabazatăpeocolirearăspunsurilorșipeminciuni?Odată ce crescuse, descoperise că era aproape imposibil să aibă prieteni; nevoia de a minți îi stătea totdeauna de-a curmezișul. Fusese și mai rău când locuise în dugheană – exclus să vină vreun prieten pe la ea să se joace! Ea ieșea prin portal în Manhattan, în fiecare dimineață,ca să meargă la școală,seducea la antrenamenteledekarateșideaikidoșise întorceaacasă,înfiecareseară. Portalulera oușă bătută înscânduria uneiclădiriabandonatedinEastVillageși,când Karoueraîntr-acincea,oprietenăpenumeBelindaovăzuseintrândșiieșindpeacolo,de undetrăseseconcluziacăeracopilalstrăzii.Zvonulseîmprăștiase,seimplicaserăpărinții și profesorii, iar Karou, incapabilă s-o aducă la școală pe Esther, falsa ei bunică, într-un timpatâtdescurt,fuseseluatăîncustodiedeautorități.Oplasaserăîntr-ocasădecopii,din carescăpaseînprimanoapteșideatuncinimenin-omaivăzusevreodatăpeacolo.Urmase apoionouășcoală,înHongKong,șiprecauțiisuplimentarecasăn-omaisurprindănimeni folosind portalul. Asta însemnase mai multe minciuni și secrete și nicio posibilitate de prieteniadevărați. Eradestuldemare,acum,casănumaifievreunriscdeserviciisocialeadulmecândprin preajmă, dar în privința prieteniilor, era încă mers pe sârmă. Zuzana era cea mai bună prietenăpecareoavusesevreodatășin-arfivruts-opiardă. Oftă. —Îmiparerăupentrusăptămânaasta.Afostonebunie.Munca… —Muncă?Decândmunceștitu? —Muncesc.Dincecredeaicătrăiesc,dinapădeploaieșivisecuochideschiși?

Sperases-ofacăpeZuzanasăzâmbească,darprietenaeidoarîșimijiochiilaea. —Deundesă știueudin cetrăieștitu,Karou?Decândsuntemprietene,aipomenittu vreodatădesprevreoslujbăsauvreofamiliesauceva… Ignorândparteacu„vreofamiliesauceva”,Karourăspunse:

— Ei bine, nu e chiar o slujbă. Doar fac comisioane pentru un tip. Ridic colete, mă întâlnesccudiverși. —Cum,caundealerdedroguri? —Haide,Zuze,chiarașa?Elesteun…colecționar,bănuiesc. —Zău?Cecolectează? —Chestii.Cuiîipasă? —Mieîmipasă. Mă interesează. Sună foarteciudat, Karou. Nueștiamestecată în ceva necurat,nu-iașa? Oh,nu,gândiKarou.Deloc.Trăgândadâncaerînpiept,zise:

—Chiarnupotvorbidespreasta.Nueafacereamea,ealui. —Bine.Mărog. Zuzanaserăsucipeuncălcâialcizmelorsalecuplatformășiseîndepărtă. —Stai!strigăKaroudupăea. Voia să vorbească. Voia să-ispună Zuzaneitotul, să se plângă de săptămâna eigrea – desprefildeșiideelefant,desprecoșmarulpiețeideanimale,desprecumBrimstoneoplătea în șâmciinutilișidesprebătăileîn ușa cealaltă care-idădeaufiori.Putea să leexprimeîn caietuleideschițe,șiastaînsemnaceva,darnueradeajuns.Voiasăvorbească. Eraexclus,firește. —PutemsămergemlaOtravă,terog?întrebăea,cuvoceapieritășifrântă. Zuzana se uită peste umăr și văzu expresia pe care o mai lua Karou câteodată, când credea că n-o observă nimeni. Una de tristețe, de rătăcire, și cel mai rău era faptul că aceasta părea să fie structura – ca și când ar fi fost acolo tot timpul și toate celelalte expresiialeeiarfifostdoarunsetdemăștipecarelefoloseacas-oascundă. Zuzanaseînduplecă. —Bine.OK.Mordupăniștegulaș.Te-aiprins?Mor.Ha,ha. Gulașul otrăvit; era un refren vechi între ele, iar Karouînțelese că totul era în regulă. Deocamdată.Dardataviitoare? Porniră spre cafenea, fără umbrele și strânse una într-alta, grăbind pasul prin ploaia măruntă. —Artrebuisăfiilacurent,ziseZuzana.NeghiobulatotdattârcoalepelaOtravă.Cred căstăînașteptareata. Karougemu:

—Grozav. Kazosunaseșiîitrimisesemesaje,dareanu-lbăgaseînseamă. —Amputeamergeînaltăparte… — Nu. N-am să-l las pe șoarecele ăsta în pâine să se bucure el de Otravă. Otrava e a noastră. —Șoareceînpâine?repetăZuzana. ErainsultapreferatăaIsseișiaveaînțelesîncontextuldieteifemeii-șarpe,careconstaîn principaldinvietățilemicișiîmblănite.Karouzise:

—Da.Șoareceînpâine.Carnetocatădeșoarececupâineșiketchup…

—Pfui!Termină.

— Sau ai putea să folosești în loc hamsteri, presupun, zise Karou. Sau porcușori-de-

guineea. Știai că, în Peru, porcușorii-de-guineea sunt fripți la foc, înfipți în frigărui, ca bezelele?

—Termină!ziseZuzana. —Mmm,câtepoțifacecunișteporcușori-de-guineea… —Terminăodată,pânănuvomit.Terog! Și Karoutermină, nula rugămintea Zuzanei, ci pentrucă zărise o fâlfâire familiară cu coada ochiului. Nu, nu, nu, își zicea ea. N-o s-o facă, nuvoia s-o facă – să întoarcă acum capul.NuKishmish,nuînsearaasta. Observându-ităcerea,Zuzanaîntrebă:

—Eștibine? Din noufâlfâitul, într-un cercdelumină subun felinardestradă, în direcția priviriilui Karou.Preadepartecasăatragăatențiaînmodspecial,darinconfundabilKishmish. Fir-arsăfie. —Suntbine,ziseKaroușicontinuăsămeargă,hotărâtă,spreBucătăriacuOtravă. Ce-ar fi trebuit să facă, la urma urmei? Să se lovească peste frunte cu palma și să pretindă că și-a adusamintedeun comision?Seîntreba ce-arziceZuzana dacă l-arvedea pemiculanimalmesageralluiBrimstone,cuaripileluideliliacatâtdebizarelacorpullui cupene. Fiindvorba de Zuzana, ar fivrut, probabil, să creeze o marionetă după modelul lui. —Cummergeproiectulcupăpușile?întrebăKarou,încercândsăsepoartefiresc. Zuzana seînvioră șiîncepusă-ipovestească.DarKarouoasculta numaicujumătatede ureche,distrasădenesupunereaeipripitășineliniștită.CeaveasăfacăBrimstonedacăea nuvenea?Cearfipututelface,arfiieșitlaluminășiarfiprins-o? Îșidădea seama că mesagerulourmărea și, cândtrecupesubarcadă șiintră în curtea BucătărieicuOtravă,îiaruncăoprivirecusubînțeles,parcăspunându-i:Te văd.Și nuvin. Elînclinăpuțincapul,perplex,dareaîllăsăacoloșiintrăîncafenea. Cafeneauaeraaglomerată,deșiKaz,dinfericire,nueradevăzutpenicăieri.Omulțime

pestriță de muncitori locali, excursioniști, indivizi de genul artiști expatriați și studenți, stătea așezată în jurul sicrielor, fumul de țigară fiind atât de gros, încât statuile romane păreausăseridicedintr-oceață,macabre,cumăștilelordegaze. —Lanaiba,ziseKarou,zărinduntriodeturiștiinstalatlamasalorpreferată.Molimae ocupată.

— Totul e ocupat, zise Zuzana. Idioțenia aia de ghidLonelyPlanet. Mi-ar plăcea să mă

întorc înapoi în timp și să-l bat la capătul aleii pe nenorocitul ăla de scriitor despre călătorii,casăfiusigurăcănumaigăseșteniciodatăloculăsta.

— Ce violentă ești! În ultima vreme vrei să bați și să electrocutezi cu taserul pe toată lumea.

— Da, vreau, încuviință Zuzana. Jur că urăsc oamenii în fiecare zi mai tare. Toți mă enervează.Dacăînhalulăstasuntacum,cumosăfiulabătrânețe? —Osăfiibabaceareacaretrageîncopiidelabalconcupistolulcuaercomprimat. —Nu.Pistoluln-arfacedecâtsă-iațâțe.Maidegrabăcuoarbaletă.Saucuobazooka. —Eștiobestie. Zuzanafăcuoplecăciune,apoimaiaruncăoprivireînjur,frustrată,lacafeneauaplină.

—Nasol.Vreisămergemînaltăparte? Karouclătină din cap.Părulîiera deja fleașcă;nuvoia să iasă iarîn ploaie.Voia doar masaeipreferatădincafeneauaeipreferată.Înbuzunaruljachetei,degeteleeisejucaucu șâmciiadunațidincomisioanelesăptămânii. —Credcătipiiăiasepregătescsăplece. FăcusemndincapspreturiștiidelaMolima. —Eunucred,ziseZuzana.Auberilepline. —Bada,credcăpleacă. Între degetele lui Karou, unul dintre șâmci dispăru. În secunda următoare, turiștii se ridicarăînpicioare. —Ți-amspuseu. Înminte,avuimpresiacăaudecomentariulluiBrimstone:

Alungareastrăinilordelameseledincafenea:egoistă. —Ciudat,răspunseZuzana,cândsestrecurară în spateleuriașeistatuiecvestreca să-și preiamasa. Arătândbuimăciți,turiștiiplecară. —Eraucamdrăguți,ziseZuzana. —Da?Vreisă-ichemînapoi? —Cumsănu. Aveaueleoregulă împotriva băiețilorcurucsac,careveneaușiplecaudupă cumbătea vântul și, după o vreme, începeau să arate cu toții la fel, nebărbieriți și cu cămăși mototolite. — Nufăceam decât un diagnostical drăgălășeniei. În plus, păreaucumva pierduți. Ca niștecățeluși. Karousimțiunjunghidevinovăție.Cenaibafăcea,îlsfidapeBrimstoneșiiroseadorințe pe scopuri meschine, ca de pildă să-i silească pe niște turiști nevinovați să iasă afară, în ploaie?Setrântipecanapea.Odureacapul,părulîieraud,eraobositășinuseputeaopri sănu-șifacăgrijipentruNeguțătorul-de-dorințe.Ceaveasăspunăel? Tottimpulcâtaumâncatgulașul,eaastatcuochiipeușă. —Urmăreștipecineva?oîntrebăZuzana. —Oh.Doar…doarmătemcăarputeas-aparăKazpe-aici. —Da,păi,dacăapare,îlputemvârîamândouăcuforțaînsicriulăstași-ibatemcapacul încuie. —Sunăbine. Aucomandatceai,carele-afostadusîntr-unserviciuvechi,deargint,pezaharnițășipe boluldelaptecondensatavândgravatecuvintelearsenicșistricnină. —Deci,ziseKarou,mâineosătevezilateatrucubăiatulcuvioara.Careți-eplanul? —N-amniciunplan,răspunseZuzana.Așvreasătrecempestetoateasteașis-ajungem la partea în careeleiubitulmeu.Ca să numaispun,știi,departea în careelobservă că exist. —Haide,cumsăvreisătrecipesteparteaasta? —Chiarvreau. — Să treci peste partea în care faci cunoștință cu el? Fluturii, bătăile de inimă, îmbujoratul? Partea în care intrați fiecare în câmpul magnetic al celuilalt pentru prima oară,undenișteliniiinvizibiledeenergievăatrag…

Linii invizibile de energie? repetă Zuzana. Te-ai transformat într-unul dintre ciudații ăiaNewAge,carepoartăcristaleșicitescaureleoamenilor?

— Știi ce vreau să spun. Prima întâlnire, ținutul de mână, primul sărut, mocnitul și tânjitul? —Oh,Karou,eștiobiatăromantică. —Badeloc.Voiamsăspuncăînceputuleparteaceafrumoasă,cândtotulstrăluceșteși scânteiază,maiapoi,inevitabil,îșidauaramapefață,denemernicicesunt. Zuzanasestrâmbă. —Nusepoatesăfietoținiștenemernici,este? —Nuștiu.Poatecănu.Poatecănumaiceifrumoși. —Darșielefrumos.Doamne,spersănufieunnemernic.Crezic-arputeafivreoșansă caelsăfiedeopotrivănon-orificiușinecuplat?Vreausăspun,serios.Ceșansesunt? —Slabe. —Știu. Zuzanaselăsăteatralpespateșizăcu,prăbușită,caomarionetăaruncatălagunoi. —Pavelteplace,știi,ziseKarou.Șieunnon-orificiupatentat. —Mda,păi,Paveledulcel,darnu-țidăfluturi.

— Fluturii din stomac, oftă Karou. Înțeleg. Știi ce cred eu? Cred că fluturii sunt

întotdeaunaacolo,întoatălumea,întottimpul… —Cabacteriile? —Nu,nuca bacteriile,ca fluturii,iarfluturiiunoroamenireacționează la fluturiialtor oameni la nivel chimic, ca feromonii, și de aceea, când ei sunt prin preajmă, fluturii tăi începsădanseze.Nusepotstăpâni–echimie. —Chimie.Ei,astaefoarteromantic. —Lasă,știu.Fluturibezmetici. Plăcându-i ideea, Karou deschise caietul de schițe și începu să deseneze: intestine de desen animat și un stomac înțesat cu fluturi. Papilio stomachus avea să fie denumirea lor latinească. Zuzanaîntrebă:

—Bun,șidacătotulechimieșitun-ainiciuncuvântdespusîntreabaasta,înseamnăcă Neghiobulîncăîțimaifacefluturiisădanseze? Karouîșiridicăochii. —Doamne,nu.Credcă-mifacefluturiisăvomite. Zuzanatocmailuaseoînghițiturădeceaișiîșiduserepedemânalagură,încercândsă-l ținăînăuntru.Râsepeînfundate,îndoitădemijloc,pânăcândreușisăînghită. —Oh,scârbos.Stomacultăueplindevomădefluturi! RâseșiKarou,continuândsădeseneze. —Defapt,credcăstomaculmeueplindefluturimorți.Kazi-aucis. Scrise:Papiliostomachuscreaturifragile,vulnerabilelaînghețșitrădare. — Și ce dacă, zise Zuzana. Trebuie să fi fost niște fluturași foarte proști să se îndrăgostească de el, în primul rând. O să-ți cultivi alții cu mai multă minte. Noi fluturi înțelepți. Karou o iubea pe Zuzana că-i plăcea să se joace până la capătul firului cu astfel de prostioare. —Corect.

Ridicăceașca,toastând:

—Pentruonouăgenerațiedefluturi,săsperămmaipuținprostănacădecâtultima. Poatecăsedezvoltauchiarînclipaasta,înmicicoconirotunjori.Saupoatenu.Eragreu să-și închipuie că va simți prea curând acea senzație magică de palpitație în capul pieptului. Cel mai bine ar fi să nu-mi bat capul cu asta, gândi ea. N-avea nevoie de așa ceva. Nuvoia să aibă nevoie. Doruleidedragosteofăcea să sesimtă ca un pisoicarese învârte mereu printre glezne, mieunând Mângâie-mă, mângâie-mă, uită-te la mine, iubește- mă. Maibinesăfiepisicarezervată,cocoțatăpeunzidînalt,aceeacareseuităcurăcealăîn jos, cuexpresia inscrutabilă. Pisica aceea careevită mângâierile, fiindcă nuarenevoiede nimeni.Decesănufieeapisicaaceea? Fiipisicaaceea!!!scriseeașiodesenăîntr-uncolțdepagină,calmășidistantă. Karouîșidoreasăfifostgenuldefatăcaresăsesimtăcompletăînsine,confortabilăîn solitudine,senină.Darnuera.Sesimțeaizolatășisetemeadegoluldinăuntruleideparcă acesta ar fi putut să se extindă și… s-o anuleze. Tânjea după o prezență lângă ea, una robustă. Vârfuri de degete atingând-o ușor pe ceafă și o voce care să-i răspundă în întuneric. Cineva care s-o aștepte cu o umbrelă ca s-o conducă acasă când ploua și să zâmbească luminosca soarelecândovedea venind.Caresă dansezecuea pebalconulei, să-șiținăpromisiunileșisă-icunoascăsecretele,cucaresăalcătuiascăomicălumeoriunde s-arfiaflat,numaicuea,cubrațeleșișoapteleluișicuîncredereaei. Ușa sedeschise.Seuită în oglindă șiîșireținuoînjurătură.Strecurându-seprin spatele unorturiști,umbraaceeaînaripatăseîntorsese.Karouseridicășipornispretoaletă,unde luăbiletulpecareKishmishvenisesăi-laducă. Dinnoueralaconic.Dar,dedataasta,scriaTerog.

11.TEROG

Te rog? Brimstone nuspunea niciodată te rog. Alergând în capătul celălalt al orașului, Karouse trezi mai tulburată decât dacă în bilet ar fi scris ceva amenințător, ca de pildă:

Acum,sauosăvezitu. Deschizându-i,Issarămaseneobișnuitdetăcută. —Ces-aîntâmplat,Issa?Amîncurcat-o? —Ssst.Vinoînăuntrușidoarîncearcăsănu-locărăștiastăzi. —Să-locărăsc? Karouclipinedumerită.Arficrezutcădacăeracinevaînprimejdiedeafiocărât,atunci eaeraaceea. —Uneorieștifoartecrudăcuel,deparcăn-arfidestuldegreuși-așa. —Deparcăn-arfidestuldegreuceanume? — Viața lui. Munca lui. Viața lui este muncă. E lipsită de bucurie, e necontenită și, uneori,tui-ofacimaigreadecâtestedeja. —Eu? Karouerauluită. —Ampicatlamijloculuneiconversații,Issa?Habarn-amdesprecevorbești… —Ssst, ți-amspus. Nu-țicerdecâtsă încercisă fiibună, ca atuncicânderaimică. Erai așa obucuriepentrunoitoți, Karou. Știucă nuți-eușornicițiesă trăieștiviața asta, dar încearcăsă-țiamintești,încearcămereusă-țiaminteșticănueștisinguracunecazuri. Și, cu acestea, ușa dinspre interior se desferecă și Karou păși dincolo de prag. Era buimăcită,gatasăseapere,dar,cândîlvăzupeBrimstone,uitădeasta. Elstăteaaplecatgreoipestemasă,cumareleluicapsprijinitîntr-omână,întimpcecu cealaltă ținea iadeșul pe care-l purta la gât. Kishmish sărea agitat de pe un corn al stăpânului său pe celălalt, scoțând cârâituri animate de îngrijorare, iar Karou șovăi, oprindu-seînloc. —Ești…eștibine? I se părea ciudat să-l întrebe și își dădu seama că, dintre toate întrebările cu care îl asaltase în viața ei, niciodată nu-l întrebase asta. Nu avusese niciodată vreun motiv – el abiadacăarătavreourmădeemoție,darămiteslăbiciunesausfârșeală. Brimstoneîșiînălțăcapul,dădudrumuliadeșuluișispusesimplu:

—Aivenit.

Păreasurprinsșiușurat,gândiKarousimțindu-sevinovată.

Străduindu-sesăaratevioiciune,răspunse:

—Păi,terogesteformulamagică,știi. —Ne-amgânditcăprobabilte-ampierdut. —Sămăpierdeți?Vreisăspui,ațicrezutcăammurit? —Nu,Karou.Amcrezutcăte-aihotărâtsă-țivezideviațata. —Cesă…? Îșipierduglasul.Să-șivadădeviațaei? —Ceînseamnăasta? — Întotdeauna mi-am imaginat că, într-o bună zi, drumul vieții tale ți se va deschide înainteșitevapurtadepartedenoi.Cumartrebui,cumesigurc-osăseîntâmple.Darsunt

bucuroscăziuaaceeanueazi. Karouseuitălunglael. —Serios?Amignoratuncomisionșituaicrezutcăastae,amplecatpentrutotdeauna? Doamne!Cepărereaidespremine,dacă-țiînchipuicăașșterge-oașa? —Sătelassăpleci,Karou,osăfiecadeschidereaferestreipentruunfluture.Nupoțisă spericafluturelesăseîntoarcă. —Nusuntunnenorocitdefluture. —Nu.Eștiumană.Locultăueînlumeaoamenilor.Copilăriaaproapecățis-aîncheiat… —Și…ce?Numaiainevoiedemine? —Dimpotrivă.Amnevoiedetinemaimultcaoricând.Cumamspus,măbucurcănue aziziuaîncarenepărăsești. Toate acestea erau noutăți pentru Karou, că avea să vină o zi în care ea își va părăsi familiadehimere,căstăteaînputereaeisăfacăasta,dacăvoia.Nuvoia.Adică,poatecă îșidorisesănuseducăînvreunadintrecurselemaiînfricoșătoare,darastanuînsemnacă eraunfluturezbătându-sepelângăvreungeam,încercândsăscape.Nicimăcarnuștiace săspună. Brimstoneîmpinseunportofelpestemasă,spreea. Comisionul. Aproape că uitase de ce venise. Mânioasă, înșfacă portofelul și îl deschise. Dirhami.Maroc,atunci.Seîncruntă. —Izíl?întrebăea. Brimstoneîncuviințădincap. —Darnueîncătimpul. Karou avea fixată întâlnirea cu un jefuitor de morminte din Marrakech în ultima duminicăafiecăreiluni,iaracumeravinerișicuosăptămânămaidevreme. —Baestetimpul,ocontraziseBrimstone. Îifăcusemnspreunborcanînaltdespițerdeperaftuldinspatelelui.Karouîlștiabine; deregulă,eraplincudințideom.Acumeraaproapegol. —Oh. Privireaiseplimbăînlungulraftuluișivăzu,spresurprindereaei,cămultealteborcane eraugolite.Nu-șiaminteacaproviziilededințisămaififostvreodatăatâtdesecătuite. —Uau!Chiaraidatiamaprindinți.Seîntâmplăceva? Era oîntrebarefără sens.Deparcă arfipututea să înțeleagă ceînsemna că elfolosise maimulțidinți,cândnuștianicilacefoloseau. — Vezi ce are Izíl, zise Brimstone. Mi-ar plăcea să nute trimit nicăieri pentrudinți de om,dacăm-așputeadescurcaaltfel. —Da,șimie. Karouîșitrecuușordegetelepestecicatriceledeglonțdepeburtă,amintindu-șideSankt Petersburg și de misiunea care se terminase îngrozitor de prost. Dinții de om, în pofida faptuluicăexistauîncantitateatâtdemareînlume,puteaufi…interesant…deobținut. N-avea să uite niciodată imaginea acelor fete, încă vii în cala navei, cu gurile însângerate,pecaredupăaceeaurmasăleașteptealtăsoartă. Poate că scăpaseră. Când Karou se gândea la ele, acum, întotdeauna adăuga un final inventatdeea,cumoînvățaseIssasăfacăîncazulcoșmarurilorpentruaputeasăadoarmă la loc.Suporta amintirea,dacă seconvingea că ledădusefeteloracelora timp să scapede traficanțiilorșipoatecăîntr-adevărașaseîntâmplase.Eaîncercase.

Cât de ciudat fusese, să fie împușcată. Cât de nealarmatăse trezise că era, cât de rapid scosesecuțitulascunsșiîlfolosise. Șiîlfolosise.Șiîlfolosise.

Anide-arândulseantrenasesăselupte,darniciodatăpânăatuncinufusesenevoităsă-

șiapereviața.Într-ostrăfulgeraredemoment,descoperisecăștiaexactcesăfacă. —ÎncearcălaJemaael-Fna,osfătuiBrimstone.Kishmishl-azăritpeIzílacolo,darasta a fost acum câteva ore, când te-am chemat prima oară. Dacă ai noroc, s-ar putea să-l găseștitotacolo. Și,cuacestea,seaplecădinnouasupratăviiluicudințidemaimuță–aparentîncheiase discuțiacuKarou.AcumeravechiulBrimstone,iareasebucură.Nouafăptură,carespunea „terog”șivorbeadespreeacomparând-ocuunfluture,onelinișteaprofund. —Osă-lgăsesc,ziseKarou.Și-osămăîntorcrepede,cubuzunareleplinededințideom. Ha!Bănuiesccăfrazaastan-afostspusănicăieriînaltăpartealumii,astăzi. Neguțătorul-de-dorințenurăspunse,iarKarouzăbovinehotărâtăînvestibul. —Brimstone,adăugă ea,uitându-seînapoi,vreausă știică niciodată…nute-așpărăsi, purșisimplu. Cândelîșiridicăochiidereptilă,erauîmpăienjenițideepuizare. —Nupoțisăștiice-osăfaci,ziseel,iarmânaisedusedinnoulaiadeșullui.N-osă-ți amintescceaispusacum. Issaînchiseușași,chiarșidupăceKarouieșiafarăînMaroc,nu-șiputuștergeimaginea luiînfelulacelașinicitulburătorulsentimentcălucrurilenumergeaubinedeloc.

12.CUTOTULALTCEVA

Akiva ovăzuieșind. Seapropia deușă, ajunsesela câțiva pașideea, cândsedeschise, lăsândsăiasăunvalcausticdemagiecare-istrepezidinții.Prinportalveniofată,cupărul deculoarea incredibilă a pietreidelapislazuli. Ea nu-lvăzu, părândabsorbită în gânduri, trecândgrăbităpelângăel. El nu zise nimic, dar rămase uitându-se cum se îndepărtează și, curând, fiindcă aleea cotea,opierdudinochi,peeașipăruleialbastruunduitor.Îșirevenidincontemplație,se întoarsedinnouspreportalșiîșilipimânadeel.Sfârâitularsurii,mânaluiînconjuratăde fum și cu asta, basta – ultima ușă pe care o avusese de marcat. În alte colțuri ale lumii, HazaelșiLirazprobabilcăterminaserășieișiporniserăînzborînapoispreSamarkand. Akivaaveadegândsăseînalțepânălacerșisă-șiînceapăultimaparteacălătoriei,ca să-iîntâlneascăpeceidoiînaintedeafiajunsacasă,dartrecuoclipă,apoiîncăuna,șiel încămaistăteacupicioarelepepământșicuprivireaîndirecțiaîncaredispărusefata. Fărăsăsefihotărâtpropriu-zis,setrezic-ourmărește. Cum ajunsese o fată ca aceasta, se întrebă el, când zări înainte, pe stradă, sclipirea păruluieiluminatdefelinar, să aibă de-a facecuhimerele? Din ceea cevăzusela ceilalți furnizori ai lui Brimstone, aceștia erau din tagma brutelor cu ochii morți, trăsnind a măcelărie. Dar ea? Ea era o frumusețe strălucitoare, mlădioasă și plină de viață, deși în mod cert nu asta îl intrigase. Toți cei din vița lui erau frumoși, până într-atât încât frumusețeaeraaproapefărăsensprintreei.Șiatuncideceourmărea,cândarfitrebuitsă se înalțe imediat în zbor, misiunea fiind atât de aproape de a se încheia? N-ar fi putut spune.Eracaoșoaptăcare-lîndemnasăcontinue. Planul orașului Marrakech era labirintic, în jur de trei mii de fundături împletite ca o ladă plină cu șerpi, dar fata părea să-și cunoască bine drumul. Se opri o dată, ca să mângâieostofă,iarAkivaîncetinipasul,dându-semaiîntr-opartecas-opoatăvedeamai bine. Aveaoexpresiededorneascunspefațaeipalidășifrumoasă–unsoiderătăcire –,dar, înclipaîncarevânzătorulîivorbi,aceastasetransformăîntr-unzâmbetluminos.Răspunse fărăefort,făcându-lpeomsărâdă,șimaischimbăcuacelacâtevaglume,arabaeisunând bogatșigutural,cuuntoncadetorsdepisică. Akivaopriveacuneclintiredeșoim.Pânăînurmăcuvreocâtevazile,oameniifuseseră mai degrabă o legendă pentruel, iar acum, iată-l în lumea lor. Era ca și cândar fi pășit într-ocarte–ocarteînsuflețită,plinădeculoareșiparfum,mizerieșihaos–,iarfatacupăr albastru se mișca prin ea întocmai ca o zână printr-o poveste, lumina mângâind-o altfel decât pe ceilalți, aerul părând să se condenseze în jurul ei ca o răsuflare întretăiată. De parcătotloculacestaeraopovestedespreea. Cineeraea? Akivanuștia,darînelfremătaunsoideintuițiecă,oricinearfifost,nueradoarunul dintresecerătoriideviețicomuniailuiBrimstone.Eraconvinscăeaeracutotulaltceva. Fărăs-opiardădinvedere,seținupeurmeleei,întimpceea-șicroiadrumprinoraș.

13.JEFUITORULDEMORMINTE

Karou mergea cu mâinile în buzunare, încercând să scape de senzația de îngrijorare pentruBrimstone.Treabaaceeacu„văzutuldeviațaei”–despreceofifostvorba?Îidădea senzația neliniștitoare a unei singurătăți iminente, ca și când ar fi fost un animal orfan, crescutdebinefăcători,careîncurândaveasăfieeliberatînsălbăticie. Eanuvoiasăfieeliberatăînsălbăticie.Voiasăfiepăstratășiiubită.Săaparținăunuiloc șiuneifamilii,irevocabil. —Leacurimagiceaici,domniță,pentrumelancolia dinrărunchi!îistrigă cineva,iarea nuseputuabținesănuzâmbească,refuzândprintr-oclătinareacapului. Dar pentru melancolia din inimă? gândi ea. Exista vreun leac pentru asta? Probabil. Existașimagieautenticăaici,printreșarlatanișivânzătorice-șilăudaumarfa.Știadespre unscrib,îmbrăcatînalbcomplet,carelescriamisivemorților(șileexpedia),șidespreun bătrân povestitor, care le vindea idei scriitorilor la prețul de un an din viața lor. Karou văzuseturiștiirâzândcândsemnaucontractullui,fărăsăcreadăînelniciosecundă,darea credea.Nuvăzuseealucrurișimaistranii? Întimpce-șicontinuadrumul,orașulîncepusăobinedispună.Eragreusăfiiposomorât într-un astfel de loc. Pe unele derb-e, cum se numeau străduțele cu tarabe, lumea părea îmbrăcatăîncovoare.Pealtele,mătăsuriproaspătvopsiteîșipicuraupurpurașicobaltulpe capeteletrecătorilor.Limbilezburătăceauprinaercaniștepăsăriexotice:araba,francezași dialectele tribale. Femeile își înghionteau copiii acasă, la culcare, și bătrânii cu fesuri stăteaupepraguri,fumând. Câteunhohotderâs,mirosuridescorțișoarășideasini,șiculoare,pretutindeniculoare. Karouseîndreptă spreJemaa el-Fna, piața careconstituia centrultumultosalorașului, un carnaval nebun, bogat în exemplare omenești: dresori de șerpi și dansatori, băieți desculți cu picioarele prăfuite, hoți de buzunare, turiști bezmetici și tarabe de mâncare, undesevindeaudetoate, dela sucdeportocalepână la capetedeoaiefriptă. Deprintr- unele din misiunile sale, Karounuștia cum să se întoarcă mai repede la portal, dar prin Marrakechîiplăceasăzăboveascășisăcolinde,săbeaceaidementă,sădeseneze,săcaute prinsouk {6} papucicuvârfulîntorsșibrățărideargint. Totuși,însearaastanuputeasăpiardăvremea.Brimstoneerafărăîndoialănerăbdător să-șirefacăproviziadedinți.Segândidinnoulaborcanelegoaleșicuriozitateaîizbârnâi furioasăînminte.Ceînsemnatoatăpovesteaasta?Ce?Încercă să-șiporuncească să nuse mai gândească. Avea să-l găsească pe jefuitorul de morminte, la urma urmei, iar Izíl era maipresusdetoategură-spartă. „Nuficurios”eraunadintrereguliledecăpătâialeluiBrimstone,iarIzíln-orespectase. Karouîlcompătimea,pentrucăîlînțelegea.Curiozitateaerașiîneaunfocpervers,ațâțat deoriceefortdea-lstinge.CucâtBrimstoneîiignoraîntrebările,cuatâtmaimultardeade poftăsăștie.Șiaveaomulțimedeîntrebări. Dinții,bineînțeles:pentrucenaibaerau? Ceeracucealaltăușă?Undedădea? Ceerauhimerele,maiexact,șideundeveneau?Existaumaimulte? Șiea?CineeraupărințiieișicumdeajunseseîngrijaluiBrimstone?Eraunstereotipde basm,caprimulnăscutdinRumpelstiltskin,prețulnegociatalvreuneidatorii?Sauprobabil

mama ei fusese un furnizor sugrumat de șarpele-colier, care-și lăsase pruncul scâncind pe podeaua dughenei. Karou se gândise la sute de scenarii, dar adevărul încă rămăsese un mister. Exista oare și o altă viață pe care ar fi trebuit s-o trăiască? Uneori, simțea o acută convingere că exista – o viață fantomă, care o ispitea, însă fără s-o poată prinde.

Câteodată,ocuprindeapeneașteptateosenzație,întimpcedesenasauseplimbași,într-

un rând, când dansa încet și lipită de Kaz, că ar trebui să facă altceva cu mâinile ei, cu picioareleei,cutottrupulei.Altceva.Altceva.Altceva. Darceanume? Ajunseînpiațășiseplimbăprinhaos,mișcărilesalesincronizându-sedelasinecuritmul misticalmuziciignawa {7} ,întimpcesefereademotocicleteșidesaltimbanci.Vălătucide fumdelagrătarelepecaresefrigeacarneserevărsaugroșicadelaniștecaseincendiate, adolescenți șopteau „hașiș”, iar indivizi costumați în sacagii strigau „Foto! Foto!” În depărtare, Karou zări silueta cocoșată a lui Izíl printre artiștii care desenau cu henna și dentiștiistradali. Văzându-llaintervaledeolună,eracașicânds-arfiuitatlaofilmarecuîncetinitorula declinului.CândKaroueracopilă,eleradoctorșisavant–unbărbatverdeșiafabil,cuochi căprui și o mustață mătăsoasă, pe care și-o dichisea ca pe un penaj. Venea el însuși la dugheană și încheia afacerile cu Brimstone la masa acestuia și, spre deosebire de alți furnizori,întotdeaunafăceasăparăcăarfiovizitădeplăcere.FlirtacuIssa,îiaduceamici daruri–șerpisculptațiîn semințe,cerceicupietredejad,migdale.Adusesepăpușipentru Karoușiun micserviciudeargintpentrueitoți, fără a-luita nicipeBrimstone, lăsându-i neprotocolarpemasă,laplecare,câteociocolatăsauunborcandemiere. Însăastafuseseînaintedeafideformatdegroaznicaalegerepecareofăcuse,cocârjat, scălâmbatșiaproapenebun.Numaierabineprimitîndugheană,așacăveneaKarousă-l întâlneascăaici. Privindu-l acum, se trezi copleșită de o milă afectuoasă. Era îndoit de mijloc aproape complet,numaitoiagulluidelemnnodurosdemăslinîlmaițineasănucadăînnas.Ochii îierauadâncițiînorbitevinete,iardințiilui,carenuerauailui,păreaupreamaripeacel chip scofâlcit. Mustața care fusese mândria lui atârna bleagă și neîngrijită. Oricine ar fi trecut pe lângă el ar fi fost cuprins de milă, dar, pentru Karou, care știa cum arătase cu numaicâțivaaniînainte,eraopriveliștetragică. Chipulluiseluminăcândozări. —Ia teuită!Frumoasa fiică a Neguțătorului-de-dorințe, dulcea ambasadoarea dinților. Aivenitsă-icumperioceașcădeceaiunuibătrântrist? —Binete-amgăsit,Izíl!Oceașcădeceaisunăgrozav,ziseeașiîlconduselacafeneaua undeseîntâlneaudeobicei. —Dragamea,atrecutdejaluna?Mătemcăamuitatdeîntâlnireanoastră. —Nu,n-aiuitat.Amvenitmaidevreme. — Ah, bine, pe tine e întotdeauna o plăcere să te văd, dar mă tem că n-am prea mult pentrubătrânuldiavol. —Daraicâțiva? —Câțiva. Spre deosebire de ceilalți negustori, Izíl nici nu vâna, nici nu ucidea; nu lua vieți. Mai înainte,ca doctordetașatcuserviciulînzoneledeconflict,avea accesla morțiidinrăzboi

aicărordinținulisemaiducealipsa.Acum,cănebuniaîlfăcusesă-șipiardămijloacelede

trai,trebuiasăjefuiascămorminte.

Destuldebrusc,elserățoi:

—Taciodată!Fiicuminteșimaivedem. Karouștiacănueiîivorbeașiseprefăcu,politicoasă,căn-aauzitnimic. Ajunseră la cafenea. Când Izíl se trânti pe scaun, acesta se resimți și gemu, picioarele curbându-se de parcă s-ar fi aflat sub o greutate mult mai mare decât a acestui bătrân secătuit. —Așadar,ziseel,așezându-semaibine,cemaifacvechiimeiprieteni?Issa? —Ebine. —Chiarmi-edors-ovăd.Aivreundesennoucuea? Karouaveașiîiarătă. —Frumos. ÎșiplimbădegetelepesteobrazulIssei. —Atâtdefrumos.Șimodelul,șilucrarea.Eștifoartetalentată,dragamea. Văzândepisodulcubraconierulsomalez,pufni:

—Idioții.CâtetrebuiesăîndureBrimstone,făcândafacericuoamenii. Karouîșiînălțăsprâncenele. —Ei,haide,problemacueinuecăsuntoameni.Cicăsuntsubumani. —Foarteadevărat.Fiecarespecieareuscăturileei,bănuiesc.Nu-iașa,bestiamea? Aceastadinurmăospusepesteumărși,dedataasta,unrăspunsslabpărusăseaudădin aer. Karounuseputuabține.Seuitălapodea,undeumbraluiIzílseîntindeaclarpegresie. Păreanecuviinciossăsezgâiască,deparcă…starealuiIzílarfitrebuitignoratăcaunochi zbanghiusauun semn din naștere. Umbra lui arăta ceea ce nuvedeai dacă te uitai la el direct. Umbrele spun adevărul, iar a luiIzíl spunea că o creatură îistătea agățată în spinare, invizibilăpentruochi.Eraofăpturămătăhăloasă,cupieptulfoartelat,cubrațeleîncleștate strânsdegâtullui.Astaîiadusesecuriozitatea:creaturaîlcălăreacapeunasin.Karounu înțelegea cumseîntâmplase,știa doarcă Izílîșipuseseodorință înprivința cunoașteriiși că aceasta fusese forma în care i se îndeplinise. Brimstone o prevenise că dorințele puterniceopotluacompletrazna,iaraiciaveadovada. Presupuneacăfăpturainvizibilă,căreiaisespuneaRazgut,deținusesecretelepecareIzíl îșidorisecuardoaresăleafle.Indiferentcareerauacelea,prețulfusesemultpreamare. Razgutvorbea.Karounuizbuteasădeslușeascădecâtoșoaptăfoarteslabă,unsunetca unplescăitvagdebuzecărnoase. —Nu,ziseIzíl.Nuams-oîntrebasta.Oricumarspunenu. KaroupriviscârbităcumIzílsecertacufăpturapecaren-oputeavedeadecâtînumbră. Înceledinurmă,jefuitoruldemormintezise:

—Bine,bine,taci!Osă-ntreb!

ApoiseîntoarsespreKaroușizise,cutonspăsit:

—Vreadoarsăgustepuțin.Doarpuțin.

—Săguste?

Clipinedumerită.Ceaiulnuliseaduseseîncă.

—Dince?

—Dintine,fiicadorințelor.Doarculimba.Promitecăn-osătemuște.

Karousimțicăiseîntoarcestomaculpedos.

—Ăă,nu.

—Ți-amspuseu,mormăiIzíl.Acum,vreisă-țițiigura,terog?

Unșuieratînăbușitvenidreptrăspuns.

Unchelnerîntr-odjellaba {8} albăvenișileturnăceaidementă,ridicândceainiculpână la nivelul capului și țintind expert lungul șuvoi de ceai în paharele gravate. Karou, observând obrajii supți ai jefuitorului de morminte, comandă și niște paste și îl lăsă să mănânceșisăbea,maiînaintedea-lîntreba:

—Deci,câtai?

Elsescotociprinbuzunareșiscoaseunpumndedinți,pecare-ipusepemasă.

Privinddinumbrauneiușidinapropiere,Akivaîșiînălțăcapul.Totulîncremenișiamuți în jurul lui, iar el nu mai văzu decât dinții aceia și pe fată sortându-i, exact cum știa că făceașibătrânulvrăjitormonstruos. Dinți.Câtdeinofensiviarătaupemasă–doarniștecioburimicuțe,murdare,prădatede lamorți.Șidacărămâneauînlumeaasta,undeleeralocul,atâtaveausăfievreodată.În mâinileluiBrimstone,însă,deveneaumultmaimultdeatât. Misiunea lui Akiva era să pună capăt acestei afaceri murdare și, odată cu ea, magiei negreadiavolului. Privicumfata inspecta dințiicuceea ceera claromână experimentată,deparcă făcea asta tot timpul. În dezgustul său era și-o notă de dezamăgire. Păruse prea pură pentru afacerea asta,darsedovedică nuera deloc.Avuseseînsă dreptatecândghicisecă nuera unsimplumisit.Eramaimultdecâtatât,stândacoloșifăcându-imuncaluiBrimstone.Dar ceanume?

—Doamne,Izíl!sestrâmbăKarou.Ăștia-sscârboși.I-aiadusdirectdelacimitir? — Groapă comună. Era ascunsă, dar Razgut a adulmecat-o. Poate găsi întotdeauna morții. —Cesoidetalent… Karousimțiun fior, închipuindu-șică Razgut oprivește pofticios, nădăjduinds-oguste. Își întoarse atenția spre dinți. Bucățele de piele uscată rămăseseră lipite de rădăcini, laolaltă cupământuldin carefuseseră dezgropați.Cutoată murdăria,sevedea ușorcă nu erau de prea bună calitate, ci erau dinții unor persoane care roseseră mâncare dură, fumaserăpipășinucunoscuserăpastadedinți. Îiluăînpalmădepemasăși-ilăsăsăcadăînrestuleideceai,învârtindu-iînceașcă,pe care o răsturnă apoi într-o grămăjoară udă de frunze de mentă și dinți, acum o idee mai puținmizerabili.Îiculese,unulcâteunul.Incisivi,molari,canini,deadulțișidecopii. —Izíl.ȘtiicăBrimstonenuacceptădințidecopii. —Nuștiitutot,fato!serăstiel. —Pardon? —Uneoriacceptă.Odată.Odatăavrutcâțiva. Karou nu-l crezu. Brimstone în mod hotărât nu cumpăra dinți imaturi, nici de animal, nicideom,darnuvăzuniciunrostsă-lcontrazică. —Păi–împinsedințiidelaptedeoparteșiîncercăsănusegândeascălamicilecadavre

dingroapacomună–n-acerut,așacăvatrebuisă-iexclud. Luă,dintecudinte,dintreceimaturi,ascultăce-ispuneazumzetulfiecăruiașiîisortăîn douăgrămăjoare. Izílopriveanerăbdător,plimbându-șiochiidelaogrămadălacealaltă.

— Au mestecat prea mult, nu-i așa? Țigani lacomi! Au continuat să mestece și după

moarte.Fărămaniere.Fărăniciunpicdemanierelamasă.

Majoritateadințilorerautociți,ciuruițidecariișideniciunfolospentruBrimstone.Când

Karouterminădesortat,ogrămăjoarăeramaimaredecâtcealaltă,darIzílnuștiacareera

ceabunășicarenu.Făcusemn,cusperanță,spreceamaimare.

Eaclătinădincapșipescuicâtevabancnotededirhamidinportofelulpecarei-ldăduse

Brimstone.Eraoplatămaimultdecâtgeneroasăpentruceicâțivaamărâțidedinți,darnu

câtsperaseIzíl.

— Atâta chin cu săpatul, se văicări el. Și pentru ce? Hârtii cu imaginile regelui mort? Numaimorțiiseholbeazălamine. Voceaisefrânse.

— Nu mai fac față, Karou. Sunt rupt. Abia mai pot să țin o lopată în mână. Râcâi

pământuldurcauncâine.Suntterminat. Eiisestrânsedurerosinimademilă. —Suntsigurăcămaisuntșialtecăideatrăi… —Nu.Numaimoarteami-amairămas.Secuvinesămoricudemnitatecândnumaieste cuputință sătrăiești cu demnitate. Nietzsche a spus asta, știi. Înțelept om. Cu o mustață mare. Trasedemustațaluisoioasășischițăunzâmbet. —Izíl,doarnu-mispuicăvreisămori. —Dacăarexistavreocalesăfiuliber… —Șinuexistă?întrebăea,cuînsuflețire.Trebuiesăfiecevapecarepoțisă-lfaci. Degeteleluitresăriră,jucându-secumustața. —Nu-miplacesămăgândesclaasta,dragamea,dar…existăocale,dacăaivreasămă ajuți.Tueștisingurapecareocunoscdestuldecurajoasășidebună–au! Mâna îi zbură la ureche și Karou văzu sângele prelingându-se printre degete. Se dădu înapoi.Razgutîlmușcase. —Os-oîntrebdacăvrea,monstrule!strigăjefuitoruldemorminte.Da,eștiunmonstru! Nu-mipasăceaifostodată.Acumeștiunmonstru! Ociudatăîncăierareseporni;arătadeparcăbătrânulseluptacuelînsuși.Chelnerulse apropie grăbit, agitat, iar Karou își împinse scaunul mai înapoi, ca să se ferească de membreleceîmpărțeaupumni,atâtvizibile,câtșiinvizibile. —Încetează!Încetează!strigăIzíl,cuochiîngroziți. Își adună puterile, ridică toiagul și lovi cu putere în umărul lui și în creatura cocoțată acolo. Loviîncă o dată șiîncă o dată, aparent pocnindu-se pe sine însuși, apoiscoase un țipătșicăzuîngenunchi.Toiagulîizburăcâtcoloșiîșiduseambelemâinilagât.Sângeleîi îmbiba guleruldjellabei–creatura trebuiesă-lfimușcatdinnou.Chinuldepefața luiera maimultdecâtputeasuportaKarouși,fărăasegândi,selăsăjoslângăel,apucându-lde cotcasă-lajutesăseridice. Ogreșeală. Imediatsimțicevapegâtulei:oatingerelunecoasă.Secutremurădescârbă.Eraolimbă.

Razgut își obținuse gustarea. Auzi un hălpăit oribil și făcu un salt înapoi, lăsându-l pe jefuitoruldemorminteîngenunchi. Îieradestul.Luădepemasăcaietuldeschițeșidinții. —Stai,terog,strigăIzíl.Karou,terog! Rugămintea lui era atât de disperată, încât ea șovăi. Bâjbâind, el scoase ceva din buzunarșii-lîntinse.Unclește.Arătaruginit,darKarouștiacănuerarugină.Cleșteleera unealtameserieiluișieraacoperitcuresturidingurilemorților. —Terog,dragamea,ziseel.Nuexistănimenialtcineva. Karouînțelesedeodatăcevoiașifăcuunpasîndărăt,șocată. —Nu,Izíl!Doamne.Răspunsulestenu. —Unbruxism-arsalva!Număpotsalvasingur.Dejal-amcheltuitpealmeu.Enevoie deîncăunbruxiscasăanulezedorințameaprostească.Aiputeadoritusăsedeajosdepe mine.Terog.Terog! Un bruxis. Aceasta era singura dorință mai puternică decât un gavriil, iar valoarea sa negustorească era unică: singura cale prin care-țiputeaiprocura un bruxisera cupropriii dinți.Toți,extrașidetineînsuți. Gânduldea-șiscoatedinții,unulcâteunul,ofăcupeKarousăamețească. —Nuvorbiprostii,șoptiea,îngrozitășică-ipropuseseașaceva. Dar,laurmaurmei,eleranebun,iarînclipaastafărăîndoialăarătanebunsadea. Sedăduînapoi,luând-ospreieșire. —Nuți-așficerut-o,știicănu,daresinguracale! Karouseîndepărtă grăbită, cucapulîn jos, șiarficontinuatsă meargă fără să seuite înapoi,dacăunstrigătn-arfiizbucnitînurmaei.ȚâșnisedinhaosulpiețeiJemaael-Fnași imediatacoperisetoatecelelaltezgomote.Eracaunvaietdement,ascuțit,înalt,subțireca unfirdeapă,cumeanumaiauziseniciodată. CusiguranțănueraIzíl. Nepământean,vaietulcrescumaiputernic,tremuratșiviolent,pentruasespargecaun val și a deveni vorbire – susurată, fără consoane aspre. Modulațiile sugerau cuvinte, dar limba era străină până și pentru urechile lui Karou, care știa mai mult de douăzeci. Se întoarse,văzândcă șioameniidinjuruleiseîntorceau,deasemenea,lungindu-șigâturile, iarexpresiilelordeîngrijoraresetransformarăîngroazăcândzărirăsursazgomotului. Atuncivăzușiea. CreaturadinspinarealuiIzílnumaierainvizibilă.

14.MORTALAPASĂREASUFLETULUI

DacălimbaîierastrăinăluiKarou,luiAkivaîieracunoscută. —Serafime,tevăd!răsună vocea.Tecunosc!Frate,frate,mi-amîndeplinitsentința.O săfacorice!M-amcăit,amfostpedepsitdestul… Akivaseuita,neînțelegândnimic,lacelcaresematerializaseînspinareabătrânului. Era complet gol, cu un tors umflat și brațe vânoase, înfășurate strâns în jurul gâtului omului.Picioarenevolniceîiatârnausubelșicapulîieracongestionatșivinețiu,deparcă s-arfiumflatcusângeșistăteagatasăpocneascăîntr-omareexplozie.Erahidos.Iarfaptul căvorbealimbaserafimuluieraoocară. Completa neverosimilitate a faptului îl țintui câteva clipe în loc pe Akiva, uitându-se lung,înaintecauluireadea-șiauziproprialimbăsăsetransformeînșocpentruceeaceise spusese. —Mi-ausmulsaripile,fratelemeu! Creatura îlprivea pe Akiva. Îșidesfăcuun braț de pe gâtulomuluișiîlîntinse spre el, implorând. — Mi-au strâmbat picioarele ca să fiu nevoit să mă târăsc ca insectele pe pământ! Au trecutomiedeanidecândamfostsurghiunit,omiedeanidechinuri,daracumaivenit tu,aivenitsămăieiacasă! Acasă? Nu.Eracuneputință. Oamenii se retrăseseră la vederea creaturii. Alții se întorseseră, urmând direcția implorărilor, fixându-și ochii asupra lui Akiva. El deveni conștient de faptul că îl observaserășiîșiplimbăochiipestemulțime.Uniisedădurăîndărăt,murmurândrugăciuni. Și apoi, ochii lui ajunseră să poposească asupra fetei cu păr albastru, aflată la vreo douăzecidemetridistanță.Eaeraofigurăcalmă,strălucitoare,înharababuracreatăînjur. Șieaseuitalael.

Se uită drept în ochii încondeiați, puși în evidență pe fața bronzată de soare. Ochii de culoareafocului,cuoprivireagerăcascânteilecaretăiauobrazdăprinaerșiîlaprindeau. Karou simți un șoc – nu doar o tresărire, ci o reacție în lanț care-i străbătu corpul declanșând un val de adrenalină. Membrele ei primiră impulsul și puterea subitei treziri, luptăsaufugi,chimicșisălbatic. Cine?gândiea,minteafăcândeforturisăprindădinurmăfervoareadincorpulei. Și:Ce? Pentrucăeraevidentcăbărbatulcarestăteaperfectnemișcatînforfotamulțimiinuera uman. Pulsul i se zbătea în palme și ea strânse pumnii, simțind un vâjâit dezlănțuit în sângeleei. Dușman. Dușman. Dușman. Vestea zvâcnea prin ea în ritmul inimii: străinul cuochii de foceradușmanul.Chipullui–oh,frumusețe,eraperfect,eramitic–eraabsolutimpasibil. Eaeraprinsăîntreimpulsuldeafugișifricadeaseîntoarcecuspatelelael. Izílafostcelcarearepus-oînmișcare. —Malak!arăcnitel,arătândsprebărbat.Malak! Înger.

Înger?

—Tecunosc,pasăremortalăasufletului!Știucineești!

ApoiIzílseîntoarsespreKaroușispusegâfâind:

—Karou, fiica dorințelor, trebuiesă ajungila Brimstone. Spune-ică serafimiisuntaici. Auintratiar.Trebuiesă-lprevii!Fugi,copilă!Fugi! Șieafugi. Străbătupiața Jemaa el-Fna,undeceicareîncercaseră să oșteargă fuseseră împiedicați deceiatrașidezarvă.Îșicroidrumcucoateleprintreei,doborîpecineva,serăsucipesub burtauneicămileșisăripesteocobrăîncolăcită,careoatacăfulgerător,lipsitădecolțiși nepericuloasă.Riscândoprivirepesteumăr,nuvăzuniciunsemndeurmărire–niciurmă deel–,darsesimțeaurmărită. Unfiorînextremitățilefiecăruinerv.Corpulei,alertșivioi.Eravânată,eaerapradași n-aveanicimăcarcuțitulascunsîngheată,căcinusegândisec-arfiavutnevoiedeelîntr-o vizitălajefuitoruldemorminte. Alergă, părăsind piața pe una dintre numeroasele străduțe care se vărsau în ea ca afluenții. Lumea din souk se rărise și multe lumini fuseseră stinse, iar ea fugea intrândși ieșinddinpeteledeîntuneric,cupasullung,egalșiușor,aproapefărăzgomot.Cârmeape departe,casăeviteciocnirile,aruncamereupriviriînapoi,darnuvedeapenimeni. Înger.Cuvântulcontinuasărăsuneînminteaei. Seapropiadeportal–dupăîncăuncolț,de-alunguluneialeicareseînfunda,șiaveasă fieacolo,dacăreușeasăscapepânăatunci. Vâjâitpedeasupracapului.Fierbințealășibătăidearipigrele. Pecer, întunericulera maidensîn loculundeosiluetă acoperea luna. Ceva serepezea spreKaroucuaripiuriașe, imposibile. Fierbințeală șibătăidearipișișuierulaeruluităiat deosabie.Osabie.Făcuunsaltîntr-oparte,simțioțelulmușcându-idinumărșisearuncă într-o ușă sculptată, sfărâmând-o. Înșfacă o șipcă, o țepușă cu margini zimțate, și se întoarsesă-șiînfrunteatacatorul. Elstătealadoarolungimedeomdistanță,cuvârfulsabieisprijinitînpământ. Oh,gândiKarou,uitându-selael. Oh. Într-adevăr,înger. Stătea drept, arătându-se în toată măreția lui. Lama lungii săbii sclipea alb de la incandescența aripilor lui – aripi largi, scânteietoare, cu anvergura atât de mare, încât atingeaziduriledepeambelelaturialealeii,fiecarepanăfiindcaflacărasmucitădevânta uneilumânări. Ochiiaceia. Privirea luiera ca unfitilaprins,făcândaerulsă sfârâieîntreei.Era cea maifrumoasă făptură pecareovăzuseKarouvreodată.Primuleigând,nepotrivit,darcopleșitor,a fost să-imemorezeînfățișareacasă-lpoatădesenamaitârziu. Aldoileagândafostcănuaveasămaifievreun„maitârziu”,pentrucăelovaomorî. Oatacă,atâtderapid,încâtaripilelăsarădârealbastredeluminăprinaerși,chiardacă easăridinnouîntr-oparte,imaginealuiînvăpăiatăisegravăperetină.Sabialuioatinse dinnou,dedataastapebraț,dareaserăsucișiscăpădelovituramortală.Eraagilă.Păstra spațiul deschis în jurul ei; el încerca s-o încolțească, iar ea scăpa din încercuire, grațios, fluid. Ochii li se întâlniră din nou, iar Karou văzu, dincolo de frumusețea șocantă, în

neomenesculdededesubt,absolutaabsențăaîndurării. O atacă din nou. Oricât de rapidă era Karou, nu putea să evite cu totul sabia lui. O lovitură țintită spregâtuleiîiscrijeli,în schimb,omoplatul.Nusimțea niciodurere–asta aveasăvinămaitârziu,dacănumureapânăatunci–,cidoarocăldurăprelingându-sepe spate,desprecareștiacăerasânge.Oaltăloviturășiparăcușipcaei,caresefăcusurcele, jumătate fiindretezată, încât rămase în mână cunumaiobucată lungă cât un pumnal, o ridicolăimitațiedearmă.Totuși,cândîngeruloatacădinnou,eafentă,seapropiedeelși înfipsețărușul,simțindlemnulnimerindîncarneșipătrunzândînea. Karoumaiînjunghiase oameniînainte șiura asta, senzația înfiorătoare de a străpunge carnevie.Sedăduînapoi,lăsândarmaimprovizatăîntrupullui.Pefațaluinusecitinici durere,nicisurpriză.Era,gândiKarou,cândelvenidinnouasupraei,ofațămoartă.Sau, maidegrabă,fațavieaunuisufletmort. Eradincale-afarădeînspăimântătoare. Acum o încolțise și amândoi știau că ea n-avea să mai scape. Își dădea seama vag de nișteexclamațiideuimireșideteamăveninddepealeeșidelaferestre,însătoatăatenția ei era concentrată asupra îngerului. Până la urmă, cum adică înger? Ce spusese Izíl? Serafimiisuntaici. Mai auzise denumirea aceasta; serafimii erau îngeri de un rang superior, cel puțin potrivit mitologiei creștine, pentru care Brimstone avea un dispreț categoric, ca pentru toatereligiile,dealtfel. —De-alungultimpului,oameniiaumaizăritniștelucruri,ziseseel.Șile-afostde-ajuns ca să inventezerestul.Totulnuedecâtoîmpletitură debasme,icișicolocucâteunpetic deadevăr. —Șiatunciceereal?voiseeasăștie. —Cepoțisăucizisaucetepoateucidepetine,aiaereal. Dupădefinițiaasta,îngeruleradestuldereal. Elridicăsabia,iareadoarîlprivi,atențiaeifiindatrasăpentruoclipădeliniilenegre tatuatepedegetelelui–îieraucumva familiare, deșiparcă nu, sentimentuldispărândde îndată ce îl înregistră – și apoi se uită în sus, la ucigașul ei, și se întrebă amorțită de ce. Părea imposibil ca acesta să fie momentul final al vieții ei. Își lăsă capul într-o parte, căutânddisperatăpechipulluivreourmăde…suflet…șiatunci–văzu. Elșovăi.Pentrunumaiofracțiunedesecundămascaîialunecă,darKarouvăzuunsoide patosnăvalnicapărândla suprafață,unvaldesentimentcare-iîmblânzitrăsăturilerigide și ridicol de perfecte. Maxilarul i se descleștă, buzele i se întredeschiseră, fruntea i se încruntăîntr-oconfuziede-oclipă. Înacelașitimp,eadeveniconștientădepulsuldinpalmeleeicareofăcusesă-șistrângă mâinileîn pumnidecânddădusecuochiideel.Încă sezbătea acolo,oforță înăbușită,și tresări la încredințarea că emana din tatuajele ei. O copleși impulsul neașteptat de a-și ridica mâinile și, înainte să-și dea seama, o făcu, nu a capitulare, ci cu palmele împinse înainte,tatuatecuochiipecare-ipurtasetoatăviațaeifărămăcarsăștiedece. Șicevaseîntâmplă. Afostca odetonație–oaspirațiesubită,totaerulabsorbitîntr-un miezdurșiapoidat afară.Sepetrecuseînliniște,fărălumină–martoriigură-cascăn-auobservatnimic,doaro fată care și-a ridicat mâinile –, dar Karou o simțise și, de asemenea, o simțise și îngerul. Ochiiluisedeschiserălarg,recunoscând-ocuofracțiuneînaintedeafiîmpinsînapoicuo

forță devastatoare, izbit într-un zid de la vreo zece metri în spatele lui. Se lăsă moale la pământ,cuaripilestrâmbe,sabiaducându-secâtcolo.Karousăriînpicioare. Îngerulnumișca. Se răsuci și o luă la fugă. Orice se întâmplase, în urma acelui lucru se înstăpânise o

tăcerecareourmări.Îșiputeaauzinumaipropriarespirație,ciudatamplificată,deparcăs-

arfiaflatîntr-un tunel. Cotiîn viteză la capătulaleii, derapândpecălcâieca să eviteun măgarcestăteaîncăpățânatînmijloculdrumului.Vedeaportalul,oușăsimplădintr-unșir dealteușidelemn,însă ceva era diferitla ea acum.Omareurmă neagră demână fusese imprimatăcufocînlemnulei. Karouse aruncă în ușa aceea, bătândfreneticcupumnii, cumnumaibătuse niciodată într-unportalînainte. —Issa!strigăea.Dă-midrumul! Sescurseunmomentlung,cumplit.Karouseuitaînapoipesteumăr,cândînsfârșitușa sedeschise. Dădusăserepeadăînăuntru,darscoaseunstrigătgâtuit.NueraIssasauvestibulul,cio femeiemarocană cuomătură.Oh,nu.Ochiifemeiiseîngustară șideschisegura s-ocerte, darKaroun-oașteptă.Oîmbrâncilalocîncasășiînchiseușacuputere,rămânândafară, înnebunită,bătudinnou. —Issa! Oauzeapefemeiestrigândșiosimțeaîncercândsăîmpingăușacasăodeschidă.Dacă eradeschisă,magiaportaluluinuseputeaconecta.Urlă,înarabă:

—Pleacădelângăușă! Se uită din noupeste umăr. Era o agitație pe stradă, brațele fluturau, oamenii strigau. Măgarul stătea impasibil. Niciun înger. Oare îl omorâse? Nu. Indiferent ce se întâmplase, știacăelnumurise.Aveasăvinădupăea. Bubuidinnouînușă. —Issa,Brimstone,vărog! Nimicdecâtarabăfurioasă.Karouțineaușacupiciorulșicontinuasăbatăcupumnii. —Issa!Osămăucidă!Issa!Dă-midrumul! Decedura atât?Secundeleatârnauca firțigeiipesfoară,dispărânduna după alta.Ușa încămaizvâcneaîmpotrivapicioruluiei,cinevaîncercânds-odeschidăcuforța–săfifost Issa? –, și atunci simți un curent de aer fierbinte în ceafă. De data asta nu ezită, ci se întoarse,sprijinindu-secuspateledeușăcas-oținăînchisășiîșiridicămâinile,deparcăar fivrutcatatuajeleeisăvadă.N-amaifostodetonație,cinumaiunpârâitdeenergie,care îizbârlipărulîncapcapeșerpiiMeduzei. Îngerulseapropiahotărât,cucapulplecat,uitându-seapriglaea.Nusemișcaușor,cide parcăarfiînaintatcontraunuivântputernic.PutereanecunoscutădintatuajeleluiKarou, careîlaruncaseînzid,îlîmpiedicaacum,darnu-loprea.Mâinileluieraustrânseînpumni pelângăcorp,iarfațaîieraferoce,pregătităsăînduredurerea. Se opri la câțiva pași depărtare și se uită la ea, privind-o cu adevărat, ochii lui nemaifiindmorți,cistudiindu-ichipulșigâtul,alunecândspreceledouă hamseșidin nou sprefațaei.Înainteșiînapoi,deparcăarfifostcevacenusepotrivea. —Cineești tu? întrebă el, iar ea aproape că nurecunosculimba în care îivorbidrept aceeaahimerelor,căcisunaatâtdeblândînguralui. Cineeraea?

—Tuderegulănuafliastaînaintesăîncercisăomoripecineva?

Înspateleei,onouăpresiuneînușă.DacănueraIssa,oîncurcase.

Îngerulmaifăcuunpas,iarKarousedădulaoparte,lăsândușasăsedeschidăbrusc.

—Karou!

VoceaIssei,ascuțită.

Seîntoarseșisăriprinportal,trăgândușaînurmaei.

Akivafăcuunsaltdupăeașiodeschisedinnou,numaipentruasetrezifațăînfațăcuo femeieurlând,caresefăcualbăcavarulșiscăpămăturalapicioarelelui. Fataplecasedeja. Rămasepelococlipă,cutotulneatentlanebuniadinjurulsău.Gândurileîigoneaucu repeziciuneprinminte.Fataaveasă-lprevinăpeBrimstone.Arfitrebuits-ooprească,arfi putut s-o ucidă cu ușurință. În loc de asta, o lovise fără convingere, dându-i timp să se fereascășisădispară.Dece? Erasimplu.Voisesăseuitelaea. Prostul. Șice,mă rog,văzusesaucrezusecă vede?Niștefrânturidintr-un trecutcen-arfiputut niciodatăsăseîntoarcă–spectruluneifetecareîlînvățaseîndurarea,demult,doarpentru a-și găsi o soartă care-i ștersese toate învățăturile ei de blândețe? Ar fi crezut că toate scânteiledemilăerauacummoarteînel,darnufuseseînstares-oucidăpefată.Și,apoi, neprevăzutul:hamsele. Oființăomeneascăînsemnatăcuochiidiavolului!Dece? Existaunsingurrăspunsposibil,pecâtdelimpede,peatâtdetulburător. Fatanuera,defapt,ființăomenească.

15.CEALALTĂUȘĂ

În vestibul, Karou căzu în genunchi. Răsuflând anevoie, se sprijini de corpul de șarpe unduitoralIssei. —Karou! Issaoprinseîntr-oîmbrățișarecelelăsăpeamândouăplinedesânge. —Ces-aîntâmplat?Cineți-afăcutasta? —Nul-aivăzut?întrebăKarou,stupefiată. —Pecinesăvăd? —Îngerul… ReacțiaIsseiafostinstantanee.Secabrăcaunșarpegatasăloveascășișuieră:—Înger? Toțișerpiiei–dinpăr,dinjurultalieișidepeumeri–sezbârlirăodatăcuea,sâsâind. Karoustrigădedurere,mișcareasubităzgândărindu-irănile. —Oh,vaidemine,scumpameacopilă.Iartă-mă. Issaseîmblânzidinnou,legănând-oînbrațepeKaroucapeuncopil. —Cevreisăspuicuînger?Cusiguranțănu… Karouclipides,privind-o.Umbreleîiînchideaucâmpulvederii. —Decen-avrutsămăucidă? —Iubito,iubito,seagităIssa. ÎiscoaseluiKaroupaltonulsfâșiatdesabieșifularulca să-ivadă rănile,darsângelese îngroșaseșicurgeaîncăabundent,iarluminadinvestibulerasăracă. —Cemultsânge! Karousimțicăzidurileseclătinauîncetînsemicercpelângăea.Așteptasăsedesferece ușainterioară,daraceastanuseclinti. —N-amputeaintra?întrebăcuvoceslabă.VreaulaBrimstone. Îșiaminticumoridicaseeldejosșioținuseîn brațe,cândvenisesângerânddin Sankt Petersburg.Cumsimțiseoîncrederenezdruncinatășimultăliniște,știindcăelaveas-ofacă bine.Șiofăcusebine,șiaveas-omaifacăodată… IssastrânseghemfularulplindesângealluiKaroușiîncercăsă-iopreascăsângelecuel. —Nueaiciînclipaasta,dulcecopilă. —Undee? —Îmm…nupoatefideranjat. Karouscânci.ÎlvoiapeBrimstone.Aveanevoiedeel. —Deranjează-l. Apoisimțicumsemoleșește,începândsăalunece. Cădea. VoceaIssei,foartedeparte. Șiapoinimic. Dincândîncând,imaginipâlpâitoare,cadintr-unfilmprostmontat:ochiiIsseișiailui Yasri, privind-o de aproape, neliniștiți. Mâini grijulii, apă rece. Vise: Izíl și creatura din spinarea lui,cufața aceea umflată,deculoarea violet-cafeniea fructelorbătute,șiîngerul uitându-sedreptlaKarou,deparc-arfipututsă-ideafoccuochiilui. Vocea Issei, reținută și secretoasă: — Ce poate însemna asta, că sunt în lumea oamenilor?

Yasri:

—Probabilaugăsitocalesăseîntoarcă.Le-aluatdestuldemult,cutoatăpărereabună pecareoaudespreeiînșiși. Astanumaifăceapartedinvis.Karouîșirecăpătasecunoștințacaînotândspreunțărm îndepărtat–cumultefort–șistătufărăsăzicănimic,ascultând.Eraîntinsăînpatuleidin copilărie,înparteadinspateadughenei;oștiașifărăsădeschidăochii.Rănileousturau, iar mirosul de alifie tămăduitoare se simțea puternic în aer. Cele două himere stăteau la capătulculoaruluidintrerafturiledecărți,șoptind. —Dardeces-oatacepeKarou?șuierăIssa. Yasri:

—Doarnucrezi…?N-arfipututsăștiedespreea.

Issa:

—Bineînțelescănu.Nuspuneprostii.

—Nu,nu,bineînțelescănu.

Yasrioftă.

—Oh,mi-așdorisăseîntoarcăBrimstone.Crezic-artrebuisămergemsă-lchemăm?

—Știicănupoatefiîntrerupt.Darn-artrebuisămaidurezemult.

—Nu.

Dupăopauză,Issaremarcă:

—Osăfiefoartemânios. —Da,încuviințăYasri,cuuntremurdefricăînvoce.Oh,da. Karoulesimțipeceledouăhimereuitându-selaeașiîncercăsăparăinconștientă,ceea ce nu era prea greu. Se simțea inertă, iar durerea înflorea în pieptul ei, în brațe și pe claviculă.Tăieturidesabiecaresăleținăcompanieurmelordegloanțe.Îieraseteșiștiacă n-artrebuidecâtsămurmurepentrucaYasrisădeafugalaeacuapășiomângâiere,dar păstrătăcerea.Erauatâtdemultelacaretrebuiasăsegândească. Yasrispusese:„N-arfipututsăștiedespreea”. Cesăștie? Eraînnebunitor,cusecreteleastea.Îiveneasăseridiceîncapuloaselorșisățipe:„Cine sunteu?”, darseabținu. Seprefăcuadormită, pentrucă maiera un gândcarenu-idădea pace. Brimstonenueraaici. Eleraîntotdeaunaaici.Niciodatănuisedădusevoiesăintreîndugheanăînabsențalui și numai circumstanțele extraordinare ale rănirii ei mortale erau responsabile pentru aceastăexcepție. Aceastăocazie. KarouașteptăpânăleauzipeIssașipeYasriîndepărtându-se,privindprintregenecasă fie sigură că plecaseră. Știa că, de îndată ce și-ar fimișcat corpul ca să se ridice, arcurile patuluiaveausăscârțâieșis-odeadegol,așacăîntinsemânadupășiraguleidefirțigeide laîncheietură. Încă o întrebuințare de folos pentru niște dorințe aproape fără folos: să facă arcurile patuluisănuscoatăniciunsunet. Seridicăîncapuloaselorșisestrăduisă-șiținăechilibrul,cucapulînvârtindu-se,rănile usturând,fărăsăfacăzgomot.YasrișiIssaîiscoseserăcizmeledinpicioare,deopotrivăcu paltonulșipuloverul,astfelîncâtacumaveanumaibandajele,ocămașădecorpmânjităde

sângeșijeanșii.Mersedesculțăpedupădouădulapurișipesubșiragurileatârnatecudinți decămilășidegirafă,apoifăcuopauză,ciuliurecheașiaruncăoprivireîndugheană. MasaluiBrimstoneeraînîntuneric,lafelcaaluiTwiga,fărăniciunfelinaraprinscare săatragămoliile-colibri.IssașiYasrierauînbucătărie,nusevedeau,iarîntreagadugheană era cufundată în penumbră,ceea cefăcea ușa să iasă cuatâtmaimultîn evidență,un fir subțiredeluminătrădându-iconturul. PentruprimaoarăînviațaluiKarou,eraîntredeschisă. Cu inima bătându-i de emoție, se apropie. Se opri doar pentru o clipă, cu mâna pe clanță,apoiîmpinseușapuținmaimult,casăsepoatăuitadincolo.

16.CĂZUT

AkivaîlgăsipeIzílascunzându-sedupăunmormandegunoidinJemaael-Fna,avândîn continuarecreatura în spinarea lui.Un semicercdeoamenisperiațisestrânseseră în jurul lor,amenințători,darcândAkiva ateriză din cerîntr-oexploziedescântei,fugiră în toate direcțiile,guițândcaporciibătuți. CreaturaîntinsemânaspreAkiva.

—Frate,setânguiel.Știamc-osăteîntorcidupămine. Akiva își încleștă maxilarul. Se sili să se uite la creatură. Buhăită cum era fața sa, trăsăturileîncă maipăstrauun ecoualfrumusețiideodinioară: ochiimigdalați, nasulfin, cupunteînaltă,șibuzesenzuale,carepăreauperversepeofațăatâtdediformă.Darcheia adevăratei naturi a creaturii era în spatele lui. De la omoplați îi ieșeau cioturile încheieturiloraripilorrupte. Incredibil,creaturaaceastaeraunserafim.NuputeafidecâtunuldintreCeiCăzuți. Akiva cunoștea povestea ca pe o legendă și nu se întrebase niciodată dacă era sau nu

adevărată,nupânăînclipaasta,cândaveaînfațădovada:căexistauserafimi,exilațiîntr-

o epocă anterioară pentru trădare și colaborare cu vrăjmașul, surghiuniți pentru vecie în lumeaoamenilor.Eibine,eleraunuldintreaceiași,într-adevăr,căzusedepartedeceeace fusese odinioară. Timpul îi gârbovise spinarea, iar carnea lui, mult întinsă, părea să se agațe de fiecare colț al vertebrelor. Picioarele îi atârnau inerte – asta nu mai era opera timpului,ciaviolenței.Îifuseserăfărâmatecuintenționatăcruzime,casănumaimeargă niciodată. De parcă nu fusese o pedeapsă destul de mare că îi smulseseră aripile – nici măcar amputate, ci smulse –, îi distruseseră și picioarele, lăsându-l o vietate târâtoare pe fațauneilumistrăine. Omiedeanitrăiseastfelșieracopleșitdebucuriesă-lvadăpeAkiva. Izíl nuera bucuros. Se pitea după grămada împuțită de gunoi, mai înfricoșat de Akiva decât fusese de furia mulțimii. În timp ce Razgut bolborosea „Fratele meu, fratele meu!”, într-o psalmodiere extatică, bătrânul tremura ca apucat de friguri și încerca să se dea înapoi,darnumaiaveaundesăseretragă.

Akiva se înălța în fața lui, strălucirea aripilor lui descoperite de sub iluzia magică luminândscenacaziua. RazgutîntinsemânacudorspreAkiva:

—Sentințameas-asfârșitșituaivenitsămăieiînapoi.Așae,nu,fratelemeu?Osămă

duciacasășiosămăfaciîntreglaloc,casăpotmerge.Casăpotzbura

—Venireamean-areniciolegăturăcutine,îlîntrerupseAkiva.

—Ce…cevrei?gâjâiIzílînlimbaserafimilor,pecareoînvățasedelaRazgut.

—Fata,ziseAkiva.Vreausă-mispuidesprefată.

17.OLUMEAPARTE

În capătul îndepărtat, dincolo de ușa misterioasă, Karou descoperi un culoar de piatră neagră, mohorâtă. Scoțândcapul, văzucă holulcontinua vreotreimetri, după carecotea spre nu știa ce. Chiar înainte de colț, exista o fereastră – o nișă îngustă, zăbrelită, la un unghicarenu-ipermiteasăvadăprineadinloculdeundeseafla.Oluminăalbăserevărsa înăuntru, desenând dreptunghiuri pe podea. Lumina lunii, gândi Karou și se întrebă ce peisaj ar vedea, dacă s-ar strecura până acolo și ar privi afară. Unde ducea locul ăsta? Oare,lafelcașiușadinfațăadughenei,aceastasedeschideaspreomultitudinedeorașe saueracutotulaltceva,vreunadâncalaceluiAltundevaalluiBrimstonepecareeanicinu și-lputeaimagina?Câțivapașișiarputeaafla.Dar,oare,săîndrăznească? Ascultă încordată. Auzea sunete, dar păreau să fie îndepărtate, ecouri de strigăte în noapte.Culoarul,înschimb,eraliniștit. Așa că îndrăzni. Se strecură afară. Păși rapid, fără zgomot, pe vârfurile picioarelor desculțe,pânăajunseînfațaferestrei.Seuităprintregratiilegroasedefier.Privi. Mușchii feței sale, crispați de încordare, se destinseră brusc odată cu admirația ce-o cuprinse,rămânândpurșisimplucuguracăscată.Trecuosecundăpânăsă-șideaseamași închiseguraiute,tresărindcândclănțănituldințiloreirăsunăputernicînlinișteadinjur.Se aplecăsăcercetezescenadinainteaochiloreișidedesubt. Oriundearfifostacestloc,erasigurădeunlucru:nueralumeaei. Pecereraudouăluni.Astaeraprimadeosebire.Douăluni.Niciunanueraplină.Olună era ojumătatedediscstrălucitoare,multdeasupra capului,cealaltă,oseceră palidă,abia înălțatăcâtsăluminezeunpiscdemunte.Câtdesprepeisajulpecareîldezvăluiau,văzucă era într-o vastă fortăreață. Ziduri de apărare imense, întărite, se îmbinau în bastioane hexagonale;unîntregorașseîntindeaîntreziduri,iarturnuricrenelate–probabilcaacela din care spiona acum Karou – se ridicau deasupra celorlalte clădiri, cu siluete de străjeri mărșăluindpecreste.Lăsândlaoparteceledouăluni,arfipututfiocetateîntărităaunei Europedintimpuriîndepărtate. Gratiileeraucelecareofăceaucutotuldeosebită. În mod extraordinar, cetatea era închisă pe deasupra cu gratii de fier. Nu mai văzuse niciodatăașaceva.Searcuiaupesteîntreglocul,delaunzidcutaluzdepământbătătorit la celălalt, negre-cărbune și urâte, cuprinzând până și turnurile. O cercetare rapidă și își dădu seama că nu existau deschideri; gratiile erau la distanțe mici una de cealaltă, cât niciun corp să nusepoată strecura printreele. Străzileșipiețelecetățiierauîn întregime acoperite, închise ca într-o cușcă, iar lumina lunilor arunca umbre în zigzag peste toate lucrurile. Despreceeravorba?Oaregratiileeraumenitesăținăcevaînăuntrusauînafară? ȘiatunciKarouzăriosiluetăînaripatăcoborându-seînpicajdinînaltulceruluișitresări, crezândcă primiserăspunsul.Un înger,un serafim–acesta a fostceldintâigândalei,și inima i-o luase la galop, iar rănile îi zvâcniseră. Dar nu era. Făptura trecu pe deasupra capului ei și dispăru, iar ea văzulimpede că avea forma unui animal – un soi de cerb cu aripi. O himeră? Întotdeauna bănuise că trebuia să fie mai multe, deși ea nu cunoscuse decâtpatru,carenui-arfispusniciodatădacămaiexistaușialtele. Acumsegândică toată cetatea era probabillocuită dehimereșică,dincolodezidurile

sale,seîntindeaolumeîntreagă,olumecudouăluni,locuitădeasemeneadehimere,șia fostnevoiesăseprindăcumâiniledegratiicasărămânăînpicioare,întimpceuniversul păreasătremureșisăseextindăînjurulei. Eraoaltălume. Altălume. Dintretoatefanteziilepecareșileconstruiseînmintedespreadouaușă,niciodatănu-și imaginaseasta:olumeaparte,cumunții,continenteleșilunileeiproprii.Eradejaamețită delapierdereadesânge,iarrevelațiaofăcusăseclatine,încâttrebuisăseținăstrânsde gratii. Șiînclipaaceeaauzivocile.Aproape.Șiatâtdefamiliare.Leascultasemurmureletoată viațaei,cândcapetelelorseaplecauunulsprealtul,tăinuinddespredinți.ErauBrimstone șiTwigașiveneaudedupăcolț. —Ondinel-aaduspeThiago,ziceaTwiga. — Prostul, șopti Brimstone. Chiar crede că armatele își pot permite pierderea lui în vremuricaastea?Decâteoritrebuiesă-ispuncăungeneralnuluptăpefront? —Dincauzatanuștieceefrica,ziseTwiga,lacareBrimstonedoarpufni,iarpufnetul acelarăsunăpericulosdeaproape.

Karouintră în panică. Ochiieise îndreptară iute spre ușa pe care venise. Se îndoia că puteaajungelatimp.Înlocdeasta,seînghesuiînnișaferestreișistătuneclintităcapiatra. Trecurăpelângăea,destuldeaproapecâtsăoatingă.Karousetemucăaveausăintre îndugheanășisăînchidăușaînurmalor,lăsând-ocaptivăînloculacestaciudat.Eragata săstrigedupăei,casă-ioprească,dareitrecurădeușă.Panicaisedomoli.Înurmapanicii, altsentimentluăfoc:mânia. Mânia pentru atâția ani de secrete, de parcă ea n-ar fi fost demnă de încredere nici pentrucelemaisimpledetaliialeproprieiexistențe.Mâniaîidăducurajșisehotărîsăafle

maimulte–câtdemultearfiputut,dacătotajunseseaici.Oșansăcaaceasta,bănuiea,n-

avea să semaiivească niciodată.Așadar,cândBrimstoneșiTwiga cotiră peniștescări,se luădupăei. Erau scările turnului, spiralând abrupt în jos. Coborârea răsucită o ameți pe Karou: o treaptă, o întoarcere, o treaptă, o întoarcere, până când i se păru că era prinsă într-un purgatoriu de trepte care avea să nu se mai sfârșească niciodată. O vreme a mai dat de ferestreîngustecaniștefante,darpeurmășiaceleaaudispărut.Aeruldevenisemaireceși mai neclintit, iar Karou avea impresia că ar fi sub pământ. Îi auzea pe Twiga și pe Brimstoneînreprizescurte,fărăamaiputeasăînțeleagăconversațialor. Twiga:

—Os-avemnevoiedemaimultătămâie,curând.

Brimstone:

—Osăavemnevoiedetoate.N-amaifostunataccaăstadezecideani.

—Crezicăținorașulsubobservație?

—Cândn-aufăcut-o?

—Câttimp?întrebăTwiga,cuglastremurat.Câttimpîiputemțineladistanță?

Brimstone:

—Nuștiu. Și tocmai când Karou credea că nu mai rezistă la încă o întoarcere, ajunse la ultima treaptă.Aici,lucruriledevenirăinteresante.

Cuadevăratinteresante.

Delascarăsedeschideaosalăvastă,cuecou.Karoutrebuisărămânălaadăpost,casă

seasigurecăBrimstoneșiTwigaîșicontinuădrumul,darcândleauzivocileîndepărtându-

se,dizolvateînimensitateaspațiuluicareleînghițea,sefurișădupăei. Păreacăseaflauîntr-ocatedrală–astadacăpământularfisăvisezeocatedralăcaresă iaființăînmiideaniîncareapasăseprelingăprinpiatră.Eraocavernănaturalăuriașă, al cărei plafon se înălța într-un arc gotic aproape perfect. Stalagmite vechi cât lumea fuseserăsculptateînpilaștrideformaunoranimalesălbatice,iarcandelabreleatârnauatât desus,încâtpăreauroiuridestele.Înaersesimțeaunmirosgreudeierburișidepucioasă, iar fumul șerpuia printre stâlpi, destrămat în fuioare de brize venite prin deschizături nevăzuteînperețiicavernei. Și,departe,dincolodetoateacestea,înloculsprecareseîndreptauBrimstoneșiTwiga, de-alungulnaveicatedralei,nueraustranederugăciune,cimese–mesedepiatră,uriașe câtmenhirele,atâtdemari,încâtprobabilfusesenevoiedeelefanțisăleaducăpânăaici. Într-adevăr,eraudestuldemasivepentrucaunelefantsăpoatăstaculcatpeele,iarunul chiarfăcuseasta. Unelefantstăteaîntinspeomasă. Sau… nu. Nu era un elefant. Cu gheare la picioare și un cap de coșmar, al unui urs grizzlyfioros,cucolțiuriași,eraaltceva.Ohimeră. Șieramoartă. Pefiecaredintremesezăceaohimerășierauzeci.Zeci.PrivirealuiKaroutrecearapid, rătăcită, de la o masă la alta. Nuexistaudouă himere moarte asemănătoare. Majoritatea aveau câte o trăsătură umană, capul sau torsul, fără a fi în întregime omenești. Colo, o gorilă cucoamă deleu; dincolo, ocreatură ca oiguană, atâtdemare, că n-aifipututs-o numeștidecâtdragon;maiîncolo,uncapdejaguarpecorpulnudaluneifemei. BrimstoneșiTwiga umblauprintremese,atingândșiexaminândhimerele.Zăboviră cel maimultîndreptulunuibărbat. Și el era dezbrăcat. Era ceea ce Karou și Zuzana ar fi numit, cu zâmbete infatuate de cunoscătoare, un „specimen fizic”. De la umerii masivi, pe corpul care i se îngusta spre șolduri,cuabdomenulreliefat,toțimușchiipecareKarouîiputeaidentificadelaatelierele dedesen după modelviueraurobuștișiproeminenți. Pepieptulsolidavea un puf depăr alb,pur.Șipăruldepecaperaalb,lungșimătăsos,întinspemasadepiatră. Fumul de tămâie plutea mai gros în jurul lui. Venea dintr-un soi de lanternă de argint frumosornată,suspendatădeuncârligdeasupracapuluisău,răspândindunșuvoiconstant. O cădelniță, gândi Karou, ca acelea legănate la mesa catolică. Brimstone puse o mână pe pieptul mortului, ținând-o așa un moment, un gest pe care Karou nu-l putu descifra. Dragoste?Tristețe?CândelșiTwigapornirădinnoușisefăcurănevăzuțiînziduldebeznă ceseînălțaîncapătulcelălaltalnavei,easestrecurăafarădinascunzișșiseduselamasă. Odată ajunsă lângă mort, văzu că părul lui alb era discordant. Bărbatul era tânăr, pe fațănuaveaniciunrid.Erafoartefrumos,deșilipsitdeexpresieșiceratdemoarte,șipărea nuîntrutotulreal. Deasemenea,nueraîntrutotuluman,deșieramaiaproapedeomdecâtcelemaimulte dintre himerele de aici. Carnea și musculatura picioarelor lui se transformau pe la jumătatea coapsei, devenind coapsele cu blană albă ale unui lup, picioarele lungi cu genunchiicaniniîntorșiinversșighearelenegre.Șimâinile,observăea,îierauhibride:late

șiîmblăniteca labele,cudegetedeomcareseascuțeauîngheare.Palmelestăteauînsus, parcădinadinsaranjateastfel,șideaceeaKarouvăzuceeratatuatpepielealor. Înmijloculfiecăreipalmeaveacâteunochi–exactcatatuajeleei. Sedădușocatăînapoi. Astaeraceva.Cevacrucial,cevacheie,darceînsemna?Seîntoarsespremasadealături, undezăceacreaturacucoamădeleu.Mâinileluierausimiene,carneaneagră,dartotputu zărihamselepeele. Seduselamasaurmătoare,șilaurmătoarea.Pânășicreatura-elefant:tălpiledemamut ale picioarelor din față erau tatuate. Fiecare dintre creaturile astea moarte purta hamse, întocmai ca ea. Gândurile i se ciocneau în cap, la fel cum inima îi izbea în piept. Ce se întâmpla? Aici erau zeci de himere, toate moarte și dezbrăcate – fără vreo rană vizibilă, remarcăea–,întinsepeniștelespezirecialeuneicatedralesubterane.Hamseleeiolegau deeleîntr-unfel,darnu-șiputeaînchipuicum. Seîntoarseiarășilaprimamasă,labărbatulcupărulalb,șiseaplecădeasupralui.Era conștientă de fumul aromat dinspre cădelniță și avuun moment de spaimă cândîși dădu seama că propriul păr avea să se îmbibe cuacest miros și s-o dea de gol la Yasri și Issa, când se va furișa înapoi în dugheană. Dugheana. La gândul că va trebui să urce interminabilascarăînspiralăîiveneasăseașezepejos,ghemuităînpozițiefetală.Rănile

îi zvâcneau ascuțit. Sângele trecuse prin bandaje, iar efectul alifiei lui Yasri dispăruse. Suferea. Dar… locul acesta. Morții aceștia. Cu mintea încețoșată, Karou simțea misterul

disproporționat.Mânabărbatuluicupărulalbzăceachiarînainteaei,hamsaluiatrăgându-

iinsistentprivirile.Opusepeaeialături,casăcomparedesenele,daraluistăteaînumbra corpuluisău,așacăoluășioridicălalumină. Tatuajele erau identice. Văzu asta, în timp ce mintea ei prelucra altceva, un prea lent avertismentdinspresimțurileeiamorțite. Mânalui,mânaluidemort…eracaldă. Nuerademort. Elnueramort.

O mișcare ca plesnetul de bici și el se ridică în capul oaselor, rotindu-se pe genunchi.

Mânalui,carezăcuseinertăînaleei,oprinsedegâtși-oridicădelapământ,trântind-ope

masadepiatră.Capulei.Izbitdepiatră.Vedereaiseîncețoșă.Cândselimpezilaloc,elera

deasupraei,cuochiipalizicagheața,cucolțiidezveliți.Eanuputearespira.Mânaluiîncă

ostrângeadegât.Karoutrasedemânaatacatorului,sezbătusă-ldeajos,izbutisă-șiaducă

genunchiiîntreeidoișilovi.

Strânsoarealuislăbi,iareahorcăirespirândodatășiîncercăsățipe,dareleradinnou

peste ea, greu, și gol, și feroce, iar ea luptă cu toată energia, luptă cuo sălbăticie care-i

rostogoli peste marginea mesei, pe podea. Era o încăierare haotică, loviturile curgeau de ambelepărți,șimembrelegoaleerauatâtdeputernice,încâtKarounuseputeaelibera.El

stătea din nou peste ea, călare peste picioarele ei, uitându-se fix, și un soi de transă a nebuniei păru să se destrame din ochii lui. Buzele lui se relaxară și își reluă înfățișarea umană,aproapeumană,șifrumoasă,darîncontinuareînfiorătoareși…confuză.

O apucă de încheieturi, o sili să-și deschidă palmele ca să-i vadă hamsele, apoi se uită

atentlafațaei.Privirealuiocercetăînîntregime,încâteasesimțiceagoală,apoiscoase

unmârâitgros,careîitrimiseluiKaroufioripeșiraspinării.

—Cineeștitu? Nuputea răspunde.Inima îibătea înnebunită.Rănileîiluaseră foc.Și,ca deobicei,nu aveaniciunrăspuns. —Cineeștitu? Osăltădelapodeașiotrântidinnoucuspatelepemasă,urcândpesteea.Mișcărilelui eraufluide, animalice, colții destul de ascuțiți să-i sfâșie gâtul și, dintr-odată, Karouvăzu cumaveasăseîncheieîncălcareainterdicțieisaledeatrecedincolodeușacealaltă:într-o baltădesânge.Îșirecăpătăsuflul. Șițipă.

18.SĂNUTELUPȚICUMONȘTRII

Fata?IzílprivipiezișspreAkiva.Adică…tereferilaKarou? Karou? Akiva cunoștea acest cuvânt. Însemna speranță, în limba vrăjmașului. Deci nu doarcăaveahamse,darmaiaveașiunnumedehimeră. —Cinee?întrebăel. Deșievidentîngrozit,bătrânulseridicăunpicmaidrept. —Decevreisăștii,îngere? —Eupunîntrebările,ziseAkiva.Și-țisugerezsărăspunzi. Segrăbea să terminecuasta șisă seîntoarcă la ailui,darura să plececuacestmister nerezolvat.Dacănuaflaacumcineerafata,n-aveasămaiștieniciodată. Dornicsă-ifiedeajutor,Razgutîlinformă:

—Aregustdenectarșidesare.Nectar,sareșimere.Polen,steleșirăscrucicerești.Are gustdebasm. Fecioara lebădă la miezulnopții. Smântână pevârfullimbiiuneivulpi. Are gustdesperanță. Akiva rămăsese cu fața împietrită, irațional de tulburat la gândul că oroarea asta o gustase pefată.Așteptă până cândbolboroselileluiRazgutsesfârșiră,apoispuse,cuvoce joasă:—N-amîntrebatcegustare.Amîntrebatcineeste. Izílridicădinumeri,fluturânddinmâiniîntr-unefortdenonșalanță. —Doarofată.Desenează.Sepoartădrăguțcumine.Cesă-țispunmaimult? GlasulîieranesincerșiAkivaîșidăduseamacăbătrânulcredeac-oputeaproteja.Nobil din partea lui, dar și de tot râsul. Neavândtimp de pierdut, se hotărî să aplice o metodă maidrastică.ÎlînșfacăpeIzíldepieptarulcămășiișipeRazgutdeunuldintrecioturilelui deoaserupteșiîșiluăzborulcuamândoi,cărândgreutatealorînsumatăcapenimic. Din câteva bătăi de aripi, tot Marrakech-ul se văzu sclipind sub ei. Izíl țipa, cu ochii închiși, dar Razgut tăcea, fața lui afișând un asemenea dor de negrăit, încât mila îi străpunse inima lui Akiva ca o așchie – mult mai dureros, într-adevăr, decât țandăra de lemncucareîlînjunghiaseKarou.Astaîlsurprinse.De-alungulanilor,învățasesănumai aibăemoțiișitrăiseatâtdemultînindiferență,încâtcrezusecămilașiîndurareamuriseră înel,darînsearaastasimțisesăgetărilesurdealeamândurora. Spiralândîncetîn jos,ca opasăredepradă,îiplantă peceidoipevârfulcupoleicelui mai înalt minaret din oraș. Ei căutară să se țină și nu reușiră, alunecară pe suprafața lucioasă, pipăindînnebunițidupă vreun sprijin câtdemicpentrumâinișipicioare, iarîn finalrămaserăproptițideunparapetscund,decorativ,totce-imaițineasănucadăîngol câtevazecidemetri,dinvârfulacoperișuluimoscheiipânăjos. Fața lui Izíl era cenușie, respirația gâfâită. Când Razgut se mișcă, urcându-se la loc în spinarea bătrânului, se clătinară amândoi periculos, aproape de margine. Izíl slobozi un șuvoideporuncisăstealipit,sănusemiște,săseținădeceva. Akivastăteaînpicioare,maisusdeei.Înspatelelui,crestelezimțatealemunțilorAtlas străluceau în lumina lunii. Palele de vânt îi înfoiau penele-flăcări ce-i alcătuiau aripile, făcându-lesăpâlpâie,iarochiiluimocneaucatăciunii. —Acum,dacăvreisătrăiești,spune-micevreausăștiu.Cineefata? Izíl, cu o privire înnebunită de groază peste marginea acoperișului, răspunse dintr-o suflare:—Nureprezintănimicpentrutine,enevinovată…

—Nevinovată?Arehamse,facetraficdedințipentruvrăjitoruldiavol.Mienumisepare

nevinovată.

—Tunuștii.Chiarenevinovată.Facecomisioanepentruel.Atâtatot.

Oarenumaiatâtera,unsoideslujnică?Darastanuexplicahamsele.

—Deceea?

—EaefiicaadoptivăaNeguțătorului-de-dorințe.Acrescut-odecânds-anăscut.

Akivacugetă.

—Șideundeavenit?

Îngenunchecasă-șiapropiefațadealuiIzíl.Isepăreafoarteimportantsăștie.

—Nuștiu.Nuștiu!Într-oziamvăzut-oacolo,legănată în brațelelui,iardupă aceea a fost mereu acolo, fără explicații. Crezi că Brimstone îmi spune mie ce și cum? Dacă ar fi făcut-o,poateașfifostîncăomînlocdecatâr! FăcusemnspreRazgutșisepornisărâdăcaundescreierat.

— „Ai grijă ce-ți dorești”, mi-a zis Brimstone, dar eu n-am ascultat și uită-te la mine

acum! Lacrimileîicurgeaupelacolțurileîncrețitealeochilor,iarelrâdeașirâdea. Akivastăteanemișcat.Necazuleracăîlcredeapecocoșat.Decele-arfispusBrimstone servitorilorsăiumaniceva,maialesneghiobilorsmintițica ăsta?Dardacă Izílnuștia,ce

speranțe mai erau pentru Akiva să afle? Bătrânul era singura lui legătură și deja trăsese preamultdetimp. —Atuncispune-miundes-ogăsesc,îiceruel.Eraprietenoasăfațădetine.Cusiguranță știiundelocuiește. Jaleasclipiînochiibătrânului.

— Nu pot să-ți spun asta. Dar… dar… dar pot să-ți spun alte lucruri. Lucruri secrete!

Despreceidinneamultău.MulțumităluiRazgut,știumultmaimultedespreserafimidecât

desprehimere.

Setocmea,nădăjduindîncăs-oprotejezepeKarou.Akivazise:

—Îțiînchipuic-aiputeasă-midezvăluitucevadespreneamulmeu? —PoveștileluiRazgut… —CuvântulunuiCăzut.Ți-amărturisitvreodatădeceafostsurghiunit? —Oh,euștiudece,ziseIzíl.Măîntrebdacătuștii. —Îmicunoscistoria. Izílrâse.Unobrazeralipitdecupolaminaretului,iarrâsulîiieșicaunhorcăit.

— Ca mucegaiul pe cărți, așa cresc miturile pe istorie. Poate ar trebui să întrebi pe cinevacareafostacolo,cuatâteasecoleînurmă.Poateartrebuisă-lîntrebipeRazgut.

Akiva aruncă o privire glacială spre Razgut, care tremura și își șoptea la nesfârșit refrenul:—Ia-mă acasă,terog,frate,ia-mă acasă!M-amcăit,amfostpedepsitdestul,ia- măacasă… Akivazise:

—N-amnevoiesă-lîntrebnimic.

— Ah, nu? Înțeleg. A zis odată un om: „În viață nu ai nevoie decât de ignoranță și

încredere; după asta succesul e garantat”. Mark Twain, știi. Avea o mustață grozavă. Oameniiînțelepțiauadeseamustață. CevaînbătrânseschimbăsubprivirileluiAkiva.Îlvăzuridicândcapulsăseuitepeste

borduradepiatrăcareîlțineasănucadălamoarte.Nebuniapăreasă-ifitrecut,dacăîntr-

adevărnufusesetotuloînscenare,în primulrând.Îșiadună zdrențelecurajuluisău,care, înîmprejurăriledefață,eradestuldeimpresionant.Deasemenea,trăgeadetimp. —Fiicooperant,bătrâne,ziseAkiva.N-amvenitaicisăucidoameni. — Dar de ce ai venit? Nici măcar himerele nu calcă pe aici. Lumea asta nu e pentru monștri… —Monștri?Păi,cumsă-țizic,eunusuntmonstru. —Nu?NiciRazgutnucrededespreelc-arfi.Nu-iașa,minunatulmeumonstru? Puseseîntrebareaaproapecudragoste,iarRazgutganguri:

—Nuunmonstru.Unserafim,ofăpturădefocfărăfum,da,zămislitînaltăeră,într-o altălume. SeuitaflămândlaAkiva. —Eusuntcatine,frate.Suntexactcatine. Akivanusebucurădecomparație. — Eu nu sunt întru nimic asemenea ție, ologule, zise el pe un ton atât de acid, încât Razguttresări. Izílîlbătuconsolatorcupalmapebrațulcare-lstrângeacamenghinadegât. —Haide,haide,ziseel,voceasunându-igoalădecompasiune.Elnupoatevedea.Esteo condițieamonștrilorcaeisănusepoatăpercepepesinecaatare.Dragonul,știi,carestă ascuns în sat și devorează fecioare, îi aude pe locuitori strigând: „Monstrul!” și se uită în spatelelui. —Știucesuntmonștrii. OchiidetigruailuiAkiva seîntunecară.Șicâtdebineștia!Himerelereduseseră sensul vieții la război. Veneau sub mii de forme animalice și, oricât de multe ai fi ucis, mereu veneaumaimulteșimaimulte. Izílrăspunse:

—Azisodatăunom:„Nuteluptacumonștrii,casănudeviituînsuțimonstru,căcidacă priveștiînprăpastie,șiprăpastiapriveșteîntine,deasemenea”.Nietzsche,știi.Omustață nemaipomenită. —Spune-midoar…,începuAkiva,darIzílîlîntrerupse. —Te-aiîntrebatvreodată,monștriifacrăzboisaurăzboiulîifacepemonștri?Amvăzut lucruri,îngere.Existăarmatedegherilăcare-ifacpeuniipuștisă-șiucidăpropriilefamilii. Astfeldefaptesmulgsufletulșilasălocbestieisăcreascăînăuntru.Armateleaunevoiede bestii, nu-iașa? Bestiile sunt preferate, ca să facă ele munca oribilă! Șicel mairăue că-i aproapeimposibilsărecupereziunsufletcareafostsmuls.Aproape. ÎiaruncăluiAkivaoprivirepătrunzătoare. —Darecuputință,dacăvreodată…dacăvreodatătehotărăștisăplecisăți-lcauțipeal tău. Pe Akiva îl cuprinse furia. Scântei începură să curgă din aripile sale, luate de vânt și purtatepesteacoperișuriledinMarrakech. —Șidece-așfaceasta?Acolodeundevineu,bătrâne,unsufletestelafeldenefolositor cadințiipentrumort. —Așagrăi,cred,cinevacareîncăîșimaiaminteștecumerasăaibăunul. Akivaîntr-adevărîșiamintea.Amintirileluierauniștepumnaleșinueradelocmulțumit săleaibăîntoarseîmpotrivalui. —Artrebuisă-țifacigrijipentrusufletultău,nupentrualmeu.

—Sufletulmeuecurat.N-amucisniciodatăpenimeni.Dartu,oh,tu!Uită-telamâinile tale. Akivanumușcămomeala,darîșistrânsepumniidinreflex.Liniilecareerautatuatede-a lunguldegetelorluipânălavârf–fiecarereprezentaunvrăjmașucis,iarmâinileluipurtau unrăbojcumplit. —Câți?întrebăIzíl.Măcarștiisaule-aipierdutnumărul? Nebunultremurândde frică pe care-lrăpise Akiva, ridicându-lde pe caldarâmulpieței, dispărusecutotul.Izílstăteadreptacum,pecâtputea,împovăratcumeradeRazgut,care seuitaînainteșiînapoi,chinuit,delaasinulluiomenesclaîngeruldesprecaresperasecă venisesă-lsalveze. Defapt,Akivaștiaprecisnumărulceloruciși,înscrispemâinilelui. —Dartu?îiaruncă elluiIzíl.Câțidinți,de-a lungulanilor?Presupun că nule-aiținut socoteala. —Dinți?Ah,dareun-amluatdințidecâtdelamorți! —Șii-aivândutluiBrimstone.Știicefaceastadintine?Uncomplice. —Complice?Suntnumainiștedinți.Elfacesalbedepusla gât,l-amvăzut.Doarniște dințipeață!

— Chiar crezi că face salbe? Tâmpitule! Ai fost implicat în tot ce înseamnă războiul

nostru,daraifostpreanătângsăvezi.Îmispuicăluptacumonștriim-atransformatîntr-

unmonstru?Darafacerilecudiavoliiîncete-auprefăcutpetine?

Izílseuitălunglael,cuguracăscată,apoi,înțelegânddeodată,zisecurăsuflareatăiată:

—Știi!Știicefaceelcudinții!

Cusarcasm,Akivașopti:

—Da,știu. —Spune-mi… —Ține-țigura!porunciAkiva,cândultimulfiralrăbdăriisaleplesni.Spune-miundeo găsescpefată.Viațatanuînseamnănimicpentrumine.Pricepi? Auzi brutalitatea din propria voce și se văzu, așa cum era văzut din afară, aplecat amenințător peste aceste sărmane creaturi distruse. Ce-ar crede Madrigal, dacă l-ar putea vedeaacum?Darnuputea,nu-iașa?Șitocmaiastaeraproblema. Madrigaleramoartă. Bătrânul avea dreptate. Eraun monstru, dar, dacă așa ajunsese, era numai din pricina vrăjmașului. Nu doar o viață întreagă în război – nu asta izbutise să-l facă pe Akiva să devinăcelcareera.Ciunsingurfapteradevină,unfaptpentrucarenuexistaucuvinte,pe care nu avea să-l uite sau să-l ierte niciodată, și pentru care, drept răzbunare, jurase să distrugăunregat.Șuieră:—Crezicănutepotfacesăvorbești? LacareIzílîirăspunse,cuunzâmbet:

—Nu,îngere.Nucredcăpoți. Șisearuncă depeminaret,luându-lșipeRazgutcuel,căzândpesteșaizecidemetriși zdrobindu-sedețigleleacoperișuluidededesubt.

19.NUCINE,CE?

CatedralapurtățipătulluiKaroușiîlîmprăștieîntr-osimfoniedețipetecarereverberau și se ciocneau, astfel încât vastul spațiu se însufleți cu vocea ei. Și apoi nu se mai auzi nimic.Himeraoreduseselatăcerecuundosdepalmășieaalunecasejosdepelespedeade piatră,doborândcârligulmetalicșicădelnița,carescoaseunzăngănitputernic.Elsăridupă Karoușieacrezucăaveasă-isfâșiegâtulcucolții,fațaluifiindatâtdeaproapedeaei…Și deodatăîlvăzusmulsîndărătșiaruncatlaoparte. ȘiBrimstoneeraacolo. Karounumaifuseseniciodatăatâtdefericităsă-lvadă. —Brimstone…,seînecăeașiseopri. Parcă acumnumaisimțea ușurare.Pupileleluidecrocodilseînchiseseră ca două fante negre, ca atunci când era furios, dar dacă își închipuise că îl mai văzuse furios înainte, atunciaceastaaveasă-ifieolecțiedespreturbare. Timpulîngheță până ceelreușisă iasă dinșoculdea ovedea aici,iarpentruKarouse scurseoveșnicieînintervaluldintredouăbătăideinimă. —Karou?mormăiel, nevenindu-isă creadă, cubuzeletrasemultînapoiîntr-ogrimasă oribilă. Curăsuflareașuierândprintredinți,întinsemâiniledupăea,cughearelerășchirate. Înspatelelui,himeralupcupărulalbîntrebă:

—Cineeasta?

Brimstonemârâi:

—Nimeni. Karousegândicăpoateartrebuisăfugă. Preatârziu. UnsaltșiBrimstoneoprinsedebraț,chiardeasupra bandajuluiîmbibatdesângedela ultimaloviturădesabieprimitădelaînger,șii-lstriviînstrânsoare.Înspatelepleoapelor, Karouvăzupuncteluminoaseșiicni.Oapucășidecelălaltbrațșioridicădejos,ținând-o cufațalacâțivacentimetridealui.Picioareleeigoalepedalaudupăunpunctdesprijinși nugăseauniciunul.Brațeleîierauimobilizate,gheareleluiîistrăpungeaupielea.Nuputea decâtsăseuiteînochiilui,careniciodatăînviațaeinuisepăruserăatâtdeneomenești, atâtdeanimalicicaacum. —Dă-mi-omie,zisebărbatul. Brimstonerăspunse:

—Thiago,ainevoiedeodihnă.Artrebuisăfiiîncăadormit.Osăameugrijădeea. —Osăaigrijădeea?Cum?seinteresăThiago. —N-osănemaideranjezeadouaoară. Cucoadaochiului,KarouzărisiluetafamiliarăaluiTwiga,cugâtulsăulung,băgatîntre umeriicăzuți, șiseîntoarsespreeldupă ajutor, darexpresia depechipulluiera mairea decâtaluiBrimstone,deopotrivăconsternatășiînfricoșată,deparcăurmasăfiemartorla cevaceși-arfidoritsănuvadă.Karouîncepusăintreînpanică. —Stai,gâfâiea,zbătându-seînstrânsoarealuiBrimstone.Stai,stai… Dareldejapornise,târând-osprescări,urcându-lerepede,însalturi.Nusepurtacuprea maregrijăfațădeea,iareasesimțicaopăpușăînmâinileunuicopilmic,smucităpedupă

colțuri și ciocnită de pereți, scăpată din mână și zgâlțâită ca un obiect neînsuflețit. Mai curânddecâtarficrezutposibil–saupoatecăîșipierdusecunoștințaovreme–erauînapoi laușadughenei,iareloazvârliînăuntru.Nuaterizăpepicioareleei,cicăzulată,agățând unscauncuobrazul,astfelîncâtunfocdeartificiidetunăînspateleochilorei. Brimstonetrântiușaînurmaluișiseaplecădeasupraei. — Ce-a fost în mintea ta? tună el. Nici c-ai fi putut face o greșeală mai mare! Copil nesăbuit!Șivoi? SeîntoarsespreYasrișiIssa,careieșiserăgrăbitedinbucătărieșiseholbauîngrozite.Se făcurămici. —Dacăes-oținemaici,amstabilitnoi,atunciosăfieniștereguli.Reguliinviolabile.Nu ne-amînțelesașa? Issaîncercăunrăspuns:

—Da,dar…

NumaicăBrimstoneseîntoarseiarspreKaroușioridicădelapodea.

—Ți-avăzutmâinile?oîntrebăel.

Eanu-imaiauziseniciodatăglasulînălțatatâtdemult.Eracapiatrarâcâitădepiatră.Îl

simțeaînțeastă.Ostrângeadebrațefoartetare.Unvălalbseașternupestevedereaeișise

temucăaveasăleșine.

—Țile-avăzut?repetăel,maitare.

Karouștiacărăspunsulbunarfifostnu,darnuputeaminți.Gâfâi:

—Da.Da! El scoase un soi de urlet, care o zdruncină mai profunddecât tot ce i se întâmplase în aceastănoapteoribilă. —Aiideece-aifăcut? Karoun-avea. —Brimstone!protestăYasri.Brimstone,erănită!

Brațelefemeii-papagalfluturaucaaripile.Încercăsă-idescleștezemâinileNeguțătorului-

de-dorințedeperănileluiKarou,dareloîmpinsedeoparte. O târî pe Karou până la ușa din față și o deschise dintr-o smucitură, împingând-o înaintealui,învestibul. —Așteaptă!strigăIssa.Nupoțis-odaiafarăașa… Darelnuascultă. —Ieși,acum!mârâiellaKarou.Pleacă! Deschise și ușa exterioară a vestibulului – un alt indiciu al furiei sale; ușile nu se deschideauniciodatăsimultan,niciodată,eraomăsurădesiguranțăîmpotrivaintruziunii– și ultimul lucru pe care ea îl văzu a fost chipul lui contorsionat de furie înainte s-o îmbrânceascășisătrânteascăușa. Eliberată atât de neașteptat, ea se duse din inerție trei sau patru pași cu spatele, se împiedică de bordură și căzu, rămânând năucită, desculță și sângerând, cu capul vuind, gâfâind, în șuvoiul de zăpadă topită ce se scurgea spre canal. Se simțea sfâșiată între ușurarea că olăsasesă scapecuatât–pentruoclipă setemusedeceva multmairău–și neputințadeacredecăoaruncaseînfrig,rănitășisumarîmbrăcată. Șocată și amețită, nu știa ce să facă. Începuse să tremure. Afară era ger și ea era udă acumșidela zăpada topită,pelângă sângelededinainte.Secăznisă seridiceșișovăiîn loc, nesigură. Apartamentul ei era la vreo zece minute de mers pe jos. Deja picioarele o

ardeau, degerate. Seuita lung la ușă –fără să fiesurprinsă acumsă vadă omână neagră

imprimatăpeea–șisegândeacăînmodsiguraveasăsedeschidă.Issa,celpuțin,aveasă-

iaducăpaltonulșiîncălțările. Înmodsigur. Însăușanusedeschise,șinusedeschise,șitotnusedeschise. Omașinătrecuvâjâindpelacapătulcvartalului;cândșicând,dinspreferestreajungeau până la ea râsete și frânturi de discuții aprinse, dar nu era nimeni prin preajmă. Îi clănțăneaudințiiîngură.Îșistrânsecorpulînbrațe,pentrucâtăcăldurăputearețineașa,și rămasecuochiifixațipeușă,incapabilăsăcreadăcăBrimstoneoabandonasepurșisimplu acolo. Înghețată, mai așteptă câteva momente lungi, până când, în sfârșit, lacrimi indignate îi inundară ochii. Atunci, Karou se întoarse, ținându-se în brațe, și începu să șchiopăteze cu picioarele înțepenite în direcția apartamentului ei. Atrase câteva priviri uluitepedrum,iarvreocâțiva seoferiră s-oajute,darea îiignoră,șiabia cândajunsela ușa ei, tremurândconvulsiv, șidusemâna la buzunarulpaltonuluicarenuexista, îșidădu seamacănuaveacheile.N-aveapalton,n-aveachei,n-aveanicimăcarunșâmccucaresă poatădeschideușa. —Ladracu’,ladracu’,ladracu’!înjurăKarou,culacrimilesloipeobraji. Totceaveaeraufirțigeiidelaîncheietură.Apucăunulîntredegeteșiîșiformulădorința, darnuseîntâmplănimic.Descuiatulușilordepășeamicaputereafirțigeilor. Se pregătea să sune la un vecin să-l trezească, în clipa în care simți, în spatele ei, o mișcarefurișă. Nuseputeagândi.Omânăiseașezăpeumăr,iarea,unghemdenervișiimpulsuricum era,reacționă.Apucămânașismuci,aplecându-șitotcorpulînfață.Siluetadinspateleeia fostridicatăprinaer–Karouînregistrândoclipăpreatârziuvoceaîngrijoratăcarespunea „Doamne,Roo,eștibine?”–șicatapultatăpesteumăruleișipringeamulușii. GeamulsefăcuțăndăricândKaztrecuprin elșiizbipodeaua cuobufnitură explozivă. Karou rămase nemișcată, dându-și seama că, de data asta, el nici măcar nu încercase s-o sperie,iaracumzăceapeprag,într-unașternutdecioburi.Segândicăarfitrebuitsăsimtă ceva–regret?–,darnusimțiabsolutnimic. Celpuținserezolvaseproblemaușiiîncuiate. —Te-ailovit?îlîntrebăea,sec. Kaznurăspunse,doarclipistupefiat,iareacercetăscena.N-aveaurmedesânge.Sticla sespărseseînbucățeledreptunghiulare.Kazerateafăr.Pășipesteelșiseîndreptăsprelift. Aruncatul lui Kaz îi secătuise și ultima rezervă de puteri și se îndoia că ar putea urca pe scărișaseetaje.Ușileliftuluisedeschiseră șiea intră,întorcându-secufața spreKaz,care totnusemișcase.Seuitalungdupăea. —Ceeștitu?întrebăel. Nucine,ce? Nu-irăspunse.UșileliftuluiseînchiserășiKarourămasenumaicureflecțiaeiînoglindă, în care văzu ce văzuse Kaz. Era îmbrăcată doar în jeanși uzi și o cămășuță subțire, albă, transparentăînlocurileundeiselipisedepiele.Părulîistăteaadunatînșuvițealbastrepe lângăgât,precumșerpiiIssei,iarbandajelecudâreruginiiatârnaudesfăcutedeumeriiei. Încontrastcusângele,pieleaeipăreastrăvezie,aproapealbastră,șieaerachircitătoată, strângându-seînbrațeșidârdâindcaodrogată.Toateacesteaeraudestulderele,darfața i-aatrasmaicuseamăatenția.ObrazuliseumflasedecândBrimstoneoaruncaseînscaun,

iarcapuleraaplecat,cufălcilestrânseșifrunteaînainte,astfelîncâtochiiîierauascunșiîn umbră.Arătaprecumcinevapentrucaremaidegrabăaifaceunlungocoldecâtsătrecipe lângă,îșiziseea.Arăta…nuîntrutotulumană. Ușile liftului se deschiseră cu un clinchet și ea se târî pe hol. Trebuia să iasă pe o fereastră ca să ajungă pe balconulei, apoisă spargă un ochide geamde la balcon ca să intreînapartament,darreușitoateacesteamaiînaintecaputeriles-olasedefinitivsauca tremuratul să fie mai puternic decât voința ei de mișcare și, în sfârșit, ajunse înăuntru, dezbrăcându-sedehaineleude.Setârîpână la pat,seînfășură într-unpled,ghemuindu-se strâns,șiplânsecususpine. Cine ești tu? se întrebă ea, amintindu-și ce o întrebase îngerul și, apoi, lupul. Însă întrebarealuiKazîirăsunamaiputernicînminte,unecoucenuvoiasăsestingă. Ceeștitu? Ce?

20.POVESTEADEVĂRATĂ

Karouîși petrecuweekendul singură în apartament, arzând de febră, învinețită, julită, tăiată șimâhnită. Să se ridice din pat, duminică, a însemnat o tortură. Mușchiieipăreau întinși și încolăciți pe vinciuri, gata să plesnească. Totul o durea. Totul. Era greu să deosebească o durere de celelalte și arăta ca într-o broșură despre violența domestică, obrazul ei atingând proporții de nucă de cocos și înflorind albăstriu, pentru a rivaliza cu părulei. Segândises-ochemepeZuzanas-oajute,darrenunțaselaideecândîșidăduseseamacă nu avea telefonul. Paltonul, cizmele, geanta, portofelul, cheile și caietul de schițe rămăseseră în dugheană. Ar fi putut să-i trimită un e-mail, dar, cât dură până să se porneascălaptopul,îșiimaginăcumaveasăreacționezeZuzanalavedereaeișiștiacă,de data asta, prietena ei n-o să lase lucrurile să treacă în tăcere. Karou ar fi fost silită să-i spună ceva. Era prea istovită să inventeze o minciună, așa că sfârși îndopându-se cu medicamente și ceai, petrecând weekendul într-o stare tulbure, cufrisoane și transpirații, durerișicoșmaruri. Setrezeaadeseacuimpresiacăaudezgomoteșipriveapefereastră,sperândmaimultca niciodată să-l vadă pe Kishmish cu un bilet, dar el nu apăru, iar sfârșitul de săptămână trecufărăcanimenisăvinăsăvadăcemaiface–niciKaz,pecare-laruncasepringeamul ușii,niciZuzana,pecareoînvățasesă-iaccepteabsențelecutăcereprudentă.Niciodatănu semaisimțiseatâtdesingură. Veni și lunea, iar ea tot nu ieși din apartament. Se servea cu ceai și medicamente, la intervale neregulate. Somnul îi era un carusel de coșmaruri, aceleași figuri apărându-i la nesfârșit–îngerul,creaturadinspinarealuiIzíl,himeralup,Brimstoneturbatdefurie–,iar cânddeschidea ochii, vedea că lumina seschimbase, darnimicaltceva, saupoatedoarcă nefericireaeiseadâncise. Era întunericcândauzi sunândinterfonul. Și sună. Și sună. Se târî până la consola de lângăușășigâjâi:

—Da? —Karou? EraZuzana. —Karou,cenaiba?Dă-midrumul,chiulangioaico. Karou se simți atât de bucuroasă să audă vocea prietenei sale, atât de bucuroasă că venise cineva să vadă ce face, încât izbucniîn plâns. CândZuzana intră, o găsistândpe margineapatului,culacrimileșiroindpefațaeizdrobită. Zuzanaîncremeni,privind-odelaînălțimeacorpuluieideaproapeunmetrucincizecicu totcucizmelecuplatformă,parcădesprinsădindeseneleanimate.Apoiexclamă:

—Oh.Oh.Doamne.Karou. Dintr-un salt străbătu micuța cameră. Mâinile îi erau înghețate de la gerul iernii, dar vocea,blândă,iarKarouîșipusecapulpeumărulprieteneisaleșiplânseminutebune,fără oprire. Dupăaceea,lucrurileseîndreptară. Zuzanaoliniștifărăsăpunăîntrebări,apoicoborîdupăprovizii:supă,bandaje,ocutie cuplasturicasăacoperepieleaplesnitădepeclavicula,brațulșiumărulluiKarou,undeo

crestasesabiaîngerului. —Osărămânăniștecicatriceserioase,ziseZuzana,aplecatăpesteeașidoftoricind-ocu aceeașiconcentrarecucareîșiconstruiamarionetele.Cânds-aîntâmplatasta?Arfitrebuit săteduciimediatlaspital. —M-amdus,ziseKarou,gândindu-selaalifialuiYasri.Într-unfel. —Și…?Asteasunturmedegheare? AmbelebrațealeluiKarouerauînvinețite,semnelefiindmaiîntunecateînlocurileunde degeteleluiBrimstoneîistriviserăcarneașicucruste,undegheareleîistrăpunseserăpielea. —Ăă-mm,mormăiKarou. Zuzana o privi în tăcere, apoi se ridică și încălzi supa pe care o adusese. Se așeză pe fotoliuldelângăpatși,dupăceKarouterminădemâncat,îșisuipicioarele–descălțatede cizmelecuplatformă–pesalteașiîșiîncrucișăbrațeleînpoală. —OK,ziseZuzana.Suntgata. —Pentruce? —Pentruopovestefoartebunăcarespersăfieadevărul. Adevărul. Karou încercă să schimbe subiectul, în timp ce învârtea în minte ideea de

adevăr:

—Maiîntâi,povestește-mices-aîntâmplatsâmbătă,cuviolonistul… Zuzanapufni. —Nupreacred.Eibine,îlcheamăMik,darastaetotceprimeștipânăcetehotărăștisă vorbești. —Numelelui!I-aiaflatnumele! FărâmaaceastadenormalitateofăcupeKarouabsurddefericită. —Karou,vorbescserios! Chiar era serioasă. Ochii ei întunecați, slavi, căpătaseră acea intensitate gravă despre careKarouîispusesecândvacăi-arfifolositdeminunecaanchetatorlapolițiasecretă. —Spune-micețis-aîntâmplat. Problema era că tot timpul Karou spusese adevărul, însă îl spusese cu un zâmbet sardonic, de parcă ar fi fost scandalos. Oare avea măcar o expresie facială asociată cu spunereaadevăruluicutoatăseriozitatea?Șicesăzică?Nueraopovestepecares-opoată începe ușurel, ca înmuind mai întâi un deget în apă. Trebuia să sară direct în miezul problemei. —Unîngeraîncercatsămăucidă,ziseea. Opauzădeoclipăși:

—Îm-hm. —Nu,pebune. Karouera conștientă – prea conștientă – de expresia ei. Se simțea de parcă ar fi dat o probăpentrurolulde„fatacarespuneadevărul”șisestrăduiamultpreatare. —Neghiobulți-afăcutasta? Karourâse,prearepedeșipreaspart,apoitresărișiseținudeobrazuleiumflat.Ideeacă arfipututfirănitădeKazerapreacaraghioasă.Adică,rănităfizic,deșipânășiideeac-ar

fipututsă-irăneascăinimapăreaoprostie,pelângătoatecelelaltepentrucaretrebuiasă-

șifacăgriji. —Nu.N-a fostKaz.Tăieturileaufostfăcutedeosabie,cândunîngera încercatsă mă ucidă,vinerinoapte.ÎnMaroc.Doamne,s-adatprobabilșilaștiri.Apoi,peastealeamde

la tipul lup, despre care am crezut că era mort, dar evident că nu era. Restul, de la Brimstone.Și,oh.Ăă,totceeîncaietulmeudeschițeeadevărat. Îșiridică încheieturile,una lângă alta,astfelîncâttatuajeleeialcătuiaumesajulpoveste adevărată. —Vezi?Eunindiciu. Zuzananueraamuzată. —Doamne,Karou… Karou plonjă cu capul înainte. Adevărul, descoperi ea, se simțea neted, ca o piatră săltăreațăînpalmă.

—Șipărulmeu?Nu-lvopsesc.L-amdoritdeculoareaasta.Șivorbescdouăzecișișasede limbi, majoritatea tot prin dorințe. Nu te-ai gândit niciodată că era ciudat că vorbeam ceha?Vreausăspun,cinemaivorbeștecehaînafarădecehi?Brimstonemi-afăcut-ocadou la a cincisprezecea aniversare, chiarînaintesă vin aici. Oh, șimaițiimintemalaria? Am contractat-oînPapuaNouaGuineeșiafostnasol.Șiamfostșiîmpușcată,darcredcăl-am ucispenenorocit,șinu-miparerău,iardinnuștiucemotivunîngeraîncercatsămăucidă pe mine, și era cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată și deopotrivă cel mai

înspăimântător,cutoatecășitipulălalupafostdestuldeîngrozitor,iarnoapteatrecutăl-

am enervat pe Brimstone foarte rău și el m-a dat afară, iar când am ajuns aici, Kaz mă aștepta șieul-am aruncat prin geam, ceea ce a fost de fapt perfect, pentrucă nuaveam cheile. Opauză. —Deaceeanucredc-osămaiîncercesămăsperievreodată,ceeaceeprobabilsingurul lucrubundintoateastea. Zuzananuzisenimic.Îșiîmpinsefotoliulînspateșiîșiîncălțăcizmele,trântindpiciorul odată încălțat în podea, și cu siguranță ar fi plecat în clipa aceea – probabil pentru totdeauna –, dacă n-ar fi fost bufnitura care a făcut să zăngănească geamurile ușii de la balcon. Karouscoaseunstrigătgâtuitșisăridinpat,uitânddenenumărateleeirăni.Serepezila balcon.EraKishmish.

EraKishmishșieracuprinsdeflăcări.

Amuritînmâinileei.Îistinseseflăcărileșiîlținuseînbrațe,dareleratotocarnevieși

oarsură,bătăileluideinimăcadearipidecolibrifăcândpauzedinceîncemailungi,în

timpceeaseaplecaasupralui,spunând:

—Nu,nu,nu,nu…

Limbaluiînfurcatăintrașiieșeadinplisc,iarcârâiturileluifreneticeserăreau,odatăcu

bătăiledeinimă.

—Nu,nu,nu.Kishmish,nu…

Șiapoiamurit.Karouarămasghemuităacolo,pebalcon,ținându-lînpalme.Șiruleide

nu-uris-astinsînșoapte,darnus-aopritdecâtabiacândZuzanaareușitsăarticuleze,cu

vocenesigură:

—Karou? Karouîșiridicăochii. —Ăstae…? Zuzana făcu un gest nervos cu mâna spre corpul neînsuflețit al lui Kishmish. Arăta

perplexă. —Ăstae…ăă.Aratăcao… Karou n-o ajută. Își întoarse privirile spre Kishmish și încercă să înțeleagă ceva din aceastăbruscăsurvenireamorții.Azburataicicuprinsdeflăcări,gândiea.Avenitlamine. Văzucăaveacevalegatdepicior:obucatădehârtiegroasă,carbonizată,dincarnețelul luiBrimstone,careseprefăcuîncenușăcândoatinse,și…încăceva.Degeteleeitremurară când dezlegă și ținu obiectul în palmă. Inima îi sări din piept cu o frică sădită în ea din copilărie:nuaveavoiesă-latingă. EraiadeșulluiBrimstone. Kishmishi-laduseseei.Deșiardea,i-ladusese. Afară,înoraș,osirenăsetângui,ceeacegrăbioconexiunedinminteaeicareîntârziase până atunci să se facă. Arsură. Urmele de mâini arse. Portalul. Se ridică anevoie, se întoarsegrăbităînăuntrușiîșipuseojachetășicizmele.Zuzanaoîntrebă:

—Ceeste,Karou?Ceeăla?Ce…? DarKarouabiadacăoauzea. Ieșipeușășicoborîpescări,cuKishmishînbrațeșiiadeșulstrânsînpumn.Zuzanaveni dupăeapestradășitotdrumulpânălaJosefov,laușadeserviciucarefuseseportaluldin PragaalluiBrimstone. Acumerauninfernalb-albastru,insensibillajeturilefurtunurilordepompieri. Înaceeașiclipă,deșiKaroun-oștia,în toată lumea,la fiecareușă înfierată cublazonul mâiniinegre,auizbucnitincendii.N-aupututfistinsecunimicși,cutoateacestea,nus-au întins.Flăcărileaudistrusușileșimagiacareeraatașatădeele,dupăcares-austinsdela sine, lăsând găuri carbonizate în zeci de clădiri. Ușile metalice se topiseră, într-atât de puternică fusese vâlvătaia, iar martorii care priviseră flăcările văzuseră, în nimburile retineloruluite,formedearipi. Și Karou le-a văzut și a înțeles. Calea de acces spre Altundeva fusese retezată, iar ea fuseselăsatăînderivă.

Afostodatăcaniciodată

ofetițăcrescutădemonștri.

Afostodatăcaniciodată ofetițăcrescutădemonștri. Darîngeriiauarsintrărilesprelumealor, iareaarămascompletsingură.

Darîngeriiauarsintrărilesprelumealor,

iareaarămascompletsingură.

21.SPERANȚAÎȘIFACEMAGIAPROPRIE

Odată, când era mică, Karou a folosit un pumn întreg de firțigei ca să îndrepte cutele unui desen pe care se așezase Yasri. Cută după cută, dorință după dorință – o procedură migăloasă,îndeplinităcumaximăconcentrare,cuvârfullimbiiscosafară,încolțulgurii. —Gata! L-aridicat,mândră. Brimstoneascosunsunetcarei-asugeratunursdezamăgit. —Ce? a întrebat fetița de opt ani, cupărul negru, ochiinegrișifiravă ca umbra unui vlăstar.Eundesenfrumos.Meritasăfiesalvat. Chiareraundesenfrumos.Eraunportretalfetițeicahimeră,cuaripideliliacșicoadă devulpe. Issaabătutdinpalme,încântată. —Oh,arățiminunatcuocoadădevulpe!Brimstone,arputeaaveaocoadă,numaiazi? Karouarfivrutmaidegrabă să aibă aripile,darn-a fostsă fieniciuna.Neguțătorul-de- dorințe,arătândagasatdeșantaj,așoptitunnuobosit. Issa n-a insistat. A ridicat doar din umeri, a sărutat-o pe Karou pe frunte și a prins desenul cu piuneze la loc de onoare. Dar Karou rămăsese captivată de idee, așa că l-a întrebat:—Decenu?N-arfinevoiedecâtdeunlakhnau. —Decât?arepetatel.Șiceștiitudesprevaloareadorințelor? Eaarecitatscaladintr-osuflare:

—Firțigel,șâmc,lakhnau,gavriil,bruxis! Darseparecănulaastasereferiseel.Dinnousunetuldeursdezamăgit,caunmormăit scospenas,șiapoiaspus:—Dorințelenusuntpentruprostii. —Păi,tulacelefolosești? —Lanimic,azisel.Eunu-mipundorințe. —Cum?seminunaseea.Niciodată? Cutoatămagiaaceealavârfuldegetuluisăumic! —Daraiputeaaveatotce-țidorești… —Nuchiartot.Existălucrurimaimaridecâtoricedorință. —Cadeexemplu? —Majoritatealucrurilorcarecontează. —Darunbruxis… —Unbruxisarelimitelelui,întocmaicaoricedorință. O molie-colibri s-a rotit amețită prin lumină, iar Kishmish s-a lansat de pe cornul lui Brimstone,aprins-odinzborșiaînghițit-ocutotul–deodată,creaturan-amaifost.Într-o clipă era, iar în clipa următoare nu mai era. Stomacul lui Karou se tulburase când se gândiselaposibilitateadeanumaifi,atâtdesubit. Privind-o,Brimstoneaadăugat:

—Eusper,copilă,darnudoresc.Eodeosebire. Karou învârtise informația în minte pe toate părțile, gândindu-se că, dacă ar putea să găsească deosebirea,l-arputea impresiona peBrimstone.I-a venitoideeșis-a chinuits-o exprimeîncuvinte. —Pentrucăsperanțavinedinînăuntrultău,iardorințelesuntdoarmagie.

—Dorințelesuntfalsuri.Speranțaeadevărată.Speranțaîșifacepropriamagie. Eadădusedincapdeparcăarfipriceput,darnuînțelesese,niciatunci,cumnuînțelegea niciacum, la treilunidupă ceportalurilearseseră șiîiamputaseră jumătatedin viață. Se întorsese la ușa din Josefov de celpuțin zece ori. Fusese restaurată, împreună cuperetele din jurul ei, și arătau prea curate, prea noi pentru peisajul înconjurător. Ea bătuse și sperase: își concentrase toate forțele ca să spere, și nimic. Încă o dată și încă o dată, tot nimic. Indiferentcemagieseaflaînsperanță,gândiea,nufăceanicipedepartecâtodorință bună,viguroasă. Acum stătea la o altă ușă, care aparținea unei cabane de vânătoare din pustietate, în Idaho,șinuseostenisăbată.Doarodeschise. —Salut,ziseea,cuvocevioaieșidură,lafelcașizâmbetulei.Atrecutcevavreme. Înăuntru, Bain, vânătorul, își înălță capul, surprins. Curăța o pușcă pe măsuța lui de cafeașiseridicăiuteînpicioare. —Tuerai.Cevrei? În mod detestabil, era fără cămașă, expunând abundentul său burdihan albicios și extraordinarasabarbă,încâlcităînjurulumerilorînșomoioage.Karouîisimțeamirosuldin capătulopusalîncăperii,înțepătorcauncuibdeșoareci. Intrăneinvitatăîncabană.Eraîmbrăcatăînnegru:pantalonimulațișicizme,untrenci vintage, strânscuocentură în talie. Atârnată de umăr avea otașcă de piele, părulîiera strânsla spate într-osingură coadă împletită șinuera delocmachiată. Arăta obosită. Era obosită. —Aimaivânatcevainteresant,înultimavreme? —Aiaflatceva?întrebăBain.S-audeschislalocușile? —Oh.Nu.Nimicdegenulăsta. Karouîșipăstrăvoceadegajată,deparcăfăceaovizitădecurtoazie.Eraofarsă,firește. Chiarșipevremea cândfăcea comisioanepentruBrimstone, nuveniseniciodată în vizită aici.Bainîntotdeaunaveneapersonalladugheană. —Nueștiușordegăsit,ziseea. Locuia în afara sistemului de servicii publice; Internetul nu-l cunoștea. Karou cheltuise maimultedorințepânăîidădusedeurmă–dorințederanginferior,pecareleșterpelisede laceilalținegustori. Se uită roată prin cameră. O canapea în carouri, niște capete de elan cu ochi sticloși fixatepeperețișiun fotoliuextensibilNaugahyde,cârpitcubandă adezivă.Un generator zumzăiaînafaraferestrei,pentrubeculcareluminacabana.Karouclătinădincap. —Gavriilicucaresătejocișitustaiîntr-ococioabăcaasta?Frate… —Cevrei?întrebăBain,precaut.Vreidinți? —Eu?Nu. Seașezăpemargineafotoliului.Cuacelașizâmbetdur,senin,zise:—Nudințivreau. —Atunci,ce? ZâmbetulluiKaroudispărucastinsdelaîntrerupător. —Credcăpoțighicicevreau. Opauzăscurtă.Apoi,Bainspuse:

—Nuamniciunul.I-amfolositpetoți.

—Eibine,nupotsătecredpecuvânt.

Elfăcusemnspreîncăpere. —Aruncăoprivire,atunci.Dă-idrumul. —Vezitu,problemaecăștiuundeîiții. Vânătorul încremeni, iar Karou se uită la pușca de pe masă. Era demontată, nicio primejdie.Întrebareaeradacăaveavreoaltăarmălaîndemână.Probabil.Nueratipulcare săumblecuosingurăarmă. Degeteleluitresăriră,aproapeimperceptibil. PulsulluiKarouzvâcniînpalmeleei. Bain se aruncă spre canapea. Ea deja era în mișcare. Ușor ca într-un dans, sări peste măsuțadecafea,îlprinsedecapculatulpalmeișiîlîmpinsespreperete.Cuunorăcăit,el se prăbușipe canapea și, pentruo clipă, avurăgazulsă scormonească freneticcuambele mâiniprintrepernelecanapelei,pânăgăsiceeacecăuta. Seîntoarserapidcupistolulridicat.Karouîlprinsedeîncheieturăcuomânășiîșiînfipse cealaltămânăînbarbalui.Odetunătură;glonțulîitrecupedeasupracapului.Îșiproptiun picior de canapea, îl săltă de barbă și-l împinse la podea. Măsuța se răsturnă și piesele puștii se împrăștiară. Continuând să-l țină strâns de încheietură, cu pistolul îndreptat în afară, își ridică genunchiul și se lăsă brusc cu toată greutatea pe antebrațul lui, auzind oaseletrosnind.Elstrigășiscăpăpistolul.Karouîlluădejosșiîilipițeavadeunochi. —O să teiertpentruasta, ziseea. Înțeleg, din punctultăudevedere, că eoporcărie. Numaicăeunumăsimtdelocprostpentruasta. Bain răsufla greu și se uita cu un aer criminal la ea. De aproape, mirosea a rânced. Ținându-iîncontinuarepistolullaochi,Karouîșiînvinsedezgustulșibăgămânaînhățișul slinosalbărbiilui,pentrua scotociprin ea.Imediatdădudemetal.Deciera adevărat,își țineadorințeleînbarbă. Karouîșiscoasecuțituldingheată. —Vreisăștiideundeamaflat?îlîntrebăea. Baingăurisemonedelededorințășiîmpletisepăruljegosprinele.Ealescoase,tăindu-i împletiturile,unacâteuna. —Dela Avigeth. Șerpoaica, știi? Era nevoită să-țiîncercuiască gâtulîmpuțit, nu-iașa? Nuaminvidiat-opentruasta.Nute-aigânditcă-ivaspuneIsseice-aiascunsînsmoculăsta grețosaltău? Avu o strângere de inimă, amintindu-și nopțile acelea obișnuite din dugheană, când stăteacupicioareleîncrucișatepepodea,schițând-opeIssașisporovăindfleacuri,întimp ceunelteleluiTwigabâzâiauușorîntr-uncolț,iarBrimstoneînșiranesfârșitelesalesalbede dinți.Oarecesemaiîntâmplapeacolo,acum? Ce? DorințeleluiBainerau,înmajoritate,șâmci.Darprintreeigăsișicâțivalakhnauși,mai ales, grei ca niște ciocane, cei doi gavriili. Asta era bine. Era foarte bine. De la ceilalți negustoripecare-ivizitasepânăacumobținusenumailakhnaușișâmci. — Am sperat să nu-i fi cheltuit încă pe ăștia, îi zise Karou. Mulțumesc. Sincer, îți mulțumesc.Nicinuștiicâtînseamnăpentrumine. —Javră,mormăiel. —Ei, darăsta-icuraj, ziseea cufamiliaritate. Vreausă spun, să-iziciasta uneifetecu pistolullipitdeochiultău. Continuăsătaiejurubițedebarbă,întimpceBainzăceanemișcat.Eraprobabildedouă

ori mai solid decât ea, dar nuse împotrivea. Lucirea sălbatică din ochii ei îl intimida. În plus,auziseșielzvonuriledespreSanktPetersburgșiștiacăfatanusesfiasăsefolosească decuțit. Karouîigoliascunzătoareadedorințeși,dându-sepuținînapoi,folosițeavapistoluluica să-itragădebuzadejos.Sestrâmbăcândîivăzudinții.Erauîncovoiațișimaroniidetutun. Erauadevărați.Cualtecuvinte,niciosperanțădevreunbruxis. —Știi,eștialcincilea furnizorde-ailuiBrimstonecăruia i-amluaturma șieștisingurul cudințiităi. —Mda,păi,îmiplacecarnea. —Îțiplacecarnea.Fireștecă-țiplace. Toți ceilalți furnizori pe la care trecuse în asemenea „vizite de curtoazie” făcuseră schimbul pentru un bruxis și toți îl cheltuiseră deja, majoritatea pe o viață lungă. Unul dintre aceștia, o cotoroanță, muma unui clan de braconieri din Pakistan, stricase dorința, uitândsă includă tinerețea șisănătatea,șiacumera oruină decarneofilită,omărturiea avertismentuluiluiBrimstonecăpânășiunbruxisarelimite. Eibine,unbruxisarfifostchiaroizbândă,însă,defapt,Karouavusesenevoiedoardeo perechedegavriili,iaracumîiobținuse.Îșiadunătoatedorințele,cutotcuîmpletiturilede barba murdară ce atârnau de ele, și le vârî în tașca ei. Păstră un șâmc în palmă; avea nevoiedeelcasă-șiaranjezeieșirea. —Decefaciasta?întrebă Bain,cuvocejoasă.Tepuicuun vânător,osă trăieștica o pradă,fetițo,întotdeaunaîntrebându-tecineteurmărește. Karouseprefăcuachibzui. —Hmm.Nuputemlăsasăseîntâmpleasta,nu-iașa? Ridică pistolul și îndreptă țeava spre el. Îl văzu făcând ochii mari și apoi închizându-i strâns. — Bang-bang! făcu ea ca un băiețel entuziast și lăsă pistolul jos. Prostănacule! Spre norocultău,nusuntgenulăladefată. Pusepistolulpecanapeași,cândBainîncepusăseridice,îșidoricaelsădoarmă.Capul luilovipodeauacuunpocnetsurd,iarșâmculseevaporădinpalmaei.Karounuseuităîn urmă.Îșitârșâipicioarelepetrepteleverandeișipetotdrumulpealeeadepietrișnegricios, pânălataxiulpecare-llăsaseînașteptarelângăunpâlcdecutiipoștale. Ajunselacutiilepoștale.Niciuntaxi. Karouoftă.Șoferultrebuiesăfiauzitîmpușcăturașioștersese.Nu-lputeaînvinui.Fusese caoscenădintr-unfilmnoir:ofatăîiplăteșteosumăridicoldemarecas-oducădinBoise pânăîncotlonulăstauitatdelume,undedispareîntr-ocabanădevânătoareșiseaudeun foc de armă. Cine, în deplinătatea facultăților sale mintale, ar mai pierde vremea prin preajmăsăvadădeznodământul? Cuunaltoftat,închiseochiișieracâtpe-acisăși-ifrece,darîșiaminticăpusesemâna pe barba slinoasă a lui Bain și își șterse palmele de pantaloni. Era atât de obosită. Băgă mâna în tașcă. Socotindcă arfinevoiedeun lakhnauca să întoarcă taxiuldin drum, luă unulînpalmășisepregătisă-șipunădorința,darseopri. —Undemi-ecapul? Ogropițăiseiviînobraz,cândbuzeleisearcuirăîntr-unzâmbet. Scoasedintașcăungavriil,înschimb. —Salutare,băi,îișoptiea.

Cântărindu-lînpalmă,îșilăsăcapulpespateșiseuităînsus,lacer.

22.UNOUDECIOCOLATĂ

Treiluni. Trecuseră trei luni de cândportalurile arseseră, iar Karounuprimise nicio veste în tot acest timp. Cât de adesea gândurile ei, oricât de ocupate, altminteri, alunecaseră deodată înapoilabiletulfăcutscrumdingheareleluiKishmish?Caozgârieturăpeundiscdevinil, biletul săpase un șanț în mintea ei. Oare ce scria? Ce voia Brimstone să-i spună, când portalurileardeau? Cescriaînbilet? Șiapoieraiadeșul,pecareacumîlpurtalagât,cumîlpurtaseBrimstone.Îitrecuseprin minte,bineînțeles,căs-arputeasăfieodorință,unachiarmaiputernicădecâtunbruxis,și îlținuseînpalmă,punându-șiodorință–îșidorisesăsedeschidăunportalspreAltundeva –,darnuseîntâmplasenimic.Eracumvaplăcutsă-lsimtăînpalmă,totuși.Aripileluideos isepotriveauîntredegetecașicândarfifostfăcuttocmaipentruafiținutastfel.Dardacă era ceva maimultdecâtunos,nuputea ghicicesă fie.Câtdespremotivulpentrucarei-l trimiseseBrimstone,setemeacănu-lvaaflaniciodată.Teamaaceastaorodeapermanent, în toate întrebările eifără răspuns, iar în urma acestora îirăsăreaunoitemeri, ciudate și greudedefinit. Cevaseîntâmplasecuea. Uneori, când se uita acum în oglindă, trecea printr-un moment de blocaj, de parcă întâlnea privirea uneistrăine. Cândera strigată, nuîșirecunoștea întotdeauna numele, și până și umbra de la picioarele ei i se părea străină. De curând, se trezise punând-o la încercare cu gesturi iuți, ca să se convingă că era a ei. Era foarte sigură că nu era un comportamentnormal. Zuzananueradeacord. — Este probabil o tulburare de stres posttraumatic, spusese ea. Ar fi ciudat dacă ai fi bine.Vreausăspun,ți-aipierdutfamilia. Karou încă se minuna de modul în care Zuzana acceptase toată povestea ei bizară. Prietenaeinuera,practic,opersoanăcredulă,dardupăceîlvăzusepeKishmishșidupăce îifăcuseomică demonstrațiecufirțigeii,crezusetotulnecondiționat,ceea ceera un lucru bun. Karouavea nevoie de ea. Zuzana era ancora eiîn viața normală. Cât mairămăsese dinea,adică. Mergea încă la școală, chiar dacă numai de ochii lumii. După incendiile provocate de înger, îi luase cam o săptămână să se vindece, cel puțin atât cât stadiul galben-verzui al vânătăilor să poată fiascuns submachiaj. Se întorsese la clasă, vreo două zile, dar era o cauză pierdută. Nu se putea concentra și mâna ei, fie că ținea un creion sau o pensulă, părea incapabilă de delicatețe. O energie furioasă creștea în ea și, maimult ca niciodată, erabântuitădestafiasentimentuluicăarfitrebuitsăfacăaltceva. Altceva.Altceva.Altceva. ÎicăutasepeEstherșipeceilalțiasociațimaipuținticăloșiailuiBrimstonedeprintoată lumea ca să seîncredințezecă fenomenulera global:portalurilefuseseră distruse,până la ultimul. De asemenea, cu acest prilej, descoperise ceva cu adevărat neașteptat: era bogată. S-a dovedit că Brimstone crease pentru ea conturi bancare, cu beneficii de-a lungul vieții ei.

Conturibancaregrase,cufoartemultezerouri.Aveapânășiproprietăți,precumclădirileîn care până de curând fuseseră portalurile. Și pământ. O mlaștină, nici mai mult, nici mai puțin.OcitadelămedievalăpeșanțuldescurgereallaveidepeEtna.Ocoastădemunteîn Anzi,deundeunpaleontologamatorpretinsese–sprebucuriaștiințificăgenerală–căarfi dezgropatniște„scheletedemonștri”. Brimstone se îngrijise ca ea să nuducă niciodată lipsă de bani, ceea ce i-a prinsfoarte bine,căciatrebuitsăplăteascăîn„viziteledecurtoazie”catoatălumea:avioane,pașaport, oamenideafacerideosebitdeamabilișitotașa.

Dupăasta,s-amaiduslașcoalănumaisporadic,motivândcuurgențefamiliale.Dacăn-

arfifosttoatelucrărilesuplimentarepecarelefăcea,constanteledesenedinnouleicaiet de schițe – numărul nouăzeci și trei, care a continuat povestea grafică de acolo de unde numărulnouăzecișidoi,rămasînbârlogulluiBrimstone,oîntrerupseseatâtdebrusc–,cu siguranțăarfifostexmatriculatăpânăacum.Deocamdată,atârnadeunfirdepăr. Ultima oară cândtrecusepeacolo,Profesorka Fiala nufăcusedecâtsă seîncrunteșisă critice. Răsfoind caietul de schițe al lui Karou, se oprise în special asupra unui desen, un portretalîngeruluiînMarrakech,făcutdinmemorie.ScenaeraaceeacândKarouîlvăzuse primaoarădeaproape,pestradă. —Acestaesteuncursdedesenrealist,Karou,spuseseFiala.Nufantastic. Karou se mai uitase o dată la planșă. Era foarte sigură că-i lăsase aripile deoparte și, într-adevăr,seconvinsecănuledesenase. —Fantastic?semiraseea. —Nimeninueatâtdeperfect,ziseseprofesoara,întorcândnepăsătoarepagina. Karounuprotestase,darmaitârziuîispuseseZuzanei:

— Partea nostimă e că nici măcar nu l-am făcut cum trebuie. Ochii aceia… Poate o picturăsăreușeascăsă-iredeaochii,darundesenn-arputeaniciodată. —Mda,bine,ziseseZuzana,eunticălosfrumoscuînfățișareînspăimântătoare,astae. —Știu.Arfitrebuitsă-lvezi. —Eibine,sperdintoatăinimasănu-lvădvreodată. —Eu, dimpotrivă, spersă-lvăd, spuseseKarou, carenumaifăcea greșeala să iasă din casăneînarmată. Secamfăcusederâsînluptaaceeașinu-iplăceasăsegândeascălafelulîncarefugise. Dacăvafisămaideaochiivreodatăcuîngerul,osăducăluptapânălacapăt. În ceea ceprivea școala, nuavea celuptă să ducă. Nuavea niciun proiectdesemestru despre care să vorbească și nu mai putea zgrepțăna febril în caietul ei de schițe ca să recupereze,înultimulminut,timpulpierdut,așadar,oricâtdegreuîierasărenunțepurși simplu,chiaravealucrurimaiimportantedecaresăseocupe. Dupăincendii,primacălătoriefuseselaMarrakech.Nu-iieșeadinmintece-istrigaseIzíl:

„Trebuie să ajungi la Brimstone. Spune-i că serafimii sunt aici. Au intrat iar. Trebuie să-l previi!” Elștia ceva.Doarăsta fusesescopulbruxisuluisău:cunoașterea.Șidacă ea întotdeauna seîntrebaseceaflase,acumaveaurgentănevoiesăștie.Așacăsedusesesă-lcaute,însăi se spusese, spre marea ei amărăciune, că s-a aruncat din minaretul Koutoubia, în aceeași noapte în care îl părăsise ea. S-aaruncat? Nu preacred, gândise ea, amintindu-și limpede înfățișarea lipsită de orice urmă de suflet a îngerului, tăișul necruțător al sabiei lui și cicatricelepecareilelăsasecasă-șiaducăamintedeel.

Zuzana chiar îi inscripționase un tricou, la imprimanta școlii, pe care scria: AM ÎNTÂLNIT UNÎNGER ÎNMAROC ȘI M-AMALESDOAR CU NIȘTE CICATRICE CRUNTE. A maifăcutunulcu:AMVĂZUTUNÎNGERȘIVOINU.SUCKIT,TARTIȚEÎNCĂLDURI! Sentimentuleraoreplicălafervoareageneralăînurmaaparițieiîngerilor.Deșirelatările despreîntâlnirifuseseră,inițial,desconsideratecaaiurelidebețivanisaudecopii,dovezile deveniseră prea curioase ca să mai fie ignorate. Niște înregistrări video neclare și câteva fotografii deveniseră virale pe net și chiar ajunseseră și în media oficială, cu titluri ca ÎNGERIIMORȚII:PREVESTIRESAUIMPOSTURĂ?anunțatecuvocipatetice,laoredevârf deaudiență.Ceamaibunăînregistrareavenitdepetelefonulunuinegustordecovoareși arăta atacul asupra lui Karou, deși ea era, din fericire, doar o siluetă de nerecunoscut în fundal,estompatădedogoareacarefăceaaerulsăjoaceînjurularipilorîngerului. Din câteputea ea spune,acela fusesesingurulcazcândîngerii–căcifuseseră maimult deunul–îșiarătaseră aripile,darmaimulțimartorisusțineaucă îivăzuseră zburândsau, celpuțin,că levăzuseră umbreleînaripate.Ocălugăriță din India avea oarsură în formă de pană în palma ei, care atrăgea puhoaie de pelerini din toată lumea, sperând să fie binecuvântațideea. Cultele extazului își făcuseră bagajele și se strânseseră în mase de priveghi, așteptând sfârșitul lumii. Veneauzilnicnotificări online cuîngeri văzuți ici și colo, dar niciuna nu-i sunaadevăratăluiKarou. —Numainăscociri,îispuseseeaZuzanei.ToțismintițiicareașteaptăApocalipsa. —Pentrucă,mamă,cedistracțiearfi,nu? Zuzanaîșifrecasepalmele,mimândbucuria. —Oh,frate,Apocalipsa! —Păi,nu?Las-obaltă.Câtdenașpatrebuiesăfieviațatacasă-țidoreștiApocalipsa? Și, cu aceasta, petrecuseră o seară întreagă la Otravă – cu Mik, în paranteză fie spus, „violonistul”Zuzaneiși,acum,iubituleioficial–,bândceaidemereșijucândCâtde nașpa trebuiesăfieviațatacasă-țidoreștiApocalipsa? —Artrebuisăfieatâtdenașpa,încâtbotoșiităicuiepurașisă-țifiesinguriiprieteni. —Artrebuisăfieatâtdenașpa,încâtcâineletăusădeadincoadăcândpleci. —ÎncâtsăștiitoateversurileluiCelineDion. —Încâtsă-țidoreștisăseterminecuîntreagalume,numaicasănutemaitrezeștipentru încă o zi în casa ta de rahat – care, de altfel, nu are niciun obiect de artă în ea –, să-ți hrănești copiii mofluzi și să te duci la o slujbă de mucegăit creierul, unde sigur cineva a cumpărat gogoșica să-țicrească ție fundulșimaimare. Într-atâtde nașpa ar trebuisă fie viațatacasă-țidoreștiApocalipsa. Aceasta,învingătoarea,fuseseZuzana. Ah,Zuzana. În sălbăticia statuluiIdaho,acum,cândKarouîșicheltuia primulgavriilpecarepusese mânapentruîndeplinireauneidorințede-oviață–gavriiluldispăru,iareaseridicăușorde lapământ–,celdintâigândaleiafostMusaisăvadășiZuzanaasta. Plutea. Scoase un chiot de încântare și își întinse brațele în lături pentru echilibru, vâslind prin aer de parc-ar fi plutit pe mare, numai că… nu era marea. Era văzduhul. Zbura. În fine, poate nuchiar zbura –încă–, ciplutea lamargineaîntregului cer, lanaiba. Care, întâmplător, acoperea întreaga lume, la naiba. Deasupra ei, noaptea era imensă și pretutindeni, plină de stele și de chestii ciudate – un adâncinfinit, o sferă în care puteai

pătrundeneîncetat,iareaseridicămaisusșimaisus,revendicând-o. Acum putea zări acoperișul cabanei lui Bain de deasupra vârfurilor copacilor. Vântul îi șoptea la urechi, rece, dar jucăuș, părând s-o invite spre înălțimi mai mari. Nu se putu abține să nu râdă. Iar odată ce se porni, nu se mai putu opri. Era un incredibil șuvoi de

chicoteli involuntare, care sunau a sminteală, dar cine n-ar fi fost un pic smintit într-un momentcaăsta? Zbura. Doamne,i-arfiplăcutsămaifiecinevaaicicucaresăîmpărtășeascăzborul. Avea să-l împărtășească, în scurt timp, cucineva, dar nuera, ca să spunem doar atât, ăă… individul pe care l-ar fi ales ea ca să împărtășească indiferent ce cu el, dacă toate lucrurilearfifostîn regulă. Darnuerauîn regulă. Șiexista un singurindividîn întreaga lumecarearfipututs-oajutesă facă ceea ceavea nevoiesă facă și,din nefericire,acela eraRazgut. GândullacreaturaluiIzíloînfiorapeKarou,darsoartaeieraacumlegatădealui. În Marrakech, după ce aflase de moartea lui Izíl, se plimbase pe străzile din jurul moscheii, copleșită de dezamăgire. Fusese atât de sigură că Izíl va putea să-i spună ce se petrecea. Contase pe asta cu atâta intensitate. Se ghemuise la picioarele unui zid și izbucnise în plâns, dintr-un amestecde mâhnire pentrumoartea sărmanuluiomchinuit și defrustrareîmpotrivaei. Șiatunci,purtatînecoupedeasuprapământului,veniseunchicotitnecuviincios.Cevase mișcasesubuncarrupt,iarRazgutsetârâselalumină. —Salutare, frumoaso, spuseseelmierosși, ca odovadă a stăriimintaleîn careseafla Karou,eachiarsebucurasesă-lvadă. —Aisupraviețuitcăderii,remarcaseea. Darnunevătămat.Lipsitdesuportuluman,sestrivisedepământ.Unbrațîifusesefăcut zob;și-lțineastrânslapieptșisetâraajutându-sedecelălalt,cupicioareleinerteînurma lui.Iarcapullui,oribilulsăucapcongestionat,eraturtitlatâmplă,încrustatcusângeuscat șiîncăavândînfipteînpielepietriceleșicioburi. Elfluturasenerăbdătordinmână. —Amcăzuteușimaidesus. Karousearătasesceptică.Minaretuldominatotul,eraceamaiînaltăclădiredinoraș. Văzându-iprivirea aruncată spreacesta,Razgutchicotisedinnou.Era unsunetbrânzit:

suferințăamestecatăcuvenin.

—Asta-inimic,fermecătoarealbastră.Acumomiedeaniamcăzutdinrai.

—Rai?Nuexistărai.

—Discutabil,discutabil.Dincer,atunci,dacăpreferi.Șinuamcăzut,propriu-zis.Astam-

arfacesăparnătărău,nu-iașa?Deparcăm-așfiîmpiedicatșiașfipicatînlumeavoastră.

Nu.Amfostaruncat.Izgonit.Surghiunit.

ȘiașaaflaseKarouoriginealuiRazgut.Eragreudecrezut,uitându-selaelșiamintindu-

șideînger–aceafăpturămitică,perfectă–,căarfifostdinaceeașispiță,darodatăforțată să seuitecuadevăratla Razgut, a începutsă vadă asemănările. Șiîncheieturilefărâmate alearipilorluipierdutenuputeaufităgăduite.Nueraofăpturădinlumeaaceasta. De asemenea, a înțeles, în sfârșit, îndeplinirea strâmbă a bruxisului lui Izíl. Dorindu-și cunoașterealumiiceleilalte,setreziseîncălecatdeRazgut,care-iputeaspunetotcenui-ar fispusBrimstone.

—Ces-aîntâmplatcuIzíl?întrebaseea.Nu-iadevăratcăs-asinucis,nu-iașa?Îngerul…

—Ah,eibine,poțisădaivinapeel,căcine-aduspesuspânăpeminaret,darnebunul

cocoșats-aaruncatsingur,doarcasăteprotejezepetine.

Pemine?

—Fratelemeu,serafimul,tecăutapetine,drăguță.Băiatrău,cutoateîntrebărilelui.Ce

treabăaveacutine,măîntreb.

—Nuștiu.

InformațiaîidăduseluiKaroufiorireci.

—Izílnui-aspusundelocuiesc?

— Oh, nu, țicnit dar nobil. S-a jucat în schimbcucerul, iar cerul l-a lăsat să pice ca o prunăputredă.

— Oh, Doamne! Karouse lăsase moale pe lângă zidși se strânsese în brațe. Sărmanul

Izíl! —Sărmanuldeel?Nu-lcompătimipeel,compătimește-mă pemine.Els-a eliberat,dar iauită-telamine!Crezicămăgarigatasătecaresuntatâtdelesnedegăsit?N-amfostîn starenicisăpăcălescuncerșetor. Razgutseridicaseîncapuloaselorșisefolosisedebrațulbuncasă-șitragăpicioareleîn față.Chipuliseschimonosisededurere,dar,deîndatăceKarouîncepusesăsimtăovagă urmădemilăpentruel,suferințaluisetransformaseîntr-ocăutăturăpofticioasă. —Tuosămăajuți,totuși,nu-iașa,scumpo?oîntrebaseel,zâmbind. Dințiiluierauinadmisibildeperfecți. —Osămăajuțicuocălărire? Poatecă sereferisela „călărire”așa cumîlcălărisepeIzíl, darîn tonulluisesimțea o aluzieindecentă. —Laurmaurmei,evinata. —Vinamea?Mărog,dacăvreitu. Lingușitor,eladăugase:

—Ți-așspunesecrete,cumi-amspusșiluiIzíl.

—Cerealtceva,i-oretezaseKarou.Eun-osătecarînspate.Niciodată.

—Oh,darți-așținedecald.Ți-așîmpletipărul.N-aimaifiniciodatăsingură. Singură? Karou se simțise descoperită în clipa aceea, când creatura ajunsese cu atâta ușurințăînmiezulsufletuluiei.Razgutcontinuase,înșoaptă:

— Toată frumusețea asta a ta e un înveliș pentru singurătate. Crezi că nu i-am simțit

gustul?Eștipracticgoalăpedinăuntru.Unoudeciocolată,dar,oh,aiungustatâtdebun. Lăsase capul pe spate și scosese un geamăt, cu pleoapele pe jumătate închise, la amintireaplăcerii.Karouseîngrețoșase. —Ți-așputealingegâtulveșnic,frumoaso,murmuraseel.Veșnic. Karou era departe, tare departe de a fi într-atât de disperată încât să accepte târgul. Sărisedelângăzidșioluaselapicior. —Plăcutăconversație.Adio! —Stai!strigaseRazgutdupăea.Așteaptă! Karoun-arficrezutcăexistacevapecareelsăi-lspunășis-oconvingăsăseoprească. Daratuncistrigaseînurmaei:

—Vreisă-lmaivezivreodată peNeguțătorul-de-dorințe?Tepotconduceacolo.Știuun portal!

Easeîntorsesesăseuitelael,bănuitoare. Privireaindecentăsedusese,înlocuitădeunicaemoțiecare-lsusținea.Unapecareeao recunoșteași,pentruofracțiunedesecundă,asimțitolegăturăcufăpturazdrobită.Erador nestinspechipullui.Dacăesențaproprieiființeerasingurătatea,aluiRazguteradorul. —Portalulprin carem-auîmbrâncitacumomiedeani.Știuundeseaflă.Osă-țiarăt, darvatrebuisămăieicutine. Respirațiaisepoticniseșiadăugase,înșoaptă:

—Nuvreaudecâtsămăîntorcacasă. InimaluiKarouvibradeînsuflețire.Unaltportal. —Atunci,haisămergem,ziseseea.Acum. Razgutpufnisecudispreț. —Dac-arfifostatâtdesimplu,crezic-așmaififostaici? —Cevreisăspui? —Eîncer,fato.Vatrebuisăzburămpânăacolo. Iaracum,mulțumită celordoigavriiliprădațidinbarba vânătorului–unulpentruea și unulpentruRazgut–,aveaus-ofacă.

23.RĂBDAREINFINITĂ

Orașdepoveste.Dinvăzduh,acoperișurileroșiiîmbrățișauuncotalrâuluiîntunecat,iar noaptea, munții împăduriți apăreau ca întinderi de nimic negru, în contrast cu orbitor iluminatulcastel,turlelegoticeascuțiteșidomurilemarișimici.Râulcaptatoateluminileși ledestrăma în firelungișitremurătoare,iarploaia cebătea piezișleîncețoșa petoateca într-unvis. Era prima oară cândAkiva vedea Praga; nufuseseelcelcaremarcaseportaluldeaici. Aiciacționase Hazael, care, după aceea, întors în lumea lor, făcuse un comentariudespre oraș. Spusese că era frumos. Și chiar era. Akiva își imagina că așa trebuie să fi arătat Astraeaînepocasadeglorie,înaintesăfifostdistrusădebestii–CetateaCelorOSutăde Turle, cum fusese numită capitala serafimilor, cu câte un turn pentru fiecare putere cerească,pecarehimereleledoborâserăpânălaultimul. Multe orașe omenești fuseseră, de asemenea, dărâmate în războaie, dar Praga fusese norocoasă.Rămăseseînpicioare,frumoasășifantomatică,piatraeicutendințedeacrăpa la suprafață fiindnetezită desecoleledefurtuni,demilioaneledeșiroaiedeploaie.Acum era umedă, rece și neospitalieră, dar pe Akiva nu-l deranja. El își făcea singur căldura. Picăturiledeploaiesfârâiaupearipileluiinvizibileșiseevaporau, marcândforma lorpe fundalulnopțiiîntr-unnimbdifuz.Iluziamagicănuputeafacenimicînprivințaasta,cum nuputeanicisă-iascundăaripiledinumbră,însăaici,sus,nueranimenicasă-lobserve. Stătea cocoțat pe un vârf de acoperiș din Orașul Vechi. Turlele Bisericii Týn se ridicau ascuțite precum coarnele diavolului în spatele șirului de clădiri de peste stradă, în una dintrecareseaflașiapartamentulluiKarou.Fereastraeieraîntunecată.Eraîntunecatăși apartamentuleigol,dedouăzile,decândîlgăsise. Împăturită înbuzunarulsău,cuîndoiturilescămoșatedeprea multținutînmână,era o pagină ruptă dintr-un caiet de schițe – numărul nouăzeci și doi, cum fusese întipărit pe cotor.Pepagină,ceadintâidincaiet,undesenoînfățișapeKaroucumâinileîmpreunatea rugăciune,însoțitădecuvintele:Găsitoruleste rugatsă-lînapoieze laKrálodvorská59,nr.12, Praga.Vafirecompensatcubunăvoințăcosmicășiosumăconsistentă.Mulțumesc. Akiva nu adusese tot caietul cu el, ci numai pagina aceasta cu margini ferfenițite. Nu căutabunăvoințăcosmicăsauosumăconsistentă. DoarpeKarou. Curăbdareainfinităacuivacareînvățasesătrăiascășicuinimafrântă,oașteptasăse întoarcă.

24.EUȘORSĂZBORI

Să zbori, descoperi Karou spre încântarea ei, era ușor. Euforia îi alungă oboseala și, totodată,apatiacareseinstalaseîneaînurmanumeroaselorîntâlniricufurnizoriidedinți ailuiBrimstone.Zburapesus,minunându-sedesteleșisimțindu-sedeparcăarfifostuna dintreele.Erauaproapedenecrezut.ÎirecunoștealuiBaincelpuținmeritulăsta–poatecă n-o fi avut el niciun pic de simț artistic, dar trăia în compania stelelor. Cerul arăta ca pudratcuzahăr. Lăsă cabana în spate și urmări drumul înapoi spre Boise. Se avântă mai sus și coborî iarăși, printre rafalele de vânt. Se jucă puțin cuviteza – fără efort, deși îi făcuochii să-i șiroiascădelacrimiînghețate.Nutrecumultpânăprinsedinurmătaxiulcareoabandonase însălbăticie.Ideinăstrușniceîitrecură prinminte.Arfipututzbura pelângă mașină,să-i batăîngeamșoferului,săagitepumnullaelșiapoisățâșneascăiarășiînsus. Fatărăutăcioasă,gândiea,și-iauzivocealuiBrimstoneînminte,deplângândoastfelde poznădreptnesăbuință.Eibine,poate,unpic. Dardespredorințaînsine–zborul–șiplanuldincarefăceaparte,despreacesteace-ar gândi el? Ce-ar gândi când Karou s-ar arăta pe treptele lui, cu părul umezit de vântul a douălumi?Arfibucuross-ovadăsauarfitotfurios,arurlalaeacăafostotâmpitășiar arunca-oafarăîncăodată?Oaretrebuiasă-lgăseascăsauelvoiacaeasă-șivadădedrum ca un fluture ieșit pe fereastră, fără să se uite înapoi, de parcă n-ar fi avut niciodată monștridreptfamilie? Dacăastaseașteptaelsăfacă,atuncin-ocunoșteadeloc. Avea să se ducă în Maroc, să-l găsească pe Razgut subindiferent ce grămadă de gunoi sau car s-ar fi ascuns, apoi, împreună – împreună! se înfiora numai să gândească acest cuvânt care-o asocia cu el –, aveau să zboare printr-o despicătură din cer și să iasă „Altundeva”. ÎitrecudeodatăprinmintecăastavoisesăspunăBrimstonecu„speranțaîșifacepropria magie”. Nu fusese în stare să își dorească, pur și simplu, să deschidă un portal, dar prin tăria voinței sale, a speranței sale, când ar fi putut renunța la himere, socotindu-le ca și pierdute,făcuseînschimbasta.Găsiseocale.Șiiată,zbura,iarocălăuzăașteptas-oducă acolo unde voia să ajungă. Era mândră de ea și credea că și Brimstone avea să fie, de asemenea,chiardacăovaarătasaunu. Seînfioră.Erafrigîncer,iarîncântareaeipentruzborfuseseînlocuitădeclănțănealăde dințișiîntoarcereaepuizării,așacăselăsăînjospemijloculdrumului,efectuândprimaei aterizarecutotatâtaușurințădeparc-arfifăcut-odemiideori,șiașteptătaxiuls-oprindă dinurmă. Șoferul,nu-inevoiesămaispunem,afostsurprinss-ovadă.Opriveacapeostafieși,pe drumulspreaeroport,maimultseuită la ea în oglinda retrovizoaredecâtla șosea.Karou era prea obosită șisă se amuze. Îșilăsă pleoapele să se închidă șiduse mâna subgulerul paltonuluieidupăiadeș,potrivindu-șiramificațiileluiîntredegete. Aproape că adormise, când sună telefonul. Numele Zuzanei apăru pe ecranul luminos. Karourăspunse:—Bună,zânăturbată! Pufnet. —Las-obaltă.Dacăecinevazână,aceeaeștitu.

—Eunusuntozână.Suntunmonstru.Șiiaghici.Apropodezâne,chiaramosurpriză

pentrutine. Karouîncercă să-șiînchipuiefața Zuzaneivăzând-ocă seridică în aer. Oaresă-ispună de pe acumsaus-o ia pe nepregătite? Ar putea să-iînsceneze că pică dintr-un turn –sau astaarfidoarjosnic? —Ce?întrebăZuzana.Mi-ailuatuncadou? AfostrândulluiKarousăpufnească.

— Ești ca un copil care, când se întorc părinții de la vreo petrecere, îi caută prin buzunaredupăprăjituri. —Ooh,prăjituri!Acceptprăjiturile.Darnuprăjituriînbuzunar,pentrucăuhh. —N-amnicioprăjitură. —Of.Cefeldeprietenămaieștișitu?Înafarădefaptulcăeștidincategoriamaimult absentă. —Înclipaasta,suntdincategoriaceamaiobosită.Dacăauzivreunsforăit,nutesupăra. —Undeești? —Idaho,pedrumspreaeroport. —Oh,ura,aeroport!Viiacasă,nu-iașa?N-aiuitat.Știameucăn-aiputeasăuiți. —Mălași?Așteptastadesăptămâni.Nicinuștiitu.Mi-aajunscâțivânătorispurcațiam văzut. —Apropo,cumafost? —Scârbos.Dardă-iîncolo.Eștigata?

— Da. Înnebunită. Gata. Păpușa e pregătită și magnifică, dacă e să-mi spun părerea. Acumamnevoiedoarsă-țifacitumagia. Seopripuțin. —Vreausăzic,magiatanonmagică.VrăjitoriataKarouobișnuită.Cândosăfiiaici? —Vineri,cred.TrebuiesădauofugălaParis… —„SădaiofugălaParis”,repetăZuzana.Știi,unsufletmaimicdecâtalmeuarputea punecapătprietenieinoastrepebazafaptuluicăspuichestiinesuferiteca„trebuiesădauo fugălaParis”. —Existăsufletemaimicicaaletale?contracarăKarou. —Hei!Corpulmeuofimic,darsufletulmeuemare.Deaceeaporttalpăgroasă.Casă potajungelavârfulsufletuluimeu. Karourâse,unsunetcristalindeclopoțelcareatraseatențiataximetristului,înoglindă.

— Și, totodată, pentru săruturi, adăugă Zuzana. Pentru că altminteri nu m-aș putea

întâlnidecâtcupiticanii. —CumecuMik,apropo?Înafarădefaptulcănueopiticanie? VoceaZuzaneideveniinstantaneusiropoasă. —Ebiiine,ziseea,lungindcuvântul,adulator.

— Alo? Cine-i acolo? Dă-mi-o pe Zuzana înapoi. Zuzana? A intrat o miorlăită pe fir, pretindec-aifitu… —Maitaci!ziseZuzana.Vinoodatăaici,OK?Amnevoiedetine. —Vin. —Șiadu-miuncadou. —Nțț!Deparcăaimeritavreunul. Karousfârșiconvorbireazâmbind.Zuzanameritauncadoușitocmaideaceeaseopreaîn

Paris,înaintedeaseîntoarceacasă,laPraga. Acasă. Cuvântul ar fi putut avea ghilimele aeriene, dar jumătate din viața lui Karou fuseseretezată brusc,iarcealaltă jumătate–jumătatea normală –era înPraga.Micuțulei apartament, cu rânduri peste rânduri de caiete de schițe; Zuzana și marionetele; școala, șevaletele, bătrânii goi cu boa de pene; Bucătăria cu Otravă, statuile cu măști de gaze, castroanele de gulaș aburind pe capacele sicrielor; până și nemernicul ei de fost iubit pândindpedupăcolțuri,costumatînvampir. Deci,OK.Normalitate. ȘicutoatecăopartedineaardeadenerăbdaresăseducădirectînMaroc,să-șiculeagă respingătorul tovarăș de călătorie și s-o pornească în linie dreaptă spre Altundeva, nu suportagânduldeadispăreadinlumepurșisimplu,nudupătotcepierdusedeja.Îșifăcuse planulsăseîntoarcăsă-șiialarevedereșisă-șiîndeplineascărolulînviațanormalăpentru ultimaoarăînviitorulprevizibil. Înplus,nuvoiasălipseascădelaspectacolulcumarionetealZuzanei.

25.NICIODATĂPACE

KarouajunseînPragavineriseara,târziu.Îidădusetaximetristuluiadresa,dar,pecând seapropiaudeimobilulei,serăzgândișiîicerus-olasepeJosefov,lângă vechiulCimitir Evreiesc. Era cel mai bântuit loc pe care îl știa, cu pământul secolelor îngrămădit mult deasupra morțilorșicupietrelefunerarela felderăvășiteșipiezișeca niștedințistricați. Ciori malefice își aveau cuiburile în copacii ale căror crengi erau ca niște degete de cotoroanță.Îiplăceasădesenezeaici,daracumeraînchis,bineînțeles,șinueradestinația ei. Merse de-a lungul zidului exterior curbat, simțind apăsarea tăcerii cimitirului, și își continuădrumulspreportalulluiBrimstonedinapropiere.Sauceeacefuseseportalullui. Seopripeparteacealaltăastrăzii,îndemnându-sesăseapropieșisăbată.Imaginează-ți căușasevadeschide,gândiea.Imaginează-țicăsevadeschideșiIssavaapăreaînpragcu unzâmbetexasperatpefață.„Brimstoneeîntoaneproaste”,arputeaspune.„Eștisigurăcă vreisăintri?” Cașicândtotulnufusesedecâtogreșealăprostească.Șioarenueraîncăposibil? Traversă. Cu inima tresăltând de speranță, ridică mâna și bătu, trei bătăi scurte și puternice. De îndată ce-o făcu, speranța îi crescu dureros. Trase adânc aer în piept și se

trezi ținându-și respirația, în timp ce inima ei pulsa te rog, te rog, te rog, iar ochii i se umpleaudelacrimi.Șidacăsedeschideașidacănu,eaaveasăplângă.Lacrimileeraugata șipentrudezamăgireșipentruușurare. Tăcere. Terog,terog,terog. Și…nimic. Îșireluărespirația,golindu-șiaeruldinpieptîntr-orăsuflarecedesfășurăcâteunșiroide lacrimidin fiecare ochi, apoitot maiașteptă, zgribulindu-se de frig câteva minute, șialte câteva,pânăceîntr-untârziurenunțășipornisprecasă.

Înnoapteaaceea,Akivaoprividormind.Buzeleeierauușorîntredeschise,ambelemâini aduse copilărește sub obraz, respirația adâncă. Enevinovată, pretinsese Izíl. Dormind, așa

părea.Era? Înultimeleluni,Akivasesimțiseobsedatdeea–fațaeifermecătoareîntoarsăînsusca săseuitelael,întimpcesefăceamicăînumbralui,crezândcăaveasămoară.Amintirea îlardea.Îluimea,mereușimereu,câtdeaproapefuseses-oomoare.Șiceîlopriseoare? Cevadineaîievocaseoaltăfată,dedemultșidemultpierdută,darceanume?Nuochii ei.Nueraucăprui-argilășicalzicapământul,cinegri–negricadelebădă,contrastândcu albeața feței. Nici în trăsăturile ei n-ar fi putut identifica vreo asemănare cu ale feței celeilalte,multiubite,primaoarăvăzuteprinceață,atâtdemulttimpînurmă.Amândouă eraufrumoase,atâtatot,darcevafăcuseolegăturăîntreeleșiîioprisemâna. Însfârșitîșidăduseama.Fuseseungest:modulcadepasăreîncareeaîșiînclinasecapul săseuitelael.Acestaosalvase.Undetaliuatâtdemăruntcaacesta. Stândpebalconulei,uitându-sepefereastră,Akivaseîntrebă:Șiacum? Amintirile reînviară neinvitate despre ultima oară când privise pe cineva dormind. Atuncinuexistaseniciungeamîntreei,aburitderăsuflarea lui;elnufuseseafară privind înăuntru, cicald, lângă Madrigal, sprijinitîntr-un cotșipunându-sesingurla încercareca

săvadăcâteminuteputeastafărăsăîntindămânaspreea. Nicimăcarunminutîntreg.Simțiseodurereînvârfuldegetelorcarenuputeafialinată decâtatingând-o. Avea mult mai puține semne pe mâinile lui, pe atunci, deși nu era lipsit de tatuajele morții. Era deja un ucigaș, însă Madrigal îi sărutase degetele-răboj, încheietură cu încheietură,șiîliertase. —Războiulestesingurullucrupecareamfostînvățațisă-lfacem,șoptiseea,darexistă șialtemodurideatrăi.Leputemgăsi,Akiva.Leputemnăscoci.Acestaesteînceputul,aici. Îșipusesepalmapestepieptulluigol–inimaîitresăltaselaatingereaei–și-icondusese mânalainimaei,apăsând-odemătaseapielii. —Noisuntemînceputul. Așa îl simțise și el, ca pe un început, din acea primă noapte furată cu ea – ca pe născocireaunuinoumoddeatrăi. Akiva nu-și folosise niciodată mâinile cu atâta blândețe ca atunci când își plimba vârfuriledegetelorpepleoapeleadormitealeluiMadrigal,închipuindu-șicevisesederulau înspatelelorșilefăceausăsezbată. Madrigalavusesedestulăîncredereînelsă-llases-oatingăîntimpcedormea.Chiarșiîn amintire,îluimea–cădelabunînceputavuseseîncredereînelcâtsă-llasesăstealângă ea și să-i mângâie fața adormită, gâtul grațios, brațele subțiri și puternice, încheieturile aripilor ei viguroase. Uneori, îi simțea pulsul luând-o la goană de la visele neliniștite; alteori,murmurașiîntindeamânadupăel,trezindu-secândîltrăgeamaiaproapedeeași apoi,dulce,înea. Akiva își întoarse capul de la fereastră. Oare ce făcuse să-i reînvie, atât de pline și cu atâtarepeziciune,amintiriledespreMadrigal? Lujeriifiraviaiuneiideisedespleteauînadâncurilemințiilui,începândsăsondezedupă legături–ocaledeafaceimposibilulposibil–,darnuvoiasărecunoascăasta.Nicin-arfi crezutcăundeva,înel,stătealapândăcapacitateadeaspera. Ceîlfăcusesă-șipărăseascăregimentulînnoapte,seîntrebăel,fărăsălespunănicilui HazaelșiLiraz,casăseîntoarcăînlumeaaceasta? N-arfifostniciopiedicăsăspargăgeamulsausă-ltopească.Încâtevasecundearfiputut filângă Karou, trezind-ocuomână lipită pestegură. I-arficerutsă-ispună…ceanume, maiprecis?Oarechiarîșiînchipuiacăeaarfifostînstaresă-ispunădeceveniseelaici? De altfel, gândul de-a o speria îl îmbolnăvea. Întorcând spatele, se duse la balustradă și privipesteoraș. Hazael și Liraz trebuie să-și fi dat seama până acum că el lipsea. „Din nou”, aveau să murmureunulcătrealtulcuvociscăzute,acoperindu-iabsențacuvreopovesteînsăilatăla repezeală. Hazael era fratele lui vitreg, Liraz, sora lor vitregă. Ei eraucopiii haremului, odraslele împăratuluiserafim,alcăruihobbyerasăcreascăbastarzicasălupteînrăzboi.„Tatăl”lor – și ei rosteau cuvântul printre dinți – vizita o altă concubină în fiecare noapte, femei dăruiteluicatributsaualesedeeldupăcumîiatrăgeauatenția.Secretariiluițineauolistă aprogeniturilorpedouăcoloane,băiețișifete.Copiiiseadăugaucontinuuși,cândcreșteau șimureaupecâmpuldebătălie,erautăiațicuolinie,fărănicioceremonie. Akiva, Hazael și Liraz fuseseră adăugați pe listă în aceeași lună. Crescuseră împreună, copii în palatul femeilor, și la cinci ani fuseseră dați la instrucție. Reușiseră să rămână

împreună mereudeatunci,luptândînaceleașiregimente,oferindu-sevoluntariînaceleași misiuni, inclusiv aceasta din urmă: marcarea ușilor lui Brimstone cu urme de mâini incendiare,pecareapoileaprinseserătoateodată,casădistrugăportalulvrăjitorului. AceastaeraadouaoarăcândAkivadispăreafărăexplicații.Primaoarăfusesecuaniîn urmășiatuncilipsiseatâtdemult,încâtfrateleșisoraluicrezuserăcămurise. Opartedinelmurise. Nulespuseseniciodată,nicilor,nicialtcuiva,undefuseseînacelelunideabsențăsauce seîntâmplasedesetransformaseîncelcareeraacum. Izílîlnumisemonstru–șinueraoare?Îșiînchipuice-arfizisMadrigaldacăl-arfiputut vedeaastăzișiarfivăzutcefăcuseeldin„noulmoddeatrăi”desprecareîșișoptiserăei, odinioară,înlumeatăcutăapropriiloraripistrânsepelângăei. Pentru prima oară de când o pierduse, amintirea lui nu reuși să evoce chipul lui Madrigal. Un alt chip se insinuă: al lui Karou. Ochii ei erau negri și îngroziți, reflectând văpaiaaripilorluicândseaplecaseasupraei. Eraunmonstru.Pentrulucrurilepecarelefăcuseel,nimicnul-arfipututabsolvi. Îșideschisebruscaripileșiseînălță în noapte.Era ogreșeală să seafleaici,la această fereastră, o amenințare la pândă, în timp ce Karou dormea atât de liniștit. Se retrase pe parteacealaltăastrăziicasăselaseșielpradăsomnului,iarcândînsfârșitadormi,visăcă era de partea cealaltă a sticlei. Karou – nu Madrigal – îi zâmbea și își lipea buzele de încheieturiledegetelorlui,sărutându-leunacâteuna,ștergândliniilenegrecufiecaresărut, pânăcândmâinileluirămaserăcurate. Nevinovat. —Suntșialtemodurideatrăi,șoptiea,iarelsetrezicufiereîngâtlej,pentrucăștiacă nueraadevărat. Nuexista nicio speranță, numaisecurea călăuluișirăzbunarea. Șinuexista nicio pace. Niciodată pace. Își apăsă podurile palmelor peste ochi, frustrarea crescând în el ca un strigăt. Deceveniseaici?Șidecenuseputeahotărîsăplece?

26.OGREȘEALĂDUIOASĂ

Sâmbătă dimineață, Karou se trezi în propriul pat pentru prima oară după atâtea

săptămâni.Făcuunduș,îșiprepară ocafea,scotociprincămară după ceva comestibil,nu găsi nimic și plecă din apartament, luând cadourile pentru Zuzana într-o sacoșă de cumpărături.Pedrum,îitrimiseun mesajpetelefon prieteneisale–Cucu-bau! O zi mare. Aducmiculdejun–șicumpărăniștecroissantedelapatiseriadincolț.

Unmesajveniînapoi–Dacănueciocolată,nuemicdejun–,iareazâmbișifăcustânga-

mprejursprepatiseriedupăunelecuciocolată. În clipa aceea, când se întoarse pe stradă, începu să simtă că era ceva în neregulă. O ușoară senzațiedeceva greșit,destulcâtsă-ioprească pașiica să seuiteîn jur.Îșiaminti ceeacespuseseBaindespreatrăicaopradă,întotdeaunaîntrebându-secineerapeurmele ei, și își ridică gulerul. Cuțitul ei era în gheată, dur lângă articulația gleznei sale, stânjenind-oșitocmaiprinastadându-icuraj. Îi cumpără croissantele Zuzanei și își continuă drumul, neliniștită. Își ținea umerii încordațișidevreocâtevaoripriviînurmă,darnuvăzunimicneobișnuit.Curând,ajunse laPodulCarol. Simbol al Pragăi, podul medieval traversa Vltava între Turnul Vechi și Micul Cartier. Turnuri gotice se înălțau la ambele capete, iar pe toată lungimea – podul era accesibil numaipietonilor–erastrăjuitdemonumentalestatuidesfinți.Laoraaceastamatinalăera aproape pustiu și, în bătaia piezișă a soarelui de curând răsărit, umbrele statuilor se întindeau lungi și subțiri. Vânzătorii și artiștii stradali abia soseau cu pancarte scrise de mânăcasă-șiocupelocurilepeceamairâvnităproprietatedinoraș,unde,chiarîncentru, în fața decorului perfect fotografic al Castelului Pragăi de pe colină, era înălțat uriașul păpușar. —Oh,Doamne,egrozav!exclamă Karou,sprenimeni,fiindcă păpușarulstătea singur, decincimetriînălțimeșisinistru,cufațacioplităgrosolanșimâinidelemncâtlopețilede zăpadă. Karouseuităînspatelelui–eraîmbrăcatîntr-unimensfulgarin–,darniciacolonuera nimeni. —Alo?strigăea,surprinsăcăZuzanaîșilăsasecreațianepăzită. Dar,înclipaaceea,dininteriorulpăpușiiseauzi:

—Karou!

Șicusăturilenegrealefulgarinuluisedeschiserăcaintrareaunuicort.Zuzanaieșiînfugă

șismulsepungacuproduseledepatiseriedinmânaluiKarou.

—SlavăDomnului,ziseeașiseapucăsăînfulece.

—Eibine,șieumăbucurcătevăd.

Mmpf.

MikieșiînurmaeișioîmbrățișăpeKarou,zicându-i:

—Osăfiueutranslatorul.Ceeacespuneea,pelimbaZuzanei,estemulțumesc.

—Zău?întrebăKarou,sceptică.Sunamaidegrabăagogâlț-gogâlț.

—Exact.

Mmpf,încuviințăZuzana,dânddincap.

—Tracul,îispuseMikluiKarou.

—Rău? —Groaznic. Ducându-seînspateleZuzanei,elseaplecășiocuprinseîntr-oîmbrățișare. —Feroce,cumplit,înfricoșător.Einsuportabilă.Opreieitu.Eum-amsăturat. Zuzana îl bătu peste brațe, apoi chițăi când el își îngropă fața la baza gâtului ei, sărutând-opătimaș. Mikera blond-nisipiu,cutenulalb,cuperciunișibarbișon,șicugenuldeochilamă-de- cuțitcaretrimiteacugândullastrămoșidinAsiaCentralăinvadândcâmpiile.Erachipeșși talentat,roșea ușor,fredona cândseconcentra șivorbea peton scăzut,darinteresant–o combinație ideală. Asculta cu adevărat, în loc de a se preface că ascultă, când de fapt pândeșteopauzăderespirațiepentruainterveniînaintedea-ivenirândulsăspunăceva, cumfăceaKaz.Și,celmaibunlucrudintoate,eratopitdupăZuzana,care,larându-i,era topitădupăel.Erauincredibildesimpaticiînfelulîncareroșeaușiîșizâmbeau–totcele lipsea erau inimioare în loc de ochi – și, privindu-i, Karou se simțea deopotrivă foarte fericită și extraordinar de nefericită. Avea impresia că le vede realmente fluturii – Papilio stomachus–dansândtangoulsuavalproaspeteiiubiri. În ceea ce o privea, era din ce în ce mai greu să-și imagineze ceva palpitând viu înăuntrulei.Maimultca oricând,ea era fata goală pedinăuntru,golulpărândoentitate malițioasă,tachinând-ocutoatelucrurilepecarenuaveasălecunoascăniciodată. Ba nu. Își interzise gândul în minte. Ba avea să le cunoască. Tocmai era pe cale să le cunoască. Zâmbetul ei fusese sincer cândMik începuse s-o sărute pe Zuzana pe gât, dar după un timpîncepusăfiecumvacazâmbetulîmpietritaluneipăpuși,lipitpefață. —Amapucatsăspun,ziseea,dregându-șiglasul,căamcadouri? Astafuncționă. —Cadouri!exclamăascuțitZuzana,desprinzându-sedinîmbrățișare. Țopăi,bătânddinpalme:

—Cadouri,cadouri! Karouîiîntinse sacoșa de cumpărături. Înăuntruerautreipachete, înfășurate în hârtie groasă șilegatecusfoară.Pecelmaimare,ocartedevizită imprimată în reliefpehârtie velină anunța: MME. V. VEZERIAC, ARTIFACTE. Pachetele erauelegante și, cumva, pline deimportanță.CândZuzanalescoasedinsacoșă,sprânceneleeifăcurăceștiauele. — Ce sunt astea? întrebă, devenind serioasă. Artifacte? Karou. Prin cadou am vrut să spuncevadegenulopăpușădeperaftdinaeroportsaucamașa. —Deschide-le,oîndemnăKarou.Pecelmareprimul. Zuzanaîldeschise.Șiîncepusăplângă. —Oh,Doamne,oh,Doamne!șoptiea,strângându-llapieptcapeospumădetul. Erauncostumdebalet,darnuunuloarecare.

—AfostpurtatdeAnnaPavlovalaParis,în1905,oinformăKarou,cuentuziasm.

Era atât de plăcut să dai cadouri. Ea nuavusese niciodată petreceri de Crăciun saude ziua ei când era mică, dar odată ce a fost destul de mare să plece din dugheană de una singură, adora să aducă mici nimicuri pentru Issa și Yasri – flori, fructe ciudate, șopârle albastre,evantaiespaniole. —OK,habarn-amcinee… —Cum?Ceamaifaimoasăbalerinădintoatetimpurile.

Sprâncene.

— N-are nimic, oftă Karou. Se știe că era foarte micuță, așa că ăsta ar trebui să ți se

potrivească. Zuzanaîlridică. —E…e…e…eatâtdeDegas,sebâlbâiea. Karourânji. —Știu.Nu-igrozav?Eraofemeie,lahaladevechituriLesPuces,carevindeachestiide baletvintage… —Darcâtacostat?Trebuiesăficheltuitoavere…

— Sst, zise Karou. S-au cheltuit multe averi pe lucruri mai stupide. Și, de altfel, sunt bogată,aiuitat?Enervantdebogată.Magicdebogată. OconsecințăamăsurilordeprevederealeluiBrimstonepentrueaeraaceeacăîșiputea

permite să facă daruri. Îșifăcuse șieiunul, tot din Paris, tot un artifact, deșinude balet. Cuțitelecaresclipiserălaeadintr-ovitrinădesticlășipecare,dinclipaîncarelevăzuse, știusecătrebuiasăleaibă.Eraucuțitechinezeștilună-nouă,unadintrearmeleeipreferate. Propriulset, celcucareseantrenase, rămăseseîn Hong Kong, la sensei-ulei, peundenu maitrecusedecândarseseră portalurile.În oricecaz,acestea deacumlefăceauderușine pecelevechi.

—Secolulalpaisprezecelea…,începuseMadameVezeriacsă-șilaudemarfa,darKaroun-

aveanevoiesăasculte. Păreaolipsăderespectpentrucuțitesăsetocmească,așacăplătiseprețulcerutfărăsă clipească. Fiecare cuțit era făcut din două lame, ca lunile noi intersectate, de unde i se trăgea și numele. Mânerul era pe mijloc, iar când le mânuiai, cuțitele ofereau multiple vârfuri de străpuns și tăișuri și, probabil cel mai important, puncte de parare. Lunile noi erauarma potrivităpentruaînfruntamaimulțiadversari,maialesadversaricuarmelungicasăbiile. Dacăle-arfiavutînMaroc,îngeruln-arfiînvins-oatâtdeușor. ÎimaicumpăraseZuzaneișioperechedecipicidebaletvintageșiofrumoasăparurăde trandafiridinmătasedecolorați,totdelaînceputulsecoluluiparizian.

—Vreisă teajutsă tepregătești?oîntrebă Karou, iarZuzana, rămasă fără grai, dădu dincapcăda. Seînghesuirăîmpreunăînpăpușarșieadădudeopartecelălaltcostum,cutotulbanal. Oorămaitârziu,turiștiiveneaurânduri-rânduripepod,căutândcastelulcughidurilela

subsuoară, șiun număr delocnesemnificativ dintre aceștia se opriseră, într-un anticipativ semicerc,înfațapăpușaruluiuriaș.KaroușiZuzanastăteauînăuntru.

— Nu te mai freca atâta, zise Karou, oprindu-se cu pensula de machiaj în aer, când

Zuzanaseangajaîntr-oluptăîndârjită,delocfeminină,pesubtutu-ulei. —Ciorapiimeisuntsuciți,ziseZuzana. —Vreisăfieșiobrajiităisuciți?Stainemișcată. —Bine. ZuzanastătunemișcatăcâttimpKarouîipictăpeobrajidouăcercuriroșiiperfecte.Fața ei era pudrată alb, iar buzele fuseseră transformate într-un arc de Cupidon mic cât de păpușă, cu două linii negre subțiri la colțurile gurii, simulând falca mobilă a unei marionete.Genefalseîitiveauochiinegri;îșipusesetutu-ul,careîntr-adevărisepotrivea, șiopincuțeledebalet,carevăzuserășizilemaibune.Ciorapiialbieraudeșirați,cufireduse

și cârpiți la genunchi; una din breteluțele corsetului îi atârna descusută, iar părul îi era prins într-un coc dezordonat, încoronat cubobocii de trandafiri ofiliți. Arăta ca o păpușă care,anide-arândul,zăcuseneiubităîntr-oladăcujucării.

O ladă de jucării într-adevăr stătea deschisă și gata s-o primească de îndată ce

costumațiaeiarfifostdefinitivată.

—Gata,ziseKarou,admirându-șiopera.

Își plesni palmele o dată, încântată, și se simți ca Issa când o împodobea pe Karoucu

niște coarne temporare improvizate din păstârnaci sau cu o coadă dintr-o perie de praf

făcutădinpene.

— Perfect. Arăți adorabil de jalnic. Sunt sigură că unii turiști vor încerca să te ia la ei acasăcasuvenir. — Unii turiști vor regreta ziua, zise Zuzana, întorcându-și tutu-ul și continuând cu hotărârerăzboiulcuciorapii. —Vreisălașibiețiiciorapiînpace?Suntbineașa. —Urăscciorapii.

— Bine, o să-i trec pe listă. În dimineața asta urăști, ia să vedem, bărbații cu pălărie,

câiniiteckel… —Stăpâniideteckel,ocorectăZuzana.Artrebuisăai,cumsăzic,olinteînchipdesuflet casăurășticâiniiteckel. —Stăpâniideteckel,fixativul,genelefalseșiacumciorapii.Aiterminat? —Culucrurilepecareleurăsc? Făcuopauză,cercetându-șimăsurătorileinterne. —Mda,credcăamterminat.Deocamdată. Mikvârîcapulprindeschizătură. —Avemunpublic,leanunțăel. FuseseideealuisăducăproiectuldesemestrualZuzaneiînstradă.Uneori,elmaicânta lavioarăpentrubanidebuzunar,acoperindu-șiochiulstângperfectsănătoscuunpeticde pâslă, ca să pară mai „romantic”, și îi garantase Zuzanei că putea strânge câteva mii de coroaneîntr-osingurădimineață.Aveașiacumpeticuldepâslăpesteochiulstângșiarăta cumvadeopotrivăpungașșisimpatic. —Doamne,eștiadorabilă!ocomplimentăel,sorbind-odinochiuldescoperitpeZuzana. De regulă, adorabil nu era un cuvânt care s-o încânte pe Zuzana. „Bebelușii sunt adorabili!”s-arfirăstitea.DarcânderavorbadeMik,totullaeadeveneaimprevizibil. Zuzanaroși.

— Mă faci să am gânduri păcătoase, zise el, strecurându-se în spațiul înghesuit, astfel încâtKarourămasecaptivăînarmăturapăpușii.Eperverscăsuntexcitatdeomarionetă?

— Da, răspunse Zuzana. Foarte pervers. Dar asta explică de ce lucrezi la un teatru de

marionete. —Nudetoatemarionetele.Numaidetine. Mikoprinsedemijloc.Zuzanațipă. —Ușurel!ziseKarou.Machiajulei! Mikn-oascultă.OsărutăpeZuzana,zăbovindpeguraeidepăpușăpictată,întinzându-i rujul și stricându-i albeața fondului de ten, până ce rămase el însuși cu buzele roșii ca bobociidetrandafir.Râzând,Zuzana îlștersederuj.Karousegândisă-irefacă machiajul, darmânjealasepotriveaatâtdebinecurestulînfățișăriirăvășite,încâtolăsăașa.

SărutulfăcudeasemeneaminuniasupranervilorZuzanei. —Credcăetimpulsăînceapăspectacolul,anunțăea,voioasă. —Preabine,atunci,ziseKarou.Lacutiecutine. Și,astfel,începu. Povestea pecareZuzana ospunea cucorpulei–a uneimarionetearuncate,scoasedin lada ei pentruun ultim dans – era profundemoționantă. Începea mișcându-se stângaci și dezarticulat,ca ojucărieruginită readusă la viață,prăbușindu-sedevreocâteva oriîntr-o grămadădetul.Karou,urmărindchipurilefermecatealespectatorilor,văzucumoameniiar fivrutsăfacăunpasînfațășis-oajutepemicașitristadansatoaresăseridice. Deasupraei,păpușarulseînălțasinistru,iarcândZuzanaseînvârtea,brațeleșidegetele lui săltau și zvâcneau de parcă el ar fi manevrat-o pe ea și nu invers. Construcția păpușarului era deștept realizată și nu atrăgea atenția asupra sa, astfel încât iluzia era desăvârșită. Apoi reprezentația ajunse la un moment în care păpușa începea să-și redescoperegrația,iarZuzanaseridicăîncetînpoanteșisealungicatrasădesforileei,cu o lumină de bucurie pe față. O sonată de Smetana se înălță de pe corzile viorii lui Mik, durerosdedulce,iarmomentultrecudincolodestadiuldeteatruambulant,pentruaatinge unsentimentadevărat. Karousimțică-idaulacrimile.Înăuntrulei,golulpulsa. Lasfârșit,cândbalerinaerasilităsăintredinnouîncutie,Zuzanaaruncăsprepublico privirededordisperatșiîntinseomânăimploratoare,înaintedeacedavoințeistăpânului ei.Capacullăziisetrântideasupra,iarmuzicaseopriabrupt,cuunzbârnâit. Mulțimeaafostîncântată.CutiavioriiluiMiks-aumplutrepedecubancnoteșimonede, iar Zuzana a făcut multe plecăciuni și a pozat pentru fotografii, înainte de a dispărea în interiorul fulgarinului păpușarului cu Mik. Karou nu se îndoia că făceau stricăciuni deplorabilemachiajuluieișiarămasașezatăpeladă,așteptându-isăiasă. Șiacolo,înmijloculaglomerațieideturișticaresemănacuunbancdepeștidepePodul Carol, senzația de ceva greșit se strecură din nouîn ea, încet șiinsinuant, ca umbra unui norcetreceprinfațasoarelui.

27.NUPRADĂ,CIFORȚĂ

Osătrăieșticaopradă,fetițo. CuvinteleluiBainrăsunarăînurechileluiKarou,cândeapriviînjur,cercetândchipurile din mulțimea ce o înconjura. Simțindu-se expusă în mijlocul podului, miji ochii spre acoperișuriledepeambelemalurialerâului,imaginațiaeisugerându-icăvânătoruloluase laochiprinlunetauneipuști. Alungă acestgând.N-arficuputință,nu-iașa?Senzația iserisipișiea îșispusecă nu fusesedecâtunaccesdeparanoia,însăpeparcursulzileiaveasăisetotîntoarcă,învaluri degheață, în timp ceZuzana dansă deîncă vreozeceori, dobândindîncrederecufiecare reprezentație, iar cutia viorii lui Mik umplându-se mereu, întrecând cu mult câștigurile anticipate. ElșiZuzana încercară s-oconvingă pe Karousă ia cina împreună, dar ea refuză, dând vina pe disconfortul datorat schimbărilor de fus orar, ceea ce nuera neadevărat, dar nici principalullucrulacare-istăteamintea. Erasigurăcăfuseseurmărită. Vârfurile degetelor îi palpitauîn palme. Un fior porni de acolo și îi urcă prin brațe și, când părăsi podul și coborî în labirintul străduțelor pavate din Orașul Vechi, știu că era urmărită. Se oprișiîngenunche, prefăcându-se că-șiînnoadă șiretulla gheată, pentrua-și scoatecuțitul–cuțituleiobișnuit, căcilunile-noierauîn caseta lor, în apartament–șia-l strecurapemânecă,privindrapidînainteașiînspateleei. Nuvăzupenimenișiîșicontinuădrumul. Prima oară cândsosise în Praga, se simțise extremde pierdută explorândaceste străzi. Trecuse de o galerie de artă și, după câteva cvartale, se întorsese pe unde venise ca s-o găsească… dar nu reușise. Orașul o înghițise. De fapt, n-o găsise niciodată. Exista o înșelătoareîncurcăturădestrăduțecaredădeaimpresiauneihărțiceseschimbaînspatele tău,garguieleștergând-oînvârfulpicioarelor,pietrelecaniștepiesedepuzzlearanjându-se din nouîn alte configurații, cândnute uitai. Praga te atrăgea, te ademenea înăuntru, ca ielele, până când te rătăceai definitiv. Dar era o aventură pașnică să te rătăcești aici, printremagazinedemarioneteșicârciumicuabsint,undesingurelecreaturicepândeaupe dupăcolțerauKazșigașcalui,costumațiînvampiri,gatasăscoatăunțipătascuțit. Decelemaimulteori. În seara asta, Karousimțea o amenințare reală și, cufiecare pas pe care-l făcea, rece, calculat,îșidoreacasăsemanifeste.Voiasălupte.Corpulîieracaunarcîncordat.Cumde atâtea ori o tachinase în minte cu scenarii de ce altceva ar fi putut face, în momentul acesta,erasigurăcăînviațaeiimaginarăarlupta. — Haide, șopti ea spre urmăritorul nevăzut, vârându-și capul între umeri și grăbind pasul.Amosurprizăpentrutine. ErapestradaKarlova,principalaarterăpietonalădintrepodșiPiațaOrașuluiVechi,iar turiștii continuau să fie deși ca peștii. Se mișca printre ei, iute și schimbând direcțiile, aruncând priviri peste umăr mai mult ca să-și păcălească senzația de frică, decât din speranța dea-lzăripeurmăritorulei.La intersecția cuostrăduță lăturalnică liniștită,coti la stânga, ținându-se aproape de zid. Cunoștea zona destul de bine. Era împânzită de locurile de pândă ale lui Kaz în tururile lui. Chiar în față, curbura unui sediu de ghildă

medieval crea o nișă ascunsă, unde ea stătuse de mai multe ori la pândă, în costum de stafie.Pășiînumbrelenișei,laadăpost. Șidădunasînnascuovampiriță. —Hei! exclamă ovocetăioasă, cândKaroupuserapidfrână mișcăriisaleinițialeșise împleticiîndărăt,ieșinddinîntuneric.Oh,Doamne,zisevocea.Tuești. Vampirița își sprijini spatele de zid și își încrucișă brațele, într-o atitudine de superioritate. Svetla.Karousimțicăiseîncleșteazăfalcalavedereaceleilaltefete.Eraînaltășisubțire caunmodel,cuaceafrumusețeasprăcareînmodsiguraveasădevinăînspăimântătoarela bătrânețe.Aveafațafardatăînalbșiochiirimelațigotic,colțifalșișioșuvițădesângela colțurile gurii rubinii. Vampirița sexy bestială a lui Kaz, cu pelerină neagră și restul accesoriilor,care,colacpestepupăză,ocupaexactloculundevoiasăseascundăKarou. Tâmpito, se admonestă Karou. Era ora de tur. Bineînțeles că ascunzătorile lui Kaz erau pline de actori. Adesea o amuza, când trecea seara prin Orașul Vechi, să vadă stafii plictisitesprijinitedeziduri,trimițândmesajepetelefonsaupeTwitter,întimpceașteptau caurmătorulgrupdeturiștisăfiecondusspreei. —Cecauțiaici?întrebăSvetla,strâmbânddinbuzedeparcăarfimirositcevascârbos. Eraunadintreacelefetefrumoasecuuntalentdeosebitdeafinesuferite. Karou aruncă o privire înapoi, spre Karlova, și înainte, spre următoarea cotitură a străzii, care i-ar fiputut oferiacoperire. Era mult prea departe, nuputea risca. Simțea că urmăritoruleraaproape. Svetlacontinuă,tărăgănat:

—Dacă-lcauțipeKaz,las-obaltă.Mi-aspusce-aifăcut.

Doamne,gândiKarou.Deparcăastacontaacum.Zise:

—Svetla,ține-țigura! Șiserepeziînnișă,cueacutot,împingând-opecealaltăfatăcuspateledezid. Svetlatresărișiîncercăs-oarunceafară. —Cefaci,țicnito? —Amspussă-țițiigura,șuierăKarou. IarcândSvetlaprotestă,îșiscoasecuțituldepemânecăși-lridicăsubnasulei.Lamase curbalavârfcaoghearădepisică,iartăișulcaptăorazădeluminășisclipi.Svetlascoase omicăexclamațieșităcu,darnupentrumulttimp. —Oh,da.Suntatâtdesigurăcăosămăînjunghii… —Ascultă, ziseKarou, cuvocejoasă. Ține-țigura doarpentruun minutși-osă-țirepar sprânceneletalestupide. Tăcereașocatăprecedăunrăgușit:

Ce? PărulSvetleiera tunscubretonlungșițeapăn,atâtdelung,încâtîiajungea la ochi,și atâtdenăclăitdefixativ,încâtabiasemișca,totulpentrua-iascundesprâncenele–pecare Karoucheltuiseunșâmc,într-unaccesdeciudă,pelaCrăciun.Negreșistufoasesubbreton, foarteprobabilnuoajutaucunimicîncarieraeidemodel. Expresia Svetleișovăia undeva întreconfuzieșiindignare.PurșisimpluKarounuavea cum să știe despre sprâncenele ei, întotdeauna ținute cu atâta grijă acoperite. Credea probabilcăospionase.LuiKarounu-ipăsacecredea.Voiadoartăcere. —Vorbescserios,șoptiea.Darnumaidacămaisuntînviațăcas-ofac,așacătaci.

VocileveneauplutinddinspreKarlova,împreună cufrânturidemuzică dela cafenelele din apropiere și zgomot de motoare. Nu putea auzi pași, dar asta nu însemna nimic. Vânătoriiînțelegceînseamnăatefurișa. Expresia Svetlei rămase stupefiată, dar, cel puțin pe moment, nu mai vorbea. Karou stăteanemișcatășicuochineîmblânziți,ascultândculuare-aminte. Veneacineva.Seauzeauvagpașicaniștefantomedepași.Pestrăduță,oumbrăîncepea să seprelingă la vedere.Karouoprivilungindu-sepecaldarâm,înaintea ei,pemăsură ce sursa acesteia se apropia. Palmele îizvâcneau; strânse maitare cuțitulîn mână șise uită binelaumbră,încercânds-odeslușească. Clipi,iarcuvinteleiserăspândirăpestegânduri.NucuvinteleluiBain,cialeluiRazgut. Fratelemeu,serafimul,tecăutapetine,drăguță. Umbra.Umbraaveaaripi. Oh,Doamne,îngerul.PulsulluiKarouoluărazna.PistafalsăcuamenințarealuiBainse destrămăcafumulpentruaarătaceeacefuseseacolodelabunînceput:înpalmeleei,un flux de energie. Hamsele ei luaseră foc. Cum de nu-și dăduse seama mai devreme? Se întoarsecuoîncruntătură ferocela Svetla, mimând: Liniște. Svetla renunțasela a-șiarăta colții.Păreaînspăimântată. Umbraavansăși,înspateleei,îngerul.Seuitaînainte,cufoartemareatenție.Aripilelui erauascunsedeoiluziemagică,ochiiîiluminauînîntuneric,iarKarouîivăzuclarprofilul. Frumusețea lui era la fel de șocantă ca prima oară când îl văzuse. Fiala, își invocă ea profesoara dedesen, dacăai puteavedeaasta! Deși avea o pereche de săbii vârâte în teci încrucișate pe spatele lui, brațele îi stăteaupasive pe lângă corp, mâinile ușor ridicate și degetelerăsfirate,cașicândarfivrutsădemonstrezecăeraneînarmat. Bravoție,gândiKarou,strângândcuțitulînmână.Eunu. Elvenichiarîndreptulnișei. Karouseconcentră. Șisări. Atrebuitsăfacăunsaltînaltcasă-iajungălagât–aveadoimetri,celpuțin–șiseizbi de el cuputere, făcându-l să se dea înapoi, clătinându-se. Se agăță de el, simțindimediat ceea ce nu putuse vedea: dogoarea și masivitatea aripilor, invizibile, dar reale. Îi simți, totodată, căldura și lărgimea umerilor și a brațelor, ciudat de conștientă de puternica lor vitalitate,cândîilipicuțitullagât. —Peminemăcăutai? —Așteaptă…,ziseel,nefăcândniciungestsăseluptecueasaus-odealaoparte. —Așteaptă, îl zeflemisi Karou și, dintr-o pornire de moment, își lipi palma cealaltă cu ochiultatuatdepieleadezgolităagâtuluisău. Ca șiîn Maroc, cândîndreptase prima oară neștiuta magie a hamselor spre el, ceva se întâmplă.Atunci,îlaruncasecâtcolo.Acum,forțaaceeagrozavănuîllovicasă-larunce– pătrunseînel.ÎnloculundeîlatingeatatuajulluiKarou,easimțiînpielealuiunțipătcare trimise un tremur prin toată carnea lui și reverberă înapoi prin propriul ei braț, până în miezulființeisale,pânălarădăcinadințilorei.Eradistrugător.Îngrozitor.Șiastaeraea. Pentruela fostmultmairău.Convulsiileîizdruncinautrupulputernic,amenințânds-o zvârledepeel.Easeținubine.Elseînecă.Magiaîldezintegra.Păreamacabrășiinjustă– defapt,ceefectavea?Elsesmuci,tremurândviolent,șiîncercăsă-ideamânalaoparte, dar cu degete nesigure. Sub palma lui Karou, pielea lui era netedă și fierbinte, atât de

fierbinte, atâtdefierbinte, șitemperatura creștea. Deasemenea, dogoarea aripilorluiera caunfocdetabărăațâțatnebunește. Foc,focinvizibil. Karounu-lmaiputuîndura. Palma eipierducontactulcugâtullui. Șicândmâna eise dezlipi,usturând-odearsură,îngerulsereplie.Oapucădeîncheieturășiseroti,aruncând-o departedeel. Aterizăușoarășiseîntoarsecasă-lînfrunte. Elstăteaaplecat,respirândanevoie,ținându-secuomânădegâtșiprivind-ocuochiilui detigru.Easesimțițintuită-nlocși,pentrucâtevaclipelungi,nuputudecâtsăseuiteșiea la el. Arăta îndurerat. Nedumerirea îi adâncise o cută între sprâncene, de parcă ar fi descâlcitoenigmă. Deparcăeaarfifostenigmalui. Apoielsemișcășiblocajulserupse.Îșiridicămâinile,împăciuitor.Apropierealuipulsa spre Karou. Hamsele ei pulsau. Inima ei, vârfurile degetelor, amintirile: o sabie tăioasă, Kishmish arzând, portalurile aprinse ca niște torțe, Izíl, ultima oară când îl văzuse, tânguindu-se:„Malak!”

Iar când ea își ridică mâinile, n-a făcut-o împăciuitor. Una strângea cuțitul; cealaltă fulgeradinochiultatuat. Serafimultresăridedurereșihamsaîlîmpinseînapoicâțivapași. —Așteaptă,ziseel,încordându-seîmpotrivahamsei.N-osăterănesc. UnhohotderâsîiurcăluiKarouîngât.Nu,zău,cineeraînprimejdiedeafirănitaici? Se simțea puternică. Viața ei imaginară încetase s-o tachineze, se strecurase în schimb în pieleaeiși-oluaseînposesie.Astaeraea,defapt:nupradă,ciforță. Se repezi asupra lui, iar el se dădu înapoi. Ea îl urmări, el se retrase. În toate luptele purtateînaniideantrenament,întotdeaunaîșiînfrânacâteceva.Nușiacum.Simțindu-se puternică, simțindu-se dezlănțuită, se porni într-un vârtej de katas, plasând lovituri în pieptul lui, în picioarele lui, chiar și în mâinile lui ridicate în semn de pace, și la fiecare contactavea certitudinea realitățiilui–a prezențeiluifizicefermînrădăcinate. Îngersau nu–oricearfiînsemnatasta–,nuexistanimicetericlael.Eracarne. —Decemăurmărești?mârâiea,înlimbahimeră. —Nuștiu,răspunseel. Karourâse.Chiareraamuzant.Sesimțeaușoarăcaaerulșiiutecapericolul.Îlatacăîn plin,cuofurierece,darelcontinuasăseapere,fărăpreamultăconvingere,parândnumai lovituriledecuțitșicrispându-sesubforțahamseiațintităspreel.

—Luptă!îișuierăea,cândoaltăloviturădepiciorîlnimerișielnufăcualtcevadecâts-

oprimească. Nu o făcu. În schimb, la următorul ei asalt, își adună aerul sub el și se ridică în zbor, deasupracaldarâmuluișimaisusdecâtputeaeaajunge. —Vreaudoarsăvorbesccutine,ziseel,dinaer. Karouîșilăsăcapulpespate,măsurânddistanțapânălael.Curentulstârnitdearipilelui îifluturapărulînjurulfețeicapeniștetentaculealbastre. Zâmbisălbaticșiselăsăpevine. —Atunci,vorbește!ziseeașițâșniînaerdupăel.

28.RUGĂCIUNE

Înascunzătoareaei,vampirițaSvetlauităpemomentcumserespiră. Lacapătulaleii,undeaceastaseintersectacustradaKarlova,unmicgrupdeturiștidădu colțulșiseopri,înstaredeșoc.Gumeledemestecatcăzurădingurilecăscate.Kaz,purtând un joben șiun țărușdelemn,ținutdegajatla subsuoară,observă că fosta luiiubită era în aer. Sincer, n-a fost atât de surprins. Exista ceva la Karou care îți activa o neobișnuită disponibilitate de a crede. Lucruri despre care nici nuți-ar trece prin minte să le crezi la alții,nupăreaupreaexageratecândveneaudelaKarou.Karouzbura?Eibine,decenu? Ceea ce simți Kaz nu era surpriză, ci gelozie. Karou zbura; bine, bine, dar nu zbura singură. Era cu un bărbat, un bărbat despre care până și Kaz – care susținea că a le recunoașteatractivitateaaltorbărbațieraoatitudine„gay”–atrebuitsăadmită,însinea lui,căerafrumospânălaabsurd.Frumospânăladepășireacompletăamăsurii. Nasol,gândiel,încrucișându-șibrațele. Nuputea fidescriscuacuratețe ca zbor ceea ce făceauceidoi. Pluteauchiar la nivelul acoperișurilorșiabiadesemișcau–dându-șitârcoalecapisicile,uitându-seunullacelălalt cuoextraordinarăintensitate.Aerulrealmentevibraîntreei,iarKazîlsimțeacaunpumn înstomac. Apoi,Karouîlatacăpetip,iarKazsesimțimultmaibine. Ceva maitârziu, avea să pretindă că lupta aeriană făcusepartedin turulluișiavea să adunebacșișurirecord.S-areferitlaKaroucafiindiubitalui,ceeaceoînfuriasepeSvetla, careseduseseîntinsacasășiseuitaseînoglindălasprânceneleei–încontinuaregroaseca nișteomizi. Dar,pentrumoment,cutoțiicăscauguralaceledouăfrumoasefăpturicareseluptauîn aer,deasupraacoperișurilorPragăi. Cel puțin, Karou lupta. Adversarul ei doar se eschiva, cu multă grație și o ciudată… blândețe? Părea să se ferească de ea și să tresară ca lovit, chiar și atunci când ea nu-l atinsese. Continuarăașavreocâtevaminute,întimpce,lasol,rândurileprivitorilorseîngroșau, pânăcând,launmomentdatseîntâmplăcaeasăserepeadălatip,els-oprindădemâini șieasăscapecuțitul–carecăzudelaomaredistanțășiaterizăcuvârfulînjosîntredouă pietredepavaj,rămânândînfiptacolo.Afostciudat:elîițineapalmelelipiteunadealta, într-o atitudine de rugăciune; ea se zbătea, dar în modclar el era mult mai puternicși o țineacuușurință,cumâinileluilipitepestealeei,deparcăarfisilit-osăseroage. Îivorbea,iarvorbeleluipluteauînjosspreprivitori,străineșibogateîntonuri,aspreși cumva un pic… animalice. Indiferent ce-i spunea, ea se opri, treptat, să se mai zbată. Cu toate acestea, el îi păstră palmele într-ale lui încă un lung moment. Dincolo, în Piața OrașuluiVechi,clopoteleBisericiiTýnîncepurăsăbatăoranouășiabiacândanouabătaie se stinse, el îi dădu drumul și vâsli cu spatele înapoi prin aer, precum cineva care ar fi eliberatosălbăticiunedintr-ocușcășinuștiedacăosăserepeadălael. Karounuserepezilael.Seretrase.Ceidoiîșivorbirășigesticulară.MișcărileluiKarou prinaererauleneșe,picioareleeilungieraustrânsesubea,brațeleiselegănauîntr-unritm de valuri, de parcă s-ar fi ținut la suprafață. Totul părea atât de lipsit de efort – atât de

posibil –, încât mai mulți turiști pipăiră cu băgare de seamă aerul cu propriile brațe, întrebându-sedacănuserătăciserăînvreunbuzunardelumeunde…eibine,undeoamenii puteauzbura. Șiatunci, tocmaicândîncepuseră să se deprindă cutabloulsurprinzător alfeteicupăr albastrușialbărbatuluicupărulnegruplutinddeasupracapetelor,caunfragmentdintr-un magnific spectacol de artă, fata făcu o mișcare bruscă. Bărbatul se încovoie și începu să cadăcuintermitențe,luptându-sesărămânăînaer. Pierdu lupta și deveni inert. Capul i se lăsă pe spate și, într-un sfârâit de scântei care dăduimpresiadecoadădecometă,plonjăsprepământ.

29.LUMINASTELEIFAȚĂDESOARE

Dacăîngerulcrezusecăputeascăpadoarridicându-setreimetridelapământ,Karouîși oferiplăcereadiabolicădea-lluaprinsurprindere.Însă,dacăafostsurprins,n-aarătat-o. Easeridicaseînaer,înfațalui,iarels-auitatlaea.Doaratât,s-auitat.I-asimțitprivirea fierbinte pe obrajii ei, pe buze. Era curată atingere. Ochii lui erau hipnotici, sprâncenele negre și catifelate. Tot chipul lui era bronz și umbră, miere și amenințare, severitatea pomeților ascuțiți ca lama de cuțit și linia părului de pe frunte formând un v ascuțit ca vârfulunuipumnal.Cuacestea toateșicutrosnetulmutalfoculuiinvizibil,cumstătea în fațalui,Karousesimțeaînvioratădevâjâitulsângelui,almagieișialîncăceva. Înstomaculei:ofâlfâireaunorchestiiînaripate,trezindu-selaviață,fremătătoare. Senzațiaîiaduseroșeațaînobraji.Pripealafluturilormailipseas-otulbureacum!Ce,ea eravreozănaticădefatăcaresăleșinelafrumusețe? „Frumusețea”,ziseseodatăbatjocoritorBrimstone.„Oameniiîșipierdcapulpentruea.La feldeneajutorațicafluturiidenoaptecaresearuncăsinguriînfoc.” Karoun-aveasăfieunfluturedenoapte.Încelecâtevaclipeîncareîșidădurătârcoale unulaltuia, ea îșireamintică, deșiserafimulnuvoia să lupte cuea acum, nuezitase să-i versesângeleînainte.Îilăsasecicatrice.Mairău,îiarseseportalurileșiolăsasesingură. Își îmbrăcă mânia ca pe o armură și îl atacă din nou, repezindu-se la el prin aer și, pentrucâteva clipe,seamăgică arfiunadversarpepotriva lui,că arputea să…ce?Să-l omoare?Abiadacăîncercasăsefoloseascădecuțit.Nuvoiasă-lucidă. Darcevoia?Cevoiael? Șiatunci,eloprinsedemâiniși,dintr-osingurămișcare,odezarmășioscuturădeorice iluziecăl-arputeaînvinge.Îilipipalmeleunadealta,casănumaipoatălovicuhamsele ei – de aproape, văzu că îi rămăsese pe gât o urmă albă în locul unde îl atinsese mai devreme – și era atât de puternic, încât nuse putea elibera. Mâinile luieraucalde și ile închideaupe ale ei complet. Magia ei era captivă în palmele ei, un tatuaj fierbinte peste celălalt,iarcuțitulîicăzusepestradă,dedesubt.Eraprizonieră.Trecuprintr-unmomentde panică, amintindu-și cum se aplecase asupra ei în Maroc, cu expresia lui fără viață. Dar acumnuerafărăviață.Departedeasta. Parcăeracutotulaltcineva,într-atâtdeplindesimțireerachipullui.Cesimțire?Durere. Lucea cu o pâlpâire de febră. Avea trăsăturile marcate de lunga suferință îndurată, iar respirația îi era neregulată. Dar asta nu era tot. Ardea de intensitate, aplecându-se spre Karouînaer,privind-o,privind-ocuochiilargdeschiși,însuflețițideomistuitoarecăutare. Atingerealui,dogoarea,privireacucareoinunda,într-oclipăn-aumaifostfluturiceea cesimțeaKarou.Aceeafusesedoarmicaemoțieauneifeteamețite. Acestnousentimentcarerăsăriîntreeiera…astral.Modifica aeruldinjurșidinăuntrul ei–caldșiliniștitor,oatracție –șipentruunmoment,cumâinilesaleîntr-alelui,Karouse simțila feldelipsită deputereca lumina uneisteleabsorbită desoareînimensa șibizara deformareaspațiului.Seîmpotrivi,încercândsăscape. Cuvocealuijoasășigravă,îngerulzise:

—N-osă-țifacrău.Pentruceeaces-aîntâmplatînainte,îmiparerău.Karou,terogsă

măcrezi.N-amvenitaicisăterănesc.

Eatresăriauzindu-șinumeleșinusemaizbătu.Deundeîiștianumele?

—Deceaivenit? Pechipullui,oexpresiedeneajutorare.Spusedinnou:—Nuștiu. Șidedataastaeinuisemaipăruamuzant. —Doarcasă…casăvorbim,continuăel.Săîncercsăînțelegaceastă…această… Își căută cuvintele și nu duse fraza până la capăt, dar Karou crezu că știe ce voia să spună,pentrucășieaîncercasăînțeleagă. —Numaipotînduramagiata,ziseel,iarKarouîșidăduseamadinnoudesuferințalui. Chiarîlrănise.Dupăcumsecuvenea,îșispuseea.Eleradușmanul.Călduradinpalmele eiîispuneaasta.Cicatriceleșiviațaeiamputatăîispuneauasta.Însăcorpulein-oasculta. Eraconcentratpecontactulpielii,pemâinileluipestealeei. —Darn-amsăteîmpiedic,ziseel,dacăvreisămărănești,nicinumeritaltceva. Îidădudrumul.Călduraluiopărăsișinoapteanăvăliîntreei,mairecedecâtînainte. Strângându-șihamseleînpumni,Karousetraseînapoi,abiadându-șiseamacăîncămai plutea. Doamne.Ceafostasta? Într-uncolțîndepărtatalminții,eraconștientădefaptulcăzburalavedere,înfațaunei mulțimi de oameni, și că alți gură-cască veneau în turme, de parcă ruta turistică de pe Karlovafusesedeviatăpecanalulăstalateral.Lesimțeaprivirileșiuluirea,vedeablițurile aparatelordefotografiat,auzeaexclamațiile,dartotuleraestompat-estompat-estompat,de parcăsedesfășurapeunecran,multmaipuținrealdecâtmomentulpecareîltrăia. Eraînpragulacevainefabil.Cândserafimuloținusedemâini,fusesecașicândființaei ar fi fost umplută, însă nu realizase asta până ce el nu se dăduse înapoi și absența o inundaseiarăși.Pulsacuputereîneaacum,receșidureroasă,vidășitânjind–tânjind–,și sevăzunevoităsăîșiînăbușecuforțaaceapartedisperatădinființaei,carenuvoiadecât să-lprindădinnoudemâini.Cuprudențăfațădeextraordinaradorințăcevibraînea,făcu eforturi să i se împotrivească. Era ca și când s-ar fi luptat cu fluxul, o luptă cu aceeași groazădeafitârâtăînadânc,dincolodelimitelesiguranței. Karou,panicată,îșipierducapul. Când îngerul schiță un gest parcă să vină spre ea, își ridică ambele mâini între ei, cu palmeleînsusșidelamicădistanță.Elfăcuochiimarișiseclătinăînaer,obreșăîngrația lui perfectă. Lui Karou i se tăie răsuflarea. Îngerul încercă să-și refacă echilibrul pe buiandruguluneiferestredelaetajulalpatruleașinureuși. Ochiiiserostogolirăîncapșicăzuvreunmetru,trimițândînsusscântei.Oareîșipierdea conștiința? Karouvorbicugreutate,pelângănoduldurerosdingât:—Eștibine? Darnuera;seprăbuși.

Akiva își dădea vag seama că nu se mai afla în aer. Sub el, piatră. În străfulgerări de imagini, văzu chipuri uitându-se la el îndeaproape. Conștiința îi funcționa stroboscopic. Voci vorbind în limbi pe care nu le cunoștea și, la marginea câmpului vizual, albastru. Karoueraaici.Unropotîiurcăînurechișisesilisăseridiceîncapuloaselor,iarropotulse dovediafi…deaplauze. Karou, cu spatele la el, făcu o plecăciune teatrală. Cu o fluturare de mână, își smulse cuțituldintrepietreledepavajundeseînfipseseși-lvârîînteacadingheată.Seuităpeste umărlael,părândușuratăsăvadăcă-șirecăpătasecunoștința,apoivenilângăelși…îlluă

demână.Cugrijă,atingându-ldoarcudegetele,pentrucatatuajeleeisănu-lardă.Îlajută săseridiceînpicioareși-ispuseîncetișor,laureche:—Făoplecăciune. —Ce? — Fă o plecăciune, bine? Lasă-i să creadă că a fost un spectacol. O să fie mai ușor să scăpăm.Lasă-isă-șibatăcapulcumamfăcut-o. Elschițăoplecăciuneaproximativășiaplauzeleizbucnirătumultuoase. —Poțisămergi?întrebăKarou. Akivadădudincap. Încă nu era simplu să plece. Oamenii le țineau calea, vrând să le vorbească. Numai Karou răspundea; el nu știa ce li se spunea, nu înțelegea limba, dar răspunsurile ei erau scurte.Privitoriierauimpresionațișiîncântați–maipuținunuldintreei,untânărcujoben, careseuitaurâtlaAkivașiîncercas-oiapeKaroudecot.Atitudinealuidestăpânstârnio vechemânieînAkivași-lfăcusă-șidoreascăsă-laruncepetânărîntr-unperete,darKarou n-aveanevoiedeintervențialui.ÎldădupetânărlaoparteșiîlcondusepeAkivaafarădin mulțime. Degetele ei erau încă într-ale lui, reci și micuțe, iar lui îi păru rău atunci când, ieșinddepestrăduțăîntr-opiațăgoalăcutarabe,eaîșitrasemâna. —Eștibine?întrebăea,punândodistanțăîntreei. Akivasesprijinideunpereteînumbreledesubotendă. —Nucăn-așfimeritat-o,răspunseel,darmăsimtdeparcăamărșăluitoarmatăpeste mine. Eaîncepusăseplimbeînsusși-njos,cuunsurplusdeenergieneliniștită. —Razgutaspuscămăcăutai.Dece? —Razgut?Akivaerasurprins.Daramcrezutcă… —Amurit?Nu,asupraviețuit.NușiIzíl,totuși. Akivalăsăochiiînpământ. —N-amștiutc-osăsară. —Eibine,asărit.Darastanurăspundelaîntrebareamea.Decemăcăutai? Dinnou,neajutorare.Bâjbâiadupăoexplicație. —N-amînțelescineerai.Ești.Oființăomeneascăînsemnatăcuochiidiavolului. Karouseuită la palmeleei,apoiîșiridică privirea la el,cuovulnerabilitateconfuză în expresie. —Deceîțifacele…asta?Ție? Akivaîșiîngustăochii.Oaresănufiștiut? Hamseletatuateeraudoarun exemplualdiaboliculuiBrimstone.Magia lovea ca unzid de vânt, unul care aducea o explozie de greață și slăbiciune, iar Akiva se antrenase să-i reziste–toțiserafimiisoldațiseantrenaseră –,însă nuputea îndura prea mult.Dacă arfi fostîntr-oluptă,arfiretezatmâiniledușmanilorînaintesă-ilasesăconcentrezepreamult din energia lor diabolică asupra lui. Dar Karou… ultimul lucru pe care-l dorea era s-o răneascădinnou,așacăsuportasecâtdemultputuse. Acummaimultcaoricândisepărucăaducecuozânădintr-unbasm–unachinuită,cu ochiîncercănațișioînțepătură ca descorpion.Pegât,undeîlatinseseea,isepărea că a foststropitcuacid,arsura adăugându-sela greața mocnită,ceurca învaluri,dela asaltul neîncetatalmagiei.Sesimțeaslăbitșisetemeasănuleșinedinnou. Akivarăspunse,precaut:

—Suntînsemnelecelorîntorșidinmorți.Debunăseamăștiiasta.

—Întorșidinmorți? Elîicercetăfața. —Chiarnuștii? —Cesăștiu?Ceeunîntorsdinmorți?Nueostafie? —E un soldathimeră, îiexplică el, ceea ceera doaropartedin adevăr. Hamselesunt pentruei. Făcuopauzășiadăugă:

—Exclusiv. Karoustrânsebruscpumnii. —Evidentcănuexclusiv. Akivanu-irăspunse. Totuleraîntreei,totceelsimțisecăîncărcaaerulcândstătuserăfațăînfață,deasupra acoperișurilor. Să fie lângă ea era de parcă și-ar fi ținut echilibrul pe o lume care se răsturna, încercând să-și păstreze punctul de sprijin când pământul îl împingea să se rostogolească în față, să îl arunce într-o spirală din care nu mai exista salvare, ci numai impact,șieraunimpactîndelungdorit,odulceșiademenitoarecoliziune. Semaisimțiseașaînainteșin-armaifivrutniciodatăsăsesimtădinnou.Senzațian-ar fifăcutdecâtsă-ișteargăamintirealuiMadrigal;dejai-oștergea.Memorialuieșuădinnou să-i invoce chipul. Era ca și când ai încerca să îți amintești o melodie în timp ce auzi cântându-seun altcântec. Fața luiKarouera totceputea vedea –ochistrălucitori, obraji netezi,arculbuzelormoistrânseînconsternare. Trebuiasă-șiînăbușesentimentul;nicimăcarn-arfitrebuitsăfieposibilsăsimtăasta– acestzbucium,aceastănecesitateimperioasă,acesttumult,acestiureș.Și,subtoateacestea, un ciot sucit de gând, pe care-l ținuse prizonier în umbrele minții lui, atât de încovoiat, încâtnicinu-lmairecunoșteadreptceera:osperanță.Ofoartemicăsperanță.Șiîncentrul ei:Karou. Eralaoîntinderedearipădistanță,încăplimbându-seînsusși-njos.Amândoipatrulau pelamargineadorințeilornestăpânite,amândoitemându-sesăseapropie. —Deceaiarsportalurile?întrebăea. Elrăsuflăprelung.Ce-arfipututspune?Dinrăzbunare?Pentrupace?Ambeleeraulafel deadevărate,într-unfel.Precaut,spuse:—Casăsesfârșeascărăzboiul. —Războiul?Existăunrăzboi? —Da,Karou.Războiuletotceexistă. Earămasedinnousurprinsăcândîlauzispunându-ipenume. —Brimstoneșiceilalțisunt…suntteferi? Era o înfrigurare în vocea ei despre care Akiva își dădu seama că era frică – frică de răspunsulpecareil-arputeadael. Subtăvăluguldegreațădelahamse,elsimțișioaltăgreață,maiadâncă–începuturile groazei. —Suntînfortăreațaneagră,răspunseel. —Fortăreață? Voceaeiseridicăplinădesperanță. —Aceeacugratiile!Amfostacolo,amvăzut-o,înnoapteaîncarem-aiatacattu. Akiva își întoarse capul. Un puternic val de amețeală îl străbătu. Zvâcnetul din cap îl împiedica să se mai concentreze; numai o singură dată mai trecuse printr-o asemenea

traumă prelungită de la pecețile diavolului, o tortură din care nu se așteptase să supraviețuiască și încă nu înțelegea cum de reușise. Făcea mari eforturi să-și țină ochii deschiși,iarcorpulisepăreaoancorăceîncercasă-ltragăînjos. Voci. Karouîntoarseiutecapul.Akivaseuităîntr-acolo.Opartedinpublicullorîidescoperise șidejaîiarătaucudegetul. —Urmează-mă,ziseKarou. Deparcăarfipututfacealtceva.

30.TU

Îl conduse la apartamentul ei, tot timpul întrebându-se în minte: Tâmpito, tâmpito, ce faci? Răspunsuri,îșireplicăea.Obținrăspunsuri. Șovăiîn fața liftului,neștiinddacă era binesă intreîntr-un spațiuatâtdestrâmtcuun serafim, însă în starea luiera exclus să urce scările, așa că apăsă pe buton. El o urmă în cabină, aparent neobișnuit cu principiul ascensoarelor, și tresări ușor când mecanismele pufnirălaviață. Înapartament,Karouîșilăsăcheileîntr-uncoșulețdelângăușășipriviînjur.Peperete, aripileÎngeruluieiExterminator,ciudatdeasemănătoarearipilorlui.Însădacăelobservă asemănarea,chipulluinutrădănimic.Cameraerapreamicăpentrucaaripilesăfieîntinse întoatăanverguralor,așacăfuseserăsuspendatecaunbaldachin,acoperindpejumătate patul – o bancă din lemn tare de tec, peste care erau stivuite, ca-n Prințesa și bobul de mazăre,saltelepestesalteledepene.Patuleranefăcutșiîngropatsuboavalanșădecaiete vechi de schițe, pe care Karou le răsfoise cu o noapte înainte, ținându-și companie prin singurametodădecaredispuneacufamiliaei. Unulzăcea deschisla unportretalluiBrimstone.Văzucumîngerulstrângedinmaxilar lavederealuișiatunciluărepedecaietulși-lduselapiept.Elseîndreptăsprefereastrăși priviafară. —Cumtenumești?întrebăea. —Akiva. —Șideundeștiinumelemeu? Opauzălungă. —Bătrânul. Izíl. Desigur, dar… o îndoială îi fulgeră prin minte. Nu zisese Razgut că Izíl sărise la moartecas-oprotejezepeea? —Cumm-aigăsit?întrebăea. Eraîntunericafară,iarochiiluiAkivasereflectauportocaliiînsticlaferestrei.Zisedoar:

—N-afostgreu. Sepregăteasă-icearăamănunte,însăelînchiseochiișiîșisprijinifrunteadegeam. —Poțisăstaijos,ziseKarou,și-ifăcusemnspreunfotoliuplușatverdeînchis.Dacăn-o săarzinimic. Buzeleluischițarăostrâmbăturăsumbră,unsoidevărtristalunuizâmbet. —N-osăardnimic. Își desfăculiniștit catarama curelelor care i se încrucișaupeste piept, iar săbiile lui, cu tecilefixateîntreomoplați,căzurăpepodeacudouăbubuituri,desprecareKarougândică veciniidededesubtsigurnuleapreciau.Apoi,Akivaseașezăsaumaidegrabăseprăbușiîn fotoliu.Karoudădulaopartecaieteledeschițecasă-șifacălocpepatșiseașezăînpoziția lotus,cufațalael. Apartamentul era micuț – nu încăpuseră decât patul, fotoliul și un set de măsuțe sculptate care se suprapuneau, toate peste covorul persan cu care se răsfățase Karou și pentrucaresetocmiseîncădecânderaîntinsperăzboiuldețesutînTabriz.Unpereteera acoperitcubiblioteca,vizavidecelcufereastra panoramică,iardin holuldela intrarese

ajungealabucătăriamică,ladebarauașimaimicășilabaiaaproapecâtocabinădeduș. Tavaneleeraula oînălțimeabsurdă,treimetrișijumătate,făcândcamera principală mai multînaltădecâtlargă,dreptpentrucareKarouconstruiseomansardădeasuprarafturilor decărți,undetrebuiasăsecațerecasăajungă,cusuficientspațiucâtsăseîntindăpeniște

perne turceștișisă cuprindă cuochiipriveliștea de pe fereastra înaltă: o vedere drept pe deasupraacoperișurilorOrașuluiVechisprecastel. Îlprivipe Akiva. Îșilăsase capulpe spate; ochiiîierauînchiși. Arăta foarte obosit. Își

roteabinișorunumăr,tresărinddeparcăl-arfidurut.Segândidacăsă-ioferenișteceai–i-

ar fi prins bine unul și ei –, dar i se părea prea mult să joace rolul de gazdă bună și se chinuisă-șireaminteascărealitateadintreei:eraudușmani. Nu-iașa? Îlstudie,corectândmintalportretelepecareilefăcusedinmemorie.Omâncaudegetele săiauncreionșisădesenezedupămodel.Degetetâmpite. Eldeschiseochiișiosurprinsestudiindu-l.Karouroși. —Nutefacepreacomod,ziseea,tulburată. Akivaseridicăanevoieîncapuloaselor. —Scuze.Așaedupăbătălie. Bătălie.Opriviprecautîntimpceeaprocesaideea.Karouzise:—Bătălie…cuhimerele. Pentrucăsuntețidușmani. Eldădudincap. —Dece? —Dece?repetăel,deparcănoțiuneadedușmannuaveanevoiedeniciojustificare. —Da.Decesuntețidușmani? —Dintotdeaunaamfost.Războiulsepoartădeomiedeani… —Șubredăexplicație.Nusepoatecadouărasesăsefinăscutdușmane,este?Trebuiesă fiînceputdeundeva. Încăoîncuviințare. —Da.Aînceputdeundeva. Elîșifrecăfațacupalmele. —Ceștiidesprehimere? Oareceștia? —Nuprea multe, recunoscuea. Până în noaptea în care m-aiatacat, nicimăcar n-am știutcăexistaumaimultdepatru.N-amștiutcăerauoîntreagărasă. Akivaclătinădincap. —Nusuntorasă.Suntmaimulte,aliate. —Oh. Karouîșizisecăeralogic,ținândcontdecâtdedeosebiteerau. —AstaînseamnăcăexistășialțiicaIssa,caBrimstone? Akivaîncuviință. Informația conferea noi nuanțe de realitate acelei lumi pe care o zărise Karou. Își închipuitriburirisipiteîn peisajevaste, un satîntreg deIsse, familiiîntregideBrimstoni. Voiasă-ivadășiea.Oaredecefuseseținutădepartedeei? Akivazise:

—Nuînțelegcumafostviațata.Brimstonete-acrescut,darnumaiîndugheană?Nuîn

fortăreață?

— Nici măcar n-am știut ce era de partea cealaltă a ușii interioare până în noaptea

aceea. —Elte-adusînăuntru,atunci? Karouîșițuguiebuzele,amintindu-șifuriaNeguțătorului-de-dorințe. —Da.Săzicemcăașas-aîntâmplat. —Șice-aivăzut? —Deceți-așspuneție?Voisuntețidușmani,prinurmaretueștișidușmanulmeu. —Nusuntdușmanultău,Karou. —Eisuntfamiliamea.Dușmaniilorsuntșiaimei.

Familia, repetă Akiva, clătinând din cap. Dar de unde ai venit tu? Cine ești tu, de

fapt?

De ce mă întreabă toată lumea asta? exclamă Karou, animată de o străfulgerare de

mânie, deși era o întrebare pe care și-o pusese și ea aproape în fiecare zi de cândfusese destuldemaresăînțeleagăciudățeniileextraordinarealecircumstanțelorei.Eusunteu.Tu cineești? Eraoîntrebareretorică,dareloluăînserios.Zise:—Suntunsoldat. —Șicecauțiaici?Războiultăuedincolo.Deceaivenitaici? Eltraseadâncșiîntretăiataerînpiept,afundându-seîncăodatăînfotoliu. —Aveamnevoiede…ceva,ziseel.Cevaaparte.Amtrăitrăzboiuljumătatedesecol… Karouîlîntrerupse:

—Aicincizecideani? —Viețilesuntlungiînlumeamea. —Păi,eștinorocos,ziseKarou.Aici,dacăvreiviațălungă,trebuiesă-țismulgitoțidinții cucleștele. Pomenind de dinți, un licăr periculos apăru în ochii lui, dar nu spuse decât: — Viața lungăesteopovară,cândestetrăităînnefericire. Nefericire.Sereferealael?Karouîlîntrebă. Pleoapeleluisezbăturășiseînchiseră,deparcăsechinuisesăleținădeschiseși,brusc, abandonase lupta. Tăcu un timp atât de lung, încât Karou se întrebă dacă adormise și renunțălaîntrebareaei.Păreaoricumindiscretă.Șisimțisecălaelsereferise.Segândila cumarătaseînMarrakech.Oareceîiputeastingecuivaviațadinochiînfelulacela? Dinnouîiapăruimpulsuldeaaveagrijădeel,dea-iofericeva,darrezistă.Îșiîngădui să se uite lung la el – la trăsăturile ca dăltuite, la sprâncenele și genele foarte negre, la liniiletatuatepemâinilelui,careseodihneaupebrațelefotoliului.Cumaveacapuldatpe spate, putu să-i vadă urma pe care i-o lăsase pe gât și, ceva mai sus, pulsul regulat al jugularei. Încă odată setrezifoarteconștientă dematerialitatea lui, defaptulcă era oființă din carne și oase, deși deosebită de orice văzuse și atinsese ea vreodată. Era o combinație de elemente: focșipământ. Ea arficrezutcă un îngertrebuia să aibă ceva deaer, dareln- avea.Eraînîntregimesubstanță:puternică,robustășireală. Ochiiluisedeschiserășieasări,prinsăîncăodatăcăsezgâia.Decâteoriaveasămai roșească,apropo? —Îmiparerău,ziseelcuvoceslabă,credc-amațipit. —Mm…,bâiguieașinusemaiputuabține:Vreinișteapă? —Terog.

Suna atâtderecunoscător,încâtsimțiomustraredecugetcă nu-ioferisemaidevreme.

Îșideznodăpicioareledinlotus,seridicășiîiaduseunpahardeapă,pecareelîlgolidintr-

osorbitură. — Mulțumesc, zise el ciudat de sincer, de parcă i-ar fi mulțumit pentru ceva mult mai importantdecâtunpaharcuapă. —Ăă…Îm-hm,sebâlbâi,stingherită. Parcă-idădeatârcoale,stândlângăfotoliu.Darchiarnueraaltlocîncaresăfipututsta, înafarădepat,așacăsegrăbisăseurcelaloc.Arfivrutsă-șiscoatăbocancii,darnuriști să faci asta, dacă apare vreo situație în care trebuie să fugi sau să lovești pe cineva. Socotind după epuizarea clară a lui Akiva, bănuia că nu era vreo astfel de primejdie. Singuraprimejdieeramirosulpicioarelor. Rămaseîncălțată. — Tot nu înțeleg de ce ai ars portalurile, insistă ea. Cum pune asta capăt războiului vostru? Mâinile lui Akiva se încleștară pe paharul golit. Zise: — Exista magie care venea prin ușileacelea.Magieneagră. —Deaiciacolo?Aicinueniciomagie. —Zicefatacarezboară. —OK,darastaseîntâmplădincauzauneidorințe,dinlumeavoastră. —DelaBrimstone. Earecunoscu,dânddincap. —Deciștiicăevrăjitor. —Eu…ăă.Mda. Nu se gândise niciodată la Brimstone ca la un vrăjitor. Oare făcea mai mult decât să manufacturezedorințe?Câtștiaea,laurmaurmei,șicâtdemultnuștia?Ignoranțaeiera ca atunci când te trezești într-o beznă totală, care ar putea fi ori un dulap, ori o vastă noaptefărăstele. Un caleidoscop de imagini i se învârti prin minte. Sfârâitul magiei când pășea în dugheană.Multitudineadedințișidepietreprețioase,meseledepiatrădincatedralaaceea subterană, pe care erau întinși morții… morții care nu erau, după cum aflase Karou pe pielea ei, cu adevărat morți. Și își aminti cum o certase Issa ca să nu-i facă viața lui Brimstone încă șimaigrea –viața lui„lipsită de bucurie”, după cumzisese ea. Munca lui „neîncetată”.Cemuncă? Luă un caiet de schițe la întâmplare, răsfoind printre desenele cu himere, paginile trecândunadupăaltașialcătuindunsoideanimațiesacadată. —Înceconstamagia?îlîntrebăeapeAkiva.Magiaaianeagră? Elnu-irăspunseșieaseaștepta,cândîșiridicăochii,săvadăcăațipisedinnou,darel priveasuccesiunearapidăaimaginilordincaietuleideschițe.Karouîlînchisebruscșiochii luiseoprirăasupraei.Dinnoucăutândstăruitor. —Ce?întrebăea,rușinată. —Karou,ziseel.Speranță. Eaîșiridicăsprâncenelecașicândarfispus„Ei,și?” —Deceți-adatelnumeleăsta? Earidicădinumeri.Începusesădevinăenervantcănuștianimic. —Părințiităideceți-audatnumeledeAkiva?

Cândpomenidepărințiilui, fața luiAkiva seînăspri, iaratenția viea priviriiluisticli înapoiînoboseală. — Nu ei mi l-au dat, zise el. Un intendent mi-a dat numele de pe listă. Un alt Akiva fuseseucis.Numeleeraliber. —Oh. Karou nu știa ce să mai spună. Povestea straniei sale creșteri părea confortabilă și familialăprincomparație. —Amfostnăscutsăfiusoldat,ziseAkivacuvoceseacășiînchisedinnouochii,strânsde dataasta,parcăsăgetatdeodurere. Tăcumultăvreme,iarcândvorbidinnou,spusemaimultdecâtseașteptaea. —Amfostluatdelamamalacinciani.Nu-miamintescchipulei,doarcăn-afăcutnimic cândauvenitdupămine.Eceamaivecheamintireamea.Eramatâtdemic,încâtsoldații care mă înconjurau erau doar picioare. Erau din garda palatului, așa că aveau

acoperitoarele picioarelor din argint șieumă puteamvedea oglindit în ele, în toate, fața meaînspăimântatăpretutindeni.M-auduspecâmpuldeinstrucție,undeeramunuldintr-o legiuneîntreagădecopiiînspăimântați. Înghițiînsec.

— Acolo, ne-au pedepsit pentru spaima noastră și ne-au învățat să ne-o ascundem. Și

aceea a devenit viața mea, ascunderea groazei, până ce n-am mai simțit-o deloc și nici altceva. Fărăsăvrea,Karouși-limaginăcopil,speriatșipărăsit.Duioșiaurcăîneacalacrimile. Cuvocestinsă,Akivacontinuă:

—Euexistnumaidincauzarăzboiului–unrăzboiînceputînurmăcuomiedeaniprin masacrarea poporului meu. Copii, bătrâni, nimeni n-a fost cruțat. În Astraea, capitala Imperiului, himerele au dat atacul și au măcelărit serafimii. Suntem dușmani, pentru că himerelesuntmonștri.Viațameaesânge,pentrucălumeameaedefiare.Șiapoiamvenit aici,iaroamenii… Omirarecadevissestrecurăîntonullui. —Oameniimergeauliber,neînarmați,seadunaulalocdeschis,stăteauînpiețe,râdeau,

îmbătrâneau.Șiamvăzutofată…ofatăcuochinegrișicupărcaopiatrăprețioasăși…cu tristețe. Avea o tristețe nespus de adâncă, însă tot se mai putea preface în lumină într-o secundă,iarcândi-amvăzutzâmbetul,m-amîntrebatcumarfis-ofacsăzâmbească.M-am gândit…m-amgânditc-arfica descoperirea zâmbetului.Ea avea legăturicudușmanulși, chiardacă singurullucrupecarevoiamsă-lfacera să mă uitla ea, amfăcutceea ceam fostinstruitsă facși…amrănit-o. Iarcândm-amîntorsacasă, num-ampututoprisă nu măgândesclatineșiamfostextremderecunoscătorcăte-aiapărat.Cătunum-ailăsatsă teucid. Tu. Lui Karou nu-i scăpă schimbarea de pronume. Stătea fără să clipească, abia respirând. —M-amîntorssătegăsescpetine,ziseAkiva.Nuștiudece.Karou.Karou.Nuștiudece. Voceaîieraatâtdeslabă,încâtcugreuîlputeaauzi. —Doarsătegăsescșisăfiuînlumeaîncareeștitu… Karouașteptă,darnumaispusenimicșiapoi…cevaseîntâmplăînaeruldinjurullui.

O sclipire, la început ca o aură, intensificându-se în lumină vie și devenind aripi –

deschiseșiridicatedelaomoplați,pentruaseîntindepestefotoliușiaatârnapecovor,în

mariarabescuridefoc.Iluziaopticăcedase,iarKarouaproapecărămasefărăaervăzându-

iaripile,darfoculnuseîntinselaniciunobiectdinjur.Ardeafărăfum,cumvaînchisînele. Subtilelepâlpâirialepenelor-focerauhipnotice,iarKarourespiră dinnou,adânc,șistătu privindu-leminuteînșir,întimpcetrăsăturileluiAkivaserelaxarăîntihnă.Dedataasta, adormisede-abinelea. Coborî din pat și îi luă paharul din mână. Stinse lumina. Aripile lui dădeau lumină suficientă,chiarșipentrua desena.Îșiscoasecaietuldeschițeșiun creion șiîldesenă pe Akiva dormindînmijlocularipilorluimari,șiapoidinmemorie,cuochiideschiși.Încercă să capteze forma lor exactă; folosi cărbune pentrufardul negrucare-i încondeia și care îl făceau pe Akiva să arate atât de exotic, dar nu-i putea lăsa irisurile incandescente fără culoare.Luăocutiedeacuareleșipictă.Desenășipictămultăvreme,iarelnusemișcă,în afară de pieptul care i se ridica și-i cobora domol și de licărul aripilor care aruncau în camerăoluminăcadefoc. Karounuplănuisesădoarmă,darlaunmomentdatdupămiezulnopțiiselăsăpespate, încăaplecatăpejumătatepestecaietuleideschițe,doarcât„să-șiodihneascăpuținochii”. Alunecă în vise,iarcândsetrezi,cupuțin înaintedea secrăpa deziuă –ceva otrezi,un sunet scurt, energic –, camera din jur i se păru, pentru o clipită, cu totul necunoscută. Numai aripile de pe peretele de deasupra ei nu erau necunoscute, ceea ce o umplu de plăcere,iarapoiconfuziasedestrămă,cumfacviseledeobicei.Eraînapartamentulei,pe patulei,iarsunetulcareotreziseeradelaAkiva. Elstătea în picioarelângă patulei,iarochiiluieraudemetaltopit.Eraulargdeschiși, irisurileînconjuratedealb,șiținea,câteunulînfiecaremână,cuțiteleeilună-nouă.

31.BINE

Karou sări în capul oaselor și bruschețea mișcării îi aruncă din pat caietele de schițe. Creionuleraîncăînmânaeișiîitrecuprinmintecăîntotdeaunaaveaoarmăridicolăcând îlînfruntapeîngerulăsta.Darchiarîntimpce-lîntorceaînmână,gatasăînjunghiecuel, Akivasedăduînapoi,lăsândcuțitelejos. Leașezăînloculîncarelegăsise,încasetalordepemăsuțelesuprapuse,undelelăsase ea.Practic,fuseserăsubnasulluicândsetrezise. —Îmiceriertare,ziseel.N-amvrutsătesperii. În clipa aceea, luminatdoardepâlpâirilearipilorlui, să-lvadă îifăcea atâtde…bine, cumva.Elerabinele.N-aveaabsolutniciunsens,darsentimentulocopleșipeKarou.Orice arfifost,eralafeldeplăcutcaunpeticdesoarepeopodealustruităși,caopisică,eanu voiadecâtsăseghemuiascăacolo. Încercăsăseprefacă,artistic,cănufusesegatasă-lînjunghiecuuncreion. — Ei bine, zise, întinzându-se și lăsându-l să-i cadă, ca din întâmplare, din mână. Nu cunoscobiceiurilevoastre,daraici,dacă nuvreisă speriipecineva,nuteaplecicucuțite pestecorpurileloradormite. Ălaafostunzâmbet?Nu.Otresărirelacolțurileguriisevere–nusepunea. Îipicarăochiipecaietuldeschițedinfațaei,dovadasesiuniieideportrete,deschischiar acolo,caelsăvadă.Îlînchiserepede,deșielbineînțelescă-lvăzusecândeaîncădormea. Cumdeputuseadormicustrăinulăstaînapartament?Cumputusesă-laducăpestrăinul ăstaînapartamentulei? Nu-lsimțeacapeunstrăin. —Suntneobișnuite,ziseAkiva,făcândsemnsprecuțite. —Tocmaimile-amluat.Ofrumusețe,nu-iașa? —Ofrumusețe,încuviințăel,șipoatecăvorbeadesprecuțite,darseuitadreptlaea. Karouroși,dintr-odată conștientă deînfățișarea ei–părciufulit,balecurseînsomn?–, apoiseenervă.Dececontacumarăta?Ceseîntâmpla,maiexact,aici?Scuturădincapși se dădujosdin pat, încercândsă găsească un locîn cămăruță în afara aureiluiradioase. Eraimposibil. —Măîntorcimediat,ziseea,șisedusepehol,intrândînbaie. Separată de el, simți o frică intensă că, atunci când se va întoarce, va vedea că el plecase. Seușură, întrebându-sedacă serafimiieraumaipresusdenecesitățimundanedin acestea – deși, judecânddupă obrazul întunecat, Akiva nuera mai presus de nevoia unui aparat de ras –, apoi se spălă pe față și pe dinți. Își perie părul și, cu fiecare moment întârziat, creștea neliniștea ei să nu cumva să se întoarcă și să găsească doar o cameră goală, ușa balconului deschisă și întreg universul cerului de deasupra, fără niciun indiciu despreîncedirecțieoluase. Dareleraîncăacolo.Aripileluieraudinnouascunsedeoiluziemagică,săbiilelegatela locullorînspinare,inofensiveînteciledepieledecorate. —Ăă,începuea,baiaeacolo,dacă,ăă… El dădu din cap și trecu pe lângă ea, foarte încurcat când încercă să-și îndese aripile invizibileînspațiulîngustșisăînchidăușa. Karouse schimbă grăbită în haine curate, apoi se duse la fereastră. Era încă întuneric

afară.Ceasularătacinci.Îierafoartefoameșiștia,dinperchezițiadedimineațatrecută,că

nuexistacevanicipedepartecomestibilînbucătărie.CândAkivaapăru,îlîntrebă:

—Ți-efoame? —Maiamunpicșimor. —Atunci,haisămergem. Îșiluăpaltonulșicheileșipornispreușă,apoiseoprișischimbădirecția.Ieșipebalcon, secățărăpestebalustradă,aruncăoprivirepesteumărlaAkivașipășidreptîngol. Șaseetajemaijos,înstradă,eaaterizăcuușurințăcalașotron,fărăsă-șipoatărețineun zâmbet. Akiva veni imediat lângă ea, fără zâmbet, ca întotdeauna. Era atât de sumbru, încâtnu-șiputeaimaginachiarcăarfizâmbit,darnueracevaînfelulîncareseuitalaea? Iată,înprivireaastapiezișă,unînceputdemiracol?Îșiaduseamintelucrurilepecareile povestise el noaptea, iar acum, văzând licăririle de sentiment întrerupându-i gravitatea tristă depefață,simțică isestrângeinima.Cumfuseseviața lui,datdeatâtdetânărla război?Război.Pentrueaeraoabstracțiune.Nuputeasă-iconceapărealitatea,nicimăcar contururilerealității.FațădecumfuseseAkiva–cuochiimorți–,felulîncareseuitalaea acum o făcea să simtă că el s-ar fi întors din morți pentru ea, și asta părea o chestie colosală și intimă. Următoarea dată când ochii li se întâlniră, ea se văzu nevoită să își fereascăprivirea. Îl duse la brutăria din colț. Nuse deschisese încă, dar brutarul le vândupâinicalde pe

fereastră – brun-aurii, proaspăt scoase din cuptor și încă aburind în pungile lor încrețite, cafenii–,șiapoiKaroufăcuceeacearfifăcutoricinedacăarfipututzburașis-arfitrezit pestrăzilePragăiînzori,cupâinifierbințidemâncare. Zbură,făcându-isemnluiAkivas-ourmezesus,învăzduh,șidincoloderâu,pentruase cocoțapeturlaînaltășireceaclopotnițeicatedraleișiaprivirăsăritulsoarelui.

Akiva se ținea aproape, chiar în spatele ei, privindcum îi flutura părul, ca niște lungi tentacule absorbind roua răsăritului. Karou greșise când presupusese că zborul ei nu-l surprinsese. Numai că învățase, în atâția ani, să-și înăbușe orice sentiment, orice reacție. Sauașacrezuse.Înprezențaacesteifetepăreacănimicnumaierasigur.

Existaoanumesiguranțăînfelulîncaredespicaaerul.Eramagie–nuaripiascunsesub iluziemagică, cipurșisimpludorința dea zbura devenită reală. O dorință, presupuseel, din rezervele lui Brimstone. Brimstone. Gândul la vrăjitor veni ca o pată de cerneală, un gândîntunecatpesteluminozitatealuiKarou. CumputeacevaatâtdediafancazborulgrațiosalluiKarousăiasădinmagiadiabolică aluiBrimstone? Zburarălaoînălțimecaresă-ifereascădeafizărițiîntâmplător,pesterâușicârmindîn direcțiacastelului,undecoborârăîncercurisprecatedraladinmijloc.Eraourâciunegotică, scobitășiroasădetrecereavremiicaostâncăînbătaiafurtunilorseculare.Karouaterizăpe turla clopotniței. Un locnuprea comod. Vântulsufla, plin de gheață șide rea-voință, iar Karoutrebuisă-șiadune părulcumâinile ca să nu-imaiacopere fața. Scoase un creion – acelașipecare-lagitaserăzboiniclael?—,îșistrânsepărulcolacșiînfipsecreionulprinel; unobiectbunlatoate.Șuvițealbastreevadaserădincoafurășiîidansaupefrunte,adusede vântpesteochișilipitedebuzelecarezâmbeaucuîncântareneprefăcută,copilărească. —Suntempecatedrală,îispuseea. Eldădudincap.

—Nu.Suntempecatedrală,ziseeadinnou. Ela avutimpresia că-iscapă ceva,că pierdevreonuanță delimbaj,darapois-a prins:

eradoaruluită. Uluităsăsteaînvârfulcatedralei,sus,pecolinaceseridicadeasupraorașului,cutoată Praga desfășurată la picioare. Își strânsese brațele în jurul pâinii calde și privea în

depărtare, iar pe fața ei se citea, neascunsă, o nemaipomenită venerație, mai puternică decât îșiputea amintiAkiva să fisimțit el vreodată, nicimăcar cândzborul fusese nouși pentru el. Foarte probabil să nu fi avut niciodată acest sentiment. Primele lui zboruri nu fuseseră prilej de admirație sau bucurie – doar disciplină. Însă voia să împărtășească momentulcare-ifăceaeifațaatâtderadioasă,așacăvenilângăeașiseuită. Eraoprivelișteremarcabilă,cucerulcareîncepusesă roșească timid,pela rădăcini,cu toateturnurilescăldateîntr-oluminăblândă,custrăzileorașuluiîncontinuarecufundateîn umbreșiscânteindculicuriciifelinarelordestradășiculuminileîntrețesute,clipitoare,ale farurilor. —N-aimaivenitaici,sus,pânăacum?întrebăel. Karouseîntoarsespreel. —Oh,bada,îmiaductoțiiubițiiaici. —Șidacănu-țisuntpeplac,ziseel,poțioricândsă-iîmpingiîngol. N-arfitrebuitsăspunăasta.ExpresialuiKarouseîntunecă.Fărăîndoialăcăsegândise la Izíl. Akiva se mustră pentruefortulluide umor. Bineînțelescă ieșise cutotulanapoda. Trecusemultăvremedecândavusesechefsăglumească.

—Adevăruleste,spuseKarou,lăsându-iintervențiasătreacăfărăcomentarii,cănumi-

ampusdorința dea zbura decâtacumcâteva zile.N-amavutprilejulsă mă bucurîncă de ea. Dinnousesimțisurprins;probabilcădedataastaoarătă,întrucâtKarouîizăriexpresia șiîntrebă:

—Ce?

Elclătinădincap.

—Dupăcâtdesigurtemișcaiprinaerșidupăcumaipășitpestebalustradabalconului,

fărăniciosecundădeezitare,s-arfiziscăzborulfăceapartedintine.

Easpuse:

—Știi,numi-a trecutprin mintecă dorința arputea să slăbească în timp.Arfifostun soidepedeapsăpentruînfumurare,nu-iașa?Pleosc! Izbucniînrâs,netulburatădeidee,șiadăugă:

—Artrebuisăfiumaicubăgaredeseamă.

—Dorințelesetreccutimpul?întrebăel.

Earidicădinumeri.

—Nuștiu.Nucred.Părulmeunuși-aschimbatculoareaînapoi.

—Astaeodorință?Brimstonete-alăsatsăfoloseștimagiape…asta?

—Ei!Nupotspunecăafostdeacord.

Îistrecurăoprivirecareeradeopotrivătimidășisfidătoare.

—Num-alăsatniciodatăsăamodorințăadevărată.Doarcâtsăfacmicirăutăți…Oh!

Îșiadusebruscaminte.

—Oops!

—Ce?

—Amfăcutopromisiune,noapteatrecută,șiamuitatcompletdeea. Scotoci în buzunarul hainei și scoase o monedă mică, pe care Akiva zări chipul lui Brimstone.Ovăzuînpalmaei,înaintesă-șiînchidăpumnul;cândîldeschise,dispăruse. —Magie,ziseea.Pfuu! —Ceți-aidorit?întrebăel. — O prostie. O fată rea, undeva acolo, o să se trezească fericită. Nu c-ar merita. Nerușinata. Scoaselimbaspreoraș,orăbufniredepurtarecopilărească. —Oh.Poftim! SeîntoarsespreAkivași-iîntinseunadintrepungiledelabrutărie. —Știi,casănumori. În timp ce mâncau, el observă că ea tremură șiîșideschise aripile –invizibile –, astfel încât vântul să le preia căldura și s-o sufle în jurul ei. Păru să ajute. Ea se așeză, bălăbănindu-șipicioarelepestemargineaacoperișuluișiciocnindu-lenepăsătoare,învreme cesmulgeabucățeledinpâineșilemânca.Selăsăpevine,lângăea. —Apropo,cumtesimți?întrebăea. —Depinde,răspunseel,simțindu-semucalit,deparcăumorulluiKaroueramolipsitor. —De? —Dacăîntrebipentrucăîțifacigrijipentrustareameadesănătatesaupentrucăvreisă mățiislăbitșineajutorat. —Oh.Slăbitșineajutorat,fărăîndoială. —Încazulăsta,măsimtîngrozitor. —Bine. Ospusesedestuldeserios,darcuosclipireînochi.Akivaîșidăduseamacăaveagrijăcu hamseleei,sănuleîntoarcădingreșealăîndirecțialui.Sesimțimișcat,cumfuseseșicând setreziseșidescoperisecădormea,launmetrușicevadistanțădeel,atâtdefermecătoare șidevulnerabilă,șicuîncredereaeiînel,cașialuiMadrigal,atâtdenemeritată. —Măsimtbine,ziseelîncet.Mulțumesc. —Nu-mimulțumi.Eusuntceacarete-arănit. Rușineaîlcopleși. —Nu…nulafelcumte-amrăniteupetine. —Nu,recunoscuKarou.Nulafel. Vântuleraînciudat;cuorafalărebelăîidesprinsepărul,apoiseînverșunăsăi-lapuceîn gheare; într-o clipă, era peste tot, de parcă un stol de elemente aeriene încercau să-l răpeascăpentrua-șicăptușicuiburilecumătasealbastră.Easeluptăsăși-ladune;creionul căzuse peste marginea acoperișului, plonjând între pilaștrii bolții, așa că-și ținu părul cu ambelemâini. Akiva așteptă s-oaudă spunândcă era gata să coboare,ca să scapedevânt,darea nu ziseasta.Soareleseînălțăpestedealurișieaprivicumrazeleluimânaunoapteaînumbre, unde se înghesuia, maideasă și, prin urmare, maiîntunecată –toată noaptea adunată în locurileînpantădedincolodeatingerearăsăritului. Dupăovreme,Karouspuse:

—Știi,noapteatrecutăaispuscăprimaamintireataafostcumsoldațiiauvenitdupă

tine…

—Ți-amspuseuasta?

Eraperplex. —Ce,nu-țiamintești? Se întoarse spre el, cu sprâncenele ca două trăsături de condei gemene, de culoarea boabelordecacao,ridicateînsurpriză. El clătină din cap, încercând să-și amintească. Îi fusese atât de rău de la pecețile diavolului,încâttotuleraînceață,darnu-iveneasăcreadăcă-ivorbisedesprecopilărialui șimaialesdespreziuaaceea.Sesimțeadeparcăl-arfiscoscuforțadintrecutpebăiețelul acelafărăminte–deparcă,într-unmomentdeslăbiciune,devenisedinnouacela. Oîntrebă:

—Șicealtcevaammaispus? Karou își plecă puțin capul. Era gestul ca de pasăre care o salvase în Marrakech, înclinarearapidăacapului,pentrua-lpriviaproapedintr-oparte,iarinimaluiAkivaoluă lagoană. —Nupreamulte,răspunseea,dupăcâtevaclipe.Dupăaceeaaiadormit. Înmodclarmințea. Oarece-ispusese,noapteatrecută? — Oricum, continuă ea, fără să se uite în ochii lui, m-ai făcut să mă gândesc și am încercatsădescopărcareeprimameaamintire. Seridică înpicioare,sprijinindu-sedemarginea acoperișului,mișcarepentrucarea fost silităsădeadrumullapăr,iaracestasearuncănebuneșteînmâinilevântului. —Și? —Brimstone. Opoticnealăînrespirațiaei,oduioșieșiunzâmbetinfinitdetrist. — E despre Brimstone. Eu stau pe podea, în spatele mesei lui de lucru, și mă joc cu smoculdinvârfulcoziilui. Sejucasecusmoculdinvârfulcoziilui?Imagineaastanusepotriveadeloccupărereape care o avea Akiva despre vrăjitor, care-i fusese forjată de cea mai crâncenă durere a lui, însemnatăcufierulroșuînsufletulluicaunstigmat. —Brimstone,ziseelcuamărăciune,afostbuncutine? Karourăspunsepătimaș.Cupărulcauntorentalbastru,cuochiiflămânzi,îispuse:

—Întotdeauna.Indiferentcecrezitudesprehimere,nu-lcunoștipeel.

—Oarenus-arputeaîntâmpla,Karou,ziseelîncet,catusăfiiaceeacarenu-lcunoaște

cuadevărat?

—Ce?întrebăea.Ceanumesănuștiu?

—Magialui,depildă,răspunseAkiva.Dorințeletale.Știideundevin?

—Vindeundeva?

—Nusuntgratuite,Karou.Magiaareunpreț.Prețuledurerea.

32.LOCȘIPERSOANĂ

Durerea. CândAkiva îiexplică,luiKarouisefăcurău.Segândila toatefleacurilededorințepe care și le pusese ea – de ce Brimstone nu-i spusese niciodată? Adevărul ar fi izbutit acolo undetoateprivirileluiîncruntatenureușiserăniciodată.Dacăarfiștiut,eanuși-armaifi pusniciodatăvreodorință. —Casăieidinunivers,trebuiesădaicevalaschimb,ziseAkiva. —Dar…decedurere?N-aiputeadaaltceva?Cumarfi…bucurie? —Existăunechilibru.Dacăarficevaușordedat,arfineînsemnat. — Chiar crezi că bucuria e mai ușor de răsplătit decât durerea? întrebă Karou. Tu din careaimaimultă? Akivaoprivilung. —Eoobservațiebună.Darnueuamcreatsistemul. —Darcine? —Poporulmeucredecămarileputericerești.Himereleautotatâtdemultepoveșticâte rase. Tulburată,Karouîntrebă:

—Bine…șidurereadeundevine?Epropriadurere?

Akivaspuse:

—Nu,Karou.Nuestepropriadurere. Rosti fiecare cuvânt cu grijă, iar implicația rămase suspendată: dacă nu era durerea proprie,atunciacuiera? Se simți îngrețoșată. În minte îi răsări imaginea morților întinși pe mese. Nu. Asta ar putea însemna cutotulaltceva. Ea îlcunoștea pe Brimstone, nu-iașa? Poate că nuștia… mărog,totuldespreel,darîlcunoștea,aveaîncredereînel,nuînîngerulăsta. Înghițindnoduldingât,zise:

—Nutecred.

Cublândețe,elîntrebă:

—Karou,ceeraucomisioanelepecarelefăceaipentruel? Deschisegurasă-irăspundășioînchiselaloc.Unvăldeînțelegereîncepusăsepogoare lentpesteeașiarfivrutsă-ldealaoparte.Dinții:unuldintremarilemisterealeviețiiei. Cadavre, clești, moarte. Fetele acelea rusoaice, cu gurile lor însângerate. Cât timp fusese conștientă că Brimstone făcea trafic, se ținuse strâns de ideea că el avea nevoie de dinți pentru ceva vital, iar durerea era un corolar trist și disperat al acelui ceva. Dar… dacă durerea era toată povestea?Dacă așa plătea Brimstonepentruputerea lui,pentrudorințe, pentrutot? —Nu,ziseea,clătinânddincap,darconvingereaopărăsise. Puținmaitârziu,cândplecădepecatedralășiporniprinvăzduh,plăcereaeideazbura dispăruse.Acuidurere,seîntrebă,aplătitpentruasta? SeduserălaoceainăriedepeNerudova,stradalungășiîntortocheatăcecoboarădinspre castel,iarAkivaîncepusă-ipovesteascădesprelumealui.Imperiușicivilizație,răzmerițăși masacru, cetățipierduteșicucerite, pământuriarse, ziduridărâmatedeghiulele, asediiîn carecopiiimureauprimiidefoame,chiardacăpărințiilorledădeautotceaveaușimureau

șieicurânddupăaceea. Vorbidesprevărsăridesângeșiteroarepeuntărâmdefrumusețeștirbită. —Străvechile păduris-auduspe construitulvaselor șialmașinăriilor de asediusauau fostincendiatecasănupoatăfitransformateînvaseșimașinăriideasediu. Despreorașepărăsite,ruinate,gropicomune,trădare. Armiidemonștricaretotveneaușiveneau,niciodatăîmpuținate,niciodatăslăbite. Maieraușialtelucruri–dedimensiuniepopeice,cumplite–,pecareelnuilespuse,cile ocoli,caștergândmarginileuneirăni,șovăielnic,testânddurerea. Karou asculta cu ochii mari, șocată și îngrozită de brutalitate, dorindu-și ca în ultimii șaptesprezeceaniBrimstonesă ficonsideratpotrivitsă-ițină olecțiedespreAltundeva. Îi trecuprinmintesăîntrebe:—Cumsenumeștelumeavoastră? —Eretz,răspunseAkiva,ceeaceofăcupeKarousă-șiridicesprâncenele. —AstaînseamnăPământînebraică,ziseea.Deceaulumilenoastreacelașinume? —Odinioară,magiicredeaucălumileeraustratificate,carocilesedimentaresauinelele copacilor,îiexplicăAkiva. —Ăăă,bine,ziseKarou,încruntată. Șidupăoclipă:

—Magii? —Serafimiivrăjitori. —Aispus„odinioară”.Acumcecred? —Nucrednimic.Himerelei-auucispetoți. —Oh. Karouîșistrânsebuzele.Cemaiputeaispunelaașaceva? —Bine. Cântăriînminteideeadelumi. — Poate că noi am furat numele Eretz de la voi, cândva, demult, așa cum ne-am construitșireligiile,uitându-nelavoi. ReligiilepecareBrimstoneledefineacaunpleddinpeticepestrițedebasmedeadormit copiii,pecareoameniilecususerălaolaltădinceîntrezăriserăici-colo. —Știi,frumusețeaegalbinele;coarneleșisolzii,răul.Simplu. —Și,înacestcaz,adevărat. Înspateletejghelei,chelnerițaseuitadelaunullaaltul.LuiKarouîiveneas-oîntrebela cesezgâiește,darseabținu. —Așadar,înesență,ziseea cătreAkiva,încercândsă adunetoatelucrurilepecareile povestiseîntr-unsingurfir,serafimiivorsăconducălumea,himerelenuvorsăfieconduse șiastalefacesăfierele. MușchiisezbăteaupemaxilareleluiAkiva;eranemulțumitdesimplificare. — Nu există decât barbari în satele de glod. Noi le-am dat lumina, ingeniozitatea construcțiilor,cuvântulscris… —Șin-ațiluatnimicînschimb,suntsigură. —Nimicnerezonabil. —Îm-hm. Karouregreta că nuacordasedestulă atențieorelorsaledeistoriea oamenilor, ca să-și poatăimaginamaibineuncontextpentruvastulorizontpecarei-ldesfășurael. —Deci,acumomiedeani,fărăniciunmotiv,himereles-aurăzvrătitșii-aumăcelăritpe

stăpâniilor,reluândcontrolulasuprapământuluilor. Elprotestă.

— Pământul n-a fost niciodată al lor. Ele aveaumici proprietăți agrare, adăposturi de piatră.Celmultsate.CetățileaufostconstruitedeImperiușinunumaicetățile.Viaductele, porturile,drumurile…

—Darnuacolosenăscuserășimuriserăele,delaînceputulînceputurilor,cumarveni? Unde se îndrăgosteau, își creșteau copiii, își îngropau bătrânii? Și ce dacă n-au construit cetăți?Nueratotpământullor?Vreausăspun,celpuțindacănuținețimorțișlaregulacă văaparțineceeaceputețiapăra,încarecaz,oricineeîndreptățitcaoricândsăiaoricede laoricine.Cugreusepoatenumiastacivilizație. —Nuînțelegi. —Nu,nuînțeleg. Akivatraseadâncaerînpiept. —Noiamconstruitlumeacubunăcredință.Amtrăitalăturideele… —Caegali?întrebăKarou.Letotnumești„monștri”,decitrebuiesămăîndoiesc. Elnurăspunseimediat. —Câtaivăzutdinele,Karou?Aispuspatruhimereșiniciunarăzboinic?Cândți-aivăzut frații și surorile luați în coarne de minotauri, ciopârțiți de câini-leu, făcuți bucăți de dragoni,cândți-aivăzut… Sepregăteasăspunăceva,darseopri,cuoexpresiedeagonie. —Cândaifosttorturatșisilitsă asiștila execuția…celordragi…atunciîmiveiputea vorbitumiedespreceînseamnăunmonstru. Celordragi? Nusereferea la frațișisurori, după cumospusese. Karousimțiun junghi de…ei,cusiguranțănuputeafigelozie.Cecontapecineiubeasauiubiseel?Înghițiînsec. Ce-ar fi putut spune? Nu putea combate niciunul dintre lucrurile pe care i le spusese el. Lipsaeidecunoaștereeraclară,darastanuînsemnacătrebuiasă-lcreadăcuochiiînchiși. —Mi-arplăceasăaudșivariantaluiBrimstone,ziseea,liniștit. Atunciîivenioidee,oideegrozavă. —Aiputeasămăduciacolo.Aiputeasămăducituînapoi. Elclipi,surprins,apoiclătinădincap. —Nu.Nueunlocpentruoameni. —Șieunlocpentruîngeri? —Nueacelașilucru.Emaisiguraici. —Oh,zău?Spune-lecicatricelormelecâtdesigureaici. Îșitrasedegulerulbluzeica să aratepielea încrețită a cicatriceidepeclaviculă. Akiva tresărilavedereaei,urâtășifăcutădeel,iarKaroudădudrumulguleruluilaloc.

— De altfel, insistă ea, există lucruri mai importante decât siguranța. Cum ar fi… cei

dragi.

Sesimțicrudăfolosindcuvintelelui,cașicândarfirăsucitunpumnal.

—Ceidragi,repetăel.

—I-amspusluiBrimstonecăn-osă-lpărăsescniciodatăpurșisimplu,șin-ams-ofac.O

sămăduc,chiarșifărăajutorultău.

—Cumaidegândsăfaciasta?

—Existăaltecăi,ziseea,cufereală.Dararfimaiușordacăm-aiducetu.

Maiușor,într-adevăr.CecompanionplăcutdecălătoriearfifostAkiva,fațădeRazgut.

Însăelspuse:

—Nutepotduce.Portalulepăzit.Aifiucisăpeloc. —Voi,serafimii,facețidesasta,ucidețipeloc. —Monștriine-ausilitsăfimastfel. —Monștrii. Karou se gândi la ochii zâmbăreți ai Issei, la agitația lui Yasri și la atingerea ei mângâietoare. Și Karou le numea monștri, uneori, dar cu dragoste, la fel cum o numea turbatăpeZuzana.ÎnguraluiAkiva,cuvântuleradoarurât. — Bestii, diavoli, monștri. Dacă ai fi cunoscut vreodată o himeră, n-ai mai putea să le desconsideriașa. Akivaîșilăsăochiiînjosșinurăspunse,iarfirulconversațieilorsepierduîntr-otăcere încordată.Eiisepărucăerapalid,încănerestabilit.Căniledeceaieraudelut,artizanale, fărăcozi,iarKarouoînconjurăpeaeicuambelemâini.Îșiținupalmelelipitedecană,atât ca să seîncălzească după oreledeînghețdin vârfulcatedralei, câtșisă seîmpiedicedea azvârli, fără să vrea, vreo rafală de magie dureroasă spre Akiva. De partea cealaltă a mesei,pozițialuiooglindeapeaei,cumâiniledeasemenealipiteînjurulcăniilui,astfel încâteanuavucumsănuvadătatuajelelui:liniilenegrecareserepetaupedegetelelui. Fiecare dintre ele era ușor în relief, ca țesuturile cicatricelor, iar Karou crezu că, spre deosebire de ale ei, erau doar crestături frecate cu negru de fum – un procedeu primitiv. Însă,cucâtseuitamaimultlaele,cuatâtpuneastăpânirepeeaosenzațiestraniecăarfi știutcevasauaproapearfiștiut.Parcăarfistatpemargineaînțelegerii,oscilândîntreaști șia nuști, atât de rapid, încât nuputea chiar să-șidea seama ce anume era –ca șicând încercasăvadăaripileuneialbineînzbor.Nuputeafixa. Akiva ovăzustudiindu-lșiasta îlfăcurușinos.Sefoi,acoperindu-șiomână cucealaltă, deparcăarfipututștergetatuajele. —Șialetaleaumagieînele?întrebăKarou. —Nu,răspunseel,unpicbrutal. —Șiatunci?Înseamnăceva? Nu-i răspunse, iar ea întinse mâna, fără să se gândească, pentru a-și plimba vârful degetelor peste ele. Erau după modelul clasic de numărat câte cinci: pentru fiecare patru liniiparaleleoacincealetăiapediagonală. —Eunrăboj,remarcăea. Degeteleeisemișcauușordelaungrupdecincilaurmătorul,pedegetulluiarătătorde lamânadreaptă–cinci,zece,cincisprezece,douăzeci–și,defiecaredatăcândîlatingeape Akiva,parcăsăreaoscânteieșisedeclanșaunimbold,unimbolddea-șiîmpletidegetelecu ale lui, și chiar – Doamne, ce o apucase? – să-i ridice mâinile la buzele ei și să-i sărute semneledepeele… Șiatunci,dinsenin,știu.Știucereprezentaușiîșiretrasebruscmâna.Seuitălael,iarel nufăcudecâtsăsteanemișcat,fărăacoperire,gatasăaccepteoricarejudecatăcucareavea easă-lbiciuiască. —Suntucideri,ziseea,cuglasslab.Sunthimere. El nu tăgădui. Ca și atunci când îl atacase, nu voia să se apere. Mâinile lui rămaseră undeerau,neclintitecaoasele,iarKarouintuicăseluptacunevoiadeașileascunde. Easecutremură,uitându-selacrestăturileacelea,gândindu-selacelepecareleatinsese –douăzecișiunanumaipedegetularătător.

—Atâtdemulte,ziseea.Aiucisatâtdemulte.

—Suntsoldat.

Karoușileimaginăpecelepatruhimerealesalemoarteșipusemânalagură,temându-

se că i s-ar putea face rău. Când el îi vorbise despre război, războiul părea la o lume depărtare. Însă Akiva era real și chiar în fața ochilor ei, iar faptul că era un ucigaș era deopotrivă real, acum. Ca dințiiîmprăștiațipe masa de lucrua luiBrimstone, toate acele liniireprezentausânge,viețicurmate–nudelupișitigri,cisângeleșiviețilecurmateale himerelor. Karouseuitalaelstăruitorși…văzuceva.Deparcămomentulsesparsecaocoajădeou pentrua dezvăluiun alt moment înăuntrullui, greude distinsîntre ele –aproape unulși același–,darimediatdispărușitimpulredeveniintact.Akivaeralafelcumfuseseșinuse întâmplaseabsolutnimic,darîntrezărireaaceea… Karou se auzi spunând cu o voce goală, care ar fi putut emana din coaja de ou a momentuluiaceluia. —Acumaimaimulte. —Ce? Akivaoprivifărăsăînțeleagă–apoi,cafulgerat,nufărăînțelegere.Seaplecădeodată spreea,cuochiideschișișiscânteind,mișcareasubităvărsându-iceaiul. —Ce?repetăel,maitare. Karoudăduînapoi.Akivaoprinsedemână. —Cevreisăspui,cumadicăammaimulteacum? Eaclătinădincap.Maimultelinii,voiasăspună.Văzusecevaînmomentulacelafisurat. AdevăratulAkiva,carestăteaînfațaei,șideasemeneaostrăfulgeraredeimposibil:Akiva zâmbind.Nustrâmbăturasumbrăabuzelor,ciunzâmbetîncălzitdeuimire,atâtdefrumos, încâteradurerosdeprivit.Cuîncrețiturilacolțurileochilor,careerauveselișidefocalizați defericireșiuitaredesine. Schimbarea era profundă. Dacă era frumoscândera grav –și era–,zâmbinderapurșisimplusuperb. DarKarouarfipututsăjurecăelnuzâmbise. ȘiacelimposibilAkiva, care existase pentrudoar ofracțiune de secundă –acolofusese vorbadesprealtceva:mâinileluiaveaumaipuțineînsemne,uneledintredegeteleluierau completlipsitedeele. Mânaeieraîncăîntr-alui,stândînbaltaceaiuluivărsat.Chelnerițaieșidedupătejghea șise opri, pregătită cuun șervet, șovăind. Karouîșiretrase mâna șise dăduîn spate, s-o lasesă șteargă masa, ceea ceșifăcu, privindîn continuarecândla unul, cândla celălalt. Cândînsfârșittermină,întrebă,ezitant:—Măîntrebam…măîntrebamcumațifăcut-o. Karouseuitălaea,nepricepând.Fataeracamdevârstaei,cuobrajiiplinișiroșii. —Noapteatrecută,explicăea,zborul. Ah.Zborul. —Aifostacolo?întrebăKarou. Isepăreaostraniecoincidență. —Mi-arfiplăcut,răspunsefata.Amvăzutlatelevizor.S-adatlaștiritoatădimineața. Oh, gândi Karou. Oh. Mâna i se duse spre telefon, care tot scosese fornăieli scurte și bâzâituri în ultima oră, și îi verifică ecranul. Apelurile ratate și mesajele se înșirau unul dupăaltul,majoritateadelaZuzanașidelaKaz.Lanaiba. —Undeerausârmele?întrebăchelnerița.N-aupututgăsiniciosârmăsauceva.

Karouzise:

—Fărăsârme.Chiaramzburat,apoiîioferizâmbetuleiambiguu,patentat. Fataîizâmbișiea,gândindu-secăoluapestepicior. — Bine, atunci nu-mi spuneți, zise ea, pe jumătate supărată, și îi lăsă în pace, doar aducându-iluiAkivaaltăcanădeceai. El încă stătea departe de masă, privind-o pe Karou cu ochii aceia larg deschiși, scăpărători,șicuaceaintensă,darprudentăatenție. —Ce?întrebăea,intimidată.Deceteuițiașalamine?

El își ridică mâinile și își trecudegetele prin părul des, tuns scurt, ținându-se de cap o clipă. —Număpotabține,ziseel,stingherit. Karou simți o plăcere efervescentă. Își dădea seama că, de-a lungul dimineții, toată asprimeaiseștersesedepechipsaupe-aproape.Buzeleîierauușorîntredeschise,privirea deschisă,iaracum,căvăzuse–îșiimaginase?–aceaimposibilăstrăfulgeraredezâmbet,nu maiera atâtdegreusă-șiînchipuiecă s-arputea întâmpla din noușide-adevăratelea, de dataasta. Pentruea,poate. Oh, Doamne. Fii pisica aceea! își reaminti ea. Aceea care stă într-un loc inaccesibil și niciodată–niciodată–nutoarce.Lăsându-sepespate,înscaun,îșicompusepechipceeace speracăeraversiuneaomeneascăadisprețuluipisicesc.Îifăcurezumatulceloraflatedela chelneriță, deși nu era sigură că el înțelegea ceva despre televiziune, darămite despre Internet.Saudespretelefoane,depildă. —Măscuziunminut?îlîntrebăeașiosunăpeZuzana,carerăspunsedelaprimulapel. VoceaeiexplodăînurechealuiKarou:

Karou? —Eusunt… —Oh, Doamne! Eștibine? Te-amvăzutla știri. L-amvăzutpeel. Amvăzut…Doamne Dumnezeule,Karou,îțidaiseamacăzburai! —Știu.Nuegrozav? —Nuegrozav!Enegrozav!Amcrezutcăzăceaimoartăpeundeva. Era în prag de isterie și lui Karou îi trebuiră câteva minute s-o calmeze, în tot timpul conștientăcăochiiluiAkivaerauasupraeișiîncercândsă-șipăstrezecalmuldefelină.

—Eșticuadevăratbine?întrebăZuzana.Adică,nustăelcuuncuțitlagâtultău,silindu-

tesăspuicăeștibine? —Nicimăcarnuvorbeștecehește,oasigurăKarou. Apoiîidăduun scurtraportdespreceleîntâmplatenoaptea trecută, înștiințând-ocă el nuîncercase s-o rănească – ba chiar trecuse în pasivitate extremă ca să n-o rănească – și sfârșindcu:—Amprivit,ăă,împreunărăsărituldepeturlacatedralei. —Cedracu’?Afostoîntâlnire? —Nu,n-afostoîntâlnire.Sincerăsăfiu,nuștiuceafost.Este.Nuștiucecautăaici… Vocea îi tremură când se uită la el. Nu era vorba doar despre zâmbetul sau despre crestăturiledepemâinilelui.Știa,cumva,căumărulluidrepteraomasădecicatrice.Elși-l menaja;văzuseasta.Probabildeaceeaștia.Daratunci,deceștiașicumarătaucicatricele? Cumsesimțeaulaatingere? —Karou?Alo?Karou?

Karouclipișiîșidreseglasul.Seîntâmplasedinnou:numeleei,plutindpelângăea,fără legătură cu ea. Deduse după agitația Zuzanei că fusese dată dispărută în acțiune vreo câtevamomentepesteoriceintervalacceptabildedistracție. —Suntaici,ziseea. —Unde?Tetotîntrebasta.Undeești? Karouavuunmomentdeamnezie. —Ăăă.Oh.CeainăriadepeNerudova. —Stai.Rămâiacolo.Vinșieu. —Nu,n-aisă… —Bada. —Zuze… —Karou.Număfacesătepocnesccupumniimeimicuți. —Bine,seînduplecăea.Vino,atunci. Zuzanalocuialaomătușăvăduvă,înHradčany,nudepartedeacolo. —Ajungînzeceminute,ziseea. Karounurezistăsănu-ispună:

—Emairapiddacăzbori. — Anormalo. Să nu îndrăznești să pleci. Și nu-l lăsa nici pe el să plece. Am niște amenințărideplasat.Niștejudecățidetransmis. —Credcănuseducenicăieri,ziseKaroușiseuitădreptlaAkivacândrostiacestea. Elîiîntoarseprivirea,topit,iareaștiucăeraadevărat,deșinuștiadece. Nueraom.Nueranicimăcardinlumeaei.Eraunsoldatcuzecidemorțipemâinilelui șiera dușmanulfamilieisale. Și, cutoateacestea, îilega ceva, maiputernicdecâtoricare dintre considerentele astea, ceva cu puterea de a-i dirija ei sângele și respirația ca pe o simfonie,astfelîncâttotcefăceacasăseîmpotriveascăpăreaodiscordanță,odizarmonie cupropriaființă. De când își putea aminti, o viață fantomă o luase în derâdere cu impenetrabilul său „altceva”,daracumerapedos.Aici,încerculprezențeiluiAkiva,chiarîntimpcevorbeau desprerăzboișiasediișivrăjmășiedăinuitoare,easesimțeaatrasăîncălduraabsolutuluiși a binelui ființei lui, de parcă el ar fi fost deopotrivă locși persoană și, în pofida oricărei rațiuni,exactloculundearfitrebuiteasăseafle.

33.RIDICOL

Micuța mea prietenă înspăimântătoare vine aici, îi spuse Karou lui Akiva, bătând darabanapemasă. —Ceadepepod. KarouîșiaminticăAkivaourmărisecuoziînurmășidebunăseamăvăzusespectacolul Zuzanei.Dădudincap. —Știedesprelumeata,puțin.Șiștieșicăaiîncercatsămăucizi,așacă… —Artrebuisă fiuînfricoșat?întrebă Akiva și,pentruosecundă,Karoucrezucă vorbea serios. Întotdeaunaarătaatâtdeserios,darastafusesedoaroaltătentativădeumorsec,caîn vârful catedralei, când o surprinsese cu gluma lui despre aruncat de pe acoperiș iubiții necorespunzători. —Teribildeînfricoșat,răspunseea.Sătefacimicînfațaei.Osăvezi. Canaeieragoală,darîșiținumaidepartepalmeleînjurulei,acummaipuțindeteamă să nu îndrepte din greșeală magie spre Akiva, cât să nu mai facă escapade necontrolate pestemasăsăileatingăpealelui.Arfitrebuitsăfiedezgustatădemâinileluicusocoteala morților,șiera,darnunumai.Înegalămăsurăcurepulsiaera…atracția. Știacășielosimțea,cămâinileluiduceaupropriabătăliecasănuseîntindăsprealeei. El continua să se uite la ea și ea continua să roșească, iar conversația lor se poticni, stângace,pânăcândușilesedeschiserășiZuzanaintrăcupașiapăsați. VeniglonțlamasalorșiseproțăpiînfațaluiAkiva.Erafuribundă,gatadeceartă,însă cândîlvăzu,cândîlvăzude-adevăratelea,sedescumpăni.Expresiileiserăzboiaupefață– ferocitateșiadmirație–,iaradmirațiaînvinse.Aruncăoprivireîntr-oparte,spreKarou,și zise,cuuluireneputincioasă:—Oh,ladracu’!Trebuie.Să.Vă.Cuplați.Imediat. Afostatâtdeneașteptat,iarKaroueradejacunerviiatâtdeîntinși,încâtizbucniînrâs. Se lăsă pe spate, în scaunul ei, și îngădui râsului să se reverse: blând, sclipitor. Iar asta produse oaltă transformare pe chipulluiAkiva, care îndreptă asupra eioprivire atât de plinădesperanță,atâtdepătrunzătoareșiavidă,încâtofăcusăseînfioareșisăsesimtă… văzută. —Nu,pebune,insistăZuzana.Chiaracum.E,cumsăspun,biologicimperativ,exact,să iei cel mai bun material genetic, nu? Iar acesta – arătă cu mâinile spre Akiva ca un prezentatordeprodus–estecelmaibunmaterialgeneticpecarel-amvăzutvreodată. ÎșitraseunscaunlângăalluiKarou,astfelîncâtamândouăeraucaogaleriedesuporteri observându-lpeserafim. —Mamă,cumși-arretrageFialacuvintele!Artrebuisă-laduciluni,săfiemodel. — Desigur, zise Karou. Sunt convinsă că nu l-ar deranja să se despoaie pentru o adunăturădeoameni… —Săsedezbrace,ocorectăZuzanacuafectare.Pentruartă. —Nefaciprezentările?întrebăAkiva. Limba himeră, pe care o folosiseră tot timpul, acum suna nelalocul ei, ca un ecou bolovănosdintr-oaltălume. Karoudădudincap,alungândrâsul. —Îmiceriertare,ziseeașilefăcuoprezentarerapidă.Bineînțeles,vatrebuisătraduc

eudacăvrețisăvăspunețicevaunulaltuia. —Întreabă-ldacăteiubește,ziseZuzanaimediat. Karouaproapecăseînecă.SeîntoarsecutotcorpulpescaunspreZuzana,careîșiridică omânăînaintesăapuceeasăprotesteze. —Știu,știu.N-osă-lîntrebiasta.Șinicimăcarnuenevoie.Eatâtdeclar.Uită-telael! Mătemcăosă-țideafoccuochiiăiaailui,demențialdeoranj. Într-adevăr,așa părea,trebuiKarousărecunoască.Dariubire?Asta eraridicol.Îispuse șiZuzanei. — Vrei să știi ce e ridicol? zise Zuzana, continuând să-l studieze pe Akiva, care părea uimit de cercetarea ei. V-ul ăla din frunte e ridicol. Doamne. Chiar te face să simți trista penuriedev-uridinviața cotidiană.Amputea,cumsă zic,să-lfolosimca prăsilă pentrua însămânțav-uriînpopulație. —Doamne.Decetoatăvorbăriaastadesprecuplareșiînsămânțare? —Spuneamșieu,răspunseZuzana,împăciuitoare.SuntînnebunitădupăMik,deacord, dar asta nu înseamnă că nu mi-aș putea aduce contribuția la proliferarea v-urilor. Ca o favoarepentruzestreagenetică.Șituaiface-o,nu?Saupoatecă… ÎiaruncăoprivirepiezișăluiKarou. —Poatecădejaaifăcut-o? —Ce?Karouerascandalizată.Nu!Dreptcinemăiei? Era sigură că Akiva nu le putea înțelege, dar pe buze îi juca un ciudat amuzament. O întrebăcespuseseZuzana,iarKarouîșisimțifațaluându-ifoc. —Nimic,îirăspunseeaînhimeră. Încehă,adăugăsever:

—Ean-aspusnimic. — Ba da, am spus, sări Zuzana și, ca un copil care a obținut o reacție pentruo poznă necuviincioasă,repetăveselă:Cuplare!Însămânțare! —Zuze,încetează,terog,oimplorăKarou,neajutoratășifoartebucuroasăcăZuzanași Akivanuaveauolimbăcomună. —Bine,cedăprietenaei.Potsăfiupoliticoasă.Observă. SeadresădirectluiAkiva:

—Bineaivenitînlumeanoastră,spuse,cugesturiexagerate.Spercăîțiplacevizitape

lanoi.

Luptându-secuunzâmbet,Karoutraduse.

Akivadădudincap.

—Mulțumesc.

Apoi,spreKarou:

—Vreisă-ispui,terog,căspectacoluleiafostfrumos? Karoutraduse. —Știu,încuviințăZuzana. Era modul ei standard de a accepta un compliment, dar Karou își dădea seama că era măgulită. —AfostideealuiKarou. Karounutransmiseasta,cispuse,înschimb:

—Eoartistănemaipomenită.

—Șituești,răspunseAkiva,șiafostrândulluiKarousăsesimtămăgulită.

Îipovestică elemergeaula oșcoală dearte, iarelspusecă în lumea luinuexista așa ceva,cinumaiucenicii.KarouspusecăZuzanachiareraunsoideucenic,fiindcăprovenea dintr-ofamiliedemeșteriartizani,șiîlîntrebădacăeleradintr-ofamiliedesoldați. —Într-unfel,răspunseel. Frațiișisurorile luierausoldațișila felfusese șitatăllor, la tinerețe. Rostise cuvântul tatăcuoușoarăasprime,iarKarousimțianimozitate,așacănuinsistă,ciîntoarsediscuția înapoilaartă.Conversația,filtratăprinKarou–căciZuzana,pânășiatuncicândsepurta exemplar, necesita un nivel sporit de filtrare –, decurgea surprinzător de ușor. Prea ușor, gândiea. Deceîieraatâtdeușorsărâdăcuserafimulacestașisătotuiteimagineaportaluluiîn flăcărișipeceaacorpuluimic,totocarnevie,alluiKishmish,cândinimioaraîncepusesă-i bată nebuneșteșiapoicedase?Trebuia să-șireamintească mereu, mustrându-seaspru, dar chiarși-așa,cândseuitalaAkiva,totuldădeasădispară–toatărezervașiautocontrolulei. După o clipă, el remarcă, făcând semn din cap spre Zuzana: — De fapt, nu e foarte înfricoșătoare.M-aisperiattu. —Păi,aidezarmat-o.Aiefectulăsta. —Da?N-apărutsăfuncționezeasuprata,ieri. —Euaveammaimultemotivesămăîmpotrivesc,ziseea.Trebuiesă-miamintescmereu căsuntemdușmani. Asta a fostca oumbră așternută pesteei.Expresia luiAkiva redeveniîndepărtată șiîși luămâiniledepemasă,ascunzândtatuajeledeochiiei. —Cei-aizisadineauri?întrebăZuzana. —I-amreamintitcăsuntemdușmani. —Nțț.Putețificevreți,Karou,darnudușmani. —Darastasuntem,insistăKarou. Șieraudușmani,oricâtdestăruitorîncercas-oconvingăcorpuleidecontrariul. —Șiatunci,cefaci,decepriveștirăsăriturișibeiceaicuel? —Aidreptate.Cefac?Nuștiucefac. Se gândi la ceea ce ar trebui să facă: să se ducă în Maroc, să-l găsească pe Razgut; să zboare prin crăpătura aceea din cer în… Eretz. Un fior rece se strecură prin venele ei. Fuseseatâtdeconcentratăsăpunămânapegavriili,căevitasesăsegândeascăpreaserios la cum ar fi ca într-adevăr să se ducă acolo. Iar acum, cu descrierea lumii lui Akiva proaspătăînminte–sfâșiatăderăzboi,deprimantă–,ocuprinsespaima;deodată,numai voiasăplecenicăieri. Chiarașa,ceartrebuisăfacă,odatăajunsăacolo?Săzboarepânălagratiilefortăreței aceleiaamenințătoareșisăîntrebe,politicos,dacăBrimstoneeraacasă? —Apropodedușmani,spuseZuzana,Neghiobulafostlatelevizor,îndimineațaasta. —Să-ifiedebine,comentăKarou,încăpierdutăîngândurileei. —Nu.Nudebine.Derău.Neghiobrău. —Oh,nu.Ce-afăcut? —Păi,în timp cetupriveairăsăritulcudușmanultău, ceidela știrierauînnebunițisă aflecineeștișiunanumitactorașle-afostdecelmaimareajutor,gătindu-sepentrucamera deluatvederișipovestindlumiitotuldespretine.Cadepildă,ăă,cicatricedegloanțe?Te-a înfățișatcapeunsoidecomplicedegangster… —Complice?Te.Rog.Dacăoluămașa,eusuntgangsterul…

Oricum,oîntrerupseZuzana.Îmiparerăusă-țispun că oriceanonimitateaifiavut, fatăcupăralbastru,cascadoriatai-apuscapăt.Polițiaeprobabillaapartamentultău… —Ce? —Da.Aunumitlupta voastră o„tulburarea ordinii”șiauspuscă vorsă stea devorbă cu,ăă,persoaneleimplicate,dacăștiecinevaundepotfigăsite. Akiva, observându-i supărarea, a vrut să știe ce își spuseseră; ea îi traduse rapid. Expresialuiseîntunecă.Seridicășiseîndreptăspreușă,aruncândoprivireafară. —Orsăvinădupătineaici?întrebăel. Karouvăzucăatitudinealuideveniseprotectoare,cuumeriiadușișiîncordați,șiîșidădu seamacăînlumealuioastfeldeamenințareputeafimultmaicumplită. —Eînregulă,îlliniștiea.Nuechiarașa.Orsăpunădoarîntrebări.Pecuvânt. Elnuseclintidelângăușă. —N-amîncălcatniciolege. SeîntoarsespreZuzanașitrecupecehește:

—Cădoarnuexistăvreolegeîmpotrivazburatului. —Baexistă.Legeagravitației.Problemaecăeșticăutată. Aruncăopriviresprechelnerițacarestăteaîmbufnatăînapropiereșimaimultcasigur trăgeacuurechea. —Nu-iașa? Chelnerițaroși. —N-amsunatpenimeni,segrăbieasăspună.Putețirămâneaici.Mai…maivrețiceai? Zuzana flutură din mână nerăbdătoare și îi spuse lui Karou: — Nu poți rămâne aici o veșnicie,evident. —Nu. —Deci,care-iplanul? Planul.Planul.Aveaunplanșieraaproapedea-lrealiza.Totcetrebuiasăfacăacumera săplece.Săpărăseascăviațadeaici,săpărăseascășcoala,apartamentulei,peZuzana,pe Akiva…Nu. Akiva nu făcea parte din viața ei. Karouse uită la el, cum stătea de pază la ușă,gata s-oprotejeze,șiîncercă să-șiimaginezecă iesedin…locul…lui,din perfecțiune, dinpeticuldesoare,dinatracție.Totcetrebuiasăfacăerasăseridiceșisăplece.Nu? Câteva clipe se scurseră în tăcere, iar corpul lui Karou nu răspunse cu nici măcar o tresăriredemușchilaideeadeapleca. —Planul,ziseea,făcândunuriașefortdevoință șiacceptându-lcurajoasă.Planuleste săplec. Akivaseuitaafară,peușă,șinumaicândseîntoarsecas-opriveascăeaîșidăduseama căvorbiseînhimeră,adresându-iluiultimelecuvinte. —Săpleci?Unde? —Eretz,răspunseea,ridicându-seînpicioare.Ți-amspus.Osă-migăsescfamilia. Disperareaseîntipăripetoatăfațaluicândînțelese. —Chiaraigăsitocalede-aajungeacolo. —Chiarda. —Cum? —Suntmaimulteportaluri,nudoaralevoastre. —Aufost. Toate cunoștințele despre ele s-aupierdut odată cumagii. Mi-autrebuit ani bunipânăl-amgăsitpeacesta…

—Bănuiesccănueștisingurulcareștielucruri.Cutoatecăașfipreferatsăfifosttucel careîmiaratăcalea. —Decâtcine? Akiva se gândea, încercând ghicească, iar Karou văzu după străfulgerarea de dezgust cândizbuti. —CelCăzut.Creaturaaceea.Teducicucreaturaaceea. —Nușidacămăducitu,înschimb. —Chiarnupot,Karou.Portalulestesubpază… Unfoșnetalaripilorsalenevăzuteîmprăștiescânteitremurătoarepepodea. —Nutepoțiduceacolo.Acolonueniciunfeldeviață,crede-mă. Karou îi întoarse spatele și își luă haina, îmbrăcând-o și răsfirându-și părul, care avea ceva de sirenă udă șistătea inele-inele pe umeriiei. Îispuse Zuzaneică părăsea orașulși evitasărăspundăinevitabilelorîntrebărialeprieteneisale,cândAkivaoluădecot. Cublândețe. —Nutepoțiducecucreaturaaceea. Expresialuierareținută,greudecitit. —Nusingură. Dacă știe vreun alt portal, pot venicutine, să fiusigur că eștiîn afara primejdiei. PrimulimpulsalluiKaroua fostsă refuze.Fiipisicaaceea.Fii pisicaaceea. Darpecine păcălea?Nuvoiasăfiepisicaaceea.Nuvoiasăplecesingură–sausingurăcuRazgut,ceea ceeramairău.Inimaîibăteacuputerecândspuse:—OK. Și,odatăhotărârealuată,oimensăpovarădeteamăiseridicădepesuflet. NuaveasăsedespartădeAkiva. Deocamdată,înoricecaz.

34.CEÎNSEAMNĂOZI?

Ce înseamnă o dimineață? se întreba Karou. O parte din ea zbura deja în viitor, închipuindu-șicumaveasăfiereîntâlnireacuBrimstone,daroaltăpartedineaseinstalase ferm în propria piele, conștientă de căldura brațului lui Akiva pe umărul ei. Mergeau pe Nerudova,împreunăcuZuzana,încontracurentcuturiștiiceseîndreptausprecastel,șiau fostnevoițisăstrângărândurilecasănavighezeprintr-oceatădenemțiîncălțațiînpantofi sport. Își vârâse părul într-o căciulă împrumutată de la chelneriță, astfel încât cea mai bătătoarelaochitrăsăturăaeieraascunsă.Akivaîncăatrăgeaneobișnuitdemultăatenție, darKaroucredea că era maimultdin pricina frumusețiiluinepământene, decâtfiindcă îl recunoșteaudelaștiri. —Trebuiesămăoprescunpiclașcoală,ziseZuzana.Venițicumine. Karouvoiasătreacăoricumpeacolo–făceapartedinprogramuleiderămas-bun–,așa căseînvoi.Trebuiasăaștepte,dealtfel,cădereanopțiipânăsăseîntoarcăînapartamentul ei, dacă poliția îl ținea sub observație. După ce se întuneca, s-ar fi putut întoarce prin văzduh șipebalcon, în locsă vină pestradă șiculiftul, ca să-șiia lucruriledecareavea nevoieîncălătorie. Ce înseamnăozi?seîntrebăeașieraunzumzetdefericireînea,desprecaretrebuiasă admităcăavealegăturăcumodulîncareAkivastătuseînușaceainărieișicuprezențalui solidălângăea,acum,întoatăperfecțiuneasa. Avea, de asemenea, și senzația de ceva greșit, slabă și pâlpâitoare, dar pe aceasta o

atribuia tensiunii nervoase și, câtă vreme dimineața se scurgea cu zumzetul ei de fericire neașteptată,ototalunga,inconștient,cumaidalaoparteomuscă.

Karou își luă adio de la Liceu – numai în mintea ei, fiindcă nu voia s-o alarmeze pe Zuzana–și,dupăaceea,delaBucătăriacuOtravă.Așezăcutandrețeomânăpeflanculde marmură alMolimeișiîșitrecudegetelepestecatifeaua puțin jerpelită a canapelei.Akiva cercetă localul cu o expresie buimăcită, sicriele și toate celelalte, și îl decretă „morbid”.

Mâncășiuncastrondegulaș,darKarouseîndoiacăvacererețetapreacurând. Acum,fiindcuel,vedeaceledouălocuripecarelefrecventacuochinoișisesimțeaun pic umilită gândindu-se cât de puțin asimilase, în realitate, faptul că războaiele fuseseră cele care le făcuseră așa cum erau. La școală, un glumeț mâzgălise cu roșu un graffiti, volnost–libertate–,înloculundeluptătoriipentrulibertateîlscriseserăodinioarăcusânge nazist, iar în Otravă trebui să-i explice lui Akiva ce erau măștile de gaz și faptul că proveneaudintr-unaltrăzboidecâtalvolnost-ului. —SuntdinPrimulRăzboiMondial,ziseea,punându-șiomascăpefață.Deacumosută deani.Naziștiiauvenitmaitârziu. Îiaruncăoprivirepiezișă:

—Și,dacăvreisăștii,invadatoriisuntîntotdeaunabăiețiirăi.Întotdeauna. Lisealătură șiMik,un picîncordatla început,pentrucă nuștia nimicdesprecelelalte lumișicelelalte rase, șiavea impresia că e doar excentricitate din partea luiKarou. Ea îi spuseseadevărul–căîntr-adevărzburaserășicăAkivaeraunîngerdintr-oaltălume–,dar în stiluleiobișnuit, așa încâtelcrezusecă-șibatejocdeel. Însă ochiiluisetotîntorceau

spreAkivacuaceeașiadmirațieuluităcucareîlpriveautoțiceilalți,iarKarou,urmărindu-l, văzucă asta îlfăcea peAkiva foartestingherit.Segândiatuncică nuexista absolutnimic înpurtărileluicaresăsugerezecăarfiștiutdeputereafrumusețiisale. Maitârziu,toțipatruseplimbară pePodulCarol.MikșiZuzana mergeaula câțiva pași înfață,îmbrățișațideparcănimicn-arfipututvreodatăsă-idescătușezeșisă-isepare,iar KaroușiAkivaînurmalor. —Putempleca înMarocdinnoaptea asta,ziseKarou.Aveamdegândsă iauunavion, darnucredcăeovariantăvalabilăpentrutine. —Nu? —Nu. Aiavea nevoie de un pașaport, un document care să-țiateste cetățenia, ceea ce tindesăpresupunăcăeștidinlumeaasta. —Dartumaipoțizbura,așa-i? Karou își testă abilitatea, ridicându-se discret vreo câțiva centimetri de la pământ și coborândrapid. —Edrumlung,totuși. —Osăte-ajuteu.Chiardacăn-aiputeasăzbori,te-așduceeuînbrațe. Ea îșiimagină cumtraversează AlpiișiMediterana în brațeleluiAkiva. Nuera celmai neplăcutlucrulacareseputeagândi.Șitotuși.Nueravreodomnițălaananghie. —Osămădescurc,ziseea. Înaintealor,MikoaplecăpeZuzanapespatepentruunsărut,iarKarouseopri,jenată de etalarea afecțiunii lor. Se întoarse către balustrada podului și privi în depărtare, peste râu. —Trebuiesăfieciudatpentrutinesănufacinimictoatăziua. Akivaîncuviință.Priveașielîndepărtare,sprijinindu-sedebalustradă,cuuncotlipitde alei.LuiKarounu-iscăpasefaptulcăgăseamereumetodesubtiledeaoatinge. —Totîncercsămi-iimaginezpeceidinneamulmeutrăindastfelșinupot. —Darcumtrăiesc?întrebăea. —Războiuletotul.Dacă nuluptă,ajută la aprovizionareșitrăiescpermanentcufrică. Nuexistănimenicaresănufipierdutpecineva. —Șihimerele?Viețilelorcumsunt? Akivașovăi. —Nueoviațăbunăpentrunimenideacolo.Nueunlocsigur. Puseomânăpebrațulei:

—Karou,viața ta eaici,în lumea asta.Dacă luiBrimstoneîipasă detine,nupoatesă vreacatusăteduciînloculaceladistrus.Artrebuisărămâi. Cuvintele următoare au fost o șoaptă. Ea abia le auzi, iar după aceea n-a fost foarte sigurăcătotușileauzise.Akivaspuse:

—Așputeastaaici,cutine. Strânsoarea lui era fermă și blândă; mâna lui pe brațul ei era caldă și se simțea bine. Karouîșiîngădui,doarpentruunmoment,săvisezecăarputeaaveaceeace-ișoptiseel:o viață cu el. Tot ce își dorise cu atâta ardoare, dintotdeauna, era chiar aici: trăinicie, sentimentuldeaaparținecuiva,iubire. Iubire. Cuvântul, când îi veni în minte, nu era strident sau ridicol, ca atunci când îl rostise Zuzana, de dimineață, la ceainărie. Era chinuitor de ispititor. Karou nu se gândi. Întinse

mânaspreAkiva.

Șiîlzgâlțâicuunșoc.

Și-osmuciînapoi.Hamsa.Oașezasedirectpepielealui.Palmaoardea,iarAkivafusese

aruncatunpasînspate.Îșițineamânaarsădemagielapiept,iartrupulîierastrăbătutde

untremur.Maxilarulîieraîncleștatînefortuldeasuportadurerea.

Durere,dinnou.

—Nicimăcarnutepotatinge,ziseKarou.OricearvreaBrimstonepentrumine,nuești

tu,altminterinumi-arfidatastea.

Mâinileei,strânsedeasemenealapiept,isepăreaudemoniceînclipaaceea.Vârîmâna

subgulerșipescuiiadeșul,îlpotriviîntredegeteșiîlținustrâns,săseliniștească.

Akivaspuse:

—Nutrebuiesăvreicevreael. —Știuasta.Dartrebuiesăștiuceseîntâmplăacolo.Trebuiesăștiu. Voceaîieragâtuită.Voias-oînțeleagă.Șieloînțelese–Karouvăzuastaînochiiluiși, pelângăînțelegere,neajutorareașichinulpecarelemaizărise,însclipirifugare,decând intraseînviața ei,noaptea trecută.Doardenoaptea trecută.Era denecrezutcă fuseseun timpatâtdescurt. —Nutrebuiesăviicumine. —Bineînțelescăvincutine.Karou… Voceaîncăîieraoșoaptă:

Karou. Întinse mâna și îi scoase căciula de pe cap, astfel încât părul i se revărsă într-o împroșcarealbastrășiîidăduoșuvițărebelăpedupăureche.Apoiîiluăfațaînmâinișio explozie solară se produse în pieptul lui Karou. Ea nu făcu niciun gest, nemișcarea ei mascând tumultul din interior. Nimeni nu se uitase vreodată la ea cum o făcea Akiva în clipaasta,cuochiimari,deparcăarfivrutsăabsoarbăcâtmaimultdinea. Unadintremâinileluisestrecurăblândpedupăceafaei,împletindu-șidegeteleînpărși trimițându-ifioridedorințăprincorp.Easimțicăcedează,topindu-sespreel.Unpiciorse apropiepânăcândgenunchiuleiseatinsedealluișiselipideel,iarspațiulrămasîntreei –spațiulnegativ,cumsenumeaîndesen–cereasăfieînchis. Oareaveas-osărute? Oh,Doamne,oareîimiroseaguraagulaș? Nuconta.Șielmâncasegulaș. Dareavoiacaels-osărute? Fața lui era atât de aproape, încât putea vedea soarele poleindu-i genele și propria ei fațăoglindităînpupilelenegreșiadânci.Seuitaînochiieideparcăîneieraulumiîntregi, minunișidescoperiri. Da.Voiacaels-osărute.Da. Mânaluialunecăpegâtuleiînjos,pânăîigăsimânacareîncămaițineaiadeșulatârnat desfoară. Îmbinărileosuluiieșeauprintredegeteleei, iarcândAkiva lesimți, seopribrusc. Ceva dinprivirealuiîncremeni.Priviînjos.Isetăierespirația;cuopoticnire,traseaerînpiept șiîideschisemânaluiKarou,fărăsăiaseamalahamseleei. Văzuiadeșul,omicărelicvăalbităaalteivieți.Scoaseunstrigătcareerauimireși…ce? Ceva profund și dureros se smulse dinăuntrul lui precum niște cuie care sfărâmă lemnul

cândsuntscoaseafară. Karoutresări,speriată. —Ce? —Deceaiăsta? Devenisefoartepalid. —E…ealluiBrimstone.Mil-atrimiscândardeauportalurile. —Brimstone,repetăel. Gândulîirăvășichipulcufurieșiapoiînțelesedeodată. —Brimstone,zisedinnou. —Ce-i?Akiva… Ceea cefăcuapoioredusepeKaroula tăcere.Akiva căzuîngenunchi.Sfoara dinjurul gâtuluieicedășiiadeșulrămaseînmânalui,iarpentruoclipăeasesimținefericităcănu-l maiare.Dardupăaceeaelseaplecăspreeașiîșilipifațadepicioareleei;îisimțidogoarea prinjeanși.Stăteasurprinsă,privindînjoslaumeriilui,întimpceelseghemuiselângăea, renunțândlailuziamagică,astfelîncâtaripileîiapăruserălavedere. Dinjurullor,depepod,venirăexclamațiișistrigăte.Oameniiseoprirăînloc,cugurile căscate.ZuzanașiMiksedesprinserădinîmbrățișarealorșiseîntoarserăsăseuite.Karou era doarvag conștientă deei. Privindla Akiva, văzucă umeriiisecutremurau. Plângea? Mâinile îi tresăltau, dorindu-și să-l atingă, dar temându-se să nu-l rănească. Urându-și hamsele,seaplecăpesteelșiîimângâiepărulșifruntealuifierbinte,atâtdefierbinte,cu dosulpalmelor. —Ce-i?întrebăea.Ces-aîntâmplat? Elîșiîndreptăspatele,rămânândîngenunchi,șiîșiridicăochiilaea.Karoueraaplecată spre el ca un semn de întrebare. Akiva îi ținea picioarele și putea să-i simtă mâinile tremurând, cu iadeșul strâns între palma lui și dosul genunchiului ei. Aripile lui se deschiseră; îi înconjurară ca o pereche de evantaie mari, astfel încât amândoi erauîntr-o capsulădefoc,maimultcaoricândîntr-olumenumaialor. Elîicercetăfața,părândstupefiatși,dupăcumisepăruluiKarou,extraordinardetrist. Apoiîispuse:

—Karou,știucineești.

35.LIMBAÎNGERILOR

Știucineești. Akiva, privind-o pe Karou în față, văzu efectul cuvintelor lui. Speranța luptându-se cu fricadeaspera,ochiieinegrilucinddelacrimișiluminândcufoc.Abiaatunci,văzându-și reflexiaînochiiei,îșidăduseamacăuitasedeiluziamagică.Fuseseuntimpcândoastfel deneglijențăi-arfipututatragemoartea.Acum,nu-ipăsa. Ce?BuzeleluiKarousemișcară,darniciunsunetnuseauzi.Ea-șidreseglasul. —Ceaispus? Cum ar putea să-i spună direct? Se clătina. Aici era imposibilul, și era frumos, și era înfricoșător,șiîidespicasepieptulca să aratecă inima lui,amorțită atâtdemultă vreme, eraîncăvieșibătea…doarcasă-ipoatăfismulsădinnou,dupătoțiaceștiani? Existaoareosoartămaiamarădecâtsăobțiiceeaceți-aidoritcelmaimultcândeprea târziu? —Akiva,îlimplorăKarou. Cuochiimari,înnebuniți,selăsăîngenunchiînfațalui. —Spune-mi. — Karou, șopti el, iar numele îl tachina – speranță –, atât de plin de promisiuni și de învinuiri,încâtaproapecă-șidoreasăfifostmort. Nuseputeauitalaea.Oluăînbrațeșieaselăsăîmbrățișată,suplăcadragostea.Părul ei ciufulit de vânt era ca mătasea încurcată, iar el își îngropă fața în mătasea aceea și încercăsăsegândeascălacumsă-ispună. De jur împrejurul lor, un val de murmure și apăsarea privirilor ațintite asupra lor, dar Akivanuîșidăduseamadenimicdintoateacestea,pânăcândunsunetîșicroidrumpână lael.Unglassedrese,causticșiteatraldezgomotos.Unfiordenelinișteși,maiînaintesă serosteascăvreuncuvânt,eldejaîncepusesăseîntoarcă. —Akiva,zău.Adună-te! Atâtdenelaloculsăuaici–voceaaceea,limbaaceea.Limbalui. Lângăel,cusăbiilelabrâușiexpresiigemenedeexasperare,stăteauHazaelșiLiraz. Akiva nici măcar nu simți surprindere. Apariția serafimilor era neînsemnată pe lângă șocurilecareveniserăunuldupăaltultoatădimineața:cuțitelelună-nouă,ciudatareacțiea luiKaroulatatuajelelui,muzicadevisarâsuluiei,iaracum,denetăgăduit:iadeșul. —Cecăutațiaici?îiîntrebăel. BrațeleluiîncăomaiînconjuraupeKarou,careîșiridicasecapuldepeumărulluipentru aseuitalaintruși. — Ce căutăm noi aici? repetă Liraz. Aș crede, ținândseama de toate, că întrebarea ne aparține.Pentrunumeleputerilorcerești,cecauțituaici? Arăta consternată, iar Akiva se văzu așa cum îl vedea ea: în genunchi, plângând, îmbrățișatcuofatădinneamulomenesc. ȘiînclipaaceeaîitrecuprinmintecâtdeimportanteracaeisăcreadădespreKaroucă era doar atât: o fată din neamul omenesc. Oricât de straniulis-ar fipărut, trebuia să fie doaratât:straniu.Adevărularfifostmultmairău. Seîndreptădespate,încăîngenunchi,șioîmpinseușurelpeKarouînspatelelui.Încet, cât să nu-l audă fratele și sora lui vorbindlimba dușmanului, murmură: — Nu-i lăsa să-ți

vadămâinile.Nuvorînțelege. —Cesăînțeleagă?șoptiea,fărăsă-șiiaochiidelaei,cumnicieinu-șiluauochiidela ea. —Noi,ziseel.Nuvorînțelegeceeîntrenoi. —Nicieunuînțelegceeîntrenoi. NumaiAkiva,mulțumităiadeșului,fragilînpumnullui,înțeleseseînsfârșit. Karoutăcu,încordată,ținându-șiochiipeserafimi.Amândoiîșiaveauaripileascunsesub iluzie magică, dar, chiar și așa, prezența lor pe pod părea nenaturală și nu puțin impresionantă – Liraz, mai ales. Deși Hazael era mai puternic, Liraz era mai înspăimântătoare, întotdeauna fusese așa; probabil trebuia, fiind femeie. Părul ei blond- deschiserapieptănatstrânspespate,împletitîncozisevere,șiaveacevaglacialderechin înfrumusețeaei:oapatieseacădeucigaș.Hazaelaveamaimultăviațăînochiilui,darîn clipaaceeaeraînprimulrândîntruchipareaconfuziei,privindu-lpeAkiva,încontinuareîn genunchi. —Ridică-te,ziseel,nufărăblândețe.Nupotsăsuportsătevădașa. Akiva se ridică, ajutând-o și pe Karou să se ridice odată cu el și ținând-o în spatele scutuluiaripilorlui. —Cesepetrece?întrebăLiraz.Akiva,decete-aiîntorsaici?Și…cineeasta? FăcuungestdedezgustspreKarou. —Doarofată. AkivaseauzicapeunecoualluiIzíl,sunândlafeldeneconvingătorcașibătrânul. —Doarofatăcarezboară,îlcorectăLiraz. Opauzădeoclipă,iarapoiAkivaspuse:

—M-ațiurmărit. —Ce-țiînchipuiai,îladmonestăLiraz,cătevomlăsasădisparidinnou?Dupăcumte-ai purtatdupăLoramendi,știamcăurmeazăceva.Dar…asta? —Maiexact, ceeasta?întrebă Hazael, în modevidentîncă sperândla vreoexplicație caresăpunătoatelucrurileînordine. Akiva se simți sfâșiat pe din două. În fața lui erau cei mai apropiați aliați ai săi și îi simțeacapedușmani,iarastaeranumaivinalui. Dacă Akiva avea o familie, aceea nu era mama lui, care se întorsese cu spatele când veniserăsoldațiisă-lia,șiînmodcertnueraniciîmpăratul.Familialuierauaceștiadoiși nu exista niciun răspuns pe care să li-l dea ca să facă toată povestea de înțeles. De asemenea,nu-iputeaspunenimicluiKarou,carestăteaînspatelelui,disperatăsăștieceea ceîifuseseascunstoatăviațaei–unsecretatâtdemareșiatâtdestraniu,încâtelnicinu puteasăînceapăsăgăseascăniștecuvinteîncaresă-lcuprindă.Așacărămaseacolo,mut, căcilimbilecelordouărasenu-ieraudefolos,niciunanu-lputeaajutasăexplice. —Nuteînvinuiescpentruc-aivrutsăpleci,ziseHazael,întotdeaunaîmpăciuitor. ElșiLirazaveauoasemănaredefrațipecaren-oîmpărțeaucuAkiva.Eraublonzișicu ochialbaștri,cuobrajiîmbujorațișipielea ca mierea.Hazaelavea odezinvoltură în toată făptura lui, aproape o neglijență, și, însoțind o expresie tihnită, un zâmbet leneș, care aproape că te putea păcălisă-ljudecigreșit. Era, totuși, un soldat –reflexe șidârzenie –, darîninimaluireușisesă-șipăstrezecevacopilărescpecareaniideinstrucțieșiderăzboi se chinuiseră mult să i-l dezrădăcineze. Era un visător. Spuse: — Mă bătea și pe mine gândulsăvinînapoiînlumeaasta,dupătoate…

— Dar n-aivenit, se răstiLiraz, care nuera delocvisătoare. Tu n-ai dispărut în ceață, lăsându-i pe ceilalți să născocească povești ca să-ți acopere absența, neștiind când sau măcardacăosăteîntorci,dedataasta. —Nuv-amcerutsă-miacoperițiabsența,ziseAkiva. — Nu. Pentru că ar fi trebuit să ne spui unde te duceai. În schimb, ai șters-o pe furiș, exactcadatatrecută.Șinoiarfitrebuitsăașteptămsăteîntorciiarășizdrobitșisănune spuiniciodatăcete-azdrobit? —Nușidedataasta,ziseel. Lirazîizâmbinervos,iarAkiva înțelesecă,subrăceala eidegheață,era rănită.S-arfi pututcaelsănusemaiîntoarcăniciodată;s-arfipututcaeisănufiaflatniciodatăceise întâmplase.Cedovedea asta,după atâtea deceniiîn careseprotejaseră unulpealtul?Nu fuseseLirazceacare,cuaniînurmă,îșiriscaseviațacasăseîntoarcăpecâmpuldebătălie de la Bullfinch? În pofida oricăror așteptări că el ar mai fi încă în viață, cu himerele mișunândpesteloculvictorieilorșiaruncândcuscârbă rănițiiîn sulițe,ea seîntorsese,îl găsiseșiîlluasedeacolo.Îșiriscaseviațapentruelșiarfifăcut-odinnou,fărăezitare,la felșiHazael,cumșiAkiva arfifăcut-opentruei.Însă nuleputea spunedeceveniseaici saucegăsise. —Nușidedataastace?întrebăLiraz.Nuteîntorcizdrobit?Saunutemaiîntorcideloc? —N-amplănuitnimicdinainte.Doarcănumaiputeamstaacolo. Secăzneasăexplice;ledatoraefortulăsta,celpuțin. —După Loramendi,s-a atinsolimită șia fostca vârfuluneistânci.Nu-mimaidoream nimicaltceva,nimicînafarăde… Lăsărestulnespus.Nuaveanevoies-omaispună;îlvăzuserăîngenunchi.Îșifixarăochii peKarou. —Înafarădeea,ziseLiraz.Oființăomenească.Dacăastaeste. —Cealtcevasăfie?întrebăel,ascunzândoscânteiedefrică. —Euamoteorie,ziseea,șiinimaluiAkivatresări.Noapteatrecută,cândeate-aatacat, afostcevaciudatînluptaaceea,nu-iașa,Hazael? —Ciudat,încuviințăHazael. —Nueramdestuldeaproapecasăsimțimvreo…magie,darînmodcertpăreacătu o simțeai. GândurileluiAkivaseînvârteauînnebunite.Cumarfipututs-oscoatăpeKaroudeaici? —Totuși,paris-ofiiertatpentruasta. Lirazfăcuunpasînfață. —Aicevasănespui? Akivasedăduînapoi,ținând-opeKarouînspatelelui. —Lăsați-oînpace,ziseel. Lirazînaintă. —Dacănuainimicdeascuns,lasă-nes-ovedem. Cuo voce mâhnită, care era mai greude îndurat decât tonul tăios al lui Liraz, Hazael spuse:—Akiva,doarspune-necănuecepare.Spune-necănue… Akivasimțiunsoidevârtejînjurullui,aniidesecreteprinzându-ldinurmăcavântul– un vânt care, spera el cu o sălbatică poftă de capitulare, ar fi putut să-l ia și să-l ducă departe,cuKarou,într-unlocfărăserafimișihimere,șitalentullordeaseurî,fărăoameni caresăsteaînjurșisăcaștegura,fărănimenicaresămaiintervinăîntreeivreodată.

—Bineînțelescănue,ziseel. Îiieșicaunmârâit,iarLirazoluăcapeoprovocares-odovedească–ceeraKaroușice nuera –, iarochiieifulgerară cuoexpresiepecareAkiva i-ocunoștea prea bine, ofurie nemiloasăpecareofoloseapecâmpuldebătălie.Venimaiaproape. Adrenalina țâșni fierbinte, mâinile lui se strânseră în pumni, iadeșul se îndoi sub presiune, iarelîșiluă inima în dințipentruceavea să urmeze. Îiera rău, nevenindu-isă creadăcăseajunseselaasta. Darindiferentceaștepta elsă seîntâmple,înniciuncaznuera ca tocmaiatunciKarou săvorbeascălimpede,cuvocecalmă:—Ceanume?Cenusunt? Lirazseopri,furiaeifiindblocatădeșoc.Hazaelpărea,deasemenea,foartesurprins,iar luiAkivaîiluăunmomentpânăsă-șideaseamadece.Tresări. CuvinteleluiKarou. Fuseseră curgătoareca apa uneicascade. Fuseseră în limba lui. Ea vorbisepelimba îngerilor,pecarenuavea cum,pământeștesaualtminteri,s-ocunoască. În suspansul pe care îl crease întrebarea ei, Karoupăși afară din adăpostul aripilor lui și stătuexpusăînfațaluiLirazșialuiHazael. Apoi, cu aceeași cruzime pătimașă cu care îi zâmbise lui Akiva când îl atacase, cu o noapte înainte, îi spuse lui Liraz: — Dacă vrei să-mi vezi mâinile, nutrebuie decât să-mi ceri.

36.SĂFACIALTFELDECÂTSĂUCIZI

Nu fusese nevoie decât de un lakhnau din buzunarul ei și de o dorință șoptită, iar

cuvinteleserafimilorseîmpletiseră melodioaseînînțeles–încă olimbă pentrucolecția lui Karou, și era un trofeu valoros. Deja știa, după privirile aspre, tăioase, ale serafimului femeieșidupăpozițiaprotectoarealuiAkiva,căvorbeaudespreea. — Doar spune-ne că nu e…, zise serafimul bărbat, lăsând fraza să se piardă într-o nerostităoroare,deparcăl-arfiimploratpeAkivasăleînlăturesuspiciunileînprivințaei. Cinecredeaueicăera?Șieasăfistatacolo,mută,întimpceeivorbeaudespreea? —Ceanume?întrebăea.Cenusunt? Le văzuchipurile împietrindșocate, cândieși de după Akiva. Femeia înger era la doar câțivapașidistanță,țintuind-ocuprivirea.Aveaochiimorțiaiunuijihadist,iarKarousimți un tremur de vulnerabilitate fără Akiva între ele. Se gândi la cuțitele lună-nouă, stând degeabaînapartamentulei,șiapoiîșidăduseamacănuaveanevoiedeele.Aveaoarmă croitătocmaipentruserafimi. Eaeraarmapentruserafimi. Zâmbetul ei se ridică nerugat dinspre eul ei fantomă și zise, cu un entuziasm vioi, întunecat:

—Dacăvreisă-mivezimâinile,nutrebuiedecâtsă-miceri. Șiatunci,acolo,pePodulCarol,subochiituturorspectatorilor,cutelefoaneleridicateși aparatele lor de filmat captând momentul pentru lumea întreagă, și cu polițiștii care se apropiau,prudențișicufețeîntunecate,sedezlănțuiiadul.

—Nu!strigăAkiva,darerapreatârziu. Lirazse mișcă prima, ca o lovitură de cuțit, și era rapidă, dar Karouo întâmpină cuo vitezădecuțitpepotrivaei.Îșiridicămâinileșiaerultremurăladeclanșareamagiei.Făcu unarabesccuîncetinitorul,atârnândpentruosecundă,cadeformat,șiapoilovi.Marginile câmpului de acțiune se unduiră larg pentru a-i cuprinde și pe Hazael și pe Akiva, și amândoise clătinară. Liraz, totuși, a fost azvârlită îndărăt, ca un gândaccare primise un bobârnac.Serăsuci,acrobatic,șiaterizăpepicioareleei,izbindpodulcuatâtaforțăîncâtîl făcu să se cutremure. După această rafală, numai Karou rămăsese în picioare. Părul ei fusese prins în curentul de deferlare, absorbit în față și apoi eliberat, iar acum plutea în aerulrăscolit. Încă mai zâmbea glacial. Cu părul fluturând și palmele întoarse în față, cu ochii lor deschișitatuați,arătamaleficăpânășipentruZuzana,caospeciedezeițăcăzutădepartea răului, deghizată neconvingător într-o fată. Zuzana, Mik și ceilalți spectatori se dădură înapoi.Lirazrenunțălailuziamagicășiafostdeparcăunvălcare-iacoperiseumeriifusese datlaoparte,pentruaarătaunfocpârjolitor.Hazaelîșilăsășieliluziamagicădeoparteși se duse lângă sora lui, trăgându-se astfel o linie a bătăliei, cei doi îngeri înfruntând-o pe Karou,cucapeteleplecateîmpotrivasuferințeipecarehamseleoemiteauspreei. Akiva stătea întreei,perplex.Trebuia să aleagă opartesaucealaltă.Unpassaudoiîn oricaredirecție, doaratât, șiarfifostoalegerecaresă-ldefinească pentrutotdeauna. Se uitărapiddelacamaraziiluilaKarou. —Akiva,șuierăLiraz.

Seașteptasăvinălângăei.Întotdeaunafuseserăeitreiînaintândîmpotrivadușmanului, ucigândși, după aceea, desenându-și semnele de răboj pe mâini, unul altuia, cuvârfurile cuțitelor și funinginea focului de tabără. Pentru ei, Karou era doar un alt tatuaj în așteptare,olinieceurmasăfiecrestată. De partea cealaltă era Karou, atât de grăbită să-și ridice mâinile și să elibereze magia nocivăaluiBrimstone. —Nutrebuiesăfieastfel,ziseAkiva,darvoceaîieraslabă,deparcănucredeaniciel. —Esteastfel,ziseLiraz.Nuficopil,Akiva! Elîncășovăiaîntreei,întredouăposibilități. Lirazspuse:

—Dacă nupoțis-oucizituînsuți,atuncipleacă.Nutrebuiesă vezi.N-osă maivorbim niciodatădespreasta.S-aterminat.Măauzi?Du-teacasă. Vorbea cu insistență și hotărâre. Chiar credea că avea grijă de el și treaba asta – povesteaastacuKarou,maipresusdeputințaeideînțelegere–nueradecâtonebuniecare secuveneauitatăcuforța. Elspuse:

—Număducacasă.

Hazael:

—Cumadicănuteduciacasă?Dupătotce-aifăcut?Dupăcâtailuptat?Eonouăepocă, frate.Pacea… — Nue pace. Pace înseamnă maimult decât absența războiului. Pacea este înțelegere, armonie. —Armoniecumonștrii,vreisăspui? Expresia luiHazaelseîntunecă deneîncredereșidezgust, și, cutoateacestea, încă mai speracăeraoneînțelegerelamijloc. Când Akiva i-a răspuns, știa că încalcă o limită finală, dincolo de orice posibilitate de răstălmăcire saude întoarcere. Era o limită pe care ar fitrebuit s-o încalce de mult timp. Totuldeveniseatâtdestrâmb;eldeveniseatâtdestrâmb. —Da.Astavreausăspun. Karouîșidesprinseprivireadelaceidoiintrușipentruaseuitalael.Zâmbetuldurdejai se ștersese de pe față, iar acum, când îi simți tulburarea lui Akiva, până și mâinile ei ridicate șovăiră. Gândurile la ea însăși, răspunsurile ei, golul din ea erau uitate, toate umbritedezbuciumullui,pecareîlsimțeacapealei. Sosiseră polițiștii. Ezitau în fața tabloului de pe altă lume. Karou le zări chipurile buimăcite,armelenervoaseșivăzucăofixaupeea.ErauîngeripePodulCarol,iareaera vrăjmașalor.Ea–inamicaîngerilor,înpaltonuleinegrușicutatuajeledemonice,cupărul ei albastrufluturândca șerpii și ochii negri. Ei – de aur pur, întocmai imaginile frescelor bisericiivenitelaviață.Eaerademonulînscenaaceastașiaproapecăseaștepta,aruncând o privire scurtă spre umbra bine conturată din fața ei, să vadă că avea coarne. Nu avea. Umbraeraauneifeteșipăreacă,înmomentulacela,nuaveanimicde-afacecuea. Akiva, care, cu doar câteva clipe în urmă, își lipise fața de picioarele ei și plânsese, stătea țintuit locului, iar Karou simți teama pentru prima oară de când cei doi îngeri îi interpelaseră.Dacăaveasătreacădepartealor… —Akiva,șoptiea. —Suntaici,ziseel,iarcândsemișcă,venispreea.

Niciodatănuavusesevreoîndoială,cinumaiosperanțăcă,într-unfelsaualtul,nuvafi forțat să aleagă, că s-ar fi putut retrage din momentul acela, dar era prea târziu pentru asta.Așacăpășiînviitorullui,intrândîntreKaroușifrațiilui,șilespuseacestora,cuvoce joasă,darfermă:

— N-o să vă las să-i faceți vreun rău. Există și alte moduri de a trăi. Avem puterea să facemșialtfeldecâtsăucidem. Hazael și Liraz se holbară la el. În mod de neconceput, el alesese fata. Stupefacția lui Lirazsetransformărapidînamărăciune. —Oare?îiaruncăea.Îțipreaconvineacum,nu-iașa? Karou își lăsase mâinile jos când Akiva pășise în fața ei. Acum întinse o mână, atingându-ldoarcuvârfuriledegetelorpespate,pentrucănuseputuabține. Elîispuse:

—Karou,trebuiesăpleci. —Săplec?Dar… —Pleacăde-aici.Osă-iîmpiediceusăteurmărească. Vocea îi era sumbră, îngreunată de semnificația acelor cuvinte, dar decizia lui fusese luată.Îiaruncăoscurtăprivirepesteumăr;fațaîieraîncordată,darfermă. —Neîntâlnimînloculundene-amvăzutprimaoară.Promite-mic-osămăaștepți. Loculundesevăzuseră prima oară.Jemaa el-Fna,inima Marrakech-ului,undeea zărise privirealuidefocprinhaosulmulțimiișifusesestrăpunsăpânăînadânculsufletului.Akiva stărui,cuvocegâtuită:

— Promite-mi. Karou, promite-mi că n-o să pleci cu Razgut până n-o să te găsesc eu. Pânăn-osăexplic. Karouarfivrutsăpromită.Văzusecumelîșidepuseseloialitatealapicioareleei,chiarși împotriva celor din neamul lui. Cu siguranță îi salvase viața – cum ar fi supraviețuit ea atacului a doi serafimi înarmați? – și, în plus de asta, o alesese pe ea. Nu asta își dorise dintotdeauna,săfiealeasă?Prețuită?Elrenunțaselaloculluidinproprialumepentrueași îicereasă-laștepteînMarrakech. Dar ceva încăpățânat o reținea să promită. Poate că el o alesese pe ea, dar asta nu însemna că ea avea să facă același lucru, dacă ar fi pusă în fața aceleiași alegeri – împotriva lui Brimstone, Issa, Yasri, Twiga. Îi declarase lui Brimstone: „Vreau să știi că niciodatănute-așpărăsipurșisimplu”,șinuaveas-ofacă.Aveasă-șialeagăfamilia.Orice altcevaeradeneconceput,deșichiarșiacumideeadeaîntoarcespateleșia-llăsapeAkiva înurmăîiprovocadurerefizică. Zise:

—Osăteașteptcâtosăpotdemult.Asta-itotcepotface.

Șiisepărucăstrălucireaaripilorluidefocseîntunecăimperceptibil.Elzise,cuovoce

goală,încontinuarecufațaîntoarsădelaea:

—Atunci,atâtvatrebuisăfiedeajuns. Liraz își scoase sabia și Hazael îi urmă exemplul. Polițiștii răspunseră, repliindu-se și ridicândpistoalele,strigândîn cehă spreîngerisă aruncearmele.Privitoriistrigauîntr-un soidegroazăextatică.Zuzana,înghiontităîntreei,îșițineaochiipeKarou. Akiva, ale cărui săbii erau mai puțin bătătoare la ochi în tecile sale încrucișate între aripi,îșidusemâinilepesteumerișilescoasecuunsunetmelodios.Fărăsăseuiteînapoi,o îndemnă:

—Karou,pleacă!

Easelăsăpevineși,chiarînaintedeațâșniînzborșiadispăreaîneter,într-odârăde

albastrușinegru,zise,deopotrivăînecatșiimplorator:

—Săvii,Akiva!

Șiapoiplecă,iarelrămasesingursăînfrunteconsecințelealegeriiluidistrugătoare.

Afostodatăcaniciodată

unîngercarezăceapemoarteînceață.

Afostodatăcaniciodată unîngercarezăceapemoarteînceață. Șiundiavols-aaplecatpesteelșii-azâmbit .

Șiundiavols-aaplecatpesteelșii-azâmbit.

37.PIERDUTÎNVISARE

Akivaeraneputinciosînfațajetuluidesângecareîițâșneaprintredegete.Nuputeaopri sângerarea.Ranaerasfârtecatășiseamăgeasingurcăputeas-oținăstrânscumâna. Aveasămoară. În jurul lui, orizontul nu se mai întrezărea. Ceața mării înghițise plaja Bullfinch, iar Akiva auzea valurilespărgându-se,darnuputea vedea maidepartedecadavrelecelemai apropiate:movilecenușii,ascunsedeceață.Arfipututfihimeresauserafimi–înafarăde cel mai apropiat, nuputea spune. Acela zăcea la numai câțiva pași distanță, cusabia lui împlântată în el. Creatura fusese în parte hienă, în parte șopârlă, o monstruozitate, și îi mușcase carnea de la claviculă la biceps, rupându-icămașa de zale cuaceeașiușurință cu care ar fi rupt o pânză. Se agățase de el, colții sfârtecându-i carnea de pe umăr, chiar și dupăceîistrăpunsesepieptuluriașcusabia.Elîirăsucisesabiaînrană,oîmpinseseșimai adânc,orăsucisedinnou.Bestiațipasedingâtlej,darnu-idădusedrumulpânănumurise. Acum,cândAkivazăceaașteptândsămoară,linișteadedupăbătăliefuspintecatădeun răget.Încremenișistrânsemaitarederanalui.Maitârziu,aveasăseîntrebedecefăcuse asta.Arfitrebuitsă-ideadrumul,săîncercesămoarămaiînaintecaeisăajungălael. Dușmanul mișuna pe câmpul de bătălie, ucigând răniții. Himerele învinseseră în ziua aceea, împingându-i pe serafimi înapoi în fortificațiile de la Morwen Bay, și nu aveau niciun interes să ia prizonieri. Akiva și-ar fi putut grăbi moartea, lăsându-se să piară în calmulpierderiidesânge,cafuratdesomn.Dușmanulaveasăfiemultmaipuținblând. Cel-afăcutsăaștepte?Speranțadeamaiucideohimeră?Dardacăastafusese,decenu încercasesă setârască șisă-șirecuperezesabia?Eldoarzăcuseacolo, ținându-sederană, trăindaceleminuteînplusfărăniciunmotivcuputințădeimaginat. Șiatunciovăzuse. Laînceput,doarosiluetă.Aripilargideliliac,coarnedegazelă,lungișiinelate,ascuțite ca lăncile – părțile de fiară ale dușmanului. Akiva, plin de dezgust, o privise oprindu-se lângăprimulcadavru,apoilângăurmătorul.Ajunseselastârvulhienei-șopârlă,lângăcare azăbovitcâtevaclipelungi–cefăceaoare?Rituridemoarte? Apois-aîntorsșis-aîndreptatspreAkiva. Înfățișarea îi devenea mai clară cu fiecare pas. Era zveltă, cu picioare lungi – coapse omenești uscățive, care, mai jos de genunchi, se îngustau în picioare subțiri de gazelă, micile copite despicate făcând să pară că își ținea echilibrul pe două fuse. Aripile îi erau strânse,mersuldeopotrivăgrațiosșielastic.Într-omânăaveauncuțitlună-nouă;unaltul, identic,eravârâtînteacă,prinspecoapsă.Înmânacealaltăținearidicatunbățlungcare nueraoarmă.Eraîncovoiatlacapătcaocârjăpastorală,cucevaargintiu–unfelinar?– atârnatdevârf. Nu,nuerafelinar.Nuscotealumină,cifum. Câțivapași,copiteadâncindu-seînnisip,apoiceațai-adezvăluitînîntregimefațaei,și ei pe a lui. Ea s-a oprit brusc când a văzut că era viu. El și-a adunat curajul pentru un mârâit, un salt și noi dureri, când avea să fie spintecat de cuțitul ei, dar himera nu s-a mișcat. Pentru câteva momente, doar se uitaseră unul la celălalt. Ea își înclinase puțin capulîntr-oparte, un gestciudat, ca depasăre, caretrăda nusălbăticie, cicuriozitate. Pe buzeleeinueraniciunrânjet.Expresiaeierasolemnă.

Inexplicabil,erafrumoasă. Himera a maifăcutun pas. Eli-a privitfața cânds-a apropiat. Ochiiluiaucoborâtpe gâtul ei lung până la șanțurile claviculelor. Avea o constituție delicată, elegantă și sobră. Părulîierascurtcapufuldelebădă,moaleșinegru,descaocăc