I.
copulative: i, nici, precum i, nu numai ci i, nu numai dar, i cu, cu, ct (are sensul de dar)
disjunctive: sau, ori, fie, ori ori, sau sau, fie fie;
adversative: dar, iar, ns, ci, i, or (cu sensul de ns), numai c/s (cu sensul de dar)
conclusive: deci, prin urmare, n concluzie, aadar, n consecin, de aceea, vaszic.
OBS. Adesea locuiunea conjuncional pn ce este redus la pn: Stai aici pn m ntorc. Deoarece
este vorba doar de neexprimarea lui ce, nu ne vom gndi c pn este conjuncie subordonatoare! La fel se
ntampl cu pn cnd.
f. terminate n adverbe relative: ca i cum, ca i cnd, dup cum, dup ct, cu ct, de parc;
OBS. Locuiuni conjuncionale subordonatoare aparte sunt: dup ce c i cum c, n a cror structur
intr dou elemente subordonatoare (un relativ ce/cum i o conjuncie c. n situaia dat cele dou
elemente relaionale constituie un singur mijloc de subordonare.
III.
IV.
V.
VI.