Sunteți pe pagina 1din 326
Ing. CONSTANTIN IORDAN LACATUSULUI Lucrarea tratesz8 probleme necestre licftusilor mecanic lrearididrl ealfiekrilaestora, conform indicecoael tarifare de incadrare s erintelor actuate ale tahnieli din ara noastrt ih pertea inti a luerdri se dau notiunile de baz neco- sare lacitusuli,fiindusseo seuredprezentare a materiatelor fi semiaoricstelor folorite tn lacteyirie, a disporitivelor qi Utiejelor cu care se lueresza, fartea a dove a lcriri cuprinde, analiza prinipalelor lucrdri de Tuedturirie, cum ar fi: Indveptarea materialelor metalce,trasareataerea, Ineoirea metslelor, pies, z= irea, polzaree, glurires, filetaree, rovares qi finisarea supra: ‘eyeion, ‘In partea a tria a iuerarif sine prezentate notiunile gene- sale de ssamblar!(demontsbite yi nedemontabil), specifics facetiqul. Lerarea se adreseaz8 lfcituilor sjustori 1 montetort, rail gi tehniciention din acest domenta,putind 1 Tolo: Shag! de ct care se calificd In aeasté mesrie: PREFATA Incé de fa Conferinta Nationalé o Partidului Comunist Romén din octombrie 1945 s-0 artitat necesitatea dezvoltérii economiei nationale, Refacerea economiei fdrii a creat conditii pentru inceperea operei de construire a bozei economice @ socialismului. Structura industrialé a {Brit s-o schimbat rodicol: dotorité dezvoltérii sale accelerate, industria grea 0 asigurat in proportii largi echi- area cu utilaje 1 instalatit a tntreprinderilor, mecanizarea $i chimizarea ogri- culturii, dotarea transporturilor, cresterea productiei $i modernizarea indus- triei bunurilor de consum. In prezent, volumul total ol productiei industriale este de aproape 10 ori mat mare decit in 1938. Sporul mediu al productiet in- dustriale in anil 1951—1965 de 13,3% anual, crestereo tn ritm sustinut a pro- dusului social si venitului national au situat Romania printre qarile cu 0 eco- nomie dintre cele mai ‘dinamice, «In raportut ginut ta cel de al 1X-lea Congres ai Partidului Comunist Ro- mOn de cBtre tov. Nicolae Ceausescu s-a ardtat ct procesul de industrializere socialist a aril se desfdsoard in continuare fntr-un ritm sustinut st ¢& pentru viitor in centrul politici! partidului nostry rémine industrializarea {arli, dezvoltarea cu precddere a industriel grele, In special a industriei con- structoare de masini, care std lo baza progresulut general al societdtil. Pro- ductia industriei constructoare de masini va creste Intr-un ritm media conuat de peste 12 la sutd, asigurind cea mai mare parte a programului de investitii oi planului cincinal, Avindu-se tn vedere faptul c5 ridicarea 1a un nivel superior o industriet constructoare de masini necesité cadre cu 0 pregdtire corespunzitoare, $-aU elaborat carti tebnice valorease care vin in ajutorul celor interesayl. Lucrarea 3 de fatd are ca scop ridicarea calificdrii licdtusilor la un nivel corespunzdtor ceringelor actuale, Dacd se ia insd In considerate diversitatea lucrarilor apérute ptn& acum In domeniu! ldcétugdriei si volumul limitat al acestel lucréri, so observé cd in fata autorului s-a ivit necesitatea unei prezentdri succinte a cttorva probleme din domeniul (ScBtusdriel, In special a acelora care, fiind cele ‘moi importante, ou mai fost cuprinse si tn alte lucriri de specialitate, In aceastd lucrare nu s-au tratat intr-un capitol separat instrumentele de masurdé $i control, tntrucit exist Iucrdri de specialitote cu acest titlu, ele flind ana- Hzate in cadrul flecdrui capitol.-Avindu-se in vedere locul important pe care-1 cup sudura in domeniul constructiilor de masini si legdtura strinsé pe care © are cu ldcdtusdria, tn lucrare so acordat 0 atentie deosebitd pregatirii pieseior pentru sudare si controlulul acestora, precum si unor probleme neco- sare Wcéitusulul tn acest sens. fn lucrare, Ja tratarea problemelor legate de ldcdtusdrie, sa tinut seama de conditilie si metodele noi de Iucru ale Idcdtusulul. Asifel stint tratate, pe ingd oltele, si cele mai inaintate metode de lucru, folosive in cadrul operagiilor de lacatusdrie. Fayé de cele ardote, fard indoiald, ca aceasté lucrart este susceptibilé si de uunele tmbundvagiri, pentru care autorul si editura multumesc cititorilor care tsi vor aduce contributia tn acest scop. Partea intii NOTIUNI DE BAZA NECESARE LACATUSULUL Copitolul 1 MATERIALE $I SEMIFABRICATE FOLOSITE IN LUCRARILE DE LACATUSARIE A. METALE FEROASE 1. Generalitagi. Metalele feroase folosite pe scara larga in lucrarile de lacitusarie si tn industria constructoare de masini. tm general, sint fontele si ofelurile, in esenta, fontele si ofelurile sint aliaje binare ale fierului cu carbonul, care, pe lingé fier si carbon ca elemente principale, contin sj alte elemente Insotitoare cum sint: siliciul, manganul, fosforui, sulful, oxigenul, 5.2. © parte din aceste elemente si in special cele daunatoare cum sint sul- ful si fosforul, se afla aliate cu fierul incé din stare de minereu $i inlatu- rarea lor complet, desi ar fi necesard, nu este posibils. Elementul principal insa, care are un rol hot&ritor in modificarea proprie+ tagilor principale ale metalelor feroase (rezistenta, rezilient&, plasticitate), este carbonul si, functie de continutul de carbon, aceste proprietati variazé, Astfel, aliajul fierului cu carbonul, care contine carbon sub 1,7°% este forjabil si se numeste ofel, iar aliajul fierului cu carbonul, care confine car~ bon peste 1,7 %, in general nit se poate forja, ci numai turna $i poarté de- numiree de font’, Pe linga carbon, unele elemente insotitoare cu care se pot alia metalele feroase, cum sint th special siliciul gi manganul, influenteazé tn buna parte proprietatile si calitatile acestora Daca pe Tinga elementele insotitoare se adauga anuimite elemente de aliere speciale (nichel, crom etc.) se abtin fonte gi ofeluri cu calitéti supe- Fioare fontelor si ofelurilor obignuite, numite fonte, respectiv ofeluri aliate, 5 2, Fonte, Fontele se elaboreaza tn furnal prin reduceres minereurilor de fier de cétre carbonul din cocs sau din mangal si de cétre oxidui de carbon. Elese tmpart th trei categorii mari: fonte pentru afinare (fonte albe), fonte pentru turnitorii (fonte cenusii) si fonte brute aliate. Aceste fonte se mai numescsi fonte de prim@ topire sau de primé fuziune. Fontele de afinarese folosesc ca materie prima la elaborarea ofelurilor. Fontele cenusii de prima topire nu se toarna in forme (in scopul obtinerii piesetor) asa cum rezulta de la furnal, deoarece contin impuritti si nu sint omogene in continutul de carbon. Pentru a putea fi turnate in plese, aceste fonte se retopesc In cuptoare speciale (cubilouri, cuptoare ro- tative, etc.) fmpreund cu fonta, ofel vechi i fondant si apoi sint turnete. Pentru acest motiv, fontele turnate in piese, mai poarts denumirea si de fonte deo doua topire. Fontele cenusii folosite tn lucrarile de lécatusarie si tn industria con- structoare de masini in general, dupa proprietitile fizico-mecanice, se impart in trei categorii importante si anume: — fonte cenusli de constructie (turnate in piese STAS 568-61); ~ fonte cenusii de inalta rezistenta: — fonte aliate cu proprietati speciale. Fontele cenusii de constructie constituie materialul de baz’3. principal pentru fabricarea pieselor din font’ turnat’. Fontele cenusit de tnalt& rezistenta si fontele aliate cu proprietiti spe- ciale se folosesc pentru febricarea pieselor care trebuie s4 aiba proprietati deosebite. Cind se urmareste ca piesele turnate din fonta alba sa aiba rezistenta mare la intindere, oarecare plasticitate si s& se prelucreze usor pe magi Unelte, acestea se supun unui tratament termic numit recoacere de malea- bilizare, Astfel, fonta alb’, care este tn general dura si casanté, se trans- forma tn fonta maleabilé care constituie de fel 0 subgrupa a fontelor de turnatorie. Maleabilizarea se datoreste descompunerii cementitel (Fe,C) care, fn urma recoacerii, se transforma in ferita si carbon de recoacere. Fonta maleabila se foloseste pentru executarea pieselor supuse a soc sau eforturi deosebite, cum ar fi: armaturile, fitingurile, cheile pentru piulite etc. In cele ce urmeaza, se va Subdiviza fiecare din categoriile de fonte turnate in piese prezentate, indicindu-se simbolul si principala utilizare pentru fiecare subdiviziune. a. Fonte cenusii de constructie (turnate fn piese STAS 568-61) ‘Aceste fonte se pot imparti tn urmatoarele subgrupe: 1) Fonta cenusie ordinara (comercial) cu simbolul Fe oo utilizat® pentru piese de importanta secundaré 2) Fonte cenusii normale avind simbolurile Fe 12, Fe 15 si Fe18, utilizate pentru diverse piese care nu sint supuse la solicitari deosebite; 6 3) Fonte cenusii superioare avind simbolurile Fe21 $i Fe 24, folosite pentru piese supuse la solicitari deosebite; 4) Fonte cenugii speciale cusimbolurile Fc 285i Fe 32. folo- site pentru piese foarte importante, solicitate intens: 5) Fonte cu prescriptii pentru proprietati mag netice avind simbolul Fc 12D, folosite in special tn constructia magi- nilor si motoarelor electrice. Compozitia chimica a fontelor nu este precizata de standarde deoarece proprietatile mecanice ale fontelor depind de mai multi factori. Astfel, 0 fonta de aceiasi compozitie chimicd poate avea proprietai diferite la o pies’ cu pereti grosi, fata de o piesa cu pereti subtiri : sau dou’ piese indentice pot avea proprietati mecanice diferite in cazul cind una din ele a fost turnaté in forma de nisip iar cealalta in forma metalica, deoarece viteza de racire a fost diferita la fiecare din ele, Revenind la variatia proprietatilor functie de grosimea peretilor piesei, rezult8 ca proprietatile mecanice ale unei piese turnate sint diferite la 0 aceiagi pies care are sectiuni diferite b, Fonte cenusii de inaltd rezistentd. Fontele cenusii de Mnalt& rezistents se Impart tn duit subgrupe si anume: fonte modificate si fonte cu grafit nodular. 1) Fonta modificaté seobtine prin tratarea fontei lichide, gata elaborate, cu diferite adaosuri cum ar fi: ferosificiul, silicoaluminiul, silico- calciul etc., care se adauga in stare granulaté tn jghiabul cubiloului sau tn oala de turnare in timpul curgerii fontei in oala, Aceste materiale se adauga in proportie de 0,1 ~ 0,8 % faq de grevtatea fontei. Ca urmare a introduceril acestor adaosuri, se obtine o structura mai omogen’ a masei metalice de baz, datorita formei mai favorebile pe'care a luat-o grafitul si, tn final, fonta are o rezistenf& sporit’ care variaz& tntre 30—40 kgffmm:, Prin cAlire de’ 80 kgifmme. Pentru ca fonta s4 nu-si piarda efectul modificarii, trebuie turnata ime- diat, deoarece dupa 10—15 minute dispare efectul moditicarii. 2) Fonta cu grafit nodular seobtine prin adiugarea (la fontele obignuite) tn oala de turnare a unei cantitati mai Intti de ceriu sau magne- ziu de 0,1 —1 % $i apoi de ferosiliciu. Grafitul care tn fontele obisnuite se gaseste sub forma de lamele este giobulizat de magneziu si astfel se o! © fonta a cérei cezistenta de rupere lz Intindere depaseste 80 kgf/mm alungirea — 129, Aplicarea ambelor procedee se datoreste dezvoltirii far precedent pe care a luat-o metalurgia din fara noastra in anii puterii populare. Fontele modificate si fontele cu grafit nodular datorita rezistentei me- canice foarte mari se folosesc pentru confectionarea pieselor importante revenire aceasti fontd poate ajunge pina la o rezistenta 7 supuse la solicitari deosebite $1 tnlocuiese tn diverse cazuri fontele male- abile, ofelurile si metalele neferose. c. Fonte aliate cu proprietdti speciale, Asa cum rezulta si din denumirea lor, aceste fonte au proprietati speciale, obtinute prin introducerea unor adaosuri tn fontele obtinute (nichel, crom, cupru etc.). Aceste adaosuri dau o forma mai favorabila grafitului si ce urmare piesa are o structura mai fing, Printre fontele aliate cu proprietati speciale cele mai cunoscute sine? 4) Fontele slab aliate obtinute prin adaugarea in fontele obis- nuite a unor cantititi mici de crom si nichel (In unele cazuri titan sau cupru). Fontele slab aliate se folosesc pentru confectionarea bucselor, cuzine- {ilor sau altor piese supuse lasolicitari deuzura mari fnlocuind astfel in multe cazuri bronzul. 2) Fontele mediu aliate contin 2-5 % Ni gi sint folosite pentru confectionarea pieselor supuse la uzuri gi In special a celor care tre- buie sa reziste la alcalii (fierberea sodei caustice, etc). 3) Fontele bogat aliate pot aves proprietiti diferite dupa adaosurile pe care le contin. Ele au tn general o refractaritate mare §i rezis- ‘tent mare la coroziune $i uzura. Asttel fonta cu adaosuri de 12—20% Ni, S—8% Cu $1 2—6% Cr, are o rezis- ten} mare la coroziune, neputind fi atacat8 de actiunea acidului sulfuric, a acidului acetic, a apei de mare si a sodei caustice; [on ta cu 18-20% Nii, 57% Si $i 2-3% Cr este refractara; fon ta cu 30% Cr este foarte rezistenta in medii oxidante, la acizi gi alcalii, 1a bioxid de sulf si in atmo- sfere obtinute. Lagarele din aceasta categorie de fonta pot functiona timp de cca. 5000 ore la temperaturi de 1100—1 150°C, Mediile reducdtoare ‘nsd le distrug. Fontele bogat aliate care consin 5~14%, Si rezista bine la coroziune si au refractaritate mare ping la temperatura de cca. 900°C. Conjinutul mai mare de siliciu mareste fluiditatea fontei ficind-o utils la turnarea pieselor cu pereti subtiri. 3. Ofeluri. in lucrarile de lécatusérie tm afars de forte, o larga Intrebuinjare © au gi ofelurile, Definitia lor a fost data fa inceputul capitolului la.un loccu cea a fontelor. Dupé destinatie, ofelurile se pot imparti in doua categorii si anume: ote- luri de constructie folosite in general fa constructia de magini gi la diverse constructii metalice gi ojeluri pentru scule. Flecare categorie Ia rndul stu se tmparte In alte diverse grupe, 2. Oteluri carbon de constructie. Otelurile carbon de constructie se im- part in trei grupe mari si anume: obteluri carbon, oteluri alfate si ofeluri cu destinatie specials 1) Opelurite carbon au continutul de carbon cuprins intre 0,6-0,63%, ceea ce face ca si rezistenta la rupere si varieze, deoarece car- 8 bonul este elementul principal care influenteaza direct rezistenta ia ofeluri, aga cum s-a ardtat si anterior. Dupa gradul de puritate 51 in speciat dupa continutul de fosfor, otelurile carbon se elaboreazi in doua clase si anume: ofeluri carbon obisnuite (STAS 500-63); ofeluri carbon de calitate (STAS 880-60). Ofelurile carbon obisnuite cuprind toate ofelurile folosite in mod curent si se Impart tn doua grupe: — Grupa A (STAS 500-63) care nu au gradul de puritate garantat si se livreazk doar pe baza caracteristicilor mecanic — Grupa B (STAS 500-63) la_care gradul de puritate este garantat si se livreaza pe baza compozitiel chimice (S-+P max. 10%). Oteluriledin grupa Bsint destinate in general prelucrarilor prin deformare (forjare, matritare, tragere etc.), iar otelurile din grupa A pentru diverse alte scopuri. In tabela 1.1 se dau informativ utilizarile otelurilor din grupa A. Proprietatile otelurilor carbon sint influientate diferit de elementele Tnsotitoare dupa cum urmeaza: —arbonul modificé simtitor proprietitile principale ale ofeluri- lor. Cresterea conginutului de carbon atrage dupa sine mirirea duritatii, a limitei de elasticitate si erezistentei derupere, insé, in acelas timp, misoreazi alungirea si rezilienta. Unul din dezavantajele principale ale ofelurilor carbon este faptul cau © calibilitate redus’; — siliciul tndeparteaz’ la elaborare oxidul de fier déunstor, fapt care atrage dupa sine mérirea rezistentei otelurilor. Confinutul de siliciu fins nu trebuie s& fie mai mare de 03%: — mang anu fevorizeaza indepartarea sulfului, transformind [a ela- borare sulfura de fier in sulfur de mangan care trece in 2gura; —sul ful este unul din elementele cele mai daunatoare, deoarece tm- preund cu fierul formeaza sulfura de fier, care face ca ofelul [a temperatur! Inalte s8 devina fragil. Din aceast& cauza, ofelul tn timpul deformarii la cald (forjare, laminare, matritare etc.) capatd fisuri sau crapsturi; ~ fosforu | este de asemenca un clement daunitor care face ca oje- Jul s& devind fragit la rece. Jn unele cazuri Masi, se mareste In mod intentionat procentajul de sulf 4i fosfor pentru a se usura prelucrarea pe masini-unelte asa cum e cazul la otelurile de prelucrare pe automate (STAS 1350-61), unde aceste adaosuri favorizeazé farimitarea aschiilor permitind astfel prelucrarea cu viteze-mari de aschiere. . 2. Oteluri aliate careseobjin prin introducerea inaliajele bi- nare de fier cu carbon a unor adaosuri speciale cum ar fi nichelul, vanadiu, woliramut etc., care imbunatafesc simfitor calitatea otelurilor respective Supa numarul elementelor de aliere adaugate la elaborare, ofelurile ali- ate se pot imparti in: Tobela 1.1 le ofelurilor carbon obignuite din grup A {STAS 500-63) Intrebutnte Intrebuingaril cassie area ‘ecie. OL 09 - 0134 | Sudabit 0138 | Comentabit i sudabil 0.42 | Ines cementabil, greusudabil OLS0 | Necementabil, grou sudabil 01.60 | Calibil, se poate fmbunaty 0170 | Catibil, se poate Imbunaiatt OBSERVATIE: Pentru construct brote faré important Exomplu: parapete pentru seéri, poduri ete Tabla subtire, sirma, niturl: piese brute firs prelu ccrare, care nu vor fi tratate termic 91 pentru eare tre buie garantati 0 anumita rezistenta de rupere. Sudabil dupa toate procedeele, Profile ofel-carbon; piese de constructie care trebuie si fie tenace, de exemplu: survburi, axe, inele destrin- ere: plese obignuite: pirghil, dispozitive ete; piese are urmeazi a fi cementate, de exemplu: boljuri, cepuri, bueye etc Plese supuse la solicitfri altereante nu prea mari tije, acbor' cotiti, manivele. Plese in migcare de im= portantd redusa, de exemplu: axe care nu sint supuse Te uzuri mare, Plese cu rezistensd mai mare dectt cele indicate la OL 38. Piese presate, pinioane putin soli citate, piese filetate, roti dinjate frontale. Piese de marin supuse fa solicitiri mari, de exemplut axe, arbor' cotit, Biel, pirghil de comands, manivele, fusuri, precum si'pentru piese trebuind 5% aib’ o duri- tate naqurald (adied Tied tratament termic), de exer plu; bolturi, pistoane, suruburi speciale, roti dintate ectlite putin solicitate, Inele filetate. Pentru piese ca la OL SO, fnsd supuse la solicitari mari. mai ales pentru plese cu dimensiuni mici si greutate edusa, de exemplu pinioane, guruburi Tard sfirgit. La solicitiri alternante, se cecomanda imbuniitire, Piese © presione pe suprfee: ur, pone, axe penta rese ete, Pentru plese cu 0 anumité duritate natura, de exompi: plese de distribute nec, angreneta ine Sle grecom'y: pentru pese mult soletate isd fra folicar!aftérnante, Pent scule cu duritate naturals Seexempius mavife de ‘ore, dornuri de preset et. Torte ofelurile de mai sus se Tntrebuinteari la piese. de magini Ia care nu se cer conditii deosebite, 10 —oteluri ternare care, pe lings Fe si C (si elementele insotitoare ‘obignuite), contin si un element de aliere (de exemplu nichel): —ofeluri cuaternare care, pe lings elementele principale $1 cele piste, contin doud elemente de aliere (de exemplu ofelurt cron: nichel). In general, otelurile se aliaz& cu unul sau mai multe din elementele: Cr. Ni, Mn, Si, W, Mo, V, Co, Ti, Al, Cu. Continutul de carbon si cantitatea de elemente de aliere caracterizeaza proprietatile acestor ofeluri, ficindu-le utilizabile la piesele de masini supuse la solicitari mari. Otelurite aliate, se deosebesc de ofelurile carbon prin faptul ci au carac- teristici mecanice superioare si se calesc pe adincimi mai mari. Elementele de aliere dau posibititatea acestor oteluri s& poata fi supuse unor tratamente termice foarte diferite cum ar fi cementarea si imbunatatirea Otelurile aliate tnsa, in comparatie cu ofelurile carbon, sint mai scumpe si de aceea se recomanda ca ele si fie utilizate numai acolo unde nu se pot obtine rezultate satisfacétoare prin. folosirea ofelurilor cerbon de calitate. 3) Oyelurile cu destinatie special, pe linga carac- teristici mecanice superioare, au caracteristici fizice si chimice deosebite, co respunzitoare conditiilor pe care trebuie sé fe indeplineascé unele piese care functioneaza in conditil speciale, Aceste caracteristici se obtin prin adaugarea rationalé a elementelor de aliere corespunzatoare in ofelurile deconstructie, obfinindu-se astfel: — oteluri cu rezistenta si elasticitate mare; — ofeluri rezistente ia actiunea coroziva a agentilor atmosferici, a acizi- lor, a gazelor fierbinti etc.: — oteluri rezistente si stabile la temperaturi inalte; — ofeluri cu rezistente mari la uzura etc, La aceste ofeluri, ori care ar fi destinatia for, continutul de carbon nu depaseste de obicel 0,3%, Otelurile turnate (carbon si aliate) se folosesc Pentru obtinerea pieselor turnate din ofel. in principiu, ele au aceleasi cali. tafi ca ofelurile carbon obisnuite al céror continut de carbon variazi intre 0.10 $1 0,45% (STAS 600-61) ‘sau ca ofelurile aliate in care s-au introdus ele- mente de allere corespunzatoare conditiilor impuse de destinatia pieselor respective (STAS 1 773-63). b. Oteluri pentru scule. Datorita destinatiei lor, aceste oteluri trebuie si ‘indeplineasca unele conditii importante printre care se citeazi: — duritate mai mare (dupa tratamentul termic) decit materialul pe ca- re-l prelucreaza scula respectiva: — tenacitate si rezistenti la uzurd suficientd pentru a-si pistra calititile ajchietoare — stabilitate la temperatura de lucru, adici s& nu-si pierda du urma incalzirilor repetate ce au loc in timpul lucrulul: "4 — si nufie fragile pentru a nusestirbi taigu! sculelor in timpul lucrului ete. Otelurile carbon pentru scule se tmpart in trei categorii principale: ofe- luri carbon pentru scule; ofeluri aliate pentru scule; ofeluri rapide. In afara acestor ofeluri se mai folosesc ta executarea sculelor pentru ar- marea tdisurilor aliaje dure si materiale mineraloceramice. 1. Ofelurile carbon pentru scule au uncontinut de carbon cuprins intre 0,60 si 1,50%, cared& posibilitatea ca dupa calire aceste ofeluri s& aib& o duritete de 62-65 HRC. Principalul dezavantaj al acestor ofeluri consta in faptul ca, la célire se deformeazé mai mult decit ofelurile aliate, fapt care necesita luarea unor masuri preventive la aplicarea tratamentului termic. In plus ele nu au stabi litate mare la temperaturi fhalte, pierzindu-si duritatea si deci proprietiyile aschietoare la temperaturi scizute (200-250°C), motiv pentru care aceste oteluri se utilizeazé la confectionarea sculelor care trebuie s& lucreze cu vi- teze de aschiere mici sau moderate. in STAS 1700-64 sint cuprinse ofelurile carbon pentru scule cu compo- zitia lor chimicd, iar fn tabela 1.2 sint date informativ principalele uti ale acestor oteluri 2. Ofelurile aliate pentru scule, in general, au un con finut mai mare de carbon si ca elementede aliere ele contin: crom, mangan, molibden, wolfram, vanadiu. Sculele executate din otel aliat tsi mentin duritatea pina la temperaturi tnalte, cea ce face ca aceste ofelur! sa fie utilizate pentru confectionarea sculelor care trebuie s& lucreze la viteze mari de aschiere. Ofelurile aliate pentru scule se célesc usor (au cilibilitate mai mare de~ cft ofelurile carbon pentru scule) si se bucura totodata de avantajul c& se autocilesc, fapt care usureaza foarte mult operatia de cillire. Ele se cilesc in general Tn ulei. Dupa calire ating duritatea de 62—63 HRC. Dup& destinatiasculelor respective (de soc, de matritat, aschietoare etc.) $i dupa scopul urmarit, se folosesc diferite oteluri aliate corespunzatoare acestor conditii. 3.Ofelurile rapide fac parte din categoria ojelurilor aliate pentru scule insé ele se bucura de avantajul ca au stabilitate la. tempetaturi mai inalte (560—-600°C). Denumirea de oteluri rapide le vine de la folosi- rea lor la viteze mari de agchiere. Sculele executate din aceste oteluri rezisté la viteze de agchiere de 3—4 ori mai mari decit sculele din ofel carbon. In plusse mai bucura si de proprietatea cé se autocalesc. Principalele elemente de aliere care intra in compozitia acestor ofeluri sint wolframul si cromul, ‘Ofelurile rapide se calesc usor si au mere stabilitate la revenire, motiv care Te face s8 aibi o mare utilitate la fabricarea sculelor agchietoare, Otelurile rapide au o lunga utilizare in constructia sculelor si contin 614%, W: 3,6-—4,6% Cr: 0,2—2,6% Vi 0,3-0,6% Mo. 42 ‘calitates ‘ie Tobelo 1.2 Indicatit pentru utilizarea opelurilor carbon pentru scule oe osc7 osce osc 10 M osc 12 osc 13 Pentru sculele supuse lovituritor si socurilor. care necesita 0 tenacitat mare si o duritate suficienta: ciocana de forjare la veld, ciocane de este, Hirie, matrite, eSpuitoare, dalfi, surubelnite, virul de strung, foarfece do ming pentra Uierea tablei, poansoape pentru ofel moale, burghie penta materiale putin dure, fstrumente chirurgiale ceascutite, sce de timp rie, seule de’ modelat fp Pentru sculele care stat supuse la lovituri, necesitind tenacitate mare $i Suritate mijlacie: matrite pentru forme simple, cujite 51 foartics ponte metsle moi, scule de timplérie, scule pneumatice. perforatoure, puncte, toare, scule pentru fabricarea suruburilor ia culelor, burghie pentru materiale cu Guritatea mijiocie. |—____ $e Feristraie circulare sau sub forms de benzi pentru tdierea lemnulut, dalti pentru cirbune si dalti pentru cioplires pietrelor. 7 J Pentru sculole care necesité o duritate mijiocie si 0 tenacitate bund: bur- ghie pentru ciocane perforatoare, punctatoare, scule pentru, reluctance Temnutui, dlti pantrd patra, 7 Po Pentru sculele care ou sfot supuse 1a lovituri puternice gi brusce 4i care necesita carecare tenacitate gi au thiguri ascut{te: filiere’ burghte pentre foci mai dure, burghie, bacuri pentru filet, matrize pentru monede. seule entra fabricarea suruburilor 51 a acelor Pm Scule pentru prelucrarea pietrei, scule pentru beterea pileior, feristraie irculare si pinze de ferastrau pentru lemn si metale: moh, J Pentru sculele care sint supuse la lovituri foarte slabe gi necesit§ © duri= ‘ste mare si muchie de taiere arcutita: freze,filore, brice, snstrumente cnis Furgicale, ascutite, calibre, ferastraie pentru metale, seule pentru Ceasers nlcari, cutite pentru prelucrares alamet, metrite pentru morede. J Pentru sculete care nu sintsupuse ia lovituri si necesita o duritate deosebit fi muchii ce tiere foarte ascutite: cutite pentru prefucrarea retelelon, brice, scule pentru trefilare, instrumente pentcy preluccaree pietre! cure, B In afara ofelurilor rapide, se folosesc pentru sculeasa zisele ofeluri rapide de inlocuire care au-un continut mai mic dewolfram, cea ce le faces& fie mai jeftine, deoarece wolframul este un element de aliere deficitar. De exemplu, se folosese ofeluri care confin 3,5-~4,8% Wi 7,0~9,0% Cri 1,0—1,5% V. Desi aceste ofeluri au proprietati aschietoare mai reduse decit ofelurile rapide, de foarte multe ori in practic& proprietatile lor agchietoare sint Suficiente, realizindu-se astfel economie insemnata de wolfram, ceea ce duce lao ieftinire a pretului de cost al sculelor si deci al produselor. 4. Aliaje dure. Asa cum s-a aratat anterior, sculele executate din ofeluri rapide 1si pastreazé calitatile agchietoare pind la temperatura de cca. 600°C, Necesitatea prelucrérii metalelor cu viteze de aschiere mari i in special a celor cu duritate mare, a dus la realizarea unor materiale pen- dru seule agchietoare care si-si pistreze caracteristicile i peste aceasta tem- peratur’. Aceste materiale se numesc aliaje dure si au in compozitia lor ele~ Inente ca: wolframul, titanul, molibdenul, cromul gi altele, care formeaza cu carbonul combinafii foarte dure cu duritate apropiaté de cea a diamantu- lui, numite carburi Duritatea lor poate ajunge pina la 60 HRC si, functie de metoda de obfi- nere, aceste aliaje se impart in dou’ categorii: — aliaje dure turnate, folosite la armarea taigurilor sculelor sau a supra- fetelor pieselor supuse fa uzura: — aliaje dure obtinute pe cale metaloceramica, care se gisesc sub forma de placute ce se lipesc cu cupru sau cu alama pe capetele agchietoare ale scu- lelor (In practic& sint cunoscute sub denumirea de placute Widia). ‘Sculele armate cu aliaje dure turnate tsi pastreaza celitatile agchietoare pina la temperatura de 750—800°C, iar cele armate cu placute din aliaje dure metaloceramice pina |2 100—1200°C, ceea ce permite folosirea lor la viteze mai mari de 3—-5 ori mai mari dectt ofelurile rapide. {In ultimul timp, pentru aschierea rapida a metalelor, s-au introdus mate- rialele mineraloceramice fabricate pe baz de oxid de aluminiu Al,Q; (termo- corund). Aceste materiale au rezistent’ mai mare dectt aliajele dure, tns& fragilitatea lor mare este un inconvenient care a Tmpiedicat raspindirea pe scara larga in constructia sculelor. B, METALE NEFEROASE ‘in afara metalelor feroase, in lucrarile de lacdtusarie, ca si. fn alte ramuri ‘ale industriei constructoare de masini, se folosesc si metale neferoase. Deobicei metalele neferoase pure se folosesc foarte rar din cauzé ca numai in cazuri cu totul deosebite ele au calitatile corespunzitoare pleselor respec~ tive, De cele mai multe ori se folosesc aliajele lor care au caracteristici superioare tn comparatie cu metalele neferoase de bazé ca: rezistenté la 4 Tupere sporita, rezistenti mare la uzurd, coeficient de frecare redus, rezis- ten} mare la oxidare, rezistenti la coroziunea acizilor si alcaliilor etc. Pentru ieftinires prejului decost al produselor insi trebuiecaunelemetale neferoase si aliajele acestora sa fie economisite gi inlocuite ori de cite ori posibil, deoarece unele din ele sint relativ scumpe si greu de procurat (cupru, staniy etc.) 1. Cuprul si aliajele sale. 2) Cuprul este folosit datorita faptulvi c& are o buna conductibilitate electricé (dupa argint este al doiles) si termica, Fezistind totodata foarte bine in atmosfera umeda. In plus este un metal maleabil, cu plesticitate i tenacitate mare la temperaturi Joase. Desi du- ritatea gi rezistenja lui la rupere nu sint prea mari (¢-—=21 keflmm® si are 35 HB), elese pot mari simtitor prin ecruisare, rezistenta la rupere ajungind dup’ ecruisare pink la 45 kgf/mm? Datorité proprietifilor enumerate, cuprul are diverse intrebuintari in industria electrotehnicé si tn diverse ramuri ale industriel pentru fabricarea garniturilor, a tevilor pentru instalatii in industria alimentard, tn industria alcoolului, pentru instalatii frigorifice etc. Dintre aliajele cuprului, cele mai folosite tn lucrarile de lacatusarie 51 in industria constructoare de masini in general, sint alamele si bronzurile. bb. Alamele sint aliaje cupru-zinc ce contin cel putin 55% Cu si care, pe nga cupru gi zinc, contin si alte elemente de aliere in cantitati foarte reduse. Cind conginutul decupru este mai mare de 80%, aliajele poartd denumirea de tombacuri, Proprietatile mecanice ale alamelor sint asemanatoere cu ale cuprulul putindu-se usor prelucra prin agchiere gi deformare attt la rece cit $1 la cald. Rezistenfa lor larupere este mai mare dectt a cuprului si creste odatd cu con. Yinutul dezinc. Dupa intrebuingare, alamele si tombacurilese impart in urma toarele categorii: 1. Alame si tombacuri laminabile (STAS 95-59) destinate prelucrarilor prin deformare la cald gi la rece(matrijare, forjare, tragere); 2 Alame pentru turnatorie (STAS 199-60) care nu pot fi prelucrate prin deformare datorita continutului sporit de impuritati care este thsi in aga masura incit nu diminuiaz’ proprietagile de turnare $i de prelucrare prin aschiere; 3. Alame speciale destinate pieselor care functioneazé tn cone ditil deosebite (Solicitéri sporite, coroziune, temperaturi pind la 300°C etc.) 4. Alame pentru li pit care se folosesc la lipiturile tari gi sint de compozitii foarte variate, Cele mai folosite sint cuprinse in STAS 204-49, iar procentul lor de cupru variazé intre 42 si 60%. ¢: Bronzurile. Bronzurile sint aliaje de cupru cu staniu sau cu alte metale si cu un continut mic de zinc, care au rezistenti, duritate gi rezistenta la Coroziune mai mare decit alamele. 15 ‘in tehnicd se folosesc dou’ categorii principale de bronzuri si anume: bronzuri cu staniu si bronzuri speciale fara staniu. Deoarece staniu! este un metal relativ scump, ori de cite ori este posibi! este inlocuit din bronzuri partial sau total, cu alte elemente, cum ar fi: zin- cul, plumbul, fosforul, nichelul ete. }. Bronzurile cu staniu stint aliajede cupru cu staniv care pe Inga cupru gi staniu mai contin tn mod voit si adaosuri de plumb si de zinc sau numai Zinc. Plumbul are rolul de a tmbunatayi proprietatile de antifrict tune si de a usura prelucrarea prin agchiere, jar zincul dea imbunatati proprie~ titi le de turnare, Bronaurile cu staniu pot fi laminabile (STAS 93-62), seu pentru turnatorie (STAS 197-60). Bronzurile cu staniu au urmatoarele proprietiti: rezistenta de rupere la tractiune 15—35 kgf/mm, alungirea relativa 315% si duritate peste 60 HB, Ele pot fi utilizate pentru erméturi, lagare, roti dintete, bbucge etc. 2. Bronzurile speciale sintutilizate pescard larga in industrie, deoarece sint mai ieftine, intrucit nu congin staniu si au caracteristici mecanice superioare fa} de bronzurile cu staniv. Ele sint foarte rezistente Ia coroziune $i au propriet&ti antifrictiune superioare bronzurilor cu staniu. Din aceasta categorie fac parte in primel rind bronzurile de aluminiu lami- nabile si turnate in piese (STAS 203-59 si 198-49) care pe Iinga cupru contin aluminiu mex. 10% ca element principal de aliere si diverse alte ele- mente care permit modificarea caracteristicilor mecanice si chimice, Caracteristicile mecanice ale acestor bronzuri sint: rezistenta de rupere Ja tractiune 35—63 kglfmm?, alungirea relativé la rupere 3—12% gi duri- tatea peste 70 HB. Principalul dezavantal al acestor bronzuri este contractia mare dupa turnare care poate st ajungi pin le 3%. 2, Nichelul gi aliajele sale. In industrie, nichelul se foloseste ca adaos la elaborarea ofelurilor aliate si la elaborarea aliajelor pe bazi de cupru gi nichel. Datorita rezistentei le temperaturi tnalte si 1a coroziune, precum Fi datorité rezistivitatii lor mari, aliajele de nichel se folosesc la fabricarea aparatelor electrice de incalzit, [a fabricaree reostatelor si a diferitelor apa- rate de precizie. Printre cele mai importante aliaje ale nichelului utili- tate mai larga 0 au urmatoarele: a) Allaje cupru-nichel foarte rezistente la coroziune cum este aliajul cunos~ cut sub denumirea de mone! care contine 679, Ni, 28% Cu, 5% (Fe+Mn-+ “Si ++ C) folosit pentru fabricarea aparatelor sau pieselor supuse coro- ziunii. Un alt alia] important este constantanul care contine 59% Cu $i 40% Ni folosit la fabricarea rezistentelor pentru reostate si aparate de tncalzit dato- rita rezistivitatii si capacitatii termoelectrice mari pe care le are. 16 b) Aliajele cupru-nichel-zinc (vezi STAS 1096-60) care pe lings cele trei ele- mente de baza contin dupa necesitate $i alteelemente, compozitia lor chi fiind foarte variata, Aceste aliaje stat cunoscute sub denumirile de: alpaca, neuzilber, maillechort, argentan, packfong etc. Proprietitile lor supe- rioare sl rezistenta la coroziune le face s& fie utilizate in industrie pentru fabricarea tacimurilor sau la diferite instrumente medicale, aparate, arm’ turi ete. <) Aliajele nichel-crom stot unele din cele mai rezistente la temperaturi Inalte. Aliajul cunoscut sub denumirea de nicrom care contine 68% Ni gi 15% Cr se caracterizeaz’ prin rezistivitate mare, rezistenta le temperaturi inalte si rezistenfa mare la tntindere, motiv pentru care el este folosit pe scar larg Ie fabricarea rezistentelor pentru cuptoarele “electrice sia elementelor de incalzit. 3, Aluminiul 31 aliajele sale. Aluminiul este un metal cu greutate speci- fic micd (2.7 kgf/dm®) maleabil, ductil si are conductibilitate electrics si termicé mare, In stare recoapt’, are rezistenta la tractiune redusi (7-8 kgflmm?). Ca gi alte metale maleabile, prin ecruisare se durifica. Aliat cu alte metale, aluminiul da aliaje cu caracteristici_mecanice superioare care au o larga utilitate in tehnic datorita rezistentei la coroziune, greutatii lor specifice mici si rezistengei si tenacit’pii mari de care dispun Principalele elemente de aliere ale aluminiului sint: cuprul, zincul, mag- neziul, siliciul si manganul. Toate aliajele de aluminiu in functie de principalele elemente de aliere se impart in urmatoarele patru categorii, constituite din sisteme binare: ALSii Al-Cu; Al-Mg: Al-Zn. fn afara acestor aliaje, tn practic’ se mai folosesc aliaje complexe care au la baza sistemele binare ardtate, aliate cu alte elemente. tn general, ins& aliajele de aluminiu folosite fn industria constructoare de masini se fmpart tn dou’ grupe mari si nume: — aliaje de aluminiu pentru turnatorie, si > aliaje de aluminiu pentru prelucrarea prin deformare plastica (lami- nare, forjare, tragere etc,), a) Aligjele de aluminiu pentru turndtorie (STAS 201-59) stnt aliaje pe baza sistemului binar Al-Si, cunoscute sub denumirea dé silumin care contin siliciu pind la 13,5 %. Aceste aliaje au bune proprietati de turnare, adicé fluiditate mare si contractie mic8. Pentru c& au rezisteng’ mecanic& mic& li se adauga magneziu, cupru sau alte elemente care le mareste rezistenja. 2 Cartes Miituyatut 7 Intr-o masurd mai mic& se mai folosesc in turnatorie pe linga silumin aliaje de aluminiv cu cupru (Al-Cu), sau afiaje de aluminiu cu magneziu (Al-Mg). Pentru ase Imbunatiti caracteristicile pieselor turnate din aliaje de aluminiu, trebuie ca acestora si li se aplice tratamentele termice necesare. b) Allajele de aluminiv pentru prelucrare pri deformare plastic® (Iami- nabiie) au o utilizare mai larga in industrie dectt aliajele pentru turnare si decit aluminiul pur, fiind mai rezistente si mai usoare. Cele mai impor- ‘ului prelucrabile prin deformare sint aliajele cunos- gute sub denumirea de duralumin, Principalele elemente de aliere pe care fe confine duraluminiul sint cuprul, magneziul $i manganul, care sint adau- gate intentioriat iar fierul si siliciul stat impuritati intimplitoare. [n foarte multe ocazii duraluminiu! falocuiéste ofelu! deoarece are greutate specifica mai mica, rezistenta mai mare si este mai plastic dectt acesta. In urma calicii duraluminiul capata caracteristici mecanice foarte bune, ajungind ca rezis- tenta la rupere si atingé valori de 42—46 kgf/mm; alungirea relativa 17-15% si duritatea 105..110 HB, Ca exemplu de curalumin bogat aliat se da aliajul cu 2—%6 % Al; 35-45% Cu; 04-05% M 0,3-0,75 % Mn. 4, Magneziul si aliajele sale, Datorit faptului c are propriewati me- canice inferioare; magneziul pur nu se foloseste in industrie, Aliajele sale ins se bucurd de avantajul c& au greutate specific’ foarte mica (1,64 kgfldm*), fapt care a facut ca ele si aibé o larg’ r&spindire tn special tn constructia carcaselor aparatelor si diferitelor obiecte si aparate care trebuie sé aiba greutate redusi, Principalele elemente de aliere ale magneziului sint alu- ul, zincul, menganul gi siliciul. Ca gi aliajele de aluminiu, aliajele mag- neziului se impart in aliaje pentru turnatorie si laminabile. C. MATERIALE PLASTICE 4. Generalitagi. Dezvoltarea fér& precedent pe care a luat-o industria chimica in anii puterii populare a permis ca la noi tn fara s& se fabrice o mare varietate de materiale plastice, Republica Socialist’ Romania ajungind in anumite domenii sé depaseasci multe {ari avansate in prelucrarea ma terialetor plastice, 2, Clasificarea materlaletor plastice. In schema ce urmeaza se face cla- sificarea acestora pe baze procedeelor de fabricatie, dup’ care se face 0 scurta prezentare privind proprietatile si utilizarea fiecirei categorii din schema, In clasificare sint cuprinse materialele cete mai importante din 48 punct de vedere economic pentru a forma cititorului o privire de ansamblu asupra acestora, — fibre Vutean ~ Produse ée = bicratul de celutozs; GINS J azotatul de celutozé (nitroceluloza); Sant tor natu — acetatul de celulozi ante -eterlt eelvlozel; rale) — osul artificial (Gale = FWini fenolice de turnares = mase de presare fenolice erezslice cu materiale de Umpluturé ~ Produse de | — materiale strtificate po bazé de rlpini fen poticonden- crevolice fare = Fisini cacbamidice (pe baz de ures g/malami = imase de presare carbamidice cu materiale de ummpla: ‘turé (aminoplaste) on ~ mase stratifiestecerbamidicet aceriale plastice = policlorura de vin: : = polietena (polietilena): — produse de | — Pallizobutena (politzobutitens polimerizare | ~ Poliamigelet (vermoplaste)| = Bolimetariatuls = poliaeetatl de viet; = polifluorearbonul! — Froduse de — rasinite potister - {= potiuretani ~ silicon r Observot S Folfamidele se obtin prin policondensae,tnsb deoarece sit materiale termeplstice au fost incloe in sceasth Categorie a) Moteriale plastice produse de tronsformarea unor substanje naturale. 1. Fibra Vulcan este utitizata in electrotehnica, in industria textila, in industria constructoare de masini $i in diverse alte domenii. Se obtine prin transformrea chimic& a celulozei tn acid sulfuric sau cu solutie de clo- urd dé zinc. 2.Hidratul de celuloz& (celofanul) se obtine prin tratarea celulozei cu sulfurd de carbon sisolutie de hidroxid de sodiu. ‘Se utilizeazs in electrotehnic’, industria imbracémintii, ambalaje etc. 3.Azotatul de celuloza (celuloidul) sav_nitroceluloza, se obtine prin tratarea celulozei cu acid sulfuric si acid azotic. Desi este un ma- terial inflamabil, el se utilizeazé pe scara larg® in diverse ramuri ale indus- triei datoritd faptului c& se poate prelucra cu usurin$2, se poate lustrui gi ” 19 vopsi. Se foloseste pentru articole, de uz genéral, Jn electronic’, fabricaréa articolelor tehnice etc. De asemenea se mai foioseste pe scar larga In industria lacurilor (nitrolac). 4. Acetatul de celuloza (Cellon, cellit) se obtine prin tra: tarea celulozei cu anhidrida acetic# si acid acetic. Se utilizeaz’ in indus- tria.constructoare de masini, tn industria uneltelor, a tmbracamintii, a lacu- cilor etc. 5.Eterii de celuloz&(Trolit)sub forma debenzil-celulozs, etil- celulozi gi metil-celulozé se obtine:prin eterificarea celulozei cu unul din” alcalii respectivi. Ei se folosesc mai ales sub forma de materiale de injectie pentru plese tehnice, deoarece au proprietati dielectrice bune, in industria adezivilor, a lacurilor si in industria textild (apreturi). -6. Osul-artificial (Galoit)’se obtine prin tratarea cu formal dehida a caseinei din lapte. Datorité bazei de materie prima limitata cit si, 2 proprietatilor sale, el se foloseste pe o scard relativ redusd tn industria * jucarlilor si pentru armaturi de mobilier, catarame, nasturi etc. 'b) Materiale plastice produse de policondensare, Aceste materiale sint ob- tinute prin policondensarea diverselor materii prime. Datorit& policonden- Sari, se formeaz% macromolecule care se dezvolta tridimensional (in chimie acest fenomen se numeste reticulare spatial8). Datoritd acestei refele, ma- terialele plastice produse prin policondensare dupa prelucrare devin rigide si nu se mai fnmoaie la tncalzire, Li 4.R ile fenolice de turnare (Decarit) se obtin din for- maldehida gi fenol. Ele se pot prelucra dupa turnare tn piese fasonate in- ccolore, eventual cu adaos de coloranti. Se utilizeazé la fabricarea obiectelor de podoab’, obiectelor sculptate, minere etc. y 2,Masele de presare pe baza de rasini fenolice yi ¢rezolice (pulberi fenolice de presare) se obtin din formaldehida, fenol sau crezol si material de umpluturs. Materialul de umplutura depinde ‘deconditlile pecare trebuiesa le indeplineasca objectu! presat si poate fi lice, fibre, deseuri textile, asbest, fin& de lemn (rumegus), fibre de sticls etc. Materialul de umplutura iniluenteazi in mod favorabil atit calitatea acestor produse cit $1 preful. Se folosesc pentru obiecte de uz casnic, In electrotehnic’, in industria aparatelor de masurat, in industria construce ‘toare de masini etc. Nu se recomanda utilizarea lor in industria alimentara, deoarece ele pot fi influenta atit gustul cft gi mirosul produselor 3, Materiale stratificate pe baza de rasini feno- lice gi, crezolice (plastatex, plastacart, prestofol) se obtin prin impreg- area straturilor suport agezate in straturi (furnir, hirtie specials, tesaturi, textile sau sticla) cu riginile respective (fenol, crezol sau formaldehida), Materialele objinute sub‘forma de plici se utilizeaz’ pentru fabricarea rofilor dintate, a bucselor, matritelor pentru ambutisat si diverse alte piese similare din industrie. a 20 te 4. Ragin ile ’carbamidice pot fipebazs de uree si melaming. Cele pe baz de reese obtin din uree (fabricata din azotul din aer) si form= aldehida, Cele pe bazi de melamina se obtin din melamina (fabricet& din cianamida de calciu) si formaldehida. Spre deosebire de rasinile precedente, * vaceste résini pot fi utilizate perfect din punct de vedere fiziologic si pe, ling . faptul c& pot fi prelucrate in piese gi pot fi folosite in industria slacirilor adezivilor ele pot fi produse sub formi de spume denumite. la noi tn fara wAmpora", care constituie un bun material de izolatie termicd si fonica. 5.Masele de presare carbamidice (aminoplaste) se obtin din-melamina sau din uree, forthaldehida si-materiale de umplutura. Ca gi {in cazurile precedente similare, materfalele de umplutura influenitesza ‘in- mod favorabil atft calitatea produseler cit si pretu! acestord. Se folosesc + pe scara larga in industria jucSiiilor si a obiectelor casnice, precum si in industria electrotehnicé, fabricarea aczesoriilor pentru mobile etc. 6.Masele stratificate carbamidice(Melacart, Resopl), se obfin prin impregnarea materialelo- suport (straturi de hirtie specials) cu'rasini de melamina, uree sau formalichida. Faptul cé materialele suport .agezate in straturi pot avea diverse culori, se pot obtine structuri de diverse nuanfe care permit folosirea placitor obtinute tn scopuri decorative, acce- sorii pentru mobilé etc. _ c. Materiale plastice produse de polimerizare (termoplaste). Spre deose- bire de macromoleculele materialelor plastice precedente produse prin poli- condensarea diverselor materi prime care se dezvolta tridimensional. la , materialele plastice produse prin polimerizarea diferitelor materii prime se sobtin macromolecule filiforme lungi cave se unesc prin impletire. Ca atare, aceste materiale plastice se tnmoaie la zald, se pot forma si la temperatura mediului ambient, revin la rigiditatea inifiala. Pentru acest motiv, ele se + mai numese si termoplaste, . 1. Policlorura de vinil (PCVestesi in prezent materialu plastic fabricat in cantitatea cea mai meretdatorita multiplelor sale utilizari. Se obyine din cérbune si calcar dup schema de mai jos: [it comer | [ries J! oe Lea Se utilizeazé in diverse ramuri industriale ca: industria chimica, construc» fil, industria usoard etc. si se gasestesub forma de fevi, placi, diverse profile, semifabricate, piese fasonate etc. 2. Polietena (aitena) se obtine prin polimerizarea etenei. Se uti- tizeazi tn industria chimicé, constructif, in industria aliamentara, precum 41 la fabricarea juctriilor si a obiectelor de larg consum incasabile. 3. Poliizobutena (Oppanol) se obtine din materiile prime re- zultate de la rafinarli sau din cérbene’ (sinteza_benzinel). Dupa gradul de polimerizare, poliizobutena se poate prezenta sub diverse forme care pot varia de la ulei viscos pind la formarea cauciucului vulcanizat. Se foloseste ca adaos de imbunatatire la uleluri de uns, adezivi etc. sau ca placi, furtu- nuri etc. tn industria chimicd, electrotehnic, industria alirhentars, pentru c&ptusiri si acoperiri. 4, Poliamidele (Perlon, Relon, Nylon) se obtin din materiile prime separate din metan, fifei sau c&rbine si se gasesc sub diverse forme. Se folosesc pentru fabricarea obiectelor incasabile de uz general, diverse piese . Gare trebuie s& aib& tenacitate relativ ridicata, tesituri usoare supuse la solicitari puternice etc. 5, Polistirenu (Prolit, Stiroflex) se obtine din benzen si etena. Se intrebuinteaza sub forma de masi de injectie pentru diverse articole de larga utilizare. Are stabilitate redusé la cald si se topeste usor. Are o larga utilizare sub forma de spume. 6. Palimetacrilatul (Pleviglas, Stiplex) ce abtine din acetond $1 acid cianhidric si se caracterizeaza printr-o transparenfa pronuntata. Se foloseste pentru construirea unor instrumente de desen (echere, raportoare, florare etc.), obiecte deuz general, articole de podoaba, precum si in electro. nic’, constructia avioanelor, autovehiculelor etc. 7. Poliacetatul de vini! (Vinacet, Aderin) se objinedin aceti- lend, titel sau gaz metan. Dupi gradul de polimerizare, materialele din acea- std familie se pot prezenta sub forma de substante uleioase sau rasini moi, lipicioase sau dure. Dupa scopul urmarit, ele se pot utilize sub forma de so- lutii, dispersii, sub forma de perle in industria adezivilor, tn industria hirtiei, industria textil’ etc, Toate propriettile fac ca acestor materiale 88 li se deschid& perspective largi deutilizare tn viitor. 8 Polifluorcarbonu | (Teflon, Ftoroplast) se obtine din metan, petrol, acetilena, cloroform si acid fluorhidric, Datorita faptului ca sint foarte scumpe, aceste materiale in-comparatie cu alte materiale plastice se fabricd tn cantitati mici. Se poate utiliza atit la temperaturi foarte scazute cit $i la temperaturi ridicate, la care materialele plastice in general nu rezisté (cca 200°C). Stabilitatea la cald conssituie principala caracteristica @ acestor materiale. d) Materiale plastice produse de poliaditie. Produsele din aceasté cate- gorie sint cunoscute sub denumireade poliuretani. Sint materiale 2 Plastice cu caracteristici specifice fat de cele prezentate anterior, adici materiale plastice care nu sint nici dure nici termoplastice. Poliuretanii (Utazian, Dermodur, Moltopren etc.) se fabric din aceti- len8, butan-diol, butin-diol sau diizocianeti si dialcooli. Pind tn prezent s-au ‘obfinut materiale din aceasté categorie care au avut deja o utilizare apre- ciabila tm anumite ramuri ale industrie pentru piese tehnice, obiecte de uz general (si ca spume), tehnica adezivilor etc, €) Moteriale plastice de poliesterificare. Aceste materiale au structurd chimica definitivs, care se obtine de obicei la prelucrarea materialului prin ° aja numita coacere. La poliesterificare spre deosebire de condensare nu este necesard nici presiunea si nici cildura. Acest fapt permite ca, pentru prelucrerea acestor materiale, s& se aplice procedee de prelucrare intere- sante si S& glseasc& totodata domenii de utilizare cit mai variate. 1. Rasinile poliesterice (nesaturate) se fabrici din aldehida crotonica si acid maleic gi se livreaz de obicei sub forma lichida. Dac& se folosesc anumite materiale de armare cum ar fi fibrele de sticla, aplicindu-se totodati © proiectare corespunzatoare a produselor respective se pot obtine piese mari cy rezistente ridicate cum ar fi corpuri de barci, cézi de baie, zi pentru diverse scopuri etc. Ragini e poliesterice se folosesc pe scaré larga pentru turnat si pentru lipit, 2, Raginile epoxidice (Epilo, Dinox etc.) se gisesc in comert sub forma de Substante lichide sau fluide v'scoase ori sub forma de paste, praf, bare etc. Ele se obtin din acetilena, epiclorhidrina si fenoli. Ca si rasinile precedente, se folosesc pentru turnare, lipire cau azamblare tn diverse rex muri industriale, Ele tns& au o larga utilizare in tehnica lipirii metalelor care se bazeaza in mare parte pe folosirea acestor r’i Dg Retin! Pe baad de silicon, La acesterBpini,carbonul este thlocut de silicit, Rasinile pe baz& de siliconi se obtin din nisip de cuart, clor i carbune’ formindu-se intermediar tetraclorura de siliciu. Pretul lor este foarte ri- dicat si de aceea se recomanda ca raginile pe bazi de siliconi s& se folo- seasca numai acolo unde utilizarea lor este complet justificat’ de avantajele pe care le prezint&, cum ar fi industria lacurilor si a produselor de lustruit, electrotehnica, tabacarie etc. In industria constructoare de masini Ia lucrarile de licktusirie pe lings materialele de baza care au fost prezencate anterior (materiale feroase, ma- teriale neferoase si materiale plastice) se folosesc (pe scaré mai redusa) §i © serie de materiale auxiliare, pe care lacétusul trebuie si le cunoascd. Printre acestea se enumeré: cauciucul, pielea, materialele de etangare, cleiurile, chiturile, facurile, vopselele, emaiturile s. 2B “1, €auelucul. Dupa provenienti, cauéiucurile se"impart tn dou grupe: cauciucuri naturale obtinute din unele plante gumifere (speci lemnoase de tipu! heveei) si cauciucuri artificisle sau sintetice care se obtin prin poli- merizarea unor substanje orgenice cum sint: cloroprenul, butadienul etc: ' Cauciucul butadienic a fost pevtru prima deta preparat si introdus in productiede catre Academicianul sovietic S.V. Lebedev, In anul 1934, Drept materie prim& pentru obtinerea acestui cauciuc se foloseste alcoolu! etilic. , Indiferent de provenienfa lor, cauciucurile in stare crud au diverse deza- vantaje si enue: se dizolva in’ uleuri sau alte substante, se inmoaie la cal dura, devin sfarimiicioase la rece ett. Pentru a se inlatura aceste dezavantaje cauciucurife sint supuse vuleanizirif, Vulcanizarea cauciucului const in “tratarea termicd a acestuia si amestecarea lui cu sulf si alte substante chi- mice fntr-un regim foarte strict la temperatura de 130—150°C. Cu aceasti ocazie th cauciuc au loc o serie de transformari fizice si chimice i ca ur- mare cauciucul ti pierde din platticitate, ti mareste rezistenta gi elésti- itatea etc. Aceste calitafi obtinut= tn urma vulcanizarii se mentin tntr-un interval destul de larg de temperaturi (cca — 60 la + 60°C). © importangi deosebita o are continutul de sulf care modifick radical + proprietagile cauciucului: astfel un adaos de sulf de 0,5—3% la vulcanizare face cauciucul sé devina moale si elastic, in timp ce un adaos de sulf de 30-40% face ca din cauciuc s& se obtind un produs rigid si fragil numit. ebonita. 2. Pielea este folosita pentru diverse scopuri (burdufuri, membrane, gar- nituri, mansete etc.). Pentru corespunde diferitelor cerinfe, pieile de anix male sint supuse unor prelucrari speciale in urma cirora ele obtin proprie= tatile necesare, In tehnic& se folosese urmatoarale sorturi de piele: — pieles tabicita pentru garnituri, mangete etc _— pielea transparent’ caracterizata printr-o plasticitate $1 0 rezistenta snare la rupere, fapt care o face uti izabil8 pentru confectionarea unor curele de transmisie, pentru unele aparate si masini speciale: — pergamentul se obtine din s:raturi de piele din care au fost tndepire + tate vasele sanguine. Se caracterizeazé printr-o mare rezistenté la rupere $i uzura. Se utilizeazi‘pentru piese supuse la uzurd care trebuie sf functio~ Heze fr zgomot; : : — pieile moi —boxul — (de crom) sau alte piei obtinute prin metode * similare de tabacire se utilizeazé pentru burdufuri, membrane, amortizoare _ “ete, In prezent Ins’, ca urmare a evintului pe care La luat tn anil pute populare producjia de materiale plastice din tara noastr&, pielea este uti Zat8 pescara din ce in ce mai redusi, ea fiind inlocuita de diferiti inlocuitori ‘de piele care, pe Img faptul ca isitinesc preful de cost al produselor, in unele cazuri corespund mai bine dectt pieile. mo . ee . Unul din tnlocuitorii de piele cei mai cunoscuti este dermatinul care se fabrica din diferite tesaturi acoperite pe una din parti cu materiale plas- tice pe baza de celuloza. : . 3. Materiale de etangare. Unul dir materialele folosite pe scara larga pentru garnituri este cartonul. Cartonul sau prespanul pentru garnituri tre= buie sa fie dens si lucios gi sa aiba o grosime sub 5 mm. In general se utili- zeaza la confectionarea garniturilor pentru imbinarea conductelor prin flange, precum si in alte scopuri similare. os Se mai folosesc pentru etansare: fesdturi, tmpletituri de in sau cinepi, asbest, klingherit etc. . ns 4, Cleiurile se folosese pentru lipirza pe obiecte a unor piese, tn special, In scop decorativ pentru a le da un aspect placut. Dupa provenienta cle rile se tripart tn trei categorli si anume: cleuri animale, cleiuiri vegetale- cleiuri sintetice. Clejurile animale sint substante’ gelatinoase de origine animal (piele, oase, casein’, albumin’, peste etc,), Cleiurile vegetale au la baz proteine vegetale (Casein de ricin, legu- ming de soia etc.) $i ulejuri neproteice (uleluri de amidon, de celulozé etc.). Clelurile sintetice sint fabricate pe bazi de rijini sintetice (fenoli, crezol, formaldehida, rasini vinilice etc.). Aceste cleiuri sint folosite pe” scar din ce in ce mai larga datoritd avantajelor ‘pe care le prezinta: lipesc atit la cald cit $i la rece, au mare rezistenté de incleiere, sint rezistente fa apa etc. 5. Grundurile sint ‘suspensii de pigmenti si umpiuturi t utei preparat sau in lac si stau la baza oricirei vopsri acoperitoare, deoarece ele consti- ‘tie primul strat aplicat facind astfel legatura intre suprafata de vopsit $i chit, vopsea sau email (depinde cee aplicd ulterior dupa grunduire). * Grundurile dau pelicule mate si dure dupa uscare datorita cérui,fapt ele sint utilizate de lacitus la protejarez suprafetelor ia locul de imbinare. * * Dupa modul de preparare, grundurile pot fi pe baza de ulei, de lac, de derivafi celulozici, emulsil si lianti solubili in apa. Un caz special’ fl constituie grundurile incolore utilizate la imbinarea materialelor poroase (Jemn, hirtie, tencuialé, beton etc.) 7 6. Chiturile sint amestecuri de diferite substante care se folosesc ca max teriale de etangare, la diferite tmbiniri sau chiar ca materiale de legéturd i la acoperirea unor neregularitati pentru a se obtine suprafefe, perfect ne- tede care ulterior se vopsesc. Functie de materialul de baz& si de scopul utilizarii, chiturile pot avea* rse compozitil. Dat fiind faptul ci tn viata practic se.cere destul de frecvent ca chiturile s& fie preparate pe loc pentru-diverse scopuri, in-cele + ce urmeazi se dau citeva retete mai importante: a) Chit de celuloid, Resturi de filme curstite de straturile fotochimice sau deseuri de celuloid care se pun tntr-o sticla si peste ele se toarné’ ac tona. Se Inchidesticla ermetic gi se lasa citeva zile dup’ care se poate folosi 7 =) . : 25 b) Chit pentru sticle. Praf de creta emestecat cu ulei de in. Chitul obtinut trebuie pistrat in cutii ermetic inchise si se recomanda ca deasupra sé existe 0 cantitate suficienté de apa pentru al feri de contactul cu oxigenul din atmosfer’ care fi déuneaza. * €) Chit de cauciue. Solutii de cauciue (nevulcanizat) tn benzen sau sulfura de carbon. : d) Chit rezistent fa cildurd. Sapte parti miniu de plumb, 7 parti praf de creta spilat si uscat si 25 parti praf ce grafit se amestecd cu ulei de in fiert {ind se formeazi o past’. Sau:8 parti 2oritd, 3 parti var stins, 6 parti grafit. Toate bine pulverizate se amestecd cu ulei dein fiert. Se mai poate utiliza tn asemenea scopuri si sticli solubili. e) Chit rezistent fa acizi: 2 parti praf de boritd si 4 parti asbest se amestecé cu sticli solubila pina se obtine o past’, sau praf de piroluzita, praf de samoti si praf de argilé amestecate in cantititi egele In sticla solubila. f) Chit pentru metale. Pilftura de ofel (sau metalul respectiv) se amestecd cu diferiti fianti pina se obtine o pasti, cu carese pot tnlatura diferite nere- gularitési dupa piesele metalice. Exemplu: 100 parti pilitura, 100 parti praf de argila, 25 parti fipirig amestecate bine si frecate cu amonia¢ pind se formeazé o past; sau 85 parti pilitura de fier, 10 pargi floare de sulf si 5 parti tipirig amestecate bine cu ap& sau de preferinta acid acetic: sau 10 parti piliturs, 30 parti ipsos si o parte tipirig praf, amestecate Tn seid acetic (5—10 % concantratie), 7. Vopsele, lacuri si emailuri. Aceste materiale auxiliare se aplics pe suprafetele pieselor sau masinilor j1 utilajelor pentru a le da un aspect placut si a le feri contra coroziunii. a) Vopselele sint sistéme disperse (suspensii) obtinute prin frecarea minufioas’ in uleiuri vegetale sicative sau sintetice a pigmentilor minerali sau organici. Aspectul pieselor sau maginitor-unelte ori al utilajelor dupa vopsire poate fi mat sau lucios, b) Lacurife sint solutii de rasini si produse rasinoase naturale sau sin- tetice in diversi solventi ca: acetoni, terbentina, alcool etc. Dup’ aplicarea lacurilor, solventul respectiv se volatilizezza pe supra- fata respectiva gi se formeazs 0 pe icula subtire elastica gi rezistenté cu aspect lucios. ¢) Emailurile sint suspensii de pigmenti tn diferite lacuri. Se caracteri- zeazi printr-o rezistenfa si 0 duritite ridicat& precum’ si printr-un luciu pronuntat. . Printre cele mai folosite emailuri se enumr& nitroemailurile care, pe lings calitatile anterioare, se caracterizeaza si printr-o durata scurté de + uscare. 26 Materiale abrazive, Materialele abrazive pot fi naturale sau sintetice. rent de natura lor, materialele abrazive, trebuie sf aib’ o anumiti « tehnicii. In sfitsit, trebuie mentionat c& {&r8 contributia lécatusului nu se poate executa montajul general al maginilor si al constructiilor metalice. Cum tn stadiul actual numai o parte din operetiile de lacatusdrie stat me- canizate, ele necesiti o deosebitd indemtnare din partea celor care le exe- cut tn special cele de ajustaj si finisaj. . By DISPOZITIVE FOLOSITE IN -UCRARILE DE LACATUSARIE Asa cum s-a ardtat anterior, th stadiul actual al: tehnicii numai o parte din operatiile de lacatusarie se pot efectua mecanizat iar o alti parte se efectueazé manual. Gradul de mecanizare al acestor operatii depinde atit de felul productiei cit si de gradul de recanizareal intreprinderii respective. Pentru marirea productivitatii mancii si ieftiniree pretului de cost al produselor, in special in cazul productiei de serie si masa, se foloseste echi- pament tehnologic corespunzitor lucrarilor ce trebuie executate, Partea de echipament tehnologic care ocupé volumul cel mai mare in lucrdrile de l&ck- tusirie sint dispozitivele. Prin dispozitiv, in lucrarile de lacdtusdrie, se Infelege un ansamblu auxi- liar folosit la executarea operatiilor de lacatusirie propriu-zisd precum gi la executarea operatiilor de control si de asamblare, Folosirea dispozitivelor tn lucrarile de lacitusirie ofers urmatoarele avan- unele operatii pregititoare cum ar fi trasajul prealabil al pie~ sei si, in consecingS, necesitatea centrarii acesteia pe magi’ (atunci cind € cazul); — face posibila suprapunerea total’ sau partial& a timpilor auxiliari con sumati pentru asezarea, prinderea si scoaterea pieselor cu timpii de baz’ siri reduce pe acestia din urma; — mire;te precizia de prelucrare si imbunatateste simtitor conditiile de lucru ale muncitorilor: — permite mecanizarea si automatizarea partial sau totald a operatii- lor respective: — largeste gama posibilitailor tehnologice ale masinilor si utilajetor, permitind folosirea maginilor gi vtilajelor de tip vechi la executarea unor operatil care férd ajutorul dispozitivelor nu s-ar putea executa pe aceste masini sau utileje. Pentru a corespunde scopului, ‘ns. anumite conditiuni. Printre conditifle generale pe care trehuie c& le indeplineaces dicpoviti- vele se pot cita urmatoarele: — sk aib& 0 constructie simpl2 $i iefting rapid —'s8 permita fixarea rapid si comoda a piesei in vederea prelucrarit; — s& alb’ rigiditate suficienté pentru a asigura precizia de prelucrare prescrisi — s&sepoat manevra comod sisi nu deformeze piesa tn timpul stringerii; = s& reziste la uzurd gi s& ccrespunda.normelor de tehnica securitstii mune Dupa scopul urmarit si dupa soecificul lucrarilor tn constructia de ma- sini, dispozitivele se pot grupa in mai multe categorii. Astfel exist® dispozitive de agezare si fixarea pieselor, dispozitive pentru fixarea sculelor de lucru, dispozitive de control etc. Jin lucrarile de l8catusarie, se folosesc pe scard larga dispozitivele de ase- zare si fixare. Ele se pot clasifica dup mai multe criterii si anume: — dupa domeniul de folosire se impart tn: dispozitive universale si dis- pozitive speciale; — dupa modul de actionare in: dispozitive cu actionare manual i dis pozitive cu actionare pneumatica sau hidraulic: Je trebuie s8 indeplineascs 33 se poatd executa ugor gi 30 — din punct de vedere constructiv, inind cont de elementele dispoziti- velor, ele se pot clasifica dup’ cum urmeaza: a = pirghii de { = ¢u surub, Dispozitive a “ = — decentrare ( — cu falci i fixare, — cu bucsé elastic’: Dat fiind rolul deosebit pe care are marirea productivitatii muncii in lucrarite de lacétugirie, in cele ce urmeazé dispozitivele se vor prezenta tinind cont mai intfi de acest criteriu si apoi de restul criteriilor. 4, Dispozitive universale. Dispozitivele universale se caracterizeaza prin faptul cd pot fi utilizate la prelucrarea celor mai variate piese. Din aceasté categorie fac parte menghinele, universalele de strung, mandrinele, capetele divizoare, mesele rotative s.a. Dintre aceste dispozitive, unele as o utilizare mai larga cum stnt menghi- nele, mandrinele*) etc., iar restul zu 0 utilizare limitata pentru lucrari cu specific mai deosebit. : ‘Men ghinelestnt dispozitive care sefolosesc la prinderea pieselor tn vederea prelucrarii lor prin pilire, daltuire, glurire etc. Ele, asa cum s-a ardtat gi an- terior, pot fi acfionate cu surub sau cu pirghii si pedala. Menghinele actionate cu gurub sint denumite curent menghini paralele si din punct de vedere con- structiv se fmpart in doua categorii (v, STAS4247—54): tipul A care au sania de ghidare in forma dreptunghiulara si tipul B cu sania de ghidare tn coad’ de rindunica (fig. 2.1). In afara acestor menghine, se mai folosesc in unele ca~ zuri menghine paralele rotative (fig2.2.), care se pot roti tn plan orizontal 51 fixa tn diferite pozitii cu ajutorul surubului de blocare cu pirghie1. Pentru prelucrarea pieselor cu fife neparalele, se folosesc fie adaosuri speciale care se fixeaza pe falcilemenghinei in locul placilor zimfate, fie men- ghine care au una din félei rotative 2sa cum este cea reprezentati tn fig. 2.3. +) mandrinele sint prezentate tn cadrut Cap. X .Glurirea sf prelucrarea giuriloc™. ” Falca rotativé 1 a acestei menghine se poate roti si fixa tn pozitia dorita cu ajutorul surubului 2 si al piulite’ 3, Falca 4 este fix si face corp comun cu placa de bazi a menghinei. o Fig. 2.2, Menghind paralela rotativi Fig. 2.3, Menghin specialé eu fated rotativa Pentru fixarea si centrarea tn acelasi timp al pieselor cilindricese folosese dispozitive de tipul celor reprezentate in fig. 2.4. up’ cum se vede in figur’, aceste dispozitive se aseamané din punct de vedere constructiv cu o menghina paralel&, cu deosebirea c& falcile 1 de strin- sre sint prevazute cu doua prisme care centreaza piesa in timpul stringerii, iar surubul 2 este prevazut cu o roatd de mina cu miner in loc de levier, de- 32, ‘oarece th asemenea cazuri nu se cere stringere atit de puternicé ca In cazul menghinelor. In tntreprinderile specializate se folosesc pe scara largé dispozitivele de stringere si fixare actionate pneumatic, Acestea oferi avantaje importante in comparatie cu dispozitivele acfionate manual si anume: — ofera’ conditii mai bune de munca inlaturind efortul ce trebuie depus de muncitor pen- t ‘tru stringerea prin simpla_ma- 1 nevrere @ unui robinet; — mareste simfitor produc- tivitatea muncii, deoarece strin- gerea se face mult mai rapid. ‘Timpii auxiliari tn cazul folosirii acestor dispozitive se reduc de 20-30% ori in comparatie cu timpii auxiliari de la dispoziti- vele actionate cu surub; = asigura 0 forga de strin- Fig. 24. Dispozitiv de centrare gi fixare gere constanta in timpul prelu- crarii, cea ce permite ca forta de s:ringere necesara, s& se reducd simti tor (uneori chiar de 3---4 ori), Datorita acestui fapt, forza de deformare a piesei strinse este mult mai micd si ce atare se pot prelucra piese usor defor- mabile seu cu pereti subjiri care nu se pot prelucra pe dispozitivele cu stringere cu surub; — pot fi manevrate la nevoie de fa distanti: = au duratd mai mare tn serviciu. Ca exemplu de dispozitive actionate pneumatic, in figura 2.5 se prezint’ oud tipuri de menghine actionate pneumatic. . Principiul de lucru al acestor menghine este urmétorul: pentru stringere, se manevreazi un robinet de comands gi aerul de la surs® pétrunde fn cilin: drul 1 prin orificiul 2 deasupra pistonului de actionare 3. Acesta, la rindul S4u, acfioneazi prin intermediul pirghiei 4 faica mobil8 5 care stringe piesa 6. Pentru scoaterea piesei, robinetul de comanda este manevrat pe o alti pozi- ie $l zerul patrunde prin orificiul 7 ta cilindru, iar pistonul la cursa invers’ deschide menghina. 7 S-au dat ca exemple de dispozitive actionate pneumatic menghinele, pen- tru ca ele constituie dispozitivele cel mai des tnttlnite tn lucrarile de lie Catusarie tsa in mod similar pot fi actionate orice dispozitive de stringere $i fixare folosite in aceasta specialitate. Avantajele importante pe care le poseda aceste dispozitive impune extin- derea lor pe scard cit mai larga in atelierele de lacatusarie oriunde este po- sibil si convenabil din punct de veder economic. 3 ares eter 3B 2. Dispozitive speciale. Pe Ing’ dispozitivele universale, tn lucrarile de lacdtugerie se folosesc in acelagi scop dispozitive speciale care au un domeniu de utilizare mai restrins, ele fiind destinate unor anumite operatii tehnolo- gice precise (trasarea, centrarea, fisarea, unor plese de anumite dimensiuni). ‘in general aceste dispozitive sint caracterizate prin faptul cd ele nu con- stituie niste produse deseric gata fabricate (asa cum sint menghinele), ci_ele Le ‘Tay oot a » ¢ 7 Fig. 2.5, Menghine preumatice: cx cdr vertal: B= es inde orzontal sint confectionate in ateliere la dimensiuni corespunzitoare pieselor ce tre- buie prelucrate si corespunzator scopului (operatiei ce trebute executata). Dat find faptul ca lac&tusul tn cazuri destul de frecvente este chiar con- structoru! acestor dispozitive si trebuie s& stie chiar s& le conceapa singur, Tn cele ce urmeaza sint prezentate mai intti elementele constructive de baz& ale dispozitivelor si citeva solufii constructive orientative urmind ca in cadrul capitolelor cu prelucrérile respective si fie prezentate si dispozitivele tipice acestor prelucrari. a) Prisma (fig. 2.6) este un element de asezare pentru piese de forma cilin- dried a carui suprafafa activa are forme unui canal constituit din doua plane care fac intre ele un unghi de 60° sau 90°, b) Reazemele sint elemente de asezare pentru sprijinirea pe dispozitive a pieselor cu suprafete denivelate. Ele pot fi reglabile (fig. 2.7) sau cu auto- agezare (fig. 2.8) % : Reazemele reglabile la rindul lor pot fi normale (fig. 2.7, a) sau laterale (fig, 2.7, b). Numérul reazemelor gi dispozitia lor pe dispozitiv depinde de singura operatie, tnsi care au o pro- ductivitate sporita. In cole ce urmeaza se va face o clasificare general orientativa, a utilaje- for folosite in lucrérile de liicitusérie fintnd cont de anumite criterii, urmind ca in cadrul capitolelor respective 8 se descrie utilajele specifice fiecirei prelucrar Dupi mobilitate, utilajele folosite tn lucrarile de lacitusérie se pot tm- paryi th doug categorii si anume: utilsje stabile (masini de gaurit, polizoare Gu batiu, etc.) si utilaje portabile (scule, unelte, electropolizoare manuale, magini de gaurit manuale etc.). Dup& modul de actionare, utilajele se pot imparti de asemenea in doud categorii si anume: utilaje actionate manual si utilaje cu actionare mecanizata, Dupa destinatie, utilajele se pot clasifica dupa cum urmeaz’: — seule 5 unelte (dalyi, ciocane, magini de giurit manual etc.) . ~ direct — masininelte (masini de gaurit, masini de pilit etc.) productive ) — instalati (bancuri de probs, instalayi de spalat ete) = aaregate Gersre Man uc, ate) — pentru misurat direct (metru, Utilaje Subler, ete) = pentru [ ~ Instrumente 4 _ Pentru masurat indiret{(calibre, niturat gi Eomparstoare ese) control" | — aparate (tahometre, vibrometre, etc) gente. { dicontinay (mararale, rl ~Atranspot O importanta deosebits in marirea productivitatil muncii fn lucrarile de lacdtusarie o prezint’ alegerea judiciossa a utilejelor si mecanizarea lucrari- lor (in special a celor cu volun mare de munca). Mecanizarea lucrarilor in atelierele de lacatusarie se realizeaza pris = folosirea masinilor-unelte portative actionate mecanic (masini de ghurit electrice sau pneumatice, electropolizoare cu ax flexibil, ‘magini electrice si pneumatice de ingurubat, ete.) = folosirea diverselor dispozitive care marese productivitatea si micgo- reaza efortul fizics . — folosirea mijloacelor mecanizate de ridicat si transportat la mane- vrarea pieselor grele. Mecanizarea lucrarilor, pe linga faptul ca mareste productivitatea mun- ii, micsoreaza efortul fizic si oferd condifii mai bune de tehnica securitatii muneii.. . D, PROCESE DE FABRICATIE $1 PROCESE TEHNOLOGICE 4, Generalitigi. Stadiul actual al Industriel noastre in continua dezvoltare impune licStusului ca pe ling& cuncgtintele de purd specialitate sé posede cunogtinge teoretice care si-| ajute si Infeleaga modul de fabricafie a piese- lor, masinilor, utilajelor sau diverselor produse la care el contribuie, > Notiunea de tehnologicitate sau de proces tehnologic aproape necunoscute sub regimurilecapitaliste sint notiuni pe care orice lécatus din timpurilencas- ‘tre trebuie sé le posede in mod temeinic, deoarece figele tehnologice si pla- nurile de operatii sint documentele de bazé dupa care se lucreaz in orice: ‘intreprindere moderna. Mai mult, aceste nofiuni nu trebule tnsusite tn mod automat, ci ele trebuie intelese tn mod logic, pentru ca activitatea lac&tusului tn procesul de produc tiesd fie o activitate constient’, adicé el si fie convins dece trebuiesa lucreze conform figei tehnologice sau planu ui de operatii si nu altfel. Executarea diferitelor operatii fn mod mecanic au numai c& nu este recomandabil’ dar este chiar daundtoare si tn majoritatea cezurilor duce la rezultate nedorite. Migcarea de inovatii si rationalizari in productie care pe zi ce trece ia 0 am- ploare tot mai mare, se bazeaz tocmai pe gindirea logic’ a muncitorilor frun- tasi din diferite domenii, care, pe linga o suficient’ experienta practic’, au $1 0 bund pregatire teoretica. In cele ce urmeaza se vor expune pe scurt, pe linga lucrérile din domeniut licatusariei, dispozitivele gi utilajele tntrebuingate si cunostingele necesare privitware la provescle de fabricatie si procesele tehnologice. Dati fiind-importanta procesului tehnologic in productie, se cauta si se insiste in mod deosebit asupra sa gi asupra parjilor sale componente. 2. Procese de fabricatie si procese tehnologice, a) Procesul de fobricatie cuprinde ansamblu! tuturor actiunilor care se efectueaza pentru obtinerea unui produs de la materie sau semifebricat pina la produsul finit. Tn procesul de fabricatiesint incluse atit actiunile principalecareau drept scop transformarea directa a formei si a proprietétilor piesclor gi asemblarea lor in produs finit, precum si actiunile auxiliare care au drept scop asigurarea condifiilor necesare pentru ca actiunile principale sa se desfasoare in bune conditii (reparatia si intretinerea masinilor, ascutirea sculelor, transportul materialelor si semifabricatelor, etc.). Astfel, procesul de fabricagie dintr-un atelier, sectie sau uziné poate fi considerat numai cao parte din intregul proces de transformare a materiei prime tn produs finit. ) Procesul tehnologic de prelucrcre a unel piese cuprinde totalitatea ope- ratiilor care actioneaza in mod direct asupra transformarii succesive a semi- fabricatului sau a materialului tn piesa finita. In acest scop, operatiile sint enumerate in ordine cronologic’ pe baza desenului de executie si a condifiilor tehnice pe care trebuie si le indeplineasca piesa respectiva. Pro- cesele tehnologice pot s4 aiba diferite denumiri dupa scopul urmarit. Astfel, 40 pot fi procese tehnologice de prelucrare mecanicé care au drept scop sc barea forme! semifabricatului sau piesei respective, procese tehnologice de tratament termic care au drept scop schimberea structurii metalului sau ali ajului din care este confectionat& piesa si odaté cu aceasta schimbarea proprie- tajilor fizico-mecanice ale piesei respective, etc. Rezuit& deci, c& analiza procesului de fabricatie conditioneaza atit analiza proceselor tehnologice cit si a problemelor legate de orgenizarea productiei (epozitare, transport etc.). Procesul de fabricatie are ca obiect decercetare atelierul, secfia sau uzina respectivé, iar procesul tehnologic are ca obiect de cercetare piesa respectiva. Procesul tehnologic de fabricatie include totalitatea conditiilor de fabri- catie 2 unui produs. 1.Procesul tehnologic si partile lui componente, Analizind definitia procesului tehnologic care a fost data la inceputul acestui Subcapitol, se constati cd orice proces tehnologic are la bazi desenul de exe- cufie al piesei sau semifabricatului respectiv in care sint prevézute prescrip- flile tehnice de executie si materialul. Un proces tehnologic de prelucrare a unei piese se tmparte tn: operatii, aseziri sau pozitii, faze, treceri, mtnuiri si miscari. ‘In cele ce urmeaza este dati definifia fiectrei parti componente a proce- sului tehnologic insotite si de exemplificiri, acolo unde este cazul. Operat ia esteoparte distinct a procesului tehnologic de prelucrare A.unela sau mai multor piese ce se execut8 de unul sau mai multi lucratori ‘a un singur foc de munca. Ea este unitatea de bazi la proiectarea procesului ‘tehnologie si la planificarea prelucrarilor sau asamblarii pieselor. ‘Asezarea-este acea parte a operatiel in care pozitia piesei sau a pieselor ce se prelucreaza simultan pe masina-unealtd este determinata § invariabilé fat de aceasta. Asezarea deci este caracter masina-unealt8 este neschimbata. Pozitia inlocuieste asezarea atunci cind piesele sint fixate tn dispozi- tive, Deci, pozitia este acea parte a procesului tehnologic, in care pozitia piesei in raport cu magina-unealta este stabilita pentru o singur& fixare a pie- Sei in cursul intregii operatil. Exemple de pozitii se pot da la prelucrarea pieselor care stnt fixate pe maginile-unelte in dispozitive rotative, care asi ura schimbarea pazitiei piesei pe masina in timpul operatiei. Inlocuirea ase- Zirilor prin pozitii constituie un element progresiv in organizarea proceselor tehnologice de prelucrare mecanicé a pieselor, deoarece scurteaza timpul de prelucrare a pieselor respective iar actionarea dispozitivului se poate me- ‘caniza’scurting astfel §1 mal mult timpul de manevrere. Tinlocuirea agezérii prin pozitie cu. mecanizarea actionérii dispozitivelor se intilneste la prelucrarea pieselor pe masini semiautomate $i automate. até prin aceea c& pozitia plesei faa de 4 Deci, la pozitie ca gi la agezare, pozitia piesei este neschimbata fata de magina, diferenta constind tn faptul c& la uasezare" piesa schimba pozitia fafii de maging tn urma interventiei directe 2 muncitorului, iar tn cazul »pozi- fiel" acest lucru este realizat de dispozitiv care este acyionat fie de muncitor fie c& este acfionat mecanic, Faza esteo parte a asezirii sau pozitiel tn carese execut8 prelucrarea tunei anumite suprafete a piesei (sau concomitent mai multe suprafete) cu aceeasi scul& (sau aceleasi scule in cazul prelucrarii mai multor suprafete simultan) fra ca s& se schimbe regimul de lucru al masinii-unelte. lnvariabilitatea regimului de aschiere trebuie infeleas’ prin aceea cé mun- citorul nu intervine asupra organelor de conducere ale masinii-unelte si nu schimba avensurile sau vitezele, Regimul de lucru insi la fazi poate fi schim- bat automat. Ca exemple de faze ale unei prelucrari mecanice se pot da: de- grosarea, finisarea etc. Dupa numarul de scule care prelucreaza simuitan, fazele se pot impérti in doud grupe si anume: — faze simple in cazul prelucrarii cu o singur’ scula — faze compuse in cazul prelucrarii cu mai multe scule in care caz se pre- lucreazi simultan mai multe suprafee. Fazele compuse constituie un element progresiv in organizarea procese- lor tehnologice de prelucrare a pieselor. Prin aplicarea lor, se obtine ocres- tere important’ a productivitatii muncii Trecerea esteo parte a fazei caress realizeazi tn timpul unei depla- siri a sculei fata de suprafata care se prelucreazé, aceasta deplasare find consideratd in directia avansului. Caracteristic pentru trecere este invaria- bilitatea pozitiei reciproce a sculei, a regimului de lucru al maginii al supra- fetei piesei ce se prelucreaza si 0 singura deplasare-a sculei in directia avan- sului. : Deci, tn cadrul unei treceri nu se indeparteazé decit un singur strat de metal. O fazii, in general, se compunedin mai multe treceri. Tendinta actual fata de sarcinile ce revin tuturor lucratorilor din industria prelucratoare este ca si se reduci la minim numarul de treceri, prin alegerea corespunzi- toare a semifabricatelor, stabilirea adaoselor de prelucrare rationale intre operatii etc. Nuit ea constituietotalitatea migcdrilor normale auxiliare execu- tate de muncitor In scopul efectuérii unei operatiisau in scopul pregatirii ei Dupa scopul urmarit minuirile pot fi — tehnologice care se executa in scopuri tehnologice; — de deplasare, care au drept scop schimbarea pozitiel sculelor in cu- prinsul focului de mune — de agezare, care asigura asezarea factorilor mater felor procesului tehnologie: — deconducereamecanismelor, care asiguré punerea si scoaterea din func- ‘lune a unor mecenisme ale masinil precum si montarea lo conforni cerin- 42. — de fixare gi demontare care se execut’ in scopul fixarii piesei si al eliberarii ei dupa masina-unealt, de masurare $i control care au drept Scop verificarea procesului de prelucrare $i controlul pentru se constata in ce misura lucrul partial efectuat sau terminat corespunde prescriptiilor tehnice din desenul de executie. Exist si alte minuiri in afara celor enumerate, corespunzétoare specifi- cului procesului tehnologic respectiv. Tn cadrul normérii tehnice si la analiza proceselor tehnologice, studierea minuirilor prezint’ o importanta deosebita in vederea cresterii productivi- ‘titii_muneii. Miscarea reprezinté partea cea mai mic& posibili, in care se poate imparti’ minuirea. Ea este o actiune simpla pe care © execut muncitorul, susceptibila a fi masurata tn timp. 2 Scopul intocmirii procesului tehnologic. Pen tru ridicarea nivelului tebnic si calitativ al produselor in industria prelucré- toare, este necesar si se asigure de catre cadre de cea mai thalté calificare documentatii constructive si tehnologice cit mai complete. Pentru un anumit produs, scopul principal al procesului tehnologic este de a asigura confectionarea acestuia corespunzitor din punct de vedere cali- ‘tativ si al preciziei dimensionale fatr-un timp cft mai scurt si la un pret de cost cit mai mic. Pe ling acestea, intocmires judicioasé gi la timp a procesului tehnolo- gic sprijini in mod efectiv productia printr-oserie de posibilitatl printre care citim: — procurarea semifabricatelor, executarea sculelor si dispozitivelor care nu Se pot efectua decit in cazul desfasurarii productiei dupa un proces tehno- logic elaborat anterior; ‘— creeaz& posibilitatea utilizarii optime a suprafetelor de productie, a mmasinilor-unelte, 2 sculelor si dispozitivelor si a materialelor respective: "— printr-o normare just a timpilor in cedrul procesului, se poate stabil numarul masiniloramelte necesare, inc&rcarea lor, numarul neceser de munci- tori, numarul de schimburi $i di posibilitatea ca productia sa se poata desfa- sura tn mod planificat; — face posibil& efectuarea eficace $i operativa a controlului tebinic cali- tetiv interfazic gi final al produselor siasigura existenta tuturor elementelor enecesare calcularii juste a pretului de cost. Procesele tehnologice care se stabilesc se perfectioneazé pe parcurs tn raport cu progresul tehnic, initiativele i metodele thaintate ale inovatori- lor si muncitorilor fruntasi. 3. Datele necesare elaborarii proceselor tehno- log ice. Pentru elaborarea.unui proces tehnologic corespunzator. trebuie 158 se procure mai intii o serie de date initialesi documentajia necesara privi- “toare la conditiile in care se va desfagura procesul tehnologic respectiv si 43 siise gtie seria de fabricatic $i destinatia produsului (export). Fara acestedate, {in marea majoritate a cazurilor, procesul tehnologic Intocmit poate fi ine complet. Principalele date initiale importante necesare elabor8rii unui proces tehnologic. sint — desenul de executie al piesei si al subansamblului din care face parte: — conditlile tehnice de executie; — volumu! si tipul productie’ ; — cadrele de care dispune atelierul, sectia sau uzina: — standarde, cataloage si albume pentru S.D.V.-uri (seule, dispozitive si. verificatoare) ; — normative pentru regimurile de aschiere $i pentru elementele timpu- lui auxiliar. ‘In cele ce urmeaz4, se va arta rolul celor mai importante din aceste date care intereseazé pe lécatus. Desenul de executie este documentul de baza care defineste piesa al carei praces tehnologic trebuie elaborat. In urma studiului aménuntit al desenului de executie gi ai desenului subansamblului sau ansamblului din care face parte piesa respectiva, se poate cunoaste rolul sau functional si condi- file pe care trebuie s& le indeplineasca gi se stabilesc procedeele cele mai eficace pentru executarea ei In acest scop, desenul de executie trebuie s8 cuprinda: — numérul de proiectii $i de sectiuni la scar normalizat& complet cotate: (conform STAS), pentru ca piesa s& fie complet determinata: — tolerantele si ajustajele in conformitate cu STAS-urile respective, po- zitia reciproca a suprafetelor gi'semncle de calitate ale suprafefelor care'se: prelucreaza: = materialul din care se confectioneaza piesa; — indicatii asupra tratamentului termic si asupra ceracteristicilor fizico- mecanice ale materialului; — indicatii speciale privitoare le prelucrari mecanice, asamblari etc. si numarul de piese (pe desenul de ansamblu) pentru un fabricat. In caz c& se constata c& desenul este incomplet sau contine greseli, se cere constructorului (proiectantului) si-1 completeze sau s&-i fact modifi- Cirile respective, iar in cazuri speciale chiar sé-1 inlocuiasca. Modificarile trebuie si fie facute corespunzator, iar pe desen trebule, si apard tabela de modificari unde se trece data, numele persoanei care a efec~ ‘tuat modificarea, natura modificérii i semnatura. In cazuri speciale, in cazul desenelor complicate, este recomandabil ca pe Tinga desen si se pun’ la dispozitie si un model al piesei respective. Condifiile teh nice vin s& completeze uncle date necesare exe~ cutarii piesei pe lings desenul de executie. In acest scop, tn locul liber al formatului desenului este necesar s& se mentioneze o serie de norme de: 44 precizie gi condifii tehnice. In cazuri speciale, aceste prescriptii se trec tn nigte documente speciale, numite caiete de sarcini. ile tehnice trebuie s& indice: = abaterile admisibile de la forma geometric’ (coaxialitate, paralelism, perpendicularitate etc.); = indicatii privind calitatea suprafeei si limite admise pentru defec- tele locale (fisuri, zgirieturi, etc.); — indicagii cu privire la protectia tmpotriva coroziunii sau privitoare a tratamentul termic (dac& acesta este general sau local etc.) — indicatii speciale privind diverse probe la care trebuie sa fie supusa piesa respectiva (echilibrari, cintariri etc.) Numai cunoscind aceste conditii se pot prevedea maginile $i utilajele necesare pentru prelucrarea piesei respective, succesiunea operafiilor, cali- ficarea lucratorilor, $.D.V.-urile necesare, precum si metodele de con- trol si posibilitatile respectarii conditiilor tehnice impuse. Ca gi desenul de executie conditiile tehnice trebuie sa fie clare si complete pentru ca s& nu se poata da interpretari sau naste confuzii. La modificarea condifiilor teh- nice trebuie sa se respecte aceleasi reguli ca la modificarea desenelor. Volumul si tipul productiei sti la baza determinarii numa- rului de piese pentru care se elaboreaza procesul tehnologic respectiv si fér& cunoasterea lui, nu este posibils alegerea metodelor celor mai rationale de prelucrare. 3. Tehnologicitatea constructiei. Constructia_masinilor si utilajelor dintr-un atelier de lacdtusdrie (bine utilat), amplasarea si caracteristicile lor functionale, conditioneaza procesele tehnologice de fabricati Pentru elaborarea unor procese tehnologice de fabricatie de tnalta efi- cacitate economic’, este necesar s& se analizeze toate condiiile de functio- mare i exploatare a masinilor si utilajelor de care dispune atelierul pre- cum gi patametrii de functionare ai acestora. Toi acesti factori concuré deopetrivé la proiectarea proceselor tehnologice de fabricatie @ produselor respective. entru a se ajunge la preturi de cost cit mai scdzute, este necesar si se analizeze toti factorii care concur’ la proiectarea proceselor tehnologice de fabricatie sub diferite aspecte. Una din formele de analizi de acest gen estecritica tehnologic’.a construc~ fiei care const in analiza comparative a diferitelor variante constructive din punct de vedere al procesului tehnologic de fabricatie. Aceste variante constructive se analizeaz atit din punct de vedere tehnologic si din punct de vedere tehnic cit si sub aspect economic. Rezolvarea complexa a tuturor acestor probleme sub toate aspectele este cunoscut& sub denumirea de tehnologicitatea constructiei produsului respectiv. Desi s-au facut studii destul de laborioase tn aceasté directie, notiunea de 45 tehnologicitate nu este inca complet definité, data flind diversitatea pro- duselor gi a conditiilor pe care acestea trebuie s& le indeplineascé. Pentru ase putea da o iiterpretare corect’ tehnologicitatii, trebuie tinut ‘cont de toti factorii care au fost enumerati anterior. Astfel din punctul de vedere al constructorului, un produs sau un agregat earecare indeplineste conditiile de tehnologicitate daca are o greutate cit ‘mai mica, dacé este compus din piese care au un pret de cost mai scizut care se pot prelucra si monta cit mai usor, dac& produsul respectiy cores- punde tuturor cerintelor sociale si de exploatare etc. Tehnologicitatea constructiei trebule inteleasa ca un ansamblu de pro- bleme tehnice si economice ale fabricatiei care si asigure: — 0 durat8 minima a ciclului de fabricatie si un volum minim de lucru: — unificarea si normalizarea maxima a pleselor care compun produsele si a produselor respective tn sine; — o posibilitate cTt mai larga’ de aplicare a operatiilor simple $I ration nale tn procesul de fabricatie; — un consum de material cit mai redus. Tehnologicitates este tn con- tinua schimbare, ea fiind conditionat& de conditiile de fabricatie de apari unor materiale noi (cum a fost la noi cazul materialelor plastice), aparitia unor noi metode tehnologice, modificarea programului de productie al intre- prinderii respective etc, ‘th mod cu totul deosebit, tehnologicitatea este influentata de ceringele constructiei (In special de precizia cerut piesei, de materiale, forme con- structive, etc.) de metodele de fabricafie precum si de nivelul tehnic al productiei si de volumul acesteia. Partea a dova LUCRARI DE LACATUSARIE Copitolul Hh INDREPTAREA MATERIALELOR METALICE A, GENERALITATI Indreptarea este una din operatiile pregatitoare ce se aplicd materialelor sau semifebricatelor in vederea Inlaturarii abaterilor. dimensionale de la forma geometric corect pe care acestea trebuie s-o aiba. In cazul cind aba- terile dimensionale tntrec anumite valori, materialele sau semifebricatele respective nu mai corespund destinatiel dectt daca aceste abateri sint corec- tate prin indreptare. In general, Indreptarea ca operatic tehnologic’ consta tn inlaturarea unor abateri de forma cum ar fis indoiturile, bombarile, ondulatifle etc, Este necesar ca operatia de indreptare si se efectueze inainte ca semifabricetele s intre Tn fluxul tehnologic de prelucrare. Trebuie mentionat Ins8 cA nu toate materialele metalice pot fi supuse indreptarii ci numai cele care au o plasticitate corespunzatoare (otelul, cu- prul, aluminiul, plumbul etc.), Piesele din ofel clit sau din fonté se pot drepta numai IUtnd unele masuri Speciale, iar in unele cazuri indreptarea.lor nu este posibila. B, METODE DE INDREPTARE Daca $ tine cont de utilajele folosite, indreptarea se poate executa ma- ual sau mecanic, iar dacé se tine cont de starea materialului semifabri- catului sau plesei, tndreptarea se poate execute la cald sau la rece. Ope- ratia de indreptare este precizata in documentatia tehnologica. In lipsa aceste] documentatii (in atelierele de intretineresi reparatii S.M.T. etc.) un lucru.deosebit de important pentru lcdtus este alegerea metodei de indrep- tare functie de conditiile existente. Astfel, functie de posibilitati, tndrep- 41 tarea trebuie ficuta manual sau mecanic pentru ase obfine © productivitate cit mai mare. Functie de marirea deformatiei, natura materialului, felul gi formasemifabricatului sau piesei, Indreptarea trebuie fécutd larecesau lacald, tn lucrarite de lacatuserie, indreptarea la rece in general, se aplic’ pe scar mai larga dectt indreptarea la cald. Ea se poate executa (asa cum s-a aratat) mecanic cu ajutorul unor dispozi- _—_:> tive sau masini speciale, sau manual cu i ajutorul ciocanului sau al preselor de indreptat. La tndreptarea manuala a unel bare » WEE =— 9 auciocanu! de lacatusarie se loveste locul z deformat cu capul ciocanului in partes convexé la tnceput mai puternic si pe Indsurd ce deformayia.dispare, inten ‘ue tatea loviturilor se micsoreazs. In acest Gompresire siryp in bard ia nagtere eforturi de de- iA sitio? formare diferite dup’ cum se arata fn figura 3.1. si anume: pe suprafata care Fig. 3:1. Eforturile care iau nastere in se loveste cu ciocanul, datorita acestor metals la Indregtare lovituri, materialul se deformesza si alunecd lateral th sectiunea transversalé, ‘In partea superioara apar eforturi de compresiune si in partea inferioar eforturi de intindere (datorita scurtarii si alungirii materialului). La indreptarea manuala la rece cu ajutorul ciocanului, forte de lovire gi greutatea acestuia trebuie s8 fie corespunzétoare sectiunii materialului $i Conditiilor pe care trebuie si le Indeplineasca acesta dup indreptare, Astfel, la indreptarea barelor din ote! cu grosimi apreciabile, trebuie sé se aplice lovituri puternice iar la bare subtiri lovituri mai ugoare si mai dese folosind ciocane de lacitusérie obignuite din ofel. Pentru indreptarea materialelor sau semifabricatelor din ofel cu perefi subtiri, cum sint tabele sau platbandele, de asemenea sint indicate lovituri usoare gi dese pentru anu rémine urme de ciocan pe suprafejele acestora, in cazuri speciale cind nu sint permise nici un fel de urme de ciocan pesuprafat’, trebuie s& se foloseasca ciocane din metale moi (plumb, cupru alama) sau ciocane de lemn simple ori armate la partile de lovire eu pléci de metal (fig. 3.2, 0). La Indreptarea pieselor cu suprafete prelucrate, pentru 2 se evita im primarea ciocanului, se pune mai intfi pe suprafata piesei o placa de metal neferos $i apoi se loveste, Barele, in general, se indreapta pe nicovale obignuite, tablete si plat- bandele pe placi de indreptat (fig.3.2, 6), iar pentru cazuri speciale si pentru 48 Indreptarea unor profiluri se intrebuingeazi nicovale mit reprezentate fh figura 3.2, c. Indreptarea fa cald, se aplicé atunci cind indreptarea la rece nu este po- sibilé, cind efortul de lovire orictt ar fi de mare nu este suficient pen- tru efectuarea indreptarii (bare groase, profiluri, table groase, etc.). In asemenea cazuri, se incal- de tipul celor zeste materialul in zona q deformata si se loveste cu ct anul cath cazul indrep- i 7 +t la rece, sau se agazi tr pe locul deformat un cio- [— a can de forma special’ (v. 1 ol fig. 3.2. 0. 2) si se loveste cu barosul, aplicind _lovi turi cu intensitafi diferite anterior. iE Operatiile de indreptare la cald se executa mai mult 3 ele de forja in special cind materialele au sectiuni mari, In afar’ de indreptarea la cald prin fovire sau pre- sare, se mai aplicd indrep- tarea_ prin incdlzirea se- mifabricatului pe locul de- format, alternata de o racire locala ‘si tnsotita de alun- iri dirijate prin ciocdnire fa rece. ‘Aceasta metodi se aplici in mod curent la lucrarile de carosare cu tabla a ve- hiculelor, la indreptarea pe g,siocone: 1912.5 ai ot; 3.— aisle i loc @ peretilor rezervoare- mic “T'= creptnatuica:"Y*sonenteg 3° gonatt lor, cazanelor etc. Indreptarea se executa de doi lucratori: un sudor care ‘tnealzeste cu ajutorul suflaiului locul deformat si-t raceste cu apa gi un. Hicdtug care cio- Gineste cu clocanul loci! deformat sau imprejurimile acestuia pind ce se inlatura deformatia respectivi. Cind exist’ experienti suficienti metoda i rezultate foarte bune si productivitate sporiti, Cara. eupaat 49 C. TEHNOLOGIA INDREPTARHI $1 UTILAJELE FOLOSITE 4, Indreptarea tablefor si platbandelor. a. Indreptarea monuald. Desi fn aparent& indreptarea manuafa a tablelor este consideratd uneori ca © operatic simpli, tn realitate ea este 0 operatie care necesits © atentic deosebit si 0 suficienta experienta practicd. Se intilnesc.destule cazuri fn practicé, cind la indreptarea tablelor sau platbandelor, din cauza lo turilor dirijate nejudicios ca pozitie sau intensitate, se obtin rezultate ne- satisfacBtoare 51 productivitate scézuté. Pentru Mndreptare, foaia de tablé se ageaz8 mai intii pe placa de indrep- Je (umflaturile) in sus si se Insemneazd cu cretd sau cu | ereionul partile deformate. Dupa ce s-au marcat astfel partile de- formate, incepé s& se loveascé cu ciocanul de la marginea tablei spre convexitate aga cum se arata in fig. 3.3, a. Loviturile trebuie date mai rar si'mai_intens spre margini si mai dese si mai ugoare spre convexitate. Datorita loviturilor de ciocan astfel aplicate, tabla se intinde mai mult la periferie si din ce tn ce mai putin spre convexitate astfel c& aceasta dispare. Dacé tabla are ondulatii pe margini, atunci toviturile trebuie dirijate invers asa cum se arata in fig. 3.3, B, adica la mijlocul tablei mai intense i, pe masura ce se apropie de marginile ondulate, ele zrebuie aplicate cu mai pugind intensitate gi mai dese. Fenomenul se petrece invers dectt in cazul ga chisen eeract eet an precedent si tabla tntinzindu-se igsfenduates¢ able ars sb spre mijloc ondulatiile de la mar- gini dispar. + Loviturile de ciocan, trebuie s& se ‘aplice drept nu oblic pentru a nu se produce adincituri pe material. La tablele subtir! si th special la cele din Inetale neferoase, trebuie s& se foloseascé ciocane de lemn pentru ase evita formarea urmelor aga cum s-a mentionat $i anterior. 50 Tablele foarte subtiri si platbandele ((igiile)de tabla ondulate se tndreapt& rin ealcare cu ajutorul unor plici netede de metal sau chiar din lemn (tablele din metale neferoase) dupa ce fn prealabil s-2u asezat pe o placd de ‘indreptat aga cum se arat& in fig. 3.3, c. ~ Platbandele care au deformetii in planul lor (fig. 3.4), sé indreapta prin Intinderea zonei concave cu lovituri de ciocan dirijate corespunzitor. Dupa cum se arati tn scheme din fig. 3.4. loviturile de ciocan se aplicé tn rinduri longitudinale find le inceput mai puternice si mai rare iar pe ma- sura ce se apropie de marginea convexa loviturile trebuie aplicate la dis- tanje mai mici si de intensitate mal mic’. Operatia, se continua pind ce ambele margini ale platbandei devin rectilinii pe intreaga tor lungime. b) Indreptarea meconicé a tablelor se realizeaz& cu ajutorul unor masini specialé cu doud seri de cilindri de tdreptare dispusi intercalat de ambele parti ale tablei, aga cum se arata fn scheme din fig.3.5. Cilindrii hasure (care stot in contact cu tabla) au rol activ fg iidreptarea tablei iar cei superiori care intra in golul dintre acestia au rol de sprijinire pentru cilin- drii de indreptare (hejurafi), evitind eventuala curbare a lor la eforturi sporite, PrCilindrit superior! au posibilitatea <8 fe ridieati sau coboriti eu aju- torul unei manete (leviere) corespunzétor cu grosimea tablei ce trebuie indreptaté, spatiul dintre ei putind fi citit pe 0 scar gradata fixeta pe ba- tiv! masinii. Cilindrii intermediari b si by sint comandati printr-un levier separat si oblige tabla s& faci un drum tn zig-zag in cursul c&ruia sufera mici ondulatii iar cilindrii extremi a gi a, servesc la indreptarea propr zis a tablei. Cilindrii de indreptare sint antrenati th migcare de rotatie de un motor electric, prin intermediul unui reductor care imprims viteza periferica egala si permite totodata rotirea lor in ambele sensuri, astfel ca tabla poate trece ' dintr-o parte tn cealalta ori de cite ori este ' nevoie pin’ ce aceaste devine perfect plan’. Decrees Cu ajutorul acestor magini, se pot indrepta = Stable cu grosimi pins la 3mm, Productivitatea masini depinde de netezimea tablei de grosimea Fie.3, Indreptarea lat: e} si de felul materialului. Astfel, tablele subtiri lor indicé Intengitatee lovi. d€Capate si cele din materiale moi se indreapta ‘urilor, iar linille intrerupte ntr-un timp mai scurt (viteza valturilor putind — succesiunea lor)” ajunge la 40-12 m/min). Tablele groase ne- ecapate $1 dure se indreapt mai greu, viteza periferic’. a valturilor fiind de 5—8 m/min. Dacd mater ialul este prea dur, practic tabla nu se poate indrepta la asemenea masini Pentru ateliere mici se pot.construl pe acest principiu asemenea masini actionate manual denumite fn practica si valturi. Masinile de acest tip cu trei cilindri se pot folosi in mod curent si la curbarea tablelor, St 2, Indreptarea sirmelor, se poate face manual, electric sau mecanic, dup. posibilitati'si dupa grosimea sirmei. . a) Indreptarea manual se, executé dup’ metodele clasice cunoscute in practica aplicind sirmiei doua forte care si-i imprime o oarecare tntindere {(trecerea sirmei printre doud scinduristrinse in menghind, trecerea alternativ’, peste o bari rotunda aplicind in acelasi timp forfa de intindere etc.). Ghghe bh 4 OOD VOD. NISC SET OOWOO ¢2 3.5, Schema indreptirii unei foi de tabld cu ajutorul masinii de indreptats 2g, ~ clindel de Indraptar, superior, exterioit “Cimarl de isreptare tesla, peek ‘ifn de epiin— masa maine fa de 3018 ‘Aceste metodé insé nu dau totdeauna rezultatele cele mai bune, 6) Indreptarea electricd se realizeaz8 cu ajutorul unui dispozitiv de tipul celui reprezentat in fig. 3.6 a, care se compvne dintr-un suport din material izolant 1 pe care sint fixate doua piese de contact una solidara * qu suportul, 2, iar cealalta, 3, articulat’ tn suportul 4. Pentru indreptare, strma se fixeazi in cele dou’ piese de contact cu ajutorul suruburilor’si apoi se conecteazi piesele de contact 12 o sursi de curent de 24 V. Dispozitivul _este prevazut cu un reostat 5 care permite reglarea intensitapii curentului corespunzitor cu grosimea strmei. In timp ce curentul circula prin sirma, aceasta se incilzeste, iar greutatea 6 (sau Un arc) intinde strma, Dispozitivul . d& rezultate bune ct conditia ca si nu se tnc8lzeasca sirma la_temperaturi prea mari care s& produc oxidarea suprafetei materialului sau s@ se intind& Gu forte prea mari care si produc& subtierea sau chiar ruperea sirmei. Dis- pozitivul se poate utiliza la indreptarea sirmelor cu grosimi pind la 2 mm, ns folosirea lui este indicat in mod special pentru sirme de ofel cu gro- Simi tntre 0,5'31 0,7 mm. ©) Indreptarea_mecanicé se realizeaz’ cu un dispozitiv de tipul celui re~ prezentat in fig. 3.6, b. 52 La acest dispozitiv, sirma trece printr-o bucsé de ghidare 1 fixata tn tam- burul 2 antrenat tn migcare de rotatie prin roata de curea 3, Tamburu! care se roteste in cele doug lagare 4 are in interior 0 serie de role cu canal 5, fixate in suportii reglabili 6, Rolele extreme trebuie si fie tn axul ta burului iar cele intermediare in zig-zag. Rolele extreme si cele intermediare au acelas rol cu cilindrii de la masina de indreptat tabla care a fost des-, cris anterior. Sitma se poate infégura pe un tambur actionat mecanic, desfasurindu-se din colac peo rola. Daca sirmele au diametre mal mari de 2—3mm, rolele intermediare se reduc la una singur’. Asemenea dispazitive sau altele similare dar mai simple se pot adapta $i la universalul strungului. 3. Indreptarea barelor. Barele cu diametru mic se Indreapté cu ciocanul lanicovala, Indreptarea barelor cu diametre mari ins& tn felul acesta nu este posibil’. In asemenea cazuri se folosesc dispozitive sau masini speciale de ‘Indreptat. ee mS Sem F 7 » ? Fig. 34. Dispositive de tndreptatsiemas an acts b~ mec Fentry indreptarea barelor cu diametre pind la 40 rm, se folosesc pozitive de tipul celui reprezentat In fig. 3.7. Disporitivul se compune din doua role 1 actionate de un motor electric printr-un sistem de transmisie. Una din role, are 0 suprafata concava iar cealalti o suprafaté convex’, ri- ao . . 8 flat, Bara de Indreptat 2 se sprijind pe ghidajele prismatice 3 (fixate pe ba- tiul dispozitivului) si, dupa ce este introdus’ cu capatul intre cele doua role antrenate de motor este obligaté s& treacd printre ele i astfel se indreapté. Pentru bare cu diametre cuprinse Intre 25 si 80 mm se folosesc masini mai perfectionate cu trei rinduri de role care asigura obfinerea_unor curburi sub 0,5 mm pe metru de lun- gime, Cele trei rinduri de role au profil hiperboloidal gi sint montate tntr-un tambur aga cum se aratd in fig. 3.8, Rolele 1 asiguré avansul barei 2 iar celelalte servesc numai la indreptarea Fig. 3.7. Dispozitiv pentru indreptat bare barei. Tamburul 3 la rindul sau este cv diametre pind fa 40 mim antrenat in migcare de rotatie de un motor electric. 4. Indreptarea arborilor. Arborli diferitelor masini in timpul func- tionarii acestora se pot rasuci sau inconvoia din cauza solicitarilor si, in asemenea conditii, nu mai pot fi folositi. Indreptarea lor cu ciocanul nu este indicat’ deoarece li se deterioreazi suprafata, Pentru acest motiv, la indreptarea arborilor se folosesc prese spe- ciale actionate manual sau mecanic, care asigur’ indreptarea tn bune con- ditiuni. Indreptarea arborilor la presa manual reprezentata tn fig. 3.9 se executi astfel: mai intfi se monteazt arborele fntre doud virfuri si se insemneazi locurile deformate cu creté apoi se ageaz’ pe prismele { ie fe 98. PY BHT Fig. 3.8. Schema matinil pentru Indreptat bare cu diametru de 25—80 mm 2 \ a 1 ale presei cu deformatia (convexitatea) tn_sus, dispusd la centrul presei se roteste de roata de mina 2 montaté pe un ax filetat in capul c&ruia se gaseste prisma 3 si se preseaza cu o forta suficienti pentru a se tnlitura deformarea. Apoi se verific& din nou rect nitatea pe dispozitivul cu doua virfuri 4, care este in general solidar cu presa. Operatia se repeti pind ce arborele este indreptat perfect. 54 In cazul cind arborii au didmetre prea mari, se poate tnc&lzi portiunea deformati pentru a se usura operatia de indreptare. Aceast’ metoda se poate aplica insi numai la arborii confectionati din materiale care permit acest lucru, firi si se d&uneze proprietatilor (netratati termic). Pe princigiu! presei manuale descrist s-au construit masini specializate de indreptat arbori actionate mecanic sau hidraulic, la carese poate citi pe locde- formatia inainte si dupa indreptare cu ajutorul unor comparatoare montate pe masina. 5. Indreptarea profilurilor. Indiferent de tipul profilului (L. 1, U, etc.), la indreptarea cu ciocanul (cind aceasta este permis’) trebuie sa se tntindd partea concava astfel ca in urma intinderii ef s& tndrepte profilul. Ca exemplu tn fig, 3.10 este reprezentat modul de indreptare al unei bucafi decornier cu aripi egale. Dups cum sevede fn figura pentru indreptare, loviturilese aplic& cu partea ciccanului tn forma depand, dupa directia indicat de sigeaté. Se pot confectiona § zitive pentru indreptarea profilurilor, similare valturilor de indreptat tabla, cu conditia ca in locu! valturilor si se poaté monta role cu configuratia profilului res- pectiv ce urmeazi a fi Indreptat. Exist’ de asemenea si masini speciale cu role pentru indreptat profiluri. Fig. 3.9, Presi manuald pentru indreptat Fig. 3.10. Indreptarea_unei buctti de erbori ‘cornier cu aripi egal 4 cess cee pr ay Fa Set Aa eo aes 4 6. Indreptarea pieselor cilite. Dacd nu se acorda atenfia cuvenita ta ca lirea pieselor, acestea pot suferi deformatii la calire, Indreptarea acestor piese se recomanda s& se facd in general dupi ce piesa a fost incélzita le o temperatura inferioara temperaturii de revenire (pentru anu influenta calitatea ciliri). Metoda de indreptare care se aplica depinde de felut deformatiei si de configuratia piesei. 55 Piesele platede forma riglelor, se indreapté conform schemei din fig.3.10, folosind un ciocan bombat sau lovind cu partea ciocanului in forma de pana. Dupa cum se vede in figuré, nu se ajaza piesa cum s-ar crede la tceput cu partea curbi fn sus.ca tn cazul tab- ssi lelor sau platbandelor ci tocmai invers. in urma aplicarii loviturilor de ciocan, , asses materialul dela parteasuperioarase intin- de si piesa se indreapti. CE) (EK) In cazul pieselor deformate tn planut lor, aga cum este cazul calibrutui din 2 (ES fig. 3.11, 6, se procedeaza similar ca la tet heen ireptarea platbandelor insa pentra aelevire sporirea efectului de intindere loviturile ij 34t, Inéreptorea uri calibra 5€ @plicd cu partea ciocanului tn forma de . Sie pand aga cum searata fn figura. Dezavan- {Hepa deformat: 2 slcres ltunior; —tajul procedeului consta in faptul cé rémin Fo bee erica iovtarig” * imprimate pe piesé urmele toviturilor. D. CONTROLUL INDREPTARII {In cazul cind nu-se acorda atentia cuvenita operatiei de indreptare, mate- rialul se ecruiseaza si se pot produce chiar fisuri. Pentru acest moti, in urma “Indreptarii este necesar mai intii un control vizual al aspectului piesei si apoi un control privind planeitatea si rectilinitatea. Acest din urma control se efectuieazé cu ajutorul linealelor de control, riglelor, placilor de control sau al gabloanelor. La controlul planeitatii suprafetelor cu linealul sau al riglelor, se observ marirea fantei de lumina dintre piesd si lineal sau rigl’ si se apreciazi calitatea tndreptarii. Controlul arborilor se face intre virfuri. Arborii de lungimi mici se pot controla prin rostogolire pe placa de control. Capitolul 1 ‘TRASAREA A. GENERALITATI Trasarea este o operatie de inalta calificare, prin care se materializeazi pe semifabricate axele si planele geometrice ale piesei ce urmeaza a se exe- Cuta, limitind totodata pe semifabricat contururile acesteia. Pentru acest motiv, trasarea necesita cunogtinte temeinice de desen teh- nic precum gi de geometrie plang si geometrie in spatiu. Ea are o larga apl cabilitate tn productia individuald si de serie micd unde prelucrarea_unor piese complicate in operatii succesive pe diferite masini-unelte far8 tra- _ sare nu ar fi posibila. 56 . t . : Pentru a se putea obtine piésele respective din semifebricatele forjate; turnatesau laminate, acestea sint prevazute cu adaosurilede prelucrare cores punzatoare, Marimea acestor adaosuri de prelucrare, depinde de tehnologia * de elaborare a semifabricatelor respective, de precizia dimensiunilor finale ale piesei, de calitatea suprafetelor acesteia etc. Din punct de vedere econo mic, este necesar ca aceste edaosuri de prelucrare si fie cit mai mici pentru ca prelucrarea sé dureze cit mai putin, uzura utilajelor si cantitatea de mate- rial pierdut s& fié ctt mai mici fara a influenga negativ precizia dimensional si calitatea suprafetelor respective, 7 8, UTILAJE FOLOSITE LA TRASARE. 41, Utilaje pentru sustinerea pieselor. Printre utilajele cele mai folosite la sustinerea pieselor se enuméré masa de trasat si prismele. ‘a) Masa de trasot (fig. 4.1) este constituita dintr-o placa de fonta cu di siuni corespunzatoare specificului lucrérilor atelierului. Suprafata superioara gi cele laterale stnt prelucrate cu prec priveste perpendicularitatea ctt si planeitatea. Plicite meselor de trasat sint asezate peo zidariesau pesuporturi demetal de tnaltimi corespunzatoare $1 suficient de rigide. Placile de dimensiuni mari se asaza_pe suporturi fixate pe fundati, Pentru @ avea o stabilitate cit mat bun’. Locul unde se aseazé masa trebuie sé fie ferit de variati prea mari dé tempe- ratur3, si aiba lumina suficienta i si fie ferit pe cit este posibil de praf, fum si zgomot. Suprafetele placii trebuie ferite de lovituti gi orice alte deteriorari. en- atit nce Fig. Masa de trasat Jn acest scop dupa terminarea lucrului se sterg aceste suprafete cu cirpe uscate si curate gi la anumite intervale se spala cu petrol gi se ung. In timpul _ ind nu este folosita, masa se acopera cu o aparatozre de lemn sau alt material de protectie. 6) Prismele servesc la agezarea pieselor cu suprafefe rotunde pe masa de - * trasat in vederea trasarii. Pentru trasarea pieselor rotunde cu o singura_axa © siun singur diametru, se folosesc prismele simple descrise la Cap.ll (fig.2.6). 7 Dac’ este necesar si se traseze arbori cotifi sau cu mai multe trepte,:tra- sarea lor pe prisme obignuite este costisitoare, deoarece sint necesare pla- cute de asezare sau adzosuri sub prisme si 0 verificare atentd a asezéri. Pentru evitarea acestor inconveniente, se folosesc prisme reglabile, care au posibilitatea s8-si modifice tnaltimea de sprijin. In fig, 4.2,0 este reprezen- tat o prism’ cu posibilitate de ridicare prin culisarea prismei pro- priuzise f intr-un suport vertical 2 cu ajutorul piuligei 3 si al surubu- lui 4. Ridicarea si cobortrea pris- mei-se efectueaza prin tnsurubarea sau desurubarea piulitei 3. in fig. 4.2, beste reprezentat un alt tip de prisma regiabila, la care modificarea inaltimii se face prin culisarea laterala a celor dou’ falci 1 gi 2 fntr-un suport 3. Cu- lisarea este comandats de surubul 4 cu filet stinga dreapta care se ingurubeazé tn falei_ si se sprijing lateral in bucgele 5 $i 6 fixate tn suportul prismei. 2, Scule si dispozitive pentru trasarea propriv-ziss. Printre prin- Fig. 42. Prime reglabile: Cipalele scule si dispozitive folosite cu regtr¢vervaltsd ~ ex reare hrs de TAcatus pentru ‘trasarea propriu- zisé se enumara: acul de trasat, trasatoarele paralele, compasurile, echerele, dispozitivele pentru deter- minarea centrelor, punctatoarele si sabloanele. 2) Acul de trasot (fig. 4.3) este principala scula folosita la trasaj si este con- stituit dintr-o strma de ofel cu un diametru de 3—4 mm si lungime de 200—300 mm cu virfurile ascutite iar |2 mijloc are fixat un miner pentru a putea fi ugor demanevrat. Cele doua virfuri trebuie tratate termic, pentru a fvea o buna rezistenté la uzurd (s8 nu se toceasca).. Mérirea durabilitatii virfurilor acelor de trasat este rezolvata astazi prin armarea acestora cu virfuri de aliaje dure care le asigura o rezistenté indelun- gata fa uzura, Dupa cum se vede in figura, unul din virfuri este indoit tn unghi drept pen- tru a permite trasarea in interiorul géurilor sau tn alte locuri dificile unde trasarea cu virful drept nu este posibila. In general, trasarea cu acul se execu- 8 folosind echere, lineale, paralele sau alte instrumente ajutatoare, b) Trasatoarele paralele simple (fig. 4.4, a ) sint dispozitive care se folo- sesc la trasarea liniilor paralele, orizontale si verticale, Un asemenes dispo- 58 zitiv se-compune dintr-un stativ pe care se géseste fixat acul de trasat. Stati- Val este constituit dintr-un corp de fonts 1 in care se gaseste articulata placa 2 prin intermediu! axului filetat 3. Placa 2 este prevazut& cu o piesa in al cArei locas este fixatd tija 4 a trasa~ ‘torului si care poate fi rotitd i fixata tn anumite pozitii cu ajutorul surubului de blocare 5. Fig. 43. Ac de trasat Aaul de trasat 6 este fixat tntr-o bucs& elastic& 7 cu ajutorul surubului 8 care permite blocarea bucsei si acului de trasat in pozitia dorit8, Cu ajutorul surubului 8 se efectueaz’ reglarea grosolané a virfului aculvi th pozitia dorita, iar reglarea fina se efectueza cu ajutorul surubului 9. Pentru trasare, se fixeazd virful acului la indlgimea dorita si se deplaseazé paralelul pe masa de trasat atingind cu virful acului piesa care trebuie tra- sat. Trasatoarele paralele de acest tip prezinté doua dezavantaje tn ce priveste. obtinerea unei trasari precise si anumes i — avind 0 constructie prea putin rigid’ ori de cite ori Virful acului in tilneste rugozitati (neregularitati) mai mari pe suprafata piesei, tinde sé le ccoleasc si datorita acestui fapt liniile trasate nu sint totdeauna continui — pentru fixarea acului la o anumit inaltime este nevoies& se foloseascd totdeauna o riglé gradata vertical8 sau alte instrumente de masurat, cea ce pe ling cd este costisitor, micsoreaza precizia de trasare, Pentru a se inlatura aceste desavantaje, s-au construit trasatoare paralele speciale de o constructie mai rigidé si prevazute cu o rigla gradata care inlo- cuieste tija verticala 2 trasatorulut descris anterior, numite trasatoare gradate (fig. 4.4,b), La aceste trasatoare rigla gradata 1 este fixata rigid in placa de, bazé 2 care asigur& stabilitatea necesara dispozitivului in timpul trasarii. Acul de trasat 3 este fixat In cursorul 4 al paralelului cu ajutorul placutei Si al surubului 6. Cursorul, care tnlocuieste bucsa elastica de la paraleiul simplu, teste previzut cu un vernier cu ajutorul céruia se poate face citirea dimensi- ‘unii cu 0 precizie de 0,05. Deplasarea pe verticala a cursorului se face cu aju- torul surubului 7, iar fixarea cu ajutorul surubului 8. Un alt paralel utilizat cu bune rezultate tn special la trasarea pieselor cu suprafeje cu rugozitate mare este cel reprezentat In fig. 4.5. La acest paralel, acul de trasat f de forma speciala este articulat la braful orizontal 2 ce face corp comun cu bucsa 3.care poate culisa pe tija 5 si se poate fixa la inaltimea sdorité cu ajutorul surubului 4. In timpul trasarii arcul elicoidal 4 fixat 59 de ac si de bratul orizontal tinde si apese tn continuu virful acului pe suprafata de trasat, astfel cd linia trasat& rezultata estecontinua si nu intre- Tupta ca in cazurile anterioare, ‘O solutie ideala ar fi tnsa construirea unui paralel cu vernier si arc, deoa- srece acesta ar tntruni la un loc ambele conditii (precizie si linie continua). Pentru un léc&tus inovator cu oarecare rutina, constructia unui astfel de dis- potitiv nu constituie o problema flind vorba de adaptarea unui suport cu are pentru acu! de trasat la trasatorul paralel gradat. WITTE. 44, Trasatoare paralele: 2 — simpler b= aradat, Pentru trasarea giurilor pe circumferinte de anumite diametre fa flanse, se folosesc trasatoare paralele de tipul celui reprezentat in fig. 4.6. Constructiv aceste trasatoare sint similare trasatoarelor paralele simple, cu deosebirea c& tija 1 pe care culisezd bucsa 2 tn care se fixeaza acul de “60 _Arasat 3, Ste fixata rigid’tntr-un coltar 4 suficient de’ lung care asigura ste- bilitatea necesar’ dispozitivului: in timpul trasarii. La flangele conductelor,: pentro ase putea executa trasarea cu asemenea dispozitive, se pot introduce Jn interiorul lor cepuri specialesau se pot folosi dispozitivele cu centre false. Se recomanda ca aceast8 trasare ori de cite ori este posibil sé'se fica pe ‘strung dupa ce piesa a fost prelucrata la dimensiunile finale gi numai tn ca ‘uri cu totul speciale si se facd trasarea separat. Trasarea pe strung, pe {nga c& asigura o bund precizie dimensionals, inl&turd un volum considerabil de munca pe care-l cere trasarea separata a acestor piese (inclusiv pregati- rea pentru .trasare). ©) Compasurile se folosesc pentru trasarea cercurilor sau a arcelor de cere. precum si la construirea unghiurilor, tmparfiree dreptelor in segmente egale etc. 3 i 4 jf —s : Zi 7 Fig. 4.5. Tresator paralel cu arc Indiferent de constructia fui, un:compas ca instrument-de trasat se carac-. terizeaza prin faptul c& are doua virfuri din care unul se asaza totdeauna . fix in baza de trasare (similar cu placa de baz a trasatorului paralel) iar cela lalt virf fnsemneazi pe piesa printr-un arc de cerc, conturul respectiv. La impartirea dreptelor tn segmente (cum este cazu! la trasarea centrelor. giurilor pentru decuparea contururilor prin gdurire sau in alte-cazuri” similare) virful de bazi, ocupa succesiv semnul trasat de virful celé- lalt sau se schimba succesiv unui fn locul celuilalt prin rotirea cu 180° a com- pasului. Dintre compasurile de trasat clasice cele mai des tntflnite sirt cele repre~ zentate in fig. 4.7. In fig.4.7,0 este reprezentat un compas cu articulatie ni- i Fig. 4.6. Trasator paralel pentru trasat circumferintele glurilor Ja flange tuitd, la care-distanta intre virfuri se fixeaza cu ajutorul surubului 1 si a? bratului 2 fn forma de segment, iar in figura 4.7, b un compas cu articulatie elastic’, la care distanta intre Virfuri se fixeaza si se regleaz cu ajutorul bucsei filetate 1 care se poate inguruba pe bratul filetat 2. Compasurile de trasaj, indiferent de constructia lor pentru a corespunde scopului, trebuie s4 indeplineasc’ urmatoarele conditii: — picioarele sa se imbine in articulatie fér& joc si virfurile s& se géseasc& tn acelasi plan; — departarea gi reglarea lor sé se poata face fra devieri; — virfurile si fie c&lite pé 0 lungime suficient& (cca. 20 mm) pentru ca, in urma ascutirii, si-si menting duritatea necesara. Si la compasuri ce gi [a acele de trasat se poate mari durabilitatea virfu- rilor prin armarea lor'cu virfuri din aliaje dure. Pentru circumferinge cu raze'mari la care compasurile prezentate nui cores- pund, se folosesc compasuri cu tija de tipu! celui reprezentat in fig. 4.7, ¢. Cele dav’ virfuri 1 sint montate in niste cuporturi ce pot culisa pe tija 2 $1 se pot fixa cu ajutorul suruburilor 3 le distante convenabile dupa ce, in prea- labil, s-au distantat corespunzitor. Verificarea distanteise face prin masurere, 62 Compasuri speciale. Compasurile prezentate se pot folosi ‘cu ugurinta la trasarea circumferinfelor care au centrul material $I situat in acelas plan cu restul materialului (piese, plate, table etc.). In cazul cind in centru se géseste o gaur’ si portiunea de trasat nu se gaseste in acelas plan cu partea frontali a acesteia se folosesc compasuri speciale de tipul celor Fig, 4.7. Compasuri de trasat: co — ou atiuaie tuts: b — cu atclaie eases: ¢~ cu barb prezentate in fig. 4.8. La aceste compasuri, piciorul decentrare 1 se compune Gintr-o tijé cu cap conic care permite centrarea compasului pe diametrul géuril aga cum se vede in fig. 4.8 0. Tija piciorului decentrare se introduce Fn mfnerul 2 tntr-un locas gi, cu ajutorul surubului 3, corpul compasului se poate fixa pe piciorul de centrare la inaltimea corespunzatoare diferentei de nivel dintre partea centrala si portiunea de trasat. Reglarea razei de trasat se realizeazd cu ajutorul cursorului 4 ec poate cu sa pe feava 5 fixata pe braqul 6 $1 asigurata contra rotirii faté de acesta prin surubul de blocare 7. Acul de trasat 8 se fixeazi fh cursor cu ajutorul surubu- 63 lui 9, iar cursorul se poate fixa la distanta necesar& cu ajutorul surubului 10. La rindul séu, feava 5 poate culisa in lungul bratului sub actiunea surubului 11 solidar cu capul randalinat 12 prin intermediul stiftului 13. Regiarea gro gentry trucarea uel creates In cau nd x . Yh contey exe gaurd ca dnmetral rare solané (aproximativa) se face cu ajutorul cursorului, iar reglarea find cu aju- rorul surubului 17. Pentru trasare corect&, trebuie ca virful acului si se glseasci tn acelag plan vertical cu axa desimetrie a tevii pecare alunecé cursorul. 64 Daca in centrul circumferingei de trasat se giseste o gaurd cu diametru mare, se poate monta petija piciorului decentrareun disc 1 dediametru cores- punztor asa cum se arata in fig. 4.8,b si trasarea se poate face cu aceles compas. ) Echerele se utilizeaz& la trasarea pentru verificarea agezérii pieselor pe masa de trasat gi la trasarea liniilor perpendiculare sau tnclinate sub anu- ailLs&e Fig. 49. Echere: 291 b simp ‘alps & abt mite unghiuri fata de o anumit& baza de asezare, In primul caz, se utilizeazd echerele de 90° care pot fi simple (fig. 49, a si) sau cu talp& (fig. 4.9, ¢) si in aldoileacazse folosesc echerecu brafe mobile (fig. 4.9, d). La acesteadinurm’, valoarea unghiului respectiv se fixeazé mai intii cu ajutorul unui raportor. Inainte de utilizare este necesar ca echerele sé se verifice. Cele cu brage mobile se verifica prin masurerea cu raportorul a unghiului trasat, iar cele de 90° se verifica prin asezarea unei laturi pe o baz de asezare (Ia cele sim- ple peo rigla iar la celecu talp& pe marginea mesel de trasat) si trasarea unei linii cu acul de trasat pe lingé cealalts latura: se rabate apoi echerul cu 180° si se verifica daca coincide inclinatia. Verificarea se mai poate face $i cu aju- torul unui al doilea echer lvat ca etalon, prin suprapunerea interioara si ex- terioara a celor doua echere intre ele. €) Dispozitivele pentru determinarea centrelor se folosesc pentru trasarea rapida si sigura a centrelor capetelor arborilor si a centrelor gaurilor circu- lar " In acest scop, se poate folosi un echer special de tipul celui reprezentat {in fig. 4.10, c, care se compune din dowd brate tn unghi, care se suprapun pe capatul arborelui si o riglé care nu este altceva decit bisectoaree unghiului Gu alutorul crea ge traced centrul prin rotiren succesvl cy 180° 2 eche- ul Pentru determinarea centrelor la plese a céror sectiune este o coroana circulars (arbori cu gauri longitudinale) se foloseste un echer de centrare de tipul celui reprezentat in fig. 4.10, b. Deosebirea intre acest echer si cel pre~ cedent consti tn faptul ca ipotenuza BC aci este intreagii si gradata. Punctul 5 — Carta Ketel 65 de intersectie 0 intre ipotenuza BC si perpendiculara AD este socotit ca punct de origine al gradatiei pentru ambele sensuri (spre B si spre ©) Determinarea centrului unei géuri cu ajutorul acestui dispozitivse bazeaz’ pe proprietatea lui de a gisi perpendiculara ridicaté pe mijlocul oricarei Fig, 4.10. Echere de centrare: ‘9 ~ pant daterminare centrelor a arborit B— pens determinaren centrale Ia plose a rechun insare'iew)| coarde care limiteaza gaura. In acest scop, se aseazA echerul de centrare ast- fel incit dou’ puncte egal departate de mijlocul ipotenuzei (punctul 0) s& se vtersecteze cu marginea gaurii. Casi in cazul precedent, centrul gaurii se va gisi undeva pe linia AD. Se roteste echerul cu cca. 90° si se determing centrul aga cum s-a ardtat. Folosirea echerelor de centrare cere atentie, necesita timp si nu asigur’ ‘totdeauna suficienta precizie la trasarea centrelor. Fig. 4.11. Tratares contrelor cu ajutorul dispozitivului eu stifturi: fb arboris 9 — la tet In fig.11 este reprezentat un dispozitiv care asigued precizie mai bun’ decit cel prezentat si totodati asigur’ o productivitate mai mare putindu-se manevra mai rapid. El se compune din doua rigle perpendiculare (poate 66 fi confectionat si din dou’ buctti), rigla mic& avind la capete dous stifturi nie tuite la egald distant fafa de centrul riglel lungi. Trasarea se face in mod similar ca in cazul folosirii echerului de centrare, ins mai rapid si mai sigur. in fig. 4.11, @ se araté cum se determina centrul unui arbore, iar tn fig. 4.11, b cum se determina centrul unei piese cu sectiu- tunea in form’ -de coroana’ circulara (teava). In primul caz, stifturile se sprijin& pe exteriorul arborelui, iar tn al doi lea caz tn interiorul piesei (pe peretele gaurii). Un ait dispozitiv care pe linga precizie buna si productivitate sporita da posibilitatea s& se traseze gi gauri situate sub diferite unghiurt si distante fata de centrul arborelui, este cel reprezentat in fig. 4.12. Din punct de vedere constructiv, el se aseamana intr-o carecare masura cu echerul de centrare reprezentat in fig.4.10, 0, Rigla 1 care se aplicd pe partea frontala a capatului arborelui este fixatadecoltarul 2prinsuruburile3. Trasarea centrului se face identic ca in cazurile precedente. Pentru trasarea g&urilor situate sub diferite unghiuri si le diferite distange fats de centrul arborelui, dispozitivul poate fi completat cu un raportor 4 care, cu ajutorul cursorului 5 si al piulitei fluture 6, se poate centra si roti fata de centrul arborelui dupa _nevoie, permitind astfel trasarea centre- lor gaurilor sub unghiurile si la distantele necesare f) Punctatearele se folosesc la ‘trasaj pentru imprimarea_unor adincituri de forma conica de-a lungul liniilor trasate cu acul de Fig.4.12. gcher special de centrare pentre trasat sau pentru marcarea cen- trasarea centrelor arborilor si gauriiorsflate trelor gaurilor ce urmeazi a se ub unghiuri $i distante oarecari. executa dupa trasaj, Punctatorul simplu (fig.4. 13, aeste confectionat din ofel cam bon de scule gi se cileste la virf pe olungime deca. 25 mm $i la capatul unde se loveste cu ciocanul pe o lungime de cca. 15 mm. Virfu! punctatorului se ascute la un unghi de 60° si ascutirea lui trebuie 88 fie cit mai corecté deoarece, in caz contrar, desi trasarea s-a fécut corect, ® a tn urma lovituritor de ciocan poate da deviatii si in felul acesta contribuie la micsorarea preciziei trasiril. Punctarea cu punctatorul simplu este greoaie, necesita timp mult si este de calitate inferioar’, deoarece din cauza neuniformitatii loviturilor de ciocen si semnele sint neuniforme. ‘Aceste dezavantaje sint inliturate prin folosirea unor dispozitive speciale de punctat cum sint punctatoru! automat si punctatorul electric, 3 0 9 iE) AP TBale 7 6 » i ee ct Sih a ts a ts 2 «lo TTTDNTETT. c Fig. 4.13, Punctatoore: Punctatorul automat (fig. 4.13, b) functioneazt prin simple apésare cu mina a pirjii superioare far sa mar fie nevoie de folosirea cioca- nului. Else compunedin corpul 1 la capetele caruia sint ingurubatecepacul 231 buesa 3. La partea inferioara are o tija 4 ghidat& de bucsa 3 i bucge 5. Arcul “68 elicoidal 6 se sprijina la partea inferioar’ pe un guler al tijei iar fa partea st perioara peo bucsi opritoare 7. Cap&tul inferior al tijei poarta punctatorul & tu coada conic& tip morse, care tl fixeaz& in alezajul conic al tijel. La partea Superioar’, se giseste percutorul 9 asupra caruia actioneazi arcul elicoi dal 10, Intre percutor $i tijd se gseste pastila 11 apisata lateral de arcu! lamelar 12. Pentru punctare, se apasi virful punctetorului pe pies, iar capatul supe- rior al tijel 4 se sprijina la inceput pe marginea pestilei 17. In aceasté situa- fie arcul 10 incepe sa se comprime ping ce pastila ajunge in dreptul tesiturit conice. In acest foc pastila este centrata fafa de capatul tijei si aceasta patrun- de in interiorul ei si mai departe in locagul percutorului care loveste tija in capitul superior. Imediat arcul 6 readuce tija tn pozitia initialé si operatia se repet8. Forfa de apisare corespunzatozre adincimii punctarli se regleaz prin fnsurubarea capacului 2. Cu asemenea punctatoare se pot efectua 30—40 loviturt pe minut la un pas de-cca.20 mm. Punctatorul electric ("ig.413, )din punct de vedere functio- nal se aseamand cu puctatorul automat. Deosebirea esenfiala fay de acesta din urma const& fn faptul c& energia_necesara imprimarii virfului punctato- rului este dat& de o greutate actionaté electric. In ce priveste manevrarea, aceasta este identici cu cea a punctatorului automat, Un punctator electric (fig. 4. 13, ¢) se compune dintr-un corp 1 care are surubata le capatul inferior bucsa de ghidare 2, lar la cap8tul superior ca- pacul 3 care are totodata si rol de priza de curent. In interiorul corpu- lui este fixati bobina 4 prevazutd cu infagurarea 5 si miezul 6 ingreutate deca. 50 gf care este mentinut ridicat de un arc 7, astfel dimensionat incit 8 opuné la comprimare o fort cit mai mica. Alimentarea cu curent a bobi- nei se realizeazS printr-un cablu bifilar protejat de o manta lateral 8. Unul din conductori 9, este legat la un capat al infésurarii bobinei si la plotul de contact 10, iar al doilea conductor 11 la plotul de contact 12. Pe punctatorul 13, al cirui capt superior este introdus in interiorul bobi- nei este fixata o saib& de ebonitt 14, care serveste drept suport pentru 0 saibi de contact 15 din cupru, ~"" Pentru punctare, se agazi virful punctatorului pe piesa §1 se apasé ugor ping ce saiba de cupru pune in contact cele doua ploturi. In felul acesta, Circuitul bobinel este inchis 51 curentul care trece prin ea formeaz8 un cimp magnetic care atrage cu putere miezul 4 care loveste fn capul punctatorului si-i furnizeaz’ energia necesara loviturii. Reglajul intensitatii loviturii se poate realiza fie prin. variajia tenstunli, fre prin reglarea distantei, fata de percutor a miezului 6. Punctatoarele electrice au aventajul c& se menevreazi mai ugor decit cele automate, deoarece nu este nevoie de fort de apisare attt de mare, permi- ind totodata obtinerea unei productivitati mai mari. 6 Tensiunea de alimentare a punctatorelor electrice este de 24 V (curent continu). 8) Sabloane 1 dispozitive speciale pentru trasare. Desi trasarea se aplicé pe scara larga la productia individuala, sint destul de frecvente cazurile cind se aplicd trasarea si la productia de serie. In asemenea situatii, trasarea cu metodele gi dispozitivele universale este dezavantajoas8, deoarece necesité muncitori cu calificare ridicata si productivitatea obtinuta este mici. tin asemenea cazuri este indicat folosirea sabloanelor si dispozitivelor spe- ciale de trasaj care inlatur8 aceste dezavantaje, Pe ling faptul ci se obtine 0 productie sporit8 folosind cadre cu calificare redusi, prin folosirea sabloane- lor si dispozitivelor speciale de trasare se asigura si 0 precizie superioar’. Sabloanele (fig. 4.14) pentru trasat sint piese plane confectionate in general din tabla deotel cu grosimede 1,5—4mm, avind con- turul ideritic cu al pieselor de prelucrat. Pentru a se asigura precizia necesara trasarii, sabloanele stint prevazute ‘cu giuri de centrare, asa cum se arata fn fig. 4.14. Pentru centrarea sablonu- lui, piesa se gaureste la cotele géurilor sablonului si in gauri se introduc stif- turi de centrare la dimensiuni corespunzitoare. In timpul trastrii, gablonul se introduce pe stifturile de centrare, se apasa pe piesa si cu acul de trasat, se traseazi pe suprafata respectiva (care a fost pregatit in prealabil) contu: ul piesei dupa sablon. In fig. 4.14 sit reprezentate ca exemplu trei sa- bloane folosite la trasaj pentru diverse operafii. b 4014, Sabloane pentru trasare: 2 — pantry train unl canst de pant 9 eam; © — pentey ‘easira pton is piesd Dispozitivele speciale pentru trasare se construiesc tot in scopul maririi productivitatii la trasare tn cazul prod uctiei de serie sau de masa, Tn general, constructia dispozitivelor este mai vostisiivare deci a sa- bloancior si pentru acest motiv este necesar si se aprecieze din punct de vedere econonic daca costul dispozitivului se amortizeazi f8ra s& scumpeascd 70 pretul de cost al pieselor respective si numai tn acest caz constructia gi folosirea lor este avantajoasi. Unul din cele mai simple dispozitive este centratorul cu virf percutor reprezentat fn fig. 4. 15, 0, folosit pentru trasarea unor circumferinte de control la executarea giurilor, Circumferinfele trasate, flind mai mari in diametru cu 11,5 mm, dau posibilitatea ca sé se post controla, dack gaura respectiva este executat’ corect fata de centru sau daca are deviatil. Fig. 415. 2 = conrators 1 Wr pert spozitive de tresare: ret 3 ~ copp: b gle — cant flue pentru mater rea “anole sitar 7 Asemenea dispozitive insé nu pot fi folosite decit pentru géuri cu diametru thu prea mare (functie de duritatea materialului respectiv), deoarece cores- punzitor cu diametrul este necesar s& creasci si forta de lovire pentru tra- sarea circumferinfei. Centrele false (fig. 4. 15, #) se folosesc !a materializarea centre~ for géurilor. Ele se compun dintr-un suport 1 prevazut cu trei vitfuri re- glabile (In filet) 2 si 0 placa de plumb 3 fixata 1a mijlocul suportului. Pentru ‘materializarea ‘centrului, dispozitivul se fixeazé cu ajutorul virfurilor tn alezaj asa cum se arata in figura si se traseaza pe placa de plumb centrul respectiv. \ Dispozitivul pentru punctarea axelor lao anu mita cota (fig. 4. 16) se compune dintr-o prisma 1 pe care se: poate fixa tn diferite pozitii placa de ghidare 2cu ajutoru! suruburilor 3. In acea- st& placa se gaseste fixat punctatorul 5, care este mentinut ridicat de arcul ‘6 si ghidat de piulita 7 si bucsa 8 La unul din capete, prisma este preva- zuti cu un opritor 9, Pentru punctare se fixeazi placa de ghidare la n distanta cuvenité cu ajutoru! suruburilor care se pot fixa in canalele Tale prismei in orice loc pe toati lungimea ei, se introduce arborele sub plac gi se apasa pind ce capatul se sprijina tn opritor. Se loveste cu clocanul in punctator si astfel axul respectiv este punctat |2 cota fri s se traseze tn prealabil. La prima pies este necesar si se Sect. A-A Fig. 4.16. Dispozitiv pentru punctarea axelor la anumite distante verifice cota dupa punctare si dupa aceasta se asigura pozitia placii de ghi- dare prin stringerea puternicd a suruburilor. In cazul cind sint necesere mai multe punctiri la cote diferite pe acelas ax, se fixeazi placa de ghidare pentru una din distante si se puncteazd tot lotul de axe, apoi pentru alt distanfa si aga mai departe sau se pot monta mai multe plici de ghidare la acelas dispozitiv daca distantele respective permit si se poate face punc- ‘area simultan. Functiede felul trasarii si de specificul productiei, se pot con- cepe asemenea dispozitive de diferite tipuri care s4 mareascd precizia tra- sarii $i sd mareascé productivitatea muncii. C. TEHNOLOGIA TRASARIL La trasare, [acatusul, pe lingd cunostingele de desen tehnic necesare ci- tirli desenelor (in cazul trasarii dupa desen) pentru asiguraree unel precizii ridicate, trebuie s& cunoasca $i s& respecte riguros o anumita tehnologie. In acest scop, el trebuie si cunoasca fazele operatiei de trasare care Sint urma- toarele: controlul aspectului, al calititii si al dimensiunilor materialului sau semifabricatului respectiv? — pregatirea pentru trasare (curatire, vopsire, uscere, etc.)i — executarea trasaril provizorii (cu acul de trasat) cu care ocazie se ma- soara si se Insemneazi pe material axele de orientare, cotele ji liniile de control; nm — verificarea trasarii provizoril; T executarea trasirii definitive tn cadrul careia se materializeszé cu punctatorul liniilecare au fost trasate cu acul de trasat la trasarea provizorie. Este recomandabil sa nu, se facd controlul abia dupa executarea trast definitiveasa cumseobignuiéste destul de frecvent in practic’, decarece even- Qualele erori necesita stemuirea punctelor de pe contururile respective ceea ‘ce cere manoperii in plus. Pe lingé acest fapt, urmele punctelor ramase th Urma unel stemuiri insuficiente pot da nagtere la erori de executie si ca atare piesa poate fi rebutata. t, ‘Controlul materialului sau al semifabricatului se face inainte de tra~ sare in scopul descoperirii eventualelor defecte de fabricatie cum ar fi poro- zitatile, fisurile, deformérile etc., precum si al dimensiunilor conform de- fenului sau modelului pentru ase asigura tn final calitatea necesar& piesei respective. Cu aceast& acazie se controleazi dimensiunile adaoselor de pre- luerare conform normelor tehnice sau desenelor de executie. . Pregitirea pentru trasare const in curatirea de oxizi si impuritéyi @ suprafefelor ce urmeaza a fi trasate, Indepartarea eventualelor bavuri sau asperitati care ar incomoda trasarea si vopsirea acestor suprafete cu emulsi de creté sau solutie de sulfat de cupru. Vopsirea se face in scopul scoateri tn evident a liniilor trasate pentru a da posibilitatea unei prelucrari usoare si sigure. Emulsia de cretd se foloseste de obicei pentru vopsirea suprafetelor ne- prelucrate si se obfine din praf decreté amestecat cu ap& In proportii cores- punzatoare pentru a se objine o solutie care s& se poatd depune cu pensula pesuprafata de trasat, Pentru ca sé aibi o aderenta bund-gi s& nu se steargé Usor, 1 se adaugé 510% ulei de in fiert cu sicativ sau cu clei. ‘Solutia de sulfat se foloseste pentru vopsirea suprafefelor prelucrate ce urmeazi a fi trasate. Se obfine din sulfat de cupru (piatra vinata) dizolvat 2p’ tn proportii corespunzétoare (15-20 g sulfat de cupru fa 1 |. apa). In ambele cazuri, se obtine pe suprafata de trasat, dup’ vopsire si uscare, un strat de vopsea subtire gi suficient de rezistent. Vopsirea suprafefelor ce urmeaza a fi trasate prin frecare cu bucati de ‘creti asa cum se obisnueste uneori tn practica estenerecomandabil8, deoarece Sderenta prafului de crett uscat la suprafata materialului este insuficienta $i ca atare liniile tresate se pot sterge usor. 3, Executares trasiril provizoril consté tn alegerea mai tntti a suprafete- lor care si serveascd ca baze de masurare, fixarea axelor de orlentare $1 trasarea conturului piesei conform desenului sau modelului. la trasarea plana se pot lua ca baze de masurare muchiile exterioare ale pieselor sau anumite linii care se treseazi special fn acest scop, cum ar fi axele de simetrie, exele principale etc. Daca se alege ca baz o muchie exterioard, este necesar ca eceasta s&_ fie mai intti indreptata. Cind trasarea se face dupa sablon, trasarea se face B direct, agezind sablonul pe stifturile de centrare fara a mai fi nevoie de . alegerea acestor baze. La trasarea pland cu ajutorul instrumentelor de trasat (riglé, echer, etc.) sau al sabloanelor cind acul detrasat este tinut in mina, trebuie s& se acorde atentia cuvenita atft pozitiei corecte a acestuia tn timpul trasarii cft sia manevréril lui, aga cum se arata in fig4.17. In caz contrar, virful acului nu urmareste in timpul trasarii rigla sau sablonul respectiv gi trasarea este neprecis’ ‘Acul de trasat fn timpul trasérii de asemenea trebuiess fie putin Inclinet fn sensul_migcarii deoarece. in caz contrar virful lui vibreazé pe suprafata respectiva gi linia trasata va fi neregulata si discontinua. In general, trebuie Fetinut c& pozitia acului i timpul trasril trebuie s& fie aceiag cu a unui ¢reion atunci cind se deseneaza cu rigla. La trasarea ih spatiu, cind acul de trasat este fixat in paralel; trebuie s& ‘se aleaga mai intli baza de asezare a semifebricatului care de cele mai multe Fig. 4.17. Pozitia aculul de tresst tn timpul srastriis ‘ori serveste si ca bazi de masurare (cind se agazi direct pe masa). Ca gi la ‘trasarea plang, trebuie avut griji ca acul de trasat sé fie putin Inclinat tn sensul deplasérii pentru acelay moti In ce priveste ordinea trasirii, atit la trasarea plana cit si la tresarea tn spatiu — dupa fixarea bazelor si trasarea axelor piesei conform desenului 4 — este aceiagi. Se traseazi mai intfi liniile orizontale, apol cele verticale, cele ‘oblice si in final recordarile. O regula importanté, care trebuie de asemenea Fespectata in ambele cazuri, este aceea ca si nu se traseze de dov’ ori o fin'e sau o-racordare, deoarece rezulta dou’ rizuri distantate mai mult sau mai putin si le trasarea definitiva cu ajutorul punctatorului pot avea loc erori, Pentru clarificarea tehnologiei trasarii mn’ ambele cazuri, se dau la sfirsitul acestui capitol (v. subcapitolul D) citeva exemple practice de tra~ ‘sare in cadrul procedeclor respective. 4. Verificarea trasirli provizoril const intr-o confruntare sistematic ‘a cotelor de pe desen sau ale modelului, cu cele trasate pe material sau semifabricat. In acest scop, se verificd mai intfi dac& baza de masurare a cotelor 2 fost bine aleasd, dacé axele de simetrie au fost stabilite conform cotelor de pe desen gi dacd restul liniilor de contur corespund cotelor de pe ‘desen. Pentru verificare, se foloseste acelagi utilaj folosit la trasare adica: rigle gradate, echere, compasuri, raportoare etc In trasarea cu ajutorul sabloanelor, verificarea trasarii se reduce la con- trolul sablonului Inainte de trasare. Trebuie mentionat c& la ‘trosarea_manuald, precizia variazi intre’ 0,1—0,3 mm funcfie de atentia lucréto- rului gi starea utilajelor fo- losite, Pentru acest_motiv, atunci cind se cere o precizie mai mare se folosese dispo- zitive speciale de lucru, ma~ ini de copiat, dispozitive de izat_ optic, etc 5, Executarea trasarii de- finitive consti tn executarea ‘unor puncte la-anumite dis- tanfe pe rizurile lasate de ccul de trasat. [a trasarea fig» 448, Pozitia punctatorului Ta punctar provizorie. Pe liniile drepte fyfrmse denser BRNO! SyRNee a heat distanta fntre aceste puncte 72 Gos precare este mai mare iar pe linii curbe punctele se fac mai apropiate (funcfie de raza de curbur’). Trebuie avut grijé tns@, ca virfurile unghiurilor i diverselor locuri importante sé fie marcate in mod obligatoriu prin puncte, pentru ca s& se poatd urmari usor conturul trasat chiar dupa stergerca rizurilor lésate de acul de trasat. Pentru respectarea intocmai a preciziei trasirii provizorii, virful puncta- ‘torului trebuie sa se imprime absolut exact pe rizurile lésate de acu! de 15 trasat gi perpendicular pe suprafata materialului. in acest scop, trebuie sé se acorde 0 deosebité atentie pozitiei punctatorului in timpul executarii acestei faze. In fig. 4.18 se arata pozitiile succesive ale punctatorului la definitivarea trasrii. Mai intii punctatorul se tine inclinat pind se fixeazd vieful pe rizul trasat (fig.4.18, a) apoi se aduce in pozitie vertical (fig.4.18, b), se apasi si se loveste cu ciocanul (fig. 4. 18 ¢), O trasare definitiva executata corect da gi posibilitatea verificérli prelucrérii corecte a piesei dup& trasare, deoarece conul imprimat in material de virful punctatorului dupa prelu- crarea suprafetei respective, trebuie sa fie secfionat longitudinal, jumatate find inlaturat sub forma de aschii (adaosul de prelucrare), iar jumstate trebuie sé rémind imprimat pe marginea piesei prelucrate. Aceasta con ditie Ins impune ca ‘punctatorul sa fi fost vertical in timpul lovirii. in caz contrer conul imprimat de virful punctatorului este asimetric fata de semnul trasat si nu permite nici controjul riguros al prelucrarii piesei dupa trasare. Aceasti verificare tns& este orientativa in timpul prelucraril, veri- ficerea dimensionala corecti facindu-se dup desen prin masurarea cotelor respective. D, PROCEDEE DE TRASARE, EXEMPLE PRACTICE Asa cum se poate deduce si din materialul expus anterior, principalele: procedee de trasare care se aplica pe scara larga In practic’ sint: trasarea plana, trasarea in spatiu si trasarea dupa sablon. 1, Trasarea plan se aplicd Ia piesele cu suprafete plane si este similara executarii de- senului pe hirtie, cu deosebirea c&, in locul instrumentelor de desen, se folosese instru- mentele de trasat. Exemplu. S& se giseascd centrul si s& se traseze circumferinfa unei géuri, cunoscind trei?puncte A, B si C aflate pe circumferints Trasarea se executé astfel (fig. 4.19): — se puncteaza cele trei puncte (A, 8, Fig. 4.19, Trasarea unui contur $i ©) si se unesc intre ele prin linii drepte:: circular prin trei puncte date" dup mijlocul a doua Isturi ale tri- unghivlui rezultat se ridica dous perpendi~ culare care se intTlnesc intr-un punct O fn interiorul triunghiului. Punctul gisit este centrul cercului care trece prin cele trei puncte date. Pentru ridicérea perpendicularei pe mijlocul unei laturi a triunghiului s-2 lat in compas a deschidere mai mare dectt jumststea laturii gi sa des- cris citeun are de cere asezind piciorul compasului consecutiv (cu aceias des-- chidere) in fiecare extremitate a laturii 76 Unind punctele de intersectie ale celor doua arce de cere (Cr $i Ce res pectiv D, $i D3) prin cite-o dreapta, dreapta respectiva este perpendicularé pe latura, Fig. 4.20. Trasarea dreptelor paralefe la muchiile pieselor: sib corects €—areit Un caz destul de frecvent fn practica trasirii este trasarea dreptelor \ paralele cu muchiile unei piese. In fig. 4.20 se araté cum se procedeazd } Corect in asemenea situatii (fig. 4.20, @ si 6) si cum se procedeaza gresit (fig. £20, ¢). Muli lacstugi sit familiarizati cu modul ,gresit” de trasare din 77 fig. 4.20, ¢ considerindu-I corect, deoaréce este mai comod gi aplicindu-l nu asigura precizia cuvenita trasérii. 2, ‘Trasarea tn spagiu se executd la piesele care comporta suprafete dis- puse in diferite plane si sub diferite unghiuri adica la piese tridimensionale (are au lungime, latime si grosime). In asemenea cazuri, o importants deo- sebit& o prezinta alegerea corects a bazelor. Fiecare bazi se alege tinind cont de urmatoarele criverii: — cind exista la semifabricat 0 suprafafi prelucrati, aceasta se alege ca bazi; — cind semifabricatul are suprafeje interioare i exterioare neprelucrate, se alege ca bazé o suprafata exterioara; — cind semifabricatul are géuri sau bosaje se iau ca baz axele de sime- trie ale acestor: = toate dimensiunile trebuie masurate fata de o singura linie sau o sin- ura suprafaya aleasa ca baza. 3. Trasarea dupa sablon este cea mai simpla din punct de vedere al exe- cutiei, cea mai rapida si cea mai precis& fafa de procedeele anterioare. Tre- buie mengionat insa ca trasarea cu gabloane féra stifturi sau suruburi de cen- trare (care se practic destul de frecvent de unli_ lac&tusi) este nerecomanda- bil8 deoarece sablonul se poate misca in timpul trasirii si conturul trasat difera de cel al gablonului. In cazul cind nu este permis sau nu este po- sibila gaurirea materialului sau semifabricatului pentru stifturile de cen- tare, sablonul se fixeaza precis si sigur prin alte mijloace fara a se limita fixarea lui la simpla apisare cu mina. Trasarea dupa sablon se executd astfel (fig. 4.21); = se traseazi pe material, dupa sablon, gaurile pentru stifturile de cen- trare; — se executi gaurile (fi se fileteaza daca centrarea se face cu guruburi); — se suprapune sablonul pe material (sau semifabricat) $i se centreaza introducind tn giuri stifturile de centraj sau suruburile: — se traseaza conturul exterior si gaura purtind cu grijé acyl de trasat asa cum s-a indicat anterior si cum se araté tn figura; = se ridica sablonul i dupa aceea se traseazi centrul géurii., ind nu se cere precizie mare la trasare gi sint de trasat contururi com- plicatecarecer un volum maredelucru se pot folosi gabloane de hirtie hel grafiate, lin asemenea cazuri, se deseneaza a plangetd pe calc conturul respectiv la scara 1:1 i se fac atftea copii la heliograf cite sint necesare. Pentru trasare, copia de hirtie se unge cu ulei pe partea opusa si se suprapune pe material apoi se intinde si se apasi si astfel se lipeste pe supra- fata acestuia. Dupa ce s-a fixat astfel, se puncteazi direct conturul respettiv cu toate particularitafile lui. Procedeul are avantajul ca inlatura volumul mare de manopera care se cere in unele cazuri cum ar fi trasarea plicilor 78 tubulare ale schimbitoarelor de ‘caldura sau alte cazuri similare unde pre- cizia permite acest lucru, Are ins& dezavantajul c& se poate aplica numai la trasarea plana si pe suprafete netede. Fig. 4.21, Tracarea dup gablon: 1 = material de trast; 2 ~sablonels 9 = atu de test erty cenrais3— raul de tena = eri 4, Trasarea pe loc se aplicd in cadrul productiei individuale cind tre buie trasate piese mari care nu se pot transporta la masa de trasat. Atunci ind exist’ piese pereche se traseaza pieseleuna dupi cealalta care este folo- sita drept sablon. opto V TAIEREA. A. GENERALITATI Téierea este operatia tehnologicd care are drept scop divizarea unui material in mai multe bucdti (debitarea) sau desprinderea unor portiuni sub forma de deseuri, in scopul obtinerii dimensiunilor dorite semifabri- catului sau piesei respective. Printre principalele procedee de t&iere aplicate pind tn prezent tn indus- tria constructoare de masini se enumara: taierea prin deformare plastic’, tBierea prin aschiere, téierea prin topire locala si taierea prin procedee clectrice. Pentru fiecare procedeu, se folosesc utilaje corespunzitozre. 9 Pentru a.avea o imagine mai clara a procedeelor de taiere si a utilajelor folosite, mai jos se face 0 clasificare schematic& a acestor procedee: evfonace { ~ mana = prin deformare plastics Ia rece (forfecare) ~ ale f — manual = mecanizati = cudispozitive pentru stantat = ee dat mania — prin dattuire { — cu dilti preumatice Proeadee de tere = cu feristraie { — mancale = Gi masini de debitat = Gi pietre abrazive { ioe prin tapire locals — anodomecanics prin scintei i orn proce slr | Taierea prin deformare desi se poate face la cald sau la rece, in lucrarile de lacatusirie, se aplici aproape exclusiv ultimul procedeu. Procesul de taiere este determinat de migcarea reciprocd a doua unelte taictoare care acfioneaza in sens contrar, motiv pentru care procedeu! se mai numeste for~ ecare. Taierea prin aschiere este caracterizat’ prin faptul ci materialul este desprins sub forma de agchii de pe semifabricatul sau materialul respectiv. Exceptie face tiierea cu dalta care este o asociere intre procedeu! de defor- mare plastica si cel de aschiere, motiv pentru care i s-a dat denumirea de daltuire. In cazul retezarii unei bare cu dalta sau al unel platbande, t8ierea cu dalta este similar fortecarii. Taierea prin topire locala se executa cu utilajele folosite la sudarea oxi- acetilenica sau cea electric’. Taierea prin procedee electrice este determinata de actiunea termica si electrochimic’ a curentului electric, Datorité acestor dowd actiuni, care au loc concomitent, in zona respectiva metalul se topeste, B. TRIEREA PRIN DEFORMARE PLASTICA LA RECE $1 UTILAJELE FOLOSITE 1, Télerea cu foarfecole 2. Principiui wierit cu foarfecele. La téierea cu foarfecele, materialul este detaget sub actiunea celor doua cufite paralele ale foarfecelui dup un plan determinat de tigurile acestora numit plan de tBiere (fig. 5.1). 80 Foarfecarea poate avea loc, fie prin migcarea ambelor cutite, fie numai prin miscarea cutitului superior. In orice mod s-ar executa tkierea cu foarfecele, detagarea materialulul se poate face dupa unul din cele trei cazuri specifice intilnite la forfecare si anume: 7 Fig. St. Schema tierii cu foarfecele — forfecarea progresiva cu cutite rotative unde forfecarea se face trep- tat de la un capat la celalalt al materialului (foarfece cu role); — forfecare progresiva cu cutite drepte, similar’ celei cu cutite rotative (foarfece cu lame articulate); — forfecare dintr-odata pe toata sectiunea materialului, cind cele doua cufite actioneazi simultan pe toat& lungimea sectiunii de taiere (foarfecele ghilotina). Foarfecele folosite in asemenea cazuri pot avea cutite (lame) cu fete parz- lele, fa care unghiul de télere este egal cu 90° (8=90"), sau cutite cu fete Incli- nate la care unghiul de taiere este mai mic decit 90°<90"), La foarfecele cu cutite cu fete paralele (fig. 5.1, 0), datorita unghiului de taiere de 90°, materialul in timpul forfecarii este supus unui moment de rasturnare, datorita directiei celor dou’ fortede taiere T aflate la distanta /, Pentru inlaturarea acestui efect, se monteaza un opritor'la distanga fy de lama foarfecelui care apasé pe materialul cu forta Qi echilibreazi momen- tul dat de forgele de taiere T si fortele orizontale F dupa relatia: Til Fa = Qe La thierea materialului cu foarfece cu cutite cu fefe inclinate (fig. 5.1.b), materialul nu este supus acestui moment de rasturnare, datorita telinarii fetelor acestora-deoarece fortele care actioneaza se echilibreaza dupa relatia: vb Fa=P-n 6 — Cares estoy at Daca se analizeazi structura materialului In zona de forfecare, se constat’ trei portiuni distincte din care rezulta c& in timpul forfectrli au loc trei faze $i anume: — prima faz’, este o faz8 de deformati elastice. In aceasta faza, mate- rialul este deformat elastic, adicd tn cazul ci s-ar Inceta procesul de ti iere, materialul si-ar reveni la starea initial fara ca pe el si existe vreo urma — faza adoua este o faza de deformati plastice, adicé deformatiile de- vin remanente, Datorit& apasarii, Tn aceast fez cutitele patrund in metal peo adincime egala cu 0,2—0,5 din grosimea lui. Deformatiile remanente maxime se orienteazi dupa suprafefele de alunecare care incep de la muchiile taietoare ale cufitelor (linia fatrerupta, fig. 5.1). Adincimea de pitrundere a cutitelor in material depinde de duritatea gi elasticitatea materialulul. — faza a treia este faza de forfecare, in timpul c&reia apr mai inti mici fisuri tn directia suprafetei de alunecare, apoi aceste fisuri datorita apisirii cutitelor se marese si provoaca separarea Unel parti de material de cealalta. : Daca se examineaz dup’ taiere structura pe suprafetele de separare, s¢, observi doua zone care se disting clar intre ele si anume: 0 zona marginala ‘Ingust8 si stralucitoare care corespunde fezei de deformatie plastic’ si o zona interioar’ mai mata care este zona de forfecare. Se recomandé ca jocul dintre cutite sé nu fie mai mare de 0,5 mm orict ar fi de gross ta- bla. Marginile tablelor taiate la foarfece este necesar de asemenea si se examineze atent thainte de a se executa asupra lor alte operatii pentru a se constata daca nu s-au produs fisuri in timpul forfecarii. 2. Foarfece. a, Clasificare genera'd. Foarfecele se fot clasifica dupi urmétoarea schema: — pentru taiere in creapia = foarfece 3 = pentru taiere tn stings | = manuale ge ming | earbe = fearfece de banc {cu pirghie) = feacfece cu pirghie i ira! Fearfece | ~ fearfece electrice = foarfece cu cutite disc (eu role) — mecanice | —foarfece ghilotind = oartece pentru taiat profile = foarfece pentru t8iat sirme Foarfecele de mind (fig. 5.2) se executd cu taisul drept sau cu taigul curb in dou’ variante adic& pentru 2 putea taia in dreapta gi pentru a tiia in stinga. In pozitie de lucru, foarfecele pentru taiat in dreapte au tisul superior in dreapta, iar cele pentru taiat in stinga au t3igul superior in stinga, 82 Caracteristicile gi dimensiunile acestor foarfece sint standardizate prin STAS 5143-56. Foarfecele cu taiguri curbe se folosesc la taierea contururilor curbe, deoarece dau rezultate mai bune decit cele cu taisul drept. Fig. 5.2, Foarfece de mind: = eu ‘il dreot pantry ist In signs O — oy tial dept pone test Padreaptas eye Se tagl carb / Cu foarfecele de mina se pot tia in mod normal table care au_grosime la 0,5 mm si numai tf cazuri speciale cu grosime pind la 1_ mm. +P pentru ca si taie usor, taisurile foarfecelor trebuie ca la inchidere si se petreacd maximum 2 mm gi s& nu existe spatiu liber Tntre taiguri. In caz Eontrar téietura nu Se face curat gi necesit® efort sporit. Taierea trebuie sé se faca cu o singura rind 51 foarfecele si fie finut astfel inctt planul de t8iere 8 fie perpendicular pe tabla. Foarfecele se execut& din ofel carbon pentru scule OSC 7 STAS 1700-64, iar cutitele se trateaza termic astfel tncit sé aiba o duritate de 52—58 HRC in zona taisului. Unghiul de ascutire al taisurilor (8) trebuies& fie cuprins intre 70-75", Foarfecele de banc (cu pirghie), reprezentat in fig. 5.3, se compune dintr-un suport 1 care se fixeaza in banc si in care se fixeaza $i cufitul inferior 2. in partea central a suportului are articulat prin intermediul unui bolt 3 cutitul superior 4 hia de actionare 5 este articulata la partes superioara a suportului > prin intermediul unui bolt 6, Legatura intre ptrghia de actionare si cutitul Superior este realizata prin pirghia intermediara 7 si cele dou bolturi de articulatie 8. ‘Aceste foarfece se folosesc pentru téierea tablelor de otel cu grosimi pind la 2mm si 2 tablelor de alamé sau cupru cu grosimi ping la 3 mm. Foarfecele cu pirghie (fig. 5.4). Se aseamana din punct de vedere functional “SGHEME GI STEMTET nat ta bane insd are un tig mai lung si este mai perfectionat, El este prevazut cu doua picioare 1 rigidizate prin barele 2 Care sustin masa 3, In masa este fixat cutitul inferior 4. Cuyitul superior 5 este fixat pe bratul pirghiei de actionare 6 articulata la masa printr-un bolt 7. La capatul opus, pirghia este prevazut’ cu o contragreutate 8 care tn stare de repaus 0 fine totdeauna ridicata. Pentru a nu se indoi tabla datorita 83 lungimii cufitelor si grosimii ei reduse (max. 1,5 mm), foarfecele este pre- vazut cu un dispozitiv de fixare 9 care se manevreazi prin intermediul pir- ghiei 10 i fixeaz’ tabla pe toaté lungimea cufitului inferior. Cursa cutitului superior este limitaté de limitatorul 11. Pentru taierea tablei in figii de 0 anumité litime, fara trasa], foarfecele este prevazut cu un opritor ‘12 care Fig. 5.3. Foarfece de bane (eu Fig. 5.4, Foarfece masa cu pirghie irghie) se poate fixe la distanta dorit’. Pentru a nu se ageza tabla oblic, masa foarfe- celui este prevazuta cu colfarul {3 care face un unghi de 90° cu cutitul inferior. In timpul taierii, tabla sesprijina pe acest coltar si in felul acesta este asigurata perpendicularitatea tntre marginea tablei §i porgiunea care se taie. in cazul cind se tale dupi trasaj, se lucreaz’ fSrd opritor agezindu-se tabla cu semaul suprapus pe taigul cufitului inferior, Acest foarfece se utilizeazé pentru taierea tn linie dreapta a tablelor de metale neferoase sia tablelor de ofel cu grosimi pind la 1,5 mm care au’ rezistenti maxima 50 kgi/mm®, fn timpul lucrului, trebuie avut griji ca s& nu existe Joc prea mare in articulatie intre cutite pentru a se obfine o taiere curaté, 2 — Foarfecele electric vibrator (fig. 5.5) este actionat de unfmotor electric $ functioneaza similar cu o maging electrica de gaurit portativa, cu deosebirea c& migcarea de rotatie, in loc si fie transmis& direct la burghiu, este transfor- mata in migcare rectilinie alternativa verticala (dute-vino), cu ajutorul unui ax excentric si transmis cutitului superior al foarfecelui, Datorita turatiei mari a axului excentric, cupitul executa migcéri alternative cu freevente care variazi intre 1000—1700 curse pe minut. Motorul electric 1 are o turatiede 413000 rot/min inst este redusé la 1400 rotfmin la axul cu excentric 2 - 84 cu ajutorul unui reductor cu angrenaje. In capul axului excentric se gaseste © rol de bronz 3 previzut& cu 0 bucsi 4 care are rol de piest de uzurs. Capitul axului excentric prin intermediul acestei role ectioneazi port- cufitul 5 in care se giseste montat cugitul mobil 6. Cutitul fix. 7 este montat pe braful 8 ce face corp comun cu capul foarfecelui. Pentru a se S242 nem 6 a ‘eri a 6 8 ON ReD 5. Foarfece vibrator actionat electric: a; 4 ~ bya roles 5 — portutit: 6 ~ cuit mails 7 ~ ait ae oes Lg" ponents chides parca ia 17 — uit speci “paul excetries 1) —‘bucpk oe aitantarel 15 922 pands 70_— roath dtontats Pats eet 20 — pion: 7 = too dina, 23 © ands 24 guru pet ivares intel topeior: 25% sau panto tvarea eit fterior putea deplasa ugor pe bancul pe care se géseste tabla ce trebuie talata, bra- jul 8 este previzut cu o rola 9: Restul pieselor componente de important 4 mai mick se pot urmari in legenda figu Foarfecele vibrator poate fi actionat electric sau pneumatic si utilizarea sa este indicata pentru téierea contururilor neregulate, deoarece se poate in- serie in raze de curbura mici (15—20 mm), avind totodata $i 0: productivitate destul de bund 2-5 m/min). J _ Angeneral, se pot taia cu acest foarfece table cu grosimi pina la 3. mm. Inainte de inceperea lucrutui, este necesar ca si se regleze pozitia cutitelor ‘in raport cu grosimez materialului. Acest reglaj, se face astfel Tncit, atunci cind ‘cutitul superior se gaseste tn pozitia cea mai de sus intre cele dou cutite si rémina un spajiu egal cu 1/4 din grosimea materialului. Avind fn vedere faptul c viteza de tiiere este destul de mare, este necesar 8 si se ungi cutitele si tabla tn zona de taiere. 85 — Masini derontait (fig. 56), Pe principiul foarfecelui electric vibrator s-au construit masini fixe care permit taierea tablei dupa diferite contururi complicate cu o mare productivitate. Ca gi foarfecele vibrator, masinile de ronfait au ca parte principal un motor electric 1 care actioneaz8 prin intermediul unui excentric 2 port cufitul mobil 3. ghidat vertical, Fig. 5.5. Masia’ de rongzit: 9 ~ vedere generis: — sera de alisnares 1 — motor elactre: 2 — excentrict 3 — porteuit # — eit spank PREG Has Slpostv penta tars cently P— fade olay 8 gabon 9 — nm Cusitul fix 5 are forma unui disc pentru a permite taierea tn diferite pozitii a tablelor dupa sablon sau dupa trasaj. La masinile de rontait se pot ‘tia table cu grosimi ping la4mm. Pentru t&ierea tablei in discuri de diferite diametre, masina este previzu- 14 cu un dispozitiv 6 pentru fixarea centrulu Foarfecele cu cutite disc (role) (fig. 5.7) pot fi cu o singura peréche decutite (fig. 5.7, 0 si 6), pentru tdierea contururilor dupa trasaj (rotunde, eliptice etC.), sau cu mai multe perechi de cutite (fig. 5.7, ©), pentru taierea tablei In fisii. La aceste foarfece cutitele in forma de disc sint fixate pe doud axe para~ lele (fig. 5.7, 0) sav concurente (fig. 5.7, B) care sint actionate In sens con- trar deun motor electric. Existé asemenea foarfece actionate si manual cu ajutorul unei manivelesi a unui sistem de royi dinate. Pe scara larga se folosesc foarfecele actionate mecanic, deoarece au 0 productivitate sporita (viteze de taiere de 7—10 m/min) si permit taierea tablelor cu grosimi pind la 2 mm La foarfecele cu cutite multiple, cufitele se monteaza pe axe la distan- tele corespunzstoare lafimii figiilor de tabla prin intermediul unor bucse de distanta. In timpul tdierii, foaia de tabla este antrenata de niste valyuri 86 ? si Impinsa th fata cutitelor, La aceste foarfece, axele trebule sa aiba grosime corespunzatoare pentru 2 nu se incovoia in timpul taieri Foarfecele-ghilotind (fig. 5.8) pot avea cutite lam& care s& ating lungimi pind la 4m, Cutitul inferior este fixat in batiu, iar cusitul superior este fixet pe o travers portcufit care se poate deplasa tn sus si in jos intre doua rig. 87. Seema digo eutelrac feriee cu rol: sy aya fp ny fannie ger nay Se, tre Se EN ees solace tnesee suporturi. laterale prevazute cu glisiere. Aceasta taversi este antre- nata de. doud sau mai multe excentrice acjionate hidraulic sau de un motor electric prin intérmediu! unui reductor cu roti dintate. 7 Pentru ca talerea tablei si se faci progresiv de la un capat la celalalt, cutitul superior are o inclinatie de 2—7°. Acest lucru asigura o taiere corecti a tablei §/ protejeazé totodatd motorul si mecanismele de antrenare contra socurilor si suprasolicitérilor. La aceste foarfece, se pot t8ia table dupa trasaj sau-cu opritor similar ca la foarfecele cu pirghie dupa contururi rectilinii sau fn fis, reglind oprito- Fig. 5.8, Foarfece ghilotin& sctionat mecanie rul la dimensiunea corespunzatoare latimii figiei de tabla. In fata cutitelor, foarfecele este prevazut cu un dispozitiv care fixeaza materialul inainte de cobortrea cutitului si totodata nu permite accesul mfinilor lucrétorului tn aceast& zona In timpul t&ierii, Asemenes foarfece'se folosesc in general in atelierele mari de constructii metalice si cazangerie, deoarece ele permit tdierea tablelor cu grosimi pind la 40 mm. Lungimea cutitelor scade corespun- zator cu grosimea tablei. Astfel pentru table de 40 mm grosime, lungimea cutitelor nu depaseste 1000 mm, iar pentru table cu grosime de numai 16 mm, lungimea cufitelor poate ajunge pina la 4000 mm. Numarul de curse duble ale cutitului superior de asemenea variaza funcfie de grosimea tablei. De exemplu, la table cu grosime sub 4 mm se poate lucra cu 30—40 curse pe minut, in timp ce la table cu grosime intre 16-30 mm, numai cu S—12 curse pe minut. Motoarele electrice la asemenea foarfece destinate taierti sectiunilor mari pot ajunge la 50—60 kW. Pentru taierea tablelor cu grosimi pina la 1,5 mm, se pot folosi foarfece ghilotin’ actionate manual (fig. 5.9 ), la care cutitul superior este acsionat de un levier lateral prevazut cu 0 contragreutate care are rolul dea fine cu- titul In permanent ridicat, Lungimea cufitelor acestor foarfece pot atinge 2050 mm. 88 Foarfecele pentru taierea profilurilor. Pentru taierea profilurilor, se folo- sesc foarfece cu cutite scurte gi robuste, al ciror contur este determinat de forma profilurilor respective. Printre aceste foarfece se pot enumara: —foarfecelecrocodil (ig, $10) care se compune dintrun bar tiv 1 tn care este fixat cutitul inferior 2 gi un ax 3 tn jurul ciruia os © Fig. 5.3, Foarfece ghiloting actionat manval cutitul superior 4, Pentru a asigura 0 taiere corecté, axa de simetrie a axu- fui de oscilatie 2 cutitulul superior trebuie s& fie perpendicular pe planul de téiere, iar braful cutitului in aceasta zon’ trebuie sa aiba grosimesuficient& pentru a nu permite eventuale deviajii cauzate de eforturile de tHiere 2 pro- filurilor respective. Asemenea foarfece pot fi actionate mecanic cu ajutorul unui excentric 5sicu pirghie asa cum estecel din fig. 5.10sau manual printr-un istem de pirghii cu sectoare de rofi dintate. Constructia batiurilor acestor foarfeci poate fi in forma de cadru cum este cel din figura sau in alte forme, dupa specificul lucrarilor ce se executa iar cutitele trebuie s8 aib& forma corespunzatoare profilului pe care-l ti in fig. 5.11 este reprezentat un foarfece combinat pentru taiat profiluri, la care miscarea cufitului superior este trasmis’ de un motor electric printr- tn sistem de roti dinfate si a unul ax cu excentric. Dup& cum se vede tn figured foarfecele poate indeplini trei misiuni si anume: poate fi utilizat ca foarfece pentru taiat table (partea din dreapta), ca presd pentru stantat (partea.din Eeinga) si ca foarfece pentru %aiat profiluri, avind posibilitatea ca In partea central sa i se monteze cufite de diferite forme corespunzatoare formei profilurilor ce trebuie taiate. 99, Foarfecele pentru tdiat sirme (fig. 5.12) din punct devedere constructiv este similar foarfecelui de banc cu pirghie, cu deosebirea ci la cutitul inferior este prevazut cu o serie de bucge f cu sectiuni corespunzatoare diametrelor sir- Ps Wont 2 Z 1 3 . . Fig. 5.10. Foarfece crocodil Fig. 5.11. Foarfece combina pentru ziat profiluris 1 cuit pentra table: 2 ~ euit patra aBipetionls 9 satan w Fig. 5.12. Foarfece pentru tat strme melor ce trebuie taiate. Cutitul superior 2 este un cutit obisnuit de tipul celor intilnite fe foar fecele dle banc cu ptrghie si este acylonat la fel cu acesta cu ajutorul ptrghiei 3. Pentru taiere, sirma respectiva se introduce In buc- $2 cu didmetry corespunzitor din cutitul inferior (bucsa cu diametrul cel 99 : Aceste tre migcéri combinate sint tnsotite de o racire abundenta cu emulsie, ceea ce nu permite Mncalzirea exageraté a discului abraziv sau a materialului, pastrindu-i astfel proprietayile. ‘Titere prin frleslune. Principiul taieril prin frictiune este acelasi ca cel al taierli cu feristraie circulare cu deosebirea c& aici discul nu este Gintat ci neted. Discul care are o viteza perifericd mare, intrind Tn contact fu metalul de tiat, 1 ticalzeste prin frecare in locul de contact pind le fopire. O data cu metalul, se topeste si discul thsi mult mai putin. Fart Culele topitesint aruncate afara dediscul care se roteste, similar c2 aschiile de la téieréa cu ferastr’u circular. . Productivitatea ferdstraielor cu frictiune este mare gi se recomanda la tiierea profilurilor cu pereti subtiri gi @ tevilor cu diametre medi. Tal ura obfinut este netedé, iar scurgerile de material se pot inléturausor W pila sau cu polizorul. Dezavantajul principal al procedeviui consta th faptul c& materialul este influentat termic pe o zon eu o adincime de 122 mm, care in cazul unor piese importante trebuie inlaturat. E. TAIEREA METALELOR PRIN PROCEDEE ELECTRICE. ‘Taierea ofelurilor cu calititi superioare cum sint ofelurile bogat aliate, ofelurile refractare sau aliajele dure este greoaie Fi. tm destule cazuri, Ghiar imposibild prin agchiere sau deformare plastic# la rece. Pentru acest cnstiv 2 fost necesar si se giseasca alte metode de taiere cum este téierea Tnodo-mecanicd si taierea prin scintei electrice care permite taierea acestor inctale fara dificultati, Aceste metode se bazeaza pe efectul combinat termic $i electrochimic, care apare fn anu~ mite conditii la trecerea unui curent electric printr-o sectiune metalica. oo 4, TBierea _anodo-mecanicé. a) Principiul téierii anodomecanice. Oo, Taierea anodo-mecanic’ se bazeaz’ peactiunea simultand a. dizolvarii Electrochimice (anodice) tnsofit’ de “ ” 3 lehid topirea metalului provocata de ac- activ fiunea curentului electric. Aceste Fig, 5.29. Schema de principiy @ ‘8! Fenomene combinate provoacé dizol- ‘anedo-mecanice varea metalului la locul decontact. Principiul tHieri| anodosmecanice este reprezentat fn fig. 5.29. Scula t se conecteazi la polul negativ al unei_surse de curent continuds iat piesa 2, care trebuie t#iatl la polul pozitiy al aceleiss sur%e: ntre sculé 51 Bleed ge Introduce un lichid special 3 (folutie de silieat ds sodium apt Pieetip adaos foarte mic de azotat de sodiu sau potasiu), care vine ce fresiune de. lao. pomps. Acest lichid (lichid activ) are o -retistenté 403 electricd relativ ridicaté si formeaz o pelicula protectoare la suprafata piesei, care nu lasi sé treacd curentul electric de la scul& la piesd, atunci eind scula este In stare de repaus. De Indatd insa ce scula este pus’ in migcare, pelicula protectoare este rupta in zona de contact a sculei cu piesa si permite trecerea Curentului electric, Dacd densitatea curentului este mica, efectul se reduce la ‘indepartarea lenté a metalului piesei din aceast& zona, prin dislocare electro- chimica (clectrolizé); daci insa densitatea curentului este mare, se produc descarcari electrice care degaja cantititi importante de cildura ceea ce produce topirea metalului tn aceasta zona. Continuitatea procesului de topireeste asigurati prin avansul sculei. in circuit se monteazd un intreru- pator pentru conectare si deconectare de la sursd, un ampermetru $i un voltmetru, pentru controlul intensitafii si tensiunii curentului. ) Principatele masini folosite la tierea anedo-mecanicd. Procedeul de tAiere anodo-mecanici a metalelor posed’ urmitoarele avantaje: — se poate aplica cu succes si la alte prelucrari cum sint: mortezarea, gaurirea, finisarea, ascufirea ete.; Lichid activ Fig. 5.30, Schemele, de principiu ale principalelor masini pentru t3iere ‘anodo-mecanicd ~ cere eforturi mecanice foarte mici, deoaréce indepirtarea metalului are loc sub acfiunea curentului electric: itatea sd se prelucreze ofeluri foarte dure cu scule din metale moi (ofel de constructie, cupru). Conditla principala care se cere acestor scule este ca ele si aibi un punct de topire cit mai ridicat si $4 aiba 0 conductivitate electricd $i termicd eft mai bun’, 104 Toate aceste avantaje au dus [aconstruirea rapid’ a unor magini pentru thiat, care din punct de vedere cinematic se aseamn& cu cele trei tipuri Clasice de feristraie mecanice. Astfel, magina de. téiat_anodo-mecanic din fig. 5.30. o este construita pe principiul ferastraului mecanic circular cea din fig. 5.30, b pe principiul feréstraului mecanic cu bands. Deosebirile esentiale sint la echipamentul electric, forme sculei si avansul acesteia, Ca si pinzele de ferastrau sau discurile de la ferastraul circular, si aici scula frebuie si asigure o taietura de 1,5—2 ori mai lata decit grosimea el, deo: rece, in caz contrar, nu se asiguré o pelicula suficient de groasé de lic Zetiv gi scula se infepeneste. Aceasta se realizeazd, fie prin ceaprazuirea sculelor (cele cu grosimi sub 0,8 mm), fie prin bataia frontala a marginilor (la cele cu grosimi mai mari). Viteza periferics a sculei ca si alti parametri depinde de grosimea ma- terialului de t8iat. Astfel, pentru bare cu diametrul sub 60 mm viteza peri- feric’ poate fi de 10—12 m/s, far pentru bare¢u diametrul intre 60 i 300mm, viteza poate varia intre[15 si 20 mJs, Vitezele prea mici trebuie evitate, deoarece duc la incilzirea sculei si chiar la sudarea ei de materialul de taiat. Tensiunea curentului variazi tntre 20-28 V, iar intensitatea in jur de 20 A, pentru bare cu diametrul de 10 mm, si ajunge pind la 450 A, pentru cele cu diametre de 250 mm. Debitul de lichid activ trebuie de asemenea sé fie suficient si propior- tional cu sectiunea de téiat, pentru a asigura racirea sculei si formarea pe liculei izolante, La un diametru de 30 mm, debitul trebuie sé fie de cel putin 5 l/min, iar la un diametru de 300 mm cel putin 30 l/min. In sfirsit, un parametru foarte important la taierea anodo-mecanica este presiunea sculei pe material in directia de taiere. Accasta presiune trebuie $8 fie astfel inctt, in zona de taiere, regimul electric sé aiba valori optime. Simplitatea utilajului gi a sculelor, posibilitatea folosiril directe a ener- giei electrice {a t&iere si independenta procesului de tdiere fatd de du fatea materialului asigura superioritatea acestei metode fats de comparatia cu metodele clasice. 2. Talerea prin scintei electrice. Metoda are la bazé acelasi principiu ins& scula gi materialul nu vin in contact ci sint finute tn electrolit la 0 dis- tang anumita, In scopul prelucrarii géurilor scula trebuie sé aiba contur corespunzitor glurii ce urmeaza a se obtine. O instalatie pentru tdierea prin seintel electric (ig. 5.31) se compune gintrn att 1, pe care este fixat un ax port sculd 2 care poate glisa intr-un, suport 3, prin manevrarea cores~ punzitoare @ unei contragreutati 4, legaté de ax printr-un cablu 5 ce. trece peste rolele 6. Le partea inferioara a instalafi este asezata piesa de prelucrat pies& cu ajutorul contragreuté . se gaseste baia de electrolit 7 tn care Scila 9 este ginutd la o distanta necesard de i cablului. Prin intermediul unor conden- 105 satoare electrice, se descarcé cu intermitenta scintei intre scula si pies8 prin lichidul activ. Aceste scintei tcalzesc materialul piesei pina la topire si, fn timpul descércarii, smulg particule de material, astfel ci In piest apare un profil corespunzitor profilului sculei. fh felul acesta se pot prelucra 6 6 Fig, 5.31, Taierea prin scintel electrice: ‘eum losis b — schema pres eecrice: = reproducerea prof elecrodul xt in materiale dure profiluri foarte complicate exterioare sau interioare cu precizie destul de ridicats. Scula trebuie s& fie executatd din materiale Cu conductibilitate electrica foarte buna. Aliajul Am 58s-a dovedit a fi unul din cele mai bune. F, TRIEREA METALELOR PRIN TOPIRE LOCALK In lucrarilé de licétusarie se aplic’ pé scar& destul de larga si proce- deele de taiere a metalelor prin topire local’. Avantajul principal al aces- ‘tor procedee const in faptul ca se executa cu aceleasi utilaje care se fo- losesc la sudarea metalelor fard s& necesite instalatii speciale. Calitatea suprafetelor taiate insa este inferioar’ si zonele din veci tatea t8ieturil sint influentate termic, ceea ce face ca aceste procedee si 106 aids 0 aplicabilitate limitat’. Cele mai cunoscute procedee de t2iere prin - fopire locala sint: téierea au gaze si talerea cu arc electric. 4, Télerea cu gaze sau tierea oxiacetilenica se executd cu ajutorul unl suflai special al cérui capt este compus din doud tuburi concentrice, cel exterior fiind destinat circulatie! amestecului ce dé flactra pre inedlzitoare, iar cel interior oxigenului pentru téiere, Amestecul de gaze (exemplu oxigen + acetilend) pretncélzeste metalul pind la topire si de tndata ce a inceput s& se topeasc’, cu ajutorul unui robinet, se injecteazi ‘oxigen prin orificiul din centrul suflaiului si metalul tncepe s& ard& fiind Indepartat de presiuned acestuia sub forma de scintei sclipitoare caracteris- tice, Presiunea oxigenului variazi functie de grosimea materialului #1 anume cu eit grosimea materialului este mai mare cu atit trebuiesa creasci presiunea oxigenului. Conturul ce trebuie taiat se traseaza tn prealabil. Tn timpul t8ieril se urmareste cu suflaiul conturul trasat. Pentru rarirea productivitatii t8ierii,7n cazul cind sint de taiat_mai multe contururi iden- fice, se folosesc sabloane:'Se pot t8ie simultan dupa sablon mal multe table in pachet. In asemenea cazuri tablele Impreun8 cu gablonul-trebuie bine. pre- Eite Intre ele pentru a asigura conductibilitatea céldurii tn toat8 sectiunea materialului. Datorité -eficientei acéstui procedeu s-au construit magini autothate care taie simultan cu 20 de suflaiuri. Suflalurile sint conduse de tun ap special, care urmareste sablonul (sirhilar pantografului). © larga aplicabilitate o are tdierea cu gaze la demontarea constructiilor metalice nituite, la tdierea conductelor, la dezmembrarea unor constructii mari .cum sint vegoanele, podurile metalice, vapoarele pentru ca mate~ jalul recuperat s& poat8 fi transportat. Cu suflaiuri speciale, se pot tala grosimi pina la 700-mm, In comparatie cu tiierea prin agchiere si cea prin forfecare, taierea cu: gaze are productivitate mai mare., 2, Taierea cu are electric se executé folosind un electrod de metal sau de grafit, procedind similar ca la sudarea cu arc, cu deosebirea ci se ma- reste intensitatea curentului si, se micsoreaza Viteza de deplasare a electro- dului, Datorita acestui fapt, electrodul, in loc s& depun’ metalul stu (ca la sudura), produce o topire locald rapida a metalului, care duce !a taierea acestuia, Taierea'se executi deobicei tncepind:de la partea de jos @ sei avansind. cu electrodul vertical cu 0 traiectorie in forma de dint! de feristrdu, Pentru acest motiv, suprafata taiatd este inferioara tn comparatie cu-cea obfinutd la't8ierea oxizcetilenica, motiv pentru care se recomands 38 se aplice numai cind sint de t8iat lungimi mi Procedeul insa da rezultate superivare taierii oxiacetilenice folosind un electrod in forma de feavi prin interiorul caruia se sufl& oxigen sub pre~ siune, In acest caz, poarta denumirea si de procedeu oxielectric. “407 Viteza de taiere este de2—3 ori mai mare decit la thierea oxiacetilenic’, jar consumul de oxigen este redus cu cea. 40%. Jn plus, prin metoda oxielectrica se pot taia fonte, bronzuri, cupru, alama, oteluri inoxidabite ete, G. ALEGEREA JUDICIOASA A PROCEDEULUI DE TAIAT $1 CONTROLUL CALITATI TAIERIT La alegerea procedeului de taiat, trebuie s8 se tind cont In special de pro- ductivitatea_muncii si de economia de material. In acest scop, folosirea utilajelor actionate manual trebuie sé fie limitata la productia individual’ iar la productia de serie si mas sa se foloseasca pe scard cit mai largé mijloacele de t8iere mecanizati. Taierea tablelor in linie dreapti, a tablelor groase (de la 2 pina la 25 mm) trebuie sa se faca la foarfecele ghilotina care pot executa 20—25 de thieturi pe minut le tabla de 3—4 mm si 8—12 taieturi pe minut la table de 1625 mm, avind grija s& se asigure o alimentare cit mai rapida cores- punzatoare capacitatii de lucru a foarfecelui. Taierea tablelor subtiri (sub 1,5 mm) este indicat s& se fact la foarfece cu role multiple, care pot taia simultan piné la 9 benzi cu o vitezi de 25 mjmin, iar t&ierea contururilor curbes’ se facd la foarfece cu role simple, In cazul cind manevrarea tablei este greoaie, este indicat sa se foloseascd foarfecele vibratoare, iar cind-sint de taiat contururi complicate care per- mit manevrarea tablei sa se foloseasc& masinile de rontait, Din punct de vedere economic, taierea prin forfecare este cea mai indicata intructt, teo- retic, la acest procedeu nu se pierde material. Trebuie avut in. vedere inst ca manevrarea gresita a materialului sau reglarea incorect’ a jocului din- tre cufite poate duce la deformarea marginilor sau la fisurarea lor, ceea ce poate duce chiar la rebutarea pieselor. La taierea barelor rotunde este indicata folosirea strungurilor de debitat, iar la taierea barelor patrate, dreptunghiulare etc. precum si a profilelor, este indicat& folosirea ferastraielor mecanice. Taierea tablelor groase dupa contururi complicate este indicat sé se faci oxiacetilenic sau oxielectric, deoarece aceste procedee permit talerea pe foc fara nici o manevrare a tablelor cu grosimi pind la 700 mm, Taierea ofelurilor dure trebuie si se execute prin unul din procedeele electrice, sau in lipsa acestora, la mesini de debitat cu discuri abrazive. In sfirgit, t&ierea profilurilor subtiri si pieselor mici, cu profil complicat ind sint in serie mare sau de masa este indicat s8 se facd cu ajutoru! stan- jelor care pot asigura o productie de 68000 buc, pe schimb (B ore gi ali- mentarea lor se poate mecaniza). Controlul operatiei de taiere const’ “in verificarea dimensional gi-con~ trolul calitativ th taletura a piesei tiate, 108 Verificarea dimensionala ge face cu instrumente de masur obignuite cum sint: righe gradeta, metrul, sublerul etc Din punct de vedere al calitétii, se examineaz’ marginile tdiate’ca si nu prezinte fisurl sau deformari peste limitele admise (In cazul taierii prin deformere plastica la rece) sau si nu prezinte neregularitati nepermise (in ‘cazul téierii oxiacetilenice sau oxielectrice). La productia de serie controlul se face cu dispazitive speciale prin sondaj sau cu gabloane de control care au conturul piesei. Copitoul VI INDOIREA METALELOR ‘A, GENERALITATI . Indoirea este operatia tehnologic’ de deformare plastica, prin care se obtine forma unei piese, féri indepartare de material. La indoire, in urma aplicérii unor forte exterioare, axele sau planele de simetrie initisle, se curbeazA si astfel se pot obfine piese de cele mai va- Tiate forme, Datorita acestui fapt.-Indoirea a capatat o raspindire larga in lucrarile de lacstusarie. Indoirea se aplica cu succes semifabricatelor si pieselor ai caror pereti au grosime uniforma cum sint produsele din tabla, benzi, bare, fevi etc. rin indoire, se obgin piese cu caracteristici superioare care s-ar obfine greu prin alte procedee de prelucrare, 4. Procesul de indoire, Pentru a se putes urmari usor fenomenele care au loe in procesul de Indoire, se studiazi o bar’ de metal care se indoaie sub un unghi oarecare (fig. 6.1). Dacé se compara regiunea indoita a barei cu acciasi regiune tn starea initial (Cind bara era dreapt8), se constat’ c&. cele doua portiuni ABCD si CDEF dispuse deoparte gi de cealalta parte a axei de simetrie, care inainte, de indoire erau egale, dupt indoire au devenit neegalesi anume: portiunss fexterioara (ABCD) este mai mare iar cea interioara (CDEF), situaté intre cen- trul de curburs gi axa de simetrie, este mai mic’. Este usor de infeles daca se ia in considerafie modul in care a fost solicitat materialul, ca fibrele situate in zona exterioari (ABCD) s-au alungit iar cele din zona interioar& + axei de simetrie (CDEF) s-au scurtat (comprimat). Fibra din mijlocil piesei insa. situat& pe axa de simetrie, si-a pastrat aceiagi lungime initiala care 2 avut-o si inainte de indoire, motiv pentru care aceasta fibra se mai numeste gi fibre neutrd si se ja ca baz in calcule aga um se va vedea Ie pet. 2. Caleulul lungimii materialului la indoire". 109 tn tungul acestel fibre, rezults ca eforturile de intindere gi cele de com- primare, care fiind de sensuri contrare, devin nule.asa cum se arat& tn diagrama din figura 6.1, c. Daca se tine cont c& metaiele sint formate din cristale, se deduce usor 8, in zona de intindere, cristalele s-au intins si ele iar fn zona de comprimare s-au comprimat. In cazu! cind aceste eforturi 4 61, Indoices metalelort tuarkdupatndoiresubun anit unit ¢ Intiere (+0) # Ge comprimare (=o) depasesc 0 anumita valoare, cristalele supuse intinderii se rup, fapt care dauneazé caracteristicilor piesei obtinute, ajunginduse pina la formarea unor fisuri vizibile. in aceasta zona. Pentru acest motiv, la indoire se tine ycont de caracteristicile mate- rialului, de starea si temperatura lui in timpul indoirii. Astfel, metalele moi cum sint: plumbul, aluminiul, cuprul etc. se pot tndoi ugor in stare rece sub raze mici de curbura, fara nici un pericol (mai putin cuprul), in timp ce otelurile de constructie se pot indoi la rece numai sub anumite raze de curbur’. Pentru a se putea indoi sub raze de curbur& sub o anu- mita valoare, otelurile se tncalzesc la temperatura de forjare (la rosu). In aceastl stare, procesul de deformare plastica are loc mai cu usurinf’, deoa~ rece, cu cft temperatura unui material creste, forta de atractie (coeziunea) moleculara scade §1 inlesneste procesu! de deformare plastica. Acest lucru are o important deosebita, mai ales daca se fine cont c_nu toate fibrele materialului sint supuse la aceleagi eforturi, aga cum se poate deduce 110 ig. 6.1, c. Fibra exterioar’, find cea mai depirtat8 de centrul de curburé, este supusé la cel mai mare efort de intindere, iar cea interioara, fiind cea mai apropiaté de acest centru, este supusi la cel mai mare efort de comprimare ( diegrame). fncalzirea la rosu a ofelului da posibilitatea ca fiecare fibr si se defor * meze corespunzstor efertului respectiv si corespunzator pozitiei sale fata de centrul de curbura fara sa influenteze caracteristicile piesei. La materia~ Tele moi nu este necesar acest lucru deoarece coeziunea moleculard este micd in comparatie cu a ofelurilor. La indoirea la rece in special fibrele exterioare datorita divizarii cris- talelor si alunecarii lor unele peste altele se durifica si apasa fibrele din Zona invecinata. Astfel dup Indoirea unei bare, fibrele exterioare in sec- fiune longitudinala in loc sé aibi forma ideala (linia intrerupta) ocupa alte pozitii (linia continu’), asa cum se arati in fig. 6.2, a. in zona comprimata, fibrele de la suprafeta neavind loc suficient pentru comprimare se onduleazé. In sectiune transversala, materialul tot datorité Fig. 6.2, Defecte la secjune ‘engteinals b — In sectune tranaerals te bare, rounde 5 ote cates a moat detndoire aye de deca de lamin "Po rene Ge vedo Tar) acestor fenomene susfer& deformari de la forma ideala. In fig. 6.2, b este aratata forma ideala (cu linie intrerupta) @ unei bare rotunde, in sectiune transversal, Inainte de indoire gi forma aceleias bare dup’ tndoire (cu Tinte continu), iar tn fig. 6.2, ¢, acelagi lucru pentru’ bara pitraté. - “4 Date fiind aceste fenomene complexe care insotesc tndoirea si duc lao serie de defecte, la indoire sint necesare o serie de masuri printre care se enumara: = limitarea razei de indoire la rece, in scopul limitarii alungirii fibrei exterioare. Raza minima de tndoire r (v. fig. 6.1) se poate deter- mina cu formula: tia Kd fin care K este un coeficient care depinde de natura materialului si starea lui, iar d—grosimea sau diametrul materialului. In cele ce urmeaza, se dau infermativ valorile coeficientului K pentru citeva materiale si anume: = fel moale K=0,50 — alama dura Ke0,40 = olel de duritate medie —-K=20,35 duraluminiv nedectlit = cupru moale 025 = duraluminiy decalit = Sami moale = electron Valorile razei minime de indoire, aflate cu ajutorul formulei stat valabile cind indoirea materialului se face perpendicular pe directia de laminare. “ Cind se face fn lungul lamin&rii, aceste valori se pot mari de cca. —2,5—3 ori, Pentru piesele din ofel carbon cind nu sint date conditii speciale, razele minime se pot lua de 2—3 ori mai mari dectt grdsimea materialului fara a se mai aplica ‘formula de calcul, ins cu observatiile: — ‘indoirea si se fac’ in directia laminarii, deoarece in caz contrar se fa~ vorizeazi formarea fisurii pe muchia de indoire asa cum se arata in fig. 6.2 di — la indoires repetati, fiecare indoire sa fie precedat’ de recoacere (i vyederea tnlaturarii tensiunilor interne), atunci cind se cere Indoirea la rece dupa raze de curburé mai mici dectt cele admise pentru indoire dintr-o singura operatie; incdlzirea materialului la temperatura de forjare th zona supusé tn~ doirii, atunci cind acesta are grosimi mari sau trebuie Indoit sub raze de curbura mai mici dectt cele edmise. In majoritatea caziirilor razele de tn- doire trebuie sé corespund’ diametrului sau grosimi? materialului: — folosirea dispozitivelor pentru evitarea deformarii in sectiune trans- versala_(sau tn cazul tevilor umplerea acestora cu nisip). 2. Calculul lungimii materialului la indoire se face tinind cont cf fibra neutra are aceiagi Iungime si dup indoire ca gi tnainte de aceasta. Functie de configuratia piesei, materialul se Imparte pe sectoare si se insumeaza lungimile respective. Ca exemplu, in cele ce urmeaza se da formula de cal- cul a lungimii piesei din fig. 6.3. Conform enuntului, lungimea acestei piese va fi: ablrFlytlarc Rab) are Reh tletlyt Fat Rit 28 8, 112 3, Clasificarea operagiiior de indoire. indoirea se poate executa manual, cu gabloane sau dispozitive sau mecanic — cu masini de indoit, dupa speci- ficul productiei (individuala, serie sau masa). In atelierele de lacstusai KS Wea Yih SS === Fig. 6.3. Schema implctirii piesei pe portiuni In vederea caleululul Tungimii de incoire predomin’ indoirea la rece, indoirea la cald limitindu-se Ia incalzirea partials a zonei supus’ tndoiril. Operetiile de indoire se pot clasifica dupa cum urmeazé: he = in une vier {ERPS anumiea rant de crburt canon | eosin {= Rape = BaP Lomita ras de arbor = tn na = ex dspoitve { Gap Sanus anh de curburd. fa valyuri la masini de tndoit fo unghi (abkant) i = Ia presa do indoit (eu dispozitive) = Ie Ramnatdeearnde’ Soret nei = a magina de Tadoit prin tragere, —_mecanic } — |8 magina de tndoit. profiluri = te magina de imprimat, bordurat si retezat_ | — dupt o (eruekbang) ‘anumi- = Gu dispositive de ( — de indoire simple ead “ndoit montate | — de Indoire si taiere ee pe prese: = de ambutisare curburd = G5 maginl de tadoit tevi 9 = Cares bop 113 5, INDOIREA TABLELOR §1 BENZILOR $1 UTILAJELE FOLOSITE 1, Indoirea manual a tablelor. Tablele se pot indoi manual prin trei me- tode si anume: prin lovire cu ciocanul pe nicovala, la menghina si dupa sablon. 2. Indoirea la nicovald (prin lovire cu ciccanul) se executé dupa ce max terialul a fost trasat fn prealabil. in acest scop, materialul se sprijind mai ntti pe © nicovala de forms corespunzitoare ‘si se dau lovituri de ciocan b © Fig. 6.4. Nicovale gi cornuri folesite la operatie de indoire potrivite $i dirijate pentru a se obtine indoirea dupa trasaj. Ca piese de Sprijin, se folosesc nicovale cu muchii (fig. 6.4, 0, b $1 ¢) sau cornuri eu coada ig. 6.4, d 31 e). b. Indoirea la menghind se executa tn general atunci cind trebuie efec- tuate indoituri la un unghi de 90°. In asemenea cazuri, tabla este strinsa in menghina intre un colfar si o piest intermediar& dupa semnul trasat. Dupa ce s-a fixat astfel, pentru a nu se produce fisuri la colturi se tndoaie treptat cu cite 15—20° (fig.6.5} pe toaté lungimea pina la 90°. Tablele din metale moi cu grosimi sub 0.4mm se pot tndoi prin simpla apisare cu 0 bucaté de ofel dupa ce au fost fixate in menghina asa cum se arati in fig. 6.5. . Indoirea dupa sablon se executa fie similar ca in cazul precedent fixind sablonul th menghind dupa ce tabla a fost centrata fata de acesta cu. ajutorul unor cule de centraj, fie folosind in locul acestora nigte piese de ghidare si in locul menghinei niste cleme de stringere. Sabloanele se confectioneaza din otel sau fontd. Dupa ce s-a tixat tabla f (fig. 6.6) intre sablonul 2i contra. plesa 3, se loveste cu ciocanul cu lavituri dirijate pe portiunea de tabla iesitd dintre gablon si contrapiesa, astfel ca aceasta s8 se ageze pe muchia sablonului fara ca si se intinda sau sa se deformeze, in unele cazuri, in final, se asa- 74 peste tabla indoitd pe sablon cu ciocanul, o contrapiesd care are curbura 114 geblonului gi se loveste cv ciocanul pentru ca piesa obtinuté sé urmareascé cit mai fidel sablonul, In fig. 6.6, a este reprezentata indoirea unei piese dupa sablon la men ‘ghina,-iar tn fig. 6.8, b piesa obtinuts. Piesele cave cum stat capacele si fundu forma similara se execut8 prin bombare, Bombarea manuala cu ciocanul este o metoda Tnvechit’, neproductivé si neprecisa care nu se recomanda dectt in cazuri cu totul speciale, Operasia cde bombare se executa pentru piese mici cu pereti subtiri, la rece, iar pentru piese mai mari si cu peretii grosi, la cald, folosind sabloane mon- tate pe prese sau pe ciocane meca- nice. ‘in fig. 6.7 este reprezentaté ope- ratia de Bombare @ unui fund la ald cu ajutorul unei prese cu gurub de recipiente sau alte piese cu Fig. 6.5. Schema indoirii tablet! la menghiné Fig. 6.6, Indaire dupa sablon: fn unghi de 90°: a tchema indi — ois obs bis; 2 ope coer: 3~ pack iteredins Sablon! 1 s-a montat pe platoul presei 2 iar pe capatul eurubulul prese! $e seentat o contra-piesd 3, care are concavitate corespunzatoare. Tabla 4 tsiaté sean sub forma de dise la dimensiuni corespunzatoare se tncalzeste la rosy $i se agaz’ pe gablon centrata fata de acesta aga cum se araté in fig. 6-7, 05! se Stringe surubul presel. Portiunea centrala se bombeazé sub actiunea Geter de apusare a presel iar bombarea marginilor se executé prin lovire cu ciocanul. In acest scop, dupa stringerea surubului presei doi sau mai ‘hulti lucratori dau lovituri de ciocan dirijete pe marginile piesei pind ce sea se ayaza complet pe sablon, Dac operatia nu se poate executa dine {reo singura Incdlzire a materialulul, se fac mai multe incdiziri intermediars- Folosirea sabloanelor {a indoire se recomanda numai atunci cing sint de exeeutat piese 2 caror configurafie nu se poate obtine prin altemetode de Th- - 15