Sunteți pe pagina 1din 58

FORME DE TERAPIE OCUPATIONALA PENTRU COPII CU

DEFICIENTA MINTALA (Terapia cognitiva, Ludoterapia, Terapia


psihomotricitatii si organizarea si formarea autonomiei personale si sociale)
TERAPIA COGNITIVA

1. TERAPIA COGNITIVA, REPERE GENERALE


Terapia cognitiva este una dintre formele Terapiei comportamentale, ce
vizeaza, in cazul copiilor cu deficienta mintala o structurare a complexului de stimuli
exteriori, dupa niveluri adapatate unei tipologii de organizare mintala.
Terapia cognitiva poate fi privita ca un proces complex de echilibrare mintala,
prin organizarea specifica a cunoasterii la deficientul mintal, structurata pe anumite
niveluri:
-nivelul cunoasterii teoretice- prin invatarea conceptelor;
-nivelul cunoasterii psihosociale- ce determina modificari semnificative in
personalitatea copilului cu cerinte educationale speciale.
Terapia cognitiva este formata din ACTIUNI si PROGRAME COMPENSATORII ce
au drept scop dezvoltarea, privind intelegerea fenomenelor, lucrurilor, oamenilor,
precum si a situatiilor din dimensiunea lor instrumental-integratoare.
DOMENIILE TERAPIEI COGNITIVE:
a)

Terapia cognitiva de TIP A;

b)

Terapia cognitiva de TIP B.

a) ,,Terapia cognitiva de TIP A vizeaza:

I. CONSOLIDAREASISTEMATIZAREACOMPLETAREA
faptelor, informatiilor, abilitatilor, competentelor, deprinderilor
II. ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DE CUNOASTERE
b) ,,Terapia cognitiva de TIP B include:
I: ACTIVITATILE

ce organizeaza procesul de cunoastere

II. PROGRAMELE

Aplicabilitatea cognitiva se realizeaza prin organizarea si reorganizarea unor


MODELE DE INVATARE.
Structura modelului de terapie cognitiva este organizata dintr-o serie de
submodule, ce dau nastere la elaborarea unor programe terapeutice. Printre
acestea amintim urmatoarele:

programul de stimulare perceptive-motrica (elaborat de catre


Marianne Frostig);

programul

pentru

formarea

conceptelor

fundamentale

logico-

matematice (elaborat de Jean Piaget, sau Mary Barotta Lorton);

programul complex de exercitii perceptive si senzorio-motorii


(elaborat de Jacques Dubosson).

SUBMODULELE TERAPIEI COGNITIVE


I. TERAPIA COGNITIVA DE TIP A cuprinde:

-A.

Activitatile

de

organizare,

consolidare,

sistematizare,

completare a faptelor, informatiilor, abilitatilor, deprinderilor;


-B. Programele de interventie edcationala personalizata.
II: CUNOASTEREA SENZORIALA, cu cele cinci domenii:
Sensibilitatea: -cutanata;
-vizuala;
-gustativa;
-olfactiva;
-auditiva.
III. CUNOASTEREA PERCEPTIVA, cu cele cinci arii destinate formarii
urmatoarelor abilitati vizual-perceptive:
-coordonare vizuo-motorie;
-perceptia forma-fond;
-constanta perceptiei;
-pozitia in spatiu;
-relatiile spatiale.
Acest submodul este structurat intr-o forma de exercitii si activitati
pregatitoare atat pentru actul lexic si grafic, cat si pentru alte domenii de
cunoastere de o gama diversificata, ca de exemplu:
ACTIVITATI DE OBSERVARE VIZUALA ACTIVITATI PENTRU EDUCAREA
PSIHOMOTRICITATIISTRUCTURI

DE

DEZVOLTARE

STRUCTURI DE FORME A RATIONAMENTULUI

LINGVISTICA

IV. Submodul ce cuprinde o serie de exercitii si activitati ce determina formarea si


dezvoltarea CONCEPTELOR FUNDAMENTALE DE NATURA LOGICO-MATEMATICA,
inspirate din programul lui Mary Barotta Lorton dau din conceptia piagetiana.
V. Submodul inspirat din programul lui Jacques Dubosson, format din exercitii
perceptive si senzorio-motorii ce determina FORMAREA SI DEZVOLTAREA
PROCESELOR PSIHICE:
-atentia;
-reprezentarea;
-imaginatia;
-memoria;
-gandirea.
In aplicarea Programelor de Terapie Educationala
Complexa si Integrata se impune elaborarea unor principii, dupa cum urmeaza:
a)

programarea activitatilor in functie de caracterul terapeutic al educatiei;

b)

evaluarea- privita din doua perspective:


1. componenta esentiala a rezultatelor si proceselor ce au loc in
derularea actului educational-terapeutic;
2. mecanism de reglare a intregului process educational-terapeutic.

c)

elaborarea

de

programe

de

interventie

educational-terapeutica

personalizate;
b)

Terapia educationala este complexa si integrata si se realizeaza:


-prin

activitatile

integrative

bazate

pe

principiul

interdisciplinara,

interrelational dintre cele 5 module educational-terapeutice;

-prin activitati integrative ce decurg din valorificarea posibilitatilor si


resurselor de invatare oferite elevilor de scoala, familie si mediul
comunitar.
1.

CUNOASTEREA DE SINE; EXPERIENTA INTERPERSONALA SI


CUNOASTERE SENZORIALA

In cadrul procesului de terapie cognitiva se realizeaza si cunoasterea de


sine dau ,,conceptual de eu.
Allport W. G. prezinta o serie de factori care stau la baza perceptiei sociale.
Dintre acestia amintim:
EXPERIENTA
COMPLEXITATEA

INTERPERSONALAASEMANAREAINTELIGENTA
COGNITIVACUNOASTEREA

SINE/AUTOCUNOASTEREAABILITATEA

DE

DE
ADAPTARE

SOCIALADETASAREAATITUDINEA ESTETICAPASIUNEA PENTRU VIATA


INTERIOARA
Se impune o prezentare succinta a fiecaruia dintre factorii amintiti.
a)

Experienta interpersonala:

-implica aria de cunostinte despre oameni si capacitatea subiacenta de a-i


evalua obiectiv;
-experienta cunoasterii trebuie dirijata atat spre informatii si cunostinte
generale, cat si spre informatiile generate de fiinta umana in relatiile sale.
b)

Asemanarea; corespondenta dintre sex; varsta cronologica; pregatirea


profesionala; gusturile; preocuparile; aspiratiile; relatiile commune:
-implica o intercunoastere mai exacta si obiectiva;
-devine o puternica motivatie pentru evaluarea de sine si a celuilalt.

c)

Inteligenta

Janet Piaget considera ca inteligenta este:


-o functie de adaptare;
-proces in care faciliteaza discriminarea intre esential si neesential,

legatura dintre cause si efecte, capacitatea de anticipatie si predictie etc.

din cercetarile efectuate pe baza testelor de maturizare intelectuala,


s-a constatat faptul ca majoritatea deficientilor sunt disfunctionali
intelectivi.

d)

Complexitatea cognitiva:

presupune stapanirea unei multitudini de comportamente de cognitie:


-empatie;
-motivatie;
-comunicare interpersonala;
-informatii, concepte clare, rationamente corecte;
-stapanire de sine.

la deficientul mintal cunoasterea interpersonala este directivata


relativ spre aspectele negative ale personalitatii celuilalt.

e)

Cunoasterea de Sine/Autocunoasterea
-din perspectiva psihosociala, cunoasterea de sine se defineste ca: ,,o
stapanire directa a unor informatii cat mai complete si reale despre
propria persoana.

-in psihologia sociala autocunoasterea implica: ,,constientizarea propriilor


statusuri, perceptia sociala adecvata a propriei persoane, a relatiilor sale
cu semenii, o cat mai reala imagine de sine.
f)

Abilitatea de adaptare sociala

implica o serie de aptitudini si motivatii ce permit individului o rapida


adaptare sociala;

deficientul prezinta o inabilitate generala de adaptare sociala, ce


implica o perturbare la nivelul cognitiei.

g)

Detasarea:

-implica o atitudine de ,,plasare mai la distanta, fiind contra implicarii


nereflexive;
-constituie o conditie a cunoasterii obiective;
-comportamentul deficientului este de slaba rezistenta la provocare si
implicarea acestuia este un act impulsiv, fara o reflectare prealabila.
h)

Atitudinea estetica:

-implica sentimentele de frumos pe care le determina relatiile cu ceilalti


precum si satisfactia armoniei, generata de cunoastere si interrelationare;
-deficientul are o senzatie de dizarmonie, iar modalitatile relatiilor sale
sunt inestetice.
i)

Pasiunea pentru viata interioara (Allport-o denumeste ,,pentru


subiectiv)

cunoasterea interumana se foloseste de:


-date provenite de la o persoana;

-date pe care le interpreteaza conform experientelor, trairilor


proprii.

comportamentul

cognitiv-

atat

din

perspectiva

cunoasterii

teoretice (la nivel de concepte), cat si din cea la nivelul cunoasterii


psiho-sociale-este foarte perturbat la deficientul mintal.
CUNOASTEREA SENZORIALA
A. NIVELURI ALE CUNOASTERII SENZORIALE
Vom prezenta succint trei niveluri de interventie corespunzatoare a trei
niveluri de cunoastere senzoriala, dupa cum urmeaza:
NIVEL I NIVEL II NIVEL III
NIVEL I caracteristici:

se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de percepere global,


sincretic;

educarea simturilor se realizeaza intr-o forma apropiata de cea pe


care o au, exercitiile si jocurile pentru copiii mici;

modul de organizare va fi conceput, astfel incat so permita


realizarea unor experiente multiple, in domenii familiare variate;

copilul dobandeste informatii cu privire la:


-forme;
-volume;
-structura materialelor;
-echilibrul/instabilitatea lucrurilor sau fenomenelor.

dominanta senzoriala: vizuala si tactila

NIVEL II se caracterizeaza prin:

nivel intermediar;
copiii sunt apti pentru educatie senzoriala, inclusiv la nivel
metodic;

activitatea perceptiva este o sursa de:

decentrari;

transferari;

comparatii;

transpuneri;

de analiza mai mobila ce tinde pana la reversibilitate.

NIVEL III

cunoastere senzoriala implica activitati organizate metodic,


avand un scop in sine;

permite copiilor: observari, analize si sinteze la nivelul tuturor


analizatorilor;

scop: antrenarea copilului sa perceapa raporturi intre marimi


greutati volume distante pozitii directii
CARACTERISTICI SI OBIECTIVE
ALE ACTIVITATII DE CUNOASTERE SENZORIALA

A. CARACTERISTICI:

a) forma exercitiului senzorial:


-individuala;
- se desfasoara in grupuri mici, cu toata grupa.
b) materialul prezentat trebuie sa fie distinct fata de fundal;
c) suprafata de expunere trebuie sa fie mica;
d) materialul destinat controlului insusirii exercitiului senzorial trebuie sa fie
divers, prezentat in modalitati diferite;
e) exercitiul senzorial se va desfasura zilnic intre 10-30 minute;
f) exercitiile senzoriale se vor realiza dupa un anumit program, ce poate
include FISE INDIVIDUALE / FISE PENTRU O GRUPA MICA DE COPII.
A.

Nr.crt

OBIECTIVE DE CUNOASTERE SENZORIALA

OBIECTIVE

CARACTERISTICI

A clasifica
I

obiectele

a tria: a) a desparti: a
diferentia,

descoperi

deosebiri, a opune;
b) a apropia: a
identifica,

redescoperi

asemanari, a uni;

II

A completa serii

a recunoaste;
a

desprinde

elemente

asemanatoare;
a asocia, a potrivi;

III

A reconstitui

ansambluri

totalitatea lui;

gandi

obiectivul

in

a incerca succesiv.

TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COGNITIVE: OBIECTIVE OPERATIONALE


Tehnicile psihoterapiei cognitive
Psihoterapia cognitiva reprezinta ,,principala veriga a intregului sistem de
terapie reeducationala, sistem ce presupune transformari fundamentale in:
continutul procesului de invatamant si in practica, in scolile de recuperare.
Ca tehnici de psihoterapie cognitiva, mentionam urmatoarele:

A. PROGRAMELE INTEGRATE ce include stiintele despre om si societate, ce


sunt centrate pe cunoastere:
-fiinte umane;
-activitatii specifice;
-relatiilor socio-morale.

B. includere in activitatea didactica a tehnicilor terapeutice: la orice


obiect de studiu, inclusiv disciplinele de practica se impun continuturi
terapeutice integrate disciplinei.
Obiective operationale

Obiectivele

operationale

ale

psihoterapiei

cognitive

au

drept

scop:

transformarea normalizatoare a unei instante psihice, cu influente puternice in


relatiile individului cu realitatea si societatea.
Se impune sa enumeram principalele obiective operationale:
-Sa conceptualizeze experienta traita (subiectului i se ofera posibilitatea de- a
reconstrui conceptele si de-a elimina cat mai mult din experienta primara)

-Sa rationalizeze conflictele (scop: antrenarea subiectului intr-un sistem


normalizat de logica a cunoasterii si evaluarii conflictelor)

-Constientizarea datelor cunoasterii pe baza conceptelor clare (la deficientii


mintali s-a constatat ca nivelul de formare si mai ales abstractizare, generalizare si
stabilizare al conceptelor este diminuat si perturbat)

-Sa normalizeze constructele (o parte din constructele cu care deficientul


evalueaza lumea sunt modificate, nu coincid cu ale subiectilor de aceeasi varsta)

-Sa poata sa se cunoasca pe sine (impune realizarea unui comportament cu


abilitati de cunoastere si o normalizare la nivelul perceperii si evaluarii de sine)

-Sa stie sa cunoasca pe celalalt

-Sa-si schimbe sistemul de evaluare si comportamentul valorizat fata de:


- imaginea de sine;
-reprezentare a celorlalti.
Motto:,,Intelepciunea si iubirea
copilului este jocul (L. Blaga)

I. Complexul psihoterapiei prin joc, apare conceput ca:


-acte educationale;
-terapii ce valorifica continutul si metodologia programelor scolare
pentru deficientii mintal;

-fiecare categorie de terapie include si


subcategoriile de tehnici terapeutice corespunzatoare.
II. Programele de invatare prin joc:
-au un principiu comun: indiferent de natura informatiei, se urmareste,
in mod special- formarea unei anumite operatii, logice, de la mecanismele implicate
in operatiile concrete, pana la cele implicate in operatiile formale.
III. Domeniile de aplicare se refera la: LUDOTERAPIA
1. REPERE TEORETICE GENERALE, PRIVIND LUDOTERAPIA:
Jocul - este privit ca:
- o modalitate de relatie intre EU (SUBIECT) si LUMEA OBIECTELOR si a
RELATIILOR;
-

este

rezultatul

coexistentei

interstimularea afectiva;

subiect-lume,

fiind

generat de

constituie o forma de organizare a cognitiei, precum si a


cunoasterii;

Mecanismele intime ale jocului sunt mecanisme de invatare. Jocul


promoveaza invatarea si ajunge sa fie o forma de relatie obiectuala cu
motivatia lucida.
TEORIILE JOCULUI DIN PERSPECTIVE PSIHOPEDAGOGICE:

J.M. Boldwin jocul = activitate autotelica opusa muncii;

Herbert Spencerjocul = activitate ce foloseste surplusul de energie al copilului;

Stanley Holljocul = este privit ca o reproducere a unor actiuni inutile in prezent,


care erau considerate in istoria comunitatii drept munca;

Eduard Clapardejocul = un mijloc de realizare de sine;

P.P. Blanscki propune inlocuirea termenului de ,,joc cu cel de ,,arta a


constructiei sau dramatizarii;

Clasicii psihopedagogiei speciale: Itard, Ed. Sguin, O. Decroly, Maria Montessori


acorda jocului:
- un rol central in procesul educational terapeutic;
-un simptom discriminativ in precizarea

diagnosticului dupa cum urmeaza:

Ed. Seguin precizeaza ca; ,,idiotul care se joaca nu mai este idiot; ,,idiotul care se
joaca merita un alt nume.
O. Decroly considera ca jocul educativocupa un loc central in ortopedia mintala.
Jocurile educative au o forta predictiva: H. Wallon le considera ,,Veritabile teste de
dezvoltare
au o forta propulsatoare pe planul dezvoltarii psihice a
deficientului mintal- jocul este un instrument de masurare a procesului de maturizare si
dezvoltare mintala si afectiva.

Psihanalistii folosesc jocul drept metoda de depistare si interpretare a


complexelor si trasaturilor de caracter, prin diferite tehnici ale terapiei prin
joc (play therapy):

1. Ana Freud elaboreaza tehnica orientata in cadrul careia profesorulterapeut asi organizeaza interventia terapeutica in cadrul desfasurarii jocului;
2.

Tehnica

neorientala-

considera

jocul

drept

un

mijloc

natural

de

autoexprimare in care copilul se joaca cu ce si cum doreste in camera speciala de


joc, iar terapeutul nu ofera indicatii directe;

J. Piaget jocul reprezinta un ,,schimb simptotetic cu obiectul, persoana


sau situatia, chiar din primele luni de existenta, actiunea ludica fiind
considerata ca o actiune primara.

Jocul cu reguli

Jocul-Simbolic

Jocul-Exercitiu

Triada ludica piagetiana:

prezinta urmatoarele caracteristici:


-este structurata pe scara evolutiva a inteligentei;
-fiecare tip de joc este o etapa de dezvoltare;
-predomina asimilarea, care se realizeaza prin scheme diferite.
2. JOCUL- PROCES DE TERAPIE RECUPERATORIE

Z.P. Dienes ne prezinta trei categorii de jocuri-ca forma de invatare, dupa cum
urmeaza:
1)

Forma de joc invatare explorator manipulativ:


-explorarea prin manipularea de obiecte determina relatia obiectuala,
incepand de la formele incipiente, pana la cele consacrate de cunoastere;
-organizarea stimulilor inregistreaza urmatoarele faze:

a)

receptia- recunoasterea dimensiunilor stimulatorii ale obiectelor;

b)

diferentierea obiectelor dupa unele insutiri;

c)

identificarea dupa criterii de identitate a obiectelor si a actiunilor de


manipulare a acestora.

2) Jocul reprezentativ:
este structurat in trei etape:
a)

apare imediat ce obiectele de joc ale copiilor-tin locul a ceea ce nu


sunt; determinand o realitate concreta;

b)

se formeaza la copil un spatiu mintal- ce poate contine si imagini


reprezentate dupa tipul de organizationala;

c)

se impune existenta unui mecanism de comutare la realitatea


mintala, avand drept rezultat INVATAREA.

La deficientul mintal, in mecanismul invatarii, se impune necesitatea unui


sistem de antrenament specific pentru formarea si dezvoltarea simbolurilor.
3) Forma de joc- invatare cu reguli
este structurata in doua categorii de reguli:

a)

primele forme ale categoriei ,,reguli sunt constituite de legile de:


-asemanare;
-deosebire;
-asimilare;
-succesiune;
-situare in spatiu.

copiii cu organizare mintala normala, care se joaca cu obiectele


,,descopera) aceste legitati interne ce corespund unor notiuni integratoare.
b)

a doua categorie de reguliimplica modul de utilizare, de


structurare a realitatii, care constituie integrarea valorii conferita social
actiunilor comportamentale.

Avand in vedere cele trei forme de joc-invatare, pe care le-am prezentat, se


cuvine sa concluzionam urmatoarele:

in viziunea contemporana, jocul-invatare este distinct de jocul didactic


(termen utilizat in literatura pedagogica); acesta din urma limitand actiunea ludica
la:
-consolidarea,
-precizarea,

cunostintelor predate

-verificarea

exista o serie de organizatii speciale, ce pun accent pe faptul ca jocul este o actiune de
organizare a cunoasterii; printre acestea amintim:

Consiliul International pentru Jocurile copiilor (in S.U.A.), care are


mai multe filiale, ca de exemplu:
-,,Asociatia franceza pentru educatia prin joc (1970);
-Scoala ,,Decroly din Saint-Mand, Belgiaunde, incepand cu anul
1973-1974, jocul devine un ,,Centru de interes.

pe planul dezvoltarii personalitatii deficientului mintal, jocul atat o functie predictiva si


propulsatoare, cat si una de joc-terapie; acest lucru implica urmatoarele aspecte:
-jocul devine atat invatare, cat si terapie recuperatorie;
-jocul este o forma de psihoterapie, ce se realizeaza prin metode si procedee
educationale, in scopul recuperatorii deficientului mintal in limita
posibilitatilor;
-schemele exercitate in joc se bazeaza pe structurile si functiile personalitatii,
in functie de gradul de organizare al acesteia, dupa cum urmeaza:

organizarea eului actional jocuri functionale;

organizarea categoriilor logice si structurile personalitatii;

actiunea ludica si comportamentul psihomotor;

actiunea ludica si organizarea mintala,

actiunea ludica si organizarea proceselor afectiv-motivationale;

actiunea ludica si organizarea structurilor rationale de personalitatii;

-mecanismele fundamentale neuropsihologice, afectiv- motivationale si


relationale organizate in functie de necesitatea dezvoltarii personalitatiidetermina aparitia unui comportament ludic;
-organizarea personalitatii deficientului mintal, implica stabilirea unor indicatori,
ce se considera drept factori de organizare a comportamentului ludic.
2.1. Rolul actiunilor ludice in organizarea personalitatii deficientului mintal

Jocul se formeaza ca o actiune fundamentala a persoanei asupra obiectelor/persoanelor, avand


drept scop-stabilirea relatiilor de dezvoltare a structurilor de personalitate ale copilului.
In contextul structural al persoanei, actiunea ludica apare ca o functie tripla
de reglare, dupa cum urmeaza:

a) de echilibrare: homeostazie-cognitiv-afectiva;
b) de optimizare;
c) de dezvoltare-progres.
J. Piaget considera ca imitatia amanata, desenul, limbajul si jocul are in
comun functia semiotica.

La nivelul acestor functii apar o serie de tulburari, ce confirma atat intelectul, cat si
personalitatea deficientului mintal.
Jocul este si o actiune de comunicare intra si intra si extrasistemica, constituind astfel- spirala pe
care se dezvolta personalitatea umana.
Functia semiotica, despre care am amintit mai sus, implica forma de relatie obiectuala si de
comunicare, astfel incat jocul, devine o ,,forta predictiva in structura dezvoltarii psdihologice a
copilului.
Chateau preciza ca: ,,prin intermediul jocului copilul dobandeste mai intai acea autonomie, acea
personalitate si chiar acele scheme practice pe acea personalitate si chiar acele scheme practice
pe care le va manifesta activitatea lui de adult.
Pe ,,schemele exercitate in joc se bazeaza atat structurile, cat si functiile personalitatii.
Dupa prezentarea succinta a functiilor jocului (care sunt insesi functiile de reglare ale sistemului
psihic) se impune precizarea ,,functionalitatii actiunii ludice in contextul dezvoltarii
multidimensionale ale personalitatii copilului.
Asadar, ne intereseaza, in mod special, gradul de ,,organizare al personalitatii pe care jocul se
determina incepand cu organizarea Eu-lui Actional si terminand cu organizarea
CATEGORIILOR LOGICE SI CU STRUCTURILE PERSONALITATII.
In concluzie, precizam ca, actiunea ludica isi gaseste functionalitate in cadrul a cinci sectoare ale
organizarii personalitatii:

ACTIUNEALUDICA SI
COMPORTAMENTUL PSIHO-MOTOR

ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA
MINTALA

II
ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA
PROCESELOR AFECTIV-MOTIVATIONALE

III

ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA
STRUCTURILOR RELATIONALE ALE
PERSONALITATII

IV

COMPORTAMENTULLUDIC

3.

LUDOTERAPIA IN CADRUL ACTIUNII DE TERAPIE COMPLEXA


RECUPERATORIE INTEGRATA

Jocul-invatare si terapie ocupa, deja, un loc bine definit atat in cadrul metodelor de predareinvatare- care urmaresc transformarea rolului profesorului-terapeut, acordand noi posibilitati
deficientului mintal, cat si in cadrul metodelor si tehnicilor ce dezvolta capacitatea de observare,
analiza si operare cu operatori logici.
Rolul jocului in contextul terapeutic este semnificativ si se structureaza in
functie de anumite modele.
Vom prezenta, in cele ce urmeaza, un model ce urmareste psihoterapia prin
joc longitudinal- incepand de la contextul social-moderator (scoala si terminand cu
cel

social-integrator).

Acest

model

are

ca

scop

principal-COMPENSAREA

PERSONALITATII DEFICIENTULUI MINTAL IN VEDEREA INSERTIEI SOCIALE.


Modelul respectiv este divizat in trei compartimente, si anume:

COMPLEXULPSIHOTERAPIEI PRIN JOC

ACTIUNEALUDICA SI
ORGANIZAREA MINTALA

II
DOMENIILEDE APLICARE

III

-programele scolare ale disciplinelor prevazute in planul de invatamant


pentru deficienti mintal.
In cadrul acestui model- profesorul-terapeut va folosi material educativ, in
functie de tipul de joc; spre exemplu: imaginile colorate au o importanta deosebita.
Intregul proces psihoterapeutic se va desfasura atat in sali speciale de jocludoteca (Gaston Mialaret) sau jocoteca (1979, Petre Barbulescu), cat si in sali de
clasa- structurate in sistem modular cu scopuri multifunctionale.
Aceste sali de clasa sunt impartite in:
-sali de studiu;
-spatiu pentru ludoteca;
-biblioteca scolara;
-,,atelier matematic sau alte ,,colturi specializate pentru abilitarea
manuala.
3.1.Sistemul de operationalizare- in cadrul ludoterapiei
Avand ca punct de plecare obiectivele stabilite de taxonomia lu B.S. Bloom,
precum si obiectivele stabilite de taxonomia lui B.S. Bloom, precum si obiectivele
stabilite de R. Dogbeh si S. N. Diayel pentru jocuri, cercetatorii din cadrul UNESCO
au stabilit sistemul operationalizare al psihoterapiei prin joc, structurandu-l in sapte
obiective, in functie de sase categorii de niveluri, dupa cum urmeaza:

NIVELUL DE CUNOSTINTE SIMPLE: intiparireasi


retinerea informatiilor

NIVELUL DE INTELEGERE:transpunerea unei forme de


limbaj in altul, interpretarea si exploatareadatelor

NIVELUL DE APLICATIE:capacitatea de a aplica


principiile, regulile in situatii noi.

NIVELUL DE ANALIZA: analizaunui ansamblu de elemente,


relatii dau principii

NIVELUL DE SINTEZA: structurarea (rezumatul, planul,


schema,rationamentul) elementelor provenite din surse diferite

NIVELUL DE INTERVENTIE, DE CREATIE. Transferul


achizitiilor inoperatiilor in operatii creatoare

Creatorii amintiti considera ca jocul solicita aceste obiective, datorita faptului


ca diversele categorii de jocuri implica:

a) ACTIVITATILE PERCEPTIVE: contactulsenzorial cu obiectul

b) ACTIVITATI SENZORIO-MOTRICE:alergatul,
prehensiunea, aruncarea

c) ACTIVITATI VERBALE: antrenamentulvocal,


comunicare prin cuvinte/ propozitii

d) DOMENIILE AFECTIVE: alergarea,repulsia,


identificarea, reprezentarea diferitelor roluri si
statutefamiliale, scolare, sociale

e) DOMENIILE INTELECTUALE: observatia,descrierea,


compararea, clasificarea etc.

f) ACTIVITATILE DE CONSTRUCTIE: caremobilizeaza


energie fizica, capacitatile intelectuale si
afective,valorificand experienta anterioara

g) ACTIVITATILE DE EXPRESIE CORPORALAsi


ESTETICA: gimnastica, dansul, teatrul, muzica, decupajul,
desenul etc.

In lucrarea ,,Terapia educationala integrata , I. Musu si A. Taflon ne prezinta


urmatorul model al actiunii de terapie complexa recuperatorie integrata prin joc:

Modelul actiunii de terapie complexa


recuperatorie integrata prin joc:

Contextul
socialmodelato
r

SCOALA

ACTIUNEA DE TERAPIE EDUCATIONALA INTEGRATA


PSIHOTERAPIA
PRIN JOC

I.

PROGRAME DE INVATARE

PSIHOTERAPIA
COMPORTAMEN
TALA

A.
Conditionarea
pozitiva

B.Contraconditi
onarea

P e r so n
a l Iit a t
e deco
mpens
ata

Jocuri de
pozitiva

conditionare

Jocuri pentru inhibarea


voluntara
si
a
autocontrolului
asupra
reactiilor motrice

C.Conditionarea
operanta

Jocuri
pentru
conditionarea operanta

D.Modelarea
sau invatarea
prin observare

Jocuri cu imagini pentru


invatarea prin observare

II. TERAPIA
PSIHOMOTRICIT
ATII

A. Terapia
debilitatii
motrice

Seturi de jocuri bazate


pe principiile si tehnicile
terapiei
debilitatii
motrice.

B.Terapia
instabilitatii
psihomotrice

Seturi de jocuri bazate


pe principiile si tehnicile
debilitatii psihomotrice.

C.Terapia
tulburarilor de
realizare
motrica

Seturi de jocuri bazate


pe principiile si tehnicile
terapiei tulburarilor de
realizare motrica.

III.
PSIHOTERAPIA
COGNITIVA
A. De
preinvatare

1.Jocuri senzoro-motrice:

a)preliminare,
de
invatare
a
gesturilor
elementare de formare a
comportamentului
motor, de imitare a
gesturilor adultilor

b)de invatare a unor


notiuni primare privind
proprietatile
diverselor
obiecte

c)de
manipulare
a
materialelor educative

d)de
formare
a
structurilor si conduitelor
perceptiv-motrice
de
culoare,
forma,
orientare-organizarestructurare
spatiotemporala

2.Jocuri
de
natura
perceptiv-motrica
cu
scop de compensare.
Programul
Marianne
Frsting

3.Jocuri
motrice
Dubosson)

perceptiv(Jacques

4.Jocuri-exercitiu
Piaget)

(Jean

5.Jocuri
functionale
(Eduard Claparde)
B. De invatare

1.
Jocuri
INVATAREA
CONCEPTELOR
FUNDAMENTALE

pentru

2.Jocuri pentru invatare


specifica organizate in
sistem (g. Guisenaire,
Z.P.Dienes)
C.De
postanvatare

1.Jocuri
didactice
de
consolidare, completare
a cunostintelor

2.Jocuri de divertisment

3.Jocuri logice

4.Jocuri de societate

D.De dezvoltare

1.Jocuri
dezvoltarea
memoriei etc.

pentru
atentiei,

2.Jocuri pentru formarea


reprezentarilor mintale:
asociatii, rationamente,
combinari.

C
M P
N S
RE
N T
G R
T O
RE

O
E
A
I
E
A
A

3.Jocuri pentru formarea


operatorilor
prelogici,
logici
la
nivelul
operatiilor
concrete
(comparare,
asociere,
clasificare, scriere), la
nivelul
operatiilor
propozitionale (operatori
logici,
simboluri,
succesiune
logica
si
cronologica,
inventivitate,
improvizatie, mecanisme
combinatorii).

IV.
PSIHOTERAPII
ALE
DEZVOLTARII

A.
Kinetoterapiaterapie prin
miscare

1.Jocuri
de
miscare
pentru
dezvoltarea
capacitatilor motrice

2.Jocuri pentru formarea


conduitelor
perceptivmotrice
de
schema
corporala,
lateralitate,
orientare-organizarestructurare

3.Jocuri pentru abilitatea


manuala
si
formarea
gesturilor fundamentale
(Alice
Descoeudres,
Claude Kohler, Denise
Rouqus)

B.Ergoterapia
terapia prin
munca

1.Jocuri de manipulare

2.Jocuri de constructii

3.Jocuri de asamblare

C.Psihoterapia
de expresie:
artterapia,
muzicoterapia
de expresie
corporala,
verbala

1.Jocuri
preliminare,
divertisment.

2.Jocuri
forme

de

3.Jocuri
(programul
Willems)

grafice:
de

culoare

de

si

ritm
Delcroze

4.Jocuri
muzicale
(ritm+melodie)

V.PSIHOTERAPI
A DE GRUP
A.Psihodrama

1.Jocuri
cu
psihosomatice

roluri

2.Jocuri
cu
psihodramatice

roluri

3.Jocuri cu roluri sociale


B.Psihodrama
didactica

1.Jocuri
de
roluri
tematice:fonetice,
lexicale,
gramaticale,
semantice

2.Marionetele

3.Jocuri simbolice

4.Jocuri cu
rolurilor

rasturnarea

5.Jocul in oglinda

C.
SOCIOTERAPIA
SPATIOTEMPORALA.

1.Jocuri
bazate
sociodrama

Personalitate integrata

pe

Contextul social-integrator

Pentru exemplificare, prezentam, pe scurt, modul in care se pot valorifica jocurile sub aspectul
obiectivelor operationale, in functie de cinci tipuri de joc: functionale, simbolice, cu reguli de
constructie, de expresie.

Jocuri
functional
e

1.Percepti
ve:
-vizual
simple

Jocuri
simboli
ce

Jocuri cu
reguli

Jocuri
de
constru
ctie

Jocuri
de
expre
sie

1.
Afectiv
e

1.Cognitiv
e (pe date
manipulabil
e):

1. Fara
model:

1.
Plasti
ce

-Creatie

-scrieri
-auditiv

stabilirea
diferentelor
si
asemanaril
or

-incluziuni
cauzalitate
structuri
spatiotemporale
-conservare

2.Senzoromotorii:
-pipait

2.Ident
ificare
a cu un
model:

-statistice

-familie

dinamice:ki
nestezice,
ritmice,
precizie

profesie

2.Cognitiv
e
(pe
date

2.Cu
model:

verbale):

inregistrare
deductie
-implicatie

-fara
mecanis
me de
function
are;
-cu
reducer
ea

2.
Verb
ale

operatio
nala a
mecanis
melor
de
function
are;
-cu
reprodu
cere
mai
mult
sau mai
putin
fidela a
mecanis
melor
de
function
are;
-cu
stimular
ea
neopera
tionala
a
mecanis
melor
de
function
are.

3.Verbale:
-repetitii
-fredonari
-verbomotor:

3.
De
sociali
zare
(repreze
ntarea
unei
situatii):

3.Sociale:
-priza de rol
(alternanta)
comunicare
a:

3.Mu
zicale

executa
comenzi
date,
descrie
actiuni

-f
amiliale
a

informatii,
dirijarea
altuia;

-s
colare
-s

-influenta
asupra
altuia;

ociale
clasifica
re:

cooperare/c
ompetitie

-si
mpla;
-d
ubla;
-c
u
multiple
atribute

4.
Imitatie:
-vebale
-neverbale:
imitarea
actiunii
unui model

Sistemul operational al psihoterapiei prin joc valorifica anumite coordonate semnificative pentru
cunoastere prin conduita cognitiv-ludica.
Vom prezenta, in continuare, patru categorii ludice si de organizare a cunoasterii cu mecanismele
corespunzatoare, dupa cum urmeaza:
1. DEZVOLTAREA SENZORO-MOTORIE

Mecanisme:

-manipulare -jocuri fara forme a structurilor si


-imitatie

conduitelor perceptiv -motrice

-constructie

-jocuri de constructie cu cuburi


- jocuri cu suite logice de imagini

-asamblare

-jocuri de asamblare

2. OPERATII CONCRETE

Mecanisme:
-comparare
-asociere - jocuri de triere, selectie-grupare:
-jocuri cu asociatii de idei
-jocuri lingvistice:
-cuvinte incrucisate
-ordonare - jocuri de triere, selectie-grupare:
-loto-uri
-jocuri de ordonare:
- lungimi
-suprafete

-volume
-clasificare -jocuri de triere, selectie-grupare:
-jocuri clasificate
dupa criterii diferite
-jocuri lingvistice:
-jocuri de clasificare cu
piesele trusei ,,Logi 2
-scriere -jocuri de triere, selectie-grupare:
-jocuri de scriere
3. OPERATII PROPOZITIONALE

Mecanisme:
-operatorii logice

-jocuri cu imagini
pentru operator logici

-jocuri pentru succesiunea logica si cronologica


-simboluri jocuri cu simboluri
-transformari jocul deghizarilor
-sesizarea schimbarilor, inventivitate si improvizatie -jocul de
exhivalenta
-jocul de intersectie de clase
-jocuri pentru incluziunea claselor

-Mecanisme formule ale gandirii motorii


-

jocuri pentru implicatii logice

4. CUNOASTEREA SPECIALIZATA:
-Limba materna jocuri de formare a structurilor si
conduitelor perceptiv- motrice
-Matematica

jocuri de: -identificare


-discriminare
-operare

-Istoria etc. - jocuri de transformare


-jocuri de:- preinvatare
-invatare
-dezvoltare
In cadrul jocului invatare-terapie, profesorul terapeut este atat conducator,
cat si participant activ la joc.
Esenta jocului invatare-terapie consta in faptul ca normele sunt intelese,
descoperite si aplicate de copil, pe baza observatiei dirijate, spre deosebire de
invatarea scolara unde normele sunt date de altii,
3. TERAPIA MOTRICITATII
3.1. Psihomotricitatea- premise teoretice si metodologice
Jocul si importanta psihomotricitatii in cadrul procesului de educare si
recuperare a debililor mintal, precum si premisele teoretice si metodologice privind

motricitatea/psihomotricitatea au fost detaliate mai sus, in cadrul capitolului


Terapia ocupationala aplicata (subcapitolele 7-8).
Preocuparile specialistilor in domeniul psihomotricitatii sunt structurate astfel:
I.

Organizarea si conducerea motorie generala;

II. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice.


I.

Organizarea si conducerea motorie generala implica:

1.
Capacitatea
de
executie a gesturilor
fundamentale

2. Capacitati fizice

a)

gestul rectiliniu;

a)

forta;

b)

gestul rotire;

b)

apasarea;

c)

gestul scripto-plastic;

c)

efortul;

d)

gestul polimorf;

d)

viteza;

e)

gestul de oscilatie;

e)

amplitudinea;

f)

agilitatea;

g)

precizia
dinamica;

statica

si

h)

dibacia;

i)

coordonarea;

j)

capacitatea
manipulare;

k)

capacitatea
de
comunicare gestuala;

de

II. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice include:


a)

lateralitatea;

b)

schema corporala,

c)

structura perceptiv-motrica de culoare;

d)

structura perceptiv-motrica de forma;

e)

structura perceptiv-motrica spatiala;

f)

structura perceptiv-motrica temporala.


3.2. Tulburari ale psihomotricitatii. Instrumente de evaluare

1. Tulburari de lateralitate
Lateralitatea se refera la inegalitatea functionala a partii drepte sau stangi a
corpului- drept consecinta a repartitiei in emisferele cerebrale.
Tulburarile lateralitatii sunt determinate de:
-contrarierea lateralitatii;
-incercarea de a reeduca stangacia;
-lateralizarea fortata in cazul unei lateralitati nedefinite.
Din punct de vedere motric, consecinte contrarierii lateralitatii implica:
-instabilitate motrica;
-hiperexcitabilitate la nivel manual;
-nedibacie;

-ticuri.
2. Tulburari de orientare, organizare si structurare spatio-temporala
Aceasta categorie de tulburari se manifesta prin:
-copilul ignora termeni spatiali si temporali;
-copilul percepe gresit pozitiile, duratele, succesiunile;
-copilul percepe corect spatiul si timpul dar se orienteaza gresit;
-copilul se orienteaza corect dar nu are memoria spatiului si timpului;
-copilul nu este capabil de reversibilitate.
3.

Instabilitatea psihomotorie

-se printr-un dezechilibru al personalitatii datorat unor dificultati de inhibitie,


determinand perturbari semnificative in adaptarea scolara si sociala;
-in plan motric, copilul cu instabilitate prezinta:
-agitatie generala permanenta, turbulenta;
-nevoie permanenta de miscare, de schimbare a spatiului;
-miscari parazitare;
-dificultati in reproducerea si coordonarea miscarilor.
4.

Tulburari de realizare motrica

a)

apraxia consta in pierderea capacitatii de a executa gesturi, miscari


adaptate la un scop fara ca aceasta sa fie consecinta unei paralizii;

b)

dispraxia lipsa de indrumare si control al miscarilor cu repercursiuni


in actul grefic, lexic, de calcul;

c)

disgrafia motrica implica absenta unor componente motrice


necesare scrisului, cum sunt: forta, coordonarea, viteza, ritmul.
Lipsa acestora determina diferite tipuri de disgrafii:
-tipul rigid, crispat;
-organizarea defectuoasa a paginii;
-dezordine;
-confuzii etc.
5. Tulburari psihomotorii de natura afectiva:
-

se intalnesc la subiectii cu hiperemotivitate, sau in starile de furie


excesiva;

se caracterizeaza prin:
-gesturi necontrolate;
-frangerea degetelor;
-frecarea palmelor;
-miscarea de pe un picior pe altul etc.

Instrumente de evaluare a nivelului de evolutie a psihomotricitatii la copii

Orice program de terapie educationala a psihomotricitatii va debuta cu o


evaluare a achizitiilor psiho-motrice de care dispune copilul in momentul respectiv.
Profesorii psihodiagnosticieni din scolile speciale au obligativitatea de a
educa varsta psihomotricitatii, pentru ca educatorii din cadrul acestor scoli sa poata
utiliza testele standardizat.

Probele cupronse in cadrul acestor teste pot servi educatorilor- drept


consecinte ale activitatilor de terapie educationala a psihomotricitatii.
Dintre instrumentele de evaluare ale psihomotricitatii amintim:
I.

Bateria de probe pentru dexteritate manuala (G. C. Bontica, Teste


psihologice):
a)

Punctare Binet-Vaschioote;

b)

Tapping Ch. Walter;

c)

Perla Claparede Walther;

d)

Decupaj Claparede-Walther;

e)

Discuri Walther;

f)

Bile Walther.

II. Testul Ozeretski-Gruillmain:

cuprinde probe ce vizeaza comportamente motorii proprii copiilor normali


intre 4-11 ani;

aceste probe pot constitui pentru educatorii din scolile speciale:


-obiective operationale cuprinse in programele educationalterapeutice;
-tipuri specifice de activitate;

proba vizeaza comportamente esentiale ale vietii motrice sub cele patru
aspecte ale ei:
a)

viteza;

b)

forta;

c)

indemanare;

d)

rezistenta-pe coordonatele:

C.D.M. coordonare dinamica a mainilor


C.D.G. coordonare dinamica generala;
E echilibru;
R rapiditate;
Or. sp. orientare spatiala;

datele obtinute vor preciza:

gradul de intarziere psihomotrica;

aspecte lacunare ale motricitatii;

precizarea gradului deficientei si incadrarea acesteia;

clarificarea aspectelor in care sa se intervina si mijloacele care sa


se opereze.

III. Ghidul Portage pentru educatie timpurie:


-

cuprinde un inventar de abilitati de care trebuie sa dispuna copiii


intre 0-6 ani si sugestii educativ-terapeutice pentru achizitionarea
lor;

e structurat pe 6 sectiuni (arii de dezvoltare):


a)

stimularea sugarului;

b)

socializare;

c)

limbaj;

d)

autoservire;

e)

cognitiv;

f)

motor.

-serveste drept instrument de proiectare a unui program de invatare;


-pentru educatorii din scolile speciale ghidul constituie:
a)

un instrument de evaluare a achizitiilor motrice ale elevilor


la intrarea in scoala;

b)

un model de proiectare a programelor individuale de


recuperare.

3.3. Obiectivele educational terapeutice


ale psihomotricitatii
In lucrarea Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal, C.
Paunescu si I. Musu prezinta o taxonomie a obiectivelor recuperatorii ale
psihomotricitatii, structurata pe trei categorii de obiective generale, fiecare
cuprinzand anumite subniveluri, obiective operationale precum si activitati ce duc la
realizarea acestora, dupa cum urmeaza:
Obiective
generale

I.

Organizarea

si

conducerea

Subniveluri

a)

formarea

si

dezvoltarea

miscarilor fundamentale: gestul

motorie

rectiliniu, rotativ, polimorf;

generala.
Abilitatea

b)

formarea

si

dezvoltarea

motrica

capacitatilor fizice: forta, efort,

generala.

viteza, precizie, coordonare etc.

c)

formarea
miscarilor

si

dezvoltarea

fundamentale

ale

superioare

si

membrelor

inferioare ale diferitelor parti ale


corpului: coordonare;
d)

formarea
activitatilor

si

dezvoltarea

motrice

manipulare

de

si

comportamentului de comunicare
nonverbala;
e)

formare

si

dezvoltarea

comportamentului

verbal:

miscarile

organelor

fonatorii;

coordonare sunet-gest;
f)

formarea

si

dezvoltarea

activitatii motorii de exprimare a


afectivitatii:

exprimarea

de

atitudini, emotii, sentimente prin


gesturi.

II. Organizarea
conduitelor

a)

si

organizarea schemei corporale


si lateralitatea;

structurilor
perceptiv-

b)

conduita si structura perceptivmotrica de culoare;

motrice
c)

conduita si structura perceptiv


motrica de forma;

d)

orientarea,

structurarea

organizarea spatiala;

si

e)

orientarea,

organizarea

si

structurarea temporala.

III. Organizarea

a)

actiunilor

organizarea miscarilor in actiuni


eficiente;

b)

dezvoltarea

deprinderilor

de

lucru.

In functie de anumite obiective terapeutice ale psihomotricitatii au fost


elaborate anumite programe de terapie, printre care amintim:
1. Programul Suzanne Naville cuprinde capitolele:

2.

motricitatea globala;

schema corporala,

organizarea spatio-temporala;

educatia prin miscare.

Programul Psihocinetic Boulch structurat pe 3 niveluri:

nivelul functiilor instrumentale: perceptia corpului propriu si a lumii


exterioare;

3.

nivelul structurii schemei corporale;

nivelul emotional si afectiv.

Programa de terapie educationala complexa si integrata


este un document oficial ce orienteaza activitatea educatorilor din
scolile speciale ;

cuprinde 5 module; modulul IV, intitulat: Activitati de terapie


psihomotrica si abilitare manuala implica:
-obiective cu caracter general ce se refera la intreaga sfera
a comportamentului psihomotric;
-formarea abilitatilor motrice generale;
-organizarea conduitelor si structurilor perceptiv motrice;
-activitati polivalente in cadrul cercurilor.

In concluzie, se cuvine sa precizam faptul ca activitatea educationalterapeutica ce se desfasoara in scolile speciale este diferita de programele
terapeutice din clinicile sau cabinetele specializate.
Terapia educationala din scolile speciale are aplicabilitate pe diferite grupe de
copii incadrati in clase scolare pe criteriul varstei cronologice si nivelul achizitiilor
cognitive.
Activitatea- educational terapeutica se realizeaza frontal, cu toti elevii din
clasa in conformitate cu orarul stabilit.
4.

FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE SI SOCIALE

4.1. Autonomia personala si sociala in integrarea in comunitate.


Repere generale
D. Tudoran spunea ca: Formarea in vederea integrarii in societate, prin
adaptarea personala e semnificatia cea mai generala care se atribuie conceptului
de educatie.
Adaptarea si integrarea sunt privite ca o problema majora a vietii sociale,
facand apel atat la autoeducatie, cat si la educatia permanenta.

Termenul de integrare este definit in mai multe feluri:

ca proces de -

adaptare;

socializare;

acomodare.

PROGRAMUL DE INTEGRARE este definit in dictionarul de psihologie ca o


cuprindere si inchidere intr-un tot a ceva ce devine astfel parte componenta a
intregului si dobandeste proprietati specifice rezultate din interactiunea si
interdependenta cu celelalte parti componente iar integrarea sociala (familie, grup,
societate)-prin adaptare la conditiile sociale.
Constantin Paunescu precizeaza ca: procesul integrarii constituie o actiune
complexa care pe baza anumitor functii si strategii, genereaza o fuziune esentiala
intre

elementele

sistemului

personalitatii

si

elementele

sistemului

social,

determinand o dinamica de dezvoltare si de proces simultan si reciproc.

In viziunea acestei integrari a stabilit anumite functii, care au rolul de a facilita desfasurarea in
conditii normale a acestui proces de integrare bipolara. Acestea sunt urmatoarele:
a)

functia de receptare persoana umana recepteaza informatiile din


mediu, din societate si transmite societatii manifestari, directii de
activitate;

b)

functia de compunere, diferentiere si de selectare de care dispun atat


personalitatea cat si societatea;

c)

functia reprezentarii valoarea se constituie integrata atunci cand are


posibilitatea sa fie reprezentata sub forma unor idei, concepte, actiuni;

d)

functia de esentializare valoarea poate fi pusa in circulatie si intra intrun sistem de intercomunicare.

Practica psihopedagogica considera integrarea ca:

- o necesitate obiectiva a vietii oricarei colectivitati;


-

o succesiune de activitati prin care individul isi armonizeaza


conduita si interesele cu cerintele mediului sau de viata;

una din problemele majore ale vietii sociale, ce conditioneaza


functionarea normala a tuturor mecanismelor necesare unei vieti
colective.

Din punct de vedere psihopedagogic, integrarea e privita sub triplu aspect:

OBIECTIV

PROCES

a)

REZULTAT

ca obiectiv vizeaza realizarea unei legaturi intre cerinte si manifestari, o


subordonare a aspectelor secundare celor care servesc orientarea
b)

ca proces integrarea este complexa, constand intr-un ansamblu de


mecanisme si operatii, ce pregatesc si finalizeaza actiunea propriu-zisa

c)

ca rezultat integrarea este legata de munca educativa, de viata sociala


si evolutia unor fenomene aflate sub influenta mediului socio-economic

Procesul adaptarii-integrarii necesita analiza si proiectarea programelor


educationale raportate la specificitatea si individualitatea copilului.
Copilul cu C.E.S. beneficiaza de programe educationale care ii faciliteaza
adaptarea si integrarea sociala asigurandu-i:
-terapia,
-recuperarea,

-abilitarea,
-reabilitarea
4.2. Obiectivele Programului General de Autonomie
Personala si Sociala

Programul general de autonomie personala si sociala este structurat in


functie de anumite obiective generale si specifice, prezentate in tabelele de mai jos:
Tabel I
FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE:
OBIECTIVE GENERALE
A. Autoservire:

B. Autonomia
personala in mediul

1.Obiective specifice,

ambiant:

2. Corpul omenesc,

1.Obiective specifice,

3. Igiena personala-

2.Familia,

sanatatea,
3.Pregatirea
4. Imbracamintea,
5. Incaltamintea,
6. Hrana,
7. Bucataria,
8.Vesela-tacamurile,

viata

de

pentru

familie

prin

activitati gospodaresti,

9. Locuinta

Tabel II

AUTONOMIA SOCIALA. INTEGRAREA SOCIALASOCIALIZAREA

Obiective specifice

Obiective generale

A. Autonomia sociala:

1.

Formarea

dezvoltarea

si

abilitatilor

1. Cunoasterea mediului

sociale care sa conduca la

social;

maturitatea psihosociala;

2. Autonomia scolara,

2.

3.Autonomia in afara
clasei si a scolii;

4.Mijloace de transport;

Formarea

si

dezvoltarea
competentelor
corporal
care

si

de

ordin

psihomotor,

sa

consolideze

autonomia personala;
5.Autonomia in
manipularea financiara.

3. Stabilirea echilibrului si
a gradului de maturitate,

B.

Comportamentul

care sa-i permita adaptari

social:

inter si intrapersonale;

1. Norme de comportare

4.

civilizata;

obiectiva

Perceperea
a

corecta,
propriei

persoane;
2. Relatii de adaptare si
integrare in micro/ macro

5. Acceptarea de sine si a

grupurile sociale;

altora;

3.Relatii intre sexe;

6.Educarea sensibilitatii si

educatie sexuala;

4. Viata de familie;
5. Activitati de
socializare.

echilibrului

pentru

siguranta

de

manifestarile

afectiv,
garanta
sine

in

anumitor

impulsuri emotionale;
7.Formarea capacitatilor
afective care sa-i permita
exprimarea propriilor emotii
si sentimente;

8.Manifestarea de
receptivitate si respect
pentru alte persoane in
contexte sociale diferite;
9.Organizarea si
programarea de activitati
care sa permita
autocontrolul,
autoconducerea (conduita
independenta);

10. Stimularea curiozitatii si


interesului de cunoastere a
mediului fizico-geografic si a
celui socio-uman, cu relatiile
sociale specifice.
Tabel III
FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE: AUTOSERVIRE

Obiective specifice:

Aria de continut:

a)

Corpul omenesc;

b)

Igiena personala-sanatate-

1. Cunoasterea mediului
ambiant si formarea
capacitatii de autonomie;
2. Folosirea corecta a unor

autoingrijire;
c)

Imbracaminte;

obiecte de toaleta etc.

d)

Incaltamintea;

3. Cunoasterea actiunilor

e)

Hrana;

f)

Bucataria;

scolara si de joc etc);

g)

Vesela si tacamuri;

4.Formarea si exersarea

h)

Locuinta.

obiecte de uz personal,

din regimul zilnic (toaleta


de dimineata, mese
principale, activitatea

unor deprinderi practic


gospodaresti (de ordine,
curatenie etc);
5. Formarea si exersarea
deprinderilor de igiena
personala, a unor
comportamente specifice
de autoservire si pastrare
a sanatatii;
6. Formarea
comportamentelor
motrice, a gusturilor
social-utile de
autoingrijire,

autogospodarire;
7. Formarea
comportamentelor motrice
la gospodarirea spatiului
ambiant (locuinta, curte,
gradina).

Tabel IV
AUTONOMIA PERSONALA LA MEDIUL AMBIANT
Obiective generale

Aria de continut

1. Cunoasterea prin

a)

Cunoasterea si

observatie si actiuni

identificarea membrilor

practice, a elementelor

propriei familii, relatii

privind familia, locuinta,

de rudenie; pozitia

strada, cartierul, orasul

copilului in familie;

etc;
b)

Relatii de familie,

2. Identificarea mediului

norme de convietuire si

fizico-geografic si social de

comportament:

la oras si sat; cunoasterea

respect, ajutor,

diferentelor dintre mediul

dragoste etc.

urban si cel rural;


c)

Pregatirea pentru

3. Cunoasterea

viata de familie prin

principalelor institutii

activitati gospodaresti

publice;

in interiorul si
exteriorul locuintei.

4. Cunoasterea si folosirea
corecta a mijloacelor de

transport;
5. Respectarea regulilor
rutiere, de circulatie;
6. Formarea si exersarea
deprinderilor de a se
orienta si deplasa corect in
mediul ambiant;
7. Stabilirea unor relatii
interpersonale, de
orientare in diferite situatii
si unitati sociale.

Tabel V

AUTONOMIA SOCIALA:

Obiecte specifice:

Aria de continut:

1. Formarea si exersarea

Adaptarea la mediul

capacitatilor de autonomie

social:

personala in vederea
adaptarii la viata

1. Cunoasterea mediului

cotidiana;

social;

3. Cunoasterea si

2. Autonomia scolara;

exersarea principalelor
activitati umane-munca,
joc, odihna etc- cu
adaptarea socio-umana in

3. Autonomie in afara
clasei si scolii;
4.Mijloace de transport;

diferite situatii;

5. Forme sociale de
timpuriu.

2. Formarea deprinderilor
de asumare si indeplinirea
unor sarcini legate de
autoservire, autonomie
pentru adaptare la viasa
cotidiana.
3.Formarea deprinderilor
de asumat si indeplinirea
unor sarcini legate de
autoservire, autonomie
pentru adaptarea la viata
cotidiana;
4.Cunoasterea,
respectarea si aplicarea
normelor, deprinderilor de
comportare civilizata, de
convietuire in grupuri de
munca, in familie, in
mediul social cotidian;
5.Formarea unor conduite
de viata civilizata prin
imitarea modelelor
complementare si
implementarea unor
norme vizuale de
comportare: formele de
politete, adresare etc;
6.Formarea unor trasaturi

de personalitate necesare
pentru adaptarea socioprofesionala spiritul de
responsabilitate,
stapanirea de sine etc.;
7.reglarea capacitatilor de
cooperare, colaborare,
coordonare cu cel cu
statut social similar
deosebit, cu persoane
cunoscute si necunoscute.

Tabel VI
COMPORTAMENTUL SOCIAL: SOCIALIZAREA
Obiective specifice:

Aria tematica:

1.Formarea deprinderilor

1. Norme de comportare

de relationare sociala;

civilizata;

2.Stabilirea unor relatii

2. Reactii de adoptare si

interpersonale corecte,

integrare in

diferentiate in functie de

micro/macrogrupurile

varsta, statut, situatii

sociale: relatii de familie;

concrete;

in grupul scolar;
microgrupul social; relatii

3.Formarea si exersarea

interumane;

deprinderilor de
comprotare in familie,
gradinita, scoala etc.;

3.Relatii intre sexe.

4. Cunoasterea si

Educatia sexuala;

respectarea normelor de
buna convietuire, a codului
de bune maniere;

4. Viata de familie;
5. Activitati de socializare.

5.Cunoasterea si
exersarea deprinderilor de
comportare civilizata in
mijloacele de transport,
institutii publice;
6. Formarea si exersarea
unor comportamente
adecvate in ocazii
speciale: in vizita, la
biserica etc.

Studenta:Sandu Gloria Teona


Cristiana,Gr.5,An II,BFKT