ANOMALII DENTARE DE NUMAR.

Anomaliile dentare de numar se pot manifesta prin variatii in plus (dinti

supranumerari) sau in minus (hipodontii).
DINTII SUPRANUMERARI.
Sunt dinti in plus fata de numarul normal al unei serii dentare fie temporara,fie
permanenta.Frecventa lor este variabila,intre 1 si 5%.
Sunt mai frecventi in dentatia permanenta si intereseaza mai mult maxilarul decat
mandibula si mai frecvent regiunea incisiva,dar pot sa apara in orice alta zona a
maxilarului.Se pot dezvolta independent sau alaturi de un dinte al seriei normale.Forma
lor este asemanatoare cu cea a dintelui in vecinatatea caruia se dezvolta sau pot fi atipici.
Pot erupe pe arcada dentara sau pot sa ramana inclusi.
ETIOPATOGENIE.
Se presupune ca dintii supranumerari sunt rezultatul cresterii excesive dar organizate a
lamei dentare.Sunt considerati fie ca o revenire la o formula dentara ancestrala (teoria
atavica), fie apartin unei lame dentare accesorii (teoria celei de a treia dentatii), fie sunt
rezultatul diviziunii mugurilor dentari din seria normala,cel mai frecvevnt fiind implicat
incisivul lateral superior.
ASPECTE CLINICE.
Dintii supranumerari pot erupe in arcada si se pot incadra armonios (situatie intalnita
in dentatia temporara) sau pot determina modificarea pozitiei dintilor vecini , rotatii ,
inghesuiri dentare.
De cele mai multe ori raman retentionati producand tulburari de eruptie ale dintilor
permanenti,malpozitii dentare,necroze pulpare,nevralgii,degenerescente chistice ale
sacului folicular.
Prezenta dintilor supranumerari in dentatia temporara este asociata cu prezenta lor si
in dentatia permanenta.
Un dinte supranumerar evoluand impreuna cu incisivul central determina aparitia
monstruozitatilor de forma si volum dentar (dinti fuzionati).In cazul incisivilor laterali
superiori se poate observa o duplicare a dintelui,astfel incat este foarte greu de diferentiat
supranumerarul geaman de adevaratul incisiv lateral.
MEZIODENSUL este un dinte supranumerar dismorfic,conic sau tuberculat,situat pe
linia mediana superioara.Poate fi unic sau pot fi doi sau mai multi.Calcifierea lui poate fi
mai precoce si poate erupe inaintea incisivilor.Cand sunt doi erup de obicei palatinal.Pot
sa ramana retentionati,uneori sunt in situs inversus iar prezenta lor este banuita datorita
modificarilor de eruptie ale incisivilor permanenti,intarzierea eruptiei acestora sau
asimetria in eruptia incisivilor centrali,tulburari de ordine,prezenta unei diasteme
mari,deplasarea incisivilor.
EXAMENUL RADIOLOGIC.
Este obligatoriu pentru precizarea diagnosticului.Radiografiile sunt necesare si pentru
alegerea caii de acces in abordarea chirurgicala a dintilor supranumerari inclusi.
Se poate intampla ca radiografic sa fie evidentiat un numar mai mic de formatiuni
supranumerare decat se constata in momentul interventiei chirurgicale,ele nefiind
mineralizate sunt greu de decelat radiologic.
Se utilizeaza radiografii cu film muscat,panoramice,ortopantomografii.

TRATAMENT.
Se impune indepartarea dintilor supranumerari cat mai repede posibil pentru a se
asigura o evolutie favorabila aparatului dento-maxilar.
Daca supranumerarii erup in arcada,extractia lor cat mai precoce este suficienta pentru
a se evita tulburarile de eruptie ale dintilor permanenti.Daca sunt inclusi,interventia
chirurgicala se va face numai dupa varsta de 6 ani,existand pericolul deplasarii mugurilor
dintilor permanenti.
HIPODONTIA.
Reducerea numerica a dintilor poate interesa dinti izolati sau poate fi extinsa pana la
lipsa totala a mugurilor dentari (anodontia).
Frecventa anomaliei este apreciata pana la 4-5%.
Anomalia poate interesa ambele dentatii,dar este mai frecventa in dentatia permanenta
ETIOPATOGENIE.
Printre factorii determinanti un rol important il au factorii genetici.Este un simptom
constant in polidisplazia ectodermica,in care sunt afectate elemente ale sistemului
ectodermic:par rar,friabil,numar redus de glande sebacee si sudoripare,piele uscata,
hiperkeratoza,sindactilie.
Alti factori favorizanti sunt:tulburari metabolice,boli infectioase,intoxicatii.
Hipodontiile prin reducerea dintilor de sfarsit de serie (molarii de minte,premolarii
doi,incisivii laterali) sunt considerate de origine filogenetica.Aceasta tendinta de reducere
a numarului si dimensiunii dintilor face ca disparitia molarilor de minte sa se cifreze la
aproximativ 25%,urmata de incisivii laterali 12% si premolarii doi 11% la grupurile cu
hipodontii.Dintii prezenti pot avea dimensiuni reduse si modificari de forma.
FORME CLINICE.
Lipsa incisivului lateral superior poate fi uni sau bilaterala.Daca este unilaterala,
omonimul prezent poate fi normal dar mai frecvent este nanic,cu o forma conica.In
perioada dentatiei mixte anomalia trebuie suspectata de cate ori exista persistenta
incisivilor laterali temporari,tulburari de ordine de eruptie,eruptia primului premolar
inaintea incisivului lateral,eruptia unui incisiv lateral nanic si persistenta temporarului in
hemiarcada opusa,prezenta unei diasteme false.Examenul radiologic va confirma
diagnosticul clinic prezumptiv.
Atitudinea terapeutica variaza,alternativele fiind de inchidere biologica a bresei sau de
mentinere a bresei.
In ageneziile incisivilor centrali inferiori diagnosticate precoce se prefera inchiderea
biologica a bresei.Daca diagnosticul se pune tardiv,este indicata pastrarea incisivilor
centrali inferiori temporari cat mai mult posibil,avand in vedere dificultatile tehnice de
restaurare protetica in zona incisiva.
Lipsa premolarilor. Este cunoscuta lipsa premolarilor doi inferiori,mai putin
frecventa a premolarilor doi superiori,uneori fiind intalnite aplazii in diagonala (de
exemplu,lipsa de pe arcada a premolarului doi superior drept si a premolarului doi
inferior stang).
Daca molarii doi temporari sunt sanatosi si pe arcada exista suficient spatiu,ei pot fi
pastrati,deoarece experienta clinica arata prezenta lor la varste de peste 40 de ani,ori la
acea varsta nu se mai pune problema aplicarii unui tratament protetic clasic sau a unui
tratament implanto-protetic.

Absenta molarilor de minte poate fi benefica cel putin din punctul de vedere al
tulburarilor de eruptie pe care le pot determina molarii de minte inferiori.
Hipodontiile extinse. Intereseaza ambele dentatii si ambele arcade.In principiu
oricare dinte poate fi interesat,dar mai frecvent sunt interesati incisivii laterali superiori,
premolarii doi inferiori si superiori.Incisivii centrali superiori,caninii si premolarii unu
pot si ei sa lipseasca in anumite forme de hipodontie.Cel mai stabil se dovedeste molarul
de 6 ani chiar si in hipodontiile extinse.
Atitudinea terapeutica se ia in functie de varsta copilului si va urmari stimularea
proceselor de crestere maxilara,corectarea pozitiilor vicioase ale dintilor
prezenti,refacerea functiilor perturbate,toate aceste obiective putand fi realizate prin
tratament ortodontic si ortopedic,proteze infantile.Se vor pregati astfel conditiile
favorabile unui tratament protetic dupa incheierea proceselor de crestere.
Anodontia. Lipsa totala a mugurilor dentari intereseaza de obicei ambele dentatii.
Fizionomia copiilor este una caracteristica unui edentat,avand un aspect batranicios.
Etajul inferior al fetei este micsorat,santul mentonier este accentuat,buza inferioara este
eversata,mandibula este micsorata in volum,profilul fiind convex prin menton retras.
Endooral se remarca prezenta unor creste alveolare reduse ca volum,in special cele
mandibulare.Sunt afectate aproape toate functiile: fizionomica,masticatorie,fonetica.
Tratamentul are ca obiective refacerea functiilor afectate prin aplicarea unor proteze
totale.Este foarte important ca aceste proteze sa fie schimbate la intervale de 1-2 ani
pentru a nu frana procesele de crestere maxilara.