PARODONTITELE APICALE

Infectiile pulpare incorect tratate vor provoca complicatii in parodontiul apical care este situat sub
dinte. Microbii prezenti in pulpa infectata pot difuza in tesuturile inconjuratoare prin orificiul situat la
varful radacinii (numit apex) provocand infectii acute sau cronice.
Parodontita apicala este o inflamatie acuta sau cronica a tesutului situat sub radacina dintelui.
Parodontitele apicale se dezvolta datorita microbilor prezenti in pulpa dentara in cazul unei pulpite
dentare netratate.

a. Parodontita apicala acuta

Parodontita apicala acuta poate lua forma unui abces dentar, cand o colectie de puroi se
formeaza la varful radacinii dintelui.
Abcesul dentar apare datorita difuzarii infectiei dinspre pulpa dentara care de cele mai multe
ori a suferit deja un proces de descompunere septica sub influenta bacteriilor anaerobe.

abces dentar

Simptome si semne
Simptomele unui abces dentar pot varia de la dureri usoare pana la dureri de intensitate
extrema. Caldura si presiunea asupra dintelui exacerbeaza durerile. Zona in care apare
abcesul este sensibila la atingere si, in mod normal, este tumefiata (sau umflata).
Abcesul dentar poate evolua si fara dureri, fiind vizibila doar colectia purulenta de pe gingie.

Tratament
In prima faza, tratamentul are ca obiectiv eliminarea durerilor si disconfortului si
preintimpinarea complicatiilor in tesuturile invecinate. Se recomanda drenajul puroiului
colectat fie printr-o mica incizie la nivelul gingiei umflate fie prin interiorul canalului radicular
(drenaj endodontic).

La nevoie se pot prescrie antibiotice si/sau antiinflamatoare.

Daca distructia coronara este moderata, se recomanda un tratament endodontic pentru a
salva dintele. Daca distructia dintelui este avansata, se indica extractia acestuia urmata de
un chiuretajmenit sa elimine tot tesutul infectat.
Pentru mai multe detalii despre abcesul dentar, urmati acest link.

!!!Parodontitele apicale acute nu iau intotdeauna forma unui abces dentar. Chiar daca
lipseste colectia purulenta, tabloul clinic si optiunile de tratament sunt similare.

b. Parodontita apicala cronica sau leziunile apicale cronice

Leziunile apicale cronice se dezvolta in timp in jurul varfului radacinilor. Acestea sunt
cauzate de infectii sau gangrene pulpare ce elibereaza toxine microbiene in tesutul
periapical (situat sub dinte) care conduc la aparitia leziunilor cronice.
De obicei, aceste leziuni sunt asimptomatice (evolueaza fara dureri), dar este posibila o
acutizare care poate provoca dureri. Doua din cele mai intalnite leziuni cronice apicale
sunt chistul dentar(sau chistul apical) si granulomul dentar (sau granulomul apical).
Diagnosticul se poate stabili doar in urma examenului radiologic. Pe radiografie, leziunile
cronice apicale apar sub forma unor zone radiotransparente (adica de culoare inchisa) de
diverse forme si marimi in jurul varfului radacinii.
Chistul dentar este de obicei mai mare decat granulomul dentar si are margini mai regulate.

Tratament
Tratamentul poate varia de la un tratament conservativ ce vizeaza salvarea dintelui pana la
extractia acestuia. Evident, planul de tratament se elaboreaza doar in urma examenului
clinic insotit de una sau mai multe radiografii dentare.

1. Tratament endodontic
Cercetari relativ recente au stabilit ca leziunile apicale cronice sunt eliminate de catre
organism odata de factorul cauzator a fost indepartat.

Majoritatea acestora vor disparea in urma unui tratament endodontic corect condus
nefiind nevoie de nici un fel de interventie chirurgicala.
In asemenea situatii, tratamentul endodontic se poate intinde pe parcursul mai
multor sedinte (care pot dura pana la 8 saptamani) in functie de timpul necesar
vindecarii.

2. Rezectia apicala
Rezectia apicala sau apectomia este o interventie chirurgicala care are ca obiectiv
indepartarea varfului radacinii impreuna cu tesutul infectat inconjurator.
Rezectia apicala este indicata doar daca tratamentul si/sau retratamentul
endodontic au esuat si stabilitatea dintelui in alveola este foarte buna. In urma
rezectiei, lungimea radacinii se va scurta iar stabilitatea dintelui in alveola va scadea.

rezectia apicala

3. Extractia
Daca dintele este extrem de distrus sau stabilitatea acestuia este precara deoarece
s-a pierdut o cantitate insemnata din osul ce il sustine, se va apela la extractia
dintelui urmata de chiuretajul tesutului infectat.