Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
SCHELETUL constituie suportul rigid al corpului. El este format din 208 oase din care
34 alctuiesc coloana vertebral, iar restul de 174 se grupeaz in jurul acesteia. Reprezint o
armtur mobil in care oasele servesc ca parghii pentru tractiunea muscular. Ansamblul lor
reprezint scheletul.
Oasele situate pe linia median a corpului ca sternul si sacrul sunt neperechi. Ele se
consider a fi oase simetrice formate din dou jumtti, dreapt si stang, la fel conformate.
Oasele membrelor sunt perechi dar nesimetrice pentru c cele dou jumtti ale lor nu
sunt identic conformate.
Pentru ca un os s poat fi studiat si descris izolat in afara organismului el trebuie orientat in asa
fel incat pozitia lui s fie aceeasi cu cea pe care o are in organism.
Page | 1
Clasificarea oaselor
Dup form si dimensiuni (lungime, ltime, grosime) exist trei tipuri principale de oase:
oase lungi - predomin lungimea - ex. radius/cubitus;
- acest tip de oase se gseste la nivelul membrelor;
- au rol de parghii de vitez.
oase scurte - cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale - ex. Astragalul;
- au form aproape cubic;
- se gsesc in regiuni unde este necesar o mare soliditate si unde exist miscri variate
cu amplitudine mic;
oase late/plane - lungimea aproape egal cu limea, dar depsesc grosimea - ex. scapula,
oasele cutiei craniene;
- formeaz cavitti de protectie (craniul);
- dau insertie unui numr mare de muschi (scapula).
Page | 3
Folosind si alte criterii de clasificare se mai adaug si alte trei tipuri de oase:
- oase pneumatice, contin cavitti pline cu aer (ex. Maxila);
- oase sesamoide - se dezvolt in vecintatea unor articulatii sau in tendoanele unor muschi
(ex. Patela);
- oase suturale - inconstante, se dezvolt la nivelul suturilor craniului (fontanele).
nearticulare, foarte variate putand servi ca insertii pentru tendoane si ligamente sau ca
adpost si protejarea unor elemente anatomice (tendoane,vase, nervi).
Gurile si canalele pot fi:
- de trecere, strbtute de formatiuni anatomice;
- nutritive (pentru vasele sanguine) de la ordinul I situate la nivelul diafizei oaselor lungi si
pan la ordinul II.
Periostul este o membran fibroas care inveleste osul pe toat suprafata sa exterioar, cu
exceptia suprafetelor acoperite de cartilaj articular si a unor insertii musculare. Periostul este
bogat in vase sanguine si nervi.
Rol:
o in perioada osteogenezei particip la formarea de tesut osos;
o la adult - rol in nutritia osului;
o formarea calusului in fracturi/repararea unor pierderi limitate de substant osoas.
Oasele sunt supuse la solicitri diverse si repetate.
1. Solicitri de presiune: - sustin greutatea corpului;
- in special oasele membrelor inferioare.
2. Solicitri in flexiune: - servesc de brat de parghie pentru tractiuni musculare.
3. Solicitri in tractiune - ex. in transportul obiectelor grele.
Tesutul osos este un tesut conjunctiv dur, adaptat la maxim functiilor de sustinere si
rezistent. Osul matur este compus din 2 tipuri de tesut - unul dens ca structur - os compact,
cellalt constand dintr-o retea de trabecule intre care se delimiteaz numeroase cavitti, denumit
os spongios sau trabecular. Osul compact se gseste intodeauna la exterior, inconjurand osul
spongios. Osul, ca si alte tesuturi conective, este format din matricea intercelular si celule
incluse n aceast matrice. Matricea este compus in proportie de 40% din materii organice, in
principal fibre de colagen si in rest din sruri anorganice bogate in calciu si fosfor.
Celulele -constau dintr-un anumit numr de tipuri ce includ:
-
Scheletul osos adult este format aproape in totalitate din os lamelar dar aranjamentul
precis al lamelelor variaz larg intre corticala compact a osului si structura trabecular
interioar. Din punct de vedere histologic, deci structura substantei osoase si compacte este
aceeasi. Ele se deosebesc numai prin dispozitia felurit a lamelelor care le compun.
Osul compact
Osul adult uman const aproape in intregime din matricea mineralizat si fibre de colagen
aranjate in lamele in care sunt incluse osteocitele. Cea mai mare proportie sunt aranjate in
cilindri concentrici in jurul canalelor neurovasculare (canale Havers) formand unitatea de baz a
structurii osoase si anume sistemul haversian sau osteonul.
Osul trabecular
Substanta spongioas este format din lame sau trabecule osoase orientate in sensuri
diferite, intretindu-se in diferite puncte si delimitand astfel o serie de cavitti de mrimi diferite
in care se gseste mduv osoas. Continutul cavittilor este reprezentat de mduva osoas,
cavittile comunicand liber cu cavitatea medular central a diafizelor. Mduva poate fi rosie,
hematopoietic sau galben, adipoas, variind cu varsta si localizarea.
In concluzie osul matur este compus din 2 tipuri de substant osoas una dens ca
structur (substant osoas compact), cealalt constand dintr-o retea de trabecule intre care se
delimiteaz numeroase cavitti (substant osoas spongioas). Corpul osului lung este format
dintr-un cilindru de tesut osos compact strbtut de un canal central (cavitatea medular).
Extremittile sau epifizele sunt formate dintr-o ptur de substant osoas compact, la periferie,
ce imbrac o mas de substant spongioas, in interior. La suprafat este acoperit de o membran
vasculo-conjunctiv (periost). La nivelul suprafetelor articulare este acoperit de cartilaj articular.
Oasele plane
Sunt formate din dou lame de substant osoas compact care cuprind intre ele un strat
de substant osoas spongioas.
Page | 6
Oasele scurte
Prezint o conformatie asemntoare cu cea a epifizelor oselor lungi: la exterior se afl o
lamel compact ce inveleste la interior o mas de substant spongioas.
Creterea oaselor n lungime se realizeaz cu ajutorul cartilajului de conjugare sau
diafizo-epifizar, situat ntre diafiz i epifize. n grosime oasele cresc prin intermediul
periostului. Periostul este o membran conjunctiv, fibroas, cu grosime variabil, bogat
vascularizat care nvelete osul (cu excepia inseriilor musculare sau a zonelor acoperite de
cartilaj articular). Intervine n nutriia osului i n osteogenez att n cea normal ct i n
osteogeneza care are loc n urma fracturilor.
Mduva osoas
Este o substan semifluid, bine vascularizat, situat n cavitile din interiorul oaselor.
Morfo-funcional se deosebesc 3 tipuri de mduv osoas. Mduva roie este prezent la copii
i la aduli n vertebre, coaste i stern. La nivelul su sunt produce globulele roii, care apoi sunt
eliberate n snge. Mduva galben se afl n majoritatea oaselor adultului fiind un depozit
adipos. Mduva brun sau gelatinoas se gsete la persoanele n vrst fiind o form
degenerat a mduvei galbene.
Osul prezint o vascularizaie i o inervaie proprie.
Page | 8
Coloana vertebral
Reprezint un ax medio-dorsal format din suprapunerea a 33-34 de piese osoase numite
vertebre. Dup regiunile corporale la nivelul crora se gsesc vertebrele poart anumite denumiri
zonale, existnd 5 grupe de vertebre:
1) vertebre cervicale n numr de 7; (C1.....C7) formeaz coloana cervical care corespunde
gtului;
2) vertebre toracale n numr de 12; (T1.....T12) formeaz coloana toracal, corespunde
toracelui, pe ele se insereaz coastele.
3) vertebre lombare n numr de 5; (L1....L5);
4) vertebre sacrale n numr de 5 sunt sudate ntre ele, formnd un os unic osul sacru
situat la nivelul pelvisului;
5) vertebre coccigene n numr de 4 sau 5 sunt unite ntre ele, formnd un os unic coccisul
sau coccigele situat tot n pelvis.
Vertebrele din ultimele dou regiuni ale coloanei se numesc vertebre false, din cauza
faptului c piesele componente sunt sudate ntre ele. Vertebrele din primele trei regiuni, fiind
independente, sunt considerate vertebre adevrate.
Page | 9
Osul sacru este un os median i nepereche. Este situat inferior ultimei vertebre
lombare. Prezint 4 fee: dorsal, ventral i 2 laterale, o baz i un vrf.
Faa ventral, orientat spre pelvis, este concav prezentnd median un ax osos care
corespunde corpurilor vertebrelor sacrale. Locul de sudare a acestora este indicat de patru linii
transverse. Faa dorsal este convex prezentnd pe mijloc creasta sacral median rezultat din
contopirea proceselor spinoase i dou creste sacrale laterale rezultate din contopirea proceselor
transverse.
Page | 11
Toracele
Toracele osos reprezint o cavitate edificat de coloana vertebral toracal, coaste i
stern, adpostind organe importante.
Sternul
Este un os amplasat n partea medio-ventral a toracelui. Este un os nepereche, lung i turtit.
Este alctuit din 3 subuniti: una cranial numit manubriu, una intermedial sau corpul
sternului i una caudal sau procesul xifoidian. Prezint o fa ventral, una dorsal, 2 margini
laterale, o baz i un vrf. Faa ventral a sternului este convex prezentnd la locul de unire
dintre manubriu i corp o proeminen numit unghiul sternal.
Page | 14
Inferior acestuia se afl 3-4 linii transverse care indic locul de fuziune a unor piese
osoase numite sternebre, demonstrnd c iniial sternul era alcturi din mai multe piese
independente. Faa posterioar este concav prezentnd liniile transversale. Marginile laterale
expun un ir de apte scobituri costale destinate articulaiei cu cartilajele costale. Baza este
orientat cranial, prezentnd pe mijloc scobitura jugular care indic limita dintre gt i torace.
Page | 15
Coastele
Reprezint arcuri osteocatilaginoase, situate ntre coloan i stern. Sunt 12 perechi,
numerotate cranio-caudal. Lungimea coastelor crete de la coasta 1 i coasta 12 spre coasta 7,
care este cea mai lung. n funcie de raportul cu sternul, se mpart n coaste adevrate i coaste
false. Coastele adevrate sunt primele 7 perechi, care se articuleaz fiecare cu sternul. Coastele
false, ultimele 5 perechi nu ajung la stern, mprindu-se n 2 grupe: coaste false propriu-zise: 8,
9, 10, care dei nu mai ajung la stern se articuleaz totui cu acestea cu ajutorul coastelor situate
deasupra; coastele flotante 11 i 12 care nu mai ajung deloc la stern. Lungimea coastelor crete
de la coasta 1 i coasta 12 spre coasta 7, care este cea mai lung.
Vertebra CI - Vertebra CX = sunt coaste adevarate;
Vertebra CXI - Vertebra CXII = coaste flotante.
Coasta prezinta:
Cap situat posterior, ce se articuleaza cu corpurile vertebrale.
Tubercul ce se articuleaza cu procesele transverse ale vertebrelor prin articulatia
costo-transversala.
Anterior
Coastele CI CVII se articuleaza cu Sternul prin intermediul unor cartilaje.
Coastele CVIII - CX se articuleaza cu sternul prin itermediul cartilajului coastei CVII
astfel se formeaza la rebordul costal.
Suprafaa intern sau endotoracele este submprit tot n aceleai 4 fee a cror
delimitare se face n funcie de aceleai repere, elementele anatomice descriptive fiind aceleai
cu ale oaselor componente. Vrful toracelui reprezint orificiul superior, orientat cranial,
delimitat de scobitura jugular a sternului, prima pereche de coaste i corpul primei vertebre
toracale.
De la acest nivel trec organele de la gt la torace i invers. Baza toracelui constituie
orificiul inferior mult mai larg dect cel superior, fiind orientat caudal. Baza este delimitat de
apendicele xifoid, corpul vertebrei T12 i coastele 7-12.
Page | 18
ARTICULATIILE TORACELUI
Se mpart n 2 grupe. Un grup posterior reprezentat de articulaii dintre vertebre i coaste
i un grup anterior cuprinznd articulaiile cu sternul i articulaiile cartilajelor costale.
Grupul posterior - Articulaiile dintre coaste i vertebre sunt reprezentate de articulaiile
dintre corpurile a 2 vertebre i capul unei coaste, numite articulaiile capetelor costale i pe de
alt parte de articulaiile dintre procesul transvers ale unei vertebre i tuberculul unei coaste,
articulaie numit transverso-costal. Ambele sunt articulaii plane de tip sinovial ntrite de o
serie de ligamente.
Grupul anterior - Articulaiile condro-sternale sunt articulaii plane care leag cartilajele
coastelor adevrate cu sternul. Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsul articular i 3
ligamente. Articulaiile intercondrale unesc cartilajele coastelor 6 i 10.
Page | 20
Page | 21
MUSCHII
Totalitatea muchilor din organism formeaz sistemul muscular. Muchii reprezint
aproximativ 40% din greutatea corpului. Dup locul pe care l ocup n organism i funcia
ndeplinit, muchii se clasific n: muchi scheletici (somatici) i muchi viscerali. Muschii
reprezinta forta activa din organism care pune in miscare oasele pe care acestia se insera.
Muchii scheletici
Muchii scheletici constituie componente active ale sistemului locomotor. Sunt muchi
striai voluntari. Contracia acestora se efectueaz la comanda direct a sistemul nervos central.
Muchii scheletici menin poziia corpului prin contracii tonice (tonus muscular) i asigur
deplasarea prin contracii rapide determinate de impulsurile provenite de la sistemul nervos.
Muchii voluntari se mai numesc striai datorit faptului c, la examinarea microscopic
aranjamentul fibrilar care li formeaz le d un aspect dungat. Ei ii exercita aciunea prin
scurtarea lungimii, un proces denumit contracie. Ei trebuie sa fie capabili de a produce o
contracie rapid, exploziv, de tipul celei pe care o efectueaz muchii membrelor inferioare n
timpul unei srituri, i de a menine un tonus constant pentru a pstra corpul ntr-o postur
normal. Muchii voluntari se gsesc n ntreg organismul reprezentnd o proporie de 25 la suta
din greutatea corpului, chiar i la un nou nscut.
Page | 22
STRUCTURA MUSCHILOR
Muchii voluntari pot fi privii ca o serie de fascicule paralele de fibre adunate mpreun
pentru a forma o unitate complet. Cele mai mici dintre ele - unitile de baz ale activitaii
musculare - sunt filamente de actin i miozin, att de fine ncat pot fi obserate numai la
microscopul electronic. Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile.
Page | 23
Aceste filamente fascicule sunt denumite miofibrile. Printre miofibrile se afl depozitele
energetice ale muchiului sub form de glicogen, i furnizoni normali de energie, mitocondriile,
n care oxigenul i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. Miofibrilele
sunt grupate n fascicule mai mari numite fibre musculare. Acestea sunt de fapt celulele
musculare cu nucleii celulari dispui la periferie sub membran. Fiecare fibr muscular vine n
contact cu o fibr nervoas care i declaneaz aciunea ori de cte ori este necesar. Fibrele
musculare sunt grupate n fascicule, cu un nveli de esut conjunctiv.
Un muchi de dimensiuni mici este alctuit din puine fascicule de fibre, n timp ce un
muchi de dimensiuni mari, cum ar fi gluteus maximus, poate fi alctuit din sute de fascicule.
ntregul muchi este nvelit ntr-un esut fibros. Are un corp muscular gros care se ngusteaz la
capete, formnd tendoanele, fiecare din acestea nserndu-se pe un os.
Structura muchiului neted nu prezint acelai aranjament geometric ordonat al
filamentelor i fibrelor; ea este constituit din celule fusiforme dispuse neomogen, dei are o
contracie dependent de aciunea filamentelor de miozin i actin. Observat la microscop,
structura muchiului cardiac este totui aceeai ca a muchiului voluntar, cu excepia faptului c
fibrele formeaz o reea.
PROPRIETATILE MUSCHILOR
-
Elasticitatea = este insusirea muschiului de a reveni la forma initiala dupa ce forta care a
actionat asupra lui inceteaza.
Muschii se gasesc intr-o stare de contractie permanenta numita tonus muscular care contribuie la:
mentinerea temperaturii constante a corpului;
mentinerea oaselor in articulatie;
mentinerea pozitiei normale a corpului.
Miscarile complexe se realizeaza cu participarea mai multor grupe de muschi. Muschii,
oasele si articulatiile lucreaza dupa sistemul parghiilor.
Page | 24
O parghie prezinta:
1. punctul de sprijin (S) = articulatii;
2. forta activa (F) = muschii care se contracta;
3. forta rezistenta (R) = oase.
Proprietile fundamentale ale muchilor sunt: elasticitatea, plasticitatea, excitabilitatea i
contractibilitatea.
Elasticitatea - Reprezint proprietatea muchiului striat scheletic de a reveni la forma
iniial dup nceperea aciunii forei care a determinat extensia sa.
Plasticitatea - Reprezint proprietatea muchilor netezi vicerali de a-i menine constant
tensiunea la diferite grade de distensie.
Excitabilitatea - n repaus, sarcolema fibrei muculare este polarizat. Potenialul de
membran al fibrei este de 80 la 100 mV. Aciunea unui stimul fizic, chimic, electric sau "in
situ" numai a influxului nervos produce depolarizarea sarcolemei.
ntre stimularea fibrei muculare sau a muchiului n totalitate i apariia contraciei exist
un interval de timp de 1 ms, numit period de lanten. Influxul nervos, venit prin fibrele motorii,
este transmis fiecrei celule musculare din cadrul unitilor motorii prin intermediul plcii
motorii.
Placa motorie sau sinapsa neuro muscular are ca mediator chimc acetilona. Mediatorul
determin depolarizarea sarcolemie i producerea potenalului de plac, ce se rspndete prin
sistemul tubulr de membrane i apoi prin reticulul sarcoplasmic al celulei musculare. Durata de
propagare a undei de depolarizare de-a lungul fibrei este de 2-5 ms la viteza de 12 m/s. n acest
interval de timp, fibra se afl n perioada refractar, ceea ce nseamn c, dac frecvena
stimulilor este ridicat, fibra nu va putea rspunde la fiecare dintre aceti stimuli.
n cazul muchilor viscerali, excitantul nu mai este influxul nervos, ci depolarizarea
spontan a unora dintre fibre. Plcile motorii lipsesc. Transmiterea influxului de la o celul la
alta se face prin punile existente ntre celule.
Contractibilitatea - Reprezint proprietatea muchiului de a rspunde prin contracie la
aciunea unui stimul.
Page | 25
Perioada de refacere
Dup efort, procesele oxidative se mai pstreaz intense o perioad necesar refacerii
rezervelor de ATP i Cp i metabolitrii acidului lactic. Plmnii vor asigura necesarul de O2,
deci repiraia celulelor musculare este integral aerob.
Page | 26
CONTRACTIILE MUSCULARE
FORTA CONTRACTIEI
Fibra muscular se supune legii "totul sau nimic", dar muchiul "in situ" are contracie
gradat. Gradarea se realizez prin creterea numrului unitilor motorii activate, n funcie de
intensitatea i frecvena stimulilor. Fora de contracie este maxim cnd intr n activitate toate
fibrele muchiului respectiv i varaz ntre 3,6 - 10 kg/cm2. Muchii netezi se contract mai lent,
deoarece lipsete sistemul transversal de tuburi, iar reticulul sarcoplasmic este slab dezvoltat.
Ionii de Ca, necesari cuplrii proteinelor contractile, ptrund din mediul extracelular prin
sarcolem n urma depolarizrii i sunt expulzai dup refacerea potenialului de substane
energetice, deci prezint o dependen mi mare fa de degradrile aerobe. Muchii netezi,
neavnd inserie pe oase, au o libertate de contracie i extensie mai mare, putnd fi supui unor
deformri mult mai importante.
Contracia izometric modific tensiunea muchiului, dar lungimea rmne constant.
Caracterizeaz musculatura postural. Nu produce lucru mecanic, ci cldur.
Contracia izotonic este aceea n care tensiunea rmne constant, dar variaz ca
lungime. Este caracteristic majoritii muchilor scheletici. Realizeaz lucru mecanic i produce
micare.
n activitatea obinuit, muchiul trece prin faze de contracie izometric i izotonic,
iniierea oricrei contracii fiind, de obicei, izometric.
Oboseala muscular
Se manifest prin diminuarea capacitii de travaliu muscular. Se datoreaz scderii
randamentului energetic, acumulrii de acid lactic, lipsei de O2, epuizrii substanelor
macroergice i a mediatorilor chimici la nivelul plcilor motorii.
Manifestrile termice ale contraciei
Energia chimicp eliberat n timpul contraciei este convertit circa 30% n lucru mecanic
i circa 70% n energie caloric. Muchii sunt principalii generatori de cldur, att prin tonusul
muscular, ct i prin contracii mici i fracvente numite frisoane, declanate n mod reflex la
expunerea la frig.
Page | 27
Tendoanele
Tendoanele joac un rol important ntr-o gam variat de micri. n principiu, tendonul
unete partea activ sau corpul muchiului cu structura - un os - care va fi mobilizata. Fora de
contracie a fibrelor musculare este concentrat i apoi transmis prin tendon, realiznd
traciunea structurii interesate i realiznd astfel micarea.
Tendoanele sunt extensii specializate ale muchilor i sunt formate din esut conjunctiv,
care leag fasciculele de fibre musculare i care se unesc i se extind n afara muchiului sub
forma unui cordon inextensibil.
Page | 28
Page | 29
Musculatura extrinsec cuprinde muchi care leag membrul toracal de scheletul axial
i care nu aparin ca orogine prii dorsale a trunchiului. Muchii superficiali ai spatelui sunt
dispuse n 2 planuri: superficial cu 2 muchi trapezi i latisim i profund cu 5 muchi: ridictorul
scapulei, romboidul, cei 2 dinai posteriori i spleniusul.
Muchiul trapez este un muchi lat n form de triunghi, cu baza orientat median. Are o
baz larg de inserie pe occipital i procesele spinoase ale vertebrelor C7-T12. Lateral se inser
pe clavicul i scapul. Aciune: trage medial centura scapular.
Page | 30
Muchiul latisim sau Marele dorsal este cel mai mare (lat) muchi al omului. Medial are
o inserie larg pe ultimele trei sau patru coaste; procesele spinoase ale ultimelor cinci sau ase
vertebre toracale; vertebrele lombare, creasta sacral medial i creasta iliac. Lateral se inser
pe humerus. Aciune: coboar membrul ridicat.
Page | 31
Muchiul ridictorul scapulei este situat ntre procesele transverse ale primelor patru
vertebre cervicale i unghiul superior al scapulei. Romboidul este situat ntre procesele spinoase
de vertebre C6-T4 i marginea medial a scapulei. Aciune: ridic omoplatul.
Dinatul posterior i superior este situat ntre procesele spinoase ale vertebrelor C6-T3 i
feele externe ale coastelor 2-5. Aciune: ridic coastele intervenind n inspiraie, coboar
coastele intervenind n expiraie. Dinatul posterior i inferior este situat ntre procesele spinoase
ale ultimelor dou vertebre toracale i ale primelor dou vertebre lombare. terminal se inser pe
ultimele patru coaste.
Page | 32
MUSCHII TORACELUI
Muchii regiunii anterolaterale sunt muchi ce asigur legtura dintre torace i
membrul superior . Muschii toracelui (peretelui antero-lateral) sunt reprezentati de dou categorii
de muschi:
- muschi extrinseci, care leag membrul superior de torace (muschiul latissim, dintat
anterior, pectoral mare si pectoral mic);
Pectoralul mare este un muchi lat superficial. Se inser pe clavicul, stern, cartilajele
primelor 6 coaste i pe teaca muchiului drept abdominal. Lateral se inser pe tuberculul
mare al humerusului. Aciune: adducia membrului.
Page | 33
Pectoralul mic este situat dedesubtul precedentului ntre feele antero-laterale ale
coastelor 3-5 i procesul coracoid al scapulei. Aciune: deplaseaz scapula caudal i
ventral.
Dinatul anterior se inser pe coaste, de unde se ndreapt spre scapul. Aciune: dac
puntul fix este pe scapul ridic coastele intervenind n inspiraie. Dac punctul fix e pe
torace deplaseaz scapula ventro-lateral.
Muchii extrinseci sunt comuni toracelui i membrului toracal, legnd aceste dou uniti.
Intervin att n biomecanica toracelui ct i a membrului toracal.
Page | 34
- muchii intrinseci sunt muchii motori ai coastelor. Muschii intrinseci sint situati
pe acelasi plan cu scheletul costal al toracelui. Muschii intrinseci sunt formati din materialul
muscular propriu. Includ muschii intercostali externi ce formeaz planul extern, muschii
intercostali interni ce formeaz planul mijlociu, iar cel de-al III-lea plan, profund, este
reprezentat de muschii intercostali intimi, muschii subcostali si muschiul transvers al toracelui.
- muchii intercostali sunt dispui n dou planuri: intercostalii interni, cu fibre
oblice de jos n sus i dinspre anterior spre posterior i intercostalii externi cu fibre oblice de sus
n jos i dispuse dinspre exterior spre interior. Muschi intercostali (interni si externi) se inser pe
marginile a 2 coaste vecine. Pentru cei externi fasciculele musculare sunt orientate oblic de sus in
jos si dinapoi inainte; pentru cei interni orientarea fibrelor musculare este invers. Aciune:
formeaz o centur muscular ce solodarizeaz coastele ntre ele asigurnd unitatea cutiei
toracice. Muchii intercostali interni sunt cobortori ai coastelor (expiratori), iar muchii
intercostali externi sunt ridictori ai coastelor (inspiratori).
Page | 35
Page | 36
1) Muchii intercostali ocup spaiul dintre 2 coaste nvecinate unul spre interior (spre
cutia toracic) unul spre exterior. Sunt mai scuri dect spaiul dintre 2 coaste, intercostalul
extern ntinzndu-se de la extremitatea vertebral pn la articulaia dintre coaste i cartilajul
costal. Aciune: intercostalii externi ridic coastele fiind inspiratori, cei interni coboar coastele
intervenind n expiraie. Fibrele lor sunt orientate n direcii opuse.
Page | 37
Page | 38
Page | 39
Page | 40
Page | 41
VASCULARIZATIA MUSCHILOR
ARTERE: Muschii spatelui sunt vascularizati de artera subscapulara. Muschii
jghiaburilor vertebrale sunt vascularizati de ramurile dorso-spinale ale arterelor lombare.
VENE: Vena cava superioara colecteaza sangele muschilor regiunilor gatului. Vena
vertebrala colecteaz sangele din canalul vertebrel cervical din muschi paravertebrali si
din regiunea cefei. Vena jugulara posterioara colecteaza sangele din regiunea cefei.
Venele intercostale colecteaza sangele muschilor intercostali. Vena cava inferioara, vena
iliaca-comuna, vena ilio-lombara si vena sacrala colecteaza sangele din regiunea lombara,
si sacroiliaca.
Page | 42
Ultimele doua perechi de coaste servesc ca punct de insertie pentru muschii abdominali
si, astfel, se va micsora diametrul antero-posterior. Ascensiunea suplimentara a diafragmului se
datoreste, pe de o parte, aspiratiei" create prin presiunea subatmosferica din torace, iar pe de
alta parte, faptului ca viscerele abdominale sunt impinse in sus prin contractia muschilor
abdominali. Modificarea dimensiunilor cutiei toracice este urmata de modificari in acelasi sens
ale tesutului pulmonar. Acest fenomen, esential pentru desfasurarea normala a ventilatiei, se
datoreste prezentei intre foitele seroasei pleurale a unei cantitati minime si permanent
reimprospatate de lichid pleural. Impartirea plamanului in lobi face ca tractiunea exercitata
asupra parenchimului sa fie relativ uniforma. Diferentele care apar intre diferite zone se datoresc
fie plamanului, fie custii toracice.
Portiunea superioara a toracelui isi creste mai mult capacitatea comparativ cu partea
inferioara. Faptul ca pozitia coloanei vertebrale ramane relativ fixa are ca urmare expansionarea
partii anterioare. Expansiunea inegala face posibila distingerea urmatoarelor zone:
zona neexpansibila, situata in jurul nilului;
zona de distensibilitate maxima, cu o grosime de aproximativ 3 cm, situata
imediat subpleural;
zona intermediara, in care distensibilitatea este mai mare in sectorul dinspre
periferie fata de cel orientat central.
Cutia toracica nu se destinde uniform, iar efectele cresterii sale de volum se exercita in
principal asupra tesutului pulmonar care vine in contact cu partile mobile. Se poate spune ca
aceste zone sunt direct expansionate. Portiunile din plaman care vin in contact cu portiuni mai
putin mobile sau statice ale toracelui vor suferi o expansiune indirecta, in sensul ca vor fi
destinse numai prin deplasarea altor zone pulmonare. Aceste zone sunt: fata posterioara a
varfului pulmonar, fetele posterioare ale plamanilor si suprafetelor pulmonare mediastinale.
Expansiunea tesutului pulmonar este ajutata de alungirea arborelui bronsic si de faptul ca
in timpul inspirului hilul face o miscare cu directie anterioara, inferioara si externa. Pe de alta
parte, reteaua elastica din vase si sistemele de canale ale arborelui bronsic constituie un sistem
elastic continuu, care face ca fiecare element sa fie legat de structurile vecine, in asa fel incat
tensiunile dezvoltate intr-un anumit punct sa fie transmise tuturor partilor componente ale
sistemului.
Page | 46
Fracturile sunt leziuni ce apar n urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului,
constnd n ntreruperea continuitatii acestuia. n functie de modul de actiune a agentului
vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri:
fracturi nchise - tegumentele n jurul focarului de fractura sunt intacte;
fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga;
fracturi directe - n care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de
producere a fracturii;
fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al
agentului vulnerant.
De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul de
producere: fracturi spiroide, fracturi cu nfundare, deplasate. La fel pot fi fracturi complete,
interesnd ntreaga circumferinta a osului sau incomplete (partiale).
Semne de probabilitate
durere spontana sau ntru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare;
impotenta functionala a membrului afectat;
Page | 47
echimoze tardive;
Complicatii immediate
transformarea unei fracturi nchise ntr-o fractura deschisa;
lezarea vaselor sau a nervilor aflate n vecinatate;
infectia focarului de fractura.
Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal.
Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste nvecinate. Imobilizarea se
face prin nfundarea zonei respective mpiedicnd astfel miscarile segmentelor la acest nivel.
Semnele si simptomele constau n dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (n
inspir cnd toracele se destinde fragmentul se nfunda; la expir cnd toracele se micsoreaza
fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.
Page | 49
Politraumatismele
Reprezint afeciuni traumatice n care sunt prezente mai multe leziuni acute (locale i
generale), provocate de aciunea brusc i violent a agenilor cauzali. n marea majoritate a
cazurilor sunt dereglate funciile vitale. Politraumatismele apar n: accidente de circulaie (peste
50% din politraumatisme), accidente de munc, diverse catastrofe naturale, accidente prin
mpucare, etc.
La nivelul toracelui pot exista : contuzii; plgi; corpi strini; fracturi costale, sternale, sau
ale coloanei vertebrale dorsale.
Fracturile coastelor 1 si 2, mai ales cand sunt asociate cu fractura claviculei sau
omoplatului, denota un impact extrem de puternic, ridicand suspiciunea de leziuni intratoracice
importante. Disjunctiile condro-costale sau condro-sternale nu trebuie ignorate; examenul clinic
ramane esential, acestea neputand fi identificate radiologic. Adeseori insotesc alte fracturi si,
uneori, chiar voletul costal.
Fractura costal reprezint cea mai frecvent leziune traumatic a toarcelui. Pot fi ntlnite:
fracturi simple;
fracturi complicate cu hemopneumotorax;
fracturi multiple grave asociate cu volet costal i leziuni ale organelor intratoracice.
Diagnosticul clinic este sustinut de:
durerea n punct fix n inspir, la tuse sau apsare;
perceperea crepitaiilor osoase la palpare.
Radiografia toracic simpl (mai ales cea de profil) precizeaz diagnosticul i relev
eventualele leziuni associate. Prognosticul fracturilor costale depinde de numrul coastelor
fracturate i de localizarea acestora:
fracturile segmentelor dorsale ale primelor trei coaste (bine protejate de musculatura
jgheaburilor vertebrale i de scapule) semnific un traumatism de intensitate mare n care
probabilitatea existenei leziunilor viscerale (n particular ruptura de trahee) este crescut.
fracturile coastelor de la baza toracelui se pot asocia frecvent cu leziuni ale organelor
parenchimatoase intraperitoneale (splina, ficat).
Bolnavii cu leziuni de acest tip vor fi internai chiar dac starea general la prezentare
este bun i radiografia toracic evideniaz (cu excepia leziunilor costale) un aspect normal.
Page | 51
Riscul evolutiv principal al unei fracturi costale cu deplasare este reprezentat de umezirea
plmnului respectiv (apariia unui sindrom de bronhopneumonie) datorat atelectaziei
consecutive imobilizrii antalgice.
Page | 52
Voletul costal - minim 3 coste fracturate in doua sau mai multe locuri.
Clinic:
semne clinice de fracturi costale;
respiratie paradoxala;
asociere frecventa cu: contuzia pulmonara, pneumortorax, hemotorace.
1) Voletul costal reprezint desolidarizarea unei zone a scheletelui toracic, prin fracturi
multiple (cel puin dou) ale uneia sau a mai multor coaste, care realizeaz traiecte
paralele.
2) Voletul costal nu urmrete micrile normale ale toracelui, fiind aspirat n timpul
inspirului i deplasndu-se n afar n timpul expirului. Aceast deplasare n opoziie fa
de ansamblul cutiei toracice se numete micare paradoxal i reprezint forma
obinuit de instabilitate toracic.
3) Voletul poate fi i angrenat (fixat prin eschile osoase). n aceast situaie el nu prezint
micri paradoxale i nu are repercusiuni funcionale.
4) Cnd exist un singur traiect de fractur pe linia medio-clavicular sau axilar anterioar,
aria care rmne numai n contact cu sternul poate bascula n jurul cartilajelor costale
realiznd un hemivolet.
Page | 53
Page | 54
Determinarea periodic a gazelor sanguine este modalitatea cea mai bun de a evalua
corectitudinea tratamentului aplicat.
Page | 55
Pneumotorace sufocant
Page | 56
Page | 57
EMFIZEMUL SUBCUTANAT
Page | 58
Traumatismele reprezint una din primele cinci cauze de mortalitate i morbiditate pentru
toate grupele de vrst de sub 60 de ani. n rile dezvoltate majoritatea traumatismelor sunt
produse prin accidente rutiere, iar n rile n curs de dezvoltare prin agresiune uman i prin
rzboi.