Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCA
TULCEA
INGRIJIREA BOLNAVULUI CU
FRACTURA DE FEMUR
ELEV:
INDRUMATOR: As.Med.Prof. Simionov Adriana
Promotia 2012
CUPRINS
MOTIVATIA LUCRARII
CAPITOLUL I
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
I.1. NOTIUNI DE ANATOMIE
1. Aspecte generale privind sistemul osos
Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele
asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos reprezinta totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar)
legate intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor.
Forma, structura si modul de legatura al oaselor pentru a forma scheletul corpului
uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.
Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase, ele au proprietatea de a
rezista la:
presiune
tractiune
torsiune
Rolul oaselor in organism
1. determina forma corpului, iar impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura suportul
partilor moi;
2. participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana, canalul
verteberal, cutia toracica, bazinul );
3. sunt organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea articulatiilor si
servesc ca punct de insertie pentru muschi;
4. maduva rosie (din epifizele oaselor lungi, din oasele late si scurte) are rol in
hematopoeza;
5. depozit de substante fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la nevoie
(sarcina).
2. Structura oaselor
Oasele sunt organe tari si elastice. In structura lor predomina tesutul osos.
Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul osos este
un tesut conjunctiv metaplaziat.
TESUTUL OSOS ESTE FORMAT DIN:
- celule osoase
- substanta fundamentala
4
substanta osoasa
CELULA OSOASA numita in stadiul tanar osteoblast, iar in stadiul adult osteocit,
deriva din celula mezenchimala.
Osteocitele au forma ovala, turtita, cu numeroase prelungiri.
Ele sunt adapostite in mici cavitati stelate (fiziforme) sapate in substanta
fundamentala, numita osteoplasta.
Din peretii osteoplastelor pleaca numeroase canalicule subtiri care se anostomazeaza
cu canaliculele osteoplastelor vecine.
Osteblastii au o bogata activitate secretorie, participand la formarea oscinei si a unei
fosfatoze. Osteoblastul se poate forma in osteoclast si invers.
Osteoclastul este o celula care intervine in procesul de formare a osului, indeplinind
rolul de distrugere si limitare a formarii tesutului, in functie de necesitatile fiziologice.
Pe masura ce osteocitul imbatraneste, activitatea lui secretorie scade ca si volumul
sau.
SUBSTANTA FUNDAMENTALA a osului se compune din:
- o parte organica
- o parte minerala / anorganica
Componenta organica reprezinta 34% si este formata din oseina (substanta secretata
de osteoblaste).
Componenta minerala reprezinta 66% din substanta fundamentala si este formata din
minicristale de fosfat tricalcic la subrafata caruia sunt absorbite cristale foarte fine de
carbonat de Mg si carbonat Na.
TESUTUL OSOS formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de sustinere a
partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de substante fosfocalcice.
In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:
- TESUTUL OSOS COMPACT
- TESUT OSOS SPONGIOS
TESUTUL OSOS COMPACT formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea externa a
epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.
Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:
- in portiunea centrala de canalul medular
- la exterior de periost.
Microscopic, substanta osoasa a diafizei, prezinta o serie de canale numite canalele
Havers, si contin:
- capilare sanguine
- terminatii nervoase
- tesut conjunctiv lax in cantitate redusa.
In jurul canalelor Havers, substanta ososa este dispusa in lamele osoase concentrice, in
grosimea carora se gasesc osteoblaste ce contin osteocitele.
Scheletul lamelelor este format din oseina si fibre de calogen paralele intre ele.
Fibrele de calogen din lamelele vecine au directii oblice, spiralate sau circulare.
Aceasta structura asigura o deosebita rezistenta a osului.
Un canal Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul / sistemul Havers
unitatea morfofunctionala a osului.
Intre sistemele haversiene se gasesc arcuri de lamele osoase, resturi de osteoane
rezultate in urma remanierii osoase, formand sistemele internaversiene.
TESUTUL OSOS SPONGIOS formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si late. Este
format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din mai multe lamele.
Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite areole, care
dau osului aspect de burete.
Areolele si lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.
Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.
3.
Osteogeneza
4.
Morfologia oaselor
5.
FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua
extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si trohantere.
- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se
articuleaza cu cavitatea cotiloida;
- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas in pas;
- trohanterele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului cu
corpul.
La marginea superioara a gatului exista o proeminenta mare cu contur patrulater care
prezinta trohanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o
proeminenta mai mica care prezinta trohanterul mic. De la trohanterul mare porneste spre
trohanterul mic, creasta intrahanterica. Trohanterele si creasta intrahanterica servesc pentru
insertii musculare.
Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu
concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre muchii
numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra.
In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa; extremitatea superioara
este trifurcata, iar extremitatea inferioara este bifurcata.
Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea inferioara este alcatuita
din doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un codil intern si unul extern.
Pe fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de
scripete, trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt
despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata condililor serveste
pentru articularea cu oasele gambei.
Cand calcaiele sunt alipite, cele doua femure se ating prin epifizele lor inferioare.
Aceasta oblicitate este mai accentuata la femei, deoarece pelvisul este mai larg decat la
barbate.
ORIENTARE - se aseaza in sus extremitatea cotita, medial suprafata sferica si articulara
a acestei extremitati posterior marginea cea mai aspra a osului.
CORPUL - prezinta o usoara curbura cu concavitate posterioara. Corpul este prismatic
triunghiular si vom avea de descris trei fete si trei margini.
FATA ANTERIOARA - concava si neteda, este acoperita de muschiul vast intermediar,
fata laterala da insertie muschiului vast intermediar, fata mediala nu are nici o
particularitate.
MARGINEA POSTERIOARA - este rugoasa, groasa, proeminenta si se numeste linia
aspra. Ea strabate de sus in jos corpul femurului si ne-a servit la orientarea lui. Linia aspra
prezinta o buza laterala si o buza mediala. Cele doua buze si interstitial dintre ele dau
insertii unei serii de muschi: vartual lateral, vartual medial, adductorul mare, adductorul
lung, adductorul scurt si bicepsul femural.
10
11
a. fata anterioara care este limitata in afara de linia intertrohanteriana pe care se insera
capsula anterioara
b. fata posterioara concava transversal convexa de sus in jos, limita ei externa fiind
formata de linia intertrohanteriana posterioara. Pe linia intertrohanteriana posterioara nu se
insera capsula articulara, insertia facandu-se inauntrul acestei linii, nu toata fata posterioara
a colului este in raport cu capsula articulara.
c. marginea interioara mai lunga si oblic indreptata spre trohanterul mic. Extremitatea
interna este ingusta, cilindrica si se uneste cu capul. Extremitatea externa se confunda cu
corpul osului si cu trohanterii.
Axul colului cu axul transversal al extremitatii inferioare ce trece prin cei doi
condili determina unghiul de declinatie, de 12o in mediu. Aceasta impreuna cu unghiul de
inclinatie au mare rol in determinarea atitudini membrului inferior.
Marirea unghiului de inclinatie duce membru in abductie, deformatie ce se numeste
coxa valga.
Micsorarea lui va da adductia, ce se numeste coxa vara.
Marirea unghiului de declinatie imprima membrului o rotatiune interna, iar
micsorarea sau reducerea lui la 0o il duce la rotatia externa.
12
13
mai
14
Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula.
TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati.
Extremitatea superioara este mai columnioasa decat cea inferioara, este formata din
doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu.
Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale tibiei
care se articuleaza cu condili femurali.
Pe partea anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea
anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de prisma triungiulara.
Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul condilului lateral si merge in
jos si medial; ea se numeste linia oblica a tibiei si serveste pentru insertia muschiului sobar
si tibial posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie,
creasta anterioara.
Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea prezinta
o fata articulara pentru trahelea astrogalului.
La partea interna, extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize
numita maleola mediala, care se articuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei
extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula.
FIBULA este cunoscuta si sub denumirea veche de peroneu. Este un os lung, mai
subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp si doua extremitati
prin care se articuleaza cu tibia.
Extremitatea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibulei. Pe fata
superioara are o articulatie pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este apofiza
piramidala, apofiza tibiala. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma triunghiulara
cu suprafete neregulate, pentru insertia muschilor.
Extremitatea inferioara formeaza maleola laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala,
turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii inferioare a tibiei. Pe fata mediala are
suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal.
ROTULA os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea anterioara a
genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza si un varf. Pe
suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar pe ea se
insera muschi si ligamente. Este cuprinsa in grosimea tendonului, muschiul cvadicepsla
nivelul genunchiului, din care cauza este considerata un os sesanoid.
OASELE PICIORULUI
Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format din 26 de oase. Ca si la
mana, oasele sunt asezate in trei grupe: tarsul, metatarsul si falangele.
TARSUL format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase sunt mai mari
si mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au in sustinerea greutatii
corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:
1.
In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse:
astrogalul si calcaneul.
15
CAPITOLUL II
FRACTURI. GENERALITATI. DEFINITIE. CLASIFICARE.
SIMPTOMATOLOGIE
Definitie
16
flexiune, cand forta se exercita asupra unei curburi osoase care depasind
elasticitatea normala rupe osul la maximum de curbura;
tractiunea, in urma tractiilor musculare violente care duc la smulgerea unor
fragmente osoase, ce prezinta zone de insertie tendinoase sau fracturi parcelare ale
epifizelor prin tractiune ligamentoasa;
compresiune, in lungul axului osului, ducand la fractura epifizei, ca in fracturile de
astragal sau pilon tibial in urma caderii de la inaltime;
torsiunea, cand forta vulneranta produce o rasucire a membrului determinand
totdeauna o fractura spinoida sau helicoidala.
17
prin translatie cand unul din fragmente este deplasat inainte, inapoi, intern sau
extern, fata de celelalte fragmente, producand incalecarea lor;
prin rotatie, cand un fragment se roteste in jurul axului sau longitudinal, in vreme
ce celalalt ramane imobil sau ambele fragmente se rotesc unele fata de celalalt, in
aceste cazuri exista decalajul fragmentelor;
prin unghiularea unui fragment fata de celalalt. De obicei, fragmentele sufera
deplasari complexe, cand se asociaza unghiularea cu incalecarea sau deplasarea
laterala cu decalaj.
5. Leziunile partilor moi.
In timpul sau dupa fracturarea unor oase, se produc leziuni ale partilor moi, fie
prin agentul cauzal, fie prin fragmentele ascutite ale oaselor fracturate. Pot fi lezati muschii
tendoanelor, vasele, nervii, pielea. Lezarea muschilor si a tendoanelor duce la tulburari de
miscare.
Lezarea oaselor poate determina tulburari extrem de rare, intrucat daca sunt lezate
oase mari, se pot produce hematoame locale, uneori pot lua nastere chiar necroze si
cangrene, prin neirigarea tendonului asigurata de vasul respectiv. Leziunile nervoase pot
provoca aparitia unor paralizii sau tulburari senzoriale in zona respectiva. Lezarea pielii
creaza a fractura deschisa.
6. Fracturi inchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele.
7. Fracturi deschise in care pielea a fost lezata si osul ajunge in contact cu
exteriorul. In acest caz se poate infecta, poate apare un proces septic de osteita sau chiar
osteomielita care intarzie vindecarea sau poate da nastere unor complicatii, distrugeri
osoase, calus vicios, pseudoartroze.
18
Simptomatologie
Fractura, impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi, inclusiv hematomul
local sau difuz - la distanta - constituie focarul de fractura. Acest focar de fractura este
centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim in
acest tablou semne generale si locale:
a. Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractura, are stare generala mult mai
putin alterata, de obicei indispozitie generala, frisoane si temperatura ce poate
ajunge chiar la valori ridicate (39C). Uneori poate fi subfebril de tip aseptic.
Aceste fenomene dispar in scurt timp fara sa fie necesar un tratament special.
Tulburarea starii generale este urmarea resorbtiei din focarul de fractura;
b. Semne locale. Pot fi de probabilitate si de certitudine. Cele de probabilitate sunt
importante si trebuie cercetate atent.
19
Flictemele provin prin decalarea epidermei de catre plasma sau sange care provine
din focarul de fractura. Constituie un semn aproape constant dar tardiv.
Temperatura ridicata locala. Tegumentele din jurul focarului de fractura locala
au temperatura mai ridicata semn al responsabilitatii crescute.
Edemul local se explica tot printr-o vasodilatatie locala ca si prin tulburari locale
care apar fie reflex, fie determinata de modificari patologice locale, compresiune pe
vasele de intoarcere.
20
CAUZE:
La copii si adultii tineri, accidentele severe ca cele de bicicleta sau masina, cele din
sport si cele de la inaltime, sunt cauzele cele mai frecvente.
La batrani, fracturile de femur sunt majoritatea date de caderi. Chiar si o cadere
usoara poate duce la fractura a unui femur demineralizat.
Motivul pentru care caderile sunt cauza majoritatii fracturilor, incluzand cele de
femur, pe masura ce oamenii inainteaza in varsta este faptul ca oasele devin mai fragile si
se rup mai usor o data cu inaintarea in varsta. Incepand cu varsta de 30 de ani, elementele
osului incep sa fie resorbite de organism mai rapid decat sunt inlocuite, astfel osul devine
mai subtire si mai hipodens. Daca oasele ajung la o anumita densitate ne putem gandi la
osteoporoza.
Osteoporoza si fractura de femur afecteaza femeile mai mult decat barbatii,
deoarece barbatii au densitatea osului mai mare decat femeile si datorita scaderii cantitatii
de hormoni estrogeni a femeii in menopauza.
Nivelele mai mici de estrogen duc la oasele fragile. Nivelele scazute de testosteron
pot, de asemenea, sa accelereze demineralizarea oaselor la barbati. In timp ce barbatii au o
crestere a riscului de fractura de femur pe masura ce inainteaza in varsta, femeile au din
start o densitate osoasa mai mica, demineralizari mai mari ale oaselor dupa varsta mijlocie
21
si traiesc mai mult ca barbatii. Ca rezultat, mai mult de 75% din toate fracturile apar la
femei.
Alti factori care duc la fracturi de femur sunt:
- unele boli ca boala Meniere sau artrita
- ereditatea - talia inalta si greutatea mica sau membrii de familie care au avut
fracturi o data cu inaintarea in varsta sunt factori de risc pentru fracturi
- carentele alimentare - in principiu, factorii nutritionali cu Ca si vitamina D sunt
importante pentru rezistenta osului
- fumatul
- sedentarismul - exercitii moderate de miscare cu modificarea pozitiei corpului, ca
mersul si dansul pot mentine densitatea oaselor.
SIMPTOME:
Cel mai frecvent simptom al fracturii de femur este durerea severa in femur sau in
regiunea abdominala inferioara. Piciorul afectat poate fi orientat spre exterior, poate fi mai
confortabila indepartarea lui de celalalt membru si se poate observa faptul ca este mai scurt
decat membrul neafectat. De obicei este imposibila folosirea membrului la mers sau chiar
pentru sprijin.
In multe cazuri se poate mentiona doar durere in coapsa sau genunchi. Mersul poate
fi posibil, desi foarte dureros, in fracturi prin tasare.
Simptomele se evidentiaza dupa o cadere, dar o fractura se poate produce fara un
astfel de eveniment, in special in cazul in care osul a fost afectat de osteoporoza sau alte
boli.
INVESTIGATII:
Fracturile de femur sunt diagnosticate de obicei pe baza unui examen obiectiv si a
unei radiografii osoase. Semnele de fractura de femur includ durerea puternica, membrul
inferior mai scurt decat cel neafectat si rotatie externa a acestuia.
Uneori fractura nu este vizibila pe radiografia initiala (fractura oculta), dar medicul
va suspecta in continuare o fractura de femur datorita durerii de femur sau unui accident
recent. In aceste cazuri, un RMN (scanare prin rezonanta magnetica nucleara care ne ofera
imaginile cele mai bune ale osului si a tesutului moale), un CT (computer tomografia, alta
metoda de a obtine imagini mai bune decat radiografia) sau scanarea osului (ce presupune
injectarea de substanta de contrast si apoi obtinerea unor imagini amanuntite ale fracturilor)
pot fi facute. Fracturile care nu se pot vizualiza pe o radiografie simpla, pot fi observate pe
un RMN sau CT.
Femeile care sunt la menopauza si au o fractura de femur, pot prezenta osteoporoza
sau risc crescut pentru osteoporoza. O osteodensitometrie (examinare ce masoara
densitatea osului) este un test pentru osteoporoza si o poate detecta precoce.
Tratamentul osteoporozei poate preveni fracturile.
Nivelul in sange al unei substante chimice, numita homocisteina, s-a considerat ca
anticipeaza aparitia unei fracturi asociate cu osteoporoza. Aceasta substanta se poate
detecta in sange si poate fi scazuta prin administrarea de acid folic.
Pentru prevenirea fracturii de femur, medicul trebuie sa intrebe persoanele in varsta
cel putin o data pe an daca au cazut. Pentru un raspuns afirmativ se poate face un test
22
simplu pentru a aprecia riscul unor caderi viitoare. Medicul va observa daca pacientul se
poate ridica de pe scaun fara sa foloseasca mainile, daca poate face cativa pasi si daca se
poate intoarce.
Daca se observa dificultati in miscare sau dezechilibru, este nevoie de o investigare
mai amanuntita. Aceasta include o anamneza, o reevaluare a tratamentului si un examen
oftalmologic, o examinare a echilibrului sau masurarea fortei musculare.
TRATAMENT:
Tratament generalitati
Scopul tratamentului este de a permite pacientului sa faca majoritatea miscarilor pe
care le putea face inainte de fracturare, fara durere.
Cel mai utilizat si aproape intotdeauna cel mai bun tratament este cel prin corectie
chirurgicala. Interventia chirurgicala asigura alinierea oaselor in pozitia fiziologica pentru o
vindecare corecta.
23
Dupa fracturare este posibil sa fie nevoie de o reducere a oaselor prin tractiune
continua pana la interventia chirurgicala.Tractiunea se face cu greutati atarnate de picior cu
benzi, panglici sau ghete speciale care furnizeaza o tractiune constanta asupra piciorului.
Ideea ar fi sa se manevreze usor locul fracturii, cu scopul de a scadea durerea si
spasmele musculare. Ajuta, de asemenea, la pastrarea osului in pozitie fiziologica pana la
operatie.
O fractura de femur se opereaza cat mai repede posibil dupa pronuntarea
diagnosticului, de obicei in urmatoarele 24 de ore. In unele cazuri poate fi amanata pentru o
zi sau doua pentru rezolvarea altor probleme medicale (ex. deshidratarea) si pentru
reducerea complicatiilor ce pot interveni in timpul operatiei.
Sunt mai multe tipuri de operatii pentru fractura de femur si depind de localizarea
fracturii, de gradul de fragmentare (fracturile cominutive) si de varsta.
Operatia fracturii de femur poate fi abordata astfel:
- fixarea interna implica stabilizarea oaselor fracturate prin suruburi, placute si tije.
Aceasta metoda se foloseste la persoanele care au fracturi cu oase care pot fi aliniate
- artroplastia consta in inlocuirea partiala sau totala a articulatiei cu parti artificiale,
de obicei din metal. O artroplastie partiala se poate face pentru inlocuirea portiunii
superioare a femurului. O artroplastie totala se poate face in cazul articulatiilor de femur
care erau deja afectate inainte de fractura de artrita sau alte leziuni si femurul nu functiona
normal. In general, artroplastia se aplica in situatia in care este implicat colul femural si
oasele nu pot fi reduse la pozitia normala.
Unii chirurgi practica inlocuirea de femur minimal invaziva. Se face o incizie mica
pentru a minimaliza pierderile de sange, pentru scurtarea timpului de vindecare si pentru o
cicatrice mai mica. Totusi, aceasta procedura se poate solda cu mai multe complicatii de
genul infectiilor, lezarii de nervi si pozitionarii incorecte a componentelor articulatiei
femurului.
O astfel de operatie promite mult, dar necesita un chirurg cu multa experienta si in
momentul actual exista putine studii care compara acest tip de operatie cu cea clasica.
Pana cand riscurile si beneficiile pe termen lung nu vor fi studiate, poate exista un
risc mai mare in alegerea unei proceduri minimal invazive executate de un chirurg cu mai
putina experienta care ar lasa o cicatrice mica, decat unul cu mai multa experienta care ar
aplica o artroplastie clasica.
Reducerea (alinierea corecta a osului) si fixarea interna (stabilizarea osului rupt)
sunt proceduri utilizate in cazul persoanelor tinere, active, in timp ce artroplastia
(inlocuirea articulatiei femurului) este efectuata la persoanele in varsta, mai putin active.
Decizia in privinta tipului de interventie va fi luata de chirurg care va lua in
considerare tipul fracturii, varsta, activitatea si optiunea pacientului.
Studiile pe cazurile de fractura de femur dezaxate, arata ca, pe termen lung
artroplastia totala trebuie refacuta in mai putine cazuri decat cea partiala, dar operatia
necesita mai mult timp si sanse mai mari de infectie precum si de deces.
Operatia este de obicei cea mai eficienta pentru fractura de femur, desi in
majoritatea cazurilor, e posibil sa nu-si recapete functia integrala dinainte de fractura. In
general, daca pacientul era activ si sanatos inainte de fracturare este recuperat mai repede
dupa interventia chirurgicala.
24
Daca a avut alte probleme de sanatate si a dus o viata sedentara exista sanse
crescute de complicatii dupa tratamentul chirurgical.
Sunt putine cazuri in care nu se intervine chirurgical, de exemplu la oamenii care au
risc crescut pentru complicatii in timpul interventiei sau dupa si care nu ar beneficia de
rezultate bune dupa interventie, de exemplu cei care nu puteau merge inainte de operatie
sau care aveau dureri mici. In aceste cazuri se foloseste medicatia antialgica (pentru
durere).
Tratament la domiciliu
Pentru recuperarea in urma unei interventii chirurgicale medicul va recomanda un
program de reabilitare in functie de partea de femur fracturata si tipul interventiei. Acest
program va include exercitii pentru tonusul muscular si pentru o mobilizare cat mai buna
prin activitati de rutina si comportament activ.
Medicul poate recomanda:
- exercitii de echilibru (cu un fizioterapeut de la spital sau unul voluntar)
25
- evitarea miscarilor care pot surmena articulatia femurului sau partile artificiale din
articulatie.
Dupa o interventie pe femur persoana poate invata metode noi pentru a desfasura
aceleasi activitati simple de fiecare zi:
- este posibil sa aiba nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni.
- gatitul si alte activitati zilnice, ca dusul zilnic, pot fi dificile de unul singur. Sunt
tot felul de aparaturi de sustinere care pot ajuta persoana.
- se pot face unele ajustari la domiciliu pentru a reduce accidentele casnice.
Evitarea acestei categorii de probleme se poate face prin:
- viata activa si exercitii zilnice
- alimentatie corespunzatoare
- evitarea alcoolului
- evitarea fumatului
- urmarea unui tratament corespunzator nevoilor personale si respectarea regulilor
de administrare
- control oftalmologic regulat.
PROFILAXIE:
Sunt pasi pe care-i putem urma pentru a preveni fractura de femur.
Pentru intretinerea sistemului osos se recomanda:
- o dieta echilibrata, care sa contina cantitatea necesara de calciu si vitamina D ajuta
la intarirea oaselor.
Cantitatea de calciu recomandata pentru adulti femei si barbati este intre 1.000 mg
si 1.200 mg pe zi. Toate femeile de peste 65 de ani precum si femeile peste 51 de ani care
nu iau suplimente hormonale (estrogeni) au nevoie de 1.500 mg de calciu pe zi. Femeile
care nu-si pot asigura cantitatea de calciu zilnica din alimente pot lua suplimente de calciu.
Calciul poate fi gasit in lactate de exemplu laptele, branza, iaurtul, legumele de culoare
verde inchis, cu multe frunze ca broccoli si alte alimente.
Fundatia nationala de osteoporoza recomanda 400 pana la 800 unitati internationale
(UI) de vitamina D pe zi. A nu se administra mai mult de 800 UI de vitamina D pe zi decat
daca doza este prescrisa de medic, deoarece poate fi daunatoare.
Doza zilnica de vitamina D poate fi luata dintr-un pahar de lapte sau alte produse cu
adaos de vitamina D. De asemenea, o alta sursa de vitamina D este lumina soarelui pentru
cel putin 15 minute pe zi.
Studii recente au aratat ca suplimentele de calciu si vitamina D nu vor preveni
fracturile de femur la oamenii care deja au risc crescut pentru fracturi de femur prin
26
greutate mica sau fracturi in antecedente. Oricum, o alimentatie bogata in calciu si vitamina
D de-a lungul vietii va ajuta la pastrarea unui sistem osos mai puternic.
Exercitiul fizic si activitatea zilnica ajuta la mentinerea rezistentei osoase.
Exercitiile ca mersul, alergatul, ridicatul de greutati mai mici ajuta la minimalizarea
pierderilor osoase. Medicul va recomanda exercitiul fizic corespunzator. Inceputul
programului de exercitii se face usor, in special daca pacientul a fost sedentar. Un studiu
recent a aratat ca exercitiul fizic moderat ca mersul, a fost asociat cu un numar mic de
fracturi la menopauza.
Pacienta trebuie sa consulte un medic pentru o substitutie hormonala sau alt
tratament daca are risc crescut pentru osteoporoza.
Unii medici recomanda tratament hormonal, dar trebuie studiat raportul riscbeneficiu. Alte medicamente ca bifosfonatii incluzand alendronatul (Fosamax) si
risendronatul (Actonel), raloxifenul (Evista), calcitonina (Calcimar sau Miacalcin) sunt, de
asemenea, folosite pentru prevenirea sau tratamentul osteoporozei.
Studiile arata ca in general, aceste medicamente, in special bifosfonatii, reduc
semnificativ riscul unei fracturi de femur la femeile in varsta.
A nu se consuma mai mult de o bautura alcoolica pe zi! Oamenii care consuma mai
mult au risc crescut pentru osteoporoza. Abuzul de alcool creste riscul de accidente si
fracturi.
A nu se fuma! Fumatul implica un risc crescut pentru dezvoltarea osteoporozei si
creste rata de demineralizare a oaselor.
Evitarea accidentelor
Majoritatea fracturilor de femur au loc la o cadere. Factori care cresc riscul sunt:
- echilibrul si coordonarea scazute
- nesiguranta pe un membru sau pe ambele
- tratamentul cu medicamente care au ca efecte secundare somnolenta, ameteli sau
astenia
- tulburarile de vedere
- abuzul de alcool
- confuzia sau rationamentul alterat (datorat varstei sau bolilor ca dementa).
Se poate minimaliza riscul caderilor prin:
27
28
29
-spiroid
Tratamentul fracturilor oaselor gambei se ncepe chiar de la locul accidentului, prin
efectuarea mobilizrii provizorii. Orice manevr de imobilizare a membrului fracturat
trebuie fcut cu cea mai mare blndee pentru a evita eventuala deschidere a fracturii,
deosebit de frecvent n fractura de tibie.
Imobilizarea se face ntr-o gutier gipsat. Dup 30 de zile de imobilizare, aparatul
gipsat poate fi nlocuit cu un aparat de mers.
CAPITOLUL III
CAZUL I
30
Varsta: 56 ani.
Ocupatia: muncitor constructor.
Domiciliul: comuna Somova, judetul Tulcea.
Data intrenarii: 23.06.2011. ora 14.30.
Diagnostic la internare: fractura spiroida cominutiva mediodiafizara a femurului
stang, cu deplasare.
Grup sanguine: OI, Rh: + (pozitiv).
AHC: fara contact TBC, neaga sifilis, diabet zaharat, SIDA in familie.
APF: pacient de sex masculin, in varsta de 56 ani, muncitor constructor, casatorit,
tata a doi copii, clinic sanatos. In copilarie a prezentat eruptii infecto-contagioase obisnuite.
Istoricul bolii
Culegerea informatiilor s-a efectuat de la pacient si de la insotitorul acestuia (unul
dintre colegii de serviciu).
In ziua de 23 iunie, in jurul orei 12.30, pacientul se afla pe schela exterioara a unui
imobil, executand lucrari de finisare exterioara. In urma unei miscari efectuate fara sa se
asigure, pacientul s-a dezechilibrat si a cazut printre schele de la o inaltime de 6 m,
aterizand cu viteza, cu membrul inferior stang pe o bara de metal. In urma acestei cazaturi,
pacientul acuza imediat imposibilitatea mobilizarii membrului inferior stang, insotita de
durere puternica si de semen ale unei fracture ale osului femural .
In urma acestui accident, pacientul a fost transportat de urgenta la Spitalul De
Urgenta Tulcea unde, in urma examenului radiologic si obiectiv i se precizeaza
diagnosticul. Este internat in sectia de ortopedie pentru tratament si ingrijiri.
Stabilirea diagnosticului
31
32
Nevoia de a dormi si odihni - Pacientul doarme putin din cauza durerii, somnul
este agitat din cauza anxietatii.
33
NEVOI AFECTATE
Nevoia afectata
Problema pacientului
Sursa de dificultate
Nevoia de se misca si a avea -imobilizare
si
alterarea-surse de ordin fizic, alterarea
o buna postura
confortului fizic si psihic dinintegritatii
aparatului
cauza durerii
locomotor (fractura de col
femural )
Nevoia de a dormi si odihni -insomnie si oboseala
-surse de ordin fizic si psihic
Nevoia de a se imbraca si -incapacitate de a se imbraca si-surse de ordin fizic
dezbraca
dezbraca
Nevoia de a-si mentine -dificultate
de
a
urma-surse de ordin fizic
tegumentele
curate
si prescriptiile de igiena
integre.
34
Calea
de Doze pe zi
medicament
administrar
Algocalmin
Fenobarbital
Oxacilina
Fraxiparine 0,4
Glucoza 5%
Ser fiziologic
e
i.m.
i.m.
i.m.
s.c.
i.v.
i.v.
2f
1f
2gr
1f
250mlx4
500ml
Orarul
Perioada administrarii
La nevoie
La nevoie
500mg/6h
Zilnic/10zile
Postoperator
Postoperator
23.06-03.07.2011
23.06-03.07.2011
29.06-03.07.2011
29.06.2011-08.07.2011
29.06.2011
29.06.2011
Examene paraclinice
23.06.2011
-radiografie in serie traumatica, de os femural: evidentiaza fractura spiroida
cominutiva femur stang cu deplasare.
-radioscopie pulmonara: pulmonar clinic normal.
Investigatii paraclinice conform prescriptiei medicului
Explorarea sangelui
Denumirea analizei
Glicemia
Uree
Valori constatate
85 mg/dl
18 mg/dl
Valori normale
75-110 mg/dl
15-42.9 mg/dl
35
Creatinina
Fier
Calciu
TGO
TGP
RBC
HGB
HCT
VSH
Timp Quick
0.5mg/dl
90 mg/dl
9.2 mg/dl
14 U.I
16 U.I.
4.19 mil/mm sange
11.9 gr/100ml
45%
7mm/1h
13 (100% fata de martor)
Timp Howell
WBC
PLT
160
5400/mm sange
290000/mm sange
0.5-1.2mg/dl
40-175 mg/dl
8.8-10.1 mg/dl
2-24 U.I
2-20 U.I.
45 mil/mm sange
13-15 gr/100ml
38-51%
1-10mm/1h
12-14 (100% fata
de
martor)
130-230
4200-8000/mm sange
150000-300000/mm sange
Valori constatate
1022
5.9
Absenta
Absent
Valori
normale
1015-1030
5.5-6.5
Absenta
Urme
sau
absent
Pigmenti biliari
Epitelii
Leucocite
Urocultura
Absenti
Rare
Frecvente
sterila
Absenti
Rare
Rare
sterila
36
Data
23.06.2011
OBIECTIV
Manifestari de dependenta
Recomandari la externare: E
constrangeri greutate in pacientul
fizice, jena
a se alimenta sa
singur,
beneficieze
de o buna
imobilitate; datorita
constrangeril respiratie si
or fizice.
circulatie;
insomnie;
INTERVENTII
masurarea
functiilor vitale si
notarea valorilor
obtinute in foaia de
temperature;
EVALUARE
pacientul prezinta functii vitale in
parametrii normali;
FR = 19r/min
AV = 90b/min
aerisirea camerei.
agitatie;
stare de
disconfort,
neliniste;
durere
incapacitate
de a-si acorda
ingrijiri
de
igiena.
pacientul
sa fie
echilibrat
multifunction
al si
hidroelectroli
dificultate
in actiunile tic;
de imbracare
si dezbracare. sa respecte
regimul
prescris de
medic.
pacientul
sa prezinte
mictiuni si
transit
intestinal
normal
calitativ si
cantitativ.
transportul
pacientului la
radiology pentru
efectuarea unei
radioscopii
pulmonare.
pregatesc
materialele necesare
pentru recoltare;
efectuez
recoltarea
produselor
patologice;
duc eprubetele
administrez
tratamentul prescris
de medic si
supraveghez
regimul;
regim
hidrozaharat
preoperator 9%
500ml postoperator.
recoltez urina
pentru sumarul de
urina si transport
eprubeta la
laborator
pregatesc
materialul pentru
efectuarea clismei.
efectuez clisma
evacuatoare
la
indicatia medicului.
37
STATISTICA
1.
93% din pacientii cu tija centromedulara nu au necesitat reinterventie,
au avut o evolutie foarte buna si au fost recuperati functional. 45% au prezentat infectii
superficiale care au fost rezolvate fara reinterventie. Un pacient a prezentat o scurtare de
membru de 1 cm si un alt pacient a prezentat o usoara rotire externa.
2.
Pacientii cu fixator extern au avut nevoie de o perioada mai lunga de
ingrijiri medicale, 75% dintre ei necesitand reinterventie ( s-au aplicat tije centromedulare)
dupa ce riscul de infectie s-a diminuat foarte mult sau a disparut si starea lor generala a
permis acest lucru. 10% au prezentat infectii severe care au determinat prelungirea
perioadei de ingrijire si au avut nevoie de mai multe reinterventii chirurgicale. Doi pacienti
au decedat datorita complicatiilor aparute si afectiunilor asociate ( traumatisme craniene
severe, alte fracturi, suferinta organica, boli cronice existente).
3.
De acest tratament au beneficiat copiii cu varste cuprinse intre 7-12 ani
la care tija centromedulara ar fi afectat integritatea cartilajului de crestere si adulti la care
pozitionarea focarului de fractura nu permitea aplicarea tijei centromedulara ( la
extremitati). 3 pacienti au avut nevoie de transfuzie sanguina postoperator datorita
sangerarilor mai mari aparute in timpul operator.
4.
Interventia chirurgicala nu a avut loc deoarece la acesti pacienti riscul
operator este marit semnificativ si pune in pericol viata acestora.
In concluzie cea mai eficienta metoda de tratament, atunci cand starea de sanatate a
pacientului o permite, este aplicarea de tija centromedulara (elastice, fixate, retrograde etc).
Prin aceasta metoda durata de ingrijire scade semnificativ, riscurile de complicatii
postoperatorii scad, tratamentul recuperator putand incepe intrun timp relativ scurt.
38
CAPITOLUL IV
CAZUL II
Nume: O.
Prenume: G.
Varsta: 65 ani
Adresa: Comuna Luncavita, Judetul Tulcea
Ocupatia: Pensionara
Data internarii: 4.02.2012
Diagnosticul la internare: fractura de col femural stang
Motivele internarii: Pacienta in varsta de 65 de ani acuza dureri puternice, impotenta
functionala
Istoricul bolii: Pacienta a suferit un traumatism prin cadere la domiciliu in urma cu 7 zile.
Pe data de 5.02.2012 i se recolteaza analizele care demonstreaza:
Hemoglobina 11,45%,
Hematocritul 41%
Analizele biochimice arata:
Glicemia = 89mg%
39
Uree = 40mg%
Transaminazele TGO = 33u.i./.l
TGP = 22 u.i./.l
Probele de coagulare: Timp Quick = 14 secunde
Timp Howell = 122 secunde
Tot pe data de 5.02.2012 se noteaza o stare generala buna, durere acuta la palparea soldului
rotatia externa a membrului afebrilitat.
Pe data de 6.02.2012 se face radiografia si EKG.
Aceste examene impreuna cu diagnosticul duc la decizia de a interveni chirurgical.
Interventia chirurgicala va avea loc pe data de 9.02.2012.
Tratamentul postoperator:
9.02.2012
Oxacilina 8g
Gentamicina 2f
Algocalmin 4f
Diazepam 1f
Fragmin 5000 u.i. 1f
10.02.2012
Oxacilina 2f
Gentamicina 2f
Algocalmin 2f
Diazepam 1tb
Fragmin 5000 u.i. 1f
11.02.2012
Diclofenac 1tb/zi
40
Agocalmin la nevoie
Diazepam 1tb/zi
Fragmin 5000 u.i. 1f/zi
Nevoia de a dormi si odihni - Pacienta doarme putin din cauza durerii , somnul
este agitat din cauza anxietatii.
NEVOI AFECTATE
Nevoia afectata
Problema pacientei
Sursa de dificultate
Nevoia de se misca si a avea -imobilizare
si
alterarea-surse de ordin fizic, alterarea
o buna postura
confortului fizic si psihic dinintegritatii
aparatului
cauza durerii
locomotor ( fractura de col
femural )
Nevoia de a dormi si odihni -insomnie si oboseala
-surse de ordin fizic si psihic
Nevoia de a se imbraca si -incapacitate de a se imbraca si-surse de ordin fizic
dezbraca
dezbraca
42
Nevoia de
tegumentele
integre.
PLAN DE INGRIJIRE
Nr. DIAGNOSTIC
OBIECTIVE INTERVENTII
EVALUARE
NURSING
crt.
1.
Imobilizare
siDupa 24 hInterventii autonome
Dupa 24 h
alterarea
pacienta
va
pacienta
confortului fizic siavea o stare de-in perioada dureroasa am asiguratprezinta o stare
psihic din cauzaconfort fizic sipacientei repaos la pat fizic side confort fizic
durerii
psihic
acceptabil
in
psihic
urma
-i-am asigurat pacientei pozitiaadministrarii
tratamentului.
antalgica
Interventii delegate:
Am administrat :
-medicatie antialgica: Algocalmin
si Diclofenac
- Fragmin 5000
postoperator)
2.
Insomnie
oboseala
u.i.
(pre
si
Pacienta
a
dormit 7 ore si
43
doarma
in
s-a
trezit
timpul noptii ,-i-am asigurat un confort minimodihnita.
avand un somnnecesar : lenjerie de pat curata ,
linistitor
sitemperatura optima 18 C , aerisirea
odihnitor.
salonului inainte de culcare
Interventii delegate:
3.
4.
44
CAPITOLUL V
CAZUL III
Nume: P.
Prenumele: D.
Varsta: 86 ani
Adresa: Comuna Somova, judetul Tulcea
Ocupatia: Pensionara
Diagnosticul: Fractura de col femural
Motivele internarii : durere la nivelul soldului drept. Impotenta functionala
Istoricul boli: Pacienta afirma ca a suferit un traumatism prin cadere pe soldul drept in
urma cu 60 de zile.
Antecedentele personale : -operatie plasa gastrica
-operatie pentru retroragie interna
Pacienta se prezinta la camera de garda a Spitalului de Urgenta Tulcea, sectia ortopedie,
nemaisuportand durerile . Pacienta este internata pe sectia ortopedie.
Se efectueaza in urma internarii examene paraclinice.
Se efectueaza examene de laborator, EKG, examene radiologice
Probele de coagulare: Timp Quick = 15,5 secunde
Timpul Howell = 85 secunde
Hemoleucograma: hemoglobina = 8 gr.%, hematocrit 32 gr%
45
Trombocite = 120000
Transaminaze
TGO = 17 u.i./.l
TGP = 13 u.i./.l
UREE = 10 mg/dl
CREATINA = 0,44 mg/dl
CALCIU TOTAL = 7,00 mg/dl
CRP 46oax46al46
Imediat dupa operatie:
T.A. = 140/80 mmHg si T = 37oC
Se administreaza urmatorul tratament:
-
Algocalmin 3f
Diclofenac 1tb
Fragmin 5000 u.i. 1f
Diazepam 1 cp
Diclofenac 1tb
Fragmin 5000 u.i. 1f
Diazepam 1cp
46
Algocalmin 3f
47
NEVOI AFECTATE
Nevoia afectata
Diagnostic nursing
Sursa de dificultate
Nevoia de se misca si a avea -imobilizare
si
alterarea-surse de ordin fizic, alterarea
o buna postura
confortului fizic si psihic dinintegritatii
aparatului
cauza durerii
locomotor (fractura de col
femural )
Nevoia de a dormi si odihni -insomnie si oboseala
-surse de ordin fizic si psihic
Nevoia de a se imbraca si -incapacitate de a se imbraca si-surse de ordin fizic
dezbraca
dezbraca
Nevoia de a-si mentine -dificultate
de
a
urma-surse de ordin fizic
tegumentele
curate
si prescriptiile de igiena
integre.
48
PLAN DE INGRIJIRE
Nr. DIAGNOSTIC OBIECTIVE
INTERVENTII
EVALUARE
Crt. NURSING
1.
Imobilizare
siDupa
24
hInterventii autonome
Dupa 24 h
alterarea
pacienta va avea
pacienta
confortului fizic sio stare de confort-in perioada dureroasa amprezinta o stare
psihic din cauzafizic si psihic
asigurat pacientei repaos la patde confort fizic
durerii
acceptabil
in
fizic si psihic
urma
-i-am asigurat pacientei pozitiaadministrarii
tratamentului.
antalgica
Interventii delegate:
Am administrat :
-medicatie antialgica: Algocalmin
si Diclofenac
- Fragmin 5000 u.i. (pre si
postoperator)
-
2.
Insomnie
oboseala
3.
se imbraca si
dezbraca
farafina cu pacientul descriindu-i
ajutor.
gestica necesara imbracarii.
4.
-supravegheaza
pacientul
in
timpul imbracarii si dezbracarii
Dificultate de aPacienta isi vaActivitati autonome si delegate Pacientul este
urma prescriptiileputea lua toate
capabil sa se
de igiena
masurile
de-ajuta pacientul sa isi faca baiespele singur
igiena necesaresau dus.
pentru pastrarea
intacta
a-ajuta pacientul sa isi faca toaleta
tegumentelor sicavitatii bucale si sa isi taie
mucoaselor
unghiile
CONCLUZII
Ceea ce caracterizeaza fracturile colului femural este tocmai faptul ca tratamentul
lor este dificil si se soldeaza adesea cu tulburari de consolidare care duc la pseudoartroza.
Aceste rezultate precare se datoreaza intr-o buna masura deficientelor de tratament,
dar si particularitatilor arhitecturale (structurale) si de vascularizatii ale capului si ale
colului femural. S-a vazut ca in sistemul trabecular al colului femural exista doua zone de
rezistenta scazuta si la aceste niveluri, fracturile sunt frecvente.
Odata cu producerea fracturii, vasele care iriga gatul si capul femural pot sa fie
rupte ceea ce expune capul femural la necroza ischemica.
Sau duce nefavorabil consolidarii il constituie suprafata mica de contact intre
fragmentele fracturate, ceea ce necesita o reducere anatomica a fragmentelor, lucru dificil
de realizat in practica. In sfarsit fortele de forfecare care iau nastere la nivelul fracturii
impiedica si ele formarea calusului.
Fracturile colului femural cu angrenarea fragmentelor (fracturile subcapitale si
mediocervicale prin abductie sau de gradul I) pot sa fie tratate prin mijloace ortopedice; in
aceste cazuri trebuie evitata tractiunea in ax a membrului.
Imobilizarea simpla la pat, pentru 6-8 saptamani, evitand rotatia externa printr-o
gheata sau botina gipsat cu o sipca antirotationala este suficenta pentru Watson Jones. Alti
autori (Bohler, de Maurgues, Radulescu) prefera imobilizarea intr-un aparat gipsat.
Ducqoquet, la care imobilizarea fracturii se obtine prin solidarizarea in gips a celor doua
member pelvine, bolnavul avand posibilitatea pozitiei sezand pentru a preveni complicatiile
pulmonare.
50
CAPITOLUL VI
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL N NGRIJIREA
BOLNAVILOR CU PROBLEME DE MOBILIZAREA
51
Culegerea de date
Analiza i sinteza datelor
Planificarea ngrijirilor
Implementarea ngrijirilor
Evaluare
1. Culegerea de date este etapa iniial a procesului de ngrijire, aceasta reunete toate
informaiile necesare ngrijirii unui pacient. Se ncepe de la internarea bolnavului i
reprezint primul contact cu bolnavul care este foarte important pentru obinerea acceptului
colaborrii acestuia.
2. Analiza i sinteza datelor presupune:examinarea datelor, clasificarea datelor n
independente i dependente, identificarea resurselor pacientului, stabilirea problemelor de
ngrijire i a prioritilor i stabilirea cauzelor sau a surselor de dificultate.
Asistentul medical prin comportamentul su trebuie s-i creeze bolnavului imaginea
unei persoane competente i s contribuie la ngrijirea sa.
In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l supravegheze pentru a
culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand medicului
tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.
Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului (faciesul
starea psihica, reactivitatea generala, somnul); functiile bolnavului, vitale si vegetative ale
organismului; aparitia unor manifestari patologice.
Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului vor fi notate graphic in
foaia de observatie.
Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii generale este
importanta pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii.
In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului vom urmari:
52
temperatura
respiratia
pulsul
tensiunea arteriala
diureza
53
1.
2.
varsta
54
greutatea
- aparatul respirator
- aparatul cardio-vascular
Se face prin
amplitudinea.
conscultatie,
palpare,
puls,
frecventa
- examene complete
55
Valori normale
la 1 ora
2-5 mm
la 2 ore 5-10 mm
la 24 ore 20-50 mm
Bilantul electronic
3. Pregatirea locala
In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil care
sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei postoperatorii,
pentru hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va
efectua clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si dimineata.
Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea inghinala,
ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg posibil,
dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un pansament
antiseptic uscat.
In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate
lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu pijamaua
curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie, analize, radiografii)care insotesc
bolnavul la sala.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat confortabil
si invelit.
In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa corect.
Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila.
Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de asepsie
dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.
56
2.
3.
57
Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform este
semn de hemoragie.
5.
6.
7.
8.
9.
10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat
rezultat, se practica sondaj vezical.
11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia
medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:
a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala
b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua zile
fara perna
c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor bradicardic;
tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin
paralizia nervilor motori
d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan
e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la radacina
spre extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce
f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu
gheata pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor;
aparitia greturilor redarii cefei trebuie anuntate medicului.
58
1.
2.
3.
Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru eliminarea
secretiilor.
4.
Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia escarelor
si a flebitei.
5.
6.
CAPITOLUL VII
TEHNICI DE NURSING
EFECTUAREA PANSAMENTULUI PROTECTOR
COMPRESIV, ABSORBANT
59
TEHNICA
60
OBSERVAIE
ATENIE
BIBLIOGRAFIE
PROCA, E
TH. BURGHELE
Patologie chirurgicala
61
LUCRETIA, TITIRCA
HAHOIU, ZAHARIE
MOGOS, GHEORGHE
IVASCU, ALEXANDRU
62